I. Guvernare electronică și administrație publică [606512]

I. Guvernare electronică și administrație publică

Lumea în care trăim astăzi este una a incertitudinilor. Noile probleme cu care ne
confruntăm n ecesită, de cele mai multe ori, noi soluții care să le preîntâmpine și să le
rezolve. Nici guvernarea, fie că vor bim despre ariile cele mai largi ale sale sau despre
chestiuni specifice proceselor care o alcătuiesc , nu este ocolită de noile provocări. Ba
dimpotrivă, îndrăznesc să spun că guvernarea se află în prima linie a luptei contra acestora.
De-a lungul timpulu i au fost „testate” mai multe forme de guvernare. Aducem aminte
de antichitate când mai multe familii se organizau în cete sau ghilde pentru a forma o
structură mai puternică în fața potențialelor pericole, de democrația ateniană, de regimurile
patriarhale din Evul Mediu, de încercările totalitare din secolul XX și de sistemul democratic
pe care îl regăsim astăzi în cele mai multe dintre statele globului. Așadar, în ultima perioadă,
odată cu avansul tehnologic și paradigma guvernării s -a schimbat. Se difere nțiază astfel un
nou tip de democrație participativă care este ajutată de aceste noi mijloace de comunicare să
funcționeze. Cetățeanul, astfel, este astăzi în centrul dezbaterilor publice, fiind la un click
distanță de a asimila cele mai noi știri sau chia r de a își împărtăși opiniile cu restul
participanților la viața publică.

I.1. Aspecte fundamentale despre guvernare și administrație
De cele mai multe ori, când ne referim la ideea de guvernare facem imediată trimite
către ceea ce înseamnă administrația publică din simplul fapt că administrația reprezintă
principalul agent prin intermediul căruia cetățeanul interacționează cu guvernarea. Și Mihai
Păunescu ne spune acest lucru, subliniind că „administrația publică este un sistem a cărui
funcționare este gu vernată de legi, reguli și proceduri ce descriu responsabilități, dar și
limitări ale lor”1.
Chiar dacă afirmam mai sus că paradigma guvernării începe astăzi să evolueze către
un model participativ, nu trebuie neglijată însă nici componenta sa reprezentati vă.
Guvernarea din zilele noastre „este caracterizată de procesul democratic, în care
reprezentativitatea este o trăsătură esențială a democrației liberale ce asigură dimensiunea
verticală a unui sistem politic democratic”2.

1 Păunescu, Mihai, Managementul Sectorului Public, Polirom, Iași, 2008, p. 17
2 Sartori, Giovanni, Teoria democrației reinterpretată, Polirom, Iași, 1999, p. 122

Cu toate acestea, în ultima pe rioadă suntem martorii unei schimbări de paradigmă în
administrația publică, aceasta fiind nevoită să își remodeleze principiile în așa fel încât să
rămână actuală noilor input -uri care intră în sistem. Principiile de bază ale unei administrații
publice su nt: principiul legalității, principiul oportunității, principiul proporționalității,
principiul bunei administrări, principiul subsidiarității, principiul eligibilității în
administrația publică, principiul consultării cetățenilor în probleme de interes de osebit și
principiul transparenței decizional3.
Dacă am văzut că ideea de guvernare și -a lăsat amprenta în spațiul public din cele mai
vechi timpuri, guvernanța este un concept ceva mai recent introdus în vocabularul de
specialitate al experților în științ e politice. Acesta a apărut tocmai ca răspuns la principalele
schimbări cu care se confruntă lumea actuală: globalizarea, progresul tehnologic în toate
câmpurile vieții, polarizarea societății și valul de urbanizare. Guvernanța desemnează, deci
„noi forme de guvernare care sunt alternative la statul unic caracterizat prin suveranitatea
Parlamentului, puteri decizionale acordate Guvernului și răspundere ministerială directă […].
Apari ția acestui nou concept se datorează dinamicii și complexității societății de tip global ,
în care există zone de influneță transorganizaționale, suprastatale și transnaționale”4.
Prima utilizare a termenului de guvernanță în sensul actual aparține Băncii Mondiale,
care într -un raport din anul 19895 privind dezvoltarea economică în țările africane, scria
despre o „criză a guvernanței”, privită ca manieră de a exercita în sens pozitiv actul
guvernării de către statele constituite în țările post -coloniale, împreună cu organismele
economico -financiare internaționale și cu alți agenți economici, lăsând a se înțelege faptul că
este necesară un nou tip de structurare a relațiilor internaționale astfep încât între state, între
organizațiile internaționale, societățile civile, întreprinderile și societățile multinaționale să se
stabilească raporturi prin care economia și finanțele acestor țări să fie bine gospodărite.
Guvernanța poate funcționa eficace dacă societatea civilă este una activă, atât la nivel
național și central, cât și la nivel regional, de altfel la fel cum sunt împărțite și instituțiile
statului. „Guvernanța pe mai multe nivele se poate realiza dacă avem o administrație
competitivă, responsabi lă, transparentă și eficientă”6. Guvernarea, în general, și guvernanța,
în particular, nu pot să nu țină cont de schimbările tehnologi ce care sunt prezente și vizibile la

3 Cilibiu, Octavia -Maria, Principiile fundamentale ale administrației publice, Analele Universității „Constantin
Brâncuși” din Târgu Jiu, Seria Știi nțe Juridice, nr. 2/2015
4 Institutul de Științe ale Educației, Laboratorul Management Organizațional, p.5, disponibil la
http://www.ise.ro/wp -content/uploads/2010/08/GUVERNANT A-2010.pdf , accesat la 18.05.2020
5Ivan, Adrian , Guvernanța Uniunii Europene – suport de curs , Cluj Napoca, 2012, p. 27
6 Think Outside the Box, Imposibilul drum al României de la guvernare la guvernanță, disponibil la
https://www.totb.ro/imposibilul -drum -al-romaniei -de-la-guvernare -la-guvernanta/ , accesat la 18.05.2020

nivelul oricăror societăți și la nivelul oricărui membru al societății. Dacă de -a lungul istoriei
dura câteva decenii până ce tehnologii revoluționare din diferite perioade precum tiparul,
telefonul, curentul electric ajungeau să fie întrebuințate și uzitate pe scară largă de toți
cetățenii, astăzi observăm că progresul tehnologic și în special internetul reușește, într -un
interval de timp mult mai scurt, să acapareze mare parte din transmiterea informațiilor pe
glob. Viteza de care dă dovadă acest instrument, posibilitatea de a trimite în câteva secunde
dintr -un capăt al globului în celălalt nu doar mesaje, ci și fișiere media, face din acest mi jloc
de comunicare o modalitate prin care, astăzi, cetățenii se pot implica a ctiv într -o manieră
participativă în luarea deciziilor care îi privesc.
Acest fapt a determinat apariția unui nou tip de guvernare, ce promite a fi următorul
nivel în modalitatea de administrare a unui stat. Vom discuta în continuare despre guvernarea
electronică, ce presupune ea și c um va evolua prin prisma a ceea ce înseamnă o societate
conectată în permanență la rețeaua globală de internet.

I.2. Ce este guvernarea electronică?
Abordarea generală despre birocrație propusă de arhi -cunoscutul model weber ian,
care se baza pe o ierarhie bine stabilită și pe norme care să facă din administrație respectivul
pilon de susținere a statului a fost modelată și schimbată de problemele pe care acest tip de
organizare le -a întâlnit de -a lungul timpului. Așadar, incap acitatea birocrației de a oferi
răspuns noilor provocări și multitudinea de resurse pe care aparatul birocratic clasic le
consumă au căutarea a noi trenduri care să eficientizeze vastul proces de administrare a
statului.
În sens restrâns, guvernare electro nică poate fi privită drept „producția și oferirea de
servicii publice prin intermediul tehnologiei informației”7. Într -o accepțiune mai generală,
guvernarea electronică poate fi definită și drept orice utilizare a tehnologiei informației pentru
a simplifi ca și îmbunătăți relațiile dintre guvernanți și alți actori, cum ar fi alegătorii, firmele
private și alte agenții guvernamentale8.
Un stat nu poate să adopte imediat toate noile mijloace de interacțiune autorități –
cetățean. Este nevoie, în primul rând, de o societate care să răspundă la acest nou tip de

7 Stoica, Virgil; Gherasim -Proca, Ovidiu, Guvernanța electronică. De la promisiuni teoretice la realități empirice,
Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2014, p. 13
8 Sprecher, M., „Racing to E -government: Using the Internet for Citizen Service Delivery” în Government
Finance Review , vol. 16, pp. 21 -22

administrare. Astfel, există mai multe etape9 pe care un stat le poate adopta pentru a
implementa, pas cu pas, această nouă formă de administrare . Așadar, într -o primă etapă este
de ajuns a se posta informa ții pe un site web al unei instituții publice, cu specificația
importantă ca acel site chiar să fie site -ul oficial al instituției. Într -o a doua etapă noile
instrumente vor permite o minimă comunicare între organele statului și cetățeni, de cele mai
multe ori prin intermediul platformelor de e -mail. În cea de -a treia etapă vor fi puse la
dispoziție și adoptate ca atare realizarea de tranzacții online. Cea de -a patra etapă va
presupune integrarea unor servicii guvernamentale atât pe verticală, cât și pe ori zontală.
Serviciile de pe orizontală vor fi unele generice, adresate utilizatorilor generici, în timp ce
serviciile verticale vor asigura un conținut mai specific legat de o zonă de interes clar
definită. Ca și în cazul etapei a treia, în care relațiile af acere -client erau mediate de
tehnologie, guvernele pot exploata aici relețele electronice de comunicare pentru a
interacționa cu cetățenii, însă nu doar cu ei, ci și cu mediul de afaceri sau ONG -urile (un
punct important aici este dat de ceea ce înseamnă S ocial Media, aspect căruia îi vom acorda
un întreg subcapitol mai târziu). În sfârșit, cea de -a cincea etapă poate fi privită prin prisma
implicării politice susținută de Internet prin pagini web unde se poate vota online, spre
exemplu.
Conform lui Steven Clift, obiectivele guvernării electronice10 pentru promovarea
democrației și eficientizarea guvernării sunt:
1. Îmbunătățirea deciziior de guvernare;
2. Creșterea transparenței guvernării și a dialogului;
3. Posibilitatea de a ține cont de dorințele cetățenilor;
4. Creșterea încrederii cetățenilor în guvernare;
5. Implicarea efectivă a ONG -urilor, mediului de afaceri și a cetățenilor interesați
în noi mijloace de îndeplinire a cerințelor publice.
Prin asumarea acestor obiective, guvernanța electronică este factorul declanș ator al
unei reforme a aparatului administrativ, aflat periodic în crize ce au afectat încrederea
cetățenilor în puterea statului și în capacitatea acestuia de a oferi lideri și politici cât mai
relevante și mai conectate cu cetățenii . Beneficiile rezultat e de pe urma acestei acțiuni pot fi
diverse și se pot întinde pe termen lung. Amintim aici diminuarea corupției, creșterea
transparenței instituțiilor statale, creșterea veniturilor și diminuarea costurilor, sporirea

9 Vrabie, Cătălin, E-governmen t challenges in Romania, School of Advanced Social Studies in Nova Gorica,
2009, pp. 28 -50
10 Clift, Steven, E-government and democracy report, disponibil la http://stevenclift.com/e -democracy –
egovernance -and-public -net-work -government -20-summary -by-steven -clift-2003/ , accesat la 19.05.2018

oportunităților pentru tineri, sprijin puternic acordat deciziilor adoptate la nivel local și
central precum și politicilor publice prin care se asigură creșterea valorii publice în cadrul
comunităților urbane11.
Având în vedere faptul că guvernarea electronică poziționează în prim -plan mai mulț i
actori, care influențează într -o mai mică sau mai mare măsură procesul luării deciziilor,
putem vorbi despre guvernanța electronică atunci când privim în ansamblu acțiunea tuturor
acestor actori și provocările pe care acțiunile lor le aduc . Principalii s takeholderi implicați în
guvernanța electronică sunt cetățenii, mediul de afaceri și guvernul, precum și alte instituții
de la nivel local sau central12. Pe lângă aceste instituții se pot implica și diferite organizații cu
caracter non -guvernamental în idee a în care acestea pot introduce pe agenda publică teme de
interes pentru grupuri mai mici sau mai mari ale societății civile.

I.3. Perspective ale guvernării electronice
Am văzut mai sus că guvernarea electronică reprezintă o serie de instrumente relativ
noi pe care administrația le poate utiliza pentru a își eficientiza activitatea. Cu toate acestea,
guvernarea electronică prin mijloacele de comunicare pe care le cunoaștem astăzi nu a apărut
peste noapte. Putem vorbi și aici de mai mulți pași care au fost făcuți către digitalizarea
administrației. Un prim pas, dacă doriți, poate fi reprezentat de simpla introducere a
calculatoarelor, a telefoanelor, a faxurilor etc. în birourile funcționarilor publici. Odată cu
acest aspect se schimbă și paradigma de l ucru, sigur, treptat , trecându -se de la stocarea
documentelor în bibliorafturi la salvarea acestora în memoria calculatorului.
Un al doilea pas aici poate fi reprezentat de apariția internetului și de conectarea
device -urilor funcționarilor la rețeaua globală . Vorbim aici de o etapă deosebit de importantă
grație timpilor economisiți în transmiterea de fișiere și de informații între 2 sau mai multe
persoane din colțuri opuse ale lumii.
Viziunea larg acceptată asupra dispersiei tehnologiei (aproape orice cetățe an va fi
conectat la internet) reprezintă astăzi o realitate de facto. Tehnologia modelează astăzi nu
doar modalitatea prin care cetățenii comunică cu instituțiile statului, ci, mai mult decât atât,
pătrunde în viața privată a indivizilor, sigur, în funcți e de preferințe și necesitate. Acestui nou
stil de viață trebuie să se adapteze și administrația prin instrumentele și practicile pe care le

11 Mishra, D.S., „E -governance as a reform strategy for combating corruption in delivery of pu blic services” în
Indian Journal of Public Administration, 2007, vol.53, p. 365
12 Păceșilă, Mihaela, „Analiza stakeholderilor și a rolului acestora în guvernarea electronică” în Cercetări
practice și teoretice în Managementul Urban, 2006, anul 1, nr. 1, p. 6

folosește. La începutul comunicării online dintre administrație și cetățean era suficient (și,
sub anumite aspecte, și eficient) ca oficialii să posteze o informație pe site iar cetățenii să o
preia de acolo. Astăzi însă, martori fiind la valuri și valuri de informație care ne ia cu asalt zi
de zi, este nevoie mai mult decât oricând ca administrația să își diversifice formele de
comunicare și platformele pe care le folosește pentru a ajunge la cetățeni. Dacă la începutul e –
guvernării era de ajuns ca administrația să folosească site -ul web, astăzi vorbim de informații
transmise de aceasta prin intermediul rețelelor de so cializare, a platformelor video sau, de ce
nu, a platformelor de live -streaming.
Instituțiile și oamenii din toate mediile folosesc aceste instrumente, inclusiv
departamentele guvernamentale și zonele comunitare, instituțiile publice, administrațiile
local e precum și cetățeni individuali13. Această supra -aglomerare a instrumentelor de
comunicare vine tocmai în sprijinul dorinței cetățenilor de a participa la luarea deciziilor sau
măcar de a fi martori ale acestor procese. Din tot acest amestec online de indi vizi, instituții și
idei, fiecare dintre participanți are dreptul de a îi selecta, administrându -și profilul propriu,
pe aceia de la care vor să primească sau nu conținut. În acest sens, prin prisma acestor
legături între utilizatori, fiecare își creează rețeaua proprie în interiorul căreia se va roti
informația/conținutul de interes pentru fiecare membru al rețelei.
Sigur, implementarea instrumentelor de guvernare electronică în administrații nu este
totdeauna un lucru care nu stârnește controverse. Exis tă o serie de provocări la care fie s -a
găsit răspuns, fie încă se mai așteaptă unele. Toate acestea sunt strâns legate de nevoia de
conducere po litică și strategică, de transfo rmarea structurală care trebuie să aibă loc printr -o
abordare care îl plasează în centrul comunității pe cetățean, de nevoia pentru operaționalitate
și standardizare si de implementarea instrumentelor tehnologice și metodologice. În
construcția viziunii guvernării electronice în Uniunea Europeană cele mai importante
provocări sunt ce le politice, social -economice și tehnologice14.
Cele mai importante bariere pe care implementarea noilor instrumente de guvernare
electronică le presupune sunt15:
 Infrastructura telecomunicațiilor. Implementarea inițiativelor de guvernare
electronică se con fruntă cu anumite dificultăți tehnologice, cum ar fi lipsa standardelor

13 Lee, F. S. L., Vogel, D., & Limayem, M. „Virtual community informatic s: A review and research agenda” în
Journal of Information Technology Theory and Application , 5(1), 2013, p. 49
14 Ștefan, Georgiana Ionela, „Provocările implementării guvernării ele ctronice” în Cercetări practice și teoretice
în Managementul Urban, 2007, An 2, Nr. 4, p. 24
15 E-Spin Corp , Barriers of E -Government Implementation , disponibil la
https://www.espincorp.com/2018/01/02/barriers -of-e-government -implementation , accesat la 21.05.2020

comune și a infrastructurii compatibile între departamente și agenții. Infrastructura
tehnologică este cunoscută drept fiind una dintre cele mai importante provocări la adresa
implemen tării serviciilor de e -guvernare. Pentru o tranziție la guvernarea electronică este
necesară o arhitectură care să ofere un set uniform de ghiduri de principii, modele și
standarde. În ideea de a furniza servicii publice de eguvernare, administrația trebui e să
dezvolte o infrastructură eficientă a telecomunicațiilor16;
 Securitatea unui sistem informatic reprezintă protejarea informațiilor și a
sistemelor împotriva divulgării accidentale sau intenționate, a accesului neautorizat, a
modificărilor sau a distru gerilor neautorizate de date. Succint, această chestiune face referire
la protecția arhitecturii informaționale (inclusiv a rețelelor hardware și software), precum și
la controlul accesului la informații în sine. În ceea ce ține de securitatea de la nivelu l
administrațiilor puternic digitalizate, putem vorbi despre două elemente componente ale
securității: securitatea rețelei și securitatea persoanei/a documentelor. Ambele componente
ar trebui să conțină firewall -uri și limite pentru cei care au acces la da te. În plus, utilizarea
tehnologiei de securitate, inclusiv semnăturile digitale și criptarea, pentru a proteja conturile
de utilizator, parolele, numerele cărților de credit, numerele contului bancar și alte astfel de
date care sunt transmise on -line și s tocate electronic sunt esențiale pentru îndeplinirea
obiectivelor de securita te în aplicațiile e-government17. Cu toate acestea, argumentele
împotriva implementării unui astfel de sistem din punctul de vedere al securității datelor și a
persoanelor sunt num eroase, cele mai adesea întâlnite fiind cele referitoare la protecția
datelor cu caracter personal și cele referitoare la faptul că întotdeauna cei care doresc să
afecteze în orice tip manieră aceste sisteme vor reuși să se poziționeze tot timpul cu un pas
înaintea lor (rețelele de cyber -terorism , spre exemplu);
 Probleme de politici de reglementare. Implementarea principiilor și funcțiilor
de guvernare electronică necesită o serie de noi reguli, politici, legi și schimbări
guvernamentale pentru a aborda ac tivitățile electronice, inclusiv arhivarea electronică,
semnături electronice, transmiterea de informații, protecția datelor, criminalitatea
informatică, drepturile de autor etc. Gestionarea e -guvernării face referire la recunoașterea
unui acord ce trebuie recunoscut printr -o lege formalizată și care stipulează protejarea și
asigurarea acestor tipuri de procese. În multe state și, implicit, la nivelul multor

16 Manoharan, Aroon; Ingrams, Alex, „Conceptualizing E -Government from Local Government Perspectives” în
State and Local Government Review , 2018, vol. 50, p . 60
17 Kuntoro, Tri, „A Comprehensive review of e -Government Security” în Asian Journal of Information
Technology , 201 7, vol. 16, p . 284

administrații, legile referitoare la guvernarea electronică nu sunt încă disponibile. Stabilirea
unor reforme juridice vor fi necesare pentru a asigura, printre altele, confidențialitatea,
securitatea și recunoașterea juridică a interacțiunilor sociale și a semnăturilor electronice.
Acestea ar trebui să fie discutate și adoptate înaintea perioadei în car e rețeaua electronică ar
urma a fi deschisă. Legile arhaice, vechile regimuri de reglementare, atribuțiile suprapuse ale
autorităților și conflictele dintre ele pot complica foarte mult sau pot opri în totalitate acest
proiect, exemple fiind chiar statele în care s -a încercat implementarea acestui nou tip de
guvernare, eșuând însă chiar din pricina acestor piedici.
 Diviziunea digitală. Abilitatea de a folosi calculatoarele și internetul a devenit
un factor crucial în implementarea sericiilor de guvernare e lectronică , lipsa acestor facilități
conducând în ziua de astăzi chiar până la marginalizare sau excluziune socială. Diviziunea
digitală face referire la diferența de oportunitate dintre cei care au acces la internet și cei care
nu se bucură de acest lucru , cei din urmă neavând posibilitatea de a beneficia de servicii în
aceeași măsură în care o fac cei care dețin această facilitate. În cazul diviziunii digitale lesne
și sigur de apreciat este că aceasta există și clivajele din tre cele două mase se adânces c18.
Lipsa resurselor financiare, nedeținerea competențelor necesare utilizării noilor gadget -uri
sunt doar câteva dintre motivele acestui gen de ruptură. În genere, este necesară o
alfabetizare informatică pentru ca cetățenii să poată beneficia de pe urma serviciilor de e –
guvernare. Administrația centrală ar trebui să -și pregătească angajații și cetățenii înspre a
deține aptitudini informatice de bază spre a manevra calculatorul și internetul în ideea
obținerii de avantaje publice. Lipsa accesului la intern et rămâne, însă, cea mai importantă
piedică, numeroase studii de specialitate recente confirmând acest fapt.
 Barierele culturale. Unele bariere în calea implementării serviciilor de
guvernare electronică nu fac referire la aspectele tehnice, ci la implicaț iile culturale pe care
aceste noi tehnologii le au. Normele culturale și modelele individuale de comportament joacă
un rol important în modul în care cetățenii și factorii de decizie politică folosesc noile
facilități tehnologice. „Deoarece cultura joacă u n rol semnificativ în perspectiva unui individ,
mulți oameni se opun schimbării și adoptă noile tehnologii într -o manieră lent ă și în urma
multor dezbateri”19. De reținut aici este faptul că schimbările tehnologice nu sunt singurele pe
care administrația tr ebuie să le aibă în vedere atunci când dorește implementarea serviciilor

18 Rogers, Everett, „The Digital Divide” în Convergence: The International Journal of Research Into New Media
Technologie s, 2001, vol. 7, p . 104
19 Fang, Z., „E -Government in Digital Era: Concept, Practice and Development” în International Journal of the
Computer, the Internet and Management , 2002, vol. 10, p . 44

de e-guvernare. Aceasta variabilă trebuie coroborată cu substratul cultural al regiunii și al
populației care ar urma să beneficieze de pe urma facilităților, factorii decidenți încer când în
acest sens să ajungă la cea mai fericită și cea mai eficientă formulă de implementarea a
serviciilor de guvernare electronică.
În capitolul următor vom trece în revistă informații cu privire la comunicarea politică
din spațiul public și, mai ales, la schimbarea de paradigmă care a avut loc odată cu
implementarea noilor mijloace de comunicare. Spre finalul lucrării o să analizăm care este
nivelul de comunicare on -line al administrației publice românești, atât prin intermediul site –
urilor oficiale, c ât și prin prisma informațiilor transmise pe rețelele sociale.

II. Comunicare politică și digitalizare

În primul capitol al lucrării de față am văzut că apariția noilor instrumente de
comunicare on -line a avut repercursiuni favorabil e nu doar prin prisma răspândirii lor la
nivelul vieții private a cetățeanului, ci ele au început a fi adoptate și uzitate și de către
sectorul public în ideea de a eficientiza procesele din interiorul aparatului administrativ.
Cred că, acolo und e este l oc de de sporire a performanței proceselor care alcătuiesc
sistemul sau, în cazul nostru, instituția în cauză , autoritățile ar trebui să se orienteze către
acele instrumente care să eficientizeze demersurile și să le ofere transparență în așa fel încât
cetățeanul să fie la curent cu ceea ce se întâmplă în interiorul sistemului, iar, acesta din urmă
și reprezentanții săi să capete credibilitatea celor pe care îi reprezintă. Nu puține sunt
exemplele, însă, de instituții în care acțiunile încă se desfășoară du pă model arhaic, existând o
cultură a neasumării răspunderii și mai deloc mijloace de verificare a performanței
angajaților.
În capitolul de față o să facem o incursiune în ceea ce înseamnă comunicarea politică
și evoluția sa de -a lungul timpului, urmând ca în cel de -al treilea capitol să analizăm cât de
bine s -au adaptat administrațiile din țara noastră la noile mijloace de transmitere a
informației.

II.1. Scurt istoric al comunicării politice on -line
Prima formă de comunicare politică în sensul clasic la care ne referim astăzi a fost
dezvoltată în perioada secolelor XVIII -XIX. Cetățenii și cei de care erau reprezentați se
întâlneau, de cele mai multe or i, în piața orașului și schimbau idei, urmând ca ulterior să fie
folosite și materiale media în acest proces (afișe, postere, ziare etc.)20. Mai târziu, un punct
crucial al evoluției întâlnirilor dintre alegători și aleși a fost dat de extinderea rețelei de căi
ferate care facilitau parcurgerea distanțelor dintre principalele puncte de întâlnire. Ulterior,
telefoanele au transformat modalitatea de comunicare inter -personală, reducând semnificativ
costurile de timp și de transport la care erau supuși până atunci cetățenii. În această eră a
tehnologizării s -au realizat progrese majore și în ceea ce înseamnă f otografie și televiziune,
reușind astfel să fie transmise și imagini cu candidații, un punct crucial și revoluționar în
comunicarea politică. Era modernă a comunicării politice care a succedat celui de -al Doilea

20 Kutlu, Asuman, „The internet and politics: transformation of political communication” în International
Conference on Research in Humanities and Social Sciencies, Belgrad, 2018, p. 25

Război Mondial a cunoscut o expansiune rapid ă a rolului transmisiilor televizate din sfera
politică. Ceva mai târziu redefinirea de paradigmă a fost dată de apariția și răspândirea
accesului la internet, astăzi comunicarea politică fiind identificată cu performanțele sporite
atinse în domeniu cum ar fi viteza de transmitere a informației și cantitatea uriașă de conținut
media la care cetățenii sunt martori.
Odată cu dezvoltarea internetului rețelele de Social Media au devenit parte a unui
curent important de comunicare on -line, mai ales în rândul ge nerațiilor mai tinere, dar și al
experților în comunicare și marketing care au înțeles rolul crescând pe care îl are informația
transmisă corect pe aceste noi rețele. Schimbarea de paradigmă în comunicarea politică de
care aminteam mai sus are implicații d iverse: dacă în perioada de început a acestui fenomen
actorii principali care diseminau informația către public erau jurnaliștii și politicienii, astăzi,
grație accesului în masă la rețelele de socializare orice cetățean se poate identifica drept fiind
un instrument de transmitere a informației și, implicit, un formator de opinie.
În studiile de specialitate comunicarea politică online este divizată în 4 etape majore21
pe care le vom prezenta în rândurile care urmează.
Modelul Web 1.0 care era specific înc eputurilor Internetului punea la dispoziție o
modalitatea de transmitere a informației unidirecțională, în sensul în care știrile sau
informațiile care îl interesau pe cetățean erau transmise de către autoritatea de resort, dar
bucla de retroacțiune reprez entată de feedback -ul din partea cetățenilor, de cele mai multe ori
nu exista sau, în cazurile fericite, apărea cu întârziere. Mai mult decât atât, cel care publica
informația pe platformele online deținea controlul total asupra acesteia , cititorul informa ției,
la fel ca publicul mass -mediei tradiționale, neavând posibilitatea de a comenta sau de a
contesta veridicitatea mesajelor transmise22. Ulterior, prin prisma progresului tehnologic,
Web 1.0 a evoluat, înglobând de data aceasta și caracteristica esenția lă de a acorda feedback
informațiilor transmise.
Deși rămâne un mijloc de transmitere a informațiilor important și în zilele noastre,
televiziunea a început să piardă teren în fața instrumentelor pe care le propune Web 2.0.
Philip Seib observa în acest se ns că „televiziunea difuzează, deși informația ar putea fi

21 Tănase, Tasențe, Comunicarea politică prin Social Media și reacțiile publicului online, Editura Universitară,
București, 2014, p. 80
22 Bolman, Chris, A brief history of how we communicate on the Internet, disponibil la
https://blog.percolate.com/2015/10/a -brief -history -of-how -we-com municate -on-the-internet/ , accesat la
06.03.2020

diseminată unei audiențe formate din milioane de oameni, ajunge la spectatori în mod
individual și nu există comunicarea înapoi și, mai departe, nu există o conexiune reală.”23
În aceeași idee, ace ea de evoluție a internetului către Web 2.0, Hore a Mihai Bădău
sublinia că înainte de acest progres procesul de transmitere a informațiilor online era destinat
doar experților care aveau conoștințele tehnice necesare folosirii acestor noi instrumente:
„[…] ca să poți publica materiale online aveai nevoie de ajutorul unui web -designer,
respectiv asistența unei persoane care să știe să facă un site și să îl administreze mai departe.
Internetul era accesibil numai companiilor, web -masterilor, persoanelor care aveau cunoștințe
temeinice de tehnologie. Acești specialiști erau indispensabili .”24. Fără îndoială că și astăzi
există chestiuni de substrat ce necesită cunoștințe specifice pentru a putea fi operate. Cu toate
acestea, în ultimii ani, odată cu progresul că tre Web 3.0 au fost dezvoltate instrumente prin
care utilizatorii normali de internet pot să își creeze propria pagină personalizată de web sau
propriul blog, aducând apoi informația pe care o postează în fața rețelei de utilizatori cu care
interacționează .
În același sens, ideea care stă la baza funcționării unei rețele de socializarea (o să
folosim Facebook ca exemplu) este aceea că rețeaua se bazează pe înscrieri gratuite, atrăgând
astfel o largă parte a indivizilor odată ce rețeaua ajunge una cu o noto ritetate mare, dar aduce
profit din reclamele plătite de diferite entități, de multe ori chiar de indivizi care își
promovează postările proprii de pe conturile personale pentru ca acestea să ajungă la o parte
cât mai mare a utilizatorilor. Așadar, putem a firma cu ușurință că unul din interesele
principale ale rețelelor sociale este acela de a îi determina pe indivizi să disemineze
informația către o masă cât mai mare a utilizatorilor. „Informația nu mai este emisă doar de
media, guverne și companii, ci, de asemenea, de către persoane fizice prin bloguri, portale de
vizionat fotografii și filme, site -uri de partajare a fișierelor, rețele de management al carierei
și rețele sociale”25.
Continuând demersul nostru, etapa Web 3.0 este cea caracterizată prin prog resul
inteligenței artificiale care, alături de inteligența umană, oferă publicurilor care utilizează
diferitele platforme de interacțiune socială informații mai relevante și mai potrivite
intereselor fiecărui utilizator, totodată acestea fiind și mai acce sibile. „ Este un limbaj mai
puternic derivat din rețelele neuronale și algoritmi genetici, cu un accent deosebit pe analiză,

23 Seib, Philip, Real -Time Diplomacy: Politics and power in Social media Era, Palgrave Macmillan, New York,
2012, p. 127
24 Bădău, Horea Mihai, Tehnici de comunicare în Social Media, Polirom, Iași, 2011, p. 2 5
25 Diaz Romero, Leocadia, „On the Web and Contemporary Social Movements” în Social Media in Politics ,
Springer, Bacău, 2014, p. 19

capacitatea de procesare și este despre generarea de noi idei bazate pe informațiile generate
de utilizatori. Web 3.0 este un neolo gism folosit pentru a descrie transformarea Web -ului
într-o bază de date, o modalitate de a face conținutul mai accesibil prin mai multe aplicații
non-browser, tehnologii de inteligență artificială, Web semantic, Web geospațial și
3Dweb ”26.
Web 4.0 reprezi ntă cea de -a patra etapă în ceea ce înseamnă evoluția internetului. Este
esențial a preciza de la început că încă nu am atins etapa aceasta și, după părerea mea, va mai
trece o perioadă destul de lungă până vom realiza acest progres. Visul din spatele web -ului
simbiotic, cum mai este denumită această etapă, este tocmai acela de a face din interacțiunea
dintre indivizi și mașinării o simbioză. Astfel, una dintre provocările Web 4.0 despre care se
crede că va fi o parte esențială a acestui model este aceea de a opera interfețe realizate
mecanic cu ajutorul minții. Acest aspect ar spori ceea ce înseamnă viteza de transmitere a
informației, ar schimba aproape total paradigma de folosire a tehnologiei și a internetului. Cu
toate acestea, modelul în cauză atrage ș i mase critice care se bazează pe argumente precum
protecția datelor personale dar chiar și manipularea liberului arbitru.
Sigur, existența unei astfel de rețele online ar implica un paralelism cu funcționarea
creierului uman și o rețea masivă de interac țiuni extrem de inteligente între creier și rețea27.
Cu toate acestea nu există încă o strategie concretă de atingere a acestei etape, cert fiind doar
faptul că internetul și instrumentele pe care le presupune vasta rețea globală se îndreaptă către
utilizar ea tot mai frecventă a inteligenței artificiale.

II.2. Comunicarea politică în era Social Media
În anul 2010, după vaste încercări de explicare a fenomenelor de participare civică pe
care le ridicau noile rețele sociale, Social Media era definită ca fii nd „un grup de aplicații
online care cresc pe fundațiile tehnologice și ideologice propuse de Web 2.0 și permit crearea
și schimbul conținutul produs de către utilizatori”28. Din rândul acestei definiții, care a fost
preluată și, sigur, îmbogățită de atunci , putem deduce caracteristica esențială pe care o
presupune acest nou tip de comunicare: contrar așa numitei „media vechi”, social media nu
doar că oferă informații spre a fi asimilate de către utilizatori, ci, aceștia din urmă devin chiar

26 Benito -Osoria, Diana, „Web 5.0: the future of emotional competences in higher education” în Glob Bus
Perspect, 2013, pp. 276-277
27 Farber, Dan, From Semantic Web (3.0) to the WebOS (4.0), disponibil la
https://www.zdnet.com/blog/btl/from -semantic -web -30-to-the-webos -40/4499/ , accesat la 05.06.2020
28 Kaplan, Andreas; Haenlein, Michael, Users of the world, unite! The challenges and oportunities of Social
Media, Kelley School of Business, Indiana University, 2010, p. 59

poli de transmit ere și diseminare a informației. De asemenea, prin social media informațiile,
mesajele, materialele video sau audio au capacitatea de a deveni mult mai ușor și mai repede
virale, grație vitezei extrem de mare de propagare a acestora.
Un punct foarte impo rtant aici este dat și de faptul că informația sau, general vorbind,
conținutul ce a fost diseminat pe o rețea de media socială, este diseminat mult mai rapid din
pricina faptului că se bucură de transmiterea prin baza unor algoritmi de creștere
exponenția lă. Pe scurt, dacă un ins ce are în rețeaua sa de Facebook 500 de persoane preia și
distribuie conținutul unei postări, aceasta va ajunge la cei mai mulți dintre cei 500. La rândul
lor, o parte dintre cei la care postarea ajunge vor distribui și ei, la rân dul lor conținutul
respectiv către rețeaua lor de „prieteni”. În acest sens, viteza de propagare a informației și
ușurința cu care aceasta poate să ajungă virală a doborât barierele pe care media clasică nu
reușise să le depășească .
În ultima perioadă obs ervăm din ce în ce mai des că, în timp ce comunicarea de pe
platformele de Social Media capătă din ce în ce mai multă amploare, publicitatea tradițională
pierde, pe zi ce trece, mai mult teren. Această explozie a noilor tipuri de relații publice au
puterea de a influența aproape toate câmpurile vieții, inclusiv mediile sociale, economice și,
bineînțeles, politice. Dacă e să ne gândim concret la un exemplu de mobilizare și de
transmitere în masă a informației pe platformele Social Media, îmi vine în minte mo bilizarea
de la protestele anti -guvernamentale din ultimii ani din țara noastră. După câștigarea
alegerilor parlamentare din 2016, legislatura PSD, alături de alte formațiuni politice mai mici
din Parlamentul României, investește mai multe cabinete la Pala tul Victoria. În ianuarie
2017, la nici o lună de la investirea în funcție, Guvernul PSD -ALDE condus de premierul
Sorin Grindeanu manifestă intenția de a modifica Codul Penal. Ca răspuns la aceasta se naște
un protest de stradă care, pe 18 ianuarie, adună în Piața Victoriei aproape 5000 de persoane.
Protestele continuă și cresc în amploare în această perioadă, evenimentele create special
pentru acestea pe Social Media adunând zeci de mii de reacții, mii de comentarii și sute de
mii de intenții de participar e. Duminică, 5 februarie 2017, seară în care Guvernul anunță
abrogarea OUG 13, are loc în România cel mai masiv protest de la Revoluție, mișcare ce a
scos în stradă peste 600.000 de persoane în toată țara29. Viralizarea acestor tipuri de
evenimente au conti nuat, un alt exemplu de referință fiind reprezentat și de protestele din 10
august 2018, respectiv 10 august 2019. După ce mulțimea din Piața Victoriei a fost dispersată

29 Digi 24, Despre protestele din 5 februarie, disponibil la https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/legea –
gratierii/cel -mai-mare -protest -fata-de-oug-13-anuntat -pentru -duminica -in-capitala -663703 , accesat la
08.06.2020

cu brutalitate de către forțele de ordine în seara de 10 august 2018, pe rețelele de S ocial
Media a apărut un val întreg de reacții contradictorii la felul în care forțele de ordine au
intervenit în mulțime. Cea mai vizibilă formă de răspuns la această intervenție a venit la un
an distanță, în după -amiaza zilei de 10 august 2019, când peste 20.000 de oameni, majoritatea
reîntorși acasă din Diaspora, au manifestat împotriva „măsurilor opresive de intervenție din
10 august 2018”30 ale forțelor de ordine.
Exemplele de mobilizare colectivă a populației prin intermediul noilor instrumente
propuse de Social Media pot continua la nesfârșit. Cu toate acestea, ce voiam să subliniez
face referire la noutatea adusă de rețelele sociale mijloacelor de comunicare tradițională.
Schimbarea de paradigmă face ca în ziua de astăzi aproape orice informație sau o rice conținut
transmis de un utilizator al acestor noi platforme să primească un feedback instant din partea
altor utilizatori. Ori, astfel, avem în față instrumente de comunicare bidirecționale și
multidirecționale: informația nu mai este transmisă doar d e către un „agent al puterii” către
cititori sau spectatori și telespectatori, acestora din urmă fiindu -le limitată capacitatea de a
reacționa la informația primită , ci fiecare cetățean se transformă, astfel, într -un centru al
rețelei proprii, fiind acum u n formator de opinie care, nu numai că poate reacționa aproape
intant la conținutul transmis de alți utilizatori, dar are toate resursele necesare ca, la rândul
său, să transmită aproape orice tip de informație către rețeaua proprie31.
Sigur, avantaje le pe care noile rețele de comunicare le aduc sunt semnificative. Cu
toate acestea, însă, e departe de realitate a spune că ele sunt perfecte și că toate aceste
instrumente produc exclusiv bine celor care le utilizează. În acest sens, un prim dezavantaj pe
care noile rețele de comunicare le presupun este reprezentat, paradoxal, chiar de avantajul pe
care acestea îl aduc: ele plasează fiecare cetățean în centrul rețelei sale. Ori, asistăm la un
fenomen interesant și anume fiecare utilizator poate posta și împărtă și aproape orice
informație. Sigur, acest lucru este unul bun pentru specialiștii care doresc să își facă
cunoscute ultimele rezultate ale cercetărilor pe care le -au realizat. Dar, la cealaltă extremă,
rețelele sociale promovează și așa-zisa „pseudo -științ ă”, adică încurajarea răspândirii
părerilor neavizate și neverificate despre diverse subiecte de interes32. Asistăm astăzi la un
val mai mare ca niciodată de răspândire și îmbrățișare de către utilizatori a teoriilor

30 Ziare.com, Un an de la protestul din 10 august 2018, disponibil la https://ziare.com/stiri/proteste/un -an-de-
la-protestul -din-10-august -romania -a-respirat -aerul -libertatii -galerie -foto-video -1573071 , accesat la
08.06.2020
31 Ramsay, Matt, „Social media etiquette: A guide and checklist to the benefits a nd perils of social marketing”
în Journal of Database Marketing & Customer Strategy Management, vol. 17, 2010, pp. 257 -258
32 Petrovcic, Andraz, „Posting, quoting and replying: a comparisonof methodological approaches to measure
communication ties in web fo rmus” în Quality & Quantity, vol. 46, 2012, p. 830

conspiraționiste, asta tocmai din pricin a faptului că oricine are acces la a posta orice dorește.
Și, după cum știm din teoriile neuroștiințelor, creierul uman are un simț de atragere față de tot
ceea ce înseamnă outsideri – în acest caz referindu -ne la acele teorii false, refuzate și infirmate
de comunitatea științifică, dar care își găsesc sprijin în oamenii de rând ce formulează păreri
neavizate despre subiecte de interes.
În strânsă legătură cu promovarea pseudo -științei , un alt punct sensibil al noilor rețele
sociale este reprezentat de creș terea substanțială a valului de fake news. Știrile false nu au
apărut, totuși, în momentul în care oamenii și -au mutat o parte mare a activităților proprii pe
rețelele sociale. Ele există din mult timp, principala „întrebuințare” a lor fiind aceea de a
stârni valuri de neîncredere, de a populariza aliații și de a submina adversarii. Totuși, Social
Media a dus dispersia știrilor false la un alt nivel: fluxul de informație care circulă chiar în
acest moment pe rețelele sociale este imens . Utilizatorii primesc astfel informația direct,
nemaiavând timpul și, de cele mai multe ori interesul, de a o verifica înainte de a o lua de
bună33.
O altă chestiune sensibilă a Social Media este dată de faptul că nu este reprezentată de
un canal singular unitar, ci este disi pată în mai multe instrumente, unele dintre ele fiind
folosite cu precădere de actorii politici. Horea Bădău identifică 10 astfel de categorii de
instrumente, dar subliniază că dintre acestea doar o parte sunt folosite în mod uzual, și anume
blogurile, mic ro-blogurile și rețelele sociale și multimedia de tip video și audio34.
În sfârșit, o ultimă amenințare la care o să fac referire aici referitoare la folosirea
aproape exclusivă astăzi a rețelelor sociale ca sursă online de preluare a informației este dată
de teama evoluției tehnologice în acest domeniu. Mai cu seamă, teama aceasta face referire la
progresele accelerate în câmpurile vieții în care tehnologia a pătruns extrem de facil și oferă
cetățenilor un sentiment de neîncredere în aceste tehnologii care , după părerea unora, vor fi
subiecții unui viitor în care oamenii vor lucra mult mai puțin decât mașinile inteligente.
Concepte precum Inteligența Artificială și Realitatea Augmentată devin din ce în ce mai
uzitate. O să mă opresc aici, însă, cu acest sub capitol, urmând să intrăm mai în amănunt în
aceste subiecte în următorul subcapitol în care vom discuta direcțiile către care se îndreaptă
comunicarea politică în era digitală.

33 Niklewicz, Konrad, „Weeding out fake news: an approach to social media regulation” în European View, vol.
16, 2017, p. 335
34 Bădău, Horea Mihai, „Social Representations in Social Media” în Interstudia (R eview of Interdisciplinary
Centre for Studies of Contemporary Discursive Forms), vol. 9, 2011, p. 246

III.3. Perspective de viitor ale comunicării politice și guvernării
electron ice
În paginile de mai sus am observat că am făcut distincția între principalele etape pe
care omenirea le -a traversat în ceea ce privește tehnologizarea. Am căzut de acord că, în
accepțiunea celor mai mulți dintre specialiștii în domeniu, toată această e voluție se rezumă la
patru etape: de primele două am trecut deja, aflându -ne în mijlocul celei de -a treia și făcând
progrese constante pentru a intra, pe cât de repede, în etapa a patra a evoluției internetului și a
tehnologiilor în domeniu. În acest sens, referitor la tema de față putem afirma cu certitudine
un lucru: instituțiile publice vor trebui să țină pasul cu progresul tehnologic pentru a fi
capabile să livreze în permanență cetățenilor serviciile și bunurile publice corespunzătoare.
Ele vor trebui să aibă în vedere, așadar, un mix de instrumente folosite pentru a se putea plasa
cât mai aproape de cetățean .
Dar oare cu ce se va diferenția în viitor procesul de livrare a serviciilor publice? Care
vor fi acele noi pârghii prin care se va asigura acea stă interacțiune, de la administrație către
cetățean și înapoi? E de ajuns oare, pentru a asigura toate aceste facilități, ingineria
tehnologică reprezentată de rețelele sociale? Pentru a înțelege încotro se îndreaptă paradigma
evoluției mijloacelor de liv rare a serviciilor publice propun să mai realizăm o scurtă
incursiune în evoluția de până acum a acestui fenomen. În timp ce prima generație de canale
electronice de transmitere a informației a fost alimentată de o rețea arhaică de internet, a doua
generaț ie a fost alimentată de o rețea de internet ceva mai dezvoltată, numită de noi internet
„de bandă largă”35, rețea care a crescut capacitățile de transmitere a datelor. Al treilea val sau
a treia generație s -a identificat prin noile tehnologii fără fir, wire less, care au revoluționat
ceea ce înseamnă capacitatea de a folosi internetul aproape oriunde și în aproape orice
moment. Al patrulea val, cel spre care ne îndreptăm cu pași repezi în zilele noastre, face
referire la progresele în materia dezvoltării int eligenței artificiale, revoluționând o gamă largă
de domenii ale vieții așa c um o cunoaștem în acest moment. Odată atinsă această etapă va
permite ca unele task -uri din administrație (și sigur, din alte câmpuri ale vieții) să fie preluate
de către roboți i nteligenți capabili să le realizeze într -un mod mai eficient și acurat decât
oamenii. Propun ca în cele ce urmează, referitor la perspectivele de viitor ale comunicării
politice și administrației publice, să intrăm puțin în conceptele care stau la baza înț elegerii
ideii de Inteligență Artificială.

35 Brown, David, „Electronic government and public administration” în International Review of Administrative
Sciences, vol 71, 2015, pp. 244 -245

În sens larg, Inteligența Artificială (cunoscută sub abrevierea AI în engleză –
Artificial Intelligence ) face referire la progresele realizate de mașinile inteligente (tocmai de
aceea o mai regăsim și sub denumir ea de Machine Intelligence ) în contrast cu inteligența
naturală pe care o regăsim la oameni și animale36. Prin urmare, așadar, un principal obiectiv
pe care dezvoltarea Inteligenței Artificiale în urmărește este acela de a crea tehnologii și piese
de hardwa re care sunt îndeajuns de inteligente încât să opereze o serie de sarcini complexe
după modelul pe care oamenii îl folosesc în realizarea acestora.
În ceea ce privește eficientizarea proceselor de lucru, a sarcinilor de zi cu zi pe care
oamenii le realiz ează, o viziune tot mai comună este aceea de a programa roboți inteligenți
care să preia din aceste sarcini realizate de oameni. Referindu -ne strict la administrația
publică aceste noi tehnologii pot lua forma unor „roboți sociali” care să eficientizeze în
costuri de timp și de resurse financiare, materiale și umane procesele din interiorul
instituțiilor cu pricina și relațiile dintre instituție și beneficiarii săi, cetățenii. În studiile de
specialitate se face distincția între trei tipuri de astfel de rob oți și anume: agenții de software,
roboții virtuali și roboții fizic sociali. Diferențele dintre aceste trei tipuri de noi tehnologii
care, cel mai probabil, vor fi implementate în administrațiile din toată lumea, fac referire la
gradul în care aceștia rep rezintă o o realitate fizică în interiorul instituției37.
1. Agenții de software, după cum ne spune și denumirea lor, au legătură doar cu
partea de software a sistemului de operare, neavând o componentă hardware care să fie
prezentă fizic într -un loc la un mom ent dat. De asemenea, o a doua caracteristică extrem de
importantă a agenților de software este faptul că ei se rezumă la conversații pe un chat,
neoferind un suport vocal de asistență38. Tocmai de aceea, agenții de software sunt uneori
întâlniți și sub den umirea de boți de chat. Practic, prin implementarea unui asemenea sistem
într-o administrație s -ar eficientiza procesele de interacțiune dintre instituție și cetățenii care
așteaptă răspuns la întrebările adresate. Nu ar mai exista în spatele monitorului u n angajat
care să verifice corespondența, eventual să își întrebe superiorii acolo unde nu cunoaște
răspunsul la o întrebare adresată și care să trimită înapoi răspuns către cetățeanul interesat, ci
toate aceste procese s -ar desfășura în mod automat.

36 Al-Musha yt, Omar, „Automatic E -government Services with Artificial Intelligence” în Digital Object
Indentifier, vol. 7, 2019, p. 146
37 American Psychological Association, The dawn of social robots, vol. 49, 2018, disponibil la
https://www.apa.org/monitor/2018/01/cover -social -robots , accesat la 11.06.2020
38 Pieterson, Willem „New Channels, New Possibilities: A Typology and Classification of Social Robots and Their
Role in Multi -channel Public Se rvice Delivery” în Electronic Government , 2017, pp. 47 -59

2. Boții de conversație se focusează, după cum probabil putem intui, pe
transmiterea de informații pe cale orală, discursivă. Pentru a înțelege mai ușor ne putem
imagina că sunăm la biroul taxe și impozite de la primăria din localitatea unde avem
domiciliul și, î n loc ca apelul să fie preluat de către angajatul care se ocupă de relațiile cu
clienții, acesta este preluat de un robot care se îngrijește de toate nevoile celui care apelează.
Boții de conversație sunt mai dificil de proiectat tocmai în ideea în care pa rtea de discurs
trebuie să fie mult mai bine gândintă anterior și proiectată în așa fel încât respectivul robot să
fie capabil să răspundă oricărei cerințe punctuale. Deja există o serie de roboți care preiau
apelurile telefonice, dar oferă doar funcții ar haice: de informare și de direcționare către un
operator care, astăzi, este un om. Se dorește, însă, ca pe viitor întreg ac est proces să fie unul
care uzitează doar de inteligența artificială a roboților.
3. Agenții inteligenți reprezintă al treilea tip de ag enți de software și se
caracterizează prin faptul că integrează facilitățile celor două tipuri de roboți de care am
vorbit mai sus într -unul singur . O serie de concepte de astfel de agenți sunt deja prezenți în
viețile noastre. Cele mai cunoscute instrumen te de acest tip (sigur, care nu sunt încă folosite
în administrație, ci mai degrabă sunt parte a vieții private a indivizilor) cunoscute și sub
denumirea de agenți personali, sunt Siri de la compania Apple, Cortana, din partea companiei
Microsoft și asiste ntul personal Google. Astfel de agenți reacționează la comenzile vocale și
scrise, realizând o serie de sarcini complexe dacă posesorul cere acest lucru.
În ceea ce privește agenții inteligenți, cred că aceștia ar putea fi introduși și la nivel
guvernament al pentru a ușura și a eficientiza acele procese care acum sunt realizate de către
indivizi. Spre exemplu aceștia ar putea prelua cereri precum plata unor taxe și impozite,
oferirea de informații particulare, în funcție de interes, către cetățeanul care so licită acest
lucru sau, de ce nu, chiar să conducă autoturismele din parcul auto al companiei de transport
public dintr -un oraș.
Toate aceste tipuri de roboți despre care am vorbit mai sus sunt rezultatul progresului
uman. Totuși, după cum am văzut, ei ți n aproape exclusiv de partea de software a unui
sistem. În sfârșit, mai există o categorie specială de asemenea mașinării și anume roboții fizic
sociali care au o prezență fizică mult mai importantă decît cea a agenților inteligenți. Aceștia
ar urma să ia, de principiu o formă umanoidă sau, de ce nu, non -umană.
Există chiar și în timpurile noastre prototipuri de asemenea roboți. Ele au un caracter
exclusiv experimental, însă. Cu toate acestea, cred că, pe viitor, de ce nu chiar în timpul
vieților noastre, v om fi martorii unei revoluții tehnologice care va schimba cu totul paradigma
a ceea ce înseamnă conviețuirea alături de mașinării. Personal, cred că lumea merge în

direcția bună când propune astfel de soluții pentru a eficientiza procesele care, astăzi, se
întâmplă destul de greoi. Sigur, această perspectivă nu este universal acceptată, ba mai mult
decât atât, are destui contestatari care consideră că evoluția accelerată a tehnologiei este un
lucru care va degrada natura umană.
Sigur, mai este cale lungă pâ nă la atingerea performanței de a merge la primărie și a
sta de vorbă la un ghișeu cu un robot care să te ajute să îți verifici taxele pe care trebuie să le
mai plătești și au rămas restante . Până atunci, însă, cred că trebuie făcuți pași mici pentru a
determina o evoluție și, în același timp, o eficientizare a administrației. Unul important dintre
acești pași, din punctul meu de vedere, este ca primăriile să fie mai prezente în mediul online,
respectiv pe rețelele sociale. Am stabilit în capitolul de față că informația a cunoscut noi
viteze de transmitere prin intermediul rețelelor sociale. Ori, cred că dacă administrația ar face
din rețelele sociale un mod principal de transmitere a informației acest lucru ar atrage după
sine multe avantaje: transparență decizională, inf ormație care să ajungă aproape instant la
cetățeni, costuri mult mai mici de întreținere și de folosire a mijloacelor de comunicare etc.
Într-o lume a vitezei în care oamenii sunt mai grăbiți ca niciodată, consider că primăriile ar
trebui să profite la max imum de puterea pe care o aduce Social Media la masă.
Am trasat în capitolul de față o serie de direcții referitoare la ceea ce înseamnă
comunicare politică în era digitalizării și cum cetățenii au nevoie mai mult ca niciodată a fi la
curent cu ce se întâm plă. În cele ce urmează voi arăta, printr -o cercetare personală, stadiul la
care se află primăriile celor 41 de orașe reședință de județ din România din perspectiva
prezenței pe arhi -cunoscuta rețea de socializare Facebook.

III. Administrația publi că locală în era rețelelor sociale
– Primăria pe Facebook –

Poate că una dintre cele mai importante revoluții în ceea ce înseamnă modelarea
sistemelor politice către formele pe care le cunoaștem astăzi a fost dată de exemplul
democrației ateniene. Într -o lum e arhaică, în care liderii imperiilor, ai regatelor sau
structurilor sociale -politice mai mici erau de cele mai multe ori dictatori, conducând cu mână
de fier mersul lucrurilor, atenienii propun un sistem de guvernare care îl așeza în centrul vieții
publi ce pe cetățeanul obișnuit, oferind oricui se bucura de acest statut dreptul și libertatea de
a-și lăsa amprenta în ceea ce privește orânduirea cetății. Modelul propus încă de acum mai
bine de 2000 de ani a devenit un real succes, democrația ateniană reprez entând, într -o mare
măsură, baza de la care au fost create și consolidate democrațiile moderne.
Odată cu evoluția, oamenii au înțeles că pentru propria siguranță cel mai bine este să
se organizeze în structuri politice și sociale mai mari de câteva mii de indivizi. Evoluția, în
aceeași măsură, a sporit în mod exponențial și speranța de viață a indivizilor . Așadar, în
perspectiva evoluției, structurile statale au devenit tot mai greu de gestionat și de organizat
prin intermediului modelului de democrație pa rticipativă ateniană. În acest context,
paradigma care capătă o amploare din ce în ce mai mare este cea a democrației
reprezentative, un model foarte des întâlnit chiar și în zilele noastre.
Am văzut însă, de -a lungul primelor două capitole, că asistăm, di n nou, la o schimbare
de paradigmă. Datorită evoluției tehnologice, arena politică începe să fie acum un loc în care
cetățenii au un cuvânt important de spus în ceea ce ține de luarea deciziilor publice.
Resurecția democrației participative nu mai rămâne o fantasmă, așa cum era până nu de mult
timp, ci se transformă într -o realitate. Modelul web 1.0 a pus bazele reîntoarcerii la acest
model tip de democrație grație faptului că oferea acces la informațiile publice tuturor
cetățenilor care se puteau conecta l a internet. De -a dreptul crucial, în schimb, a fost trecerea
către modelul web 2.0 care a oferit posibilitatea reală, prin feedback, ca cetățenii să își poată
exprima opiniile referitor la subiectele de interes propuse, fie de autorități, fie de alți cetăț eni.
După cum afirma și Dick Morris în legătura cu schimbarea d e paradigmă a interacțiunii stat –
cetățean „ […]s untem pe cale să intrăm într -o eră de pură democrație jeffersoniană în care
întrunirile pe internet îi vor consilia zilnic sau săptămânal pe aleși , structurând majoritatea
deciziilor pe teme importante.[…]. În acest stat, chestiunile cele mai importante sunt decise

de către alegători, nu de legislativ. În viitor, la nivel național, întrunirile alegătorilor pe
internet vor domina arena politică”39. Referitor la această afirmație, nu putem să trecem cu
vederea peste faptul că asemenea întâlniri online între cetățeni deja au loc și chiar la un nivel
destul de ridicat în ceea ce privește calitatea discuțiilor.
În sfârșit, rețelele sociale nu fac decât să ofere cetățenilor toate instrumentele de care
au nevoie pentru a facilita asemenea dezbateri. În luna mai a anului 2020 existau 2.6 miliarde
de utilizatori activi ai platformei Facebook la nivel global40. Acest lucru scoate în evidență
încă o dată impactu l ridicat pe care rețeaua de față îl are în ceea ce privește activitatea online
a indivizilor. Acest lucru a fost înțeles și de entități puternice care și -au dat seama de faptul că
cine are acces rapid la informații le poate folosi în scop propriu. Ne aduc em aminte de
ultimele alegeri din statele unite despre care s -a recunoscut că au fost manipulate cu ajutorul
algoritmilor Facebook.
În cele ce urmează, doresc ca în acest capitol să realizez o cercetare asupra modului în
care administrația publică locală s e folosește de noile instrumente on -line pentru a comunica
cu cetățenii săi. În acest sens o să am în vedere un studiu în care integrez cele 41 de pagini de
Facebook ale primăriilor din orașele reședință de județ din țara noastră, la care vom adăuga
Primăr ia Generală a Municipiului București și primăriile sectoarelor orașului. Studiul se va
concentra pe eficiența interacțiunii dintre primărie și cetățeni prin intermediul arhi -cunoscutei
rețele de socializare Facebook.
Spre finalul lucrării, după ce vom ave a rezultatele studiului, vom trage câteva idei
îndrumătoare referitoare la cum ar putea administrațiile publice din România să facă din
Facebook un instrument principal de interacțiune cu cetățenii într -o manieră corectă și
echilibrată.

39 Morris, Dick, Noul Principe. Machiavelli în secolul al XX -lea, Editura Ziua, București, 2003, p. 111
40 Statista.com, Number of monthly active facebook users worldwide, disponibil la
https://www.statista.com/statistics/264810/number -of-monthly -active -facebook -users -worldwide/ , accesat la
14.06.2020

III.1. Cons trucția teoretică a cercetării
Pentru a putea realiza o cercetare care să fie pe cât posibil una relevantă, cu rezultate
de pe urma cărora să putem trasa niște concluzii care să conducă spre alte cercetări viitoare
am trecut printr -o serie de pași importa nți. În primul și în primul rând am adresat o serie de
întrebări de cercetare, care m -au condus mai apoi către ipotezele cercetării și către obiectivele
acesteia. În al doilea rând am setat două direcții de cercetare: una cantitativă, aceasata fiind
cea ma i consistentă, la care am adăugat și o dimensiune calitativă însă, care, după cum o să
vedem, o să ia forma unor îndrumări pe care primăriile le pot avea în vedere pentru a
îmbunătăți comunicarea cu cetățenii prin intermediul paginilor de facebook. Am dori t să
ating și acest punct din pricina faptului că crezul meu este că dacă obținem o serie de
rezultate care pot fi îmbunătățite ar trebui să trasăm și niște idei directoare care să aibă chiar
acest scop și anume acela de a oferi know -how-ul necesar evoluți ei acestor instrumente.
În cadrul cercetării de față îmi propun o serie de obiective pe care le voi prezenta în
rândurile următoare.
În primul rând, primul obiectiv al cercetării este acela ca, prin intermediul analizei pe
care o voi face, să identific o i magine de ansamblu a modului în care administrația publică
locală, mai cu seamă primăriile orașelor reședință de județ din țară se folosesc de facilitățile
rețelei de socializare Facebook pentru a comunica cu cetățenii sau pentru a pune la dispoziția
lor o serie de servicii ușor de folosit.
Cel de -al doilea obiectiv face referire la interacțiunea venită din celălalt sens, mai cu
seamă de la indivizi către administrație. Îmi propun să observ care este rata engagement -ului
cetățenilor față de aceste pagini de facebook, dacă cetățenii reacționează la anunțurile puse la
dispoziție de către administrație pe facebook, dacă reacțiile sunt pozitive sau negative, dacă
problemele care se ivesc nasc dezbateri reale în mediul online între cetățenii pe care îi privesc
respectivele probleme.
Un al treilea obiectiv este acela de a observa dacă există un grad de corelație între
calitatea paginilor de facebook ale primăriilor și mărimea orașului cu pricina. Probabil că,
dispunând de mai multe resurse, un oraș mai mare ar treb ui să aibă canale de comunicare mai
bine puse la punct, referindu -ne inclusiv aici la pagina de facebook.
Un al patrulea obiectiv al cercetării face referire la posibilitatea existenței unui grad
de corelație între scorul obținut de pagina de facebook și d ata la care a fost ea creată. Inițial,
gândindu -ne logic, tindem să credem că cu cât pagina are o vechime mai mare cu atât

probabil ca primăria care o administrează ai învățat din greșeli și s -a adaptat mai bine la
cerințele cetățenilor. O să vedem asta la momentul oportun.
În al cincilea rând îmi propun să plasez sub lupa analizei prin prisma intermediului
propus și o serie de pagini de facebook ale primăriilor orașelor europene în ideea de a
accentua eventualele diferențe care există în administrarea pagi nilor și în ceea ce ține de
interesul acordat paginilor respective de către cetățenii orașelor analizate.
În sfârșit, prin cel de -al șaselea și ultimul obiectiv al cercetării îmi propun să ofer o
serie de direcții referitoare la mai buna utilizarea a instr umentului Facebook de către
administrația publică, mai cu seamă de către acele primării care nu se bucură îndeajuns de
avantajele folosirii facebook sau, mai rău, nici măcar nu și -au creat o pagină pe care să
comunice cu cetățenii interesați.
Sigur, pentru a deduce rezultatele obiectivelor propuse mai sus va fi necesar să ne
adresăm o serie de întrebări de cercetare care să ne incite la răspunsuri care să stimuleze
partea de cercetare. Prima dintre ele face referire la gradul de ut ilizare a Facebook de cătr e
administrația publică locală. Au primăriile pe care le -am inclus în cercetare vreun interes
pentru folosirea instrumentului Facebook? Vom vedea acest lucru prin prisma numărului
acelor primării care utilizează frecvent această rețea de socializare.
În al doilea rând e necesar să ne adresăm o întrebare aflată în strânsă legătură cu cea
de mai sus: Dacă primăriile folosesc Facebook, sunt acestea îndeajuns de capabile încât să
folosească acest instrument la capacități mari și foarte mari? O administrare efi cientă a rețelei
poate reprezenta una dintre cheile importante ale interacțiunii cu cetățenii prin măsurarea
frecventă a gradului de satisfacție pe care aceștia îl au în legătură cu proiectele propuse de
către primărie. O să aflăm răspunsul la această într ebare comparând scorurile obținute de
fiecare pagină.
O a treia întrebare a cercetării ar face referire la o primă corelație pe care am plasat -o
sub lupă. Există, deci, oare vreo corelație între o mai bună administrare a paginilor de
facebook ale primăriil or și mărimea orașelor care administrează respectivele pagini? Probabil
că, intuitiv, după cum am mai spus, răspunsul la această întrebare ar trebui să fie că cu cât un
oraș este mai mare cu atât administrează mai bine pagina de facebook grație faptului că
îndreaptă mai multe resurse către acest aspect. O să vedem, însă, acest lucru.
În al patrulea rând (și, referindu -ne la cea de -a doua potențială corelație) întrebarea
de cercetare pe care ne -o adresăm este: Cu cât o pagină există de mai mult timp, cu cât are o
vechime mai mare, cu atât ea are un scor mai mare în ceea ce privește administrarea sa?

Cea de -a cincea întrebare face referire din nou, la fel ca cea de -a doua, la o
dimensiune comparativă, de data aceasta însă între administrațiile din România și cele din
străinătate. Care este, deci, gradul de diferențiere dintre paginile de facebook ale primăriilor
din România și cele ale primăriilor din Madrid , Oslo și Munchen ?
În sfârșit, cea de -a șasea întrebare a cercetării pune accentul pe strategiile care ar
trebui să fie adoptate de către administrație pentru a comunica mai eficient folosindu -se de
ajutorul rețelelor sociale. Care sunt, deci, acele sfaturi, acele îndrumări pe care primăriile ar
trebui să le ia în calcul pentru a își eficientiza comunicarea pe facebook?
Pentru a realiza cu brio cercetarea de față vom pleca de la o serie de ipoteze. Astfel,
prima dintre ele face referire la ideea că existența unei pagini de facebook oficiale a primăriei
crește gradul de informare a cetățenilor cu privire la politicile promovate de către
administrație. O a doua ipoteză face referire la gradul de engagement al cetățenilor pentru
pagina de facebook. Sunt mulțumiți cetățenii de modul în care comunică cu primăria? Dacă
da, atunci există o relație direct proporțion ală între notorietatea paginii și gradul de satisfacție
al cetățenilor (sau urmăritorilor), grad măsurat tot online, prin feedback la pagina în cauză.
Cea de -a treia ipoteză se referă la corelația dintre scorul general obținut de paginile de
facebook ale p rimăriilor și mărimea orașelor pe care le reprezintă. În acest sens ipoteza
afirmă că cu cât un oraș este mai mare cu atât pagina de facebook a primăriei respectivului
oraș va avea un scor mai bun.
În cel de -al patrulea rând, ipoteza cu care vom opera se r eferă la relația dintre
vechimea paginii de facebook și scorul obținut de ea. Ipoteza este, deci următoarea: cu cât o
pagină de facebook a primăriei este creată de mai mult timp, cu atât ea va obține un scor mai
mare.
Referindu -ne la diferențele majore în adoptarea noilor mijloace de comunicare dintre
administrațiile vestice și cele din țara noastră, ajungem la cea de -a cincea ipoteză și anume că
există o diferență reală între calitatea paginilor de facebook ale primăriilor din câteva state
vest-europene și cele din România.
În sfârșit, cea de -a șasea ipoteză se plasează sub contextul importanței pe care o
pagină de facebook o are când vine vorba de comunicarea online a administrației publice.
Aceasta afirmă că, alături de celelalte mijloace de comunicare o nline (site -ul instituției),
pagina de facebook poate reprezenta cel mai important mediu de difuzie a informației publice
în mediul online.

În cele ce urmează, înaintea prezentării instrumentului de cercetare pe care l -am
folosit în analiza paginilor pr imăriilor consider de cuviință a aduce în prim plan câteva date
despre compania Facebook și vasta rețea de socializarea administrată de aceasta.
Facebook este o companie americană de social media și social networking ce a fost
lansată la începutul anului 2004 de către Mark Zuckerberg, alături de colegii săi de la
Harvard Andrew McCollum, Eduardo Saverin, Chris Hughes și Dustin Moskovitz. În primă
instanță membri ai noii rețele puteau fi doar studenții de la Harvard, accesul la acest statut
extinzându -se, c u timpul, până când, în 2006, accesul a devenit liber oricărui individ care
predinte că are cel puțin 13 ani.
În februarie 2012, valoare de piață a Facebook era de puțin peste 100 de miliarde de
dolari americani. Astăzi, în iunie 2020, valoarea de piață d epășește 650 de miliarde de dolari.
Cea mai mare parte a veniturilor Facebook vine din reclamele care apar în feed -ul
utilizatorilor.
Aplicația Facebook poate fi accesată dintr -o gamă largă de dispozitive și gadget -uri.
Obligatoriu este ca acestea să fie conectate la internet. Aducem aminte aici de computerele
desktop, laptopuri, smartphone -uri, tabletele, smartwatch -urile etc. Condiția esențială pentru a
putea naviga pe Facebook este crearea unui cont individual care va reprezenta profilul de
facebook al individului. Acesta va indica informații personale precum ocupația, vâsta, studii
absolvite, membrii familiei, hobby -uri și interese etc. Utilizatorii pot să îi adauge pe alții în
lista de prieteni. Astfel se crează rețeaua de prieteni ai unui utilizator c u care acesta poate
schimba mesaje, cărora le poate distribui conținut scris, dar și fișiere media audio -video,
fotografii și chiar notificări despre activitatea pe care o realizează la un moment dat. Mai mult
decât atât, utilizatorii pot crea sau se pot a lătura unor grupuri deja create alături de persoane
cu care au lucruri în comun (de exemplu colegi din școala generală, prieteni de la lucru etc.).
În pagina următoare voi defini cele mai importante concepte cu care operează Facebook
pentru a înțelege mai apoi în partea de cercetare propriu -zisă la ce anume se referă fiecare
dintre aceste concepte. Facebook este o rețea atât de atractivă tocmai datorită faptului că
folosește o diversitate mare de instrumente pe care le pune la dispoziția utilizatorilor. Du pă
cum ne arăta și Tasențe Tănase, „Facebook a fost creat din perspectiva mai multor
dimensiuni”41. De menționat este faptul că nu toate acestea existau în forma inițială a
Facebook, ci au apărut de -a lungul anilor, ca reacție la cerințele formulate de cătr e utilizatori.

41 Tănase, Tasențe, „Contribuțiile Social Ne tworks în reconfigurarea socialului în România” în Analele
Universității Dunărea de Jos din Galați, Galați, 2010, pp. 173 -174

Conceptele cele mai importante deci de care ne vom folosi și în cercetarea pe care o
propunem sunt:
1. Știrile (eng. Newsfeed ) – reprezintă postările pe care un utilizator le primește din
partea prietenilor virtuali sau din partea paginilo r apreciate . O serie de algoritmi
setează ordinea în care acestea apar.
2. Peretele (eng. Wall ) – fiecare utilizator are un loc în care postează, după cum spuneam
mai sus, informații, fișiere media, distribuie alte postări etc. Acesta este peretele său.
Acces ul utilizatorilor la peretele altui user poate fi liber (dacă acesta din urmă își
setează această opțiune), dar poate fi și restricționat, în acest caz userii neavând acces
la informațiile distribuite pe wall -ul utilizatorului cu pricina.
3. Paginile (eng. Pages) sunt instrumentele care ne vor interesa cel mai mult în
cercetarea noastră. Paginile permit o mai largă promovare, dincolo de un profil
personal, a unei idei, a unei persoane sau a unei instituții. Utilizatorii pot aprecia
diferite pagini de interes p entru ei construindu -și astfel o rețea de pagini de pe care își
adună informațiile. La rândul lor, adunând susținători, paginile construiesc o rețea de
utilizatori (sau de susținători) cărora le diseminează informații prin postările pe care le
realizează.
4. Grupurile (eng. Groups ) – reprezintă re țele mai mici, de obicei închise, de utilizatori,
create în jurul unor interese sau puncte de legătură între utilizatori ceva mai
particulare.
5. Evenimentele (eng. Events ) – se referă la o serie de postări cu un caract er mai special
în ideea în care utilizatorii pot, după preferință, să aleagă să participe la un eveniment
sau nu, platforma facebook oferind opțiuni speciale pentru ca userii să își manifeste
intenția de a participa. Cei interesați pot oferi feedback organ izatorilor în orice
moment.
6. Reacțiile (eng. Reactions ) – fac referire la principala formă de susținere online a
profilurilor userilor, a postărilor acestora, a paginilor, a evenimentelor etc. De
asemenea, de ceva timp, odată cu diversificarea reacțiilor di sponibile, acestea pot
reprezenta și un mijloc de respingere a celor amintite mai sus. Reacțiile disponibile la
acest moment sunt Like, Love, Care, Haha!, Wow!, Sad, Angry .
7. Comentariile (eng. Commens ) – sunt o altă formă de susținere sau de respingere, ce va
mai complexă decât reacțiile. Practic, prin opțiunea de a comenta, un utiliator oferă
feedback scris postării, paginii, evenimentului în cauză.

8. Distribuirea (eng. Share ) – face referire la preluarea unei postări, pagini, eveniment și
împărtășirea aces teia pe profilul propriu către rețeaua sau rețelele din care facem
parte.
În următorul subcapitol o să prezentăm pe larg în ce constă instrumentul pe care l -am
folosit pentru a culege o parte din datele cu care vom opera în realizarea cercetării.

III.2. Metodologia elaborării cercetării și culegerea datelor
În ceea ce privește cercetarea de față pentru a înțelege instrumentele pe care le -am
folosit în culegerea și analiza datelor o să amintesc în primul rând variabilele pe care le -am
inclus în cercetare. Acestea sunt:
 Scorul general obținut de paginile de Facebook ale primăriilor orașelor reședință
de județ din țară, pri măria generală a capitalei, primăriile sectoarelor plus
primăriile orașelor Madrid , Oslo și Munchen ;
 Gradul de engagement al cetățenilor p entru pagina de facebook (măsurat ca scorul
obținut la secțiunea Participarea Cetățenilor din instrumentul construit);
 Mărimea populației orașelor analizate;
 Vechimea paginilor de fac ebook ale primăriilor analizate.
În sfârșit, instrumentul central pe care îl propun pentru a ajuta la culegerea datelor
cercetării este unul construit în soft -ul Microsoft Excel 2010. Acesta presupune o serie de 18
indicatori grupați în 3 dimensiuni/clustere care fac referire la:
a. Conținutul paginii de Facebook a administrației analizate;
b. Instrumentele puse la dispoziție de pagină pentru a spori gradul de participare a
cetățenilor;
c. Serviciile puse la dispoziție de către pagină.
Fiecărei dimensiuni îi revine o serie de indicatori supuși măsurătorilor.
Scala de măsură folosită est e una cu 4 valori de referință, notate cu cifrele din
intervalul închis 0 -3. De asemenea, pentru a fi ușor de identificat valoarea pentru fiecare
indicator atunci când măsurăm scorul paginii am construit, pentru fiecare indice, o scală
alternativă. Pentru a înțelege mai ușor mecanismul de funcționare o să inserăm un exemplu
preluat chiar din instrumentul folosit.

Scara alternativă propusă pentru fiecare indicator are rolul de a face din acordarea
notelor un proces cât mai intuitiv. Spre exemplu, referindu -ne la indicatorul de mai sus,
pagina de facebook a primit scorul 1 pentru că în ultima lună a realizat între două și cinci
postări.
Există indicatori cu întrebări la care scala de măsură este mai redusă, neavând 4
variante posibile din care trebuie select ată una. Este vorba despre acei indicatori unde
răspunsul ia o formă de DA sau NU/Oferă sau Nu Oferă. În aceste cazuri, după cum
aminteam, scala de măsură este mai restrânsă, oferind 2 sau în unele cazuri 3 variante
posibile. O să inserăm, din nou, o captu ră de ecran cu un astfel de exemplu.

Fiecare indicator primește o notă, așadar, de la 0 la 3. Nota respectivă va fi introdusă
în căsuța cu pricina urmând ca, aplicând o formulă în soft -ul Excel scorul pentru fiecare
indicator să fie dat de nota maximă pe care a primit -o. Din nou o să arătăm acest lucru printr –
un exemplu.
Pentru a înțelege cele explicate mai sus, am notat pentru indicatorul „dacă pagina
transmite (înregistrat sau live) conferințele de presă sau ședințele de consiliu local” două
dintre p osibilele valori pe care acest indicator le poate lua. Cu toate acestea, instrumentul nu
efectuează operațiunea de adunare a lor, ci cea de maxim în așa fel încât rezultatul final să fie
dat de performanța cea mai mare a paginii măsurată prin prisma indica torului la care ne
referim.
După cum spuneam și mai sus, am împărțit indicatorii analizați în 3 dimensiuni. În
cele ce urmează o să prezint un tabel cu indicatorii avuți în vedere.

Dimensiunea Indicator Scală alternativă

Conținut Numărul postăr ilor de pe pagina de
facebook din ultima lună 0 – mai puțin de 2 postări; 1 – 2-5 postări; 2 – 5-10
postări; 3 – peste 10 postări

Oferă pagina informații în legătură cu
datele de contact ale primăriei și a
centrelor de cartier? 0 – pagina nu oferă date d e contact; 1 – pagină ofera
datele de contact ale primăriei; 2 – pagina oferă datele
de contact ale centrelor de cartier; 3 – pagina oferă
datele de contact ale amândurora (primărie + centre
cartier)
Transmite pagina (înregistrat sau live)
conferințele d e presă sau ședințele de
consiliu local? 0 – pagina nu oferă niciun fel de transmisie; 1 – pagina
oferă transmisii înregistrate; 2 – pagina oferă
transmisii live
Oferă pagina informații despre
localizarea birourilor primăriei? 0 – Nu; 1 – Da
Conține pa gina informații despre
misiunea și viziunea primăriei? 0 – Nu; 1 – Da
Oferă pagina informații în mai multe
limbi? 0 – Nu; 1 – Da
Există în postările din ultima lună
vreuna care face referire la
evenimentele viitoare? 0 – Nu; 1 – Da

Participarea
cetățenilor Numărul de urmăritori ai paginii de
Facebook 0 – sub 5.000; 1 – între 5.000 și 10.000; 2 – între
10.000 și 15.000; 3 – peste 15.000
Ratingul paginii 0 – sub 2 stele; 1 – între 2 -3 stele; 2 – între 3 -4 stele;
3 – peste 4 stele
Media număru lui de reacții la postările
din ultima lună 0 – mai puțin de 10 reacții; 1 – 10-30 reacții; 2 – 30-50
reacții; 3 – peste 50 de reacții
Media numărului de comentarii la
postările din ultima lună 0 – mai puțin de 5 comentarii; 1 – 5-10 comentarii; 2 –
10-20 comentarii; 3 – peste 20 de comentarii
Media reacțiilor pozitive (Like, Love,
Care) din totalul reacțiilor la postările
din ultima lună 0 – sub 25%; 1 – 25-50%; 2 – 51-75%;
3 – peste 75 %
Media comentariilor pozitive din
totalul comentariilor la po stările din
ultima lună 0 – sub 25%; 1 – 25-50%; 2 – 51-75%;
3 – peste 75 %
Oferă pagina în ultima lună vreo
postare în care să consulte cetățenii pe
anumite problematici? 0 – Nu; 3 – Da

Servicii Dacă primăria se consultă cu cetățenii,
cât de repe de vin răspunsurile
acesteia? 0 – primăria nu se consultă/nu vin deloc; 1 – în aceeași
lună; 2 – în maxim 2 săptămâni; 3 – în maxim o
săptămână
Oferă pagina link -uri externe către
servicii de plată a taxelor și
impozitelor? 0 – Nu; 1 – pagina oferă infor mații despre cum pot fi
plătite taxele și impozitele; 3 – pagina oferă direct
servicii de plată
Oferă pagina baze de date care pot fi
consultate? 0 – Nu; 3 – Da
Permite pagina utilizatorilor să facă
reclamații? 0 – Nu; 1 – oferă nr. de telefon pentru r eclamații; 2 –
oferă link către site -ul unde se poate depune
reclamația; 3 – pagina permite depunerea directă a
reclamațiilor.
Tabelul nr. 1 – Dimensiunile, indicatorii și scalele alternative folosite pentru analiza paginilor
de facebook ale primăriilor

Am decis să aleg acești 18 indicatori de măsură pentru că mi s -au părut a fi cei mai
importanți atunci când vine vorba de măsurarea facilităților oferite de către o pagină de
facebook a administrației publice. Nu am intrat în mai multe chestiuni ce ți n de detalii pentru
că cea mai mare parte a informației tranmisă online de către administrație este realizată prin
intermediul site -urilor de care dispun. Pagina de facebook vine ca un mijloc suplimentar de a
ajunge mai ușor la cetățeni cu informații care, cel puțin în teorie, ar trebui să fie mai ușor de
digerat.
Referitor la repartiția scorurilor, trebuie să amintim faptul că scorul maxim pe care îl
poate obține o pagină de facebook în urma analizei prin intermediul instrumentului propus
este de 48. La c elălalt pol, scorul minim posibil este 0. Orice pagină de facebook analizată va
avea, deci, un scor cuprins în intervalul [0-48].
În ceea ce privește repartiția scorurilor pe dimensiuni, în ainte de a trece la secțiunea
cu cifre trebuie să fac o precizare importantă. Când am început lucrarea de față am plecat de
la premisa că noile mijloace de interacțiune propuse în era digitalizării nu fac decât să
„democratizeze” relațiile dintre stat și cetățean când vine vorba de transparență decizională și,
mai ales, participarea cetățenilor la luarea deciziilor. Am mers mai departe pe această idee,
arătând cum noile tehnologii au început să înlocuiască modelul de democrație reprezentativă
cu unul care revine la paradigma participativă, sub o altă formă, într -adevăr. T ocmai de aceea
și în momentul în care am conceput instrumentul de cercetare pe care îl puteți vedea în
integralitate în secțiunea de anexe, am acordat o mai mare importanță acelor indicatori care
țin de participarea cetățenilor. Revenind la cifre acum, pun ctajul maxim pe care îl poate avea
o primările care asigură o participare cetățenească exemplară pe pagina de facebook a
instituției este de 24. Pentru dimensiunile Conținut și Servicii, punctajul este uniform
distribuit, maximul fiind de 12. Putem constat a mai ușor această distribuție din tabelul
următor.
Dimensiunea Punctajul maxim alocat
indicatorilor
Conținut 12
Participarea cetățenilor 24
Servicii 12
Total 48
Tabelul nr. 2 – Distribuirea punctajelor maxime alocate per dimensiuni
de cercetare

În final, după trecerea paginii de facebook a primăriei prin fiecare indicator rezultă
scorul general al paginii (calculat cu ajutorul unei formule simple de adunare) care ne va
ajuta în ceea ce înseamnă clasamentul pe care îl vom realiza. De asemenea, t ot de aceste
scoruri mă voi folosi și pentru a testa și acele ipoteze care necesită realizarea unei corelații
statistice pentru a determina tipul și gradul de putere al corelației.
Celelalte două variabile numerice independente de care ne vom folosi pentr u a testa
corelația dintre acestea și scorul paginilor de facebook sunt data la care a fost creată pagina
de facebook a primăriei și populația orașului care este administrat de respectiva
primărie . Pentru prima dintre acestea datele necesare au fost culese de pe facebook
(platforma oferind acces la informațiile privind data la care o pagină publică a fost creată), iar
pentru cea de -a doua, în cea mai mare măsură ne referim la datele cele mai recente furnizate
de Comisia Europeană prin intermediul bazei de d ate Eurostat42 (spun „în cea mai mare
măsură” pentru că nu toate orașele care au intrat în cercetare au informații despre populație
din partea Eurostat; în acest caz m -am folosit de datele furnizate de recensământul din anul
2011 ).
Pentru a testa statistic corelația dintre variabilele de care aminteam mai sus voi folosi
o serie de formule disponibile din soft -ul SPSS.
Intervalul de timp în care am realizat cercetarea a fost 12 mai 2020 – 12 iunie 2020. În
această lună am urmărit îndeaproape numărul postăril or de pe pagini precum și rata de
interacțiune pe care acestea le -au generat în rândul cetățenilor. De asemenea, am avut în
vedere și eventualele modificări făcute în descrierile paginilor de către personalul care le
administra.
Nu în ultimul rând, spre f inalul lucrării voi apela și la o metodă calitativă de cercetare.
Astfel, după ce o să avem scorurile paginilor de facebook ale primăriilor o să insistăm pe
construirea unui ghid cu idei care ar putea îmbunătăți eficiența interacțiunii dintre
administrație și cetățeni prin intermediul rețelei de socializare Facebook.
Înainte de a trece la rezultatele cercetării, însă, o să atașez un tabel cu primăriile și,
implicit, paginile de facebook care au reprezentat obiectul de studiu al cercetării de față. În
tabel vom regăsit numele orașelor care au intrat în studiu, dacă primăriile acestora
administrează o pagină oficială de facebook, iar acolo unde acest lucru se confirmă vom atașa
și link -ul web către pagina de facebook.

42 Eurostat, City statistics, disponibil la https:// ec.europa.eu/eurostat/cache/metadata/EN/urb_esms_ro.htm ,
accesat la 16.06.2020

Nume oraș Are primăria
pagină de
facebook ? Link pagină de facebook
Alba Iulia Da https://www.facebook.com/DispeceratPrimariaAlbaIulia/
Alexandria Da https://www.facebook.com/PrimariaAlexandria/
Arad Da https://www.facebook.com/primariamunicipiului.arad/
Bacău Da https://www.facebook.com/Munic ipiulBacau/
Baia Mare Da https://www.facebook.com/baiamareoficial/
Bistrița Da https://www.facebook.com/Primăria -Municipiului -Bistrița –
1854212597949103/
Botoșani Da https://www.facebook.com/primariabotosani/
Brăila Da https://www.facebook.com/PrimariaM unicipiuluiBraila/
Brașov Da https://www.facebook.com/primariabrasov/
București Da https://www.facebook.com/PMBucuresti/
Buzău Da https://www.facebook.com/primariamunicipiuluibuzau/
Călărași Da https://www.facebook.com/primariacl/
Cluj Napoca Da https ://www.facebook.com/PrimariaClujNapocaRomania/
Constanța Da https://www.facebook.com/PrimariaConstanta
Craiova Da https://www.facebook.com/Primaria -Municipiului -Craiova –
821317074598966/
Deva Da https://www.facebook.com/PrimariaMunicipiuluiDeva/
Drobeta Turnu
Severin Da https://www.facebook.com/primariadrobeta/
Focșani Da https://www.facebook.com/primaria.focsani/
Galați Da https://www.facebook.com/primariagl/
Giurgiu Da https://www.facebook.com/Primaria -Municipiului -Giurgiu –
112575278904036/
Iași Da https://www.facebook.com/PrimariaMunicipiuluiIasi/?ref=br_rs
Miercurea Ciuc Nu –
Oradea Da https://www.facebook.com/PrimariaOradea/
Piatra Neamț Da https://www.facebook.com/municipiulPiatraNeamt1/
Pitești Da https://www.facebook.com/PrimariaMunicipiulu iPitesti/
Ploiești Nu –
Râmnicu Vâlcea Da https://www.facebook.com/primariavl/
Reșița Da https://www.facebook.com/primaria.resita.5/
Satu Mare Da https://www.facebook.com/primariasatumare/
Sfântu
Gheorghe Da https://www.facebook.com/PrimariaSfantuGheo rghe/
Sibiu Da https://www.facebook.com/Primăria -Municipiului -Sibiu –
1537254253205738/
Slatina Da https://www.facebook.com/PrimariaMunicipiuluiSlatina/
Slobozia Da https://www.facebook.com/MunicipiulSloboziaIL/
Suceava Da https://www.facebook.com/Primar iaSuceava/
Târgoviște Da https://www.facebook.com/PrimariaTargovisteOficial/
Târgu Jiu Da https://www.facebook.com/primariatargujiu/
Târgu Mureș Da https://www.facebook.com/Municipiul -Târgu -Mureș –
144821262245648/
Timișoara Da https://www.facebook.com/p rimariatm/
Tulcea Da https://www.facebook.com/primariatulcea/
Vaslui Nu –
Zalău Da https://www.facebook.com/primaria.zalau/
Sector 1 Da https://www.facebook.com/PrimariaSectorUnu/
Sector 2 Da https://www.facebook.com/PrimariaSector2/

Sector 3 Da https://www.facebook.com/primariesector3/
Sector 4 Da https://www.facebook.com/PrimariaSectorului4/
Sector 5 Nu –
Sector 6 Da https://www.facebook.com/PrimariaSectorului6/

Madrid Da https://www.facebook.com/ayuntamientodemadrid/
Munchen Da https://www.facebook.com/Stadt.Muenchen/
Oslo Da https://www.facebook.com/Raadhusetioslo/
Tabelul nr. 3 – Lista paginilor de facebook incluse în cercetare

III.3. Analiza datelor cercetării
Voi începe analiza datelor cercetării răspunzând la prima întrebare pe care ne -am
pus-o în subcapitolul de mai sus: care este nivelul de folosire a comunicării prin intermediul
platformei Facebook de către primăriile din țară?
După cum observăm în tabelul de mai sus, am introdus în studiu 48 de primării din
toată țara plus alte 3 din alte state europene. Cele 48 sunt primăriile orașelor reședință de
județ din România, primăria generală a capitalei și primăriile sectoarelor capitalei. Referitor
la nivelul de folosire al facebook de către acestea, rezultatele vorbesc de la sine: din totalul de
48, 44 de primării dețin o pagină oficială pe care o folosesc pentru a disemina informații
cetățenilor din localitatea pe care o reprezintă. Așadar, doar 4 dintre acestea nu au o pagină
oficială. De menționat este că și în rândul acestora găsim câte o pagină de facebook, îns ă
aceasta nu este oficială, administrată de către un angajat sau o echipă de angajați ai primăriei.
Ele sunt, de fapt, administrate de către cetățeni și servesc mai mult ca pagini unde aceștia se
întâlnesc și discută problemele comunității.
Reprezentarea grafică a diferenței dintre primăriile care au pagină de facebook (44 /
91.7%) și cele care nu au pagină de facebook (4 / 8.3%) este mai evidentă în figura
următoare.

Figura nr. 1 – Raportul dintre primăriile care au pagină de Facebook și cele care nu au
Primării care au
pagină de
Facebook
Primării care NU
au pagină de
Facebook

După cum putem observa din datele de mai sus un lucru cert este că tot mai multe
administrații publice locale au înțeles că pentru a fi cât mai aproape de cetățeni și pentru a îi
ține, la rândul lor, pe aceștia cât mai aproape e necesar să diversifice in strumentele de
comunicare pe care le folosesc. În acest sens, mai bine de 90% din primăriile pe care le -am
inclus în studiu distribuie informații și prin intermediul paginilor de facebook oficiale pe care
le administrează angajați ai respectivei administra ții locale . În contextul în care lumea e din
ce în ce mai grăbită și își culege o parte mare, dacă nu cea mai mare parte a informațiilor de
pe rețelele de socializare (fapt ce nu reprezintă un aspect sănătos, dar aici intrăm în alt
subiect) se pare că și p rimăriile s -au adaptat în așa fel încât să eficientizeze metodele prin
care reușesc să transmită informațiile către cetățenii din zonă.
Al doilea obiectiv pe care l -am formulat se referea la identificarea topului acelor
primării care au înțeles cum să folo sească la capacități mari și foarte mari instrumentul numit
Facebook pentru a își spori relațiile cu urmăritorii. În acest sens, pentru a atinge acest
obiectiv am creat instrumentul pe care l -am prezentat în detaliu mai sus (și pe care îl regăsim
și în sec țiunea de anexe).
Reamintindu -ne câteva informații despre instrumentul propus, cu ajutorul acestuia am
oferit scoruri paginilor de facebook cuprinse între 0 și 48. Scorul minim, 0, a fost acordat
doar acolo unde, fie pagina de facebook nu exista (și am vă zut mai sus că au existat 4 astfel
de cazuri: Miercurea Ciuc, Ploiești, Vaslui, Primăria Sectorului 5), fie unde pagina exista, dar
nu a fost deloc activă în intervalul de 30 de zile pe care l -am ales pentru a realiza cercetarea.
Alte patru primării au fos t în această situație: Primăria Sectorului 4, Tulcea, Suceava și
Bistrița.
În cele ce urmează o să adaug mai jos un grafic prin prisma căruia vom putea distinge
scorurile obținute de paginile de facebook ale primăriilor analizate. Vom folosi un grafic de
tip bare orizontale pentru a distinge cât mai bine diferențele de punctaj. Paginile de facebook
vor fi reprezentate de la cea cu scorul cel mai mare (prima de sus) la cele cu punctaj 0
(ultimele de jos) în ordine descrescătoare.

Figura nr. 2 – Graficul s corurilor obținute de paginile de facebook ale primăriilor în
urma analizei realizate prin intermediul instrumentului propus (Anexa 1) 0 5 10 15 20 25 30 35 40Bistrița SuceavaMiercurea CiucPloiești TulceaVasluiSectorul 4, București Sectorul 5, București BacăuBotoșani Alba IuliaTârgoviște Sfântu GheorgheTârgu JiuBaia MareSectorul 1, București GiurgiuAlexandriaSectorul 2, București BrăilaZalăuCraiovaTimișoara Sectorul 6, București AradSatu MareCălărași Galați București SlatinaFocșani Brașov DevaSloboziaTârgu Mureș BuzăuReșița SibiuConstanța Sectorul 3, București Râmnicu VâlceaPitești Iași Drobeta Turnu SeverinMunchenOradeaPiatra Neamț OsloCluj NapocaMadrid

În graficul de mai sus cu albastru sunt marcate scorurile obținute de paginile de
facebook ale primăriilor din țară iar c u oranj scorurile celor 3 primării europene de referință
pe care le -am introdus în analiză: Madrid, Oslo respectiv Munchen.
În ordine crescătoare scorurile obținute de paginile de facebook ale primăriilor din
afara țării noastre au fost: Munchen (28 de pu ncte din totalul de 42), Oslo (31) și Madrid
(36). Deducem ușor că primăriile acestor 3 orașe din Germania, Norvegia și Spania au înțeles
că pentru a fi cât mai aproape de cetățenii lor și cât mai transparente în ceea ce privește
chestiunile publice admini strarea cu atenție a unei pagini de facebook nu poate fi decât un
plus pentru ele. Tocmai de aceea din toate cele 48 de pagini care au intrat în studiu cele 3
primării din afara țării se încadrează în top 6, dând, de altfel, și liderul distribuției, și anu me
Primăria din Madrid.
Caracteristic paginilor de facebook ale primăriilor din Madrid, Oslo și Munchen le
este faptul că reprezintă un mijloc care facilitează comunicarea directă dintre administrație și
cetățeni. Concrent, edilii acestor orașe intră cel puțin o dată pe săptămână în dialog cu
cetățenii direct prin intermediul facebook (în Madrid și Oslo) sau cu ajutorul unor
instrumente terțe care sunt promovate mai apoi pe facebook (cazul Munchen). Aceste
interacțiuni iau forma unor sesiune de Q&A în care cetățenii adresează întrebările, primarii
sau personalul administrativ oferind răspuns live acestora. De obicei o sesiune de Q%A nu
depășește 60 -80 de minute.
Încă un lucru pe care îl au în comun paginile de facebook ale primăriilor din afară e că
acestea promovează lunar un chestionar cu sugestii și reclamații către cetățeni. Nu am avut
acces la a observa exact cât de multe răspunsuri se strâng la aceste formulare, dar din
numărul mare de reacții și comentarii pe care le adună postările de acest tip îmi i maginez că
autoritățile primesc un număr mare de răspunsuri.

– Dupa trecem la partea de romania (cu toate ca cele europene au scor mare, si
cateva orase din Romania arata bine – nu uita de Piatra Neamt);
– Cu ce m -a surprins P Neamt, Drobeta, Cluj;
– De ce oare nu merg sectoarele?
– De ce nu merge Bucurestiul?
– Concluzii si trecere catre corelatii

MAI VORBIM DESPRE: – INTERVALUL CERCETĂRII;
– DE CE 24 LA PARTICIPARE, 12 LA RESTUL;