I .Definiții, delimitări și structuri privind sto curile . [608357]

1

I .Definiții, delimitări și structuri privind sto curile .

Stocurile si producția în curs de execuție reprezintă ansamblul bunurilor si serviciilor din c adrul
unitații patrimoniale ce sunt destinate fie a fi vâ ndute in aceeasi stare sau după parcurgerea anumito r
stadii ale procesului de fabricație, fie a fi consu mate la prima lor utilizare. Ele se caracterizează ,în
general, printr_o viteză de rotație mare,servind ac tivitatea întreprinderii pe o perioada mai mica de 1 an.

În contabilitatea financiară a întreprinderii st ocurile sunt clasificate în:
a)Din punct de vedere fizic :
_ stocuri de materii prime, care participă dir ect la fabricarea produselor,regăsindu_se in compon ența
lor integral sau parțial, in starea initială sau tr ansformată.
_materiale consumabile sau furniturile cuprin d materialele auxiliare,combustibilii,materiale pen tru
ambalat,piese de schimb,semințe si materialul de pl antat,furaje si alte materiale consumabile care
participă indirect sau ajută activitatea de exploat are fara a se regasi , de regulă, in produsul rezul tat
_produsele sub forma semifabricatelor(produse in curs de fabricație),produselor finite(produse c are
au parcurs intregul procesul de fabricație) si pro duselor reziduale(rebuturi,materiale recuperabile s i
deșeuri)
_animale care nu au indeplinit condițiile pent ru a fi trecute la animale adulte, animale de îngra șat,
pasarile si coloniile de albine
_ambalajele de transport refolosibile care in soțesc bunurile in procesul circulației lor
b)Din punct de vedere al ciclului de exploatare :
_ stocuri aflate in faza de aprovizionare
_stocuri aflate in faza de producție
_stocuri aflate in faza de desfacere
c)Din punct de vedere al locului de creare a gestiu nilor :
_stocuri aflate in depozitele întreprinderilor
_stocuri in curs de aprovizionare sau sosite s i nerecepționate
_stocuri sosite si nefacturate
_stocuri livrate si nefacturate
_stocuri facturate si nelivrate
_stocuri aflate la terți

În contabilitatea din țara noastră, în sfera s tocurilor se includ si materialele de natura obiect elor de
inventar.Acestea sunt bunuri cu o valoare mai mică decăt limita prevazută de lege pentru a fi
considerate mijloace fixe,indiferent de durata lor de serviciu, sau cu durată mai mică de un an, indif erent
de valoarea lor, precum si bunuri asimilate acestor a (echipamentul de protecție, echipamentul de
lucru,imbrăcamintea specială,sculele,instrumentele, mecanismele,dispozitivele si verificatoarele cu
destinație specială, modelele,ștanțele,matrițele si alte obiecte asimilate).

II. Recunoastera si reevaluarea stocurilor .

2.1.Reflectarea stocurilor în contabilitate .
În contabilitate, stocurile sunt reflecta te astfel:
_valoric, în contabilitatea sintetică;
_cantitativ și valoric, cu unele excepții, în conta bilitatea analitică
_cantitativ, în evidența operativă de la locurile d e depozitare.

2 Prețurile folosite la evaluarea activelor c irculante înregistrate în contabilitate se numesc p rețuri de
înregistrare. Ele pot fi diferite în funcție de opț iunea unităților patrimoniale și de natura stocuril or și pot
fi înregistrare în contabilitate, astfel:
A. Materiile prime, materialele consumabile, obiec tele de inventar,ambalajele si baracamentele
achiziționate din afara unitații pot fi reflectate in contabilitate la costul de achiziție, prețul sta ndard sau
prețul de facturare al furnizorului.
a ) Costul de achiziție folosit la inregistrarea intrării stocurilor respe ctive în contabilitate este format
din prețul de facturare al furnizorului,taxele si ambalajele nerecuperabile, cheltuieli de transport_
aprovizionare si alte cheltuieli incluse în factura furnizorului.Un asemenea preț devine cost istoric si va
fi luat în considerare la eliberarea stocurilor în cauză de la locurile de depozitare.
Întrucăt costul de achiziție, devenit preț de înreg istrare în contabilitate chiar pentru aceleași sort imente,
diferă de la o perioadă la alta în funcție de mărim ea prețurilor de livrare practicate de furnizor sau de
volumul cheltuielilor de transport_aprovizionare, se ridică problema prețurilor unitare care trebuie
practicate la iesirea stocurilor în cauză de la loc urile de depozitare.În acest scop legislatia române ască
stabilește posibilitatea alegerii de către agentii economici a uneia dintre metode:
_costul mediu ponderat(CMP)
_prima intrare_prima ieșire(FIFO)
_ultima intrare_prima ieșire(LIFO)
Costul mediu ponderat se calculează după fiecare intrare ca raport într e valoarea totală a stocului
inițial plus valoarea intrărilor si cantitatea exis tentă din stocul inițial plus cantitațile intrate.
Potrivit metodei FIFO bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costu l de achiziție al primei
intrări(lot).Pe masura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiz iție al
lotului următor, în ordine cronologică.
Potrivit metodei LIFO , bunurile ieșite din gestiune se evaluează la cos tul de achiziție al primei
intrări.Pe masura epuizării lotului, bunurile ieșit e din gestiune se evaluează la costul de achiziție al
lotului anterior, in ordine cronologică.
b) Prețul standard este un preț prestabilit ce constă în evaluarea și înregistrarea stocurilor la prețuri
fixe, stabilite anterior pe baza prețurilor medii a le stocurilor respective realizate în perioada prec edentă.
El devine preț de înregistrare în contabilitate cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de p reț fața
de costul de achiziție. Prețurile standard trebuie sa fie actualizate periodic, cel puțin o data pe an , în
funcție de evoluția preturilor și alți factori.
Diferențele de preț pot fi:
• favorabile, când prețul standard este mai mare decâ t costul efectiv și se înscriu în roșu;
• nefavorabile, când prețul standard este mai mic dec ât costul efectiv și se înscriu în negru.
Diferențele de preț stabilite la intrarea bunuril or în patrimoniu se repartizează și se înregistreaz ă
proporțional, atât asupra valorii bunurilor ieșite cât și asupra stocurilor cu ajutorul unui coeficien t de
repartizare K, care se calculează astfel:
Coeficient de
repartizare
= Soldul inițial al
diferentelor de preț
+ Diferente de preț aferente
intrărilor în cursul perioadei
( K ) Sold inițial al stocurilor la
preț de înregistrare + Valoarea intrărilor în cursul
perioadei la preț de înregistrare

K = Si (cont de diferente) + Rd (cont de diferente)
Si (cont de stoc la preț de
înregistrare +
Rd (cont de stoc la preț de
înregistrare

Acest coeficient se aplică asupra valorii bunuril or ieșite din gestiune la preț de înregistrare, obț inându_
se, astfel, diferențele de preț aferente bunurilor ieșite. El se înmulțește cu valoarea stocurilor ieș ite din

3gestiune la preț de înregistrare, iar suma rezultat ă se înregistrează în conturile corespunzătoare în care
au fost înregistrate bunurile ieșite.
La finele perioadei, soldurile conturilor de difere nțe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri ,
evaluate la preț de înregistrare, astfel încât aces te conturi să reflecteze valoarea stocurilor la cos tul de
achiziție.
c) Prețul de facturare al furnizorului este prețul indicat în factura fur nizorului. Prețul de facturare
devine preț de înregistrare în contabilitate cu con diția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de
costul de achiziție. Diferențele de preț vor fi în toate cazurile nefavorabile, pentru că, în fapt, re prezintă
cheltuielile de transport_aprovizionare, astfel ele vor fi înregistrate distinct în conturile de difer ențe de
preț.
Cheltuielile de transport aprovizionare înregistrat e în conturile de diferențe se vor repartiza
proporțional, atât asupra valorii bunurilor ieșite, cât și asupra stocurilor, tot cu ajutorul unui coe ficient
de repartizare K care se calculează astfel:

Coeficient de

= Cheltuieli de transport aferente
stocurilor existente la începutul
perioadei
+ Cheltuieli de transport
aferente intrărilor de stocuri
în cursul perioadei
repartizare
(K ) Soldul inițial al stocurilor la
preț de facturare + Valoarea intrărilor de stocuri
în cursul perioadei la preț de
factură

K = Si (cont de diferențe) + Rd (cont de diferențe)
Si (cont de stoc la preț de
factură) + Rd ( cont de stoc la preț de
factură )

Acest coeficient (K) se aplică asupra valorii bunur ilor ieșite din gestiune la prețuri de factură,
obținându_se astfel cheltuielile de transport aprov izionare aferente bunurilor ieșite din gestiune.
La sfârșitul lunii soldurile conturilor de diferenț e se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri l a preț
de înregistrare, reflectându_se astfel valoarea sto curilor la costul de achiziție, respectiv de produc ție.

B. Producția in curs de execuție, semifabricatele , produsele finite , obiectele de inventar, ambalaj ele
și alte bunuri produse de către unitatea patrimonia lă, în regie proprie, pot fi reflectate în contabil itate la
cost de producție sau la preț standard:
a)Costul de producție este format din totalitatea c heltuielilor ocazionate de fabricarea bunurilor
respective.Un asemenea cost devine preț de înregist rare în contabilitate.
La ieșirea stocurilor din locurile de depozitare vo r trebui calculate costurile unitare ale acestora.S e va
folosi una din metodele exemplificate în cazul stoc urilor procurate din afara unitații și evaluate la cost
de achiziție și anume :costul mediu ponderat, prima intrare_prima ieșire, ultima intrare_prima ieșire.
b)Prețul standard este un preț prestabilit și el po ate fi costul de producție antecalculat sau prețul de
livrare al stocurilor în cauză. El poate deveni pre ț de înregistrare în contabilitate cu condiția evi dențierii
distincte a diferențelor de preț față de costul de producție.
Diferențele de preț, calculate în mod asemănător, c a în cazul materialelor, se repartizează atăt asupr a
ieșirilor de bunuri cât și asupra stocurilor, astfe l încât, la finele perioadelor, pentru stocul în ca uză, se va
putea cunoaște costul lor de producție.
C. Animalele si păsările sunt reflectate în contab ilitate la costul de achiziție, pentru cumpărările din
afara unitatii, ori la costul de producție, pentru cele provenite din producție proprie.
Costurile de achiziție și de producție devenite pre țuri de înregistrare în contabilitate a animalelor și
păsărilor au semnificația și modalitatea de aplicar e descrise mai sus.

42.2. Evaluarea stocurilor in contabilitate .
Formele de evaluare în contabilitate a stocurilor sunt:
/head2right Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderii
/head2right Evaluarea la inventariere
/head2right Evaluarea la bilanț
/head2right Evaluarea la ieșirea din patrimoniu

2.2.1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimo niu
Regula generală de evaluare și înregistrare a stocu rilor , la intrarea în patrimoniu, este evaluarea l a cost
istoric, care poate fi identificată, prin:
1.Costul de achiziție , în cazul bunurilor achiziționate de la terți, în structura căruia se cuprind
următoarele elemente:
• prețul de cumpărare a bunurilor, din care sunt dedu se taxele recuperabile (TVA), precum și
rabaturile, remizele, risturnuri etc.
• taxe vamale aferente bunurilor importate.
• cheltuieli accesorii de achiziționare – acestea fii nd cheltuielile directe sau indirecte legate de
aprovizionare până la intrarea bunurilor intrate în gestiune, ele pot fi:
• costuri externe: comisioane, transport extern, asig urare;
• costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare.
Nu se includ în costul de achiziție cheltuielile fi nanciare aferente finanțării necesare constituirii
stocurilor și nici sconturile financiare acordate p entru plata înainte de scadență.
2.Costul de producție , în cazul bunurilor și serviciilor obținute din ac tivitatea proprie de exploatare,
format din:
• cheltuielile directe de fabricație;
• cheltuieli indirecte de fabricație.
Cheltuielile directe sunt acelea care se identifică pe un anumit obiect de calculație (produs, serviciu,
lucrare, comandă, fază , activitate, etc) înca din momentul efectuării lor și ca atare se includ direc t
în costul acestora.În această categorie se încadrea ză cheltuielile cu consumul de materii prime, de
energie și combustibil în scopuri tehnologice, sal ariile de bază ale muncitorilor direct productivi
calculate pentru munca prestată în productie etc.
Cheltuielile indirecte sunt acelea care privesc fabricarea mai multor pro duse, executarea mai multor
lucrări, servicii sau comenzi, respectiv faze, acti vităti, ca obiecte de calculație în cadrul unui ate lier,
secție etc., fie chiar întreprinderea în ansamblul ei.Astfel de cheltuieli nu se pot identifica deci pe un
anumit obiect de calculație(produs, lucrare, servic iu, comandă etc. ) în momentul efectuării lor și ca
atare nu se pot include direct in costul acestora, ci indirect, prin repartizare (imputare) pe baza un or
criterii conventionale, dupa ce mai întâi au fost c olectate pe locurile (centrele) care le_au ocaziona t.
Din această categorie fac parte: cheltuielile comu ne ale secției sau indirecte de producție, care sun t
directe fată de secțiile care le_au ocazionat și p e care se colectează și indirecte față de produsel e
fabricate în secțiile respective; cheltuielile gene rale de administrație care sunt indirecte atât faț ă de
secțiile de producție, cât și față de produsele rez ultate în cadrul acestora etc.
3. Valoarea de utilitate , în cazul bunurilor aduse ca:
• aport la capital;
• obținute cu titlu gratuit;
• din donații.
Valoarea de utilitate pentru aportul în natură (exemplu:mijloace fixe) l a capitalul social sau obținerea cu
titlu gratuit este o valoare actuală stabilită în funcție de prețul pieței, utilitatea bunului pentru
întreprindere, starea (gradul de uzură) și amplasar ea sa (tara , strainatate, vilan sau intravilan).

2.2.2.Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii
Regula generală de evaluare și înregistrare a stoc urilor, la inventar, este evaluarea la valoarea
actuală sau de utilitate denumită și valoare de inv entar. Aceste valori se stabilesc în funcție de uti litatea

5bunului în întreprindere sau prețul pieței. Valoare a de inventar este deci, egală cu valoarea actuală , care
este o valoare estimată (se apreciază) in funcție d e piața și de utilitatea bunului pentru
întreprindere.Valoarea de utilitate sau prețul pieț ei, ca bază de evaluare a bunurilor la inventariere , se
identifică, in principal, în funcție de destinația lor, astfel:
/square4 bunurilor (activelor,) destinate vânzarii (mărfuri, produse finite, unele semifabricate și materiale)
li se stabilesc , de regulă, valoarea de inventar s ub forma valorii nete de realizare care este dată
de prețul de vânzare previzionat (estimat) din car e se scad cheltuielile rămase de efectuat pentru
comercializare lor, cum sunt cheltuielile de transp ort, comisioanele cedate, cheltuielile din
perioada de garantie.
/square4 Semifabricatele și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea componentelor
materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare tehnologică parcursă.
/square4 Materiile prime si materialele consumabile destinat e utilizarii în exploatare se evalueaza la
costul lor de înlocuire (de reaprovizionare)
La inventariere pot fi constatate și stabilite valo ri actuale, care delimitează stocurile în trei cate gorii:
1._stocuri care nu prezinta deprecieri și pent ru care valoarea de inventar este egală cu valoarea
contabilă;
2._stocuri ce au suferit deprecieri, care se e valuează la prețul posibil de valorificat a căror v aloare
de inventar este mai mică decât valoarea contabila;
3._stocuri la care utilitatea sau prețul pieți i crește și, deci, valoarea de inventar este mai ma re
decât valoarea contabilă.
La stabilirea valorii de inventar se va aplica prin cipiul prudenței, potrivit căruia nu este admisă
supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilo r, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a
cheltuielilor.În acest sens:
_în cazul în care se constată că valoarea de invent ar, stabilită iî funcție de utilitatea bunului pent ru
unitate si prețul pieței, este mai mare decât valoa rea cu care sunt acestea înregistrate în contabilit ate,
în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.
_în cazul în care valoarea de inventar este mai mic ă decât valoarea din contabilitate, în listele de
inventariere se vor înscrie valorile de inventar.
_pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatării unor deprecieri relative
trebuie constituit un provizion care să reflecte situația reală existentă, indife rent de situația
economică a agentului economic respectiv, chiar și în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt
recunoscute din punct de vedere fiscal.
_în cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imp utabile, administratorii vor lua măsura imputării
acestora la valoarea lor de înlocuire.
Prin valoare de înlocuire se intelege costul de cum părare practicat pe piața, la care se adaugă taxele
nerecuperabile, inclusiv T.V.A., cheltuieli de tran sport, aprovizionare și alte cheltuieli accesorii
necesare pentru punerea în stare de utilitate sau p entru intrarea în gestiune a bunului respectiv.
La stabilirea valorii de imputare nu se vor avea în vedere provizioanele pentru deprecieri
constante.

2.2.3.Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiul ui prin bilanț contabil
Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele eva luărilor
la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri:
a) Pentru stocurile la care au rezultat di ferențe în plus între valoarea de inventar și valoa rea de
intrare, în bilanț acestea sunt evaluate la valoare a lor de intrare, deci plusul de valoare nu se
înregistrează în contabilitate.
b)Pentru stocurile la care s_au constatat dif erențe în minus între valoarea de inventar și valoa rea lor
de intrare, acestea se evaluează în bilanț la valoa rea de inventar. În contabilitate aceste stocuri vo r
continua să fie înregistrate la valoarea lor de int rare, iar minusul de valoare datorat unor deprecier i se
înregistrează prin intermediul conturilor de proviz ioane. Dacă din valoarea de întrare a stocurilor se

6deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost c alculate și înregistrate provizioane, se obține val oarea
de inventar ca valoare netă ce se înscrie în bilanț .
c)Pe baza celor arătate mai sus se desprinde regula generală de evaluare și înregistrare a stocu rilor,
și anume: înregistrarea lor în contabilitate la val oarea de intrare, stabilită la nivelul costului de achiziție
sau a costului de producție, după caz, ca forme a c ostului istoric. Prin aceasta se asigură aplicarea
principiului realității, costurile efective de achi ziție și de producție fiind parametrii reali ai val orii
stocurilor.Totodata, principiul prudentei cere ca p lusurile de valoare intre valoarea de inventar si
valoarea de intrare sa nu fie inregistrate, acestea nefiind realizate, iar pe de alta parte pentru min usurile
de valoare acelasi principiu cere constituirea de p rovizioane din care aceste minusuri sa fie acoperi te in
caz ca la valorificarea stocurilor minusurile de va loare se confirma total sau partial.

2.2.4.Evaluarea stocurilor la ieșirea din patrimoni u
La ieșirea din patrimoniu sau la darea î n consum, stocurile sunt evaluate și se înregistrea ză
scoaterea lor din gestiune la valoarea lor de intra re. Problema fundamentală a înregistrărilor la ieși rea
stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a prețu lui utilizat pentru evaluarea stocurilor ieșite.
În condițiile în care pe parcursul desfășurării act ivității, aceleași feluri de bunuri se procură la p rețuri
diferite, pentru evaluarea cantităților de stocuri ieșite sau consumate, având la bază valoarea de int rare a
acestora, reglementările și standardele internațion ale recomandă următoarele metode de evaluare:
/head2right Metoda costului mediu ponderat (CMP);
/head2right Metoda prima intrare_ prima ieșire (FIFO);
/head2right Metoda ultima intrare_ prima ieșire (LIFO);
/head2right Metoda costului standard;
/head2right Metoda identificarii specifice;
/head2right Metoda pretului de vanzare cu amanuntul inclusive T .V.A.
Metoda costului mediu ponderat (CMP)
Costul unitar mediu ponderat se calculează ca rapor t între valoarea totală a stocului inițial (Si) plu s
valoarea totală a intrărilor (Vi) și cantitatea exi stentă în stocul inițial (qs), plus cantitățile int rate(qi):

Metoda costului mediu ponderat poate fi aplicat în două variante:
a. Actualizarea costului unitar mediu ponderat după fiecare intrare, unde CMP este obținut prin
următoarea formulă:
CMP = Si + Vi
qs + qi

Prin aplicarea acestei variante se obțin următoarel e valori de ieșire:
Mișcări (+intrări (-ieșiri) Stoc
Data Cantitate Preț CMP Valoare Cantitate Preț CMP Valoare
01.01 _ _ _ 1000 10000.0 10000000
02.04 _200 10000 _2000000 800 10000.0 8000000
03.06 _100 10000 _1000000 700 10000.0 7000000
04.09 +1000 15000 +15000000 1700 12941.0 22000000
05.10 _1100 12941 _14235320 600 12941.2 7764680
06.10 _300 12941 _3882360 300 12941.2 3882360
07.11 +2000 20000 +40000000 2300 19079.3 43882360
20.12 _1300 19079 _24800090 1000 19079.3 19079270

b. Varianta actualizării CMP în funcție de durata m edie de stocare
Număr de = Cantități intrate (qi) = 3000 = 3
Rotații Stocul mediu (qs) 1000 rotații
CMP = Si + Vi
qs + qi

7În această situație durata medie de stocare este de :
12 luni / 3 rotații = 4 luni
Astfel, costul mediu ponderat al aprovizionărilor d in ultimele patru luni este:
CMP = 15.000.000 + 40.000.000 = 55.000.000 = 18.333,33 lei
1.000 + 2.000 3.000
Stocul final este evaluat la 18.333.333 lei . Aceas tă valoare este mai mică decât cea rezultată din pr ima
variantă.
Prin varianta actualizării periodice a CMP, în cond ițiile creșterii prețurilor prin inflație, prețul d e
evaluare al stocului final este mai mic decât ultim ul preț de aprovizionare, astfel că valoarea ieșiri lor va
fi mai mare decât în prima variantă, influențând ch eltuielile de exploatare și rezultatele finale.

Metoda prima intrareT prima ieșire (FIFO )
Potrivit acestei metode, bunurile ieșite din gestiu ne se evaluează la costul de achiziție al primului lot
intrat, iar pe măsura epuizării lotului, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiz iție al
lotului următor în ordine cronologică.
Din aplicarea metodei FIFO la datele luate spre exe mplificare, rezultă următoarea evaluare a ieșirilor și
stocurilor:
Mișcări( (+intrări (-ieșiri) Stoc
Data Cantitate Preț Valoare Cantitate Preț Valoare
01.01 _ _ _ 1000 10000 10000000
02.04 _200 10000 _2000000 800 10000 8000000
03.06 _100 10000 _1000000 700 10000 7000000
04.09 700 10000 7000000
+1000 15000 +15000000 1000 15000 15000000
05.10 _700 10000 _7000000 _ _ _
_400 15000 _6000000 600 15000 9000000
06.10 _300 15000 _4500000 300 15000 4500000
07.11 300 15000 4500000
+2000 20000 +40000000 2000 20000 40000000
20.12 _300 15000 _4500000
_1000 20000 _20000000 1000 20000 20000000

Prin această metodă ieșirile se estimează la valoar ea de intrare în ordinea intrării loturilor în gest iune.

Metoda ultima intrareT prima ieșire (LIFO)
Potrivit acestei metode, ieșirile sunt evalua te la costul ultimului lot intrat, iar după epuizar ea lotului,
cantitățile ieșite vor fi evaluate la costul lotulu i anterior.
Mișcări (+intrări) (-ieșiri) Stoc
Data Cantitate Preț Valoare Cantitate Preț Valoare
01.01 _ _ _ 1000 10000 10000000
02.04 _200 10000 _2000000 800 10000 8000000
03.06 _100 10000 _1000000 700 10000 7000000
04.09 700 10000 7000000
+1000 15000 +15000000 1000 15000 15000000
05.10 _100 10000 _1000000 600 10000 6000000
_1000 15000 _15000000
06.10 _300 10000 _3000000 300 10000 3000000
07.10 300 10000 3000000
+2000 20000 +40000000 2000 20000 40000000
20.12 _1300 20000 _26000000 700 20000 14000000
300 10000 3000000

Prin această metodă ieșirile se estimează la valoar ea de intrare în ordinea inversă intrării loturilor în
gestiune.

8
Metoda costului standard
Potrivit acestei metode, întreprinderile în c adrul contabilității interne de gestiune, pot să de termine
costurile și prețurile prestabilite pentru a evalua stocurile folosind costurile standard. În cazul fo losirii
acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabile sc, anticipat, costurile fixe de înregistrare, cu a jutorul
cărora se evaluează și înregistrează intrările și ieșirile. Diferențele dintre costul de înregistrare și
costurile efective de achiziție sau de producție se evidențiază în conturi distincte.
_ Mii lei _
INTRĂRI IEȘIRI STOC
Data Operația Q P V Q P V Q P V
01.03 Stoc iniț _ _ _ _ _ _ 3000 10000 30000
04.03 Intrări 5000 10 50000 _ _ _ 8000 10000 80000
07.03 Ieșiri _ _ _ 4000 10 40000 4000 10000 40000
15.03 Intrări 6000 10 60000 _ _ _ 10000 10000 100000
17.03 Ieșiri _ _ _ 3500 10 35000 6500 10000 65000
28.03 Ieșiri _ _ _ 4500 10 45000 2000 10000 20000

Între costurile de achiziție și costul stand ard au fost înregistrate diferențe care au fost evi dențiate
distinct. Aceste diferențe se repartizează la sfârș itul lunii asupra valorii bunurilor ieșite și asupr a
stocului existent cu ajutorul coeficientului de rep artizare al diferențelor de preț, aceasta calculând u_se
prin înmulțirea valorii bunurilor ieșite cu coefici entul calculat.

Metoda identificării specifice.
Această metodă presupune ca fiecare categorie de stoc să poată fi individualizată atăt în moment ul
intrării căt si în momentul stocării sau scăderii d in gestiune.
Metoda nu poate fi folosită pentru evaluarea stocur ilor aflate in cantitate mare in depozitele
întreprinderii și care sunt fungibile deoarece într eprinderea prin modul de selectare a stocurilor sco ase
din gestiune poate realiza o aranjare a rezultatulu i.

Metoda prețului de vânzare cu amănuntul inclusiv TV A .
Prețul cu amănuntul sau cel de vânzare en gr os se utilizează numai în cazul mărfurilor, putând fi
adoptat de oricare agent economic cu profil comerci al, en detail, en gros sau mixt. De altfel, acest p reț
se justifică în condițiile unui comerț cu articole și sortimente numeroase și o frecvență mare a intră rilor
și ieșirilor, precum și în situația organizării evi denței analitice după metoda global_valorică, ceea ce nu
exclude posibilitatea utilizării lui și în cazul ev idenței cantitativ_valorice pe sortimente de mărfur i.
Prețul analizat, datorită modificărilor cu caracter oarecum frecvent ale prețurilor de cumpărare,
adaosurilor comerciale și altor cauze, se poate red uce sau majora, după caz, pe baza de inventar, atun ci
cănd este necesar. Această operație nu contra_vine prevederilor contabile țn vigoare întrucât nu se
afectează valoarea de intrare în patrimoniu la cost ul efectiv de achiziție.
Prețul cu amănuntul sau de vânzare en_ gross se stabilește de către agentul economic prin luare a în
calcul a unui anumit adaos comercial, posibil de re alizat, însă atunci când situația de pe piața se sc himbă
este normal să se majoreze sau să se diminueze adao sul comercial și implicit prețul de vânzare, pe baz ă
de inventar de schimbare de prețuri, cu înregistrar ea corespunzătoare în contabilitate.
Altfel spus, majorarea sau reducerea prețului cu am ănuntul sau a celui de vânzare en_ gross până la
nivelul costului de achiziție respectă regulile și principiile contabile, fiind un drept exclusiv al a gentului
economic care poate lua asemenea decizii atunci cân d apreciază că este necesar pentru valorificarea în
condiții avantajoase a mărfurilor și pentru evitare a unor riscuri.

9Prețul de vânzare cu amănuntul, exclusiv TVA, sau e n_ gross se reflectă în contul de mărfuri (371) și
este format din costul efectiv de achiziție (prețul facturat de furnizor și cheltuielile de transport_
aprovizionare) și adaosul comercial.
În ceea ce privește utilizarea prețului cu amănuntu l sau de vânzare en_ gross se menționează ca, în
activiatea practică, în vederea respectării regulil or generale de evaluare privind intrarea în patrimo niu la
costul efectiv de achiziție și totodată pentru evit area interpretărilor de natură fiscală se consideră că este
necesar si totodata nu contravine reglementarilor i n vigoare sa se deschida doua conturi analitice
distincție la contul sintetic 378 ,,Diferențe de pr eț la mărfuri” și anume:
— 378.01 ,,Diferențe de preț la mărfuri privind che ltuielile de transport_aprovizionare”, cu funcția
contabilă de activ și
— 378.02 ,,Diferențe de preț la mărfuri privind ada osul comercial”, cu funcția contabilă de pasiv,
conturi asupra cărora se va reveni ulterior.
Prețul cu amănuntul sau de vânzare către populație, exclusiv TVA, se determină prin adăugarea la prețu l
de cumpărare (facturare) negociat cu furnizorul a a daosului comercial considerat de agentul economic
ca fiind posibil de realizat.
La rândul său, prețul cu amănuntul total sau de vân zare către populație, inclusiv TVA, se calculează p rin
adăugarea la prețul cu amănuntul amintit anterior a cotei legale de TVA. Acest preț reprezintă prețul de
înregistrare în contabilitate a mărfurilor de către agentii economici care adoptă aceasta variantă de
evaluare.

III.Tratamente si practici specifice privind produ sele finite.

La organizarea contabilității sintetice a stocurilo r poate fi adoptată una din cele două metode
recomandate de normele de aplicare a Legii contabil ității:
1. Metoda inventarului permanent
2. Metoda inventarului intermitent
3.1. Metoda inventarului permanent
În cazul utilizării inventarului permanent în conta bilitate, în conturile de stocuri se înregistrează toate
operațiile de intrare și ieșire a stocurilor cantit ativ și valoric, ceea ce permite stabilirea și cuno așterea în
orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și v aloric.
Conform normelor contabile din țara noastră, în con dițiile utilizării inventarului permanent, unitățil e
patrimoniale își pot organiza contabilitatea analit ică a stocurilor în funcție de specificul activităț ii și de
necesitățile proprii.
În cazul utilizării inventarului permanent, conturi le de stocuri se debitează cu intrările de bunuri ș i se
creditează cu ieșirile din stoc aferente perioadei de gestiune. La sfârșitul exercițiului financiar so ldurile
conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile f aptice stabilite prin inventariere. Dacă există dif erențe
în plus sau minus la inventar, acestea se vor regul ariza aducându_se stocurile la nivelul lor real.
În principiu, evaluarea intrărilor în stoc trebuie să se facă la costul istoric dat de costul efectiv de
producție, în cazul stocurilor provenite din produc ție proprie, iar ieșirile din stoc la costurile la care au
fost evaluate la intrare elementele destocate. Eval uarea ieșirilor din stoc se poate face după multipl e
metode dintre care cele mai uzuale sunt: CMP, FIFO, LIFO.

10 Reglementările contabile românești dau posibilitate a unităților patrimoniale, de a continua practica
contabilă anterioară de a evalua atât intrările cât și ieșirile din stoc la prețuri standard sau prest abilite,
denumite și prețuri de înregistrare. Acceptarea con tinuării acestei practici a impus instituirea în
contabilitatea generală a conturilor de diferențe d e preț care să reflecte distinct:
• La intrarea elementelor în stoc, diferențele dintre costul istoric și prețurile de înregistrare;
• La ieșirea elementelor din stoc, repartizarea difer ențelor de preț asupra valorii de înregistrare
a elementelor ieșite, cu ajutorul coeficientului K.
K = (Si+Rd) cont de diferențe de preț

(Si+Rd) cont de stoc la preț de înregistrare
Coeficientul K se aplică asupra valorii elementelor ieșite din stoc, la preț de înregistrare.
Metoda inventarului permanent este utilizat de unit ățile mari și mijlocii, și constă în utilizarea
conturilor de stocuri pentru a determina și urmări în permanență stocul scriptic al acestora după fiec are
operație de intrare și de ieșire, astfel, contabili tatea sintetică a stocurilor va reflecta:
• stocul inițial, de la începutul lunii, care va fi c el final din luna precedentă și care nu poate fi
decât debitor,
• intrările în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitul
contului,
• ieșirile din cursul lunii, pe baza documentelor de ieșire, vor forma rulajul creditor al contului,
In baza elementelor menționate: stoc inițial, intră ri, ieșiri – se va stabili în permanență stocul scr iptic al
bunurilor, care vor putea în perioadele de inventar iere cu stocurile faptice, din a căror comparare se pot
stabili plusuri sau minusuri la inventar.
Folosirea acestei metode presupune:
• utilizarea fiecăruia dintre prețurile de înregistra re a stocurilor,
• folosirea conturilor de diferențe de preț aferente stocurilor,
• conducerea unei contabilități analitice a stocurilo r prin adoptarea uneia dintre metodele de
contabilitate analitică.
Metoda inventarului permanent, presupune un volum m ai mare de muncă, dar asigură o mai riguroasă
cunoaștere, în orice moment a mărimii stocurilor și un mai bun control al integrității lor.
Organizarea contabilității analitice a stocurilor, se realizează la întreprinderile mari și mijlocii, care
folosesc metoda inventarului permanent pentru conta bilitatea sintetică a stocurilor. Contabilitatea
analitică a stocurilor trebuie astfel organizată în cât să permită cunoașterea acestora cantitativ și v aloric
pe fiecare loc de depozitare în parte și pe feluri de materiale, produse mărfuri etc.

11 Contabilitatea analitică este o evidență completă, întrucât se folosește atât etalonul valoric cât și
etalonul cantitativ, spre deosebire de evidența ope rativă a depozitelor, care utilizează numai etalonu l
cantitativ.
Contabilitatea analitică se poate ține în funcție d e specificul activității și necesitățile proprii al e
întreprinderii, după una din următoarele metode:
• Cantitativ_valorică;
• Operativ_cantitativă;
• Global valorică.
Indiferent de metoda de lucru adoptată, contabilita tea analitică trebuie să asigure o concordanță
deplină cu contabilitatea sintetică.
Metoda cantitativ valorică (pe fișe de conturi analitice)
În cazul utilizării acestei metode la locul de depo zitare se ține evidența cantitativă pe categorii de
bunuri, iar în contabilitatea generală se ține o ev idență cantitativ valorică, care prezintă următoare le
caracteristici:
• Documentele de intrare și ieșire se înregistrează m ai întâi cantitativ în fișele de magazie, care se
țin la locurile de depozitare;
• Aceleași documente, grupate pe operații de intrare și ieșire, se imborderează separat și împreună
cu acesta se predau la biroul contabilității stocur ilor și materialelor;
• La biroul contabilității materialelor aceste docume nte se prelucrează conform necesităților, sunt
evaluate cantitățile la prețul de înregistrare și s e stabilesc conturile în care urmează să se înscrie
operațiile respective;
• După prelucrarea datelor din documente, materialele se înregistrează cantitativ și valoric în fișele
de conturi analitice, deschise pe feluri de materia le și pe locuri de depozitare;
• O dată cu consemnarea în fișele contabile a intrări lor și ieșirilor se obține și centralizatorul de
materiale, zilnic pentru intrări și lunar pentru ie șiri.
Verificarea concordanței dintre datele înregistrat e în conturile sintetice și cele analitice de mater ii și
materiale se realizează la sfârșitul lunii prin com pararea datelor înregistrate în fișele de magazie c u cele
din fișele de cont analitic din contabilitate și în tocmirea balanțelor de verificare a conturilor anal itice.
Metoda operativ-cantitativă (pe solduri)
În cazul utilizării acestei metode, la locul de dep ozitare se, ține evidența cantitativă a bunurilor
materiale pe categorii, în contabilitatea generală se ține evidența valorică pe gestiuni, iar în cadru l
gestiunilor pe grupe și subgrupe de bunuri. Verific area exactității și concordanței înregistrărilor di n
evidența depozitelor cu cele din contabilitatea gen erală se face lunar prin evaluarea stocurilor canti tative
transcrise din fișele de magazie în registrul stocu rilor.

12 Tehnica de lucru este următoarea:
• Documentele justificative sunt înregistrate de gest ionar în fișele de magazie, stabilind stocul după
fiecare operație;
• Serviciul contabil, verifică periodic înregistrăril e făcute în fișele de magazie și preia documentele
respective, împreună cu borderourile întocmite de g estionar, care sunt centralizate pe grupe de materi ale
și pe conturi corespondente
• Totalurile stabilite se înscriu în „Situația de miș cări”, întocmită separat pentru intrări și pentru
ieșiri.
• La sfârșitul fiecărei luni se totalizează situațiil e și se stabilesc două categorii de totaluri, pe
gestionari și pe grupe de materiale, atât la intrăr i cât și la ieșiri, iar stocurile din fișele de mag azie se
înscriu în Registrul stocurilor și se înmulțesc cu prețul lor. Existențele fizice înscrise în acest re gistru
trebuie să concorde cu stocul stabilit prin fișele de magazie, iar soldurile pe grupe și gestiuni cu v alorile
din Situația de mișcări lunară, care trebuie să con corde cu contabilitatea sintetică. Reprezentarea gr afică
este prezentată în Anexa 3.
Metoda global-valorică
În cazul utilizării acestei metode, evidența se țin e numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât și în
contabilitate, iar periodic se face controlul conco rdanței înregistrărilor din evidența lor.
Potrivit acestei metode, fișele de magazie sunt înl ocuite cu Registru de gestiune, în care zilnic sunt
înregistrate valoric intrările și ieșirile, pe baza documentelor justificative și se stabilește soldul la
sfârșitul zilei. Raportul de gestiune se întocmește zilnic, iar, împreună cu documentele justificative , sunt
transmise la compartimentul de contabilitate.
La serviciul de contabilitate se verifică legalitat ea și realitatea documentelor înscris în raportul d e
gestiune, prețurile, precum și evaluarea împreună c u celelalte calcule, astfel că după ce se constată
corecta și legala lor alcătuire le vizează și le în registrează în fișa contabilă analitică ținută pen tru fiecare
gestiune în parte.
Controlul concordanței înregistrărilor din evidenț a gestiunii, cu cea din contabilitate se face perio dic,
prin confruntarea soldurilor din raportul de gestiu ne cu soldurile din fișa contabilă analitică.

3.2. Metoda inventarului intermitent
Unitățile patrimoniale pot opta și pentru inventaru l permanent al stocurilor, cu condiția ca inventaru l
permanent al acestora să fie condus în contabilitat ea de gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau
extracontabil în cazul întreprinderilor mici și mij locii.
Această metodă presupune stabilirea ieșirilor și în registrarea lor în contabilitate pe baza inventarie rii
lor la finele fiecărei luni. În acest caz, ieșirile se determină ca diferență între valoarea stocurilo r inițiale

13 plus valoarea intrărilor, pe deoparte și valoarea s tocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de altă
parte.
În cazul utilizării acestei metode, se renunță la u tilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri p entru
evidențierea intrărilor și , respectiv, a recalculă rii stocurilor scriptice după fiecare intrare. Prin urmare
conturile de stocuri se utilizează numai la început ul și sfârșitul lunii, iar intrările de stocuri, di n timpul
lunii sunt contabilizate direct în conturile de che ltuieli corespunzătoare, la cost de achiziție, preț de
factură sau preț prestabilit, după caz. La sfârșitu l fiecărei luni se stabilesc stocurile finale prin
inventariere și se înregistrează în conturile de st ocuri inițiale ale lunii următoare și ele se vor an ula prin
includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii urm ătoare.
Metoda inventarului intermitent constă în:
/square4 înregistrarea tuturor intrărilor de stocuri, din cu rsul unui exercițiu financiar, direct în conturile de
cheltuieli privind consumul acestor stocuri,
/square4 regularizarea stocurilor la finele exercițiului fin anciar pe bază de inventare faptice prin:
• destocarea stocului inițial reprezentat de soldul a l contului de stocuri, sub premiza că
acesta s_a consumat în cursul exercițiului financia r,
• restocarea stocului faptic determinat pe baza inven tarului de la finele exercițiului
financiar, prin corectarea cheltuielilor privind co nsumurile de stocuri.
În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflectă mărimea reală a acestora, iar
conturile de cheltuieli privind consumurile de stoc uri reflectă cheltuielile efective cu aceste consum uri.
Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat d e unitățile mici și mijlocii, și constă în neurmări rea
prin contabilitatea sintetică a intrărilor și ieșir ilor de stocuri în cursul perioadelor. Conturile de stocuri se
utilizează numai la finele perioadelor de gestiune când se debitează cu soldurile finale existente la
locurile de depozitare stabilite prin inventariere. Mișcările de stocuri din cursul perioadei nu afect ează
conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltu ieli.
Tehnica aplicării inventarului intermitent diferă l a stocurile procurate din afara unității față de ce le
provenite din producția proprie și anume:
a) Pentru stocurile aprovizionate din afara unității s e parcurg următoarele etape:
/square4 se stornează stocurile inițiale ale perioadei din c onturile de stocuri pentru a reveni asupra
conturilor de cheltuieli, unde au fost înr egistrate la început;
/square4 achizițiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistrează direct asupra conturilor de
cheltuieli;
/square4 la finele perioadei se inventariază bunurile aprovi zionate sau provenite din perioada
precedentă, neconsumate, cu care se degrevează chel tuielile prin trecerea lor asupra conturilor
de stocuri.

14 Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilo r de cheltuieli reflectă bunurile consumate în timp ul
perioadei, calculate după relația:
IESIRI = SOLD INITIAL + INTRARI T SOLD FINAL
b) Pentru stocurile provenite din producție proprie se parcurg următoarele etape:
• se stornează stocurile inițiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile
constituite cu acestea la finele perioadei preceden te;
• bunurile obținute din producție proprie nu se înreg istrează în contabilitatea sintetică, ci numai în
evidența operativă de la locurile de depozitare;
• pe măsura vânzării stocurile se vor înregistra asup ra conturilor de venituri, fără să fie nevoie
destocarea lor;
• la finele perioadei se inventariază bunurile obținu te din producție proprie, inclusiv cele provenite
din perioada precedentă, dar nevândută, și se înreg istrează asupra conturilor de venituri
din producția stocată.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilo r de venituri reflectă bunurile produse în unitate,
calculate după relația:
INTRARI = STOC INITIAL + VANZARI T STOC FIN AL
c) Pentru producția în curs de execuție, determinar ea ei se face numai la sfârșitul perioadei prin met ode
diferite și se înregistrează în contabilitate ca st ocuri la costurile corespunzătoare, dar la începutu l
perioadei următoare operația respectivă se storneaz ă în „roșu”.
Folosirea acestei metode presupune:
• utilizarea ca prețuri de înregistrare în contabilit ate a stocurilor, a costului de achiziție pentru
bunurile achiziționate din afara unității și respec tiv a prețurilor de producție pentru bunurile
obținute din producție proprie;
• nu trebuie utilizate conturi de diferențe de preț a ferente stocurilor;
• nu este necesară organizarea unei contabilități ana litice a stocurilor.
Metoda inventarului intermitent ar aduce simp lificări în munca de contabilitate, dacă inventarie rile
faptice ar fi efectuate anual și nu lunar. Ea nu pe rmite, însă, un control riguros al gestionării și a l
asigurării integrității lor.