I. DEFINI ȚII. NO ȚIUNI. INTERDEPENDEN ȚĂ II. TIPURI DE ACTE MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE. ASPECTE PROCEDURALE III. SEDIUL MATERIEI IV. OBIECTIVELE EMLP… [614351]

EXPERTIZA
MEDICO-LEGAL Ă
PSIHIATRIC Ă
VASILCU MIHAI SILVIU

I. DEFINI ȚII. NO ȚIUNI. INTERDEPENDEN ȚĂ
II. TIPURI DE ACTE MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.
ASPECTE PROCEDURALE
III. SEDIUL MATERIEI
IV. OBIECTIVELE EMLP
V. RAPORTUL DE EXPERTIZ Ă MEDICO-LEGAL Ă
PSIHIATRIC Ă. PĂRȚI COMPONENTE
VI. MĂSURI DE SIGURAN ȚĂ ȘI EDUCATIVE
VII. EMLP LA MINORI
VIII. EMLP ÎN CAUZE CIVILE
IX. ETILISMUL ȘI RESPONSABILITATEA
X. RETARDAREA MENTAL Ă
XI. ASPECTE MEDICO-LEGALE ÎN DISCERN ĂMÂNT
XII. TULBUR ĂRI DE PERSONALITATE

I. DEFINI ȚII. NO ȚIUNI. INTERDEPENDEN ȚĂ
●DEFINI ȚIE
Examinarea medico-legal ă psihiatric ă are rolul de a furniza justi ției elemente menite s ă
stabileasc ă responsabilitatea unei persoane implicate în s ăvârșirea unei infrac țiuni, aflat ă
sub inciden ță legii penale sau s ă ateste s ănătatea mintal ă în cazuri cu implica ții civile
(capacitatea de a testa, de a întocmi un act de vânzare-cump ărare, de dona ție, etc.).
Expertiza medico-legal ă psihiatric ă este o activitate interdisciplinar ă care are ca scop
depistarea tulbur ărilor psihopatologice și a influen țelor pe care acestea le au asupra
capacit ății individului de a putea aprecia con ținutul și consecin țele faptelor sale, precum și
a posibilit ății individului de a- și exprima liber voin ța față de un anumit act pe care l-a
comis. Sarcina fundamental ă a expertizei medico-legale psihiatrice este de a aprecia
discern ământul persoanei, cu referire special ă la starea psihica în momentul s ăvârșirii
faptei.
●NOȚIUNI. INTERDEPENDEN ȚĂ
→Capacitatea de folosin ță:
– capacitatea de avea drepturi și obliga ții;
– au toate persoanele fizice, chiar și cele f ără voință conștientă sau insuficent
dezvoltat ă;
– începe la na ștere și se termin ă prin deces.

→Capacitatea de exerci țiu:
– aptitudinea de a- și exercita drepturile și de a- și asuma obliga țiile, de a încheia
personal acte juridice, de a participa la raporturi juridice;
– poate fi stabilit ăși la persoane decedate, la un moment anterior, prin studiul
documentelor medicale;
– în dreptul penal CE începe de la 16 ani
– art. 99 CP – Limitele r ăspunderii penale:
(1) Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu r ăspunde penal.
(2) Minorul care are vârsta între 14 și 16 ani r ăspunde penal, numai dac ăse
dovede ște căa săvârșit fapta cu discern ământ.
(3) Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani r ăspunde penal.
– în dreptul civil CE începe de la 18 ani
– excep ție – D. fam – de la 16 ani cu dispens ă CJ (aviz ml+aut. tutelar ă, etc)
– D. muncii, etc
→Capacitatea civila = CF + CE.
→Responsabilitatea
– dpdv medical -1) totalitatea particularit ăților psihice ale individului care-l fac pe acesta
capabil s ăînțeleag ă libertatea și necesitatea ac țiunilor sale și să
aprecieze consecin țele faptelor sale atunci când ac ționeaz ă contrar
normelor de convie țuire social ă și a legilor.
-2) 3 condi ții în responsabilitate:
-existen ța unei legi (sociale sau morale),
-a fi în deplin ătatea facult ăților mintale,
-libertatea (lipsa constrângerii).

-3) 3 tr ăsături psihologice în determinarea responsabilit ății:
-de ordin cognitiv (percep ție, ra ționament cunoa ștere),
-de ordin afectiv (emo ții, sentimente),
-cele referitoare la impulsuri, dorin țe, voin ță.
– dpdv juridic :
– posibilitatea tragerii la r ăspundere penal ă a individului rezul tă din interpretarea per a contrario
a art. 48 CP (cap V-Cauzele care înl ătură caracterul penal al faptei)- Iresponsabilitatea- ( Nu
constituie infrac țiune fapta prev ăzută de legea penal ă, dac ă făptuitorul, în momentul s ăvârșirii
faptei, fie din cauza aliena ției mintale, fie din alte cauze, nu putea sa- și dea seama de ac țiunile
sau inac țiunile sale, ori nu putea fi st ăpân pe ele ).
– responsabilitate →culpabilitate + imputabilitate →vinov ăția(art. 17 CP alin.1- Infracțiunea
este fapta care prezint ă pericol social, s ăvârșită cu vinov ăție și prev ăzută de legea penal ă; alin. 2
– Infrac țiunea este singurul temei al r ăspunderii penale )→inten ția și culpa (art.19 alin1-
Vinov ăția exist ă când fapta care prezint ă pericol social este s ăvârșită cu inten ție sau culp ă).
Inten ție este direct ă- prevede rezultatul faptei sale , urmarind producerea lui prin s ăvîrșirea
acelei fapte și indirect ă- prevede rezultatul faptei sale și deși nu-l urm ărește, accept ă
posibilitatea producerii lui. Culpa este cu prevedere (prin u șurință)- prevede rezultatul faptei
sale, dar nu-l accept ă, socotind f ără temei c ă el nu se va produce și fără prevedere (prin
neglijen ță)- nu prevede rezultatul faptei sale, de și trebuia și putea s ă-l prevad ă.→criteriul
esențial în definirea vinov ăției este discern ământul .
– din ambele puncte de vedere :- aprecierea responsabilit ății depinde de evaluarea capacit ății
psihice , care, la rândul ei , este caracterizat ă prin modalit ățile sale de discern ământ. (Capacitatea
psihic ă a unei persoane de a -și da seama de caracterul și urm ările faptei sale).

ResponsabilitateaCapacitate civil ă
(CF + Capacitate de exerci țiu)
Capacitatea psihic ă
Vinov ăția
(inten ția și culpa)
INFRAC ȚIUNEADiscern ământul

→Capacitatea psihic ă:
– dpdv juridic : – atributul st ării psihice de a fi compatibil ă, la un momentdat, cu exercitarea
drepturilor civile sau a unor activit ăși specifice (L 487/2002 a sănătă ții mintale și a
protec ției persoanelor cu tulb psihice);
– dpdv medical : – reprezint ă ansamblul de însușiri psihice ale persoanei, de ordin cognitiv-
intelectiv, caracterial și afectiv-voli țional, care pot asigura performan ța în desf ășurarea
unei activit ăți și de a organiza motivat aceast ă activitate, determinat ă de aptitudini și de
gradul de maturizare a personalit ății și tradus ă prin fapte și rezultate cuantificabile.
Capacitatea de a r ăspunde presupune în consecin ță integritatea capacit ăților cognitiv-
intelectuale și volițional-cognitive ale personalit ății mature, inclusiv a discern ământului.
→ Discern ământul :poate fi p ăstrat, sc ăzut (diminuat), mult sc ăzut, abolit.
– dpdv juridic : – se în țelege componenta CP, care se refer ă la o fapt ă anume și din care
decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia con ținutul și consecin ța acestei
fapte (L 487/2002 );
– dpdv medical : – este func ția psihic ă de sintez ă prin care o persoan ă este în m ăsură să
conceap ă planul unei ac țiuni, etapele ei de desf ășurare, precum și consecin țele săvârșirii
acesteia. Deci este capacitatea persoanei de a- și organiza motivat ac țiunea. El exprim ă
libertatea de ac țiune a individului de a s ăvârși acte conform normelor de convie țuire
social ă, norme prin care individul le-a însu șit și le respect ă ca o comanda social ă
interiorizat ă, ca o datorie a cet ățeanului. Aceast ă func ție depinde de dou ă categorii de
factori:
1 . de structura personalit ății individului:
Expertiza trebuie s ă stabileasc ă care este stru ctura personalit ății, gradul de
dezvolate intelectual ă, gradul de instruire general ă și profesional ă, gradul de
educa ție familial ă, constitu țional ă, experien ța de via ță a subiectului (se poate
constata prezen ța unui factor organic cerebral sau somatovisceral susceptibil de
a scade nivelul personalit ății, factori traumatici, toxici, etc)
2. de structura con științei acestuia în momentul comiterii faptei:
Conștiința – sinteza complex ă a func țiilor psihice prin care omul se integreaz ă în
mediu , fixeaz ă și asociaz ă cu ajutorul gândirii și judec ății noțiunile primite.

Momentul de con știință(oboseala, ingestia de alcool, bolile concomitente) sau
circumstan țele psiho-patologice (amenin țarea, frica, izolare, etc) pot oferi informa ții
asupra acestei st ări. În structura con științei se pot distinge 4 niveluri:
-a) con știința elementar ă, care asigur ănivelul de veghe, vigilen ța și nivelul de
prezen ța temporo-spa țială;
-b) con știința opera țional-logic ăprin care procesele intelectuale, perceptuale și de
gândire au coeren ța și reflect ăobiectiv realitatea;
-c) con știința axiologic ă, de op țiuni a valorilor dup ăcriteriile sociale curente;
-d) con știința etic ăprin care subiectul este capabil s ădiscearn ăbinele și răul pe
care faptele sale le pot produce societ ății.
Având în vedere c ăresponsabilitatea este condi ționat ăde integritatea discern ământului,
care la rândul s ău este condi ționat de starea de con științăce depinde de nivelul structur ării
personalit ății (nivelul inteligen ței plus cele 4 trepte de structurare psihopatologic ă:
nevrotic ă, psihopatic ă, psihotic ă și organic-deteriorativ ă-demen țială) → aprecierea
responsabilit ății depinde de evaluarea capacit ății psihice.
În plus, evaluarea discern ământului minorului prezint ă aspecte specifice ce țin de criteriile
medicale (personalitate, con știință, motiva ție) și cele juridice (mobil, condi țiile de producere
a faptei) care definesc comportamentul din timpul comiterii faptei → capacitatea psihic ă a
unor personalit ăți în formare.
Se atribuie no țiunii de discern ământ un con ținut mai amplu decât reflectarea pur și simplu
a func țiilor de cunoa ștere, ea reflectând și calitatea func ției de afectivitate și de voin ță,
deoarece sunt bine cunoscute situa țiile în care în anumite tulbur ări afectiv-volitive, st ări
care pot duce la îngustarea câmpului de cuno ștință, la alterare nivelului axiologic al
conștiinței – discern ământul este afectat în sensul diminu ării acestei capacit ăți de apreciere
critic ă în special asupra consecin țelor faptelor.

Discern ământul nu variaz ănumai în raport cu nivelul de dezvoltare a func țiilor psihice în
cadrul dezvolt ării ontogenetice, ci și în cadrul aceluia și tip de personalitate, în raport cu
situa ția de moment, de condi țiile endogene și circumstan țele exogene din momentul
comiterii faptelor. Discern ământul nu trebuie raportat în mod automat la vârsta cronologic ă
(deși legisla ția în vigoare fixeaz ăniște limite de vârst ă), acestea sunt la fel de arbitrare,
legiuitorul subliniind necesitatea experizei medico-legale psihiatrice pentru categoria 14-16
ani, în vederea preciz ării acestei capacit ăți. Raportarea nu se face nici la diagnosticul
psihiatric sau stadiul evolutiv al bolii psihice, fiind cunoscute situa țiile în care
discern ământul variaz ăîn func ția de natura faptei, exist ăfate pentru care unii minorii sau
unii bolnavi psihici au discern ământ și fapte antisociale pentru care nu-l au, sunt bolnavi
care au p ăstratăaceasta capacitate într-un anumit stadiu al bolii (ex: în remisiune) și nu în
cadrul acelea și boli într-un stadiul evolutiv (de decompensare). Discern ământul mai trebuie
interpretat și prin faptul c ăel reprezint ăo calitate a persoanei și totodat ăo func ție
opera țional ă, prin care un individ este capabil s ăoragizeze motivat activitatea pe care o
desfășoară.
În cadrul expertizei și cercet ării ml psihiatrice exist ă 2 etape în care se discut ă
determinismul și se stabilesc rela țiile cauzale:
-1) caracterizarea persoanei, caracterizarea actului antisocial comis și stabilirea unor
relații cauzale ale acestora cu capacitatea psihic ă, capacitatea penal ă și capacitatea de
excerci țiu (respectiv responsabilitatea – care nu se exprim ăîn concluzii).
– caracterizarea persoanei se va face privind principalele componente structurale bio-
psiho-sociale, pulsiuni, tendin țe, nivel de con știință și trăsăturile individuale
normale și patologice. Trebuie stabilit ănatura motiva țieiși analiza conflictului.
– caracterizarea actului antisocial comis – se vor deduce concluzii de ordin diagnostic,
în mod indirect, plasând agresivitatea de la normal la patologic, reactivitatea și
conflictualitatea antisocial ă.
-2) Stabilirea raportului cauzal între tr ăsăturile personalit ății individuale și elementele
constitutive ale actului infrac țional la un moment dat (momentul faptei, al actului – în mod
separat de momentul examin ării) se observ ă că acesta depinde de stabilirea unui diagnostic
psihiatric multiaxial, cât și de natura și intensitatea tulbur ărilor psihice, somato-psihice
sau complexe din momentul respectiv, de natura motiva ției, de natura intensit ății

și durata situa ției conflictuale care le-a putut genera, de inteven ția circumstan țelor
favorizante (ofens ă, provocare, ingestie de alcool, frustrare, prejudiciu, stare fiziologic ă,
afecțiune somatic ă, nivel cultural, sex, vârsta), precum și de stadiul evolutiv al bolii, care,
de multe ori, are o desf ășurare ondulant ăcu perioade de remisiune par țialăsau este
stabilizat ăpânăla dispari ția tulbur ărilor de fond sau are o desf ășurare progredient ăsau de
agravare cu deteriorare a personalit ății, sau are o evolu ție ciclic ă(psihoze bipolare) în care
natura actelor antisociale poate fi diferit ă, dup ăcum bolnavul se afl ăîntr-o stare de agita ție
maniacal ă, ori dimpotriv ă, în stare depresiv ă.
Legătura de cauzalitate în experiza medico-legal ăpsihiatric ăîn vederea aprecierii de c ătre
psihiatrii a responsabilit ății, trebuie stabilit ăla urm ătoarele niveluri:
– stabilirea l ăgăturii între eveniment (actul antisocial) și constat ările de ordin
medical și psihiatric cu ocazia expertizei (cel mai important!!!);
– stabilirea leg ăturii dintre simptomatologia obiectiv ă și cea subiectiv ăacuzat ăde
expertizat;
– stabilirea corela țiilor între constat ările făcute la examenul clinic cu cele ale
investig ărilor paraclinice și de specialitate;
– stabilirea corela țiilor între tr ăsăturile de personalitate ale expertizantului și
elementele constitutive ale actului antisocial care i se pune în sarcin ă.
→ Persoan ă cu tulbur ări psihice : – pers bolnav ă psihic , persoan ă cu dezechilibru psihic
sau insuficient dezvoltat ă psihic ori dependent ă de alcool sau droguri, precum și persoana
care manifest ă alte deregl ări ce pot fi clasificate, conform normelor de diagnostic în vigoare
din practica medical ă, ca fiind tulb psihice (L 487/2002).
→ Periculozitate social ă: – atributul unei st ări psihice sau al unui comportament ce
implic ă riscul unei v ătămă ri fizice pentru sine ori pentru alte persoane sau al unor
distrugeri de bunuri materiale importante (L 487/2002).

II. TIPURI DE ACTE MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE. ASPECTE PROCEDURALE .
-Certificatul medico-legal psihiatric ; →Comisie intrajude țeană ←SML, IML
-Expertiza medico-legal ă psihiatric ă (Prima EMLP ); →Comisie intrajude țeană ←SML, IML
-Noua expertiz ă medico-legal ă psihiatric ă. →Comisie intrajude țeană sau Comisie
interjude țeană ←trimitere doar de la IML
1.La solicitarea organelor de justi ție→doar EMLP
-a) pt cauze penale
-obligatorie →în cazul omorului deosebit de grav, pruncucidere și atunci când organul de
urm ărire penal ă sau instan ța de judecat ă are îndoieli asupra st ării psihice
a învinuitului sau înculpatului (art 117, alin 1, CPP);
→la minorii 14-16 ani (art. 99, alin 2, CP).
-pt adul ți sau minori (prioritate absolut ă + anchet ă social ă obligatorie);
-cu învinuit în stare de libertare sau cu inculpat în stare de arest.
-b) pt cauze civile
-capacitate de exerci țiu, psihic ă,în general , (punere sub interdic ție, instituirea curatelei,
încredin țarea de minori, anularea c ăsătoriei, divor ț, schimbare de sex)
-capacitatea de exerci țiu, psihic ă,la un moment dat , (pt întocmirea unor acte civile, în
cauzele de anulare ale actelor civile încheiate, revendicarea de desp ăgubiri civile motivate
prin accidente, boli, decese intraspitalice ști, tratamente medicale inadecvate, rele
tratamente în medii concentra ționare, în cazurile de stabilire a înfirmit ății psihice
tranzitorii sau permanente, în cazul în care justi ția cere preciz ări privind cauzalitatea
medico -legal ă psihiatric ă sau responsabilitatea medical ă).
-se face pe pers în via ță sau pe defunc ți. Pe defunc ți este excep țional ă și doar dac ă la
dosarul cauzei exist ă documente medicale din care s ă se poat ă reconstitui starea psihic ă
la momentul încheierii actului civil respectiv.

2.La solicitarea persoanelor fizice → doar CMLP care s ă ateste capacitatea de exerci țiu, pt
încheierea de acte de dispozi ție (testamente, contracte – vânzare -cump ărare, dona ție.
locațiune cu habita ție, etc);
→sunt în general persoane vârstnice, bolnavi cu
suferin țe cronice sau cu evolu ție letal ă, bolnavi afla ți în condi ții de spitalizare, ori de câte
ori exist ă dubii privind capacit psihic ă a unei persoane ce încheie acte de dispozi ție.
-EMLP →în comisie 1 legist (pre ședintele comisie) + 2 psihiatri (la minori 1 cu specializarea
psihiatrie infantil ă);
→confiden țialitate, înso țitori oficiali sau apar ținători doar cu acordul pre ședintelui
→ se efectueaz ă la sediul institu țiilor medico-legale, cu excep ția:
– bolnavi psihici cronici;
– persoane aflate în arest preventiv sau în deten ție;
– bolnavi netrasportabili, cu suferin țe evolutiv letale sau afla ți în stare grav ă
în condi ții de internare.
→ Prima EMLP se efectueaz ă la nivelul oricarei institu ții ml, cu excep ția cabinetelor ml;
→ Prima EMLP va fi avizat ă de Comisia de Avizare și Control a actelor medico-legale în
caz de: toate formele de omor, lovituri cauzatoare de moarte, viol urmat de decesul
victimei , tâlh ărie cu decesul victimei, pruncucidere și ori de câte ori medicul șef de
laborator consider ă necesar .
→ Noua EMLP doar la nivelul IML , se avizeaz ă numai de c ătre Comisia Superioar ă de
Medicin ă Legal ă.
→ Dup ă Noua EMLP nu se mai efectueaz ă expertiz ăîn aceea și speță, decit dac ă se depun
la dosar noi documente medicale care nu au fost analizate în expertizele anterioare.

III. SEDIUL MATERIEI
-Codul penal (art. 17-19 Infrac țiunea; Titlul I, cap V. Cauze care înl ătură caracterul penal al
faptei – art46- Constrângerea fizic ăși constrângerea moral ă, art 48-Iresponsabilitatea, art.
49-Be ția; art. 50-Minoritatea f ăptuitorului; Titlul V-Minoritatea art. 99-110¹; Titlul VI-M ăsuri
de siguran ță, art 112-114);
-Codul de procedur ă penal ă (Titlul III-Probe și mijloace de prob ă, Secțiunea X-Expertizele, art.
112-127, important art 117-Expertiza obligatorie);
-Codul de procedur ă civilă (Cap III-Judecata, Sec țIII-Administarea dovezilor, Cap 5.5- Expertiza,
art. 201-214);
-Codul civil, Codul familiei (Titl I- Căsătoria, Cap I-Încheierea c ăsătoriei, art. 4¹), Codul muncii;
-Legi speciale:
 Ordonan ța de Guvern nr. 1/2000 privind organizarea activit ății și func ționarea institu țiilor
de medicin ă legal ă;
 Hot ărârea de Guvern nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
dispozi țiilor Ordonan ței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activit ății și func ționarea
institu țiilor de medicin ă legal ă;
 Legea nr. 459/2001 pentru aprobarea Ordonan ței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea
activit ății și func ționarea institu țiilor de medicin ă legal ă
 Legea nr. 271/2004 privind aprobarea Ordonan ței Guvernului nr. 57/2001 pentru
modificarea și completarea Ordonan ței Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activit ății
și func ționarea institu țiilor de medicin ă legal ă;
 Ordonan ța Guvernului nr. 57/2001 pentru modificarea și completarea Ordonan ței
Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activit ății și func ționarea institu țiilor de medicin ă
legală;
 Ordonan ța de Guvern nr. 1/2000, republicat ă;
 Ordinul nr. 1134/C din 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea
expertizelor, a constat ărilor și a altor lucr ări medico-legale;
 L 487/2002 a s ănătăț ii mintale și a protec ției persoanelor cu tulbur ări psihice;
Ordinul nr. 372/2006 privind Normele de aplicare a Legii sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu
tulburari psihice nr. 487/2002, cu modificarile ulterioare.

IV. OBIECTIVELE pt care se recomand ă EMLP:
ØDacă persoana expertizat ă prezint ă sau nu tulbur ări psihice și diagnosticul
actual al acestora;
ØExcluderea simul ării sau disimul ării unei afec țiuni psihice;
ØCapacitatea psihic ă actual ă și dacă subiectul poate fi cercetat sau judecat;
ØCapacitatea psihic ă la momentul s ăvârșirii faptei;
ØAprecierea discern ământului fa ță de fapta comis ă;
ØRecomandarea m ăsurilor de siguran ță cu caracter medical sau a m ăsurilor
educative prev ăzute de Codul penal, în func ție de prognosticul tulbur ărilor
psihice constatate și aprecierea gradului lor de periculozitate social ă.

V . RAPORTUL DE EXPERTIZ Ă MEDICO-LEGAL Ă PSIHIATRIC Ă. PĂRȚI
COMPONENTE
1. Obiectivele expertizei în caz concret :
– să nu dep ășească competen ța expertului;
– să nu-l oblige la interpret ări sau concluzion ări judiciare.
– dacă este orientat din punct de vedere allo – psihic și temporo-spa țial ?
– dacă din punct de vedere obiectiv , pe baza explor ărilor func ționale se eviden țiază existen ța unei
maladii psihice de natur ă să-i afecteze capacitatea de a discerne sau de a se st ăpâni ?
– dacă prezint ă boli psihice , care sunt manifest ările acestora și care examene obiective o confirm ă?
– în ce m ăsură boala psihic ă afecteaz ă discern ământul?
– dacăîn raport de împrejur ările concrete ale s ăvârșirii infrac țiunii exist ă temeiuri care s ă conduc ă
la concluzia c ăîn momentul savâr șirii faptei a ac ționat f ără discern ământ sau cu discern ământ
diminuat ?
– dacă se impun m ăsuri cu caracter medical în cauz ă, care sunt acestea și în ce scop ?
– iar in func ție de m ăsurile de siguran ță instituite, gradul de periculozitate social ă.
2. Documentele consultate :
– Ordonan ța;
– Dosarul cauzei ;
– Ancheta social ă;
– Documente medicale : FO internarea curent ă sau examene de specialitate în ambulator; FO din
intern ări sau alte docume nte medicale anterioare;
– EMLP anterioare, etc.

3. Fapta/-ele comise :
– tipul faptei, motiva ția, mobilul, împrejur ările în care a fost comis ă, modul de s ăvărș ire,
comportamentul postfaptic;
►Circumstan țele biologice (starea de oboseal ă, travaliul la o gravid ă, etc), cele psihologice
(condi ția de fric ă, panic ă, amenin țare, izolare, ca și situa ția grupului familial și social în
configura ția conflictului), precum și cele patologice (trauma fizic ă și psihic ă, afec țiuni
somatice concomitente, starea de be ție, etc) influen țează momentul de con știință și stau la
baza MOTIVA ȚIEI actului antisocial (socio-psihologic ă, psihopatologic ă și complex ă), care nu
trebuie confundat ă cu MOBILUL (scopul s ăvârșirii actului) și nici cu MOTIVUL (din care
cauz ă s-a trecut la îndeplinirea actului).
4. Antecedente heredocolaterale :
– pot conduce, uneori, și pân ă la recomandarea unui examen genetic;
5. Antecedente personale :
-a) Școlarizare, profesie, situa ție militar ă:
– istoria form ării personalit ății individuale;
– elemente psihopedagogice din timpul școlariz ării: performan țe școlare, frecven ța prieteniilor
avute , felul cum a fost receptiv la m ăsurile disciplinare aplicate, aptitudini și înclina ții, fișa
psihologic ă din ultima clas ă de liceu , etc;
– date provenite din mediul militar (reac ții negative fa ță de respectarea ordinelor și
regulamentelor) sau motivele pentru care au fost inap ți pt satisfacerea stg militar;
– date de la locul de munc ă: atitudinea fa ță de munc ă, modul de integrare în colectiv (eventual
sociograma grupului de munc ăîn care s ă se aprecieze locul s ău în sfera rela țiilor dintre
membrii grupului ), schimbarea locului de munc ă, conflicte avute, lipsuri de la serviciu,
manifest ări agresive , etc.

-b) Antecedente patologice :
– în special acte medicale privind trecutul psihopatologic;
– istoric medical chiar îndep ărtat, din prima copil ăriei sau chiar de la na ștere (na ștere
laborioas ă, asfixie la na ștere, aplicare de forceps, etc);
– eventuale traumatisme craniene, crize de pierdere ale cuno știnței, encefalopatii primare
sau secundare, etc.
-c) Antecedente comportamentale :
– deficien țe de inser ție în mediul socio-familial, comportament deviant;
– dacă respect ă normele sociale ;
– recunoa ște sau nu faptele anterioare;
– consumator de alcool, etc.
-d) Antecedente penale : -cronologia lor.
6. Mediul social : – din ancheta social ă.
– condi ții de via ță și de munc ă;
– condi ții de afirmare actual ă în familie și în societate.

7. Expertiza medico-legal ă p-zis ă:
– pe persoan ă(în ambulator, internare de o zi , internare continu ă);
– pe acte (cu persoan ă în via ță sau pe deceda ți în cauze civile) →în acest caz punctul 7 din EMLP se
omite.
-a) Examenul psihic :
→ semiologia psihopatologic ă respectând ordinea de notare a proce selor de cunoa ștere, a celor
afective și trebuin țe (instinctive), a celor privind activitatea și voin ța pentru obiectivarea
capacit ății psihice în vederea aprecierii responsabilit ății;
→ se consemneaz ă date referitoare la dezvoltare , conservare sau deteriorarea celor 4 nivele ale
conștiinței, începând cu cea elementar ă, apoi opera țional-logic ă, anxiologic ă și elementar ă.
Aceste date se refer ă la momentul examin ării actuale, modificate sau nu fa ță de cele din
momentul faptei;
→în continuare se face reconstituirea clinic ă a momentului faptei – subiectul va relata con ținutul
faptei, mobilul, modul de realizare, circumstan țele de s ăvârșire, atitudinea premerg ătoare și
ulterioar ă faptei, redându-se pe cât posibil afirma țiile proprii cu privire la factorii determinan ți
ai actului antisocial, motiv ările ac țiunilor sau inac țiunilor sale, încerc ările de disculpare, de
simulare sau de disimulare, exprimarea regretului sau tendin ța de bravare, psihoplasticitatea
morbid ă, revendicativitatea la fel ca și indeferentismul, neparticiparea sau r ăceala afectiv ă, lipsa
de preocupare fa ță de situa ția actual ă și în raport cu învinuirele aduse;
→ apoi se face o sintez ă asupra tr ăsăturilor personalit ății actuale, la caracterul motiva ției actului
antisocial, la principalele criterii psihopatologice care au modificat personalitatea, con știința și
discern ământul din momentul faptei. Trebuie s ă reias ă armonizarea acestei reconstituiri,
precum și argumentarea unor constat ări clinice, cu rezultatul unor investiga ții de specialitate –
probe sau teste psihologice de punere în situa ție și cu rezultatul investiga țiilor paraclinice
speciale (EEG, etc);
→se fac aprecieri cu caracter prognostic și de semnifica ție diagnostic ă privitor la gradul de
agresivitate, adaptabilitate și recuperabilitate;
→ dacă expertizatul a fost internat se descrie simptomatologia și dup ă tratamentul efectuat pt a
curăța tabloul psihic de fond de elementele cu caracter reactiv func țional supraad ăugate.

-b) Examenul psihologic :
– pt determinarea structurii personalit ății individului;
– absolut necesar la minori , bătrâni cu tulbur ări de involu ție, psihotici, în hipodezvolt ările mentale,
la comportamentali, etc;
– tehnici de punere în situa ție, tehnici proiective de personalitate;
– QI, indice de deteriorare (teste Wechsler), teste de personalitate și afectivitate (Szondi-testul
pulsiunilor , Rorschach-testul petelor de cerneal ă, Roenzweig, L űscher-testul culorilor, Minnesota,
Woodworth , TAV-testul de asociere verbal ă, TAT-testul de apercep ție tematic ă, testul omului,
testul arborelui, etc);
– uneori se impune a fi repetat ;
– Ex pt evaluarea severit ății disfunc ției cognitive →Mini Mental (MMSE):
Orientare
1. In ce (an), (anotimp), (zi a saptamanii), (zi din luna), (luna) suntem ? 5
2. Unde ne aflam ? (tara), (judetul), (orasul), (spitalul), (etajul) ? 5
Inregistrarea informatiilor
1. Rostiti numele a trei obiecte obisnuite (ex. mar, masa, moneda). Intre fiecare cuvant faceti cate o pauza de o secunda. Cereti pacientului sa le
repete pe toate trei. Acordati cate un punct pentru fiecare raspuns corect. Apoi repetati pana le invata pe toate trei. 3
Atentie si calcul
Numarare inversa de la 100 scazand cate 7. Opriti-l dupa 5 raspunsuri corecte.Test alternativ : rostirea cuvantului AVION in sens invers.
Punctajul este in functie de numarul de litere asezate in ordinea corecta : NOIVA 5
Reproducerea informatiilor
Intrebati-l cele trei nume de obiecte pe care le-am auzit anterior. Acordati cate un punct pentru fiecare raspuns corect (invatarea nu poate fi
testata daca cele trei nume nu au fost memorate in timpul testarii memoriei). 3
Limbaj
1. Denumirea unui “creion” si a unui “ceas” 2
2. Repetarea propozitiei “Capra neagra calca piatra” 1
3. Intelegerea unei comenzi “Luati o foaie de hartie, impaturiti-o si puneti-o pe podea 3
4. Citirea si executarea comenzii:”Inchide ochii”. 1
5. Scrierea unei propozitii 1
6. Copierea unui desen 1
Scor total 30
Evaluarea severitatii disfunctiei cognitive:
– Usoara = MMSE > 21-30
– Moderata = MMSE 10-20
– Severa = < 10

-c) Investiga ții paraclinice speciale :
– EEG simpl ăși computerizat ă:
– CT, RMN cranio-cerebral, fund de ochi, lipidogram ă, RBW, examen LCR, etc.
-d) Referitor la fapt ă:
– recunoa ște sau nu;
– sentimentul de vinov ăție, etc.
8. Discu ția cazului : – excep țional.
9. Concluziile EMLP :
Ø boala psihic ă de care sufer ă subiectul sau cadrul sindromatic p sihic prezentat sau unele simptome
mai evidente;
Ø tulbur ările psihice mai caracteristice generate de boala respec tivă (agresivitate, tulbur ări de
percep ție, de gândire, etc) și legătura cauzal ă dintre aceste tulbur ări și săvărș irea faptei, motiva ția
psihopatologic ă a mobilului și a modului de ac țiune;
Ø legat de boala psihic ă, de tulbur ările generate de aceasta și de starea subiectului din timpul
săvârșirii faptei trebuie stabilit ă capacitatea psihic ă (păstrată, scăzută, absent ă), cu specificarea în
cauzele penale a discern ământului (p ăstrat, sc ăzut, abolit) și în cauzele civile a capacit ății de
exerci țiu (păstrată sau absent ă);
Øîn cauzele penale se precizeaz ă poten țialul sau periculozitatea social ă, riscul de periculozitate
asupra propriei persoane și în func ție de aceste aprecieri se pot recomanda pt minori – măsuri
educative (art. 103 CP-Libertatea supravegheat ă, art. 104 CP-Internarea într-un centru de reeducare,
art. 105 CP-Internarea într-un institut medical-educativ), iar pt adul ți – măsuri de siguran țăcu
caracter medical (art. 113 CP-Obligarea la tratament medical, art.114 CP-Internarea medical ă);
Øîn func ție de natura expertizei se mai consemneaz ă asupra posibilit ății de tratament în re țeaua
sanitar ă a Direc ției Penitenciarelor, a posibilit ății de a participa la un proces, asupra necesit ății de
punere sub interdic ție, curatel ă (institu ție de ocrotire a unei persoane care are capaciate civil ă, dar care din cauza b ătrâne ții, a
unei boli sau infirmit ăți fizice nu- și poate administra singur ă bunurile și apăra interesele și poate s ă-și desemneze un reprezentant ), tutel ă
(institu ție de protec ție a persoanei și patrimoniului minorului sub 14 ani sau a persoanei pus ă sub interdic ție judec ătoreasc ă), asupra
încredin țării de copii, a oportunit ății divor țului sau asupra c ăsătoriei, a existen ței infirmit ății psihice
ca prejudiu cauzat de persoane fizice sau juridice, asupra responsabilit ății medicale.

VI . MĂSURI DE SIGURAN ȚĂ ȘI EDUCATIVE :
►pt adul ți: →măsuri de siguran ță- art. 112 CP, lit. a) obligarea la tratament medical și
lit . b) internarea medical ă.
art. 113. Obligarea la tratament medical .
(1) Dac ă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxic ării cronice prin alcool,
stupefiante sau alte asemenea substan țe, prezint ă pericol pentru societate, poate fi
obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical pân ă la îns ănătoșire.
(2) Când persoana fa ță de care s-a luat aceast ă măsură nu se prezint ă regulat la
tratament, se poate dispune internarea medical ă.
( 3) Dac ă persoana obligat ă la tratament este condamnat ă la pedeapsa deten țiunii pe
viață sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectueaz ă și în timpul execut ării
pedepsei .
( 4) Măsura oblig ării la tratament medical poate fi luat ă în mod provizoriu și în cursul
urm ăririi penale sau al judec ății.
art. 114. Internarea medical ă.
(1) Când f ăptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman și se afl ă într-o stare care
prezint ă pericol pentru societate , se poate lua m ăsura intern ării într-un
institut medical de specialitate , pân ă la îns ănătoșire.
( 2) Aceast ă măsură poate fi luat ă în mod provizoriu și în cursul urm ăririi penale sau
al judec ății.
– Conform CPP “Obligarea la tratament medical” poate fi înlocuit ă cu “Internarea medical ă” sau cu
schimbarea procedurilor terapeutice, printr-o hot ărâre definitiv ă a instan ței de judecat ă, la
comunicarea unit ății sanitare unde persoana respectiv ă a urmat tratamentul indicat.
– “Internarea medical ă” poate fi înlocuit ă de “Obligarea la tratament medical” sau poate înceta printr-o
hotărâre definitiv ă a instan ței de judecat ă la în științarea unit ății sanitare unde se afl ă internat ă
persoana sau la cererea procurorului sau a persoanei internate, caz în care se cere avizul unit ății
sanitare.

►pt copii → măsuri educative – art101 CP, lit b) libertatea supravegheat ă,
lit c) internarea într-un centru de reeducare,
lit d) internarea într-un institut medical-educativ.
art. 103. Libertatea supravegheat ă.
(1) M ăsura educativ ă a libert ății supravegheate const ă în lăsarea minorului în libertate pe
timp de un an , sub supraveghere deosebit ă. Supravegherea poate fi încredin țată, dup ă caz,
p ărinților minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dac ă aceștia nu pot asigura
supravegherea în condi ții satisf ăcătoare, instan ța dispune încredin țarea supravegherii
minorului, pe acela și interval de timp, unei persoane de încredere, de preferin ță unei rude
mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei institu ții legal îns ărcinate cu supravegherea
minorilor.
art. 104. Internarea într-un centru de reeducare .
(1) M ăsura educativ ă a intern ării într-un centru de reeducare se ia în scopul reeduc ării
minorului , căruia i se asigur ă posibilitatea de a dobândi înv ățătura necesar ă și o preg ătire
profesional ă potrivit cu aptitudinile sale .
( 2) Măsura intern ării se ia fa ță de minorul în privin ța căruia celelalte m ăsuri educative sunt
neîndestul ătoare.
art. 105. Internarea într-un institut medical educativ .
Măsura intern ării într-un institut medical-educativ se ia fa ță de minorul care, din cauza st ării
sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical și de un regim special de educa ție.
– Schimbarea m ăsurilor între ele – Titlul V Minoritarea, CP -, iar aspecte procedurale art.480-493 CPP.
– În cazul minorilor care necesit ă tratament medical într-un serviciu de specialitate, urmat de
dispensarizere medical ă (psihoze, epilepsie în st ările paroxistice, psihoze reactive, etc) se impun
măsuri cu caracter exclusiv medical, iar altele tulbur ări impun m ăsuri cu caracter exclusiv social
(socioterapie) în situa țiile când se urmare ște ocrotirea minorului prin scoaterea acestuia din mediul
necorespunz ător: familie, ambiant, școlar, etc.

VII. EMLP LA MINORI
– are rol recuperator, educativ, mai pu țin restrictiv ă, se încearc ă evitarea introducerii unor delicven ți
în mediul de deten ție;
– organizarea expertizei se face dup ă metodologia general ă, prezen ța unui pedopsihiatru, ancheta
social ă amănunțită, axarea pe date privind rolul familiei și al școlii în dezvoltarea personalit ății;
– Comisia va ob ține date referitoare la:
ünivelul mintal al subiectului;
üeste un bolnav psihic sau are deficien țe organice, neurologice , senzoriale, etc, cu urm ări asupra
vieții sale psihice;
ücapacitatea școlar ă, felul cum este încadrat în colectivul clasei și al școlii, comportamentul fa ță de
cadrele didactice;
ürelația copil-p ărinți, privind aspectele educa ționale ale form ării și dezvolt ării personalit ății acestuia;
ücondi ții de via ță și de dezvoltare, influen ța și rolul mediului ambiant în motiva ția actului antisocial;
üîn aprecierea gradului de discern ământ, se va avea în vedere particularit ățile dezvolt ării sistemului
nervos la copil, tulbur ările de comportament din perioada pubertar ă, stări de subevolu ție psihic ă,
sechele meningoencefalitice, etc.
– Concluziile expertizei:
ü precizarea diagnosticului , natura tulbur ărilor și excluderea elementelor supraad ăugate, mai ales
simulatorii;
ü care sunt tr ăsăturile esen țiale ale personalit ății expertizatului raportate la diagnosticul precizat și
reflectate în comportamentul s ău deviant;
üîn ce stadiu evolutiv se afl ă aceste tulbur ări, dac ă ele prezint ă riscul de cronicizare sau agravare;
ü dacă prin tr ăsăturile personalit ății sau prin caracterul tulbur ărilor de comportament prezint ă
periculozitate social ă, poten țial infrac țional, etc;
ü stabilirea discern ământului va avea în vedere prevederile art 99 CP și dup ă conturarea personalit ății
psihopatologice a minorului sunt instituite m ăsurile educative (art. 101 CP): – libertatea
supravegheat ă (art. 103 CP), – internarea într-un centru de reeducare (art. 104), – internarea intr-un
institut medical-educativ (art. 105).

VIII. EMLP ÎN CAUZE CIVILE
– capacitatea civil ă= CF + CE
– în cauze civile doar CE – aptitudinea de a- și exercita drepturile și de a- și asuma obliga țiile,
de a încheia personal acte juridice, de a participa la raporturi juridice;
– CE incepe în D. Civil la 18 ani cu excep țiile instituite de legi cadru sau speciale;
– CE necesar ă cași condi ție de fond în actele de dispozi ție;
– stabilirea CE în general sau la un moment dat;
– CE, psihic ă →în general , (punere sub interdic ție, instituirea curatelei, încredin țarea de
minori , anularea c ăsătoriei, divor ț, schimbare de sex);
→la un moment dat , (pt întocmirea unor acte civile, în cauzele de anulare ale
actelor civile încheiate, revendicarea de desp ăgubiri civile
motivate prin accidente, boli, decese intraspitalice ști, tratamente
medicale inadecvate, rele tratamente în medii concentra ționare,
în cazurile de stabilire a înfirmit ății psihice tranzitorii sau
permanente, în cazul în care justi ția cere preciz ări privind
cauzalitatea medico-legal ă psihiatric ă sau responsabilitatea
medical ă).
-se face pe pers în via țăsaupe defunc ți. Pe defunc ți este excep țional ă și doar dac ă la
dosarul cauzei exist ă documente medicale din care s ă se poat ă reconstitui starea psihic ă la
momentul încheierii actului civil respectiv.

IX. ETILISMUL ȘI RESPONSABILITATEA
– în CP printre cauzele care înl ătură caracterul penal al faptei se afl ă șiart. 49 – Be ția:
(1) Nu constituie infrac țiune fapta prev ăzutăde legea penal ă, dac ă făptuitorul, în momentul s ăvârșirii
faptei, se g ăsea, datorit ăunor împrejur ări independente de voin ța sa, în stare de be ție complet ăprodus ă
de alcool sau de alte substan țe.
(2) Starea de be ție voluntar ăcomplet ăprodus ăde alcool sau de alte substan țe nu înl ăturăcaracterul
penal al faptei. Ea poate constitui, dup ăcaz, o circumstan țăatenuant ăsau agravant ă.
1. Etilismul acut :
-a) Be ția acut ă voluntar ă: = consecin ța ingestiei voluntare de b ăuturi alcoolice;
– provoac ătulbur ări urmate de acte antisociale, mai ales la alcoolemii peste 2 – 2,5 g%o;
– episoade de amnezie și agita ție;
– faptele antisociale se pedepsesc de lege, persoana fiind considerat ăresponsabil ă.
– are 2 forme – be ția inten ționat ă (cu premeditare) și beția patologic ă (atipic ă):
bebețția intenia inten țționatăionată(cu premeditare):(cu premeditare):
– presupune premeditarea (consum ă alcool pentru a c ăpăta curaj înainte de a s ăvârși acte
antisociale) → persoanele r ăspund în fața legii;
– dacă se dovede ște că au consumat alcool în mod inten ționat = element agravant.
bebețția patologic ă ia patologic ă(atipi(atipi căcă):):
– răspunsuri paradoxale la cantit ăți mici de alcool: agita ție psihomotorie, anestezie, amnezie, somn
prelungit;
– la epileptici, posttraumatisme cranio-cerebrale, meningo-encefalite;
– comit fapte grave , bizare, f ără mobil: crime, omoruri, huliganism;
– nu au con știința faptei s ăvârșite (sunt iresponsabili) →ATEN ȚIE la stabilirea diagnosticului
corect, unii infractori încercând s ă simuleze;
– instan ța trebuie s ă interzic ă acestor persoane consumul de alcool → dacă abuzeaz ăîn
continuare , sunt pasibili de pedeaps ă;
– nu e indicat ă internarea obligatorie conform art .114 CP, dar se aplic ă art 113-obligarea la trat m.

-b) Intoxica ția accidental ă (involuntar ă):
– form ăfoarte rar ă, uneori la copii;
– la adul ții ce lucreaz ăîn mediu cu vapori de alcool (accident de munc ă).
2. Etilismul cronic :
– nevoia aproape permanent ă de ingestie zilnic ă a unor cantit ăți de b ăuturi alcoolice;
– rar comit fapte antisociale ; dacă le comit, sunt responsabili;
– progresiv, rezisten ța scade → tulbur ări la doze mici ;
– poate evolua spre psihoz ă senil ă asociat ăși cu tulbur ări de involu ție.
-a) Dipsomania = necesitatea periodic ă de a consuma b ăuturi alcoolice, la intervale de s ăptămâni,
luni, între acestea existând perioade de abstinen ță;
– irascibilitate, incapacitate de a lucra, nevoie imperi oasă de toxic →comit furturi pentru
procurarea lui;
– episodul poate dura zile →apogeu de be ție avansat ă: stări subcomatoase sau comatoase,
amnezie , tulbur ări psihosenzoriale (st ări delirante, nevrite, tendin ță la suicid);
– consum ă alcool metilic , medicinal, po țiuni cu alcool;
– nu r ăspund de faptele s ăvârșite pentru procurarea toxicului;
– răspund de faptele antisociale dac ă nu se eviden țiază stări psihotice, delirante.
-b) Delirium tremens =stare delirant ă la etilici cronici invetera ți, mai ales la cei priva ți de b ăutură;
– delir, agita ție, halucina ții (zoopsii halucinatoare);
– nu r ăspund de faptele lor .
-c) Psihoza etilic ă:
– foarte rar ă;
– plurietiologie: leziuni meningo -cerebrale, epilepsie, tulbur ări de involu ție;
– dacă diagnosticul este corect →iresponsabili.

X . RETARDAREA MENTAL Ă
– stări patologice de subdezvoltare psihica cu caracter defectual, permanent si neprogredient
care au originea în etapele timpurii ale dezvoltarii ontogenetice.
– trăsătura principal ă →I ntirziere global ăîn dezvoltarea intelectului, a gândirii și îndeosebi
a abstractiz ăriiși generaliz ării.
– exista grade variate de nedezvoltare și a altor func ții psihice ca afectivitatea, caracterul și
personalitatea.
– poate fi prezent ă și o variat ăsimptomatologie neurologic ă, senzorial ă, somatic ă și
endocrin ă. Aceast ă stare de subdezvoltare psihic ăduce la sc ăderea capacit ății de adaptare
social ăsub cota minim ăa normalului.
-Clasificare : – func ție de QI
►conform DSM IV- se numesc întârzieri mintale:
1. întârziere mintal ă ușuară QI = 50-69
2. întârziere mintal ă moderat ă QI = 20-49
3. întârziere mintal ă sever ă QI < 20.
►conform ICD-10- se numesc retard ări mentale :
1. retardare mental ă ușoară QI = 50-69
2. retardare mental ă moderat ă QI = 35-49
3. retardare mental ă sever ă QI = 20-34
4. retardare mental ă profund ă QI < 20.

1.Întârziere mintal ă ușuară QI = 50-69
-cea mai frecvent ăformă;
-vârsta mintal ăla subiectul devenit adult între 7 si 10-12 ani;
-reusesc s ăînvețe limbajul scris și sădobândeasc ăcuno ștințele echivalente primelor 4 clase
elementare, însa într-un ritm mult mai lent în raport cu cei normali.
-sunt capabili s ăînvețe o meserie simpl ăcare le permite s ădesfășoare o activitate productiv ă
independent ă. Pot ajunge la autonomie social ă și capacitate de autoconducere.
-incapacitatea de a prevedea toate implica țiile actelor și acțiunilor sale restrâng însa, într-o anumit ă
masur ă, posibilitatea de a- și asuma toat ăresponsabilitatea conduitelor și a avea integral raspunderea
faptelor savâr șite.
►Func țiile de cunoa ștere:
●Atenția -deficit de concentrare, alteori se poate apropia de normal
●Memoria -în majoritatea cazurilor nu se modific ăevident, ci din contra, dezvoltarea ei mai buna
supline ște insuficientele gândirii;
-se pot evidentia și fenomene hipomnezice.
●Gândirea -ramâne incomplet dezvoltat ă, pastrând un caracter concret;
-nu poate atinge stadiul opera țiilor formale ( ipotetico-deductive);
-opera țiile gândirii se desf ășoarăla un nivel sc ăzut:
-Analiza e fragmentar ă, dominat ăde elemente nesemnificative;
-Sinteza dificil ăpentru c ănu sesizeaz ălegăturile logice dintre diferitele aspecte ale realit ății.
-Comparatia reflecta incapacitatea de desprindere fata de aspectele strict perceptive.
-Generaliz ările poart ăamprenta dificult ăților în a distinge ceea ce este comun de ceea ce este
particular. Nu pot defini folosind genul proxim (nu pot face încadrarea în sfera no țiunii
superioare). Nu în țeleg sensul proverbelor și zicalelor dac ănu le este explicat.
-Abstractizarea nu este posibil ă, nu reu șesc săajung ăla stadiul de no țiuni abstracte.
-Înva țăcalculul aritmetic elementar, dar nu pot s ărezolve problemele.
-Gândirea este rigid ă, sunt incapabili de a aplica cele înv ățate într-o form ănouăsau în
circumstan țe deosebite (aplic ămecanic, indiferent de situa ții formule sau cli șee de rezolvare
învațate). Aplicarea experien ței anterioare pentru prevederea viitorului este imposibil ă.

●Limbajul-insuficient dezvoltat;
-vocabular s ărac, tulbur ări dislalice sau dizartrice, gre șeli gramaticale.
-își însu șesc scris-cititul. O fac îns ă cu dificultate exteriorizând evidente tulbur ări
dislexice și disgrafice.
►Tulbur ări din sfera emo țional ă:
-imaturitate emo țional ă exteriorizat ă prin tendin ță la izbucniri zgomotoase dar de scurt ă durat ă;
-labilitate emo țional ă;
-desc ărcări de mânie;
-stări disforice nemotivate;
-agresivitate, ostilitate;
-dependent ă față de familie;
-egocentrism;
-nevoia de satisfac ții imediate în jocuri și rela ții sexuale, furturi, vagabondaj;
►Tulbur ări de comportament :
-frecven ța crescut ă față de copiii cu intelect normal;
-furturi – favorizate de nevoia de satisfac ții imediate și sugestibilitatea crescut ă. Ei sint folosi ți de
obicei drept unelte pentru ac țiunile delictuale;
-adolescentele sunt atrase u șor către raporturi sexuale, acestea satisf ăcându-le atât pe plan
instinctual cât și în nevoia de valorizare social ă, de apreciere. La baie ți apar mari dificult ăți în
găsirea unei partenere de sex opus, fiind favorizat ă masturba ția și legăturile homosexuale;
-crime impulsive sau de r ăzbunare;
-tentative de viol;
-incendiere.

2. Întârziere mintal ă moderat ă QI = 20-49
– ca adul ți au o vârst ămintal ăasimilabil ăcu cea a copilului între 3 și 6-7 ani;
– reușesc să-și însu șeascălimbajul vorbit dar nu și pe cel scris;
– se autoservesc la un nivel elementar, sunt incapabili s ăse autoconduc ă, pot efectua munc ă
necalificat ăsub supraveghere (statut de semidependent social);
– sunt incapabili de a aprecia corect realitatea și consecin țele faptelor lor;
– prezint ă mai frecvent malforma ții, tulbur ări neurologice, senzoriale, somatice, trofice sau
endocrine.
►Func țiile de cunoa ștere:
●Atenția:
-spontan ă, de regula vie;
-voluntar ăcu oarecare stabilitate.
●Memoria:
-este mecanic ă, uneori diminuat ă, alteori poate fi hipertrofiat ă (“calculatorii calendaristici”).
●Gândirea:
-dispun de posibilit ăți de gândire concret ă, la un nivel modest, fiind capabili s ărezolve probe
simple de analiz ăsi sortare.
-nu reu șesc s ăînțeleag ărelațiile spa țiale, s ăachizi ționeze no țiunea de num ăr;
-nu pot fi școlariza ți;
-memoria mecanic ăde care dispun le d ăposibilitatea de a acumula un volum de informa ții și
cunos ținte cu ajutorul c ărora se orienteaz ăsatisf ăcător în spa țiul restrâns al ambian ței
familiare lor sau în situa ții cotidiene, fapt care le confer ăun oarecare grad de autonomie;
-nu au acces la procese de abstractizare și generalizare, nu sunt capabili s ăse descurce în
situa ții, altele decât cele dinainte înva țate. În situa ții noi pentru ei, fie sunt dezorienta ți, fie
uzeaz ăde schemele sau solu țiile deja deprinse f ărăa ține seama de context.

●Limbajul:
-săracși defectuos;
-comparabil cu cel al unui copil de 2 ani;
-vocabularul este restrâns la cuvinte uzuale, pronun ția dislalic ăși/sau dizartric ă, iar sensul
cuvintelor insuficient st ăpinit;
-sintaxa simplificat ă, agramat ă (incapacitate de acord gramatical);
-nu pot s ă-și însu șeascălimbajul scris, chiar dac ăajung s ăînvețe sănumere automat, s ă
recunoasc ălitere sau s ăciteasc ăcâteva cuvinte.
►Sfera emo țional ă:
-cunosc pe cei apropia ți, sunt capabili s ă-și exprime afec țiunea fa țăde ei, bucuria, nemul țumirea
sau teama, înva ță săse fereasc ăde pericole evidente;
-labilitate emo țional ă;
-cad u șor prad ăunor reac ții violente de furie;
-cer s ăli se acorde aten ție, sunt gelo șiși înteleg dac ăsunt certa ți sau pedepsi ți;
-reac ționeaz ă negativ, adesea foarte violent, dac ă sunt prejudicia ți sau nu li se satisfac dorin țele;
-unii sunt sugestibili, docili, prieteno și, cooperan ți, îndatoritori, al ții, din contra-opozi ționiști,
agresivi, capricio și, distrug tot ce le cade în mân ă;
-nu sunt rare cazurile când fundalul emo țional este constituit de o dispozi ție vesel ă, pueril ă;
-sunt vanito și, le place s ă fie lauda ți;
►Tulbur ări de comportament :
-sunt uneori capabili de acte antisociale grave (distrugere de bunuri, crime, agresiuni sexuale, etc),
care poart ă net amprenta impulsivit ățiiși insuficien ței mintale;
►Activitatea :
-este în principal stereotip ă, automat ă, lipsit ă de ini țiativă. Pot fi inv ățați să efectueze o munc ă
necalificat ăși activita ți gospod ărești în condi ții de supraveghere și ajutor permanent;
►Autoservirea :
-pot fi educa ți să se alimenteze singuri, s ă invețe deprinderile elementare de cura țenie. Î și însu șesc
controlul sfincterian.

3. Întârziere mintal ă sever ă QI < 20
-au o existen ță predominant vegetativ ă;
-ca adul ți au o vârst ămintal ăcare nu depa șeste stadiul senzorio-motor (sub 2 ani) și nu dispun de
limbaj. Sunt total dependent social;
-nu știu ce este frica fiind incapabili s ăse fereasc ăde pericolele fizice care le amenin țăviața;
-au o important ă și evident ăsimptomatologie neurologic ă, senzorial ă, somatic ăsau endocrin ă;
-frecvent au facies dismorfic cu numeroase malforma ții cranio faciale. Expresia fe ței e natâng ă,
privirea nefocalizat ă;
-rezisten ța lor la boli este sc ăzută și ca atare durata medie de viat ănu este prea mare;
►Func țiile de cunoa ștere:
●Atenția voluntar ăeste nul ă;
●Limbajul este absent sau constituit doar din sunete nearticulate cu ajutorul c ărora i și
exteriorizeaz ă senza ția de disconfort. Doar unele cazuri reu șesc s ă-și însu șeascăcâteva cuvinte
pe care le pronun țădefectuos și al căror sens nu le este complet definit.
►Sfera emo țional ă:
-emo țiile sunt fie absente, fie primitive, exteriorizând în mod violent, uneori, in maniera autoagresiv ă
(se mu șcă, se lovesc cu capul de obiecte, se zgârie), nemul țumirea;
-nu recunosc pe cei care îi îngrijesc;
►Activitatea :
-este dezordonat ă, lipsit ăde scop, ei stau în pat indiferen ți, se balanseaz ăritmic sau devin agita ți
fărămotiv, se autolovesc sau comit acte agresive. Nu știu sa se joace, sunt incapabili s ă-și
însușeascăfie și cele mai elementare deprinderi de autoservire, activitatea con știentăfiind ca și
inexistent ă;
-instinctele sunt exagerate, bolnavii au bulimie, manânc ă și beau orice (nu fac deosebirea dintre
comestibil și necomestibil), iar la pubertate se masturbeaz ă fără jenă;
-în formele grave nu se stabile ște controlul sfincterian.

XI. ASPECTE MEDICO-LEGALE ÎN DISCERN ĂMÂNT
-Discern ământul este rezultatul sintezei dintre personalitate șiconștiință, sintez ă ce se manifest ă
în momentul s ăvârșirii unei activit ăți ce se traduce prin capacitatea unei persoane de a aprecia critic
conținutul și consecin țele faptelor sale (adic ă să conceap ă planul unei ac țiuni, etapele ei de
desfășurare, cât și urm ările ce decurg). Discern ământul poate fi p ăstrat, sc ăzut (diminuat), mult
scăzut și abolit.
-Personalitate – totalitatea însu șirilor psihice ale unei persoane (temperament, caracter, senza ții,
percep ții, gândire, voin ță, etc). Poate fi: matur ă, nevrotic ă, dizarmonic ă, imatur ă, deterorativ-
demen țială, psihotic ă.
-Conștiința– sinteza complex ă a func țiilor psihice superioare prin care omul se integreaz ă în mediu,
fixeaz ă și asociaz ă cu ajutorul gândirii și judec ății noțiunile primite. Are 4 niveluri: elementar ă,
opera țional-logic ă, anxiologic ă, etică.
●Personalitate + Con știință → Discern ământ :
1. P. matur ă etic ă p ăstrat
2. P. nevrotic ă anxiologic ă sc ăzut
3. P. dizarmonic ă
4. P. imatur ă opera țional-logic ă mult sc ăzut
5. P. deterorativ
-demen țială
6. P. psihotic ă elementar ă abolit
În practica se întâlnesc foarte frecvent cu decompens ări traduse prin manifest ări infrac ționale la
categorii care în general p ăstreaz ă nealterate func țiile cognitiv-conative, având în consecin ță
discern ământul critic fa ță de fapte (personalit ăți dizarmonice, psihopatii , nevroze), dup ă cum o serie
de psihoze endogene, care în general au alteralte aceste func ții, se pot prezenta în stare de remisiune
cu sau f ără defect, persoanele având discerm ănânt p ăstrat sau cel mult diminuat, ceea ce echivaleaz ă
cu no țiunea de responsabilitate și de p ăstrare a capacit ății psihice. Totodat ă este necesar s ă fie făcută
diferen țierea între nivelele de con știință și caracterul tulbur ărilor psihice din momentul examin ării și
constat ării medico-legale și cele din momentul s ăvârșirii faptelor.

– Trebuie s ăse rețină căabolirea discern ământului (respectiv incapacitatea psihic ă) nu este conferit ă
atât sau exclusiv de gravitatea teoretic ăa bolii psihice, cât de destructurarea nivelelor 1(elementar ă) și
2 (opera țional-logic ă) ale con științei prin intensitatea tulbur ărilor psihice, respectiv con ținutul
patologic al gândirii subiectului la momentul s ăvârșirii faptelor, pe când alterarea exclusiv ăa nivelului
3 (coștiința axiologic ă) antreneaz ănumai o diminuare a capacit ății psihice cu sc ăderea
discern ământului (ceea ce în practic ătrebuie s ăse traduc ăprin responsabilitate cu circumstan țe
diminuate, pe care le acord ăorganul de judecat ănumai în contextul întregului material probator
asupra actului antisocial comis, dup ăcum conservarea tuturor nivelelor de con științăse traduce prin
integritatea capacit ății psihice și a discern ământului și în consecin țăprin responsabilitate penal ă și
păstrarea capacit ății de excerci țiu).
-Pe de alt ăparte, în practica de expertiz ă săîntâlnesc frecvent subiec ții cara apar țin unei categorii de
grani țăîntre normalitatea psihic ă și patologia psihic ămajor ă și anume, cea a st ărilor marginale, a
psihopa țilorși în general cu persoanele dizarmonice și imature la care, condi ție frecvent ăde
manifestare infrac țional ă, o constituie abuzul de alcool, situa ții conflictuale, regimul de activitate cu
desciplin ăriguroas ăsau situa ții de frustrare. În aceste condi ții capacitatea psihic ăeste în general
păstrată, iar gradarea discern ământului este foarte variabil ă, de la integritate pân ăla anularea
acestuia, ceea ce impune o interpretare individual ăasupra capacit ății psihice și implicit a
responsabilit ății. La aceast ăcategorie de infractori, reprezentat ăde personalitate dizarmonic ă, s-au
remarcat o serie de tr ăsături comune: instabilitate, inadaptabilitate, impulsivitate, toleran țăscăzutăla
frustrare, imaturitate afectiv- volitiv ă, egofilie, narcofilie, pân ăla insuficien ța sentimentelor moral-
sociale, tendin ța la bravare și la simulare. Aceste tr ăsături motiveaz ăcomportamentul lor antisocial cu
tendin ța la cronicizare și frecven ța reiter ării infrac ționale (marele recidivism). Acest comportament se
traduce prin:
– un mare poten țial de antisocialitate;
– un comportament delictual polivalent;
– spontaneitatea ac țiunilor prin necesitatea satisfacerii imediate a pornirilor (pulsiunilor) instinctiv-
emoționale;
– agresivitatea, exacerbat ăde tendin țe narcofilice;
– rolul de inductor negativ activ sociopatic pe care-l exercit ă;
– malignitatea comportamentului antisocial, atât prin efecte social negative cât și prin posibilitate
de decompesare, în care tulbur ările majore de intensitate psihotic ăla un moment dat pot antrena
implica ții juridice.

– O serie de psihoze endogene cum ar fi – schizofrenia hebefren ă, psihoz ăbipolar ă, etc pot
prezenta uneori un debut „medico-legal”, în sensul c ădevin manifeste prin declan șarea
unei simptomatologii hetero sau autoagresive majore și specifice (omucidere, suicid) de
motiva ție patologic ăîntre actul antisocial și tulbur ările de gândire sistematizate și
nesistematizate, expansive sau depresive, congruente sau incongruente cu o stare
afectiv ăexistând o leg ăturădirect ă și necondi ționat ăde cauzalitate. În aceast ăsitua ție,
pe lâng ăinternarea oblig ătorie în vederea observa ției clinice și investiga ții pentru
precizarea diagnosticlui și obiectivitatea acestor tulbur ări se impune instituirea m ăsurilor
de siguran țăcu caracter medical.
– „Reac țiile medico-legale” – terminologia pentru o serie de acte antisociale de motiva ție
patologic ă(ex: fuga patologic ă, incendiu patologic, omorul patologic, exhibi ționismul, furt
patologic) sunt denumite conduitele reactive cu implica ții medico-legale, care sunt
sistematizate astfel:
– conduite reactive agresive paroxistice majore și specifice sub ambele aspecte de
direcționare (hetero sau autodistructive – omorul patologic, pruncuciderea);
– conduite reactive func ționale postagresive traumatice (ex: sinistroz ă”);
– conduite reactive inten țional-vendicative (simularea);
– conduite reactive func ționale de frustrare, cu motiva ție complex ă(„reac ții de deten ție”);
– conduite reactive pe fond constitu țional-caracteristic (transexualismul).

XII . TULBUR ĂRI DE PERSONALITATE
(conform ICD-10)
►Personalitatea se compune din structuri psihice dispuse ierarhic-stratificat, rezultate printr-un
îndelungat proces de devenire ierarhic-evolutiv ă, de diferen țiere și specializare func țional ă. Aceste
structuri cuprind urm ătoarele sectoare:
A. Sectorul visceral – cuprinde sfera somatic ă visceral ă, sistemul endocrin și sistemul nervos vegetativ;
B. Sectorul psihologic – cu 4 structuri:
1. Structura instinctual ă– este automat ă, corespunde vie ții instinctive, tendin țelor, trebuin țelor și
pulsiunilor individului (reflexul alimentar, sexual, agresivitatea, autoconservarea, etc). Aceste
manifest ări reprezint ă “conduite de gradul I”, adic ă forme inferioare de comportament instictual,
corespunzând sectorului incon știent al personalit ății.
2. Structura afectiv ă– din sectorul subcon știent al personalit ății, având un caracter semiautomat,
posibil de a fi con știentizat, și deci, par țial analizabil și inteligibil pt individ. Cuprinde afectele,
sentimentele și pasiunile. Sunt conduitele de gradul II sau afective. Spre deosebire de cele de gradul I
se deschide c ătre lume, c ătre real.
3. Structura conativ ă– are caracter con știent, voluntar, corespunz ător activit ății individului. Face
parte din sectorul con știent al personalit ății, manifestat ă în exterior sub forma conduitelor de gradul
III (conative), sub 2 aspecte:
-a) gnozice de tip receptor – reprezentate prin senza ții și percep ții;
-b) praxice de tip efector – reprez prin voin ță și activitate.
Ambele forme sunt supuse unui control con știent și declan șate de o decizie prealabil ă, voluntar
deliberat ă a acestuia. Sunt conduitele de cunoa ștere și acțiune a persoanelor.
4. Structura simbolic ă– caracter con știent, voluntar, corespunzând activit ății intelectuale a individului.
Face parte din sectorul con știent al personalit ății, putând fi autoanalizabil ă de către individ, care
dispune de facultatea de dirijare a acesteia. În cursul desf ășurării sale, ea poate fi declan șată,
controlat ă sau întrerupt ă în mod voluntar. Se manifest ăîn exterior sub forma conduitelor de gradul
IV, al conduitelor simbolice sau intelectuale, reprezentate prin gândire, memorie, imagina ție,
reprezent ări, crea ții.

►Tulbur ări de personalitate :
1. Tulburarea paranoid ă de personalitate :
– o sensibilitate excesiv ă la eșecuri/înfrângeri și atitudini neprietenoase;
– tendin ța de a purta ranchiun ă permanent, refuzul de a ierta insultele, loviturile sau
desconsiderarea;
– suspiciunea și o tendin ță largă de a distorsiona tr ăirile, prin considerarea gre șită a acțiunilor
neutre sau prietenoase ale altora drept acte de ostilitate sau dispre ț;
– un sentiment combativ și tenace de sus ținere a drepturilor personale, care nu este adecvat
situa ției prezente;
– suspiciunea recurent ă, fără justificare, privind fidelitatea partenerului;
– tendin ța către o stim ă de sine excesiv ă, manifestat ă printr-o atitudine persistent ă de referin țî la
sine-însu și;
– preocup ări privind explicarea prin “conspira ții” lipsite de substan ță a evenimentelor care-l implic ă
sau lumea în general;
-include : tulburarea de personalitate paranoid ă expansiv ă, cverulent ă, fanatic ă și senzitiv ă.
2. Tulburarea schizoid ă de personalitate :
– puține activit ăți care produc pl ăcere;
– răceală emoțional ă, deta șare sau afect tocit;
– capacitate limitat ă de a exprima c ăldura , sentimente tandre sau mânie;
– indiferen ță aparent ă față de laud ă sau critici;
– interes sc ăzut fa ță de stabilirea rela țiilor sexuale;
– preferin ță pentru activit ăți solitare;
– preocup ări excesive pt fantezii și introspec ție;
– lipsa prietenilor apropia ți sau a rela țiilor bazate pe încredere (sau având numai una) sau a unei
dorin țe de a stabili astfel de leg ături;
– insensibilitate marcat ă față de respectarea normelor sociale și conven țiilor.

3. Tulburare disocial ă de personalitate :
– nepăsare rece fa ță de sentimentele celorlal ți;
– atitudine marcat ăși persistent ă de iresponsabilitate și dispre țuire a normelor, regulilor și
conven țiilor sociale;
– incapacitatea de a men ține rela ții durabile, de și nu exist ă nici o dificultate în stabilirea lor;
– tolera ță f scăzută la frustrare și un prag sc ăzut de control al tendin țelor de a manifesta
agresivitate, inclusiv violen ță;
– incapacitatea de a tr ăi sentimentul de vin ăși de a înv ăța din experien ță, în special din pedepse;
– o înclina ție marcat ă de a da vina pe al ții sau de a oferi explica ții plauzibile pentru comportamentul
care l-a dus în conflict cu societatea;
– iritabilitatea ;
– tulburarea de conduit ă prezent ă din copil ărie sau adolescen ță;
-include : tulburarea de personalitate amoral ă, antisocial ă, asocial ă, psihopat ă și sociopat ă.
4. Tulburare emo țional-instabil ă de personalitate :
– impulsivitate , lipsa autocontrolului, instabilitate afectiv ă, capacitatea de a face planuri “în avans”
minim ă, explozii de furie cu violen ță sau explozii comportamentale mai ales când sunt critica ți sau
împiedica ți de alte persoane;
– sunt 2 forme, ambele carcterizate de impulsivitate si lipsa autocontrolului:
-a) de tip impulsiv :
– instabilitate emo țional ă și lipsa controlului impulsurilor, explozii de violen ță sau de comportament
agresiv frecvente, în special ca reac ții la criticile altora;
– include : tulburarea de personalitate exploziv ă și agresiv ă;
-b) de tip borderline :
– instabilitate emo țional ă, imaginea despre sine, țelurile și preferin țele sale interne (inclusiv cele
sexuale) sunt neclare și tulburate;
– sentiment cronic de gol interior; o tendin ță de a se implica în rela ții intense și instabile ce pot
cauza crize emo ționale repetate și pot fi asociate cu eforturi excesive de a preveni abandonarea și o
serie de acte suicidale sau de autov ătămare (pot ap ărea și fără factori declan șatori);
– include : tulburarea de personalitate de frontier ă.

5. Tulburare de personalitate histrionic ă:
– auto -dramatizare, expresie teatral ă, exagerat ă a emo țiilor;
– sugestibilitate, u șor influen țat de c ătre al ții sau de circumstan țe;
– afectivitate labil ăși emo țional ă;
– căutarea continu ă a senza țiilor puternice, a admira ției celorlal ți și a activit ăților în care este în
centrul aten ției;
– seduc ție inadecvat ă în comportament sau înfâ țișare;
– aten ție exagerat ă pt atrac ția fizic ă;
– egocentrism, autoindulgen ță, dorin ța continu ă de a fi apreciat, existen ța sentimentelor u șor de
rănit și comportament persistent manipulativ pt satisfacerea nevoilor proprii;
-include : tulburarea de personalitate isteric ă și psiho-infantil ă.
6. Tulburare anankast ă de personalitate :
– sentimente de îndoial ă și pruden ță excesiv ă;
– preocuparea în detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau programe;
– perfec ționism care interfereaz ă cu îndeplinirea sarcinilor;
– con știnciozitate, scrupulozitate excesiv ă și preocup ări nenecesare privind eficien ța, pân ă la
excluderea pl ăcerii și a rela țiilor interpersonale;
– pedanterie excesiv ăși aderen ță la conven țiile sociale, rigiditate și încăpățânare;
– insisten ță nerezonabil ă ca ceilal ți să respecte modul s ău de a ac ționa sau rezisten ță în a permite
celorlal ți să facă ceva;
– întruziunea unor gânduri sau impulsuri insistente și sup ărătoare;
– include : tulb de personalitate compulsiv ă și obsesional ă.

7. Tulburare de personalitate anxios-evitant ă:
– sentimente persistente și generale de tensiune și îngrijorare;
– convingerea c ă este incapabil social , neatractiv sau inferior celorlal ți;
– preocuparea excesiv ă privind criticile sau respingerea pe plan social;
– dorin ța de a evita rela țiile cu oamenii, dac ă nu este sigur c ă este agreat;
– existen ța unor restric ții în via ță, din cauza nevoii de securitate fizic ă;
– evitarea activit ăților sociale sau profesionale care implic ă contacte interpersonale semnificative
din cauza fricii de a fi criticat, respins;
– hipersensibilitate la rejec ție și critic ă.
8. Tulburare dependent ă de personalitate :
– încurajarea sau autorizarea acordat ă altora de a lua decizii foarte importante pt viata sa;
– subordonarea nevoilor personale fa ță de nevoile celor de care este dependent și supunerea
exagerat ă la dorin țele acestora;
– nu dore ște să formuleze nici cele mai mici cereri oamenilor de care depinde;
– se simte prost dispus sau neajutorat când este singur, din cauza fricii exagerate de a fi
incapabil s ă-și poarte singur de grij ă;
– preocupare înso țită de teama de a fi abandonat de c ătre persoanele cu care are o rela ție
strâns ă și de a fi l ăsat să-și poarte singur de grij ă;
– capacitate limitat ă de a lua decizii în via ța de zi cu zi, fără a primi sfaturi exagerate și
asigur ări repetate din partea celorlal ți;
– autoperceperea ca fiind neajutorat, incompetent și lipsit de putere;
-include : tulb de personalitate astenic ă, inadecvat ă, pasiv ă și defetist ă.

9. Alte tulbur ări specifice de personalitate :
– cuprinde tulb de personalitate neîncadrate în categoriile de mai sus;
-include : excentricitatea, tulb de personalitate tip “Haltlose”, imaturitatea, personalitatea
narcisistic ă, pasiv-agresiv ă și psiho-nevrotic ă.
10. Tulburare de personalitate, nespecificat ă:
– include : – nevroza de caracter NSA;
– personalitatea patologic ă NSA .
●Tulbur ări de personalitate mixte și alte tulbur ări de personalitate :
– nu prezint ă pattern -ul specific al simptomelor unui tip de personalitate descris mai
sus;
– de 2 tipuri:
-a) tulbur ări mixte de personalitate :
– cu tr ăsături comune ale mai multor tulb de personalitate din ce le descrise mai sus.
-b) modific ări stânjenitoare de personalitate :
– secundare diagnosticului principal sau unei tulbur ări afective sau anxioase
coexistente.