I. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………. 3 II. PARTE GENERALĂ… [609258]

2
C U P R I N S

I. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………. 3
II. PARTE GENERALĂ ………………………….. ………………………….. ………………… 5
II.1 Caracteristicile consumului de tutun și efectele asupra sănătății orale … 5
II.2 Efectele tutunului ………………………….. ………………………….. ………………… 9
II.3 Efectele consumului de tutun asupra sanatatii orale ………………………… 12
III. ROLUL FUMATULUI ÎN ÎNGRIJIRILE DENTARE ȘI SEVERITATEA
AFECȚIUNILOR ORALE ÎN RÂNDUL COMUNITĂȚII …………………… 15
III.1 Scopul studiului ………………………….. ………………………….. ……………….. 15
III.2 Material și metodă ………………………….. ………………………….. ……………. 15
III.3 Rezultate ………………………….. ………………………….. …………………………. 17
III.4 Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 29
IV. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 39
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ……………………… 41

3
I. INTRODUCERE

Nicotina reprezintă un alcaloid ușor psihoactiv, pe care tutunul îl conține. Utilizarea
la scară mondială sub formă de consum de țigarete reprezintă o toxicomanie prin
consecințe somatice, tabagismul.
Tabagismul are un caracter multifactorial, fiind un fenomen de mare propor ție, care
afectează aproape toate grupele de vârstă, în special adolescenții și adulții.
Tabagismul este o problemă majoră de sănătate publică și are consecințe pe plan
individual și familial. Dintre toate toxicomaniile cunoscute, intoxicația tabagică este
cea mai răspândită; drogurile acționează asupra creierului, în diferite feluri: liniștire,
stimulare, destindere, excitare, halucinații etc.
Nicotina produce dependentă foarte mare și intră în organism pe cale respiratorie,
cutanată, prin mucoase și pe ca le digestivă. În organism, nicotina este transformată
în principalul metabolit cu acțiune toxică, cotinina.
În intoxicația cu nicotină, cotinina este biomarkerul toxicologic, la fumătorii de
țigarete.
Prezenta lucrare de licență intitulată: “Rolul fumatul ui în îngrijirile dentare și
severitatea afecțiunil or orale în rândul comunității” , are ca și scop evidențierea
efectelor nocive ale fumului de țigară asupra sănătății orale.
Motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de documentare în legătură cu a cest
subiect. Fumatul este principala cauză a dezvoltării unor boli, care de regulă pot fi
prevenite. Problemele la care se expun fumătorii, la nivelul cavității orale sunt legate
de îngălbenirea dinților, tartrul, sensibilitatea dentară cât și respirația neplăcută.
Fumatul reprezintă principala cauză a decolorării dentare. Chiar dacă la început petele
pot fi îndepărtate ușor, în timp, fumatul, duce la schimbarea permanentă a culorii
dinților.
Tot favorizată de tutun este și placa bacteriană, care mai târz iu va deveni tartru. De
aici rezultă apariția parodontitei.

4
Parodontita este inflamația țesuturilor de susținere a dinților, fiind o leziune
ireversibilă care în timp duce la pierderea dinților.
Durerile sau sângerările la nivel gingival, în timpul periajului, creșterea sensibilității
gingiei, cât și dezvoltarea bacteriilor la nivelul cavității orale cu apariția de leziuni
carioase reprezintă alte efecte nocive determinate de fumat.
Tot în această categorie se încadrează și cancerul oral. Cancerul es te cunoscut și sub
denumirea de tumoare malignă sau neoplasm malign. El implica dezvoltarea
anormală a celulelor, care invadează sau se răspândesc în alte porțiuni ale
organismului. Tumorile pot fi benigne și maligne, cu diferența că cele benigne nu se
răspândesc la alte organe.
Câteva dintre tumorile maligne ale cavității orale sunt reprezentate de sarcom și
carcinom.
Primele semne ale cancerului oral nu sunt ușor de observat, iar când acesta evoluează
se răspândește în organism prin intermediul sistemulu i limfatic. Rezultatele unor
studii mai recente arată că peste 90% dintre pacienții care au diverse forme de cancer
oral, sunt fumători.

5
II. PARTE GENERALĂ

II.1 Caracteristicile consumului de tutun și efectele asupra sănătății
orale.
Tutunul este o plantă care face parte din familia “Solanaceelor ” împreună cu cartoful
și pătlăgica roșie. Botanistul Linne a clasat și denumit planta “Nicotina tabacum”,
specia “Nicotiana”. Ea crește într -un climat temperat și cuprinde între 50 și 60 de
specii diferite. Prima dată au cunoscut -o indienii care o foloseau ca otravă sau o
foloseau la ceremoniile ritual(1).
În secolul XV tutunul se “fuma” de către șefi triburilor în timpul ceremoniei “pipa
păcii”. În America se folosea împotriva viermilor intest inali, contra mușcăturilor de
șerpi sau ca aphrodisiac(1) .
Tutunul a fost cultivat în Cuba de către spanioli și importat în Europa in secolul XVI.
A ajuns în Franța prin Jean Nicot în 1558 și pe vremea lui Napoleon (1810), a fost
introdus monopolul de stat(1).
În continentul a merican, coloniști veniți în 1615 descoperă o plantă, tutunul, pe care
o cultivă și o trimit în Anglia, în cantități din ce în ce mai mari; în secolul XX acest
tutun este renumitul “tutun de Virginia” (1,2) .
Destinul acestui drog a început prin ai fi favorabil, căci în scurt timp devine “panaceul
universal” și întrebuințat ca “ceva” bun la pentru toate relele.
Compo ziție chimică, substanțe nocive:
Cercetător ii din laboratoare au reușit să identifice compoziția chimică a tutunului, a
frunzei de tutun și chiar a fumului de tutun , aproape 100% (1,2) . Pe grupe și subgrupe
sunt:
1. Alcaloizi: – nicotina
 nornicotina dibenzoacridina
2. Hidrocarbur: – benzopirenul 3 -4
 Dibenzoantracenul

6

3. Terpene și esteri
4. Fenoli
5. Particule de insecticide arsenicale
6. Particule radioactive:
 poloniu 201 ;
 carbon 14 ;
 radium 226, 228 ;
 thorium;
 potasiu 40 .
7. Monoxid de carbon:
 CO2 ;
 N2.
8. Acid cianhidric
9. Acizi organici
10. Cetone
11. Glucide (celuloza, pectine, zahăr)
12. Compuși metalici (cobalt, nichel)
13. Virusuri (al mozaicului tutunului)

Compoziția chimică a țigării
https://bogdanbyblos.wordpress.com

7
Din substanțele de mai sus, cele de la 2,3,4,6,12 sunt stigmatizate prin acțiunea lor
cancerigenă sau prin acțiunea lor tumorigenă la nivelul pielii, mucoaselor sau a
plămânului (1,2) .
Fumul de țigară rezultă din arderea incompletă a tutunului la o temp eratură de
aproximativ 850  Celsius. El este un aerosol ce conține particule în suspensie, un
amestec heterogen, de mărimea a 0,1 -0,8 microni (3).
Substanțele cele mai noc ive sunt (3):
 nicotina (într -o țigară se găsește 1,5% nicotin ă);
 oxid de carbon (4%);
 substanțe cancerigene (în număr de 479 -600 în fumul de țigară, prin
combustia tutunului );
 gudroane (benzipirenul provenit din arderea hârtiei de țigară, responsabil de
îngălbenirea dinților și a degetelor);
 substanțe iritante din fumul de țigară (NO2,NO3) ;
 derivați de cobalt și nichel (se găsesc în fumul de țigară de câteva mii de ori
mai mari decât în mediul industrial pe 24 de ore);
 substanțe aromate (folosite în tehnologia țigărilor).
Din substanțele nocive, libere sau combinate, care circulă în sângele fumătorului cel
puțin unsprezece sunt cancerigene. Sângele fumătorilor conține cu 20% mai mult CO
decât cel al nefumătorilor (o lipitoare aplicată pe tegumentele u nui fumător va fi ucisă
de toxicitatea sângelui ingerat) (4).
Un centimetru cub de fum de țigară conține 500 milioane de particule funingine.
Cercetătorul Martell din Colorado, S.U.A., a detectat în jurul culturilor de tutun
emisiuni de radiații alfa și bet a, provenite din poloniu 201 și plumb 40 din tutun. Se
presupune că aceste substanțe pot fi extrase din pământ, prin rădăcini sau din
atmosferă, ajungând în tutun pe calea frunzelor. Recent s -a descoperit o substanță în
frunzele de tutun, o proteină, rutin ul, care activează o componentă a sângelui, factorul
XII, cu acțiune indirectă în coagularea sângelui (3).

8

Nicotina inhalată de un fumător acționează la multiple niveluri din organism (4,5) :
 la nivelul creierului, putând cauza amețeli, durere de cap, inso mnii, vise
atipice, iritabilitate (toate acestea fiind semne atât ale excesului de nicotină,
cât și ale privării (sevrajului);
 la nivelul sistemului cardiovascular, nicotina modifică pulsul, putând genera
chiar tahicardii (accelerarea bătăilor) dar și alte aritmii, creșterea tensiunii,
spasmul (constricția) vaselor care hrănesc inima și, nu în ultimul rând,
favorizează „îngroșarea” (coagularea) sângelui;
 la nivelul aparatului locomotor, nicotina provoacă dureri articulare și
musculare, precum și tremurat („ tremor”); favorizează osteoporoza, chiar.
 nicotina perturbă digestia, provocând greață, uscăciunea gurii, tulburări de
tranzit (diaree), arsuri în capul pieptului (dispepsie); mai mult, favorizează
creșterea concentrațiilor de insulină ca reacție la alimen tele consumate prin
efecte directe asupra pancreasului, dar și prin creșterea rezistenței la insulină
a organismului.
 efectele la nivelul pancreasului sunt responsabile de implicarea insulinei atât
în apariția diabetului zaharat (mai frecvent la fumători), cât și în apariția
obezității (iar obezitatea și diabetul, se agravează reciproc) .

Efectele nicotinei asupra organismului uman
http://trascu.ro/blog/2014/12/care -sunt-efectele -fumatului/

9
II.2 Efectele tutunului

1.Efecte cancerigene
S-a dovedit că 96% din cei bolnavi de cancer pulmonar erau fumători, care în medie
fumau 10 -20 țigări pe zi, de mai mulți ani. O statistică efectuată în Anglia pe 5000 de
bolnavi cu cancer pulmonar, demonstra că proporția deceselor prin această boală,
crește direct cu numărul de țigări fumate (4,5) .
2.Efecte la nivelul căilor respiratori
Căile respiratorii superioare sunt agresionate permanent la fumători. Iritația mucoasei
nazofaringiene și a arborelui bronșic apare în urma acțiunii caustice a nicotinei și
substanțelor gudronoase și fenolice. Există și un “sindrom respirator al fumătorului”
ce se manifesta prin tuse, expectorație, dispnee, constricție faringiană și dureri
toracice vagi, pe fondul unei scăzute ventilații pulmonare (4,5) .
Alte efecte (4,5,6) :
 Tutunul și glandele sexuale: s -a constatat că secreția testosteronului este mult
mai scăzută al fumători, cu consecințe nefav orabile asupra potentei sexuale;
 Tutunul și longevitatea : un studiu făcut la Royal College of Phisicians în
Canada, timp de 15 ani s-a constatat că fiecare țigară fumată reprezintă
scurtarea vieții cu 60 secunde;
 Tutunul și vitaminele: vitamina C din organism este consumată pentru
neutralizarea cadmiului, element nociv din fumul de țigară. Astfel, pentru
fiecare țigară se distrug 2 mg de vitamina C. Scăderea vitaminei C în organism
afectează procesele metabolice cu consecințe negative în arderea eficientă a
grăsimilor și depunerea acest ora în pereții vaselor sanguine;
 Fumatul și somnul : cercetări recente arată ca fumătorii au perioad e de veghe
mai lungă decât nefumătorii, ei rămânând noaptea treji pe o durată de timp
mai îndelungată. Astfel au fost înregistrate caracteristicile somnului la 8
bărbați fumători timp de 5 zile, timp în care aceștia nu au fumat deloc. Datele
obținute au in dicat că la întreruperea fumatului pe această perioadă a dus la
reducerea duratei de veghe de la 79,9 minute în primele 3 nopți la 49 minute;

10

iar în nopțile consecutive celor trei zile la 51 minute. Deci există o legătură
directă între fumat și insomnie. Aceasta se explică prin aceea că la fumători
se produce o cantitate mai mare de catecolamine în organism, tulburând
relația veghe -somn, în special îngreunând instalarea somnului.

Efectele fumatului
http://trascu.ro/blog/2014/12/care -sunt-efectele -fumatului/

De exemplu despicatura sau fanta labial ă, cheiloschizis, reprezintă o malformație
congenitală a feței, care se caracterizează prin absența de substanță la nivelul buzei
superioare. În limbajul popular este numită „buză de iepure” . Despicătura labială
simplă interesează doar buza, spre deosebire de despicătura labială completă ce
afectează și arcul alveolar maxilar (6).

11

https://ro.wikipedia.org/wiki/Despicături_labiale_și_palatine

Câteodată, despicătura labială se poate asocia cu despicătura palatină,
cheilognatopalatoschizis, cunoscută în limbajul popular sub numele de „gură de lup” .
Această malformație, interesează și structurile osoase, arcul alveolar maxilar și
palatul buccal(6) .
În unele cazuri, despicătura palatină , palatoschizis poate fi izolată , fără despicătură
labială, și interesează , în forma completă , atât palatul dur, cât și palatul moale .

https://ro.wikipedia.org/wiki/Despicături_labiale_și_palatine

12
Formele incomplete interesează doar o parte a palatului bucal: partea anterioară,
osoasă, sau numai cea posterioară, palatul moale . O formă incompletă de despicătură
palatină este și despicătura submucoasă în care lipsa fuziunii interesează doar
procesele maxilare, fără a afecta mucoasa bucală.
Despicăturile labiale și palatine pot fi unilaterale, situația cea mai frecventă, sau
bilaterale.

II.3 Efectele consumului de tutun asupra sa natatii orale
Tutunul reprezintă unul dintre cei mai toxici agenți din ziua de azi. Consumul de tutun
și fumatul constituie una dintre cele mai frecvente c auze de mortalitate și morbiditate
atât în țările dezvoltate cât și cele aflate în curs de dezvoltare. Este o plantă nativă din
America, în jurul statelor Peru și Ecuador, fiind introdus în Europa în secolul 15
având ca scop utilizarea strict în domeniul medical. A ajuns ulterior să fie ars în pipă
în scop recreațional, că mai târziu, în special în perioada interbelică să fie produs sub
formă de țigarete la scară largă (7).
Tutunul și consumul acestuia, fie în formă solidă, fie ars în pipă sau țigarete a devenit
un mare factor favorizant în apariția afecțiunilor dentare și orale, mai ales în țăril e
subdezvoltate, unde igiena orală este deficitara, iar serviciile medicale dentare sunt
oferite doar în centre regionale sau în spitalele mari, însă fără a se pune accent pe
îngrijirea preventivă sau restaurativa a dinților. Astfel că, în aceste state s -a remarcat
o incidență crescută a apariției cariilor dentare, fapt datorat și statutului psihosocial
care este un factor favorizant pentru începerea consumului de tutun, dar și al lipsei de
personal medical specializat în tratamente dentare (1:150000 pacien ți). Aceasta
incidență crescută a apariției cariilor, precum și lipsa de îngrijire medicală a condus
la o rată mare de persoane edentate, înainte de vârstă de 65 de ani, procent mai crescut
decât în țările industrializate (8).
Fumul de țigară este asociat c u o varietate de schimbări de la nivelul cavității orale
și, are efect asupra bacteriilor de la nivelul acesteia, ma i ales a celor din clasa
Candida . S-a demonstrat clini c, că unele forme de candidoză au dispărut imediat după
renunțarea la fumat. O altă mo dificare este reprezentată de apariția limbii păroase, o

13
afecțiune benignă dată de hipertrofia papilelor filiforme, afecțiune as ociată uneori cu
fumatul intens(7).
Consumul de tutun este în mod evident asociat cu apariția petelor la nivel dentar, la
nivelu l restaurărilor dentare sau al lucrărilor protetice. Apariția acestor pete se
manifestă mult mai sever din cauza fumului de țigară decât din cauza consumului de
cafea sau ceai. De asemenea, fumul de țigară este responsabil de crearea halenei
precum și de d iminuarea funcției de miros sau gust (7).
Cele mai frecvente afecțiuni cu potențial de malignizare sunt adesea diagnosticate
histopatologic ca fiind hiperkeratoza orală, displazia și hiperplazia epitelială.
Hiperkeratoza orală se prezintă histopatolog ic ca fiind un strat de keratină pe
suprafața epitelială (9,10,11) .
Este bine stabilit că, consumul de tutun și alcool sunt factori independent i, importanți
pentru apariția carcinomului cu celule scuamoase ale cavității orale și faringelui. Un
număr important de studii din diverse părți ale lumii au relevant o asociere pozitivă
între consumul de tutun și riscul apariției afecțiunilor cu potențial malignizant la
nivelul cavității bucale (9,10,11) .
Un studiu condus de C.M. Chang asupra consumului primar de trabucuri a relevant
legătura dintre acest viciu și apariția afecțiunilor cu potențial letal asupra sănătății
orale și oro -faringiene, afecțiuni precum cancer bucal, esofagian, laringian sau
pulmonar. Concluzia a fost aceea că, consumul de trabucuri prezintă în mare parte
aceleași riscuri asupra sănătății orale ca și consumul de țigarete (12,13,14,15) .
Fumul produs de un trabuc conține mulți din constituenții toxici prezenți și în fumul
de țigarete, substanțe ce au fost conectate în 2004 cu cancerele existente la nive lul
tractului respirator superior (12,13,14,15) .
Boala parodontală are ca și factor de risc pentru apariție, fumatul. S -a dovedit faptul
că acest viciu prezintă o influență directă asupra sănătății periodontale, influenta ce
nu este legată de igiena orală, vârsta sau frecvența vizitelor la medicul stomatolog.
Fumul de țigară afectează răspunsul imun al fumătorului, iar mecanismele prin care
fumul crește gradul de degradare periodontala se presupune a fi unul cumulativ între
creșterea nivelului de patogeni pa rodontali și modularea răspunsului imun al
gazdei. (7,16,17)

14
Producția de anticorpi este o altă metodă de protecție influențată de tutun, acesta
provocând scăderea concentrației de IgG, precum și scăderea producției de anticorpi
IgG2 la pacienții fumători c e prezintă un stadiu incipient al unei afecțiuni
parodontale (7,16,18) .
Per total, boala parodontală relaționată cu fumatul constă într -o distrucție crescută și
accelerate a țesutului de suport al dintelui, cu simptome clinice precum resorbție
osoasă, formarea de pungi parodontale și pierderea dinților (7,18,19) .
Efectele nociv e ale fumului de țigară au fost dovedite și în cazul implanturilor dentare
care nu se osteointegrează. Folosirea tutunului implica un risc de 15,8% ca implantul
să nu se osteointegreze, iar consumul a mai mult de 20 de țigarete zilnic, crește acest
risc la 30,8%. Studii efectuate asupra restaurărilor protetice fixe pe implant au
relevant faptul că fumatul este în strânsă legătură cu resorbția osoasă în jurul
implantului (7,20) .

15
III. ROLUL FUMATULUI ÎN ÎNGRIJIRILE DENTARE
ȘI SEVERITATEA AFECȚIUNILOR ORALE ÎN
RÂNDUL COMUNITĂȚII

III.1 Scopul studiului
Prezenta lucrare de licență își propune să aducă lumină exact asupra rolului fumatului
în ceea ce privește îngrijirea oro -dentară, având în vedere tipurile de afecțiuni pe care
acest obicei vicios îl provoacă la acest nivel, precum și ingreunarea efectuării corecte
a planurilor de tratament pentru a înlătura respectivele afecțiuni.

III.2 Material și metodă
Pentru a putea stabili cele menționate trebuie însă efectuată o statistică asupra ceea
ce prive ște obiceiul de a fuma, durata de timp de când o persoană este expusă fumului
nociv, precum și alte aspecte socio -umane prezente în rândul fumătorilor, apoi aceste
date vor fi comparate cu studii literare de specialitate pentru a putea formula clar și
conc is o concluzie asupra acestui subiect.
În vederea evidențierii acestor date s -a recurs la un interviu pe bază de chestionar ce
a cuprins un set de întrebări menit să stabilească un model al obiceiurilor fumătorilor
legat de acest viciu, precum și vârstele de debut și perioada de timp de când aceștia
fumează. Datele obținute au fost prelucrate utilizând platforma online meta -graphs
de generare automată a graficelor , iar în cele ce urmează vor fi prezentate rezultatele
statistice obținute în urma acestei prel ucrări.
Întrebările au vizat aspecte precum statusul de fumător/nefumător, v ârsta de debut
precum și tipul ș i numărul zilnic de țigări consumate. De asemenea a prezentat interes
și s-a dorit a se evidenția gradul de informare al subiecților, în ceea ce pri vește efectul
consumului de tutun, precum și aspectele socio -umane legate de acest viciu, printre
care enumeram : motivul pentru care au început să fumeze precum și motivul pentru

16
care continuă acestă practică, locațiile dar și anturajul în care practică a cest obicei,
existența unui anturaj apropiat (familie) care fumează și nu în ultimul rând dorința de
a renunța la fumat și factorii care ar contribuii la facilitarea acestui lucru.
În scopul cercetarii au fost intervievați aleatoriu un numar de 30 de persoane din toate
categoriile de varstă, în mod anonim. Varsta medie a celor intervievați a fost calculată
folosind media aritmetică rezultatul fiind:
(40+23+37+24+52+35+25+47+50+32+27+29+29+25+24+24+25+50+24+60+26+3
6+54+25+ 24+30+24+24+25+27) / 30 = 977 / 30 = 32 ani

17
III.3 Rezultate

Din cei 30 de subiecți chestionați, 12 au fost de sex masculin și 18 de sex feminin,
acest fapt neinflu ențând în nici o măsură relevan ța rezultatelor, deoarece din tot lotul,
doar o persoană a răspuns că este fost fumător fapt ce se va observa ulterior. Acest
aspect evidențiază totuși ideea că acest viciu nu mai constituie un subiect tabu în viața
zilnică a persoanelor de sex feminin .

Fig. 1 Repartizarea pe sexe a subiecț ilor

Următorul lucru rațional de clarificat constituie repartizarea pe categorii a
candidaților, existând astfel 4 variante: fumător, fumător ocazional, fost fumător și
nefumător. Astfel din cei 30 de subiecți, 24 au declarat că sunt fumători, 5 că sunt
fumător i ocazionali iar o persoană a declarat că a fumat în trecut dar a renunțat la
acest obicei, acesta fiind plasat în categoria fost fumător. Din acest motiv în unele din
rezultate vor fi evidențiate doar 29 de răspunsuri din 30 fapt bazat pe raționalitatea
întrebării.

18
Nu a fost chestionat ă nici o persoană care să declare că a fost nefumător pe parcursul
întregii vieți, deoarece acest fapt nu ar face obiectul prezentului studiu, obiect strict
bazat pe consumul de tutun .

Fig. 2 Distribuirea în categorii a su biecț ilor

Dat fiind faptul că toate persoanele chestionate sunt sau au fost în trecut fumători se
omite generarea statistică a unui rezultat privind faptul că persoanele au fumat
vreodată, chiar și o singură dată.
Următorul aspect de interes este vârsta l a care candidații au început să fumeze, acest
fapt constituind un interes ridicat, deoarece în funcție de perioada de ani de când o
persoană fumează ajut ă și la înțelegerea apariției diferitelor afecțiuni la nivelul
cavității bucale; un fumător veteran pre zintă un grad mai ridicat de a dezvolta vreo
afecțiune față de o persoană care fumează de mai puțin timp. În acest scop candidații
au fost încadrați în grupe de vârsta astfel: 15 -20 de ani, 21 -25 de ani și peste 25 de
ani.

19
Rezultatele au fost 26 de candid ați încadrați în prima grupă și doar 3 în cea de -a doua
grupă. Răspunsul candidatului fost fumător nu este relevant. Faptul că majoritatea se
încadrează în prima grupă subliniază aspectul psiho social al acestui viciu, dar și rata
de apariții ale afecțiuni lor deoarece perioada de vârstă este una în care organismul
încă se dezvoltă.

Fig. 3 Varsta de debut

În continuare s -a urmărit identificarea tipului de țigări în ceea ce privește cantitatea
de nicotină conținută de acestea preferate de candidați, precum și tipul de țigarete
consumate. Prin tipuri de țigarete se înțeleg categoriile țigaret lor clasice și care au cea
mai mare concentrație de gudron, nicotin ă și monoxid de carbon acestea fiind
denumite Normale, țigarete Lights, Ultra Lights ( cele mai slabe) și, desigur țigaretele
aromate de regulă mentolate.
Rezultatul a fost unul previzibil în ceea ce privește tipul de țigarete consumate, dacă
luăm în calcul vârsta de debut a majorității fumătorilor. Un fumător activ de mulți ani
va avea tendința de a începe să fumeze ceva mai slab, urmând ca în timp să simtă
nevoia de a crește concentrația de nicotină din țigări. Astfel 18 candidați au declarat

20
că fumează țigări normale, 5 au mers pe varianta Lights, 5 consum ă doar țigarete
mentolate și doar 1 persoană țigarete ultra ligh ts.

Fig. 4 Concentra ția de nicotina din țigarete

Fig. 5 Tipul de ț igarete preferate

21
Un alt aspect important îl constituie numărul de țigarete fumate într -o zi, dar și gradul
de informare al subiecților asupra efectelor dăunătoare ale tutunului pentru organism.

Fig. 6(sus) ș i Fig. 7(jos) Numarul de țigarete fumate ș i gradul de info rmare al candidaț ilor

22

În continuare am ales să identificăm cele mai frecvente locații unde subiecții
obișnuiesc să fumeze cel mai des, dar și să vedem dacă sunt printre aceștia persoane
care au fumat în locații interzise. Acest fapt din urmă este strâns legat de gradul de
dependență față de tutun, deoarece încălcarea unei legi pentru a satisface un viciu
subliniază în mod evident acest grad. Locațiile alese au fost acasă, în oraș, la facultate
sau în cluburi, existând opțiunea de a alege mai multe răspun suri.

Fig. 9 Locație de fumat

Fig. 10 Fumatul în locuri interzise

23
Pentru orice obicei s au viciu existent în viața de zi cu zi a unei persoane există un
factor declanșator, un motiv pentru care o anumită persoană a luat decizia de a face
acel lucru. Acest aspect este desigur relevant pentru a sublinia aspectul psiho -social
al fumatului în colectivul uman, deoarece de foarte multe ori integrarea într -un
colectiv sau influența unui anturaj fie prin vorbe sau fapte care să declanșeze și un
sentime nt de curiozitate determina o persoană să se apuce de fumat. Mai există
desigur și factori psihici precum stresul cotidian, dar în zilele moderne acesta nu este
considerat ca fiind un declanșator relevant.
Din graficul de mai jos se poate observa că factor ul determinant cel mai comun
prezent în lotul nostru este curiozitatea, fapt dat probabil și de vârsta relativ fragedă
la care s -au apucat de fumat, aspect evidențiat anterior .

Fig. 10 Factorul determinant al î nceperii consumului de tutun

24
Odată ado ptat un viciu, acesta se transformă inevitabil într -un obicei. Dacă la început
a fost curiozitatea care a împins o persoană către acest obicei pe parcursul vieții
fiecare fumător va avea un anumit motiv pentru care continua să fumeze, acest motiv
fiind pra ctic scuză pentru dependență respectivei persoane.
Am ales 4 variante de răspuns pentru subiecți, variante ce se regăsesc cel mai frecvent
în răspunsurile date de fumători la întrebarea de ce fumează, și anume: pentru
relaxare, de plictiseală, deoarece pri etenii fumează și faptul că este modern. La aceste
4 variante am adăugat opțiunea „nu știu” pentru cei care ezită sau în momentul
respectiv nu au un răspuns concret și plauzibil.
Rezultatele se regăsesc în graficul de mai jos :

Fig. 11 Motivul pentru care fumați

S-au analizat până acum toate datele referitoare la vârsta, perioada de când persoanele
fumează, motivele pentru care au ales acest viciu precum și pentru care continua să
fumeze, locurile cele mai frecvente în care fumează.

25
În cele ce urmează vor fi prezentate însă date referitoare la opțiunea de a renunța la
fumat, reprezentate de dorință și voința de a renunța la acest viciu, dacă și de câte ori
s-a încercat acest lucru, precum și motivul care ar determina o persoană să renunțe la
fumat.
Primele expuse sunt dorința dar și exprimarea voinței de a renunța la acest viciu .

Fig. 12 Dorința de a renunț a la fumat

Se observă că 17 dintre candidați manifestă dorința de a nu renunța la fumat, iar în
următoarele grafice se va putea observa echilibrul între răspunsurile candidaților cu
privire la capacitatea sau voința de a renunța, precum și numărul de încercări de a
renunța.

26

Fig. 13 Voința de a renunț a la fumat

Fig. 14 Numărul de încercări de a renunț a la fumat

27
Nu în ultimul rând a m vrut să observăm motivele pentru care o persoană ar renunța
la fumat, astfel că am ales 4 dintre cele mai comune motive precum: starea de
sănătate, diminuarea venitului sau impactul asupra acestuia, la rugămintea unei
persoane dragi sau datorită campanii lor anti -fumat.
Se va putea observa faptul că ultima variantă de răspuns nu există în grafic, un lucru
de altfel îngrijorător deoarece releva fie dezinformarea publicului cu privire la
existența acestor campanii fie ineficienta lor, lipsa abilității de a face un impact asupra
oamenilor.
Cel mai frecvent răspuns a fost datorită stării de sănătate, urmat de starea de sănătate
și venit, 3 persoane au admis că ar renunța la fumat datorită diminuării venitului, în
timp ce 6 au ales să spună că nimic nu i -ar det ermina să renunțe la fumat.

Fig. 15 Factori determinanți pentru a renunț a la fumat

28
În ultimă instanță s -a dorit să se observe dacă mai sunt membri ai familiei care
fumează, sau chiar și cel/cei mai buni prieteni, deoarece putem considera aceasta ca
fiind un factor extern pentru a împiedica un fumător să renunțe la acest viciu sau să
recidiveze. Răspunsurile se regăsesc structurate mai jos:

Fig. 16 Persoane din jur care fumează

29
III.4 Discuț ii

Numărul persoanelor care fumează este în creștere. În lume, sunt peste 1.2 miliarde
de fumători și mai mult de 70% trăiesc în țările în curs de dezvoltare. În țara noastră
situația este la fel, aproape o jumătate din populație sunt fumători. Este adevărat că
fumătorii din România în anii 2004 -2005 au mult mai multe cunoștințe teoretice
despre bolile cauzate de tutun, componentele fumului de țigară și metodele prin car e
pot opri fumatul. Dar, în acee ași măsură, ei găsesc și mult mai multe sortimente de
țigări și alte produse din tutun pe piață, precum și condiții favorabile în societate de
a iniția și întreține fumatul (21).

În ultimul deceniu s -a vorbit și s -a scris mult despre fumat, iar această temă a fost și
încă este la modă, spre deosebire de epocă anterioară, când informațiile despre tutun,
țigări și fumat erau mai mult accesibile specialiștilor.
Cabinetele de consiliere anti -fumat, manifestările prilejuite de zilele dedicate
tabagismului, emisiuni radio -TV, broșuri, pliante, publicații cât și unele site-uri web
sunt câteva dintre puținele mijloace unde fumătorii care doresc să afle mai multe
despre obiceiul lor, la ce riscuri se expun cât și pentru a renunța la fumat, le pot
afla(21).
Dacă inițierea fumatului are loc în adolescență, principalul moti v este reprezentat de
dependență, care se instalează rapid, chiar și în 6 luni .
Dependența reprezintă o stare psihică și/sau fizic ă cauzată de interacțiunea între o
substanță ce adună caracterul unui drog și un organism viu. Această stare se descrie
prin c omportamente și reacții care determină dorința de a consuma permanent sau
discontinuu drogul (22).
Se știe că fumatul dăunează grav sănătății, cum scrie și pe pachetele de țigări. Dar
câți dintre noi știm că acesta ne afectează cavitate bucală, intr -un mod grav? Fumatul
poate provoca boli, poate afecta permanent dantura, gingiile și întreaga cavitate
bucală.

30

Primele repercursiuni ale fumatului sunt respirația urât mirositoare (halitoza) și
apariția petelor pe dinți. Deși pentru majoritatea, implicațiile fum atului sunt de ordin
estetic în primul rând, acesta duce la dezvoltarea cariilor și a afecțiunilor gingivale (7).
Fumătorii sunt de patru ori mai expuși bolilor parodontale. După cum susțin
cercetătorii americani, boala care duce la pierderea dinților avansează mult mai
repede la fumător i(7).

Placă bacteriană, depozite de tartru și afectare gingivală
http://tvhappy.ro/sanatate/dr -oz-ai-tartru -iata-cum-poi-scapa -de-el-id24228.html

Efectele fumatului nu se limitează doar la apariția bolilor gingivale, ci chiar
îngreunează tratarea acestora. Fumătorii au șanse mai reduse ca un implant să fie
realizat cu succes, iar persoanele care suferă de boli gingivale au probleme cu
coroanele și punțile dentare (7,20) .
Fumatul poate agrava bolile gingivale. Unele studii au arătat că fumătorii au mai mult
tartru decât nefumătorii, acest lucru fiind cauzat de cantitatea scăzută de salivă din
cavitatea bucală. Chimicalele prezente în țigări afectează circulația sângelui în gingii,

31
încetinind procesul de vindecare a diverselor plăgi, și indirect eficiența
tratamentului (7,23) .
Nu în ultimul rând fumatul este unul dintre fac torii care declanșează apariția
cancerului oral. Un studiu al Societății Americane de Cancer arată că aproximativ
90% din persoanele care suferă de cancer oral și anumite tipuri de cancer la nivelul
gâtului, au fumat. Tutunul din țigări sau pipe poate duce la apariția cancerului în orice
loc al cavității bucale sau al gâtului (24).
Rezultatele obținute și evidențiate anterior releva anumite chestiuni îngrijorătoare,
precum:
 vârsta fragedă la care subiecții s -au apucat de fumat, acest fapt fiind un factor
de risc clar în apariția afecțiunilor la nivelul cavității bucale;
 majoritatea persoanelor nu depășesc vârsta de 25 de ani; acest lucru este de
interes datorită stilului de viață asociat acestei grupe de vârstă 20-25 de ani.
Vorbim despre persoane tinere, active în viața de zi cu zi, cu diverse
preocupări zilnice, predispuse la o igienă orală precară, la un abuz de consum
de tutun, precum și la un regim alimentar nesănătos.
 Intenți a scăzută de a renunța la fumat, pe viitor poate contribui de asemenea
la apariția afecțiunilor la nivel oro -dentar sau agravarea acelor deja existente
în prezent și neverificate.
Consumul de tutun este una din principalele cauze de mortalitate ce pot fi t otuși
prevenite în țările industrializate. Studii au dovedit faptul că doar un procent cuprins
între 0,5 și 3 % din fumătorii care renunță spontan la acest viciu reușesc să rămână
abstinenți pe o perioadă mai lungă de 12 luni. O încercare de a renunța la f umat cu
ajutorul echipelor specializate și utilizând metode terapeutice de înlocuire a nicotinei
ridică acest procent în medie la 17% (25,26,27) .
Medicii dentiști sunt în contact direct și regulat cu fumătorii, astfel prezintă un
potențial foarte mare pentr u a-și ajuta pacienții să renunțe la fumat, dar acest potențial
este adesea slab exploatat. Momentul în care medicul dentist găsește leziuni
periodontale provocate de fumat, poate constitui un episod educativ în vederea
schimbării acestui obicei, fie să re ducă cantitatea de țigarete fum ate/zi fie să renunțe

32
definitiv la acest viciu că mai apoi să urmeze un plan terapeutic în vederea remedierii
problemelor (25,28) .
Un studiu efectuat exact pe consilierea în ceea ce privește renunțarea la fumat, a
evidențiat f aptul că prezența unui medic dentist în cadrul acelui studiu a fost foarte
benefică pentru candidați, examenul oral efectuat de acesta constituind un efect
motivațional foarte puternic (25).
Efectele fumatului la nivel oral precum halena, sechele estetice s au deteriorarea
gingivală sunt mult mai vizibile decât alte consecințe precum leziunile pulmonare sau
ateroscleroza (25,29) .
Intervenția medicului dentist a ajutat fumătorii să își identifice propriile leziuni
cauzate de fumat și bineînțeles, examenul oral a releva t faptul că toți participanții
prezentau afecțiuni oro -dentare cauzate de fumat. Proporț ia de parodontită la tinerii
adulți și adulți găsită în urma examenului oral la fumători a fost de două ori mai mare
decât la populația generală. De menționat c ă era o formă de afecțiune gingivală și
alveolara agresivă care urma să conducă la pierderea dinților (25,29,30) .
Un alt studiu ac cesat face referire la prevalen ța acestei afecțiuni parodontale mai ales
în rândul tinerilor fumători ce au fost identificaț i cu parodontită agresivă. Efectele par
să fie legate de doz a de tutun consumată și independente de nivelul de placă acumulat.
Acest studiu a evidențiat toate efectele cauzate de consumul de tutun, de la inflamarea
gingivală până la pierderea dinților cauzată de retracția osoasă, dar a pus în lumină și
dificultatea diagnosticării timpurii de către medicii dentiști al existenței acestei
afecțiuni (31,32) .
Fumatul pe o perioadă lungă și în cantități mari poate reduce sângerarea gingivală,
mascând astfel markerul clinic de sângerare la sondajul parodontal, una din metodele
adesea folosite de către medicii dentiști pentru a monitoriza sănătatea parodontală.
Acest fapt poate conduce la un diagnostic greșit și la incapacitatea de a depista
parodontita într -un stadiu t impuriu (31,33) .
Medicul dentist are un rol foarte important în depistarea acestui tip de afecțiune
precum și impunerea unui plan de tratament și consiliere în ceea ce privește
renunțarea la fumat și beneficiile care ar urma (31).

33
Consumul de tutun are impli cații și în ceea ce privește terapiile utilizate pentru
tratarea acestui tip de afecțiune, în sensul că toate dovezile indică faptul că fumătorii
nu constituie candidați buni pentru a fi supuși acestor terapii.
Fumul de țigară se pare că împi edica revascu larizarea și inhibă producția de colagen
și fibronectină (31,32) .
De asemenea nicotina are efect asupra activității fibroblaștilor în sensul că inhiba
creșterea și atașarea fibroblaștilor ligamentari periodontali (33).
În ceea ce privește renunțatul la fumat cu aj utorul sfaturilor date de medicu l dentist,
un sondaj efectuat în Australia a evidențiat faptul că doar 1/3 din fumători ar fi dispuși
să renunțe la fumat ca urmare a sfaturilor date de medic, dar a mai subliniat și că 73 %
din lot s -ar aștepta că medicu l dentist să fie interesat de faptul dacă sunt sau nu
fumători, iar 64% se așteptau să fie sfătuiți de către acesta în ceea ce privește efectele
fumului de țigară asupra sănătății lor orale (34).
La final se menționează că doar 35 % din întreg lotul își aduc aminte că dentistul lor
să le fi oferit vreodată consiliere în ceea ce privește renunțatul la acest viciu.
Faptul că fumătorii primesc adesea tratament endodontic sau de restaurare coronară
în loc să fie supuși la verificări periodice și manevre d e profilaxie a fost dovedit prin
studii și rezultate științifice. Acest lucru se datorează în mare parte igienei deficitare
a cavității bucale în rândul fumătorilor, precum și a numărului de vizite la medic
semnificativ scăzut (34,35) .
Deteriorarea continuă a cariilor dentare lăsate netratate implică adesea distrugeri mult
mai severe ale structurii dentare care pot necesita tratament endodontic, iar fumătorii
sunt mult mai predispuși la a fi tratați în stadii avansate ale afecțiunilor dentare, fapt
legat înc ă o dată de vizitele rare la medicul stomatolog (34,36) .
În multe studii, cariile dentare au fost asociate în principal cu fumatul, mai ales
datorită efectului pe care conținutul din tutun îl are asupra creșterii și dezvoltării
Streptococcus mutans, precum și expansiunea ariilor dentare afectate de carii,
indicând astfel o implicație biologică (34,37) .
Deși fumătorii sunt expuși la pierderea dinților în procent mult mai mare față de
nefumători, aparent necesitatea de a apela la o restaurare protetică de orice natură este
în procent aproximativ egal ca și la nefumători (34,38) .

34
În ultimele decenii s -a remarcat o creștere substanțială în ceea ce privește strategiile
și măsurile aplicate pentru a reduce consumul de tutun, în special în rândul tinerilor.
Fumatul c onstituie un factor de risc major pentru starea de sănătate generală. În
cavitatea orală poate duce la leziuni ale mucoasei, cancer oral, boala parodontală
urmată implicit de pierderea dinților. Dar, poate cel mai vizibil și imediat efect la
nivelul dințil or este apariția discromiilor dentare (7).
Pe dinții fumătorilor exista tendința de a se dezvolta pete de tutun care pot fi de
culoare galbenă până la maro închis și chiar negru.
Când au fost rugați să facă o autoevaluare a culorii dentare, participanții f umători din
cadrul unui studiu au declarat că sunt nemulțumiți de culoarea dinților și că observă
pete de culoare pe aceștia. Au fost dublu la număr față de candidații nefumători care
au făcut această afirmați e(7).
De asemenea nu doar faptul că au fost mai mulți fumători care au declarat acest fapt
este în sine relevant ci, și faptul că aceștia sunt mult mai predispuși la a fi nemulțumiți
de aspectul lor, acest lucru sugerând în mod implicit impactul negativ pe care îl are
fumatul asupra culorii dinților pr ecum și a esteticii percepută atât de persoană în sine
cât și de cei din jur (7,39) .
Trebuie de asemenea menționate cele mai comune afecțiuni ce se pot dezvolta la
nivelul cavității bucale și care sunt direct sau chiar indirect influențate de consumul
de tu tun.
Leucoplazia orală este consi derată a fi o leziune premalignă , fiind asociată cu
dezvoltarea cancerului oral. Leucoplazia de la nivelul planșeului bucal este prezentă
în raport mai mare la fumători decât la nefumători. Numeroase studii europene au
demonstrat faptul că fumul de țigare constituie cauza apariției acestei leziuni la 56 –
97% din pacienți, iar unul din aceste studii a demonstrat că majoritatea fumătorilor
ce prezintă leucoplazie (74%) fumează mai mult de 20 de țigări pe zi (7,40) .
Leucocher atoza palatinală este o afecțiune asimptomatică asociată cu co nsumul în
exces de tutun la pipă sau de trabucuri și are aspectul unor noduli albi cu multiple
puncte roșii. Aceasta afecțiune poate să dispară în momentul în care se renunța la
fumat. Printre f umătorii de rasă caucaziană la aproximativ 30% dintre ei se poate
observa o pigmentare a mucoasei mai ales la nivel gingival (7,39).

35
Efectul asupra esteticii, mirosului și gustului este și el documentat, fiind bine
cunoscut faptul că apariția discromiilor d entare sau ale restaurărilor dentare este
foarte frecvență la fumători.
Un studiu condus în Marea Britanie a relevat faptul că 20 % din fumători au declarat
că au discromii dentare de la moderat la sever, comparativ cu 15 % din nefumători.
Discromiile cau zate de fumul de țigară sunt mult mai severe față de cele cauzate de
consumul de ceai sau cafea. Fumatul este de asemenea asociat cu apariția halenei,
influențează diminuarea funcției de miros și de asemenea cu înrăutățirea percepției
gustative (7,23) .
Vind ecarea leziunilor de la nivelul cavității bucale precum și succesul implanturilor
dentare sunt alte două condiții influențate de consumul de tutun. Fumatul prezintă un
efect advers în ceea ce privește vindecarea rănilor date spre exemplu de chirurgie
parod ontală sau de efectuarea de extracții dentare. Acest efect este cel mai probabil
asociat cu nivelurile crescute de adrenalină plasmatică ce succed fumatului fapt ce
conduce la apariția vasoconstricției periferice (7,41) .
În ceea ce privește implanturile de ntare, s -a dovedit că fumatul constituie unul din cei
mai importanți factori ce duc la osteointegrarea imperfectă a bontului. Stat istic,
consumul de tutun implică un risc de 15,8% în privința osteointegrării perfecte, iar
consumul a mai mult de 20 de țigar ete pe zi crește acest risc până la 30,8 %.
De asemenea se remarcă existența unui efect continuu în jurul implantului
osteointegrat la nivel maxilar, în rândul fumătorilor, efect reprezentat de un index mai
mare de sângerare și pierdere osoasă mezial și di stal(7,42) .
Fumatul atât activ cât și pasiv, în combinație cu un consum crescut de băuturi
alcoolice prezintă un factor de risc major în apariția bolilor parodontale și implicit în
pierderea dinților. Acest efect este observat mai ales la bărbații fumători și cu un grad
de alcoolism sever. Alcoolul în sine acționează ca și un catalizator al efectelor date
de tutun, dar alcoolismul ca și viciu sau afecțiune atrage după sine o igienă orală
inadecvată precum și vizite rare sau inexistente la medicul dentist în vederea unei
evaluări a stării de sănătate orală. Astfel ca la bărbații din această categorie s -a putut
observa o mai mare pierdere dentară decât în cazul celor care nu consuma alcool sau
care sunt doar fumători pasivi (43).

36
La cei care au renunțat la fumat nu s -a observat un risc crescut pentru apariția bolilor
parodontale sau a pierderilor dentare, acest fapt fiind totuși legat de numărul de țigări
fumate în trecut, precum și perioada de timp trecută de la momentul în care au
renunțat la acest viciu (43).
În cazul bărbaților nefumători, dar care sunt expuși pasiv fumului de țigară, s -a
observat ca urmare a testelor efectuate la nivelul cavității bucale un risc crescut de
apariție a bolilor parodontale. Expunerea este cel mai frecvent la domiciliu, acolo
unde există membri ai familiei care sunt fumători și s -a dovedit că fumatul pasiv la
domiciliu compromite sănătatea parodontală la un grad mult mai ridicat decât dacă
expunerea ar fi în alte părți. Alte studii au demonstrat că expunerea la fumul de țigară
și apariția bolii parodontale la nefumători este o relație dependenta de doză de
expunere (43).
În contrast cu rezultatele obținute la bărbați, în cazul femeilor nu s -a depistat nici o
legătură importanta între fumatul pasiv și apariția afecțiunilor parodo ntale. Acest
lucru se poate datora mai multor factori:
– Femeile au tendința de se îndepărta de fumul de țigară din simplul motiv al
fricii pentru sănătatea proprie;
– Femeile asociază într -un raport mai mare fumul de țigară cu apariția
cancerului, comparativ cu bărbații;
– Anumite studii privind diferențele biologice între sexe au relevat faptul că
femeile prezintă un clearence mai crescut al nicotinei și cotininei față de
bărbați;
– Prin faptul că s -a observat o creștere a grosimii intimei medii la bărbați și nu
la femei, se sugerează faptul că femeile ar fi mai puțin susceptibile efectelor
expunerii la fumul de țigară.
Fumul de țigară afectează parodonțiul atât prin mecanisme locale cât și sistemice.
Efectele locale includ vasoconstricție cauzată de nicotină și o presiune a oxigenului
scăzută, fapt ce conduce la creșterea ratei de c olonizare cu bacterii anaerobe la nivel
subgingival (43,44) .

37
Cotinina crește potenț a toxinelor produse de bacteriile patogene de la nivel
parodontal, lucru ce poate duce la progresia bolii parodontale. De asemenea fumul
produs de tutun prin componentele chimice, alterează stratul de bacterii și facilitează
formarea unui biofilm constituit din patogeni parodontali (43,44) .
Efectele sistemice sunt date de creșterea markerilor inflamatori din saliva. Acest lucru
se evidențiază mult mai frecvent la fumători decât la restul populației. Expunerea
celulelor epiteliale gingivale la fumul de țigară s -a dovedit a conduce la o scădere a
ratei de creștere a celulelor, precum și la modificarea semn ificativă din punct de
vedere morfologic și funcțional al fibroblastilor gingivali, punând individul în risc de
a dezvolta infecții ale cavității bucale (43,44) .
Pentru a putea corela efectele produse de tutun cu informațiile de care publicul
dispune despre acestea precum și cu ajutorul dat de medicii specialiști în vederea
renunțării la fumat putem da exemplul Japoniei, unde, în anul 2002, Organizația
Mondială a Sănătății a raportat faptul că 1 din 8 decese au fost cauzate de tutun. Deși
s-au luat măsuri în privința consumului de tutun precum și a fumatului pasiv, în 2008
încă erau 36,8% din bărbați și 9,1 % din femei care au raportat că fumează încă în
mod regulat (45,46) .
Profesioniștii din domeniul sănătății orale au un rol crucial în a -și încuraja pacienții
să renunțe la fumat, fie prin expunerea riscurilor continuării acestei practici sau prin
expunerea beneficiilor rezultate din renunțarea la viciu sau de ce nu prin trimiterea
pacienților la specialiști din alte ramuri.
Până la mijlocul anilor 90, un sfert din consumatorii de tutun din Statele Unite ale
Americii fuseseră deja sfătuiți de către medicii lor dentiști să renunțe la fumat, dar cu
toate acestea chiar și în Europa de Nord sau America de Nord, un număr foarte mare
de medici dentiști nu ofe ră nici un fel de consiliere în ceea ce privește renunțatul la
fumat sau o oferă într -un mod foarte limitat (45,47) .
Foarte puține informații în ceea ce privește renunțarea la fumat sunt disponibile și în
Asia. Spre exemplu într -un sondaj efectuat în Malaez ia pe un grup de 152 de medici
dentiști, doar 17,9% dintre aceștia erau implicați în mod direct în consilierea cu
privire la renunțarea la acest viciu (45,48) .

38
Un studiu mai recent arată cifre mult mai optimiste; în Japonia un sondaj efectuat pe
un lot de 4 35 de medici parodontologi a relevat că 54,7 % dintre aceștia furnizează
pacienților informații și îngrijiri în ceea ce privește renunțatul la fumat (45,48 ).
Este în mare măsură concluzia acestei lucrări faptul că efectele produse de tutun sunt
foarte dăunăt oare la nivelul cavității bucale, consumul acestuia producând afecțiuni
atât de grad minor cât și major, iar renunțarea la acest viciu tine în mare măsură și de
informațiile pe care publicul le are referitor la fumat, dar și de cadrele medicale, în
speță medicul dentist. Se poate considera că acesta joacă un rol vital în ceea ce
privește acest subiect, iar o mai mare implicare a medicilor ar conduce la o reducere
a ratei de apariție ale acestor afecțiuni în rândul comunității.

39
IV. CONCLUZII

 Fumul de țigară conține peste 4000 de compuși chimici, marea lor majoritate
fiind și cancerigeni.
 Ingestia de nicotină prin consumul de tutun are efecte sistemice asupra
organismului, prezentând un impact negative asupra sistemelor nervos,
respirator, circ ulator
 Fumatul este strâns legat de apariția multor afecțiuni la nivelul cavității
bucale, acestea variind de la afecțiuni minore precum apariția halenei sau
deteriorarea simțului gustative până la afecțiuni severe precum boala
parodontală urmată de pierde re dentară sau chiar apariția de carcinoame cu
potențial letal.
 S-a evidențiat în lotul de fumători prezentat în lucrare vârstă fragedă la care
au început să fumeze precum și faptul că marea majoritate nu depășesc vârsta
de 25 de ani la momentul aplicării chestionarului.
 Faptul că cei mai mulți au declarat că sunt foarte informați în ceea ce privește
efectul consumului de tutun asupra organismului, s -a reflectat în răspunsul
candidaților cu privire la motivele pentru care ar renunța la fumat, cel mai
frecve nt fiind menționat starea de sănătate.
 De asemenea s -a mai dovedit și că anturajul social prezintă o influență majoră
în ceea ce privește efectele fumului de țigară asupra ace privește întreținerea
viciului fumătorilor, mulți dintre candidați declarând că fumează mai mult în
oraș sau alte diverse locuri decât acasă.
 Din studiile consultate se evidențiază efectul tutunului asupra sănătății orale,
boala parodontală, pierderea dentară și multe alte afecțiuni fiind prezente în
raport mult mai mare la fumători.

40
 Un alt aspect ce trebuie notat este consilierea în vederea renunțării la fumat,
consiliere ce ar trebui efectuată în special de medical stomatolog, dar nu acest
fapt nu este realizat.
 Medicul stomatolog are cel mai mare contact cu fumătorii, iar consilierea
oferită de către acesta, precum și expunerea atât a riscurilor asupra sănătății,
cât și a beneficiilor ce ar urma din renunțarea la acest viciu ar avea un impact
major în schimbarea opiniei fumătorilor
 Este ideea generală a prezenței lucrări, c ă o implicare mai intensă din partea
cadrelor medicale stomatologice în ceea ce privește consilierea pacienților
asupra acestui obicei dăunător de a fuma, ar conduce la îmbunătățirea sănătății
orale, ar ajuta la scăderea numărului de fumători, precum și la prevenția
apariției potențialelor afecțiuni prezentate în text.

41
BIBLIOGRAFIE

1. http://www.preferatele.com/docs/diverse/14/tutunul -3.php
2. http://www.esanatos.com/boli/boli -si-tratamente/fumatul/compoziia -fumului -de-
tutun -i-i84432.php
3. http://www.i -medic.ro/tutun -alcool -droguri/tigarile -compozitie -si-mod-de-actiune –
asupra -organismului
4. http://trascu.ro/blog/2014/12/care -sunt-efectele -fumatului/
5. http://www.antinicotina.ro/articole -despre -tigari -nicotina -fumat/45 -nicotina -si-
efectele -asupra -creierului.html
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Despicături_labiale_și_palatine
7. Vellappally S , Fiala Z , Smejkalová J , et al . Smoking related systemic and oral
diseases. Acta Medica (Hradec Kralove). 2007;50(3):161 -6.
8. Peterse n PE , Bourgeois D , Ogawa H , et al. The global burden of oral diseases and
risks to oral health. Bull World Health Organ. 2005 Sep;83(9):661 -9. Epub 2005 Sep
30.
9. Lin L, Walter JP, Carmen JB, et al. Smoking and drinking in relation to oral
potentially malignant disorders in Puerto Rico: a case -control study. BMC Cancer
2011, 11:324
10. IARC. IARC Monograph on the Evaluation of Carcinogenic Risks to Humans:
Alcohol Drinking.Vol. 44. Lyon, France: World Health Organization; 1988. p. 35.
11. IARC. IARC Monograph on the Evaluation of Carcinogenic Risks to Humans:
Tabacco Smoking and Involuntary Smoking. Vol. 83. Lyon, France: World Health
Organization; 2004.
12. Cindy MCE, Catherine GC, Brian LR et al. Systematic review of cigar smoking
and all cause and smoking related mortality. BMC Public Health 2015 15:390
13. IARC Working Group on the Evaluation of Carcinogenic Risks to Humans; Tobacco
smoke and involuntary smoking. IARC Monogr Eval Carcinog Risks Hum 2004,
83:1–1438.
14. Sasco AJ, Secretan MB, Straif K. Tobacco smoking and cancer: a brief review of
recent epidemiological evidence. Lung Cancer. 2004;45 Suppl 2:S3 –9.
15. Nonnemaker J, Rostron B, Hall P, et al. Mortality and Economic Costs from Regular
Ciga r Use in the United States, 2010. Am J Public Health 2014.
16. Johnson GK, Slach NA. Impact of tobacco use on periodontal status. J Dent
Education 2001;65:313 –21.
17. Darby IB, Hodge PJ, Riggio MP, et al. Clinical and microbiological effect of scaling
and root pla nning in smoker and non -smoker chronic aggressive periodontitis
patients. J Clin Periodontol 2005;32/2:200.
18. Van Winkelhoff AJ, Bosch -Tijhof CJ, Winkel EG, et al. Smoking affects the
subgingival microflora in periodontitis. J Periodontol 2001;72:666 –71.
19. Haffajee AD, Soucransky SS. Relationship of cigarette smoking to the subgingival
microbiota. J Clin Periodontol 2001;28:377 –88.
20. Sanchez -Perez A, Moya -Villaescusa MJ, Caffesse RG. Tobacco as a Risk Factor for
Survival of Dental Implants. J Periodontol. 2007;78 (2):351 –59.
21. http://m.eva.ro/sanatate/sistemul -imunitar/cum -influenteaza -fumatul -viata –
adolescentului -si-a-adultului -articol -4052.html
22. http://www.sanatateata.com/de -retinut/fumatul -si-influenta -sa-in-viata –
adolescentului -si-a-adultului.htm
23. Johnson NW, Bain CA. Tobacco and oral disease. EU -Working Group on Tobacco
and Oral Health. Br Dent J. 2000;189(4):200 –6.

42
24. http://dentaldesign.ro/fumatul -dauneaza -grav-sanatatii -dentare/
25. Semira G, Marcelo A, Carlos M, et al. Research article A pilot study combining
individual -based smoking cessation counseling, pharmacotherapy, and dental
hygiene intervention. BMC Public Health 2010, 10:348

26. Hughes JR, et al. Smoking cessation among self -quitter s. Health Psychology 1992,
11(5):331 -4.
27. Silagy C, Stead LF: Physician for smoking cessation (Cochrane Review) . Cochrane
Library 2003. Software Update
28. Fried JL. The tobacco -using client: clinical issues . Journal of the Massachusetts
Dental Society 2001, 50( 1):14 -9.
29. Ziebolz D, et al. Oral health in young adults in Germany –a comparison between
women and men of the German army . Schweizer Monatsschrift für Zahnmedizin
2008, 118(10):944 -50.
30. Cobb CM, Williams KB, Gerkovitch MM. Is the prevalence of periodontitis in the
USA in decline? Periodontology 2000 2009, 50:13 -24.
31. Brian H. Mullally. The Influence of Tobacco Smoking on the Onset of Periodontitis
in Young Persons, TOBACCO INDUCED DISEASES Vol. 2, No. 2: 53 -65 (2004)
32. Müller HP, Stadermann S, Heinecke A. Longitu dinal association between plaque and
gingival bleeding in smokers and non -smokers. Journal of Clinical Periodontology.
2002; 29: 287 -294.
33. Clarke NG, Shepherd BC, Hirsch RS. The effects of intra -arterial epinephrine and
nicotine on gingival circulation. Ora l Surgery Oral Medicine Oral Pathology 1981;
52: 577 -582.
34. Miki O, Takashi H, Kaoru S, et al. The role of tobacco use on dental care and oral
disease severity within community dental clinics in Japan. Tobacco Induced Diseases
2013, 11:13
35. Andrews JA, Severso n HH, Lichtenstein E, et al. Relationship between tobacco use
and self -reported oral hygiene habits. J Am Dent Assoc 1998, 129:313 –320
36. Zitzmann NU, Staehelin K, Walls AWG, et al. Changes in oral health over a 10 -yr
period in Switzerland. Eur J Oral Sci 200 8, 116:52 –59
37. Fujinami Y, Nakano K, Ueda O, et al. Dental caries area of rat molar expanded by
cigarette smoke exposure. Caries Res 2011, 45:561 –567
38. Dietrich T, Maserejian NN, Joshipura KJ, et al. Tobacco use and incidence of tooth
loss among US male health professionals. J Dent Res 2007, 86:373 –377
39. Reibel J. Tobacco and oral diseases. Update on the evidence, with recommendations.
Med Princ Pract. 2003;12 Suppl 1:22 –32.
40. Ma N, Tagawa T, Hiraku Y, et al. 8 -Nitroguanine formation in oral leukoplakia, a
premalig nant lesion. Nitric Oxide. 2006; 14(2):137 –43
41. Al-Belasy FA. The relationship of „shisha“ (water pipe) smoking to postextraction
dry socket. J Oral Maxillofac Surg. 2004;62(1):10 –4.
42. Haas R, Haimbock W, Mailath G, et al. The relationship of smoking on peri -implant
tissue: a retrospective study. J Prosthet Dent. 1996;76(6):592 –6
43. Masayuki U, Satoko O , Norie S, et al. The association of active and secondhand
smoking with oral health in adults: Japan public health center -based study. Tobacco
Induced Diseases (20 15) 13:19
44. Sayers NM, James JA, Drucker DB, et al. Possible potentiation of toxins from
Prevotella intermedia, Prevotella nigrescens, and Porphyromonas gingivalis by
cotinine. J Periodontol. 1999;70:1269 –75
45. Atsushi S, Makiko N, Keiko M, et al. Health profes sional’s perceptions of and
potential barriers to smoking cessation care: a survey study at a dental school hospital
in Japan. BMC Research Notes 2010, 3:329

43
46. World Health Organization: WHO fact sheets, Smoking statistics. 2002
[http://www.wpro.who.int/media_centre/fact_sheets/fs_20020528.htm].
47. Martin LM, Bouquot JE, Wingo PA, et al. Cancer prevention in the dental practice:
oral cancer screening and tobacco cessation advice. J Public Health Dent 1996,
56:336 -340
48. Ohmori M, Shizuk uishi S, Hanioka T, et al. Smoking status and attitude to tobacco
control policy among periodontists of the Japanese Scoiety of Periodontology. J Jpn
Soc Periodontol 2009, 51:334 -345, (in Japanese).