I. CONȘTIINȚA ECOLOGICĂ CONȘTIINȚA DE MEDIU … … 2 [617104]
1
CUPRINS
I. CONȘTIINȚA ECOLOGICĂ CONȘTIINȚA DE MEDIU ………………………….. …………………… 2
I.1.Căile de realizare a cointeresării în protecția și dezvoltarea mediului ………………………….. … 3
I.2. Modalități de realizare a cointeresării în protecția și dezvoltarea mediului: ……………………. 7
I.3. Răspunderea juridică în dreptul mediului înconjurător ………………………….. ………………….. 15
I.3.1.Răspunderea civilă obiectivă și necesitatea ei: ………………………….. ………………………… 18
I.3.2. Regimul special al răspunderii instituit prin O.G. 195/2005 ………………………….. …….. 21
II. MODALITĂȚI DE COINTERESA RE ÎN PROTECȚIA ȘI DEZVOLTAREA MEDIULUI
ÎN DOMENIUL FORESTIER ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 23
II.1. Conservarea și Dezvoltarea Durabilă a Fondului Forestier ………………………….. …………… 24
II.2. Necesitatea administrării și exploatării judicioase a pădurilor și fondului funciar ………… 27
II.3.Gestionarea durabilă a pădurilor ………………………….. ………………………….. ……………………. 27
II.4.Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 29
III. PROTECȚIA ATMOSFEREI ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 31
III.1.Poluarea Sonoră ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 33
III.2. Efectele poluării sonore ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 36
III.3. Combaterea efectelor negative ale zgomotului ………………………….. ………………………….. 37
III.4. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 38
IV. COINTERESAREA BAZATĂ PE CONȘTIINȚA DE PROPRIETAR …………………………. 43
IV.1. Cointeresarea determinată de înăsprirea sancțiunilor juridice ………………………….. ……… 44
V. EDUCAȚIA DE MEDIU ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 45
V.1. Con știința și conduita ecologică ………………………….. ………………………….. …………………… 48
V.2. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 61
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 83
2
I. CONȘTIINȚA ECOLOGICĂ
CONȘTIINȚA DE MEDIU
Dreptul la natură, la un mediu de viață și de muncă sănătos al generațiilor prezente și
viitoare reclamă astăzi o recunoaștere deplină.
Preocupările în ceea ce priveșt e protecția mediului și expresiile lor juridice au condus la
forma rea și afirma rea unor serii de principii comune dreptului națio nal, regional și internațional.
Aceste principii contribuie la afirmarea mediului, în general, ca patrimoniu comun al
umanității. Protecția mediului apare ca un obiectiv de interes public sau chiar internațional,
adoptarea unor reguli regionale sau chiar internaționale cu caracter impera tiv, conduc spre
instituirea unui regim special de protecție, conservare și ameliorare a mediului ca un patrimoniu
mondial, al întregii umanități deopotrivă din perspectiva generațiilor prezente și viitoare. Astfel
sunt unanim recunoscute ca principii ale dreptului mediulu i: caracterul de interes public al
protecției mediului, conservarea , prevenirea, precauția în luarea deciziei și poluatorul plătește . Pe
lângă modalitățile specifice de manifestare la nivel național, comunitar sau internațional ale
acestora, pot apărea și unele reguli cu aplicare teritorială și implicații specific e limitate. Toate
acestea arată chiar dacă cu conținuturi și cu termeni diferiți, că conceptul primordial protecția
mediului este un obiectiv de interes general și universal, pentru indivizi și pop oare1.
1 Mircea Duțu , Dreptul mediului , vol. 1, Editura Economica, București, 1998, pag. 84
3
I.1.Căile de realizare a cointeresării în protecția
și dezvoltarea mediului
Urmărind reglementările din toate timpurile, legate într -un fel sau altul de ceea ce astăzi
numim protecția mediului, observăm că omul a avut din cele mai vechi timpuri interes în
protejarea anumitor aspecte ale mediului natural, dar și “plăcerea” și dorința de a fi atent la
ambientul în care trăiește, mediul artificial. Astfel, chiar dacă protecția mediului est e un concept
relativ nou, unul din elemen tele ce stau la baza acestuia, atenția pentru protejarea lui, a fost
prezent în conștiința umanităț ii.
Nu dorim să suprapunem cele două concepte -conștiința ecologică și conștiința de mediu –
care, deși la prima vede re par să fie aproximativ identice, ca ș i conținut , acestea a u înțelesuri
și întinderi diferite.
Când ne referim la conștiința ecologică, înțelegem conștiința omenirii pentru protejarea
mediului natural, cu tot ceea ce include el și sub toate aspectele din această perspectivă. Pentru a
înțelege mai bine acest concept, vom reda una dintre definițiile consacrate ale ecologiei: “știință
biologică de sinteză ce studiază prin excelență conexiunile ce apar între organisme și mediul lor
de viață, alcătuit din a nsamblul factorilor de mediu (abiotici și biotici), precum și structura,
funcția și productivitatea sistemelor biologice supraindividuale (populații, biocenoze) și a
sistemelor mixte (ecosisteme)”1. Este așadar vorba, în primul rând, de interacțiunile comp lexe
existente în lumea vie; în al doilea rând, sistemul astfel creat depinde, în mare măsură, de starea
elementelor componente (cantitativ și calitativ); în al treilea rând, starea generală a sistemului, la
rândul lui, poate avea efecte asupra elementelor componente.
Oricât de insignifiantă ar fi, la prima vedere, existența unor insecte pentru rasa umană,
dispariția acestora ar însemna pierderea unei verigi a sistemului, cu repercusiuni mult mai grave
decât își poate imagina omul când gândește doar luând în considerare prezența unei insecte
deranjante, ignorând lanțul trofic din care aceasta face parte2.
Când ne referim la conștiința de mediu, avem în vedere conștiința oamenilor pentru
protejarea atât a mediului natural cât și a mediului artificial. Astfel , considerăm conceptul de
1 Petre Neacșu, Zoe Apostolache -Stoicescu, op.cit ., 1982 , p. 191 și urm.
2 Marinela Ghereș, Mihai Șerban, Veronica Rebreanu, Economia mediului , Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2010, pp. 238 -245,
Marinela Ghereș și Gheorghe Săvoiu, Economia mediului , Tratat , Editura Universitară, București, 2010, pp. 388 -395.
4
conștiință de mediu mai larg, incluzându -l pe acela de conștiință ecologică, la care se adaugă și
interesul pentru protecția mediului creat de om1.
Fie că este vorba de una sau de alta dintre formele de conștiință enunțate, în vederea
protecției mediului s -a avut în vedere cointeresarea persoanelor într -un fel sau altul la protecția și
dezvoltarea mediului. De aceea, conștiința de mediu și, în cadrul acesteia, conștiința ecologică
pot fi realizate cel mai bine prin intermediul u nor programe educative, astfel încât protejarea
naturii și a mediului creat de om să fie considerată de fiecar e ca o datorie permanentă, ca o
conștientizare a binelui pe care “mi -l fac” și nu ca o corvoadă, ca niște reguli pe care le
respectăm doar când șt im că ne -ar putea vedea cineva și sancționa pentru nerespectare. Mai mult,
ideal este ca oamenii să nu uite că ei înși și, prin atitudinile pe care le au, reprezintă un factor care
poate influența starea mediului într -un sens sau altul. Nu trebuie uitat fap tul că și omul, ca ființă
bio-psiho -socială, este un element al mediului.
Formarea și dezvoltarea unei conștiințe de mediu – după cum afirmă Ernest Lupan –
determină persoanele să fie conștiente de procedurile privind participarea la procesul luării
deciz iilor cu implicații asupra mediului, să aibă acces liber la aceste proceduri și să știe cum să le
folosească2.
Informarea cetățenilor asupra problemelor de mediu și a soluțiilor de prevenire și
protecție a mediului este primul pas în conștientizarea acesto ra referit or la impedimentele ce pot
apărea prin poluare. Educația ecologică începe cu o bună informare. Apoi, cetățeanul trebuie
implicat direct în rezolvarea problemelor de mediu, prin participarea acestuia la procesul
legislativ, la formularea și aplica rea deciziilor. Doar așa opinia publică devine operațională3.
La începutul anilor ’90, la nivelul populației din R omânia, nu ne puteam lăuda cu o
conștiință d e mediu dezvoltată, cu toate că la o analiză mai atentă, se poate constata pe lângă
existența multor acte normative prin intermediul cărora era r eglementată protecția juridică4 a
mediului și sublinierea în plan doctrinar a acestui aspect .5
1A se vedea și Veronica Rebreanu, Câteva aspecte privind crearea unei conștiințe de mediu , în volumul “ Environment &
Progress ” nr. 10/2007, apărut sub titlul “ Tehnologii și echipamente pentru evaluarea și protecția mediului . Mediul – probleme
fundamentale ”, editori: Grigore Vlad, Ruxandra -Mălina Petrescu -Mag, Editura EFES, Cluj -Napoca, 2007, pp. 371 -378.
2 A se vedea Ernest Lupan, Accesul la informație și la justiție în probleme de mediu , Rev ista “ Dreptul ”, nr. 9/2003, p. 115 -120.
3 http://www.ghid -mediu.ngo.ro/accesinformație.htm , accesat azi, 14.11.2015.
4 Marinela Ghereș, Mihai Șerban, Veronica Rebreanu, Economia mediului , Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2010, pp. 238 -245,
Marinela Ghereș și Gheorghe Săvoiu, Economia mediului , Tratat , Editura Universitară, București, 2010, pp. 388 -395.
5A se vedea, în acest sens: Mircea Duțu, Despre necesitatea, conceptul și trăsăturile defi nitorii ale dreptului ecologic , în „ Revista
română de drept ”, anul XLV, nr. 5/1989 (amintind și Legea nr. 9/1973 privind protecția mediului înconjurător; Legea nr. 2/1987
privind conservarea, protejarea și dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațională e conomică și menținerea echilibrului ecologic;
Decretul nr. 414/1979 pentru stabilirea valorilor limită admisibile ale principalelor substanțe poluante din apele uzate înai nte de
evacuarea acestora; Decretul nr. 466/1979 privind regimul produselor și substa nțelor toxice); Mihai Giugariu, dr. Mihai
Constantinescu, Întărirea răspunderii în asigurarea calității apei , în „ Revista română de drept ”, anul XLV, nr. 8/1989, pp. 22 -26
(cu accent pe Legea apelor nr. 8/1974 și Legea nr. 5/1979 privind gospodărirea rațio nală, protecția și asigurarea apelor); Veronica
Rebreanu, Aspecte juridice privind depozitarea deșeurilor , în volumul “ Environment & Progress – 2003 ”, apărut sub titlul
“Mediul – cercetare, protecție și gestiune ”, editor Prof.univ.dr. Iustinian Petrescu, “Presa Universitară Clujeană”, Cluj -Napoca,
5
Cu toate acestea trăind în secolul XXI, putem observa că educația ecologică se dezvoltă
cu pași mici ș i greoi, atât timp cât nu se observă, ș i nu seface nici un e fort î n acest sens din partea
noastră a tuturor. Așadar trebuie s ă lucră m mai intens la formarea unei conștiințe ecologice. Nu
cred c ă avem nevoie de o anumită pregatire ca să ne dă m seama de dezastrele ecologice produse
de om. Respectul față de natură , față de mediul în care ne ducem viaț a de zi cu zi, trebuie să vină
din partea fiecăruia, din conștiința noastră a tuturor1. Motiv pentru care ar trebui să ne punem
mai multe într ebări despre originea lumii vii , despre tot ce ne înconjoară ca să putem prețui ce
s-a realizat în mii de ani și care se distruge pe zi ce trece. Numai crearea unei gândiri ecologice
va face ca și generațiile viitoare să poată folosi ceea ce nouă și strămoșilor n oștri ne -a oferit
natura2.
Unul dintre aspectele care pot contribui la formarea unei reale conștiințe de mediu este
accesul la informația privind mediul, care este reglementat prin lege; totuși, fluxul activ și fluxul
pasiv, prevăzute de lege, prin care informația privind mediul poate ajunge la cetățeni credem că
nu sunt suficiente și pentru crearea unei atitudini conștiente față de mediu. Mai mult, accesul la
informația privind mediul nu trebuie limitată la moda litățile și ni ci la înțelesul strict prevăzut de
lege, ci acestea pot fi completate cu procesul educativ. Chiar dacă în diferite pro grame școlare se
poate vedea di n ce în ce mai mult ă atenție față de educația pentru un mediu curat, acesta este un
pas bun, dar nu suficient, căci educația nu se limitează la școală și la pe rioada în care mergem la
școală.
Informația privind mediul este asigurată și prin alte forme de acces în afară de cele
menționate în lege3, însă, credem că aici ar trebui acordată o mai mare atenție, astfel încât să nu
devină o „plictiseală” în a o primi, ci un „interes”. În acest fel, cu adevărat s -ar forma o reală4
conștiință de mediu și oamenii ar fi mai atenți cu mediul lor nu doar pentru că legea pedepsește
anumite conduite, ci pentru că doar prin anumite conduite ne putem exercita dreptul
constituțional la un mediu sănătos.
Educația în sensul cunoașterii noțiunilor și principiilor de protecție a mediului, formarea
unui comportament responsabil față de mediu, considerăm noi, implică și o conștientizare a
dreptului și obligației de a cunoaște tot ce poate dăuna mediului, pentru a lua deciziile în
cunoștință de cauză. Importanța educației pentru conturarea conștiinței de mediu este enunțată
2003, pp. 439 -443 (pentru regimul juridic al deșeurilor, menționând și existența Decretului nr. 465/1979 privind recuperarea și
valorificarea resurselor materiale refol osibile, utilizarea și depozitarea ambalajelor). Exemplele pot continua.
1 http://www.naturalist.ro/societate/putem -salva -planeta -numai -gandind -ecologic -1/; biolog Alexandru Liliana ,
https://bibliotecaonline2.files.wordpress.com/2008/02/ecologie1.pdf.,azi , 20.02.2018.
2Ibidem
3A se vedea Supra , Accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu.
4Marinela Ghereș, Mihai Șerban, Veronica Rebreanu, Economia mediului , Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2010, pp. 238 -245,
Marinela Ghereș și Gheorghe Săvoiu, Economia mediului , Tratat , Editura Universitară, București, 2010, pp. 388 -395.
6
chiar în legea -cadru privind protecția mediului, O. U.G. nr. 195/2005, care, în art. 85 lit. c)
prevede că una dintre atribuțiile autorității publice centrale pentru educație și cercetare este aceea
de a asigura “elaborarea programelor educaționale în scopul formării unui comportament
responsabil față de mediu”. Un comportament responsabil este comportamentul unei persoane
informate, care își cunoaște dreptul la un mediu sănătos, care știe ce include mediul, care știe
normele de protecție a medi ului și principiile pe care se bazează protecția mediului, și acționează
în consecință, care își știe interesul propriu, al comunității din care face parte și, nu în ultimul
rând, al comunității globale căci, dac ă mediul nu are frontiere, nici grija față de mediu nu trebuie
să aibă frontiere; pe scurt, un comportament responsabil este comportamentul celui care are
conștiință de mediu. Ca multe alte elemente pe care le învață omul, și conștiința de mediu poate
fi cultivată.
Tot în legea -cadru privind protecția mediului, art. 90 lit. e) prevede că printre atribuțiile și
răspunderile autorităților administrației publice locale se află și promovarea unei atitudini
“corespunzătoare a comunităților locale în legătură cu importanța protecție i mediului”; se
subânțelege că o atitudine corespunzătoare reflectă o conștiință corespunzătoare, în cazul nostru,
înțelegerea – la nivelul membrilor acelor comunități – faptului că ideea de protecție a mediului
trebuie să facă parte și să se reflecte în comportamentul nostru firesc, ca un reflex bun, nu ca o
teamă de sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării unor reglementări juridice. Prezența activă
a autorităților locale “mai aproape de cetățean” ar fi binevenită, nu doar în orga nizarea unor “zile
de curățenie” împreună cu elevii (care sunt binevenite, constituind și o lecție și un bun exemplu,
dar nu sunt suficiente), ci și printr -o mai intensă mediatizare, pe mai multe căi, a obligațiilor
privind protecția mediului, ca și a avan tajelor respectării acestor obligații1.
Absența unei asemenea conștiințe nu este nouă, fiind semnalată și în anii ’60 ai secolului
XX de academicianul Emil Pop care, trecând în revistă reglementările juridice prin intermediul
cărora monumentele naturale din România erau protejate – printr -un “bilanț perfect satisfăcător al
situației de azi în ocrotirea naturii de la noi” -, observă totuși că această ocrotire “suferă de o
condiție amortizatoare: absența sau să -i zicem timiditatea unei conștiințe publice a ocr otirii
naturii. Fără ea legea rămâne un mijloc de constrângere neînțeles în general sau chiar repudiat,cu
efecte slăbite și retardate. Prevederile legale și mai ales spiritul lor trebuie să se transforme într -o
putere vie, care să anime colectivitatea țări i noastre întreagă…”2.
La prima vedere, se poate observa că respectarea mediului este mai vizibilă prin
rezultatele obținute în statele mai bine dezvoltate economic. Să fie oare aplicabilă afirmația că
1 Marinela Ghereș, Mihai Șerban, Veronica Rebreanu, Economia mediului , Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2010, pp. 238 -245,
Marinela Ghereș și Gheorghe Săvoiu, Economia mediului , Tratat , Editura Universitară, București, 2010, pp. 388 -395.
2 Emil Pop, Pagini alese , Editura “EFES”, Cluj -Napoca, 2004, p. 91, din cursul de deschidere a anului universitar 1960/1961,
“Problema ocrotirii naturii ”.
7
“sărăcia este cel mai mare poluator al mediului”1? Este adevărat că în comunitățile sărace
protecția mediului este cel mai puțin avută în vedere, conștiința de mediu lipsind aproape cu
desăvârșire. Este adevărat că în comunitățile sărace nu există nici o conștiință a muncii mai mult
sau mai puțin organizat e. Este adevărat că în comunitățile sărace gradul de educație este redus,
ca și cel privind informația sub orice aspecte. Toate acestea au o legătură între ele. În ceea ce
privește protecția mediului, e bună ideea pusă în practică de a curăța anumite zone, dar nu
suficientă, câtă vreme nu este însoțită și de alte aspecte, cum ar fi: o minimă educație
corespunzătoare privind aspecte legate de protecția mediului; insuflarea în gândirea cetățenilor a
ideii de a fi utili și societății în care trăiesc, nu doar l or înșiși; educarea unei gândiri în
perspectivă, nu doar a momentului2.
I.2. Modalități de realizare a cointeresării în
protecția și dezvoltarea mediului:
1. Interesarea bazată pe conștiința de proprietar, pornind de la drepturile și obligațiile pe
care le are fiecare proprietar, drepturi și obligații desprinse din toate actele normative, începând
cu Constituția României3 și continuând cu cele privind prot ecția elementelor de mediu etc;
2. Cointeresarea determinată de înăsprirea sancțiunilor juridice . Un studiu al actelor
normative privind protecția mediului – cel puțin pentru ultimii 15 ani – ar sublinia majorarea
cuantumurilor sancțiunilor aplicate pentru nerespectarea reglementărilor din această ramură a
dreptului4. Această majorare se înregistreaz ă atât în ceea ce prive sc limitele amenzilor aplicate
pentru contravenții, cât și în ceea ce prive sc limitele închisorii prevăzute în cazul săvârșirii de
infracțiuni prevăzute în legislația privind protecția mediului;
3. La cele două modalități de cointer esare menționate mai sus, preluate din doctrină5, am
adăuga o a treia modalitate, bazată pe crearea unei conștiințe de mediu, focalizată pe mediu ca
valoare, pe conștientizarea alterității, pe luarea în calcul a nevoilor reale care determină un
asemenea ac cent pus pe protecția mediului, asupra situației obiective actuale în care se află
1Apud Ludwig Krämer, EC Environmental Law , Fourth edition, Sweet&Maxwell, London, 2000, p. 13.
2 Marinela Ghereș, Mihai Șerban, Veronica Rebreanu, Economia mediului , Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2010, pp. 238 -245,
Marinela Ghereș și Gheorghe Săvoiu, Economia mediului , Tratat , Editura Universitară, București, 2010, pp. 388 -395.
3 Constituția României, Art. 44 – Dreptul de proprietate privată : … „(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor
privind protecția mediului…”
4 Afirmația noastră are în vedere și alte ramuri ale dreptului în care se poate observa același fenomen.
5A se vedea Ernest Lupan, Dreptul mediului, Editura “Lumina Lex”, București, 2001, pp. 32 -39.
8
mediul planetei, chiar dacă poluarea sau alte aspecte care se constituie în semnale de alarmă nu
sunt perceptibile la fel de acut peste tot.
Ca exemplu de preocupare pentr u protecția mediului prin crearea unei conștiințe de
mediu, dar bazată și pe conștiința de proprietar, chiar dacă este focalizată pe un element de
mediu, poate fi amintită Strategia pentru dezvoltarea silviculturii1, care, printre obiectivele și
elementel e strategice prevede la pct. 13: Conștientizarea publicului, deținătorilor de terenuri
forestiere și a mediului politic și decizional privind rolul și importanța patrimoniului forestier
național. Aceasta include: c onștientizarea și educarea populației în sco pul cunoașterii și protejării
pădurii, faunei și practicării unui turism ecologic; conștientizarea mediului politic și decizional
din sector asupra beneficiilor derivate din utilizarea rațională a resurselor forestiere naționale;
dezvoltarea activităților de informare, sprijin tehnic și consultanță în domeniul forestier2.
Potrivit aceleiași Strategii pentru dezvoltarea silviculturii, conștientizarea și educarea
populației presupune: p romovarea în rândul elevilor din ciclul primar și gimnazial a
cunoștințel or legate de rolul și importanța pădurii; atragerea publicului la acțiuni de protejare,
conservare și dezvoltare a fond ului forestier; formarea conștiinței forestiere prin antrenarea
organizațiilor nonguvernamentale și a mass -mediei în acest proces; conștientizarea proprietarilor
de păduri private în vederea cunoașterii și însușirii de către aceștia a criteriilor și principiilo r de
gestionare durabilă a pădurilor; antrenarea publicului larg la manifestări prilejuite de
"Sărbătoarea sădirii arborelui" și "Ziua silvicultorului".
În cele ce urmează, vom enunța fugitiv câteva aspecte pe care le considerăm a contribui
la crearea une i conștiințe de mediu.
Mediul, sub toate aspectele și înțelesurile sale, este una dintre componentele vieții noastre
care îngrijorează din ce în ce mai mult întreaga lume. Întrucât problemele de mediu nu cunosc
frontiere, ele sunt în esența lor globalizat e. „Mediul natural globalizat” a existat cu mult înainte
ca oamenii să realizeze acest aspect. Cunoașterea de către toți locuitorii planetei a naturii dar și a
societății în care își duc viața, a societății globale, a nevoii imperioase de protecție și cons ervare
a mediului – sursa primară pentru asigurarea condițiilor vitale generațiilor prezente ș i pentru
generațiile viitoare – trebuie p rivită ca o condiție absolută. Comunitatea internațională
conștientizează pe zi ce trece importanța protecției mediului și a dezvoltării durabile. Această
conștientizare se reflectă în conceptele, principiile și regulile privind mediul, care s -au conturat
în decursul ultimilor 30 de ani. Alături de cadrul legislativ, statele, prin autoritățile lor
competente trebuie să asigur e și o informație corectă despre mediu. În vederea protejării
1 Pentru Politica și Strategia de dezvoltare a silviculturii din România (2001 -2010) a se vedea site -ul:
http://www.forestry.ro/documente/strategia.htm ,accesat in Februarie ,2016.
2 Marinela Ghereș, Mihai Șerban, Veronica Rebreanu, Economia mediului , Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2010, pp. 238 -245,
Marinela Ghereș și Gheorghe Săvoiu, Economia mediului , Tratat , Editura Universitară, București, 2010, pp. 388 -395.
9
mediului și, în același timp, să fie asigurată și o dezvoltare durabilă este nevoie ca informația
referitoare la diferite elemente de mediu (apă, aer, sol, animalele sălbatice, resursele natural e
etc.) să fie difuzată într -o formă convenabilă.
Fie că este realizată pe căi oficiale, fie că este dobândită pe oricare alte căi și din orice
alte surse, informația corectă privind mediul are și menirea de a contribui la educarea continuă a
locuitorilo r planetei, la formarea unor noi atitudini, și în acest fel ar trebui să ducă la crearea unei
reale conștiințe de mediu; o reală conștiință de mediu implică și respectul față de valorile1
colective dintre care face parte și mediul cu elementele sale; când o asemenea conștiință există,
atunci informația privind mediul devine cultură.
„Problemele” de mediu, „poluarea mediului”, „dezvoltarea durabilă” ca și alte aspecte
legate de mediu sunt atât de des invocate încât aproape că nu mai sunt luate în serios. Im aginile
pe care le vedem în apropierea orașelor (depozitarea mai mult sau mai puțin corectă a
deșeurilor), grămezi „spontane” de materiale amestecate ce nu mai sunt de folos nimănui,
„depozite” de recipiente din plastic pe malul apelor sau oriunde în altă parte decât ar trebui să se
afle potrivit legii (și legilor bunului simț) sau fostele zone industriale dinainte de 1989 (acum
coloși de fier -beton în descompunere) sunt „firescul nefirescului” cu care ne -am obișnuit atât de
mult și îl acceptăm mulțumindu -ne să aruncăm veșnic vina pe alții în locul unei acțiuni care să se
deruleze pe mai multe planuri pentru a conștientiza că ceea ce încă ni se pare „firesc” să vedem
în România este de mult remediat în alte țări. Sigur, este nevoie de un capital serios, dar acesta
trebuie însoțit de o corectă informație privind mediul și de o educație pe măsură care să se
reflecte într -o conștiință de mediu.
România, ca Stat Membru al Uniunii Europene, cu mult înainte de aderare a adoptat și
adaptat legislația privind prot ecția mediului potrivit celei din Uniunea Europeană. Legislația și
cadrul instituțional au stabilit dreptul cetățenilor de a trăi într -un mediu sănătos și obligația
corespunzătoare de a proteja mediul. Totuși, indivizii nu ar trebui să gândească doar în te rmeni
de drepturi și obligații, așteptând ca statul să le spună ce să facă, ci să adopte o atitudine pozitivă
pentru a se bucura de mediul în care trăiesc și să contribuie și din proprie inițiativă la
îmbunătățirea lui.
Cu toate că pentru o asemenea atit udine este nevoie de o informație completă despre
mediu, aceasta nu este suficientă. Este esențială crearea unei conștiințe de mediu, prin aceasta
înțelegându -se conștientizarea existenței celorlalți, incluzând și plantele și animalele, distrugerile
1 Marinela Ghereș, Mihai Șerban, Veronica Rebreanu, Economia mediului , Editura Risopri nt, Cluj -Napoca, 2010, pp. 238 -245,
Marinela Ghereș și Gheorghe Săvoiu, Economia mediului , Tratat , Editura Universitară, București, 2010, pp. 388 -395
10
care s e pot produce prin lipsa de interes față de ce ne înconjoară, și luarea în calcul și a valorilor
colective promovate printr -o politică de mediu corectă. Legile care sunt respectate doar de frica1
sancțiunilor nu produc efectele scontate, spre deosebire de legile acceptate cu sufletul deschis ca
fiind corecte și bune și înțelese ca atare, cunoscând și motivația adoptării lor.
Unul dintre aspectele care poate fi luat în considerare pentru contribuția la formarea unei
conștiințe de mediu considerăm a fi accesu l la informația privind mediul, acesta constituind și
primul pilon al Convenției de la Arhaus privind accesul la informație, participarea publicului la
luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, iunie 1998. Enumerat în legea -cadru
privind protecția mediului printre elementele strategice, considerăm că accesul la informația
privind mediul ar putea fi considerat a face parte dintre principiile protecției mediului.
Accesul la informația privind mediul este reglementat prin două mecanisme, ca re
corespund următoarelor sisteme: un flux activ și un flux pasiv, prin care informația privind
mediul poate ajunge la cetățeni. Fluxul activ al informației privind mediul constă în obligația
autorităților publice de a colecta informația privind mediul și de a o difuza publicului din oficiu.
Fluxul pasiv al informației privind mediul constă în posibilitatea pe care o are publicul de a
solicita și obține informația privind mediul de la autoritățile publice pentru protecția mediului.
Tipurile de informații d espre mediu deținute de autoritățile publice pentru protecția mediului
sunt clasificate și codificate.
O altă cale oficială de a obține informație privind mediul se realizează prin participarea
publicului la luarea deciziei, care constituie cel de -al doilea pilon al Convenției de la Arhaus,
iunie 1998. Participarea publicului la luarea deciziei este, de ase menea, enumerată printre
elementele strategice care stau la baza protecției mediului. Această participare se realizează în
cadrul dezbaterilor publice organizate pentru analizarea rapoartelor privind evaluarea impactului
asupra mediului al unor activități pentru care, în vederea obținerii acordurilor sau autorizațiilor
de mediu, trebuie să se pronunțe și publicul. Cum altfel s -ar putea pronunța în mod corect
publicul în afara unei informări corecte și complete?
La Conferința Miniștrilor de la Belgrad, oct ombrie 2007, în raportul cu privire l a
consumul și producția durabilă în sud -estul Europei, estul Europei, Caucaz și Asia Centrală, a
fost subliniat faptul că unul dintre factorii negativi privind poluarea mediului constă în lipsa de
informație privind med iul, subliniindu -se astfel și nevoia unei mai mari atenții date acestui
aspect, printr -o acțiune concertată la nivel internațional2.
1 Marinela Ghereș, Mihai Șerban, Veronica Rebreanu, Economia mediului , Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2010, pp. 238 -245,
Marinela Ghereș și Gheorghe Săvoiu, Economia mediului , Tratat , Editura Universitară, București, 2010, pp. 388 -395.
2 Ibidem
11
Ludwig KRÄMER, afirma că din punct de vedere geograf ic, “mediul nu cunoaște
frontiere”1. Pornind de la a ceastă afirmație , și interesul pentru protecția mediului ar trebui să nu
cunoască frontiere, forțele întregii omeniri ar trebui să se concentreze spre îmbunătățirea
acestuia, spre protejarea lui de orice sursă de poluare prezentă sau viitoare. Așa cum este intitulat
și cel de-al șaselea program comunitar de acț iune în domeniul mediului: “Viitorul nostru,
alegerea noastră”, toate națiunile ar trebui să conștientizeze rolul major pe care îl au în protecția
mediului , în crearea unui mediu așa cum și-ar fi dorit să -l moștenească.
Prin protecț ia mediului se înțelege totalitatea acț iunilor întreprinse de om pentru păstrarea
echilibrului ecologic, menținerea și ameliorarea calității factorilor naturali, dezvoltarea valorilor
materiale și spirituale, asigurarea condițiilo r de viață și de muncă tot mai bune g enerațiilor
actuale și viitoare2.
“Protecția mediului înconjurător este o acțiune organizată de stat sau de o instituție
națională ori internațional ă în scopul păstrării echilibrului ecologic, menținerii și ameliorării
calității factorilor naturali, asigurării unor condiț ii de viață și de muncă tot mai bune”3.
Constituția României, așa cum a fost modificată în urma Referendumului din octombrie
2003, prevede în art. 35 alin. (3): “Persoanele fizice și juridice au îndatori rea de a proteja și a
ameliora mediul înconjurător”.
Prin Legea nr. 137/1995, modificată, în art. 80 prevedea că “Protecția mediului constituie
o obligație a tuturor persoanelor fizice și juridice în scopul: …” stabilea o serie de obligații în
acest sens , iar O.U. G. nr. 195/2005, în art. 94 al. (1) precizează, de asemenea, această obligație
stabilind însă o serie mult mai mare de obligații pentru atingerea scopului propus, în vederea
protecției mediului.
În D.E.X. sunt redate mai multe înțelesuri ale cuvântului “conștiință ”, mai multe
definiții, astfel , conștiință, se înțelege:
– sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despr e propria existență; cunoaștere intuitivă
sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenț ă și despre lucrurile d in jurul său.
– faptul de a-și da seama , de a înțelege ceea ce se întâmplă în jurul său; gândire, spirit .4
– faptul de a -și da seama; înțelegere.” Conștiință socială “: ansamblu de reprezentări, idei,
concepții, cunoștințe, mentalități ale unei colectivități umane, care reflectă condițiile de existență
ale acesteia, precum și psihologia socială a oamenilor.
– sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită. Caz (sau proces)
1 Ludwig Krämer , E.C. Treaty and Environmental Law , Third edition, Sweet & Maxw ell, London, 1998, p. 53.
2 Petre Neacșu , Zoe Apostolache Stoicescu , op.cit ., 1982 , p. 499 și urm.
3 Dicționar enciclopedic , vol. IV, L -N, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 339 -340.
4 DEX '98 (1998)
12
de conștiință :dificultatea de a hotărî într -o problemă morală greu de rezolvat. Mustrare de
conștiință : remușcare, regret. Expresia ”A fi cu conștiința împăcată” sau “ a nu avea nimic pe
conștiință “: a fi convins că nu a săvârșit nimic împotriva legilor moralei sau a legilor statului.
– formă de reflectare psihică a realității, proprie oamenilor, produs al activităț ii creierului
uman. Capacitate de înțeleger e; simț de răspundere; cuget, morală capacitate de autocontrol și de
autoapreciere din punct de vedere moral a acțiunilor săvârșite. Mustrare , părere de rău,
remuș care. A fi fără , a nu avea scrupule .
– forma cea mai înaltă, proprie omului, de reflectare a realității obiective, produs al
materiei superior organizate -creier ul uman – și al vieții sociale.
– sentiment pe care omul îl are asupr a moralității acțiunilor sale1.
– proces de conștiință -luptă sufletească generată de momente și de situații de viață
deosebite, cruciale.; mustrare de conștiință – remușcare.
– forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psih ică a realității obiective prin
intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți,
raționamente, inclusiv pro cese afective și voliționale.
– proprie tate a activității nervoase superioare constituind o treaptă de dezvoltare proprie
omului, apărută o dată cu procesul muncii și al vorbirii și constâ nd în facultatea de a gândi și de
a determina raporturile cu realitatea înconjurătoare, pe baza refl ectării realității obiective în
gândire . Modul de producție al vieții materiale condiționează în genere procesul vieții sociale,
politice și spirituale. Nu conștiința oame nilor le determină existența, ci, dimpotrivă, existența lor
socială le determină conștiința2 (MARX CR. Ec. Pol.) .
Cunoaștere , cunoașteri , acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei, r eflectare în conștiință a
realității existente independent de subiectul cunoscător. Teoria cunoașterii înseamnă studiul critic
al problemelor pe care le ridică determinarea originii și valorii cunoașterii , ramură a filosofiei
care studiază posibilitatea, i zvoarele, formele și legitățile cunoașterii; Faptul de a poseda
cunoștințe, informații date asupra unui subiect, as upra unei probleme; cunoștință.
Cunoașterea înseamnă înțelegere, percepție, pricepere (proces de ), știință, știre, știutură
(lucrurilor ); pricepere, stăpânire ( mai multor meserii) ; posedare, stăpânire .
Prin c unoaștere , se înțelege, în schimb , ca fiind acțiunea de a cuno aște și rezultatul ei,
reflectare activă în conștiință a lumii reale, a esențialului și generalului din fenomene și a
legătu rilor obiec tive ale realității.” Experiența noastră și cunoașterea noastră se adaptează din ce
1 http://dexonline.ro/definiț ie/con%C8%99tiin%C8%9B%C4%83 , accesat azi,20.02.2018
2 Ibidem
13
în ce mai mult spațiului și timpului obiectiv, reflectându -le din c e în ce mai just și mai profund,
(LENIN, Mat. EMP. 207 ).
Cunoașterea poate fi utilă din punct de vedere biologic, utilă omului în viața practică,
pentru conservarea vieții, pentru conservarea speciei, numai dacă ea va reflecta adevărul
obiectiv, independent de om. Atât arta cât și știința au ca scop cunoașterea realității obiective .
A cunoaș te, a lua cunoștință în chip veridic de obiectele și de fenomenele înconjurătoare; a
stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o
interpretare conformă cu adevărul ; a avea sau a dobând i cunoștințe pe baza studiului,
experienței; a fi luat cunoștință de ceva ; a ști, a afla cine este cineva, a identifica ceva; a fi făcut
(personal) cunoștință cu cineva, a fi luat cunoștință de ceva.
Fie că este vorba de una sau de alta , dintre formele de conștiință enunțate, în vederea
protecției mediului , s-a avut în vedere cointeresarea persoanelor într -un fel sau altul la protecția
și dezvoltarea mediului. În acest sens au fost adoptate la nivel național , și nu numai, o serie de
reglementări în vederea realizării unei pro tecții eficiente a mediului dar nu în ultimul rând în
vederea constituirii unei conștiințe de mediu, de a sensibiliza întreaga populație cu privire la
problemele cu care se confrun tă mediul în zilele noastre, de fapt problemele cu care se confruntă
mediul sunt în mod direct problemele noastre, ele răsfrângându -se direct asupra noastră, a
calității vieții și a sănătății noastr e a tuturor .
Așadar , momentan există un număr ma re de reglementări, care includ comp ortamente ,
care într -un fel sau altul, aduc at ingere mediului, ele regăsindu -se fie în codul penal, fie în
reglementarea cadru în materie, O.U.G.195/2005, fie în reglementări sectoriale diverse.
Protecția juridică a mediului, în plan național își găsește în prezent reglementarea în
O.U.G. nr:195/2005 , în concepția căreia, protecția mediului constituie un obiectiv de interes
public major, finalitatea spre care converg aceste reglementări o constituie dezvoltarea durabilă
– termen care a fost consacrat prin convenția de la Helsinki, el fiind defin it de O.U.G.195/2005
ca fiind: ” dezvoltarea care corespunde necesităților prezentului fără a compromite posibilitatea
generațiil or viitoare de a și le satisface pe ale lor”1.
Legea mediului concretizează, în acest sens, concepția consacrată prin C onstituția
României în domeniul calității vieții, așa cum transpare din acest act normative fundamental.
Statul trebuie să asigure:
– exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;
– refacerea și o crotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;
1 Art.2 pct. 23 din O.U.G. 195/2005
14
– crearea condițiilor necesare p entru creșterea calității vieții1;
Tot în Constituție este prevăzut faptul că St atul recunoaște ori cărei persoane dreptul la un
mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic, asigurând în același timp un cadrul legislativ
pentru exercitarea acestui drept, precum și faptul că atât persoanele fizice cât și persoanele
juridice au obligația și îndatorirea de a proteja și a ameliora mediul înconjurător2. În art. 3 din
legea protecției mediului sunt enunțate principiile dreptului mediului .
Enumerarea tuturor acestor principii de către legiuitor nu face altceva decât să determine
formarea unei conștiințe de mediu în vederea protejării și asigurării unui mediu sănătos atât în
prezent cât și în viitor. Conturându -se astfel dreptu l omului la un mediu sănă tos acesta fiind unul
din drepturile fundamentale ale omului cuprinse în generația a treia – aceea a drepturilor de
solidaritate, chiar dacă în legătură cu denumirea sa3 nu există unitate de opinii.
Denumirea de drept la un mediu sănătos este mult mai potrivită pentru că este mult mai
cuprinzătoare, având u n grad mare de generalizare putând astfel să acopere , variantele existente
în litera tura de specialitate: dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic4 dreptul la
conservarea mediului inconjurätor5, drept la un mediu protejat6.
Așada r în vederea asigurării unei pro tecții eficiente a mediului, legea cadru
O.U.G.195/2005 prevede o se rie de reguli pentru fiecare sector de mediu afectat de acțiunile
omului. Astfel în O.U.G. 195/2005 în capitolul III intitulat “Regimul substanțelor și preparatelor
periculoase” sunt prevăzute condițiile de fabricare, introducere pe piață, utilizarea, depozitarea
tempora ră sau definitivă , transportul intern, manipularea, eliminarea și scoaterea din țară a
acestor substanțe și preparate periculoase, ele fiind supuse unui regim special de reglementare și
gestionar e7 iar în Capitolul V este prevăzut sub titlul “ Regimul îngrășămintelor chimice și al
produselor de protecție a plantelor”, la fel ca și cele din capitolul III au regim special, prevăzut
în art: 34-38, a O. U.G.195/2005.
Totuși preocuparea p entru folosirea și st ocarea acestor substanțe nu este una relativ nouă,
preocupări în acest sens au existat înc ă din anul 1970 în cadrul oamenil or de știință, care încă de
pe atunci au încercat , să tragă un semnal de alarmă cu privire la problemele cu care se confruntă
mediul . Oamenii de știință au afirmat că ne aflam în epoca poluărilor, moment în care natura se
află în fața unei diverse game de poluanți care tind să o afecteze în î ntregime, astfel ,
impurificarea a pei, solului, aerului cu substanțe care atacă atât organismul plantelor, al
1 Art.135 din Constituția României.
2 Art.35 pct. 2 lit : e, f, Constituția României.
3 G. Iancu, Drepturile fundamentale și protecția mediului , RegiaAutonomă Monitorul Oficial, București, 1998, p. 165 -172.
4 M. Duțu, Tratat , op. cit., vol. I, p. 92.
5 A. Kiss, op. cit., p.26.
6 G. Iancu, op. cit.,p.165.
7 Pt. mai multe detalii a se vedea O.U.G. 195/2005 art. 34 – 38
15
animalelor câ t și al oamenilor, alături de zgomotele permanente și acțiunea directă a oamenilor
asupra întregii naturi îi provoacă acesteia pagube aproape ireparabile1.
Datorită muncii asidue a acestora și a încercării lor de conștientizare a populaț iei, au fost
luate mă suri special e de protecți e a mediului , cu privire la utilizarea , transportul și stocarea unor
substanțe cu efecte nocive, fiind interzisă în timp utilizarea unora dintre ele , care necesită un
timp îndelungat de descompunere. Un exemplu concludent fiind interzicerea folosirii substanței
numită DDT, care fiind foarte eficientă s-a dovedit extrem de nocivă pentru mediu.
Ȋn ceea ce priveș te DDT -ul, s-a demonstrat că acestă substanță are o ma rjă de
descompunere cuprinsă între 40 și 100 de ani, iar în urma cercetărilor î n domeniu aceast ă
substanță a fost detectată și î n grăsimea pinguinilor de la po lul nord, spațiu , unde această
substanță nu a fost folosită niciodată dar pri n folosirea ei intensă , a determina t acumularea ei în
sol iar î n cele din ur mă în sursele de apă .
De aceea, conștiința de mediu și, în cadrul acesteia, conștiința ecologică poate fi realizată
cel mai bine prin intermediul unor programe educative, ast fel încât protejarea naturii și a
mediului creat de om să fie considerată de fiecare ca o datorie permanentă, ca o conștientizare
a binelui pe care “mi -l fac” și nu ca o corvoadă, ca niște reguli pe care le respectăm doar când
știm că ne poate vedea cineva și sancționa.
Așadar, în ceea ce priveste domeniul de protecție a mediului, pentru atingerile aduse
acestuia în urma săvârșirii atât a unor fapte ilegale, cât și pentru daunele ecologice produse, s-a
impus necesitate a stabilirii răspunderii juridice .
I.3. Răspunderea juridică în dreptul mediului
înconjurător
Degradarea mediului înconjurător constituie astăzi una din marile probleme ale omenirii.
Mediul este afectat atât de consecințe le subdezvoltării cât și a dezvoltării excesive. În țara
noastră, protecția mediului reprezintă o problemă de interes național, constituind o obligație a
autorităților, administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și
juridice. Nevoia de exploata re, dar și de protecție a componentelor mediului natural (mediul
geografic, factori fiziologici, biologici, demografici) au determinat adoptarea unui complex de
1 Al. Ionescu, Efectele biologice ale poluării mediului , Editura Republicii Socialiste România, Natura și omul , p.17
16
norme juridice specifice fiecărui stat. În legislația dreptului comunitar au fost adoptate norm e
juridice privind protecția mediului înconjurător, controlul circulației peste frontiere a deșeurilor
periculoase, utilizarea rațională a resurselor umane, protecția speciilor rare de floră și faună, etc.1
În doctrină conștiința de mediu este considerată2 ca fiind una din cele mai importante căi
de realizare a cointeresării protecției și dezvoltării mediului. Realitatea confirmă însă că această
conștiință ecologică sau este la multe persoane doar în formare, sau lipsește, iar consecințele
negat ive asupra mediului sunt evidente. Motiv pentru care , se apelează la legislație în vederea
suplinir ii acestei lipsei de conștiințe dar și pentru educarea oamenilor, chiar pe cale coercitivă.3
Așadar prin intermediul d reptului se stabilesc regulile de conduită în domeniul mediului,
dar și sancțiunile care pot interveni în situațiile în care aceste reguli se încalcă prin săvârșirea de
fapte dăunătoare mediului. Alături de calea cointeresării bazată pe conștiința de mediu , pe
conștiința de proprietar, răspunderea juridică reprezintă una din căile importante și eficiente de
realizare a cointeresării în domeniul protecției și dezvoltării mediului. Folosirea constrângerii
juridice, a sancționării faptelor anti -mediu este un m ijloc necesar, alături de mijloacele de
conștientizare, de stimulare și de amplificare a interesului populației, în vederea ocrotirii și
dezvoltării mediului4.
Comportamentul oamenilor poate fi dirijat în direcția respectări i regulilor de conduită
impuse de dreptul mediului, prin instituirea unor forme de răspundere juridică severă.
În literatura de specialitate străină5 se apreciază că pentru starea actuală a mediului ar exista o
responsabilitate colectivă ce aparține: comunităților științifice, savanților, tuturor oamenilor care
doresc progresul deși sunt conștienți că el comportă riscuri la nivelul avantajelor avute tocmai
din progresele rea lizate .6
Răspunderea juridică În dreptul mediului a devenit, sub impactul revoluției tehnico –
științifice o ,,zonă fierbinte’’ datorită situației ecologic e mondiale afectată grav de consecințele
industrializării și automatizării, a exploatării neraționale a resurselor naturale, precum și alți
factori7. Reglementarea răspunderii juridice din țara noastră, își are sediul în O.U.G.nr.195/2005
privind protecția mediului. În domeniul protecției mediului și al conservării naturii, este
recunoscut faptul că rolul cel mai important le revine mijloacelor preventive de tip c ivil sau
administrativ, în timp ce cele de drept penal au un rol subsidiar. Răspunderea civilă în domeniul
1 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/ dreptul -mediului/capitolul -xii-raspunderea -juridica -in-dreptul -mediului/ azi
12.02.2018
2 A se vedea Ernest Lupan , op. cit., 1997, pag.268 -269, precum și op.cit., 2001, partea a V -a
3 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/dreptul -mediului/capitolul -xii-raspunde rea-juridica -in-dreptul -mediului/
Februarie 2018;
4 Ibidem
5 Jacques Dufresne, La responsabilité colective, Colloque juridique IX –eme, Paris, pag.131 -138.
6 http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/reviste_drept/annales_10_2007/neagu_ro.pdf Februarie 2018
7 http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/reviste_drept/annales_10_2007/neagu_ro.pdf azi 12 .02.2018
17
mediului: în cazurile în care se costată producerea unui prejudiciu prin diferitele comportamente
care pot fi adoptate în acest domeniu, se impune a se realiza recuperarea acestuia pe calea
răspunderii civile. În cadrul răspunderii civile se s ancționează, în general, o conduită reprobabilă,
antisocială a subiectelor de drept (persoane fizice și juridice) care prin faptele lor ilicite produc
pagube mediului în ansamblul său 1.
În domeniul protecției mediului se face apel la două ins tituții clasice de drept civil și
anume: la normele referitoare la raporturile de vecinătate, a căror esență privește concilierea
intereselor agentului poluant cu cele ale victimei poluării, stabilindu -se at ât limitele admisibile
ale poluării, cât și obligația corelativă ca daunele să fie suportate de cel ce poluează și norme
care reglementează răspunderea civilă reparatorie. S -a apreciat că dreptul civil nu poate servi
intereselor de recuperare a prejudiciilor din domeniul mediului pentru că el apără interese
private, în timp ce prejudiciul ecologic afectează interesul public. În aceeași ordine de idei se
afirmă că recurgerea care se face în prezent la folosirea mijloacelor de drept civil pentru protecția
mediului este mai mult o alternativă și nu o s oluție 2.
O particularitate a răspunderii civile pentru daune ecologice este aceea că ea nu se mai
ghidează după prevederile articolului 988 și următoarele din Codul Civil, în baza cărora victima
nu se poate obține repararea prejudiciului ecol ogic decât dacă probează culpa făptuitorului.
Elementul subiectiv al răspunderii civile este culpa. Ordonanța de urgență a Guvernului
nr.195/2005 consacră în articolul 95 alineat 1 două principii care guvernează răspunderea civilă
pentru fapte de mediu, ră spunderea obiectivă independentă de culpa și răspunderea solidară în
caz de pluralitate de făptiutori. Mai trebuie precizat faptul ca in Articolul 95 din Ordonanța d e
urgență a Guvernului nr. 195/2005 consacră o regulă procedurală deosebită, aceea a acordă rii
dreptului la acțiune în justiție în vederea conservării mediului organizațiilor neguvernamentale,
indiferent cine este cel care a suferit prejudiciul. Situația nu este specifică numai dreptului
mediului din România. Și alte sisteme juridice recunosc dr eptul organizațiilor la acțiune în
justiție în materie de protejarea mediului. 3
Dacă în dreptul civil, culpa reprezintă temeiul principal de drept comun, al răspunderii
delictuale, el nu este și unicul. Astfel, în domeniul daunelor nucleare, în legătură cu care există o
reglementare specială, răspunderea delictuală, nu mai este fundamentată pe ideea de culpă, ci pe
cea de risc.
Răspunderea juridică ca formă a răspunderii sociale, este o categorie juridică specifică
tuturor ramurilor de drept, ce sugerează ideea de sancțiune juridică deoarece intervine în cazul
1 http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/reviste_drept/annales_10_2007/neagu_ro.pdf azi 12 .02.2018
2 Ibidem
3 http://www.uab.ro/reviste_recunoscute/reviste_drept/annales_10_2007/neagu_ro.pdf Februarie 2018
18
încălcării prevederilor legale și are ca efect aplicarea de sancțiuni legale. În funcție de specificul
normei juridice încălcate, răspunderea juridică îmbracă o serie de forme concrete, cum ar fi:
răspunderea civilă, răspunderea represivă (contravențională și penală), răspunderea disciplinară1.
Legea nr.137/1995 republicată, stabilea în art.82 doar trei forme fundamentale ale răspunderii
juridice ce intervine ca urmare a încălcării prevederilor sale, respectiv:
– răspunderea civilă,
– contravențională sau penală.
– răspunderea disciplinară.
I.3.1.Răspunderea civilă obiectivă și necesitatea ei:
Ca formă a răspunderii sociale răspunderea juridică, este o categorie juridică specifică
tuturor ramurilor de drept, ce sugerează ideea de sancțiune juridică deoarece intervine în cazul
încălcării prevederil or legale având ca efect aplicarea de sancțiuni legale. În funcție de specificul
normei juridice încălcate, răspunderea juridică îmbracă o serie de forme concrete, cum ar fi:
răspunderea civilă, răspunderea represivă (contravențională și penală), răspunder ea disciplinară.
Legea nr.137/1995 republicată, stabilește în art.82 doar trei forme fundamentale ale răspunderii
juridice ce intervine ca urmare a încălcării prevederilor sale, respectiv: răspunderea civilă,
contravențională sau penală.
În literatura juridică de specialitate 2 au existat controverse , cu privire la victima daunei
ecologice , respectiv, dacă victima unei asemenea daune este mediul sau este omul. Există opinii
după care mediul este considerat cauza poluării și nicidecum victima pagubelor; alți autori
consideră că dauna ecologică este provocată mediului de către om.3 Daunele ecologice chiar
dacă nu sunt cauzate direct persoanelor umane, sunt cauzate mediului care le înconjoară,
facto rilor de mediu și implicit și deținătorilor acestora, cărora le revine sarcina probei (pagubei
ecologice, poluatorului și raportului de cauzalitate).
Victima prejudiciului ecologic , se apreciază că este mediul4, deoarece specificul
răspunderii civile în dreptul mediului constă în faptul că prejudiciul este cauzat mediului,
1 sursa https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/dreptul -mediului/capitolul -xii-raspunderea -juridica -in-dreptul –
mediului/ azi 12.02.2018) in prezent ART.95 DIN LEGEA 195/2005
2 Mircea Duțu, op. cit., pag.160 -161.
3 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/dreptul -mediului/capitolul -xii-raspunderea -juridica -in-dreptul -mediului/ azi
12.02. 2018
4 F. Caballero , în Essai sur la notion juridique de nuisance, L.G.D.R., Paris, 1981, la pag.293, definește dauna ecologică ca fiind
orice pagubă cauzată direct mediului, independentă de repercusiunile sale asupra persoanelor și bunurilor .
19
deoarece dacă prejudiciul ecologic ar fi creat omului și bunurilor sale s -ar angaja instituția
răspunderii civile delictuale proprie dreptului civil, fără particularități. Deși daunele ecologice se
răsfrâng în cele din urmă asupra omului, raportul de cauza litate este cel dintre fapta ilicită și
modificarea adusă mediului, indiferent dacă aceasta a condus sau nu la prejudicierea unor
persoane. Tocmai în aceasta constă specificul răspunderii pentru prejudiciile cauzate mediului 1.
Prin art.81 alin.1 din Legea nr. 137/1995, republicată, se stabilea categoric faptul că:
“Răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv , independent de culpă”2. La baza instituirii
răspunderii civile obiective pentru pagubele ecologice a stat modelul răspunderii civile obiective,
independente de culpă, prevăzută de dispozițiile art.1000 alin.1 din Codul civil3.
Necesitatea obiectivizării răspunderii juridice în dreptul mediului a fost susținută de o
serie de autori, fiind fondată pe ideea de risc4, după care orice activitate desfășurată de o
persoană creează un risc pentru alta, făcând responsabil pe autorul său pentru prejudiciul pe
care-l poate cauza fără a mai fi nevoie de dovada culpabilității 5.
Răspunderea ce lor care au determinat o acțiune asupra mediului, modific ând și afectând calitățile
sale, se antrenează sub forma obligării acestora la repararea prejudiciilor provocate. Răspunderea
pentru riscul ecologic se angajează în situațiile în care poluarea este d eterminată de activitatea
generală a unor agenți economici 6.
Poluarea fiind rezultatul acumulării lente a unor efecte negative care produc latent
consecințe negative, periculoase, grave asupra mediului, impune reguli particulare în privința
răspunderii pentru pagubele cauzate. Regimul răspunderii civile pentru risc impune indemnizația
victimei, indiferent de culpa autorului, singurul caz de exonerare a răspunderii fiind forța majoră.
Alături de principiul special al răspunderii ci vile obiectiv e independentă de culpă, Legea
Mediului consacră în materie de răspundere pentru prejudiciu și răspunderea soildară, în cazul
pluralității autorului7.
Prin instituirea acestor principii complementare, se urmărește satisfacerea ceri nțelor
principiului fu ndamental ”poluatorul plătește”8. Prin instituirea răspunderii obiective,
independente de culpă, victima poluării va trebui să dovedească numai existența prejudiciului și
1 http://www.stiucum.com/drept/dreptul -mediului -inconjurator/Raspunderea -juridica -in-dreptu55918.php azi 12 .02.2018
2 Încă înainte de a fi adoptată legea -cadru 137/1995 actualizată pri legea 195/2005, doctrin a a pus problema obiectivizării
răspunderii juridice pentru poluarea mediului; a se vedea, Mircea Duțu , art. cit.; Ernest Lupan , Consacrarea caracterului
obiectiv al răspunderii juridice pentru poluarea mediului , Analele Universităț ii din Oradea, 1995, pag.82 -84.
3 Vezi, M. Eliescu , Răspunderea civilă delictuală , Ed. Academiei, București, 1972, pag.372 ;Francisc Deak , Condițiile și
fundamentul răspunderii cauzate de lucruri, Rev. Română de drept, nr.1/1967, pag.25; Gheorghe Tomșa , Răspunderea civilă
pentru prejudiciile cauzate de lucruri pe care le avem sub pază, Ed. Științifică și Enciclope dică, București, 1980, pag.163.
4 A se vedea, S. Lungu , Răspunderea civilă în cazul poluării mediului înconjurător, Rev. Rom ână de drept, nr.3/1978, pag.25
5 http://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/dreptul -mediului/capitolul -xii-raspunderea -juridica -in-dreptul -mediul ui/ azi
12.02.2018
6 Art.81 alin.2 din Legea nr.137/1995 republicata, dispune că “ în cazul activităților generatoare de risc major, asigurarea pentru
daune este obligatorie”.
7 În cazul prejudiciului ecologic, coautorii răspund solidar, indiferent de culpă, obiectiv, în raport cu victima acestuia.
8 http:/ /www.stiucum.com/drept/dreptul -mediului -inconjurator/Raspunderea -juridica -in-dreptu55918.php azi 12 .02.2018
20
raportul de cauzalitate între faptă și pagubă, elimin ându-se pr oba culpei, care este deosebit de
dificilă în materie ecologică1.
Legislația specială cuprinde dispoziții care consacră, pentru anumite cazuri de degradare,
sau poluare a mediului, răspunderea civilă, bazată pe culpa autorului2 aceasta reprezentând o
excepție de la regula instituită prin art. 81 din legea cadru 137/1995 actualizată . Acest fapt
apreciem că demonstrează o necesitate a legilor succesive cu privire la consecințele produse
mediului prin diferite activități.
Caracte rul obiectiv al răspunderii juridice pentru cauzarea prejudiciilor ecologice prezintă
următoarele caracteristici :
– poluatorul, parte a raportului juridic de răspundere civilă, este responsabil indiferent dacă
este sau nu culpabil;
– poluatorul este ținut responsabil în anumite condiții chiar și pentru cazul de forță majoră;
– poluatorul este exonerat de răspundere juridică în cazul unui cataclism natural excepțional
și în cazul în care prejudiciul ecologic a fost cauzat prin f apta grav culpabilă a victimei; .
– victima prejudiciului ecologic, parte și ea în raportul juridic de răspundere, are dreptul să
pretindă repararea prejudiciului suferit prin dovada pagubei cauzate;
– indiferent de atitudinea subiec tivă a poluatorului, victima prejudiciului ecologic are
dreptul la despăgubire;
– culpa autorului nu trebuie dovedită, ea este prezumată, singurul raport cauzal dintre fapta
ilicită și rezultatul ei dăunător asupra mediului fiind un temei suficient pentru antrenarea
răspunderii reparatorii, eliminându -se astfel obstacolul probei culpei, fapt foarte dificil în materie
ecologică 3;
– proba existenței culpei fiind inutilă, asigurarea calității și protecției mediului este o
obligație de rezultat ;
– răspunderea civilă obiectivă, prin dreptul mediului reprezintă o excepție de la regula, după
care se răspunde independent de culpă, spre deosebire de răspunderea civilă, din dreptul civil
unde regula generală este răspunderea întemeiată pe greș eală;
– răspunderea civilă obiectivă pentru daunele ecologice este în deplină concordanță cu
caracterul variat al mijloacelor și căilor de poluare .
1 A se vedea, Mircea Duțu, op. cit., pag 181.
2 Legea protecției mediului nr. 137/1995 aflată în vigoare de la 30 decembrie 1995 până la 28 ianuarie 2006, a fost abrogată și
înlocuită prin Ordonanța de urgență 195/2005 .
3 http://dreptmd.wordpress.com/cursuri -universitare/dreptul -mediului/capitolul -xii-Răspunderea -juridică -în-dreptul -mediului/ azi
12.02.201 8; http://www.stiucum.com/drept/dreptul -mediului -inconjurator/Răspunderea -juridică -în-dreptu55918.php azi
12.02.2018
21
Răspunderea obiectivă este fondată pe ideea de risc potri vit careia orice activitate
urmăreste un profit și creează, pentru altul, un risc și, de aceea, este just că orice prejudiciu pe
care îl provoacă să fie reparat, fără a fi necesar a se do vedi o atitudine culpabilă . Poluarea
mediului, prin prejudiciile cauzate, producerea de efecte în lanț, urgența repară rii lor, dificultatea
reparării lor în natura, introduce în viața socială, și chiar pentru existenț a speciei umane, un izvor
de primejdii deosebit de grave.
Acestea sunt mo tivele pentru care Legea protecției mediului consacr a răspunderea
obiectivă, independentă de culpa și, respectiv, răspunderea solidară în cazul pluralității autorilor.
Această soluție este o adaptare a instituției ră spunderii civile la specificul domeniu lui protecției
mediului, în sensul satisfacerii cerinț elor principi ului fundamental ”poluatorul plă tește”.
I.3.2. Regimul special al ră spunderii instituit prin O.G. 195/2005
Având în vedere amploarea ș i complexitat ea problemelor privind consecințele negative
ale poluă rii mediului am biant, legiuitorul româ n, a simțit atît greutățile adoptării regimului clasic
al răspunderii civile, stabilit prin ar t. 998 și următorul din Codul C ivil, cât ș i nevoia inst ituirii
unui regim special de ră spundere pentru prejudiciile ecologice. Primul pas a fost f ăcut de
Constituția Româ niei din 1991 care, prin art. 41(6), a introdus două posibile fundamente ale
răspunder ii în materia pagubelor produse prin poluare ș i anume:
– nerespectarea de că tre proprieta r a sarcinilor privind protecția mediului ș i,
– respe ctarea obligației de asigurare a bunei vecinătăț i.
Noua lege a protecției mediului, în art. 5, consfințeste faptul că „statul recunoaște orică rei
persoane dreptul la un mediu sănătos și echilibrat ecologic, garantând, în acest scop, printre
altele, și dreptul la despă gubire pentru prejudiciul suferit.
Fundamentul răspunderii civile a rămas însă tot cel clasic , fie art. 998 din Codul C ivil și
următoarele, fie ră spunderea civilă obiectivă pentru tulburările anormale de vecină tate 1.
Legea protecț iei m ediului, prin adaptarea instituției ră spunderii civile la specificul
răspunder ii pentru prejudiciul ecologic și a aplică rii principiului ge neral ”poluatorul plăteș te” în
1 http://www.creeaza.com/legislație/administrație/ecologie -mediu/Răspunderea -juridică -complexă -792.php azi 12.02.2018
22
art. 95, statuează , o cale derogatorie de la dreptul comun în materie de răspundere civilă,
declarând că în acest caz ră spunderea pentru prejudiciul adus mediului este:
a) obiectivă, independentă de culpă ;
b) solidară în cazul pluralității autorilor ș i
c) în mod excepționa l, răspunderea poate fi și subiectivă pentru prejudicii le cauzate
speciilor protejate ș i habitate lor naturale, conform reglementă rilor specifice.
Prin instituirea răspunderii obiective, independent de culpă , se asig ura o protecție mai
substanția lă a victimei prejudiciului întrucât aceasta va trebui să dovedească numai existența
prejudiciului și raportul de cauzalitate î ntre faptă și pagubă. În această situaț ie dovada existe nței
culpei nu mai este necesară iar în cazul pluralit ății autorilor răspu nderea este solidară
(independent de culpă în raport cu victima).
Având în vede re faptul ca este vorba de o ră spundere derogatorie de l a dreptul comun,
este necesar să stabilim exact câmpul să u de aplicare. Art. 95 alin . 1, al Legii 195/2005 a
protecț iei mediului , se mulțumește să ne indice că această răspundere specială, obiectivă ș i
solidară, se aplică în cazul î n care se constată un ”prejudiciu”, termen ce este definit legal, î n
art.2, pct. 52, c a fiind „efectul cuantificabil în cost, al dau nelor asupra sănătăț ii oamenilor,
bunurilor sau mediului, provocat prin poluanți, activități dăună toare sau dezastre”1.
De reținut că Legea protecț iei mediului a institu it această răspundere obiectivă și solidară
pentru prejudiciul adus – cu exc epția prejudiciil or cauzate speciilor protejate și habitatelor
naturale, când răspunderea este subiectivă – datorită faptului că a avut în vedere că , prin
intermediul mediului, sunt afectate dincolo de interese indiv iduale clar identificate (situație în
care se aplică dreptul clasic) și interese colective. Ș i tocmai pentru a garanta apă rarea acestui
interes general al problemelo r ecologice, Legea a stipulat, î n art. 20, pct. 6, o pr ocedură civilă
inedită: dreptul la acțiune în justiție, în vederea conservăr ii mediului, al organizaț iilor
neguvernamentale care promovează protecț ia mediului, indiferent de cine a suferit prejudiciul.
Dacă la aceasta mai adaugăm ș i dreptul fiecarei persoa ne de a se adresa autorităților judecătoreș ti
direc t sau prin intermediul or ganizațiilor pentru protecț ia mediului, pentru reparare a unui
prejudiciu ecologic ne dăm seama în ce măsură ”asemenea dispoziții revoluționează
reglementările anterioare în privința calității procesuale (active și pasive) în procesul civil,
introducând noi perspective asupra noțiunilor de interes și calitate procesuală ”2.
Interesul public general, privin d aspecte referitoare la protecț ia mediului, poa te fi apă rat
de oricine, intrucât protecția mediului constituie obligaț ia și responsabilitatea atât a autorităților
administrației publice centrale și locale cât și a tuturor persoanelor fizice ș i juridice. Potrivit u nei
1 http://www.creeaza.com/legislație/administrație/ecologie -mediu/Răspunderea -juridică -complexă -792.php azi 12.02.2018
2 Ibidem
23
astfel de proceduri, societăț ile civile – indivizii sau/și organizațiile lor – pot să valorifice nu
numai interesele lor directe, ci și pe cele publice. Numai prin funcț ionarea unui astfel de
mecanism poate fi gestionat mediu l, din perspe ctiva unei dezvoltări durabile, în interesul
generațiilor viitoare. Acest drept de acțiune în justiț ie, indiferent de cine a suferit prejud iciu –
indivizi sau colectivităț i -, este asimilat, pe o scara largă, de legislațiile naționale, ceea ce
înseamnă că, î n acele stat e, ocrotirea mediului reprezintă un interes social special, ”un obiecti v
de interes public major” cum îl definește legea română . Apara rea unui a stfel de interes social
special nu poate fi făcută decâ t printr -un mecanis m special, prin care se recunoaște dreptul la
acțiune în justiț ie, pentru prevenirea sau repar area prejudiciului ecologic, alături de stat, atât
asociațiilor neguvernamenta le cât și oricărei persoane fizice care iși vede afectat dreptul său
fundamental la un mediu sănătos ș i echilibrat ecologic 1.
II. MODALITĂȚI DE COINTERESARE ÎN PROTECȚIA ȘI
DEZVOLTAREA MEDIULUI ÎN
DOMENIUL FORESTIER
Prezenta lucrare își propune prezentarea căilor de realizare a cointeresării în protecția și
dezvoltarea mediului și are ca obiect de studiu conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului
forestier, a vând în vedere, suprafața pe care o ocupă, pădurile, dar mai ales rolul și importanța
lor, analizând, nu în ultimul rând poluarea sonoră, care la rândul ei are efecte la fel de nocive ca
și orice altă sursă de poluare asupra mediului, dar care este cuantificată și valorificată , prin
efectele negative pe care aceasta le are asupra omului, a sănătății lui, și nu în ultimul rând asupra
mediului înconjurător.
Motivul primordial în ceea ce privește alegerea acestor două teme este acela că, de
fiecare dată , când am puțin timp liber, merg în păd ure pentru a mă relaxa și de ce nu, pentru a
aduna ciuperci, al căror g ust ș i savoare nici nu se poate compara cu cele pe care le găsești de
cumpărat în magazine, dar și pentru faptul că de fiecare dată când mă plimb prin pădure am o
puternică durere în suflet atunci când văd și constat nepăsarea și lipsa de respect față de acest loc
minunat care face parte integrantă, din mediul carene înconjoară,care se concretizează prin
1 http://www.creeaza.com/legislație/administrație/ecologie -mediu/Răspunderea -juridică -complexă -792.php azi 12.02.2018
24
prezența nedorită a gunoaielor m enajere aruncate la întâmplare și fără milă, atât la marginea
pădurii cât si în interiorul ei.
În ceea ce privește poluarea sonoră, trebuie să recunoaștem faptul, că d e cele mai multe
ori, când ne întoarcem acasă de la muncă, avem sentimentul de oboseală și de surmenare psihică,
fără să conștientizăm, că de fapt toate zgomotele de diferite intensități care ne înconjoară, și la
care suntem supuși, în fiecare zi, atât la muncă, cât și acasă, ne stresează și ne creează o stare de
disconfort, fără să realizăm că acestea în timp se repercutează asupra stă rii noastre de sănătate .
Iar de cele mai multe ori când simțim nevoia de a sta puțin în liniște doar cu noi în șine, nu putem
avea parte de această bucurie, deoarece suntem deranjați de muzica dată la maxim de vecinul de
deasupra sau de vizavi, fără nici cea mai mică remușcare, cum , că ar putea deranja pe cineva.
II.1. Conservarea ș i Dezvoltarea Durabilă
a Fondu lui Forestier
Ce reprezintă și ce înseamnă pentru omenire pădurea, î n zilele noastre, pentru noi, dar
mai ales, ce loc ocupă pădurea î n sufletul nostru?
Ce înseamnă fondul forestier, ce înțelegem prin termenul de fond forestier?
Prin fond forestier se înțelege pădure, înțelegem o sursă de viață și de sănătate bucuria de a trăi
în libertate.
Ce reprezintă pă durea?
Pădurea reprezintă, aurul verde al Pământului, al fiecărei țări luată î n parte. Ea a
reprezentat dintotdeauna o sursă nelimitată de viață, atâ t pentru om cât ș i pentru animale. În
vremurile preistorice , când pădurea ocupa jumătate din suprafaț a Terrei, omul era la începutul
călătorie existenței lui în viața multimilenară, un partener supus al pădurii, făcâ nd parte integrată
din natură. Cu toate acestea, farmecul pădurii se stinge încet, încet, în zilele noastre însă, fapt
care se datorează intervenț iei negative a omului, chiar dacă suntem conștienț i de funcț iile sale
nemateriale care sunt atât de importan te pentru viața omului. Suntem conștienț i de faptul că
pădurea este principalul producător de oxigen, un factor depoluant important, consumator de
dioxid de carbon, asigurând câteva dintre condițiile de bază pentru supraviețuire din punct de
vedere sanitar , hidrolo gic și climatic și nu î n ultimul rând, recreativ și estetic . Deci nu trebuie
pierdut ă din vedere importanța pădurii pentru înfrumusețarea peisajului și rolul său estetic.
25
După cum bine se știe, pădurea, de multă vreme a fost ș i este considerată ca fiind “ cea
mai frumoasă podoabă a pământului. Ea face măreția munților și veselia câmpiei. Un câmp fără
arbori este un pustiu mort, fără viața, iar călătorul care străbate un asemenea câmp pierde orice
dispoziție de veselie și devine tăcut și plictisit .” ( Simionescu și Zeicu ).
Bândiu afirma că în prezent, „Pădurea este un spațiu sacru, în care se nasc mituri și se
creează poezie, un orizont de cunoaștere, de revenire și regăsire a vârstelor omenirii în drumul
său spre progres. Prilej de meditație pentr u filosofi, motiv de inspirație pentru poeți, depozitar al
perfecțiunilor plastice pentru artiști, pădurea reprezintă o culme a creației naturii atât în plan
biologic cât și estetic”.
Ea este principalul furnizor de oxigen, aproximativ 2/3 din oxigenul co nsumat de oameni,
animale, microorganisme, indunstrie, agricultu ră, este preluat din atmosfera, prin aprovizio narea
acesteia de către arbori și arbuști – de către vegetaț ie.
Pădurea este principalul absorbant de CO 2, gaz care se face vinovat, de efectul de seră, pe
care îl provoacă, contribuind la reducerea poluării, influențând în mod benefic mediul, fixează
solul, împiedicând alunecările de teren și eroziunea provocată de ploi și de vânt, filtrează apa
provenită din precipitaț ii, prin scurgerea ac esteia p rintre straturile de mușchi și frunze moarte,
asigurând astfel o apă curată și limpede; protejează terenurile, reducând mult mărimea viiturilor,
în cazul ploilor torenț iale, reținând mari cantități de ape în coronament și litieră, cedând -o apoi
treptat, fă ră a crea consecinț e negative pentr u celelalte elemente din mediul înconjură tor.
Pădurea reprezintă un elem ent, ecologic complex, adă postind o m ultitudine de specii de
plante ș i de anim ale, multe din ele fiind amenințate cu dispariția, datorită adaptării la condiț iile
specifice de aici. Este o sursă, destul de puțin exploatată, de medicamente ș i de rem edii naturale,
avân d de asemenea un impact est etic major, asupra peisajelor în care apar pă duri, ele, fiind de
preferat terenurilor ocupate de c ulturi agric ole sau alte amenajă ri antropice1.
Pădurea a fost numită pe bună dreptate – plămânul planetei; noț iunile „pădure” și „fond
forestier ”; poluarea fondului forestier. A șa cum a definit -o F.A.O., pădurea este o acoperire a
terenului cu coroane de copaci , care cuprinde 10% din suprafaț a pământului și se deosebește de
zonele clasificate ca tundră, savană, teren defrișat s au deșert. Pădurea a ocupat din totdeauna un
loc important în viaț a economico -socială a popoarelor. Ea a contribui la apărarea terenurilor
agricole împotriva secetei, la ameliorarea și refacerea calităț ilor naturale ale solului, la protejarea
terenurilor împotriva alunecărilor și surpărilor, la purificarea aerului, pășunatul animalelor,
exercitarea vânătorii, agrement, în domeniul balneoclimateri c și la dezvoltare așezărilor
1 Pădurea izvor de viaț ă.ro
https://www.google.de/search?q=P%C4%83durea+izvor+de+via%C5%A3%C4%83.ro&rlz=1 C1NHXL_deDE729DE729&oq=P
%C4%83durea+izvor+de+via%C5%A3%C4%83.ro&aqs=chrome..69i57.1733j0j4&sourceid=chrome&ie=UTF -8 , accesat azi,
20.02.2018
26
omenești; de asemenea, a constituit o preț ioasă materie primă pentru industria de prelucrare a
lemnului, industria hârtiei și celuloz ei, industria chimică, construcț ii, transporturi și alte ramuri
ale economiei naț ionale.
Nu trebuie t recută cu vederea nici importanț a pădurilor în reglarea climei și realizarea
unui important rol sanitar și estetic. Dar, atât în trecutul îndepărtat, cât și în prezent, pădurile au
fost și sunt încă supuse unui jaf furibund, tăierile iraționale as ociate cu nerespectarea măsurilor
de refacere și protecție au produs și produc importante perturbări ecologice, cu consecințe dintre
cele mai grave pe plan economico -social și cultural, precum și asupra echilibrului mediului.
Din aceste considerente, reâmpădurirea este ca un tratament aplicat acestui „plă mân al
planetei” și devine esențială pentru restabilirea sănătăț ii acesteia, o piatră de temelie a eco –
economiei. Singura politică forestieră care este acceptabilă pentru mediu este cea care extinde
covoru l de păduri al planetei.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Codul silvic aprobat prin Legea nr. 26/1996 1 prin noț iunile de
„fond forestier național ” și „patrimoniu forestier” se înțelege , totalitatea pă duril or, a terenurilor
destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică,
a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în
amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 199 0 sau inclus e în acestea ulterior, în condiț iile legii,
constituie, indiferent de natura dreptului de p roprietate, fondul forestier naț ional.
Fondul forestier proprietate publică a statului se adm inistrează de Regia Națională a
Pădurilor – Romsilva, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, el mai poate
fi administrat și de institu ții publice de cercetare sau de instituț ii de învă țământ de stat cu profil
silvic. Fondul forestier proprietate publică a unităților administrativ -terito riale se administrează
prin ocoale silvice private care funcționează ca regii autonome de interes local cu specific
exclusiv silvi c sau pe bază de contracte cu ocoale le silvice din cadrul Regiei Naționale a
Pădurilor – Romsilva.
Pentru fond ul forestier pr oprietate privată a persoanelor fizice și juridice administrarea
și/sau serviciile silvice, după caz, se realizează prin ocoale silv ice private, care funcționează
similar asociațiilor și fundațiilor, sau pe bază de contract cu alte ocoale silvice.
1 Legea nr. 46 din 19 martie 2008 privind Codul Silvic, publicată în M. Of ., Partea I nr. 238 din 27 martie 2008, a fost modificată
și completată de O.U.G. nr. 193 din 25 noiembrie 2008, publicată în M.Of., Partea I nr. 825 din 8 decembrie 2008, aprobată pr in
Legea nr nr. 193 din 27 mai 2009, publicată în M.Of., Partea I nr. 365 din 1 iunie 2009, de Legea nr. 54 din 1 9 martie 2010,
publicată în M.Of., Partea I nr. 186 din 24 martie 2010, și de Legea nr. 95 din 21 mai 2010, publicată în M.Of., Partea I nr. 350
din 27 mai 2010, Legea nr. 133/2015 pentru modificarea și completarea Codului silvic publicată în M. Of. nr. 41 1 din 10 iunie
2015 .
27
II.2. Necesitatea administrării și exploatării judicioase a
pădurilor și fondului funciar
Prin a dministrarea fondului funciar se înțelege aplicarea legislației și strategiei naț ionale
în domeniul silviculturii și acț ionarea de către factorii cu atribuț ii pentru apărarea, conservarea și
dezvoltarea durabilă a acestuia. O bună administrare a fondului forestier presupune un regim
propriu de gospodărire silv ică a acestuia. Ȋ n acest sens trebuie avut în vedere necesitatea de a
folosi un ansamblu de măsuri de organizare pentru asig urarea satisfacerii nevoilor deț inătorilor
de păduri și terenuri forestiere î n vederea realizării unor condiții de viaț ă cât mai bune pentru cei
interesaț i. Gospodărirea fondului forestier se realizează avându -se în vede re funcț iile pe care le
îndeplinesc pădurile, potrivit regulilor stabilite prin amenajamente silvice.
Regia Naț ională a Pădurilor are ca scop admini strarea și gospodărirea unitară , în
conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice și ale normelor de reg im silvic, a fondului
forestier proprietate publică a statului , în vederea creșterii contribuției pădurilor la îmbunătățirea
condiț iilor de medi u și la asigurarea economiei naț ionale cu lemn, cu alte produse ale pădurii și
cu servicii.
Acțiunea poluării e ste rapidă, determinând m odificarea radicală a configuraț iei
ecosistemelor naturale. Cel mai însemnat efect al poluării aerului asupra pădurilor îl constituie
reducerile considerabile a creșteri i, care pot duce în final, la uscarea totală a arbor ilor. Pe l ângă
acestea, influenț a pol uării se resimte și asupra funcț iei recreative și sanitare a pădurilor. Pentru
prevenirea poluării trebuie să se evite, pe cât este posibil, amplasarea în a propierea pădurilor de
unităț i industriale cu tehnici poluante.
Principiul „poluatorul plătește” își găsește aplicarea expresă și în Codul silvic, astfel încât
orice persoană fizică sau juridică care prin activitatea sa aduce prejudicii, prin poluare, este
obligat să suporte costul măsurilor nec esare de refacere și rec onstrucție ecologică.
II.3.Gestionarea durabilă a pădurilor
Ȋn vederea asigurării unei gestionări durabile a pădurilor și dezvoltării unei silviculturi
multifuncționale pe termen lung, prin care să se satisfacă nevoile societății a fost întocmit
28
obiec tul definitoriu al Planului forestier de acțiune al Uniuni Europene pentru perioada 2007 –
2011, care a trebui t adaptat și particularizat la niv elul celor 27 de state membre, printre care și
România. Principalele obiective ale acestuia s -au referit la conse rvarea și protecția ecosistemelor
terestre, îmbunătățirea competitivității sectorului forestier și creșterea utilizării durabile a
serviciilor și produselor forestiere, respectiv menținerea și sporirea funcțiilor de protecție a
pădurilor.
Conservarea biodi versității și a peisajului forestier Potrivit art. 111 din Legea nr.
26/1996, conservarea biodiversității și a peisajului forestier se asigură în principal prin
constituirea de parcuri naționale și alte arii protejate în fondul forestier sau în vegetația f orestieră
din afara acestuia. Constituirea acestora se face la propunerea institutelor de specialitate și a altor
foruri ști ințifice, pe baza cercetărilor i ntreprinse în acest scop și se aprobă prin lege.
Responsabilitatea administrării și gospodăririi par curilor naționale și a celorlalte arii protejate din
fondul forestier revi ne Regiei Naționale a Pădurilor .
Ȋn cadrul gestionării durabile a pă durilor în capitolul amenajarea pădurilor se prevede ca
normele tehnice de amenajare a fondului forestier , trebuie elaborate d e autoritatea publică
centrală cu respectarea următoarelor principii:
– principiul continuității recoltelor de lemn;
– principiul eficacității funcționale;
– principiul asigurării conservării și ameliorării biodiversității;
– principiul economi c.
Având î n vedere conservarea biodiversităț ii ecosistemelor forestiere, codul prevede
folosirea unor măsuri de gestionare durabilă prin promovarea regeneră rii naturale a speciilor din
tipul natural fundamental de pădure, prin conservarea pădurilor virgin e și cvasivirgine prin
aplicarea de tratamente intensive .
Pentru încălcarea prevederilor legislației referitoare la protecț ia pădurilor și fondului
forestier, poate interveni răspunderea civilă, contravenți onală și penală, după caz. În legislația
specială privind protecț ia fondului funciar, la aceste trei forme ale răspunderii juridice se mai
adaugă încă două: răspunderea disciplinară și răspunderea materială. Aceasta se explică prin
faptul că, legislația silvică stabilește anumite prohibiții și obligații în seama angajaților unităț ilor
silvice care, pentru faptele săvârșite în cadrul raportului ju ridic de muncă, pot fi trași la
răspundere disciplinară sau/și materială de către cei care îi angajează. Creșterea alarmantă a
faptelor de nesocotire a legilor, c u efecte dezastruoa se asupra fondului forestier național al
țării, a determinat adoptarea unei reglementări speciale privind stabilirea ș i sancționarea
contravenț iilor silvice, prin Legea nr.31 /2000 .
29
Astfel de reglementări nu ț in seama de prev ederile a rt.81 din Legea protecției mediului
potrivit cărora „răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpă”, cu
care vine în vădită contradicț ie, precum și de principiul stabilit în art.3 lit. d ) din aceeași lege,
respectiv, „poluatorul plătește”. Deasemenea trebuie subliniat faptul că, legea penală acționează
în ultimă instanță. Important este ca toț i factorii de răspundere în domen iu să acț ioneze pentru a
nu se ajunge la pedep sirea unor fapte reprobabile faț ă de pădure și f ondul forestier.
II.4.Concluzii
Regimul silvic din România, este constituit dintr -un sistem unitar de norme silvice,
economice și juridice privin d amenajarea, regenerarea, exploatarea, protecția și paza fondului
forestier, în scopul gestionării durabil e.
Principalele c auze ale tăierilor ilegale și ale faptelor i licite asociate se regăsesc, în
special , în tendința de obținere imediată de venituri ilegale, nivelul scăzut al veniturilor
locuitorilor din zonele identificate cu tăieri ilegale și lipsa unor a lternative sociale, care au
condus la alegerea ca sursă unică de venituri exploatarea și valorificarea ilegală a lemnului .
Ca u rmare a eforturilor comune depuse de Ministerul Administrației și Internelor,
Ministerul Mediului și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor -Romsilva, în baza planurilor
comune de acțiune pentru prevenirea și combaterea tăierilor ilegale de arbori din păduri, s -a
reușit diminuarea fenomenului infracțional în acest domeniu.
Anul 2012 a fost declarat „Anul protecției fondului foresti er național” prin care se
impune derularea unor acțiuni, în sistem integrat, de către toate instituțiile cu responsabilități în
domeniu și abilitate în aplicarea legislației silvice, care să asigure prevenirea și combaterea
tăierilor ilegale de arbori, men ținerea integrității fondului forestier, a vegetației forestiere din
afara acestuia și, implicit, a mediului înconjurător .
Realizarea controlului circulației materialului lemnos pe drumurile publice/forestiere, pe
căile ferate și navale, prin organizarea de acțiuni punctuale și inopinate ;verificarea legalității
prelucrării și comercializării materialului lemnos; precum si verificarea provenienței materialului
lemnos, prin reconstituirea traseului materialului lemnos (exemplu: de la instalațiile de pre lucra t
până la cioată etc .), și nu în ultimul râ nd, verificarea respectării legislației referitoare la p rotecția
mediului înconjurător, și prevenirea și combaterea braconajului cinegetic1.
1 Pt. mai multe detalii vezi planul naț ional de combatere a taierilor ilegale Etapa de acțiune .
30
Motiv pentru care, în încercarea de a preveni și combate tăierile ilegal e de arbori,
Ministerul Mediului și Pădurilor a inițiat modificări legislative importante, printre care Legea
46/2008 – privind Codul Silvic în sensul în care tăierea ilegală de arbori, indiferent de volum, va
constitui infracțiune, precum și modificarea prevederilor Legii 171/2010 privind stabilirea și
sancționarea contravențiilor silvice, în sensul în care contravențiile silvice vor putea fi constatate
și de către personalul Jandarmeriei Române.
Deși dispunem de un cadru legislativ bine pus la punct în domeniul forestier , la nivelul
țării noastre se înregistrează totuși pi erderi substanțiale ca suprafață estimate , la 26. 000 de ha pe
an, iar pierderile înregistrate în ultimi 20 de ani au fost estim ate la 366. 000 de hectare.Tot în
acest sens pot să mențio nez că în primăvara anului 2010 când a trebuit sa mă deplasez în
localitat ea Râ meț , Jud. Alba în vederea unei reuniuni de familie , în timp ce mă deplasam , am
observat prin geamul autoturismului cu mare durere în suflet că pădurea, care odinioară umbrea
drumul de o parte și de alta în afara localității Sloboda , Jud. Alba , a fost defrișată, dar nu în
vederea regenerării și reîntineriri pădurii ci în scopuri comerciale . Imaginea care mi s -a
desfășurat în fața ochilor, m-a șocat , lăsându -mă fără grai, deoarece , defrișare a nu era una
obișnuită, pentru că , copacii nu erau tăiați în mod normal la o dimensiune de 13% din diametru
trunchiului de copac , cum este normal și regulamentar, ci au fost tăiați, la o înălț ime de
aproximativ 1,20m lăsând în urmă un peisaj dez olant și trist . În urma cercetărilor i ntreprinse am
aflat, din surse neoficialecă această, defrișare mai puțin obișnuită, a fost realizată de una din
firmele domnului D .B.S. deținător a 3 firme, și anume Alredia, Lacul Codrilor ș i Maranatha , prin
intermediu l cărora desfășoară în mod pe câ t posibil legal acti vitatea de exploatare forestieră pe
raza mai multor județe din tară . Activitatea de exploatare forestieră a dânsului s -a evidențiat prin
prezenț a unor suprafețe întins e de teren despădurit e lăsând în urmă un peisaj desprins din
poveștile de groază , fără ca aceste terenuri să fie supuse unui sistem de reî mpădurire cum ar fi
normal și firesc și nu în cele din urmă legal.
Dar având în vedere că activitatea de exploatare a masei lemnoase se d esfasoară la nivel
național prin intermediul mai multor firme , acestea , au avut drept consecințe pierderi importante
de terenuri împădurite lăsând în urma un gol imens în sufletul naturii. Totuși aceste activități nu
se desfășoară numai pe teritoriul țării noastre ci este o problema dezbăt uta la nivel mondial
deoarece în ultimi i 30 de ani în urma defriș ărilor masive la nivel planetar, coroborate și cu
sursele de poluare provenită din industrie, au avut loc schimbări climatice importante care au dus
la fenom enul de încălzire globală .
Aceas tă încălzire climatică s-a materializat pe teritor iul țării noastre p rin creștere a
temperaturii în medie cu 5 sau 6 grade pe an, determinând apariția unor fenomene nefirești care
31
apăreau deregulă în America de Nord, acestea au îmbră cat forma unor mici tornade ca re și-au
făcut prezența în partea de est a țării noastre mai precis în zona Moldovei .
Totuși tăierile masive au ș i alte consecințe decât încălzirea globală, acestea
manifestându -se la nivel local în zonele af ectate de acest fenomen sub forma alunecărilor de
teren care au produs pagube însem nate persoanelo r care au avut situate casele în apropierea
acestor terenuri ș i formarea unor torenți cu efecte la fel de distrugătoare atât pentru oameni cât și
pentru natur ă.
În urma celor prezentate cu toate că natura a încercat să ne arate prin diferite m odalități
problemele cu care se confruntă , omul , puțin mai nepăsător din fire , nu a fost î ntru totul sensibil
la mesajele ș i sem nalele de alarmă pe care ni le -a transm is natura de a lungul timpului.
III. PROTECȚIA ATMOSFEREI
Un alt element important al mediului, îl constituie aerul atmosferic, calitatea acestuia
prezintă o semnificație deosebită pentru viața și sănătatea oamenilor, pentru existența faunei și
florei. La fel ca și apa, aerul este un element vital, fiecare om respirând zilnic peste 15.000 l de
aer. Aerul este un fluid gazos compus din oxigen și azot care formează atmosfera; aerul pur nu
există în natură .
Aerul a fost și este di ntotdeauna mai mult sau mai puțin poluat prin alți compuși, gaz,
natural ori nu, și particule, lichide precum ceața, ori solide precum pra ful; circa 180 de substanțe
tranzitează aerul . Datorită particularităților naturale ale atmosferei și consecințelor activităților
umane, poluarea aerului, este cauzată , fie de creșterea concentrației unor const ituenți normali ai
atmosferei, bioxid de carbo n, azot etc., fie prin pătrunderea unor compuși străini în mediu –
elemente radioactive, subst anțe organice de sinteză ș.a., care constituie o realitate tot mai
evidentă a societății moderne.
Poluarea aerului reprezintă o preocupare, cu atât mai mult cu câ t, spre deosebire de sol și
apă, nu există mijloace de depoluare ori tratare a acestuia . Ca fenomen, poluarea aerului a
devenit o pr oblemă globală, ceea ce impune existența unei cooperări internaționale și
32
reglementări interstatale adecvate1. Datorită diversit ății și numărul ui mare a poluanților care pot
contamina atmosfera este practic imposibi lă inventar ierea complet ă a acestora.
Cele trei activități -industria, încălz itul domestic și transporturile -, se află la originea a
două mari tipuri de polua re: polua rea acido -particulară ori acidă, cea mai veche și legată de
utilizarea combustibililor fosili (gaz, cărbune), sesizabilă mai ales în anotimpul rece, și poluarea
oxidantă, rezultată din unele activități industriale și gazul de eșapament al autovehi culelor, se
manifestă mai ales în perioadele cu soare.
Calitatea aerului nu depinde numai de cantitatea poluanților emiși, ci și de condițiile
meteorologice rezultate din circulația vânturilor, regimul precipitațiilor ori expunerea solară. Se
disting polu ări locale, zise de proximitate (provenite de la încălzitul casnic, fumul și particulele
uzinelor și gazul de eșapament al autovehiculelor) și poluările globale, regionale ori mondiale.
Poluările planetare c onstituie suma poluărilor locale , agravate de fen omene fizico -chimice,
precum alterarea păturii de ozon, în atmosfera înaltă, producerea de ozon în structurile
atmosferice joase, ploile acide care afectează ecosistemele2. Situația ozonului atmosferic,
dinamica emisiilor de gaze cu efect de seră și unele manifestări ale schimbărilor climatice, care
și-au găsit reglementări la nivel națio nal, internațional și comunitar, se întrepătrund în acțiunea și
semnificațiile lor spre asigurarea obiectivului comun: protecția și conservarea calității aerului.
O.U.G. nr.195/2005 atașează problematica zgomotului ambiental acestui capitol, deși în acest
caz este vorba de poluare prin vibrații.
Astfel, prin poluarea atmosferică se poate înțelege orice modificare a compoziției
naturale ideale a aerului (atmosferei), fie ca orice emisie antrenând depășirea unui prag de
calitate a aerului , fiind considerată periculoasă pentru om și mediu.
1 Asupra surselor de poluare a aerului, consecințelor și modalităților de combatere a acestora a se vedea Mircea Duțu, Ecologie.
Filosofia naturală a vieții , Editura Economică, București, 199 9, p. 66 -76.
2 Ștefan Țarcă, Universitatea „Hyperion” București , învățământ la distanță facultatea de drept și administrație publică , Dreptul
Mediului tema VI .Protecția sistemului natural al pedosferei punctul5 , Protecția atmosferei , pg122, editura Lumina Lex,
București, 2005 .
33
III.1.Poluarea Sonoră
Protecția mediului ambiant constituie problema m ajoră a societății contemporane .
Cunoașterea influenței activității uman e asupra ecosistemelor naturale , cu menționarea surselor
de poluare și a efectelor lor fiz ice, este de strictă actualitate. Ea este impusă mai ales de
implicațiile nefaste ale deteriorării mediului asupra calității vieții oamenilor .
Deși sunetele puternice sau înspăimântătoare fac parte din natură, în ultimele două
secole , zonele urbane și industriale au devenit extrem de zgomotoase . O maladie modernă care
are ef ecte biologice asupra omului, da r și asupra plantelor ș i animalelor , este maladia
zgomotelor, așa denumea Al. Ionescu în publicația sa, Natura și omul, poluarea sonoră .
În urma stud iului realizat de el , atunci când fluxul sonor depășește pragu l de 40 -50 de
decibel i, disconfortul devine vizibil, iar la nivelul de 120 de decibeli zgomotul are deja o valoare
insuportabilă . Efectele negative ale vibrațiilor provoacă o dereglare a sistemu lui nervos, surditate
traumatică , hemo ragii pulmonare. Un specialist î n problem e de zgomot, din New York, Dr.
Rosen, era de pă rere că indiviz ii care trăiesc în marile aglomerări urbane încep sa surzească de la
vârsta de 25 de ani.
Poluarea sonoră reprezintă expunerea oamenilor sau a animalelo r la sunete ale căror
intensităț i sunt stresante sau care afectează sistemul auditiv.
Dintre parametrii sunetului cel mai important , din punct de vedere a l poluă rii este
intensitatea , determinată de calitatea de energie transportat ă de unda sonoră care străbate într-o
secundă o suprafață unitate perpendiculară pe direcția de propagare a sunetului. În domeniul
poluării ,ne interesează , intensitatea senzației auditive produse de un sunet denumită tăria
sunetului , care nu trebuie confundată cu intensitatea fizică.
Cea ma i mare parte din poluarea fonică provine de la automobile, trenuri și avi oane.
Echipamentele de construcție și mașinăriile din fabrici produc sunete care pot fi asurzitoare.
Unele aparate casni ce, instrumente muzicale și jucă rii pot fi la fel de zgomotoase ca și
pocnitorile și armele de foc. Muzica , atunci când este ascultată la un volum ridicat în că ști poate
afecta urec hea internă .
Chiar și mările și oceanele suferă de pe urm a acestui gen de poluare. Operaț iunile de
exploatare a resurselor aflate pe malul mă rilor sau oceanelor, motoarele navelor, în special ale
vapoarelor foarte mari ș i ale navelor speciale pentru transpo rt de materie primă , produc sunete
putern ice care sunt amplificate de apă. De curâ nd, pentru depistarea submarinelor și
determinarea temperaturilor , se folo sește un sonar care funcț ionează pe frecvenț e joase. Chiar
34
dacă noi nu receptă m aceste sunete animalele marine cum sunt, balenele și delfinii, care folosesc
propriul sonar pentru a depista hrana și pentru a se deplasa, suferă de pe urma acestui lucru.
Deși mediul marin , pare a fi o lume a tăcerii, el este plin de zgomote naturale, care sunt
produse fie de valuri, fie de vânt și ploi, fie de sunete emise de organismel e marine. La acestea se
adaugă , nu în ultimul rând zgomotele provenite din activitatea umană, unele dintre ele făcând u-
se răspunzătoare de poluare sonoră, având consecințe dramatice pentru mamiferele marine. Tot
mai mulți oameni de știință și experți în mediu, se mobilizează împotriva ac estei poluări scria,
cotidianul francez Le Monde, într -un articol preluat de Agerpre s.
Ȋn data de 24 septembr ie 2002, vapoare ale NATO au efectuat un exercițiu între Insulele
Canare și strâmtoarea Gibraltar, în aceeaș i zi, 14 balene cu c ioc au eșuat pe plajele vecine.
Autopsia efectuată, a dezvăluit leziuni la nivelul urechii interne. Acea eșuare masivă n-a fost
prima, dar, de această dată, nu există îndoieli: sunetele foarte putern ice pot provoca moartea
marilor cetacee, amenințate deja de amploarea vânătorii și a pescuitului .
Principalii acuzaț i au fost sonarele militare de joasă frecvenț ă, utilizate pe ntru dete ctarea
submarinelor, ș i tunurile de aer folosite pentru pr ospectări petroliere offshore . Din anii 1990, mai
multe eșuări, î n majoritate , ale balenelor cu c ioc, au fost corelate cu exerciț iile navale care au
utilizat sonare de mare putere , confirma Xavier Lurton, coautor al unui raport asupra riscurilor
poluării sonore pentru mamiferele marine.
Un specialist al Institutului francez de Cercetare pentru Exploatarea Mă rii din Brest,
Lurton, amintește că marina americană, ca și industria petrolieră offshor e, au fost de acord în
ultimii ani să facă importante investiții pentru finanț area studiilor re alizate de comunitatea
academică în vederea limitării acestor riscuri. Mai multe ță ri (Australia, Noua Zeelandă , Brazilia,
Marea Britanie) au pus în practică reglemen tări mai stricte în domeniul exploră rii petroliere
offshore. Totuși, lucrurile nu s -au rezolvat în totalitate pentru că numărul vaselor comerciale
crește în ritmul globaliză rii, cu zgomotul aferent. Conform rapor tului citat, intensitatea sonoră a
crescut î n medie, într -o jumătate de secol, cu 10 decibeli în gama sutelor de hertzi. Este un“smog
acustic” , grav ținând seama că mamiferele marine recurg la localizare prin ecou pentru a
comunica, a se găsi sau pentru a -și căuta hrana. Confuzia ambienta lă le face să-și piardă simțul
orientă rii, obligându -le să părăsească anumite habitate, înmulț ind riscuri le de a se lovi de nave.
Adăugându -se la bilanțul vână torii legale de balene (1.500 pe an) ș i la ca pturile accidentale de
delfini și cetacee î n plasele de pescuit (câteva zeci de mii pe an) , aceste perturbări pun în pericol
supraviețuirea celor mai amenințate specii.
“Pentru a înțelege mai bine felul în care poluarea sonoră afectează animalele, trebuie
stabilită mai întâi sursa zgomotelor ș i modul î n care se propa gă”, precizează Michel Andre,
35
directorul laboratorului de aplicații bioacustice de la Universitatea Politehnicadin Catalonia
(Spania).
Conform celui mai recent raport al Grupu lui Interguvernamental de Experți asupra
Evoluției Climei (CIEC), publicat în 200 7, creș terea nivelului de bioxid de carbon î n atmosferă
va determina o aciditate sporită a mărilor ș i oceanelor. Ac easta ar face ca mediul marin să devină
mult mai zgom otos, prin reducerea capacității de absorție a sunetelor de joasă frecvență1. O
particularitate a au zului este adaptarea la liniște . Sensibilitate a scade î n caz de zgomot puternic și
persistent , instalându -se o stare de oboseală care se poate remedia prin întreruperea sursei de
zgomot . Există o legătură directă între tăria zgomotului și tulburăr ile pe care acesta le provoacă.
Urechea este adaptată la un regim sonor natural de care ar e nevoie. Totuși din e xperiențele
efectuate a reieșit că liniștea fizică perfectă produce neliniște psihică .
Chiar dacă nu în aceeași măsură , zgomotul pro voacă și plantelor suferință . Din fiziologia
vegetală, sunt cunoscute, experimentări care au probat influența sonoră asupra proceselor de
creștere și dezvoltare, precum și rolul negativ al vibrațiilor puternice. Complexitatea acestor
probleme, dar mai ale s importanța lor vitală pentru întreaga Terră , necesită numeroase clipe de
reflecție. Așa se vor naște hotărârile prin care primejdiile secolului XX vor dispărea, lăsând cale
liberă progresului omen irii reconciliată cu întregul să u mediu de viață2. Poluarea sonară,
determinată de sunetele disarmonice supără toare , este produsă mai ales de mașinile și mijloacele
de transport. Scara sonică este abordată la nivele din ce în ce mai înalte. Avioanele cu reacție
depășesc limita sa de 130 dB, iar bangul soni c continuă să acționeze nociv și după trecerea lor, a
celor cu viteză mai mare decât cea a sunetului. Automobilele, tractoarele și alte mașini,
vapoarele, motonavele și submarinele creează zgomote de aproximativ 100 dB. Zgomotul este
considerat , din punct de vedere convențional, c a fiind orice sunet a că rui intensitate este mai
mare de 35-40 dB; sune tele cu valori mai mari provoacă efecte ps ihice și fiziologice negative.
Nu în cele din urmă, undele de înaltă frecvență emise de aparatele radio creează agenț i
perturbatori ce al terează starea naturală a ambianței, putând avea influență negativă asupra
viețuitoarelor, inclusiv a omului3.
În temeiul acesteia au fost realizate hărți d e zgomot pentru anumite obiective cum ar fi:
proiecte de infrastructură ce privesc traseele trenurilor, aeroporturi, porturi, autostrăzi, precum și
orașe, industrii etc. Cu toate acestea , realizarea hărților nu este completă, de cele mai multe ori
motivația fiind lipsa fondurilor necesare. Responsabilitatea pentru realizarea ac estor hărți revine
1 http://www.românialiberă.ro/știință -tehnologie/știință/mamiferele -marine –ucise -de-poluarea -sonoră -a–lumii -tăcerii –160887 ,
accesat în Noiembrie, 2015
2 DR. Al Ionescu, Efectele biologice ale poluarii mediului , Editura Academiei Republicii Socialiste Romania,București, 1973.
3 C. Rabega si M. Barnea, Cap. Sursele de poluare si limitele tolerabile ale noxelor , Ecologie si protecția mediului -manual
preparator , Dr. Gh. Mohan si Dr. A. Ardelean, Editura Scaiul, 20.XII.1993.
36
autorităților administrației publice locale, ministerul ui transporturilor prin unitățile aflate în
subordine care gestionează infrastructura etc., c onform Ordinului ministrului transporturilor,
construcțiilor și turismului nr. 1.258/2005 pentru stabilirea unităților responsabile cu cartarea
zgomotului1 pentru căile ferate, drumurile, porturile din interiorul aglomerărilor2 și aeroporturile,
aflate în administrarea lor, elaborarea hăr ților strategice de zgomot și a planurilor de acțiune
aferente acestora, din domeniul propriu de activitate. Obiectivele hotărârii de guvern sunt
prezentate în art .1.
Scopul acestei hotărâri3 este acela de a aborda în mod unitar și de a implementa
progresiv, la nivel național, evitarea, prevenirea sau reducerea efectelor dăunătoare provocate
de expunerea populației la zgomotul ambiant, i nclusiv a disconfortului, prin luarea măsurilor
necesare în vederea combaterii efectelor noci ve ale zgomotului asupra sănătă ții umane, precum
întocmirea hărților de zgomot ( respectiv cartarea lor), precum ș i obligația de a analiza și evalua
fiecare hartă strategică de zgomot4 și alte rapoarte trimise de autoritățile competente (art .5),
conform legislației î n vigoare.
III.2. Efectele poluării sonore
Sunetele și zgomotele au efecte diferite asupra o mului, cele mai mari valori de poluare
sonoră se înregistrează în mediul urban. Omul contemporan este însoțit permanent de zgomote
care au proveniență și intensitate diferită, nivelul maxim al acestora fiind a tins în timpul zilei. Pe
primul loc se situează transportul rutier și feroviar, urmat de activitățile industriale, comerciale și
de șantierele de construcții. Zgomotul produs de numărul mare de mijloace auto de transport,care
sunt tot mai numeroase, creează treptat o stare continuă de stres.
Poluare a sonoră produce efecte negative asupra organismului uman , care se traduc prin
disconfort psihic, tulburări psihice ș i fiziologice, leziuni ale organului au ditiv, boli gastro –
1 Cartarea zgomotului – prezentarea datelor privind situaț ia existentă sau prognozată referitoare la zgomot în funcție de un
indicator de zgomot, care evidențiază depășirile valorilor limită în vigoare, numărul persoanelor afectate sau numărul de loc uințe
expuse la anumite valori ale unui indicator de zgomot pent ru o anumită zonă.
2 Prin aglomerare se înțelege, o parte a unui teritoriu cu o populație al cărei număr depășește 100.000 de locuitori și cu o de nsitate
a populației necesară îndeplinirii condițiilor de zonă urbană.
3 H.G. nr.321/ 2005 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental publicată în M.Of. nr.358/ 2005 abordează unitar, la
nivel național, evitarea, prevenirea sau reducerea efectelor daunatoare provocate de zgomotul ambiental, inclusiv a
disconfortului.
4 Harta strategică de zgomot este o hartă concepută pentru evaluarea globală a expunerii la zgomotul provenit din surse diferite
într-o zonă dată sau pentru a stabili previziuni generale pentru zona respectivă. Harta de zgomot reprezintă cartarea, pentru o
anumită zonă, a datelor privind si tuațiile existente sau prognozate referitoare la zgomot, în funcție de un indicator de zgomot, și
care evidențiază depășirile valorilor limită în vigoare, numărul persoanelor afectate dintr -o anumită zonă ori numărul de locuințe
expuse la anumite valori al e indicatorului de zgomot.
37
intestinale ș i chiar ale apara tului cardio -vascular. La persoanele care își desfășoară activitatea în
mediu l industrial cu surse continue ș i intense de zgomot, după 4-5 ani poate să apară surzenia
permanentă . Efecte psihice ș i fiziologice similare cu cele de mai sus pot fi determinat e și de
trepidațiile provocate de circulaț ia auto, liniile de tramvai s au metrou sau de unele activităț i
industriale. Nivelurile admisibile pent ru vibrații și zgomote sunt stabilite prin acte normative
cum sunt H.G. nr.539/ 2004 care stabilește limitarea nivelului emisiilor de zgomot în mediu
produs de echipamente destinate utilizării în exteriorul clădirilor (M.O f. nr.398/ 2004).
Boala cea mai gravă produsă de poluare a fonică este pierder ea auzului. Expunerea
prelungită la sunete de intensitate de numai 85 de decibeli poate afecta temporar sau c hiar
definitiv structura fragilă a urech ii interne. Sunetele puternice cum sunt, sunetul armelor de foc
la un poligon , pot duce la pierderea imediată a auzului.
Cele mai multe c azuri de boală s -au înregistrat la locul de muncă , unde lucrătorii nu pot
evita expunerea la sunetele de intensități ridicate, și dacă această expunere este una îndelungată
pericolul este iminent. Muncitorii din fab rici, cei din domeniul construcț iilor, personalu l militar,
polițiștii, pompierii și m uzicienii sunt cei mai predispuși la apariț ia acestei boli. Poluarea fonică
produce probleme, c hiar dacă la anumite nivele nu există pericolul pi erderii auzului. Datorită
zgomotului comunicarea î ntre oameni este mai dificilă , reduce capacita tea de concentrare și
deranjează somnul. Fiind o sursă continuă de stres, poate duce la ridicarea tensiunii sângelui și la
alte probleme de ordin cardiovasc ular, câ t și boli pe fond nervos.
III.3. Combaterea efectelor negative ale zgomotului
În general, eficiența maximă î n domeniul combaterii zgomotului se obține direct la sursă.
Noile mașini au fost astfel concepute î ncât î n timpul funcționării nivelul sonor rezultat s ă fie
minim . În vederea diminuării zgomotului produs de motoare, i nginerii mecanici au găsit soluții
ingenioase, astfel cauciucurile pneumatice î nlătură huruitul roților pe pavaj , iar utilajele sunt
dotate cu fundații și structuri amortizoare de vibrații .
Preocuparea s căzută pentru izolarea fonică, constitui e una dintre principalele deficiențe ,
foarte greu de remediat . Studiourile de radio , de televiziune și cinematografice beneficiază de o
desăvârșită “separare sonoră” . Astfel de soluții necesită însă izolații cu totul speciale și
costisitoare .
38
Un strat fonoabsorbant antiimpact sub pardoseli este cea mai sumară ameliorare , care
rămâne deo camdată departe de generalizare , cu toată simplitatea evidentă. Tâmplăria , instalațiile
sanitare sunt lipsite de calități fonoizolante sau devin chiar surse suplime ntare de zgomot :
robinetele huruie, conductele șuruie , ușile și ferestrele trosnesc . Conflictele locative sunt deseori
generate de zgom ote produse neintenționat , dar încetineala î n combaterea tehnică a zgomotu lui
din blocuri persistă , încât este foarte gr eu de prevăzut când se va ameliora această componentă a
confortului tot mai importantă pen tru condițiile actuale de viață .
Cu m ult timp înaintea altor țări, Comisia de acustică a Academiei R.S.R. , a inițiat o
companie de luptă împotriva zgomotului . Încercări de evitare a poluării sonore s-au făcut și se
fac prin măsu rile de luptă împotriva zgomotelor din industrie , din transporturi și din clădiri cu
diferite destinații .
Încă nu s -au stabilit până î n prezent norme de “calitate sonoră” , a mediului . Însă există
prevederi legislative ca re interzic tulburarea liniștii , considerată ca fiind o încălcare a principiilor
curente de conduită î n societate . Aceasta se referă nu numai la manifestări individuale , ele
nefiind direct operante față de zgomotul produs de vehicule , instalații industriale etc. .S-au mai
luat și unele măsuri pe plan edilitar cum ar fi interzicerea claxonatului în perimetru urban ,
înlocuirea parț ială a tramvaielor cu troleibuze , introducerea tramvaielor silențioase .
Poluarea sonoră mai poate fi diminuată prin plantarea arborilor pe marginea străzilor ,
autostrăzilor , în zonele industriale , folosirea materialelor izolate fonic pentru constr ucții. La
acestea se pot adăuga eforturile noastre de a respecta or ele de liniște și de odihnă ale celorlalți ,
de a asculta muzică la o intensitate redusă , de a ne izola garajul în care încercăm automobilul ,
eforturi care să contribuie la evitarea a ceea ce se numește poluarea sonoră .
III.4 . Concluzii
Este de remarcat faptul că, de -a lungul existe nței umanității, atitudinea oamenilor faț ă de mediu
nu s-a schimbat semnificativ. Un număr mare de documente atestă exploatarea irațională a
pădurilor (Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea unor specii (eroii din Mahabharata
ard o pădure între agă cu animalele din ea cu tot). Diferenț a dintre noi și strămoșii noștii este
legată de capacităț ile noastre sporite atât de a distruge câ t și de a î ngriji mediul. De -a lungul
timpului prin ocuparea extensivă a planetei calitatea mediului s -a degradat, gr osimea stra tului de
39
ozon a scăzut, punând întreaga planetă într -o stare critică. Toate acestea au dus la creș terea
îngrijorării legate de deteriorarea mediului.
Standardizarea și normarea izolațiilor fonice poate fi de mare utilitate cu condiția să
capete obligativitate ca și î n cazul măsurilor de protecție a mediului .
Poluare a sonoră rămâne însă o problemă î ncă deschisă atât ca intensificare obiectivă cât
și ca delimitarea subiectivă deoarece liniștea este indispensabilă oricărei acti vități și mai ales
activităților intelectuale . Deși natura ne -a transmis atât direct cât și indirect cea ce se întâmplă cu
ea de cele mai multe ori omul a trecut pes te toate catastrofele naturale ș i odată cu trecerea
timpul ui a uitat , (sau și -a permis să uite ) destul de ușor cele petrecute.
Totuși nu putem afirma că oameni î n totalitatea lor au fost inconștienți și nepăsători ,
deoarece î n acest sens stau drept dovadă (mărturie) cercetările , scrierile ș i discursurile lor cu
privire la problemele cu care s e confruntă mediul dar mai ales problemele pe care le ridică atât
tăierile necontrolate ale pădurilor care sunt atât de importante î n vederea asigurări i oxigenului
necesar vieții dar ș i efectele nocive ale poluărilor masive care pe termen lung au același e fect
asupra pădurilor.
Din cercetările realizate a le acestor oameni a reieșit, că inclusiv poluarea atmosferei cu
metale grele și alte substanț e impurificatoare determină în timp stoparea creșterii arborilor , iar în
cele din urmă duc la uscarea lor. Deasem nea polu area are ca efecte negative moartea lentă a
vegetației din zonele preponderent afectate , determină și contribuie direct și ireversi bil atât la
dispariția (moartea ) unor specii de insecte – atât de necesare naturii, care joacă un rol important
în procesul de polenizare ca parte importantă a ecosistemului -, dar și a dispariției unor pasări
sensibile la astfel de substanțe . Toate acestea luate împreună conduc la dispariția unei verigi din
lanțul trofic , dar și la sluțirea , mutilarea, degradarea naturii și nu în cele din urmă la crearea unor
peisaje grotești acestea fiind determinate în cea mai mare parte , de acțiunile de exploatare în
mod agresiv din diferite ramuri industriale.
La noi în țară marile surse poluatoare care au determinat crearea unor peisaje nu tocmai
pitorești sau estetice, au fost reprezentate până în ani i 1995 -2000, de marii coloși industriali
rămași moștenire din perioada comunistă. Valoarea alarmantă a poluării a fost r edusă în ultimi i
20 de ani atât la nivel local cât și la nivel național în mod considerabil , dar acest fapt nu se
datorează, direct eforturilor asidue de susțin ere și protejare a mediului, de conștientizare a
efectelor negative ale poluării sau realizării într-o anumită proporție a unei conștientizări cu
privire la problemele de mediu , ci datorită , în cea mai mare parte a închiderii treptate a acestor
coloși industriali.
Nu pot afirma că din punct de vedere juridic nu avem un sistem legislativ bine pus la
punct în vederea protejării mediului în fața exploatărilor agresive ale resurselor naturale, dar de
40
cele mai multe ori aceste reguli rămân scrise în coduri și legi pe care nu de puține ori oameni i fie
nu le citesc, fie la citesc doar pentru ca au nevoie de ele, fie pentru că ocazional au posibilitatea
și timpul necesar să le consulte. Nu din lipsa măsurilor de protejare a mediului ducem lipsă, ci
de lipsa de acțiune de informare cu privire la fap tul că tot cee a ce se întâmplă, se datorează în
cea mai mare parte activității necorespunzătoare desfășurate de om. Iar efectele acestora nu
întârzie să apară manifestându -se sub diferite forme și la intervale diferite de timp .
Trebuie precizat, că sub ace st aspect , dar mai ales din punct de vedere legislativ
Rom ânia, este una dintre puținele țări care se obligă prin constituție să asigure cetățenilor săi
”Dreptul la u n mediu înconjurător sănătos ș i echilibrat ecologic”, obligându -se de asemenea să
asigure cadrul legislativ corespunzător. Di n acest punct de vedere statul ș i-a îndeplinit această
obligație , mediul fiind protejat atât prin constituție , prin legea privind protecți a mediului O.U.G .
195/2005 precum și printr -o serie de acte normative specializate pe domenii , dar din păcate acest
lucru nu este suficient. Trebuie asigurat deasemenea , nu doar cadru l legislativ ci și punerea î n
aplicare a acestor prevederi prin personalul specializat și autorizat în acest domeniu precum ș i a
personalului autorităț ilor publice locale care desfă șoară activităț i ce implică exercitarea
autorității de stat , dar care la rândul lor trebuie să dea dovadă de o calitate morală deosebită . Din
păcate însă de cele mai multe ori chiar unele dintre aceste perso ane, dau dovadă de o ne păsare și
o totală lipsă de respect față de mediul înconjurător și de tot cea ce se întâmplă î n juru l lor, atâta
timp cât se bucură de o poziție privilegiată în societate ș i de siguranța resurselor financiare.
Un exemplu î n acest sens îl reprezintă primar ul localităț ii Aiud, care cu câțiva ani î n
urmă a dobândit calitatea de vânător , iar în ideea desfășurării acestei activităț i, dar și î n vederea
mascării unor fapte nu tocmai legale sau care se situează uneori la limita legii . În justificarea
celor afirmat e aduc drept argument faptul ca în urma activării domn iei sale î n cadrul unei
societăți particulare de vânătoare constituită î n mod legal , după o perioada scurtă de timp această
asociație a obținut în mod miraculos dreptul de a -și desfășura activitatea î n condițiile legi i pe
anumite terenuri din jurul localității Aiud , iar această zonă fiind acoperită de o suprafață
considerabilă de pădure , în ultima perio adă a fost supusă unor activităț i de despădurire mascată,
în unele zone , pe suprafețe destul de mari lăsând în urmă o pădure de cioturi, fără a se lua nici o
măsură de reîmpă durire, lăsând locurile să se regenereze în mod natural.
Așa cum am menționa t în cele de mai sus , statul se obligă prin constituție să asigure un
mediu s ănătos , dar mai trebuie avut în vedere faptul că î n prevederile aceluiași articol sunt
prevăzute obligațiile care cad atât în sarcina statului dar mai ales î n sarcina persoanelor fiz ice
și juridice , acestea având la rândul lor obligația protejării și ameliorării stării mediului
înconjurător . Conform acestor prevederi legale oricare dintre noi cetățenii , avem obligația morală
de a semnala sau de a sesiza autorităț ilor competente faptele care pot avea un car acter ilicit î n
41
vederea constată rii acestora ș i cercetării lor, totuși cetățeanul roman, de cele mai multe ori nu
apelează la autorități iar, î n unele cazuri, mai rare , apelează la presă, tocmai î n ide ea de a
determina autoritățile să iese din starea de pasivitate . În urma acestor sesizări făcute prin media ,
autoritățile competente se simt obligate să se autosesizeze demarând în acest sens o serie de
activități ș i cercetări care de cele mai multe ori nu sunt finalizate.
În vederea asigurării protejării mediului precum și ameliorării prejudi ciilor provocate
mediului, a fost adoptată legea O.U.G . 68/2007, care a fost modificată prin legea 49/2013
privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului ,
asigurându -se prin intermediul acestei legi un re al suport legislativ în scopul protejării mediului ,
prevăzând în conți nutul ei atât mă suri preventive care pot fi luate în caz de prejudiciere a
mediului (secțiune a I măsuri preventive), acțiuni reparatorii (secțiunea II), precizând în același
timp că dre ptul la acțiune aparține oricărei persoane fizice și juridice care este afectată sau
posibil afectată de un astfel de prejudiciu.
Pe lângă tăierile masive din domeniul forestie r pe teritoriul tării noastre îș i face simțită
prezența poluarea estetică apărut ă în urma industrializăr ii masive ș i a dezvoltării intense a
industriei p refabricatelor din beton, chimică ș i metalurgică , aceasta materializându -se prin
prezenț a unor peisaje la fel de dezolante ca si cele din domeniul forestier.
Așadar poluarea estetică , respectiv poluarea vizuală , constă în introducerea în câmpul
vizual al unor elemente create de om care se află în totală dizarmonie cu peisajul prin
intermediul cărora se promovează mesaje cu caracter excesiv și depresiv. S-au remarcat în acest
sens localitatea Turda, unde în urma procesului de fabricare a cimentului au fost dispersate în
atmosferă suspensii fine de ciment , care s -au depus pe clădirile și acoperiș urile caselor dând
orașului un aspect sinistru. Î n localitatea Zlatna în urma exploatărilor masive a minereurilor de
cupru ș i a prelucrări i acestora eu fost emise în aer pulberi cu o înaltă concentrație de metale
grele , determinând în perioada 1998 -2003 formarea unui ˮsmog ˮ pe plan local , colorând
atmosfera într -o nuanțăr oșiatică , făcând -o aproap e irespirabilă, mai ales în perioada de vară,
determinâ nd oameni să poarte în dreptul că ilor re spiratorii, măș ti improvizate din material textil
îmbibat în apă pentru a filtra aerul. Această poluare a aerului a avut repercusiuni asupra
imunității populației din această zonă , reflectându -se printr -o imunitate scăzută ș i riscul
îmbolnăvirii cu boli ale că ilor respiratorii , cum sunt de exemplu, bronșitele acute sau cronice
silicozele, cei mai afectați însă au fost copii i.Tot în urma exploatări lor și preluc rării cuprului de
către S .C.UPSOM S.A., au rezultat imensele halde de steril care mult timp , au co ndus la
degradarea peisajului în zonă precum și la poluarea continuă și sistematică a mediului
înconjurător datorită măsurilor insuficient e de protecție în acest sens. În prezent în localitatea
Zlatna , poluarea s -a redus considerabil, aceasta datorându -se în proporție , de 90% închiderii
42
societăț ii S.C . UPSOM S.A. care a lăsat în urma sa, halde de steril neprotejate și care sunt în
continuar e o sursă continuă de poluare , iar în ceea ce privesc cheltuielile de protecție a mediului
și de refacere a acestuia au rămas în totalitate în sarcina statu lui și autorităț ilor locale. Impactul
acestor poluări sistematice s -a făcut resimțit în zonă și în plan peisagistic determinând în timp
uscarea vegetației , creând un aspect de deșertificare, schimbând paleta cromatică a zonei , aceasta
având în prezent o culoare roșiatică datorită concentrațiilor mari de cianuri ș i de cupru .
Toate cele prezentate mai sus au menirea de a ne determina să conștientiză m gravitatea
situației și să acționă m în vederea remedieri i prejudiciilor produse mediului. A acționa în acest
sens nu însemnă doar a asigu ra un cadru legislativ adecvat ș i postarea lui pe internet în ideea că
poate cineva se va gândi să le citească. A firm aceasta deoarece, deși suntem în epoca tehnolog iei
ultra moderne, și dispunem î ntr-o proporție destul de mare de această tehnologie , dar mai ales
tinerii , ei având acces nelimitat la internet , deci la infor mație , protecț ia mediului ar trebui
realizată ș i prin intermediul rețelelor de televiziune , prin realizarea unor materiale informative
scurte con cludente iar mesajul transmis să -i determine pe concetățeni i noștri să ia atitudine și să
trezească în ei dori nța reală de a reacționa ș i de a se informa , și nu în cele din urmă la crearea
unei conștiințe de mediu . Dar poluarea estetică, numită și poluare vizuală, se poate manifesta sub
mai multe aspecte și fațete, cum este de exemplu , prezența numeroaselor cablu ri, care apartin
rețelelor de transmisiune a posturilor de televiziune, precum și implantarea între construcțiile
vechi, cu valoare istorică, a unor clădiri, cu arhitectură modernă și anvangardistă, realizând în
acest sens un contrast hidos și grotesc.
În ceea ce privește protecț ia mediului , Reglementă ri legale au existat de mai multă
vreme, dar ele au început să se contureze numai treptat în jurul primei legi de protecț iei a
mediului nr. 91/1973. În ceea ce privește cointeresarea titularilor dreptului la u n mediu sănătos și
echilibrat ecologic în protecția și dezvoltarea mediului natural și artificial în doctrina
internațională și mai puțin la noi s -au conturat mai multe teorii1. Dintre aceste orientări doar
două prezintă importanță, sub acest aspect, fiecare dintre acestea exprimând, o anumită cale în
această privință și anume:
– cea a cointeresării bazate pe conștiința de proprietar (privat);
– și calea cointeresării prin măsuri de constrângere jurid ică, concretizat ă în înăsprirea
sancțiunilor juridice.
1 Lupan E., Tratat de dreptul protecț iei mediului , Editura C.H. Beck, Bucureș ti, 2009 52 -57
43
IV. COINTERESAREA BAZATĂ PE CONȘTIINȚA
DE PROPRIETAR
Această cointeresare fundamentată pe conștiinț a de proprietar este o cale cu conținut
economic formulată în concordanță cu cerinț ele teoretice ale problemei, dar ș i cu luarea în
considerare a realităților activității practice și a rezultatelor poluă rii.
Suportarea ris cului care are loc în urma poluă rii mediului este un eleme nt component al
sistemului relațiilor de proprietate. Deoarece , interesul f iecărei persoane de a -și ocr oti
proprietatea împotriva orică rei forme de poluare constituie fundamentul firesc în temeiul căruia
se realizează protecția ș i dezvoltarea mediului1.
Această concepție se bazează pe ideea necesităț ii aproprierii trepta te și cva sitotale a
factorilor de mediu natural i și artificial i creați de că tre om, fiind ș tiut că proprietarul privat apar e,
de cele mai mul te ori, ca un bun gospodar, conștiința sa faț a de pro priile bunuri putând fi corelată
ușor cu conștiinț a de mediu, care î mpreună determină persoana respectivă să întreprind ă mă suri
pentru protejarea de efectele poluării a bunurilor sale ș i chiar pentru întreprinderea unor măsuri
pentru îmbunătățirea condițiilor de mediu2.
Au fost invocate mai multe argumente în favoarea acestei căi de realizare a cointeresării
în protecția mediului cele mai importante3, dintre a cestea constau în faptul că:
– este cea mai eficientă cale de cointeresare în protecția mediului, realizată fără nici o
intervenț ie a statului;
– ea implică un număr însemnat de persoane, în calitate de pro prietar, în activitatea
complexă de protecț ie a mediului;
– datorită prezenț ei lor permanent e, în primul rând în cazul agenț ilor economici, e le
exclud , cel puțin teoretic, opoziț ia;
1 Duțu M., Dreptul mediului , ediția a II -a, Editura C.H. Beck, București, 2008, p.161.
2 Lupan E., Tratat de dreptul protecț iei mediului , Editura C.H. Beck, Bucureș ti, 2009 p.52-57
3 Lupan E., Tratat de dreptul protectiei mediului , Editura C.H. Beck, București, 2009 p. 54
44
– conștiinț a de proprietar presupune prezența conștiinței de mediu care, împreună,
asigură prioritatea protecț iei mediului;
– conștiința de proprietar stimulează întreprinderea unor acț iuni pentru protejarea
propriilor bunuri, în primul rând, prin mă suri de prevenire neajungându -se astfel la e fecte
negative ulterioare asupra propriului mediu .
Susțină torii acestui sistem po zitiv de cointeresare în protecția med iului pornesc de la
prezumția că proprietarul unor elemente ale mediului acționează după principiul maximei
cointeresări și deci cu maximum de eficiență prin prisma lucrurilor și bunurilor respective, se
protejează și omul. În reglementarea legală, punctul de plecare , în acest fel, este și trebuie să -l
constituie proprietatea, cu excepția lucrurilor .
Cointeresarea bazată pe conștiința de proprietar nu poate să nu devi nă mijlocul cel mai
eficient în lupta pentru protecț ia m ediului. Ceea ce presupune însă formarea și dezvoltarea
conștiinței de mediu la oameni pe baza ideii de proprietar, care va asigura prioritatea activității
de prevenir e a poluării.
IV.1. Cointeresarea determinată de înăsprirea
sancț iunilor juridice
A doua modalitate de realizare a unei cointeresări în protecț ia mediului este considera tă a
fi cea a ră spunderii juridice sau, mai exact, cea a înăspririi sancțiunilor juridice pentru poluare.
Atunci, când conștiința de proprietar lipsește și, în anumite împrejură ri, mediul este poluat,
poluatorul este pasibil de sancțiune juridică și va trebui tras la ră spundere, printre altele, și pentru
educarea și cointeresarea sa în protecția mediului.
Această concepție consideră că , chiar dac ă aplicarea unei sancțiuni mai aspre nu
suplinește lipsa conștiinței de mediu bazată pe proprietate, încearcă cel puțin să realizeze același
scop al protecț iei mediului prin depoluare, prin refacere a mediului afectat de poluare. Aplicarea
sancțiunii juridice pentru poluare poa te avea ca rezultat dep oluarea și refacerea mediului să u,
eventual, într -o oarecar e măsură, prevenirea altor poluări. Chiar dacă are un rol educativ,
constrâ ngerea statală, prin aplicarea unor sancț iuni d in ce în ce mai aspre, în condițiile legii, față
de poluatorii me diului, ea nu va rezolva singură problemele complexe ale poluării și protecției
mediului.
45
V. EDUCAȚIA DE MEDIU
Preocupări î n domeniul educației de mediu, au existat atât la nivel European cât și la
nivel naț ional. La conferința din Nevad a, S.U.A. IUCN (Uniunea Internațională pentru
Conservarea Naturii), di n anul 19 70 specialiștii și cercetătorii au definit educația ecologică ca
fiind: “ … procesul pri n care sunt recunoscute valori ș i clarificate concepte pentru a se putea
dezvolta abilități și atitudini necesare înțelegerii și aprecierii relațiilor dintre om, cultura din
care face parte și mediul biofizic . Educația ecologică include de asemenea, exersarea luării unei
decizii ș i formularea unui cod propriu de con duită privind calitatea mediului”.
Educa ția pen tru mediul înconjurător , a av ut în ultimele trei decenii o evoluție foarte
rapidă , este un concept utilizat în această formă pentru prima dată în 1948, cu ocazia conferinței
IUCN (International Unit for the Con servation of Nature and Natural Resources) de la Paris.
Câteva mo mente au marcat în mod deosebit dezvoltarea concepției privind edu cația pentru
mediu până în prezent. Pasul cel mai important, l -a constituit, în demersul definirii educației
pentru mediu reuniunea IUCN / UNES CO din Nevada, U. S.A. din 1970.
Prima definiție „clasic ă” a terme nului a fost formulată cu această o cazie: "Educația
pentru mediu re prezintă procesul de recunoaștere a valorilor și de clarificare a concep telor î n
scopul dezvoltării abilități lor și atitudinilor necesare înțelege rii și aprecierii interrelațiilor dintre
om, cultură și mediul său biofizic. Educația pentru mediu necesită prac tică în luarea deciziilor și
formularea pentru sine a unui cod de comportament privind aspecte refe ritoare la calitatea
mediului”. În 1975, s-au creat primele pro grame internaționale privind educa ția pentru mediul
înconjurător (UNEP –United Nations En vironment Programme și UNESCO/ UNE P) și are loc
prima de clarație interguvernamentală asu pra acestei teme: Carta de la Belgrad – Un cadru global
privind edu cația pentru mediu.
Ideea educa ției pentru mediu, era deja în curs de formare, ea fiind văzută ca un proces
permanent, interdisciplinar ca natu ră și aplicare, un demers educa țional (privit global și nu doar o
“altă” dis ciplină de studiu), privind inter relațiile dintre om și sistemul natural, încurajând
participarea la expe riența de formare, referindu -se atât la dimensiunea globală c ât și la cea
46
trecută / prezentă / viitoare, încura jând înțelegerea, gândirea critică, re zolvarea de probleme,
clarificarea valorilor.
Anii ’80 au fost marcați de lan sarea Strategie i privind conservarea globală, incluzând și o
parte refe ritoare la educație. Sunt refor mulate obiectivele acestui domeniu, cu ac cent pe
participarea activă la pro tecția mediului și găsirea unor posibile soluții. Rezoluțiile adop tate vor
juca un rol i mportant în e laborarea noului curriculum în diferite țări după 1990.
Ȋn 1988 a fost adoptată definiția educației pentru mediul înconjurător corespunzătoare
acestei etape în evoluția domeniului, astfel : “E. M. reprezintă un proces permanent în care
indivi zii și colectivitatea devin conștienți de mediul lor înconjurător și achiziționează
cunoștințele, valorile, competențele, experiența și voința care le permit să acționeze, individual și
colectiv, pentru rezolvarea problemelor a ctuale și viitoare ale mediul ui (UNESCO -UNEP,
1988)” .
Anii ’90 continuă sub semnul Conferinței Națiunilor Unite asupra mediului și dezvoltării
desfășurate la Rio de Janeiro, Brazilia, în 1992. Unul dintre documentele elaborate cu această
ocazie – Agenda 21 re prezintă programul în sc opul unei dezvoltări durabile în secolul XXI. În
Marea Britanie, este momentul introducerii educației pentru mediu ca temă cross -curricular în
cadrul curriculumului național, într -o poziție centrală a acestuia1.
Educația ecologică, ca și concept are la bază, doua noțiuni fundamentale: mediul natural,
calitatea ș i degradarea mediului.
Noțiunea fundamentală care stă la baza ecologiei ca știință este mediul natural. Legea
Protecț iei M ediului nr.137/1995 actualizată , define a mediul ca și un ,,ansamblul de c ondiții și
elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul , aspectele caracteristice ale peisajului,
toate straturile atmosferice, toate materiile org anice și anorganice, precum și ființ ele vii ,
sistemele naturale în interacț iune, cuprinzând elem entele enumerate anterior , inclusiv valor ile
materiale și spirituale , calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea
omului”.
Definiția , a fost preluat ă și în art.1 alin.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr.195/2005 privind protecția mediului. Cei doi termeni: calitatea mediului (care vizează
însușirile esențiale ale acestuia, în raport de calitatea condițiilor naturale) și degradarea mediului
(definit ca afectarea echilibrului ecologic și a calității vieții, cauzată în principal de poluarea
antropică ) interacționează, influenț ându -se reciproc.
Educaț ia pentru mediu nu este doar o formă de educaț ie, un instrument în rez olvarea
problemelor de mediu sau în gestionarea resurselor naturale. E a este un proces de o dimensiu ne
1 Octavian Mândruț, Marilena Mândruț, Educația Pentru Mediul Înconjurător , Ghid metodologic .
47
esențială în recunoaș terea valorilor mediului înconjurător și definirea conceptelor pri vind mediul
având ca scop îmbunătățirea calității vieț ii. Acest ti p de educaț ie urmărește inducerea, în special
în instituțiile de învățământ, a dinamicii sociale cu privire la educaț ie (cunoștințe , deprinde ri,
motivații , valori), care să stimuleze dezvoltarea personală, abordarea colaborativă și critică, dar
și asuma rea responsabilităț ilor cu privir e la deciziile luate pentru menținerea calităț ii mediului.
Educația t rebuie înțeleasă ca pe un fenomen social complex care contribuie la formarea
personalității, a inteligenței, a capacității de cunoaștere, a creativității. După cum se știe, educația
se realizează prin intermediu l agenților educativi care sunt : familia, pro fesorii, părinți i, lectura,
strada, mass -media, instituțiil e, societatea în ansamblul ei.
În societatea contemporană, majoritatea oamenilor de științ ă, politicieni, sociologi,
economiști , educatori recunosc existența unei crize ecologice. Această cr iză ecologică
atenționează prin -o serie de semnale din ce în ce mai accentuate: creșterea poluării concomitent
cu scăderea calității mediului, degradarea progresivă a stratului de ozon, dispariția unor suprafețe
mari de pădure și a unor specii de plante și ani male (afectarea bio diversității), diminuarea
resurselor ma teriale, energetice, alimentare, etc.
Cauza degradării mediului constă în „ignorarea și modificarea nerațională a echilibrului
biologic din natură” iar motivul a fost și este dorința unui tra i mai bun, mai confortabil, mai
distractiv, în sensul unui progres al civilizației și al menținerii unui standard de viață ridicat
pentru o populație care se înmulțește vertiginos” (Pop, 1972).
Nu poate fi condamnată dorința de progres, tocmai de aceea treb uie găsite alternative prin
care să se schimbe la scară planetară metodele de exploatare abuzivă a mediului, să se
armonizeze activitățile umane cu mediul. Conferința de la Rio din 1992 a pus bazele acestei
schimbări și a trasat niște direcții clare de re alizare, apărând noțiunea de ecodezvoltare sau
dezvoltare durabilă. Dezvoltarea durabilă presupune transformări de ordin politic, social, juridic,
economic și mai ales educațional, prin care societatea umană actuală să dobândească și să
manifeste o conștii nță și o conduită ecologică capabile să permită conviețuirea armonioasă a
omului cu natura.
Ȋn concluzie , aducerea omului în situația de a respecta valorile naturii fără să prejudicieze
mediul, se face doar prin instruire și educație, de aici rezultând imp ortanța educației ecologice în
școală.
Educația ecologică realizată corect și prin mijloace elocvente poate modela personalitatea
umană și forma la tineri nu numai conștiința ecologică, deci responsabilitatea față de mediu, ci și
conduita ecolo gică, deci un comportament responsabil vizavi de mediu.
48
V.1. Conștiința și conduita ecologică
Conștiința ecologică reprezintă un segment al conștiinței generale îndreptate spre natură
(bios). Ea izvorăște din cunoașterea mediului, a v ieții î n toate formele ei, a rolului fiecărei specii
în natură.
Conștiința ecologică este punctul de plecare pentru comportamentul ecologic care
respectă mediul și recunoaște impor tanța fiecărei specii pe Pământ .
Conduita ecologică mai este cunoscută și sub denu mirea de comportament ecologic sau
etică ecologică. Ea reflectă de fapt conștiința ecologică și se referă la acțiunile și atitudinile
formate prin educația ecologică și puse în practică de către persoanele educate. Am spus că este
un atribut al ființei ed ucate, pentru că s -a demonstrat că persoanele educate nu intră în cate goria
„ celor certați cu mediul , cu ecologia”.
Persoanele cu conștiință și conduită ecologică, educate în sensul respectării mediului, au
abilitatea de a se pune în postura de victimă ș i pot înțelege nevoia de existență a oricărei specii,
nu manifestă tendințe distructive, nu au tendințe egocentrice, nu duc campanii de distrugere, de
exterminare a unei specii, din contră , au înțelegerea și înțelepciunea de a apăra dreptul la viață și
la un mediu sănătos, curat pentru toate speciile de pe Pământ. Din contră, oamenii needucați,
lipsiți de cultură, manifestă tendința de a distruge pădurile, de a ruina locurile pitorești , de a
extermina specii considerate dăunătoare, mânați de dorința de di strugere care nu a fost ținută în
frâu de educa ție sau doar de setea de bani. Prin urmare punctul de plecare în educația ecologică
și în formarea conduitei ecologice este cunoașterea, înțelegerea,acceptarea locului și rolului
omului în natură, a faptului c ă omul este în acord cu natura și supus legităților ei și nu este
deasupra naturii și împotriva ei.
Având în vedere existența crizei ecologice mondiale, cu care se confruntă omenirea, un
rol important, îi revine conștiinței ecologice, la fel ca și celorlal te forme ale conștiinței sociale,
și, care trebuie să contribuie la formarea unei culturi ecologice a personalității umane. Cultura
ecologică, p resupune cunoașterea profundă a legilor1 dezvoltării naturii și societății, a
interdependenței omului cu mediul înconjurător, conștientizarea necesității de a ocroti natura, de
1 http://www.dacoromania -alba.ro/nr26/educatia_ecologica.htm , Noiembrie 2015
49
a prognoza fenomenele ce au loc în natură, și de a folosi cât mai rațional și eficient resursele
naturale.
Conștiința ecologică poate fi definită ca o formă a conștiinței sociale, care constă în
reflectarea corelației dintre societate și natură, a acțiunilor omului asupra naturii și consecințele
acestor acțiuni, precum și în fundamentarea căilor și mijloacelor de protecție a Naturii, a
mediului1.
Există două componente distincte ale con științei ecologice: una cu caracter practic și
cealaltă cu caracter științifico – teoretic. Conștiința ecologică cu caracter practic se formează
spontan, ca rezultat al activității practice a oamenilor. Ea reprezintă forma primară de percepere
de către om a locului și rolului său în raport cu mediul înconjurător.
"Conștiința ecologică științifico – teoretică, reprezintă un sistem de idei, concepții și teorii
cu privire l a formele de interacțiune dintre societate și natură, care au fost supuse elaborării
creatoare și sistematizării raționale. Aceste idei si teorii lărgesc si aprofundează baza spirituală a
concepției ecologice, care reflectă caracterul și scopul activității ecologice" (Apud Ecologia
umană și conștiința ecologică).
Între conștiința ecologică ș i cultura ecologică există o relație intimă, indisolubilă, de
interdependență. Cultura ecologică reprezintă fundamentul conștiinței ecologice a individului.
Este incontestabil faptul că, într -o societate modernă, unde valorile culturii sunt larg răspândite ,
difuzate și însușite de către popoare , vom întâlni și o conștiință ecologică elevată. Regretatul
Prof. Univ. Dr. Doc., Alexandru Tănase cel mai prolific și competent filozof al Culturii naționale
din perioada postbelică, sublinia argumentat faptul că, cu ltura constituie „un mod de viață în care
valorile își realizează funcția lor moral -formativă, devenind reguli și imperative ale existenței si
activității”.
R. Linton afirma că, membrilor oricărei societăți, cultura le oferă un ghid indisolubil în
toate î mprejurările vieții, pe baza unor modele culturale, ce au obținut aprobarea socială și permit
influențarea membrilor societății, care aderă la ele.
De aceea, modelele cultural -ecologice sunt, în fapt, normele ecologice capabile,
susceptibile a apăra și co nserva natura, mediul înconjurător, respectiv atitudinea față de
agresiunile împotriva Naturii, modul de protecție a acesteia, de promovare a unor masu ri, de
prevenire, profilactice ș i, totodată, terapeutice, curative atunci când degradarea mediului,
respe ctiv a aerului, pădurilor, solulu i, subsolului, deja s -a produs. Formarea și dezvoltarea
1 http://documents.tips/documents/evaluare -55c6131c89d40.html , Octombrie, 2015
50
culturii ecologice, se poate realiza cu succes numai într -o societate ecologică, care are ca
obiectiv sau scop final optimizarea și armonizarea interacțiunilor dintre Societate, Om și Natură.
Cultura ecologică presupune spiritualitate și activitate creatoare, responsabilă atât față de
destinele societății cât și ale naturii, ale mediului ambiant.
Stabilirea unor relații optime între societate și natură este o cerință primordială, de a cărei
soluționare depinde nu n umai prezentul, ci și viitorul ț ării, al națiunii de-a lungul timpului,
raporturile dintre om și natură s -au schimbat, au evoluat de la societățile primitive de tip
vânătoresc sau de culegători , în care indivizii umani făceau practic parte din lanțurile trofice,
spre societățile de tip distructiv , puternic industrializate, în care omul exploatează la maxim orice
resursă î n interes propriu. Mai nou, un alt tip de societate apare, cea în care omul este un
partener al naturii, care caută cooperarea cu aceasta, iar cooperarea nu se obține decât prin
cunoaștere1.
Este2 bine cunoscut faptul că, e ducația ecologică a fost și este considerată de mare
actualitate și importanță , motiv pentru care a fost larg dezbătută . Ceea ce reiese și din
multitudinea de definiții și lucrări teoretice dedicate educației ecologice. Totuși , ea con tinuă să
fie abordată mai degrabă ca o disciplină aparte, neintegrată în programa școlară, fără co relație cu
alte materii și cu oofertă redusă în ceea ce privește a plicabilitatea în viața de zi cu zi. Chiar dacă
ea este din ce în ce mai cunoscută, ca termen, educația ecologică este văzută, mai degrabă, ca un
domeniu separat și nu ca o necesitate permanentă a vieții noastre cotidiene . Asociația Ecologică
‟The North American Association for Environmental Education –NAAEE ˮ, a concluzionat că
educația ecologică facilitează învățarea prin colaborare (activitățile în echipe sau cu parteneri),
gândirea critică și discuțiile, fiind orientate p e strategii de acțiune și aplicații de adaptar e la
realitățile vieții.
Ȋnconcluzie , cei care participă la programe de educație ecologică dezvoltă și următoarele
aptitudini:
– lucrul în echipă;
– ascultarea și acceptarea unor opinii diferite, dovedind astfel m ai bune abilități sociale ;
– rezolvarea unor probleme reale și capacitatea de autoeducare, aceste programe
antrenând și elevii apatici care devin astfel interesați de studiu;
– capacitatea de a avea o gândire pe termen lung;
– integrarea într -o comunitate.
1 http://www.dacoromania -alba.ro/nr26/educatia_ecologica.htm ;Noiembrie 2015.
2 http://www.revistacalitateavietii.ro/2012/CV -1-2012/02.pdf .,Noiembrie 2015
51
Confor m1 studiilor efectuate , educația ecologică are efect pozitiv asu pra întregului
curriculum, influențând benefic performanțele școlare prin:
– îmbunătățirea rezultatelor obținute la diferite materii; dezvoltarea capacității elevilor de a-și
transfera și adapt a cunoștințele din contextele familiare în cele noi;
– capacitatea elevilor de a pune în practică cunoștințele teoretice dobândite;
– reducerea problemelor de disciplină în clasă;
– posibilitatea ridicării nivelului general al procesului de educație ca urmare a celora
menționate mai sus. O educație ecologică eficientă presupune existența unei legături cu viața
comunității (Morgan, 1996), permițând oamenilor să redobândească relația intimă și
personală (în multe cazuri deja pierdută) cu împrejurimile zonei de reșe dință, cunoștințele cu
privire la existența și modul de utilizare a resurselor locale, reducând astfel dependența de
resurse distanțate, ceea ce duce în final la recâștigarea controlului asupra propriei vieți
(Keller, 2002).
Ȋn România, educația ecologică este o r amură relativ tânără a educației, ea fiind prezentă
cu precădere sub forma unui număr relati v redus de lucrări teoretice și diverse documente ce
conțin numeroase definiții, de numiri și planuri, regăsindu -se însă într -o măsură mult mai mică în
pract ica zilnică din cadrul si stemului educațional formal și în afara acestuia.
Unul dintre primele documente oficiale în c are apare termenul de „educație ecologică”
este Legea nr. 82 din 20 noiembrie 1993 p rivind constituirea Rezervației Biosferei „Delta
Dunăr ii”, Art. 6, litera k), însă fără a se defini și a detalia scopul domeniului. Ulterior, au apărut
și câteva lucrări pe dagogice teoretice (e.g. Fodor, 1996, 2000; Burcu și Burcu, 2005) în care au
prezentat numeroase argumente privind importanța și necesitat ea educației ecologic e. Cu toate
acestea, gradul de informa re privind domeniul și numărul, respectiv nat ura surselor de informare
rămân departe de cele prezentate mai sus privind situația pe plan internațional2.
Spre deosebire de multe alte țări în care ed ucația ecologică este realizată atât prin
curiculumul școlar, cât și datorită multitudinii de inițiative venite din partea societății civile, în
România situația este mai degrabă inversă. Ȋn programa școlară din România educația ecologică
a fost introdusă relativ recent, c u o întârziere de aproximativ un deceniu după ce primele proiecte
educaționale au fost dezvoltate în sectorul nonguvernamental. Târziu, în 2007 educația ecologică
1 Kinga Öllerer ,Educația Ecologică – Între Necesitateși Oportunitate , p.8., http://yryna07.byethost15.com/Necesitatea -educatiei –
ecologice -in-scoala.html?i=1 , Octombrie,2015.
2 Kinga Öllerer ,Educația Ecologică – Între Necesitateși Oportunitate , p.8.
52
a fost introdusă în Curriculumul Național ca materie opțională, cum este și în acest moment, sub
denumirea de „Educație ecologică și de protecție a mediului ”1, pentru învățământul preșcolar,
primar și gimnazial. Situația este m ult mai gravă în ceea ce prives c clasele de liceu , unde
lecțiile de educație ecologică nu se mai regăse sc în nici o programă școlară, nu mai sunt incluse
în curriculum, adolescenții beneficiind astfel, de mult mai puține oportunități pentru educație
ecologică, ele regăsindu -se cu precădere în af ara învățământului obligatoriu, ceea ce înseamnă că
mulți dintre ei își termină studiile fără a acumula aceste cunoștințe sau a avea cel puțin un
contact minim cu aceste cunoștințe . Oportunitățile sunt cu atât mai puține în cazul for mării
adulților, unde campaniile media, inițiate de Ministerul Mediului2, de mult e ori în parteneriat cu
organizații nonguvernamentale și diferitele ghiduri, și ele puține la număr, reprezintă, până în
acest moment, unica sursă „oficială” de informare.
Din datele existente reiese că, în România educația ecologică se află încă la înce put,
majoritatea realizărilor existente fiind datorate eforturilor venite din partea sectorului
nonguvernamental, a ambiției personale a profesorilor, care organizează diferite activități în
afara orelor de curs, și uneori a administrațiilor protejate sau a personalului muzeelor de științe
ale naturii, grădinilor botanice și zoologice. Un număr din ce în ce mai mare din aceste programe
și activități beneficiază de suportul ministerului de resort sau a altor autorități, această relație
oferind, în majoritate a cazurilor, un plus de credibilitate programului respectiv către publicul larg
și către presă.
Totuși, fluxul activ și fluxul pasiv al informației privind mediul credem că nu sunt
suficiente și pentru crearea unei atitudini conștiente față de mediu. Mai m ult, accesul la
informația privind mediul nu trebuie limitată la modalitățile și nici la înțelesul strict prevăzute de
lege, ci acestea pot fi completate în cadrul unui proces educativ. În diferite programe școlare se
poate înregistra o educație ecologică care este un început bun, dar nu suficient.
Există numeroase programe inițiate pentru elevi, unele de voluntariat privind protecția
mediului, altele însă reducându -se la o activitate de curățenie în parcuri, cartiere, păduri. Se pare
însă că aceste activi tăți, chiar dacă educative și instructive pentru elevi, nu au fost suficiente
pentru formarea unor deprinderi în cazul maturilor, mulți dintre aceștia din urmă păstrându -și
încă o atitudine de indiferență față de mediu, față de starea acestuia, ignorând faptul că dreptul la
mediu sănătos este un drept constituțional.
1 Ordin M. Ed. C. T. nr. 1862 din 30.08.2007 privind aprobarea programelor școlare pentru disciplina opțională „ Educație
ecologică și de protecție a mediului ”, curriculum la decizia școlii pentru învățământul preșcolar, primar și gimnazial.
2 Campanii în med ia: Marea debarasare – Colectare deșeuri și echipamente electrice și electronice; Sort – Fiecare deșeu la locul
său; Decizia de mediu, Schimbări climatice – sursa: www.mmediu.ro. Ghiduri: Ghidul Eco -Funcționarului Public, Ghidul Eco –
Turistului, Ghidul Eco -Cetățeanului – sursa: www.mmediu.ro , ianuarie,2016.
53
Astfel, un alt elemen t esențial în ceea ce privește crearea unei conștiințe de mediu îl
constituie educația privind mediul. Educația este cheia pentru crearea unei conștiințe de mediu în
rândul majorității indivizilor și pentru promovarea unei participări active a cetățenilor.
Informația despre mediu și despre ceea ce trebuie făcut ar trebui să facă parte din educație
începând de la copiii de grădiniță pe tot parcursul vieții, cu accent pe valoarea pe care mediul o
constituie, creându -se în acest fel o cultură privind mediul. Î ntr-o societate educată, dezvoltarea
durabilă se realizează de la sine.
Parafrazând afirmația de acum două secole a finlandezului Snellman, care spunea că un
popor sărac poate ieși la lumină doar prin educație, am putea afirma că un stat sărac își poate
împlini cel mai bine dezideratele și se poate afirma pe plan mondial, reglându -și totodată și
problemele de mediu, prin asigurarea unei corecte educații poporului său.
Încă din anul 1970, la Conferința IUCN1 din Nevada, s -a conturat necesitatea educației
privind mediul înconjurător ca un proces de identificare a valorilor și de clarificare a conceptelor
cu scopul de a dezvolta deprinderi și atitudini necesare înțelegerii și aprecierii interdependenței
om, cultură umană și mediul biofizic înconjurător2.
Ideea privind necesitatea unei educații în probleme de mediu a fost preluată și consacrată
în plan internațional la prima conferință mondială organizată de O .N.U. la Stockholm, 1972.
Printre principiile stabilite la acea conferință este formulat și cel p otrivit căruia este esențială
asigurarea educației în problemele de mediu atât a tinerelor generații, cât și a adulților, ținând
seama în modul cuvenit de cei mai puțin favorizați, cu scopul de a dezvolta bazele necesare
pentru a lămuri opinia publică și a da indivizilor, instituțiilor și colectivităților simțul
răspunderilor în ce privește apărarea și îmbunătățirea mediului înconjurător în toată dimensiunea
lui umană3. De la principiu, trecând prin recomandarea de a fi luată în considerare, educația
privin d mediul a ajuns să fie introdusă în programele de învățământ.
Educația privind mediul, prin obiectivele sale, așa cum au fost conturate la Conferința
UNESCO de la Belgrad din 1975, are în vedere, printre altele: formarea unei conștiințe față de
mediu și recunoașterea interdependențelor, interacțiunilor și fenomenelor economice, sociale,
politice și ecologice; crearea de condiții pentru ca indivizii să dobândească cunoștințe despre
mediu, valori, atitudini, angajare și deprinderi privind protecția mediulu i; crearea unor atitudini
comportamentale noi față de mediu la nivelul întregii societăți.
1 IUCN – The World Conservation Union .
2 Toth M. , Mediul înconjurător în educație: educație ecologică, educație pentru mediu sau educație privind mediul ?, Editura
„Studium”, Cluj -Napoca, p. 17.
3 S.O.S.! natura în pericol , 1989, Antologie, traducere, comentarii și note de Stelian Țurlea, Editura „Politică”, București, p.
17-18.
54
Peste doi ani, în 1977, la prima Conferință Interguvernamentală pentru educația privind
mediul au fost formulate cinci categorii de obiective ale educației privind mediul: formarea
conștiinței și sensibilității față de mediu; obținerea unei experiențe vaste și a cunoștințelor
fundamentale despre mediu și despre problemele acestuia; dezvoltarea de valori, sentimente față
de mediu și a motivației interioare pentru a pa rticipa efectiv la îmbunătățirea stării mediului;
dobândirea de deprinderi legate de recunoașterea problemelor legate de mediu și de abilități
pentru găsirea căilor de rezolvare a acestora; crearea posibilității indivizilor de a avea un rol activ
în proces ul rezolvării problemelor legate de mediul înconjurător1.
Preocupările pentru importanța ce ar trebui acordată educației au fost evidențiate și în
.
România. Astfel, în cadrul Conferinței "Ce forțe pun în mișcare Europa?", organizată în luna mai
2008 de Asociația Română pentru Clubul de la Roma s -a statuat ca prioritate de rang zero –
investiția în educație .
Agenda 21 , adoptată la Conferința de la Rio de Janeiro, 1992, în capitolul 36, „Educația,
instruirea și conștientizarea publicului”, sublin iază, la rândul ei, faptul că educația poate da
populației conștiința ecologică și etică, atitudinile, cunoștințele și comportamentul necesar pentru
o dezvoltare durabilă. Sigur că statele tocmai îmbrățișaseră cu mult entuziasm conceptul și
dezideratul de dezvoltare durabilă și se angajau, cu același entuziasm, în atingerea acestuia și
prin intermediul unei educații focalizate în acest sens. De aceea, după cum s -a afirmat, în mare
măsură, educația legată de mediu din ultimii 15 ani se suprapune cu educația pentru dezvoltare
durabilă, ceea ce nu este de neglijat.
Exemplele privind atenția de care se bucură în întâlnirile internaționale la nivel înalt
educația , privind mediul pot continua. În marea lor măsură obiectivele educației privind mediul
sunt preluate , întărite, îmbogățite, acceptate și semnate, sunt menționate în doctrină, dar căile de
transpunere în practică se pare că nu au găsit calea cea mai potrivită în toate statele semnatare ale
unor asemenea convenții.
Un rol în difuzarea informației privind m ediul îl are mass -media, atât cea audio -vizuală,
cât și cea scrisă. De asemenea, trebuie luat în considerare ca sursă atât de informație, cât și de
opinii și atitudini, și Internet -ul. În cazul Internet -ului există numeroase site -uri care conțin o
cantita te atât de mare de informație încât este aproape greu de ținut pasul și de a le ști pe toate.
Câtă lume are însă acces la Internet și, mai ales, câți dintre cei care au acces au și interesul
necesar pentru a accesa site -urile specializate pe probleme de pr otecție a mediului? Recent, pe un
asemenea site2, au fost precizate, pe categorii de aplicabilitate, un total de 60 de „atitudini” prin
1 Toth M., Mediul înconjurător în educație: educație ecologică, educație pentru mediu sau educație privind mediul ?, Editura
„Studium”, Cluj -Napoca, p. 18 -19.
2 Kinga Öllerer ,Educația Ecologică – Între Necesitateși Oportunitate , p.8.
55
care se poate asigura un trai mai „verde”, mai aproape de natură. Nu le vom menționa aici, dar
ceea ce ne interesează es te că subtitlul materialului era „Greenopia”, ceea ce noi am tradus prin
„utopia verde”. Ideal ar fi ca toate aceste metode, căi, mijloace de „înverzire” a vieții omului, a
planetei să dea roade într -o zi, să nu rămână în statu tul de utopie, și să realizăm , o dată în plus,
obligația ce se desprinde din titlul celui de -al șaselea Program de acțiune al Uniunii Europene în
domeniul mediului: „Viitorul nostru – alegerea noastră”.
Rolul practicii în învățare este de mult recunoscut. Acesta poate fi asociat cu
voluntariatul în ceea ce privește protecția mediului. Deși în activități de voluntariat privind
protecția mediului sunt deja implicați și tineri și pensionari, numărul acestora este încă destul de
redus la scara întregii țări. Atitudinea de voluntariat nu e ste încetățenită și nici înțeleasă. Pentru o
participare voluntară la diferite activități este nevoie de o anumită atitudine, cultură și respect
pentru comunitatea din care face parte voluntarul și pentru valorile acesteia.
După cum am văzut, informația p rivind mediul este asigurată prin mai multe forme de
acces în afară de cele oficiale menționate în lege, însă, credem că aici ar trebui acordată o mai
mare atenție, astfel încât să nu devină o „plictiseală” în a o primi, ci un „interes”. În acest fel, cu
adevărat s -ar forma o reală conștiință de mediu și oamenii ar fi mai atenți cu mediul lor nu doar
pentru că legea pedepsește anumite conduite, ci pentru că doar prin anumite conduite ne putem
exercita și bucura de dreptul constituțional la un mediu sănătos . De aceea, foarte important
considerăm a fi educarea în sensul valorilor colective din care fac parte și elementele de mediu,
cu specificul lor.
Necesitatea unei educații privind mediul se vehiculează în documentele internaționale de
mai bine de 30 de ani. Există în unele state ale lumii deja o tradiție în acest sens, rezultatele fiind
vizibile. În alte state, cum este România, starea mediului dovedește încă o lipsă de conștiință de
mediu, o lipsă de respect pentru elementele de mediu, indiferent dacă acestea se datorează lipsei
de informație, lipsei de educație în acest sens ori lipsei unor criterii valorice corecte.
Dacă la atât de mulți ani după consacrarea la nivel internațional a educației privind
mediul există încă serioase carențe în acest sen s, înseamnă că nu ar strica o atenție sporită dată
acestui tip de educație, prin identificarea unor metode mai atractive pentru a trezi interesul.
Statele în care educația privind mediul și -a atins scopurile înseamnă că au ținut cont de
infrastructura și s uprastructura existente, modelând potrivit acestora educația privind mediul.
Educația nu se limitează la școală și la perioada în care mergem la școală. Dar interesul
pentru informație, dorința de a ști, criterii de valorizare, respectul pentru valorile colective își au
scânteia în anii de școală și se derulează și dezvoltă pe parcursul întregii vieți.
În afara înțelesului și conținutului informației privind mediul așa cum sunt prevăzute în
lege și cum le -am menționat mai sus, apreciem că, printr -o educ ație corect focalizată se poate
56
asigura și dobândirea unor categorii de cunoștințe cu caracter general, cum ar fi principiile
aplicabile protecției mediului, care să contribuie astfel la conturarea unor deprinderi, a unor
atitudini firești de protecție a m ediului. Alături de principiile prevăzute în legea -cadru privind
protecția mediului și principiile privind protecția mediului deprinse din Tr atatul Uniunii
Europene, o atenție ar putea fi dată în continuare dezvoltării durabile sub toate aspectele sale,
prin explicarea în adevăratul sens a conceptului și finalităților sale.
Cunoscându -se pasiunea pentru Internet a tinerilor și talentul ac estora de a descoperi
informații pe a ceastă cale, poate că nu ar trebui neglijată ca modalitate de transmitere de
informa ție, de formare de deprinderi prin existența mai multor materiale de acest gen și în limba
română. Sigur, fiecare ține cont de autoritatea pe care o respectă. Când o modali tate nu dă
efectele scontate, se apelează la altele, până când este atins scopul urmărit. Aici intervine rolul
educatorului care trebuie să se adapteze la condițiile și la materialu l pe care îl are la dispoziție.
S-a pus și întrebarea dacă educația se face pentru mediu sau este vorba doar de o educație privind
mediul. În cele din urmă, trebuie avută în vedere crearea unei armonii între om, activitățile sale și
mediul în care trăiește, o armonie a valorilor prin conștientizarea lor de către t oți locuitorii
acestei planete1.
Ȋn urma celor prezentate, cred, că educația ecologică ar trebui să înceapă, încă din
grădiniță , prin realizarea unor manuale ilustrate care să fie atractive pentru copii, și, de ce nu, în
ultimul rând prin realizarea unor excursii în natur ă, pentru a -i ajuta să înțeleagă, să respecte și să
iubească natura încă de timpuriu, nu să se teamă și să o respingă. Totuși, în acest sens e nevoie
ca cel puțin educatorul să știe cum să -l atragă, dar mai ales cum să -i capteze atenția copilului.
Totul de pinde de modul în care educatorul îi prezintă copilului natura, deci, totul depinde de
dăruirea și iubirea pe care acesta o are față de natură, insuflî ndui-o la rândul lui copilului. Dacă
acesta o face doar ca să fie făcută, fără nici o tragere de inimă, e l îi va transmite acest sentiment
copilului din fața sa. Din acest motiv cred că ar fi mult mai indicat ca această lecție despre
natură, trebuie să fie făcută , de persoane care fac parte din organizațiile nonguvernamentale,
deoarece aceste persoane, fac ac eastă muncă, sub forma voluntariatului, ele sunt iubitoare sincere
de natur ă, transmițând astfel sentimentu l de iubire și respect care îl simt și pe care îl au în mod
real pentru acesta, iar copiii, sunt sensibili, deschiși și receptivi la astfel de sentim ente.
Așadar, totul depinde de modul și felul în care implementezi informația în sufletul și în
mintea copilului, deoarece de acest rezultat depin de formarea unei conștiințe de mediu durabile
și sănătoase, nu pentru azi, nu pentru mâine ci p entru viitor, ceea ce este mult mai important. Dar
1 Marinela Ghereș, Mihai Șerban, Veronica Rebreanu, Economia mediului , Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2010, pp. 238 -245,
Marinela Ghereș si Gheorghe Să voiu, Economia mediului , Tratat , Editura Universitara, Bucuresti, 2010, pp. 388 -395
57
totuși cred, că educ ația de mediu nu trebuie înce pută, doar atât de târziu, respectiv , doar la
începerea grădiniței, ci trebuie fundamentată, încă din primii ani de viață, din cadrul familiei,
motiv pentru care pot să afirm că familia, joacă un rol primordial în ceea ce privește formarea și
de ce nu implementarea unei conștiințe de mediu. Dar de cele mai multe ori, părinții, fie nu au
timp suficient , pentru ace asta fie sunt total dezinteresați, fie prea nep ăsători cu privire la ceea ce
se întâmplă în jurul lor, fie sunt de concepția că respectul pentru un mediu sănătos și insuflarea
sentimentului de iubire fa ță de natură nu intră în atribuțiile lor, ci în ale celor care le vor fi mai
târziu educatori, învăță tori și profesori. Ȋn acest caz cei care trebuie educați în spiritu l unui mediu
sănătos nu sunt doar copii din cadrul familiei sau cei care merg la grădiniță, ci părinții . Ei putând
fi educați fie prin organele administrației locale, prin introducerea în c utiile poștale a unor
materiale educative în acest sens, o dată pe lună sau la două luni, fie prin mass -media dar mai
ales prin intermediul televiziunilor.
Cum în ultimul timp am fost obișnuiți să auzim “Pentru o viață sănătoasă consumați cel
puțin 2 litr i de apă pe zi” tot așa, în vederea trezirii unei conștiințe de mediu ar putea transmite “
pentru o viață mai sănătoasă, sau pentru o calitate mai bună a vieții și sănătății dumneavoastră,
aveți grijă de mediul înconjurător sau iubiți și respectați natura păstrând -o curată”.
În primul rând educația ecologică se fundamentează în familie prin puterea exemplului și
apoi prin cea a cuvântului. Educația ecologică asigură premisele formării conști inței și a
conduitei ecologice, atât de necesare în condițiil e crizei ecologice contemporane.
Fundamentarea educației ecologice se face din perioada preșcolară, prin activități
specifice vârstei, un rol crucial revenind familiei; mai târziu se continuă educația ecologică la
nivel inter – și pluridisciplinar, atât prin activitățile la clasă cât și prin cele extrașcolare, ace st rol
revenind școlii. Pentru realizarea educației ecologice trebuie abordate metode moderne, bazate
pe atragerea și implicarea afectivă a elevului și adaptate vârstei, puterii de înțelegere: jocul,
excursiile, ieșirile în aer liber, campaniile, proiectele de ecologizare, de a menajare a spațiilor
verzi etc.
Deci educația de mediu trebuie să aibă drept țintă nu numai copiii, preșcolarii, elevii și
studenții ci trebuie să -i aibă în vedere și pe adulți, numai așa șansele de izbândă vor fi mai
cuantificabile. Ȋn ceea ce privește educația de mediu în școli, licee și facultăți, aceasta ar trebui
realizată în așa fel încât aceasta să nu devină plictisitoare și percepută ca fiind obligatorie, ci prin
realizar ea unor programe de învățământ și manual e școlare dinamice și atractive prin realizarea
unor excursii în natură, care să fie subvenționate de stat, deoarece de cele mai multe ori școlarii
și elevii nu iau contact cu natura și din motive financiare, și nu p entru că nu și -ar dori să
participe la astfel de programe. Așadar în vederea formării unei conștiințe de mediu, este necesar
58
să realizăm o educație de mediu corespunzătoare tuturor categoriilor de vârstă, prin programe
dinamice și atrăgătoare.
Așa cum am afirmat, educația de mediu joacă un rol important în vederea creă rii unei
conștiinț e sănă toase de mediu, dar nu numai, ea putâtnd fi complinită și de o bună informare cu
privire la situația ș i problemele cu care se confruntă mediul din Româ nia. Așadar, una dintre cele
mai importante realizări din ultimii ani în privința creșterii transparenței instituțiilor publice, a
controlului societății civile asupra acestora și, implicit, a consolidării democrației, a constituit -o
adoptarea Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Apariția
acestei legi a creat premisele pentru ca articolul 31 din Constituția României, cel care garantează
dreptul cetățenilor de a avea acces la informațiile publice, să fie cu adevărat respectat1.
Accesul la informații permite publicului să aibă o imagine adecvată și să -și formeze o
opinie critică cu privire la societatea în care trăiește și la autoritățile care îl guvernează;
încurajează participarea informată a persoanelor/grupurilo r/comunităților la chestiunile de interes
public; ajută la creșterea eficienței administrației, legislativului și justiției și la menținerea
integ rității acestora prin reducerea riscului corupției; contribuie la legitimitatea administrației ca
serviciu pub lic și la creșterea încrederii în instituțiile și autoritățile publice. Accesul la informații
are capacitatea să conducă la transparență instituțională, transparență în gestionarea banului
public, responsabilitatea funcționarilor publici, expunerea corupți ei și, nu în ultimul rând, la
satisfacerea intereselor individuale ale persoanelor care doresc informații de interes public.
Practic, accesul real al persoanelor și al presei la informațiile de interes public determină în mod
esențial evoluția spre o democ rație stabilă2.
Conform Legii române nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public,
publicată în Monitorul Oficial nr. 663 din 23.10.2001, orice persoană are dreptul să solicite și să
obțină de la autoritățile și instituț iile publice informații de interes public, iar autoritățile și
instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de
interes public solicitate în scris sau verbal. În lumina principiului consacrat de art. 31 din
Constituția României, dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu
poate fi îngrădit, iar autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să
asigure informarea corectă a cetățenilor asupra activităților p ublice și a problemelor de interes
personal ale acestora. Acest drept însă trebuie exercitat astfel încât să nu aducă atingere vieții
intime, familiale și private, valori ocrotite în egală măsură, conform art. 26 din Legea
fundamentală. De asemenea, potriv it art. 52 din Constituția României, persoana vătămată într -un
1 ”Monitorizarea modului de aplicare a Legii 544/2001” – raport al Asociației Pro Democr ația și Iris Center, publicat în anul
2004
2 ”Limitele accesului la informații în legislația română. Necesitatea unor corelări legislative” – studiu al Asociației pentru
Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR – CH), noiembrie 2002.
59
drept al său de o autoritate publică, printr -un act administrativ sau prin nesoluționarea în
termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a
interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei1. Legea nr. 544/2001 dă eficiență
acestor principii constituționale, statu ând în primul articol că: „accesul liber la informații de
interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul d intre principiile fundamentale
ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu
documentele internaționale ratificate de Parlamentul României”. Adoptarea Legii nr. 544/2001
privind liberul acces la infor mațiile de interes public, chiar dacă vine după 11 ani de la
schimbarea regimului politic, este fără îndoială primul demers important în as igurarea accesului
la informație . La elaborarea legii au fost avute în vedere atât legislația promovată de Uniunea
Europeană și Consiliul Europei în acest domeniu cât și legile similare în vigoare în alte țări
europene (Franța, Marea Britanie, Finlanda, Italia) 2.
Totuși accesul liber la informaț iile de interes public, dar mai ales accesul la informaț iile
privind mediul, este asigurat nu numai prin legea 544/2001, ci el este mult mai bine conturat î n
Hotăr îrea nr. 878/2005 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la informația privind mediul
(publicată în M. Of., Partea I nr. 760 din 22.08.2005).
Prin această Hotărâre se prevede clar, că î n temeiul art.108 din Constituția Rom âniei,
republicată, și al dispozițiilor Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la
luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de med iu, semnată la A arhus la 25 iunie 1998,
ratificată prin Legea nr.86/2000, asigură dreptul de acces la informația privind mediul deținută
de sau pentru autoritățile publice și stabilește condițiile, termenii de bază și modalitățile de
exercitare a acestui d rept3. Acest fapt este prevăzut în primul capitol al hotărârii, intitulat
dispoziții generale, în cadrul că ruia mai e ste prevăzut că , informația privind mediul, trebuie
diseminată, în mod progresiv și pusă la dispoziția publicului în vederea realizării c elei mai largi
posibile și sistematice accesibilități și diseminări a acestei informații.
În vederea atingerii scopului propus se promovează, în special, utilizarea tehnologiei
electronice și/sau a telecomunicațiilor computerizate4.
Capitolul doi al hot ărârii, intitulat, ac cesul la cerere privind informația de mediu, dispo ziții
generale, prevede, modul î n care se poate solicita și furniza informația de mediu, respectiv ,
acestea trebuie realizate conform, prevederilor Convenției privind accesul la informație,
1 http://www.americanbar.org/ content/dam/aba/directories/roli/romania/romania_foi_seminars_06_2005_rom.authcheckdam.pdf
27.02.2018 .
2 http://www.americanbar.org/ content/dam/aba/directories/roli/romania/romania_foi_seminars_06_2005_rom.authcheckdam.pdf
27.02.2018 .
3 Hotăr îrea nr. 878/2005 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la informația privind m ediul (publicată în M. Of., Partea I
nr. 760 din 22.08.2005) .
4 Pentru mai multe detalii vezi Art.1, Hotăr îrea nr. 878/2005 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la informația privind
mediul (publicată în M. Of., P artea I nr. 760 din 22.08.2005).
60
participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la
Aarhus la 25 iunie 1998, ratificată prin Legea nr. 86/2000, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 224 din 22 mai 2000. De asemenea autoritățile publice au obligaț ia să
pună la dispoziția oricărui solicitant, la cererea acestuia, informația privind mediul deținută de
sau pentru ele, fără justificarea scopului în care această informație a fost cerută1. Tot autorităț ilor
publice le revin e sarcina, ca în vederea facilită rii , accesului oricărei persoane la infor mația
privind mediul, au obligaț ia să asigure: îndrumarea publicului, prin reprezentanții proprii din
compartimentele specializate de informare și relații publi ce, în exercitarea dreptului de acces la
informația privind mediul, accesul publicului la listele cu autorități publice, precum ș i pentru a
asigura o exercitare mai efectivă acestor drepturi 2.
Conform art:8, ale acestei hotărâri, autorităț ile publice mai sunt obligate, să aducă la
cunoștinț a publicului, drepturile care decurg din Hot 878/2005, furn izând, informațiile necesare,
îndrumând și ajutând publicul î n acest scop3, afișâ nd pe propria pagină web, drepturile pe care le
are publicul în baz a prezentei hotărâri, potrivit prevederilor art. 38 4.
În capitolul V al prezentei Hotărâ ri, se prevede modul în care informația de mediu trebuie
diseminată, astfel autorităț iile publi ce, au obligația de a organiza informația de mediu în așa f el
încât informația privind mediul, relevantă activității lor , care este deținută de sau pentru acestea,
în scopul realizării unei diseminări active și sistematice către public a informației privind mediul,
în special, trebuie realizată , prin utilizarea telecomunicației computerizate și/sau a tehnologiei
electronice. Tot î n sarcina lor este reținută, obligaț ia, de a asigura organizarea, în mod progresiv,
a informațiilor privind mediul, în baze de date electronice care să fie, ușor accesi bile publicului
prin intermediul rețelelor de telecomunicații publice, luând în considera re prevederile art. 34,
precum și cea de a emite co municate de presă lunare care să cuprindă , sinteza evenimentelor și
acțiunilor care au avut loc în luna precedentă î n legătură cu informațiile privind mediul prevăzute
în art. 22 5.
În ceea ce priveș te calitatea informației de mediul, autoritățile publice au obligația să
asigure, în măsura posibilităților, ca orice informație privind mediul compilată de aces tea sau în
numele lor să fie actualizată, corectă și comparabilă, iar la cerere, ele sunt obligate să răspundă
1 Pentru mai multe detalii vezi Art.3 (pct 1,3), Hotăr îrea nr. 878/2005 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la informația
privind mediul (publicată în M. Of., Partea I nr. 760 din 22.08.2005) .
2 Pentru mai multe detalii vezi Art.7 (pct 1a,b,c),din Hotăr îrea nr. 878/2005 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la
informația privind mediul (publicată în M. Of., Partea I nr. 760 din 22.08.2005) .
3 Pentru mai multe detalii vezi Art.8 (pct 1),din Hotăr îrea nr. 878/2005 din 28 iulie 2005 privind ac cesul publicului la informația
privind mediul (publicată în M. Of., Partea I nr. 760 din 22.08.2005) .
4 Pentru mai multe detalii vezi Art.8 (pct 2),din Hotăr îrea nr. 878/2005 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la informația
privind mediul (publi cată în M. Of., Partea I nr. 760 din 22.08.2005 ).
5 Pentru mai multe detalii vezi Art.20 (pct1, 2,3 ),din Hotăr îrea nr. 878/2005 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la
informația privind mediul (publicată în M. Of., Pa rtea I nr. 760 din 22.08.2005).
61
solicitantului unei informații privind mediul, prevăzută la art. 2 pct. 1 lit. b), despre locul unde
poate fi găsită informația referitoare la pr ocedurile de determinare, inclusiv despre metodele de
analiză, prelevare și prelucrare a probelor folosite în compilarea informației sau despre procedura
standard utilizată, dacă informația este disponibilă1.
În urma celor prezentate mai sus, nu se poate afirma că ducem lipsă de substr atul legal în
acest domeniu, ci mai degrabă se poate afirma , că există o mare lipsă de informare, din partea
populației, aceasta datorându -se, în special, dezi nteresului general al acestuia în ceea ce priveș te
mediu l, care de altfel se repercutează , din p ăcate, asupra conștientiză rii problemelor cu care se
confruntă mediul, în zilele noastre, dar nu și în ultimul rând asupra conștiinței de mediu, care
întârzie să se înrădăcineze, nejustificat, în sufletul și în gâ ndirea omului din popor .
V.2. Concluzii
Având în vedere faptul că, în România , educația de mediu, se află, la începutul drumului,
care de cele mai multe ori nu este unul facil, așa cum am mai afirmat, educația de mediu trebuie
să înceapă de timpuriu, din cadrul familiei, ca apoi să -și continue drumul în școlile primare,
gimnaziale, licee și chiar și universități, dar ea nu trebuie să se oprească aici, ea trebuie
continuată pe tot parcursul vieții. Doar așa se v or pute a înregistra progrese esențiale în vederea
formării unei conștiințe de mediu durabile ș i sănă toase.
Ȋn ceea ce privește, existența sau inexi stența conștiinței de mediu , nu mă pot pronunța
categoric în sensul inexistenței ei, fie că vorbim de ea la nivel național sau local . Mărturii în
sensul existenței ei au fost și sunt atestate încă de mai bine de 50 de ani în urmă, când oamenii de
știință români , în urma cercetărilor efectua te, dar și datorită colaborării cu alți renumiți
cercetători străini, au atras încă de pe atunci atenția cu privire la efectele negative ale poluării
mediului indiferent de sursa de poluare.
Ȋn sensul existenței conștiinț ei de mediu, stau drept mărturie, î n momentul de față atât
demonstrațiile care au avut loc în ultimul timp, atât în țară cât și pe plan local, respectiv în
județul Alba, în care locuiesc. Așadar oamenii conștienți de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor au
protestat, în stradă, împotriva po luărilor frecvente și cu efect e negative atât asupra mediului dar
1 Pentru mai multe detalii vezi Art.208(pct1, 2 ),din Hotăr îrea nr. 878/2005 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la
informația privind mediul (publicată în M. Of., Partea I nr. 760 din 22.08.2005).
62
și asupra sănătății oamenilor, pentru a stopa poluarea orașului Sebeș, cu nori imenși și toxici
rezultați în urma procesului de obținere a formaldehidei, a noxelor toxice eliminate în aer de
Unitatea Cronoșpan, care are ca domeniu de activitate, prelucrarea lemnului .
Nu trebuie uitate demonstrațiile care au avut loc, în vederea protejării naturii, a peisajului
și nu în ultimul rând a vestigiilor istorice din timpul dacilor, din zona Roșia Mo ntană, județul
Alba, împotriva începerii exploatărilor de aur și a celorlalte metale prețioase sau de importanță
strategică/militară, care ar fi avut un impact negativ asupra tuturor elementelor de mediu din
zonă și de ce nu din zonele învecinate. Un exemp lu negativ, îl reprezintă în acest sens,
exploatările de cupru din zona Zlatna, care a u avut un puternic impact negativ asupra acestui
oraș dar într -o măsura considerabilă și asupra zonelor învecinate, atât din punct de vedere al
poluării inten se a mediulu i dar și din punctu l de vedere al sănătății populației si al peisajului
dezolant rămas în urma acestor exploatări iraționale, și pentru care natura are nevoie de zeci sau
sute de ani pentru a seputea reface, chiar dacă nu va mai putea niciodată să fie cum a fost (la fel).
Pot spune astfel că deși încet, iar uneori greoi , începe să se contureze în mintea dar și în inima
românilor, conștiința de mediu, determinându -i să ia atitudine cu privire la activitățile cu efecte
negative asupra mediului, prezente și viitoare. Doar așa se poate explica rezultatul obținut de
oamenii de la Roșia Montană , precum și oamenii solidari cu ei, mari iubitori de natură și de
frumos. Pot spune așadar că în timp, dar cu multă dăruir e și răbdare, împreună reușim să
protejăm natura. Aceasta rezultă din eforturile susținute atât ale localnicilor din Roșia Montană,
cât și a celor solidari cu ei , precum și a organizațiilor nonguvernamentale, care împreună, au
militat împotriva mutilării n aturii din această parte a țării, având nevoie pentru a obține o reușită
de mai bine de 10 ani. Spun mai bine de 10 ani deoarece încă din anul 2004 s -au realizat
campanii de conștientizare a populației din această zonă, prin realizarea de programe speciale ,
cum a fost de exemplu tabăra de creație organizată la Roșia Montană , intitulată Ecologie și
Alchimie, cu participanți (artiști, scriitori, act ori, muzicieni) din mai multe ță ri europene în
perioada 15 – 31 august 2004. Ȋn forme sugestive inițiatorii au încearc at să prezinte localnicilor
gravele "efecte secundare" ale proiectului și să sensibilizeze opinia publică privind poten țialul
economic, cultural ș i turistic al regiunii. Chiar dacă localnicii aveau în această perioadă o opinie
favorabilă, exploatărilo r miniere, bazată pe speranța unor locuri de muncă sigure și mai bine
plătite . Iar rezultatele mult așteptate, s -au concretizat în fapte, astfel în 21 iulie 2015 este ziua
când localnicii din Roșia Montană au obținut confirmarea indirectă a faptului că localitatea lor
este salvată de la distrugere. Compania Gabriel Resources a recunoscut, într -un comunicat de
presă, că a pierdut speranța privind exploat area celui mai mare zăcământ de aur din Europa,
anunțând în același timp că a depus o plângere la Centrul Internațional pentru Rezolvarea
Disputelor de Investiții al Băncii Mondiale. Gabriel Resources cere compensații de la statul
63
român pentru neputința sa de a exploata cei patru munți ai Roșiei Montane. Proiectul s -ar fi
tradus în extracția în carieră deschisă și cu cianură a 314 tone de aur și 1500 de tone de argint, și
alte metale rare existente în acest zăcământ, exproprierea a sute de localnici și con struirea unui
imens iaz de reziduuri cu cianuri, al cărui baraj ar fi avut peste 180 de metri înălțime1.
Proiecte și acțiuni de conștientizare cu privire la pericolele, atât din punct de vedere al
sănătății dar al mutilării peisajului urban și natural, au mai fost întreprinse , de către oameni care
poartă în suflet și în gând dragostea pentru natură, cum sunt de exemplu acțiunile de protest,
realizate la nivel național , intitulate Salvați Sighișoara, Salvați Parcul Caro l, Salvați Râul Mureș ,
Salvați Marea Neagră , Salvați Vama Veche, Delta Dună rii, Bucureș tiul, precum și multe alte
acțiuni și proteste realizate în scopul protejării naturii, a monumentelor naturale și istorice, în
vederea salvării lor de la pierire, datorită procesului tot mai amplu și mai ag resiv de
industrializare.
Chiar dacă în ultimii ani au existat numeroase campanii de informare și de conștientizare
a oamenilor cu privire la impasul în care se află mama natură, dovezi contrare au existat și vor
exista mereu, din păcate. Un exemplu grăito r în acest sens , îl reprezintă vecinii mei, care în
perioada 200 0-2005 au avut oportunitatea de a lucra în Spania, iar în fiecare var ă, când veneau în
concediu , îmi povesteau câ te ceva despre această țară, curată și frumoasă, spunându -mi de
asemenea că î n Spania este curat, nu ca la noi în România unde totul e murdar, iar clădirile au
culori dezolante și sinistre. Ba mai mult îmi spuneau că spaniolii sunt oameni civilizați, că nu
aruncă guno aiele pe stradă, așa cum, de cele mai multe ori se întâmplă, la noi, iar spațiile verzi,
parcurile și locurile special amenajate pentru realizarea activității de picnic, sunt foarte curate ,
datorită calității morale de care dă dovadă acest popor. Toate relatările lor nu au făcut altceva
decât să mă determine să -mi dor esc ca și la noi , oamenii să fie la fel și să nu arunce gunoaiele la
întâmplare și peste tot.
Dar dezamăgirea , nu a întârziat să vină, odată cu realizarea unui picnic împreună cu
vecinii mei, pe malul râului Mureș . Așadar în momentul în care ne pregăteam d e plecare, eu am
început să strâng tot c eea ce am adus cu noi, inclusiv resturile culinare și menajere rezul tate în
urma picnicului. Nu mică mi-a fost mirarea când vecinii mei cei moraliști , m-au privit surprinși,
întrebând -mă, ce fac cu gunoiul pe care to cmai l -am pus într -o pungă de plastic. Surprinsă le -am
explicat că, l -am pus în pungă pentru a -l lua cu mine, ca apoi să -l arunc la gunoi acolo unde îi
este locul. S-au uitat surprinși la mine, pentru că nu se așteptau ca la noi, să fie cineva care să
facă așa ceva, au tăcut un moment, apoi au început să râdă, și să -mi explice cum că, sunt
1 http://www.roș iamontana.org/ , accesat azi, Octombrie 2015.
64
ciudată, că de fapt aici, în România, ma i bine spus pe malul Mureșului, pot să arunc sau să
ascund sticlele de plastic și gunoiul menajer, în niște tufe de vegetație sau după niște arbuști,care
se aflau pe malul apei, spunând că acolo orcum nu-l vede nimeni. Acest comentariu, dar mai ales
reacția lor, m -a contrariat și m -a indign at enorm. Cum adică, tocmai ei care îm i țineau morală, de
fiecare dată , când reveneau acasă, în concediu , despre civilizația și curățenia din Spania, și care
mă cunoșteau de o viață, și știau că nici nu -mi, place și nici nu pot să las mizerie în urma mea,
tocmai ei îmi spun că gunoiul e mai bine să -l las pe malul apei. Indig nată fiind, i -am întrebat,
cum se face că în Spania, nu poți pentru că nu te lasă sufletul, din respect pentru curățenia de
acolo, să lași gunoaie în ur ma ta în locul în care ai fost la picnic, iar aici la tine acasă, totul e
permis și posibil, pe când în țara în care lucrează nu , fie pentru că nu -ți permiți ( probabil au avut
în vedere partea financiară, datorita amenzilor aplicate pentru aceste fapte, dar sincer nu știu, sau
la fap tul că într -o țară străină, nu -ți permiți, în calitate de emigrant să ieși î n evidență , cu astfel de
fapte care au un impact negativ asupra ta). Răspunsul nu s -a lăsat prea mult așteptat, spunându –
mi că acolo nu -ți permiți așa ceva, fără să -mi ofere o motivație concretă, dar în același timp aici
ești în România, adică, acasă, și p oți face absolut tot ceea ce vrei, nu ca și acolo.
Concluzia la care am ajuns în urma acestei întâmplări, este că în Spania ei nu își
permiteau să aru nce și să lase gunoiul peste tot sau la voia întâmplării, fie pent ru faptul că riscau
să fie sancționați contravențional, fie riscau să se facă de rușine, pe când, aici, pe malul
Mureșului, adică acasă , în România, nu riscă nimic. Din păcate ei nu sunt singurii care se
comportă așa, sunt o mulțime de oameni care nu numai c ă lasă, sau aruncă resturile rezultate din
urma activității desfășurate în locurile respective, dar aduc și aruncă în mod special gunoiul
menajer de acasă, fie pe malul apelor din apropiere, fie la liziera pădurilor fie în interiorul
pădurilor, fapt care e ste nu numai grav, ci de -a dreptul revoltător.
Afirm acest lucru deoarece atât în momen tul respectiv cât și în prezent , deș i aveam
resursele legislative necesare în vederea combateri și preveniri acestor fapte, Garda de M ediu
este depășită numeric , deoarece pe malul râului Mureș sunt, sau se află o sumedenie de locuri
unde pe timpul verii, oamenii iși pot petrece sfârșitul de săptămână cu familia, iar autorităț ile de
mediu, mai precis Garda de M ediu nu dispune momentan de un pers onal numero s, mai bine spus
numă rul cel or de la G arda de M ediu precum ș i mijloacele lor de d eplasare sunt în momentul de
față insuficiente sau mai bine spus li mitate , din acest motiv cred că de cele mai multe or i asfel
de fapte sunt posibile și de ce nu, ră man neped epsite .Un alt motiv m ult mai stringent, care
recla mă probabil unele mici schimbă ri la nivelul G ărzii de M ediu , cred eu , este ș i calitatea celor
care sunt angajați sau integrați în cadrul acestor instituții. Consider că pentru a fi mult mai
eficiente ș i, petru a oper a cu mai mult zel sau, mai multă promptitudine, cei c are lucrează î n
cadrul sau la Garda de Mediu , nu ar trebui să fie doar juriști sau simpli polițiști deoarece în
65
cadrul juriș tilor de cele mai multe ori lipsește motivația, sau simpli angajaț i care să își efectueze
serviciul și nimic mai mult. Cred cu tă rie, faptul că printre acești funcț ionari ar fi de preferat, sau
ar trebui să se regăsească , persoane care au o calificare pe anumite domenii de activitate,
domenii care sunt interconectate cu natura și cu științ a mediului . Ar fi de preferat de exe mplu, să
fie integ rate printre aceste persoane atâ t profesori biologi , geografi cât și cei care predau științele
naturii în ș coli, mai exact spus, cei care au ales să -și dedice întreaga viată, educație i generațiilor
prezente și viitoare, și sensibiliză rii lor cu privire la natura, la mediul înconjurător, precum ș i cu
privire la probl emele grave cu care se confruntă natura din România î n zilele noastre .
Sunt pe deplin convinsă că dacă asfel d e oameni ar face parte din cadrul Gărzii Naționale
de M ediu, ar lupta cu mult m ai mult suflet și determinare împotriva nedreptăților îndreptate
împotriva naturii ,chiar dacă numă rul lor, ar fi pen tru inceput relativ mic. Cred că dacă asfel de
oameni ar fac e parte din a cest sistem , ar avea o influență benefică și asupra celor aflaț i deja î n
sistem, deasemenea i -ar putea educa și îndruma în vederea semnală rii problemelor de mediu,
identificării acestora într -un timp mu lt mai scurt deoarece, experianța lor in domeniu îi ajută să
identi fice aceste probleme mult mai ușor și să le rez olve î ntr-un mod mult mai eficient .
Deasemen ea cred că prezența unor profesori de biologie sau de geografie sau a științelor naturi
precum ș i celor în cadrul universitar al facultăț ilor de dreptu l mediului, ar avea o influență cât se
poate de benefică asupra acestui personal care f ace parte momentan din cadrul Gărzii de Mediu .
Acești oameni deosebiți sau minunați care iubesc natura ar avea un impact m are, în formarea
unor idei pozitive și sănătoase în cea ce privește protecț ia naturii, prin ei am putea astfel, forma
conștiința de mediu de mâ ine pentru viitor al celor ce sunt încadraț i pe aceste posturi .
Odată formată o asfel de conștiință de mediu în cadrul acesto r categorii de persoane, cred
că în viitor va fi mult mai usor să îi educi pe viitorii participanți în realizarea justiț iei de mediu,
deoarece ei vor fi însuflețiț i de respectul și iubirea față de natură , cultivată și implementată sau
insuflată în propria conștiinț ă de mentorii lor, prin puterea exemplului .
Așadar, cred, că odată formată o generație de oameni bine instruiți î n acest dom eniu , pe
viitor nu trebuie decât să facilităm și să perpetuăm acest comporta ment celor care l i se vor
succe de. În concluz ie trebuie doar să atragem în primul rând, î n aceste structuri, pe acei oameni
care sunt dedicați și care o iubesc cu adevă rat nu doar prin vorbe goale cum se întâmplă de cele
mai multe ori în ziua de azi arătându -le, totodată că toata munca ș i eforturile depuse de ei, de -a
lungul timpului nu sunt privite și tratate cu indiferență sau cu nepă sare, sentiment pe care de
altfel îl au aceste cadre didactice d e cele mai multe ori . Trebuie așadar, să le dovedim asfel că
toată strădui nța lor î n lupta pent ru a salva și a proteja natura nu este î n van . Deoarec e ei sunt
singurii care ne pot îndruma și educa în acest sens ș i doar ei ne pot insufla dragostea și respec tul
față de natură și de tot ceea ce ne inconjoară .
66
Mă întreb totuși, av ând î n vedere fap tul că avem o bază legislativă î n domeniul protecției
mediului , avem cât de cât oameni potriviți și dispuși să acționeze, de ce totuși succesul de
protejare și conș tientizare, cu privire la problemele de mediu, are un ritm relativ lent .
Așa cum am afirmat, în România, atunci câ nd arunci gunoaie o riunde sau cum iți vine,
fără să ți i cont de nimic, și fără să ți se întâmple ceva, nu se datorează lipsei de legislație în
domeniu, ci a insufi cienței numerice a celor care sunt încadra ți în aceste instituți , motiv pentru
care, chiar dacă sunt sesizați, ei nu pot face față tuturor solicitărilor, sunt nevoiți să decidă, să
intervină, doar în acele situaț ii, care sunt ma i grave sau pe care le consideră mai nocive pentru
mediu. Un alt aspec t este, că și dacă am avea suficient personal în această instituț ie, momentan
poporul român nu a ajuns la un nivel atât de înalt de responsabilitate și conștiință, încât să
semnaleze, acestor organe telefonic sau prin alte mijloace de transmitere, nereguli le sau
încălcă rile legislative de care iau cunoștință ș i care au lo c în acest domeniu. Afirm aceasta
deoarece în România nu am vă zut d ar nici nu am auzit pe nimeni să spună că au semnala t
organelor competente faptul că vecinul din comoditate nu se mai depl asează până la containerul
de gunoi, ci îl aruncă în pungi de plast ic direct de pe geamul locuinț ei. Sau mai bine spus, în
prezent, câ nd dispunem de telefoane performa nte, nu am auzit pe cineva spunând că a fă cut
fotografii, vreunui grup, de pe malul une i ape, pentru a putea fi iden tificate acele persoane, care
în urma picnicului, organizat în cadrul naturii, au lăsat î n urma un morman considerabil de
gunoaie, ca apoi să sesizeze organelor competen te, respectiv garda de mediu, așa cum se
întâmplă de exep lu în alte țări europene .
Se poate af irma asfel cu tărie că î n acest domeniu avem încă un minus deci mai avem
destul de mul t de lucru sau de lucrat la conștiința noastră a tuturor 1.
Această nepăsare sau amorțeală, se datorează î n ma re par te lipsei de informare a
populației ș i nu numai . Mai cred de asemenea că mulți dintre noi nu știu, că au dreptul de a fi
informați cu privire la situația actuală a mediului, acest fapt fiind prevăzut în mod special î n
legea privind accesul la info rmația de mediu , în cuprinsul careia, este clar prevăzut în capitolul 2
secțiunea 1 art.3.2 că, autoritățile publice, au obligația de a pune la dispoziția orică rui solicita nt,
la cererea acestuia informația privind mediul, deținută de sau pentru ele fără justificarea scopului
în care această informație a fost cerută, dar în cele mai multe cazuri cetățeanul român nu știe sau
nu are cunoș tință de existenț a acestei legi, motiv pentru care sunt rare cazurile în care
cetățeanul solicită autorităț ilor locale asfel de informații cu privire la starea î n car e se află mediul
iar unii, sunt , pot spune, dezinteresați, cu toate că din cuprinsul legi reiese clar că autoritățile
1 Această situație are în vedere doar raza teriotorială a județului Alba, deoarece nu pot să afirm justificat că în alte județ e nu au
fost persoane care au adus la cunoștință autorităț ilor de mediu unele nereguli constatate iar dacă acestea au fost totuș i sem nalate,
au fost realizate prea târziu așa cum se întâmplă de cele mai multe ori .
67
locale au obligația de a pune la dispoziția publicului în scopul realiză rii celei mai lar gi posibile
și sistematice accesibilități și diseminări a acestor informații . Asfel că, î n ve derea atingerii
scopului propus, autoritățile publice ar trebui, să își informeze regulat și sistematic, proprii lor
cetăț eni, nu nu mai prin informarea lor, pe ba ză de cerere, ci și prin informarea lor periodică , prin
intermediul surselor de informare de care dispun 1.
Un alt exemplu cu pri vire la depozitarea , recic larea ș i sortarea deș eurilor menajere în
vederea protejări mediului î l constituie în acest sens sistemul existent î n Germania. Sistemul
legislativ din această ț ară, prevede î n mod clar , la fel ca ș i la noi î n țară , că deșeuri le menajere
trebuie sortate pe cate gorii de materiale asfel : hârtie, plastic, metal și sticlă depozitate î n
containere separate. De asemenea, tot în Germania găseș ti în toate magazinele automate de
preluare a sticlelor din sticlă ș i din plastic, deoarece în momentul în care cumperi un produs c u
ambalaj din plastic sau sticlă returnabil, plătești o garanție care ț i se resti tuie prin interme diul
acestor tonomate, determinându -te în același timp să nu arunci aceste ambalaje la voia
întâmplării. Tot în sensul protejă rii mediului pot să precizez faptul că în oraț ul Freibu rg din
Landul Baden Baden, a fos t interzis accesul autotur ismelor care funcționează pe bază de
motorină, î n veder ea asigurării unui mediu mai sănătos și a protejării sănătății populaț iei.
Spre deosebire de România unde există aceleași reguli , dar care nu se respectă , în
Germania aceste re guli sunt respectate cu s tricteț e atât din respect pentru mediu și cetățeni dar și
datorită amenzilor sau sancț iunilor pecuniare , care pentru nerespectarea acestor reguli sunt destul
de mari, dar existența acestor sancțiuni nu reprezintă singurul moti v care îi determină pe
cetățe nii nemți să respecte aceste reguli ci și educația primită de a lungul timpului în ultimi i
aproximativ 50 de ani, iar sortarea deș eurilor mena jere a devenit un lucru firesc și normal,
putând spune asfel că adevenit un reflex , respecti v un automatism despre care după cum bine se
știe, și se spune, obișnuinț a –” este a doua natură a omului” .
Cât priveș te so rtarea sticlei, aceasta se face î n mod diferit , în funcț ie de culoarea sticlei
fiecare urmând a fi depozitată î n containerul pen tru sticla albă, maro sau verde după caz, iar
sticla spartă separat .
Colectarea deșeurilor din plastic , în apropierea orașului Waldkirch, zona aferentă a
orașului Freiburg, din Landul Baden -Baden, se face î n saci galbeni acestea fi ind oferiți în mod
gratuit de că tre autorităț ile locale prin intermediul primă riilor ce ea ce îi stimulează și îi
1 Art. 1, 2 Hotărârea nr.878/2005din 28 iul.2005 privind accesul pub lic la informația privind mediul publicată în Monitorul
Oficial partea întâi nr.760 din 22 .08.2005
68
determină în același timp să se conformeze regulilor și să adopte o conduită corespunzatoare,
ceea ce se și întâmplă1.
La noi în țară sortarea deșeurilor menajere se află momentan în faza incipientă (spre
deosebire de Germania și alte țări ) iar autorităț ile locale , respectiv primăriile nu îș i ajută
cetăț enii în acest sens distribuindu -le, în mod gratuit , saci de plastic în vederea sortării
corespunză toare a deșeurilor din plastic , nu vreau să justific această problemă, dar cred că î n
mare parte lip sa sacilor menajeri cu distribuție gratuită, se datorea ză lipsei fondurilor de la
bugetele locale , dar ma i ales a dezinteresului com un și a lipsei de inițiativă . Totuși în acest sens
așa cum am mai afirmat singura inițiativă avută în vedere de autorităț ile locale și care au fost
puse î n aplicare , a consta t în creș terea taxelor pentru colectarea gunoi ului menajer determinâ n-
du-l asfel pe cetăț eanul rom ân să gâ ndească în mod greș it, că dacă plătesc mai mult , am dreptul
să nu sortez gunoiul menajer .
Această atitudine este determinată , în parte , de lipsa de infor mare cu privire la necesitatea
și import anța acestei sortări , dar și lipsei de educație și de respect față de semeni i de lan gă tine ș i
tot ce ea ce te înconjoară . Cred că pentru a -l determina pe cetățeanul român să se conformeze
acestor reglementă ri ar trebui pre zentat la fel cum am precizat și în c apitotul protecț iei forestiere
prezenta rea unor materiale informative în media c u privire la rolul și importanța, dar mai ale s cu
privire la efectele benefice a acestei atitudini corecte asupra mediului ș i nu în cele din urmă
asupra sănătăți i noastre a tuturor. Din cele analizate am remarcat că s-ar putea face o comparație
între importanța reciclă rii deșe urilor menajere și circuitul ap ei în natură, care după cum am
constatat, se aseamană destul de mult iar dacă sunt respectate , vor avea aspectul unui circuit
închis la fel ca ș i al apei determinâ nd în cele din urmă întoarcerea acestora la sursă cea ce
conduce la o mai bună administrare a resurselor naturale.
Un exemplu ar fi în cea ce priveș te reciclarea plas ticului , fiind cunoscut faptul că rata de
descompunere a plasticului î n natură este în med ie de 50 -100 de ani . Așadar punand în practică
comparația între reciclarea plasticului și circuitul apei în natură , putem observa că prin colectarea
și sortarea lui rațională și în mod corespunz ător acesta se reî ntoarce la fabricile de preluc rare a
maselor plastice, deci, în locul î n care s -a aflat în mod inițial , nefiind nevoie de procurarea ș i
prelucrarea unor noi resurse în vederea obț inerii acestuia , fiind nevoie doar de to pirea ș i
refolosirea lui, fără a mai fi necesar consumul unui surplus de energie necesar pentru fabricarea
plasticului.
Așadar, acest exemplu prezentat , este doar unul dintre multiplele exemple pe care le
putem gă si și lua din natură, iar lista acestor exemple ar putea continua , singurul scop al acestora
1 Această situație are în vedere doar situația actuală din zona Landului Baden Baden, mai exact, în raza teriotorială a orașulu i
Freiburg -Waldkirch.
69
fiind acela de -a ne determina să ieș im din pasivitatea sau starea de amorțeala în care ne aflăm și
să luă m atitudine.
În ceea ce privește existența gunoaielor menajere, rezultate în urma desfășurării în mod
neadecvat, a activității de picnic1, nu este în totalitate imputabilă, doar persoanelor care
realizează picnicuri în spațiile verzi din afara orașelor, la margine a pădurilor, sau pe malurile
apelor, deoarece în aceste zone nu există nici un container sau coș de gunoi pentru aruncarea
unor astfel de resturi menajere. Cu toate acest ea, atitudinea lor nu este scuzabilă, neexistând nici
un motiv plauzibil care să le justifice atitudinea, cea de totală lipsă de respect f ață de natură și de
semenii lor . Existența gunoaielor rezultate în urma realizării picnicurilor sezoniere2, poate fi
imputată într -o anumită măsură, și autorităților locale, care au în subordine administrarea acestor
zone, datorită pasivității și lipsei lor de implicare, fiind bine cunoscut faptul că în zonele
respective nu există nici un fel de dotări sau amenajări în ac est sens, iar această situație continuă
să dăinuie de mai bine de 20 de ani, fără a se lua vreo măsură pentru remedierea situației.
În ceea ce privește existența conștiinței de mediu, nu pot afirma că aceasta lipsește cu
desăvârșire, dar cu siguranță lipsa ei își face prezența într -o proporție considerabilă ( deci într -o
proporție destul de mare).
Din aceste motive, în opinia mea, autoritățile locale ar trebui să se implice mai mult în
acest sens, prin realizarea în decursul anului a mai multor campanii de informare și
conștientizare a populației cu privire la starea actuală a mediului, a importanței păstrării unui
mediu curat, dar și reamintindu -le totodată, că participând acti v la păstrarea unui mediu curat și
nepoluat, are efecte benefice atâ t asupra calității vieții, dar și a sănătății noastre a tuturor, atât în
prezent cât și în viitor.
Tot în defavoarea conștiinței de mediu trebuie să mai precizez, că, în perioada 2001 –
2005, am lucrat în calitate de gestionar, într -un magazin al cărui profil, era vânzarea de articole
de vânătoare și pescuit, având așadar ocazia de a intra în contact atât cu vânători câ t și cu pescari
(mai mult cu pescari ). Astfel am avut “plăcerea” de a afla diferite forme de braconaj, atât cu
privire la fauna cinegetică dar mai ales în domeniul faunei acvatice. Cel mai grav a fost faptul că,
am aflat că unele persoane care exercitau autoritatea de stat în acest domeniu și zonă, cunoșteau
în parte că astfel de fapte au loc , dar care nu au luat nici o măsură î n acest sens . Oare la nivelul
acestui personal nu trebuie să existe o altă mentalitate morală și un adânc respect față de natură?
Nu pot să afirm că aceste persoane nu au luat nici o măsură împotriva celor care braconau, dar
1 Situația de față are în vedere doar zonele, binecunoscute, de la marginea orașului Aiud , în care locuie sc, și zonele în care se
desfășoa ră activitatea de picnic din județul Alba .
2 Deși, aceste activități sunt reglementate prin Legea 54/2012 privind desf ășurarea activităț ilor de picnic .
70
erau câțiva indivizi de care se știa cu certitudine că braconează pește, ca apoi să -l vândă, și c are
totuși nu au fost sancționați niciodată, chia r dacă se știa în același timp și metodele înfiorătoare
de braconaj piscicol pe care le practicau.
Menționez aici doar una dintre ele care pentru mine este de -a dreptul barbară. Acesta
metodă constă în greblarea, apelor râului Mureș pe un anumit tronson, cu un sistem alcătuit
dintr -o rețea de ancore, în vederea ag ățării peștilor, indiferent de dimensiune, de diverse părți ale
corpului. Vă puteți imagina ce suferință i se provoacă peștelui, în momentul în care este agățat în
acest fel, de exemplu de un och i, de o înotătoare sau chiar de o buză, ca în clipa următoare să-i
fie smulse fără nici o remușcare din partea celui care practică acest”sport”? Nici nu vreau să mă
gândesc la suferința provocată în momentul respectiv și apoi la cea până în momentul în care
moare peștele. Dar știu sigur ce am simțit, cu privire la pe rsoanele care se ocupau cu așa ceva, le –
aș fi dorit, dacă s -ar fi putut să aibă parte de același tratament , să simtă pe propria piele aceeași
suferință, fără medici, fără tratament și tablete de calmare /ameliorare a durerilor. Nu s -a
întâmplat așa ceva, șt iu doar că una dintre cele mai renumite persoane care ”pescuiau” în acest
mod, nu a fost sancționat de persoanele abilitate în acest sens, dar știu că această persoană, a
decedat înecată, în timpul unei asem enea partide de pescuit. Se pare că autoritățile au fost
neputincioase în a lua măsuri în acest sens, dar natura în felul ei, se pare că s -a răzbunat, pentru
toate neajunsurile și suf erințele pe care acest individ le-a provocat de -a lungul anilor. Iar metode
tradiționale de braconaj, am aflat în acești patru ani har Domnului destule, dar de care din păcate
nu am luat cunoștință, numai eu, erau bine cunoscute de mai multe persoane printre care unele
chiar care ar fi trebuit să ia măsuri în cest sens.
Un alt lucru grav constatat în mod personal, este ace la că, pasionată fiind de plimbări
lungi în pădure, aproape de fiecare dată, am marea neplăcere de a remarca, prezența gunoaielor,
aruncate în interiorul pădurii, în mod intenționat . Trebuie să recunosc că descoperirea unor astfel
de persoane nu e deloc, f acilă, drept urmare aș propune, alocarea unor fonduri de la bugetul de
stat, în vederea realizării unor patru le călare în zonele respective și a surprinderii acestor
persoane pentru tragerea lor la ră spundere, fie ea și contravențională, care , de cele mai multe ori
așa cum am mai spus este ineficace, dar poate dacă aceste persoane ar fi obligat e să presteze
muncă în folosul comu nității , ar fi mult mai receptive la problemele cu care se confruntă natura
în zilele noastre și probabil nu ar mai arunca gunoaiel e în mijlocul pădurii, pângărind -o prin
faptele lor. Dar așa cum am spus , doar, poate le-ar determina să -și schimbe atitudinea față de
natură, dar e posibil ca nici după o astfel de experiență să nu învețe nimic. E trist dar e posibil să
fie adevărat. Din păcate nu doar prezența gunoaielor, am remarcat -o în pădure, ci și realizarea
pășunatului intensiv, agresiv și ilegal al turmelor de oi, care de cele mai multe ori sunt
71
supravegheate de la distanță, de ciobani iar îndeaproape de câinii ciobănești, care de cele mai
multe ori sunt mari și agresivi, iar dacă îi întâlnești din întâmplare în pădure, așa cu mie mi s -a
întâmplat, de câteva ori, dacă ți -e temă, și reacționezi, greșit, riști să fi mușcat de ei, chiar dacă
legea prevede clar că pășunatul în pădure es te interzis, și se aprobă numai în condițiile,
perioadele și locurile expres prevăzute de lege, și numai pe bază de autorizație , pentru unii
păstori, această lege este ca și cum nu ar exista.
U alt exemplu de poluare , pe care l -am constatat pe rsonal, a fost cel din luna Aprilie ,
2009, când din dorința de a mă relaxa m -am deplasat pe malul râului Mureș, în vedera realizării
unei partide de pescuit. Cu această ocazie am observat pe malul apei prezența peștilor morți, in
special puiet, dar în ace lași timp am simțit și un miros înțepător, iar suprafața apei prezenta o
peliculă opacă și gelatinoasă deasupra căreia pluteau smocuri de spumă de culoare alb -gălbuie
care aveau dimensiuni destul de mari.
În urma celor constatate, m -am deplasat la filiala AJVPS, Aiud pentru a semnala cele
constatate. Din discuțiile cu secretarul filialei am aflat, că a mai primit sesizări cu privire la cele
semnalate de mine, și de la alte persoane, dar mai ales de la alți pescari nemultumiți .Tot din
discuțiile cu secretarul filialei AJVPS Aiud am aflat că el s -a deplasat personal pe malul
Mureșului și a preluat probe de apă și de pește mort, dar, din păcate aceastea au fost respinse,
deoarece el un avea autorizarea și competența de a recolta astfel de probe. To tuși în urma siszării
făcute de el la Direcția Apelor și la Protecția Mediului, au fost preluate probe de apă și de pește
mort de către personalul acreditat în domeniu de la Direcția Apelor Alba pe care le -au trimis la
Laboratorul Direcției Sanitar Veterin are și Siguranța Alimentației Publice.
Din informațiile făcute publice cu privire la cele semnalate și în urma analizelor efectuate
de direcția apelor Alba, a reieșit că apele râului Mureș au fost poluate accidental ca urmare a
intervenției de blocare a sondei de evacuare a batalului Socșoara, aparținand combinatului de
sodă caustică, SC GHCL UPSOM SRL, cu tulbureală de steril, cu un PH alcalin, cu un conținut
ridicat de cloruri de amoniu, calciu și sodiu. Tot ei au precizat că datorită debitulu i crescut al
Mureșului s -a produs o poluare la o scară mai redusă iar mortatiltatea piscicolă constatată a fost
in cantități mici. Aceeași sursă a precizat că poluarea a fost stopată prin blindarea conductei de
evacuare a limpedelui din iaz a poluatorului – respectiv a lui SC GHCL UPSOM SRL, Ocna
Mureș, căreia i -a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 40.000 lei,
motivând în același timp că poluarea accidentală provocată nu a avut implicații negative mari la
consumatorii din aval d e Ocna Mureș, deși unda de poluare a ajuns până în zona localității Aiud
a județului Alba având aceleași efecte devastatoare și ireversibile asupra faunei și florei
acvatice.
72
Din surse neoficiale am aflat ca de fapt SC GHCL UPSOM Ocna Mureș a realizat o
deversare intenționată de (substanțe) reziduri industriale rezultate în urma procesului tehnologic
pe un interval de timp de 10 -14 ore, cu precădere în timpul nopții, ceea ce denotă, că în fapt, nu
s-a prod us un accident așa cum au declarat aut oritățile locale. Să fie oare adevăr sau doar niște
zvonuri? Cert este că poluarea râului Mureș a fost reală și odată cu ea au aparut și efectele ei
negative pe care le -a produs.
Potrivit art: 29, 30 și 31 capitolul IV, a Ordonanței de Urgen ță 195/2005, privind regimul
deșeurilor acestia au obligatia de a efectua gestionarea deseurilor prin asigurarea protectiei
sănătății populației și a mediului conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, precum și
legislației specifice în vigoare1.
Precum și in art: 58 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, pentru persoanele
fizice și pers oanele juridice sunt prevazute ș i alte obligații în privința protecției apelor și a
ecosistemelor acvatice2. Iar în O.U.G. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la
prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului, cuprinde, pe lângă semnificația unor
termeni și modul lor de aplicare și o serie de reglementări în domeniu, atât cu privire la
competență, dar și în ceea c e privesc măsurile preventive și reparatorii3. Tot în cuprinsul acestei
ordonanțe este prevăzut cine trebuie să suporte costurile acțiunilor preventive și reparatorii
precum și modul în care se pot recupera aceste costuri4, sancțiunile care li se aplică ag enților
poluatori5.
În anexa nr.2 a O.U.G. 68/2007, sunt prevăzute modurile de reparare a prejudiciilor
asupra mediului în vederea alegerii celor mai potrivite măsuri care să asigure repararea acestora6,
Iar în anexa nr. 3 sunt cuprinse tipurile de activități pentru care răspunderea este obiectivă în
Dreptul Mediului7.
De asemenea am mai constatat, că pe lângă poluările intenționate sau accidentale
provocate de marii coloși industriali, malurile și apele râului Mureș mai sunt poluate în mod
constant prin spălarea animalelor, a autoturismelor personale, a covoarelor din gospodării și nu
în ultimul rând prin aruncarea de gunoaie menajere direct în apele sau pe malurile acoperite cu
1 Art: 29, 30 și 31 capitolul IV din Ordonanța de Urgență 195/2005 , privind protecția mediului
2 Art: 58 din O .U.G. nr. 195/2005 .
3 Acestea se regăsesc în art. 10 -19, Secțiunea a 2 -a din O.U.G. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și
repararea prejudiciului asupra mediului .
4 Art. 26-32 Cap.III , Secțiunea 1 , din O.U.G. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea
prejudiciului asupra mediului .
5 Art. 39-42 Cap.V , Secțiunea 1 , din O.U.G. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea
prejudiciului asupra mediului .
6 Anexa nr.2 a O.U.G. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudici ului asupra
mediului .
7 Anexa nr.3 a O.U.G. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea și repararea prejudiciului asupra
mediului
73
vegetație ale Mureșului dar și d atorită resturilor menajere rezultate în urma picnicurilor
localnicilor din timpul wekendului, din sezonul verii. Astfel, malurile Mureșului sunt înțesate de
de resturi menajere, pet -uri goale și alte gunoaie aduse de ape și depozitate in vegetația existen tă
în aceste zone. În ceea ce privește colectarea deșeurilor aduse de ape aceasată sarcină revine
subunității Administrației Naționale "Apele Române" – Administrația Bazinală de Apă Mureș –
Sistemul de Gospodărire a Apelor Alba, care reprezintă autoritate a investită cu aplicarea unitară
a strategiei naționale în domeniul gospodăririi resurselor de apă, pe teritoriul bazinului
hidrografic Mureș în județul Alba având următoarele atribuții principale:
– monitorizarea hidrologică și de calitate a resurselor de a pă;
– administrarea și exploatarea infrastructurii Sistemului național de gospodărire a apelor;
– aplicarea programului național de implementare a prevederilor legislației proprii
armonizate cu directivele Uniunii Europene în domeniul gospodăririi durabil e a apelor;
– asigurarea dezvoltării unitare a sistemului de gospodărire a apelor;
– gestionarea și valorificarea resurselor de apă de suprafață și subterane cu potențialele lor
naturale și fondul de date din domeniu;
– reglementarea și controlul folosințelor de apă, al lucrărilor construite pe ape sau care au
legătură cu apele și asigurarea activității de inspecție;
– avertizarea și realizarea măsurilor de prevenire, combatere și înlăturare a efectelor
inundațiilor și a poluărilor accidentale.
Din păca te această problemă a rămas nerzolvată de a lungul timpului.
În acest sens Autoritățile administrației publice locale potrivit art. 90 din OUG nr.
195/2005 au o serie deatribuții și răspunderi1.
Protejarea apelor impotriva poluării, este sprijinită și de Legea privind desfășurarea
activității de picnic nr. 54/2012 având ca scop prevenirea, reducerea și eliminarea impactului
negativ asupra mediului, asupra stării de sănătate a populației, generat de practicarea inadecvată
a activităț ilor de picnic. In art. 7 al Legii nr. 54/2012, privind desfășurarea activității de picnic
nr. 54/2012, pentru persoanele fizice care desfășoară activitatea de picnic sunt prevazute o serie
de obligatii, pe care acestea ar trebui să le respecte 2.
1Pentru mai multe detalii, a se vedea art. 90 din OUG nr. 195/2005, Modificat prin Legea nr. 265/2006, pc t. 35. Inițial, cuprinsul
literei d) a art. 90 era: “organizează structuri proprii pentru protecția mediului, colaborează cu autoritățile competente pentru
protecția mediului și le informează asupra activității desfășurate
2 În cadrul acestui articol sunt prevăzute o serie de atribuții în sarcina persoanelor care desfășoară activitatea de picnic, a se vedea
în acest sens art. 7 din Legea 54/2012
74
În concluzie, având în vedere toate cele prezentate, în opinia mea, SC UPSOM Ocna
Mureș a realizat în cursul lunii Aprilie o deversare intenționată de reziduri industriale în apele
râului Mureș, dar pentru a nu suporta sancțiuni mai drastice și bine meritate, a u motivat, că
aceasta scurgere de reziduri industriale a avut loc pe fondul intervenției de blocare a instalației
de evacuare de la sonda batalului Socșoara, încălcând astfel 4 principii fundamentale dintre cele
prevăzute î n Ordonanța de Urgen ță 195/2005 acestea fiind:
– principiul acțiunii preventive, a că rui regulă de bază constă în acțiunea de prevenire a
poluării. Conform acestiu principiu “e mult mai bine să previi decât să tratezi”, fiind de știut
faptul că e mult mai puțin co stisitoare acțiunea de prevenire prin evitarea poluării, decât
repararea daunelor ecologice, care de cele mai multe ori sunt irversibile;
– principiul precauției în luarea deciziei, care prevede luarea unor măsuri de precauție
atunci când o act ivitate amenință să afecteze mediul sau sănătatea umană. El a luat naștere din
necesitatea de a preveni poluarea mediului determinată de diferite activități umane;
– principiul reținerii poluanților la sursă. De cele mai multe ori consecințele negative ale
poluării în zonele dezvoltate ale societății umane se materializează în numeroase cazuri de boală
și decese, periclitând astfel calitatea vieții și sănătatea omului. Motiv pentru care acțiunea de
evitare a polăurii ar trebui să înceapă încă di n procesul de apariție al rezidurilor, în mod direct,
presupunând astfel aplicarea unor procedee de fabricație care să nu genereze evacuări de agenți
(factori) poluanți sau cel puțin să -i reducă la minim. Prin urmare instalațiile trebuie concepute în
așa fel în câ t să corespundă mai întâi acestui scop;
– principiul poluatorul platește – în cazul de față a fost respectat doar parțial, respectiv
prin aplicarea unei amenzi cotravenționale, pe care poluatorul, având posibilitatea de a o plăti în
procent de 50% în maxim 48 de ore de la momentul aplicării ei, fără a mai obliga poluatorul la
alte măsuri de reparare a prejudiciului provocat mediului prin acțiune sa deliberată. Acest
principiu are asigurată aplicarea prin consacrarea răspunderii ce le re vine persoanelor fizice și
juridice care produc poluare prin activitățile lor. Prin intermediul lui se are în vedere suportarea
de către poluator a cheltuielilor legate de măsurile de combatere a poluării stabilite de autoritățile
publice. De asemenea treb uie avut în vedere faptul că acest principiu se poate aplica numai
coroborat cu principiul prevenirii și interzicerii poluării, deoarece, aplicat singur, duce la
consecințe inadmisibile: “plătesc deci pot să poluez”1.
O.U.G. nr. 195/2005 dispune în Cap. XV de o serie de sancțiuni aplicabile în cazul
încălcării prevederilor legale.
1 Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului , Editura ALL Beck, Bucuresti, 2003, pag.55 .
75
Ȋn astfel de momente, mă întreb, există sau nu, conștiință de mediu, sau o întâlnim doar în
mod excepțional , atunci când se produce un dezastru, și care vrem nu vrem ne determ ină să ne
analizăm retrospectiv faptele reprobabile, de care nu suntem prea mândrii, dar care totuși au avut
loc și, și-au produs efecte nefaste pentru natură, sau conștiința de mediu o întâlnim, doar în cărți,
pe post de utopie?
Nu pot afirma cu tărie, că conștiința de mediu lipsește cu desăvârșire, drept dovadă stau
acțiunile întreprinse în acest sens, a unor oameni remarcabili, și de o înaltă calitate morală, care
nu au putu t sta nepăsători și impasibili, la stri gătul de durere adresat nouă de către natură, și care
au dus o muncă asiduă, atât pe plan șt iințific cât și legislativ, care au avut drept contribuție
adoptarea la nivel național, a unor măsuri legale de protejare a naturii, asigurând în același timp,
și metode de punere în aplicare a acestora, și nu în ultimul rând munca susținută și asiduă de
conștie ntizare a populației în acest sens, determinând -o astfel să iasă din stare a profundă de
nepăsare în care s -a aflat.
Un alt exemplu, de conștientizare și sensibilizare , cu privire la probleme le destul de grave
cu care se confruntă natura la noi în Româ nia, este chiar situația Bărăganului sau a c eea ce a
rămas din el î n urma abuzurilor oamenilor din zonă , care au contribuit cu tot ce au putut la
aducerea î n situația gravă sau deplorabilă în care se află în momentul de faț ă. Această situație
mi-a fost semnalată , în mod întâmplător , de doi bărbați mai învârstă care cunoscând , situația din
zonă , au început să discute pe această temă , cea ce mi -a trezit sau susc itat interesul. Din educația
primită de la părinți , am învățat , că nu e frumos sau politicos să tragi cu urechea sau să asculți ,
fără a întreba , dacă ai voie să asculți ceea ce discută oameni din jurul meu sau fără acordul lor .
Totuși argumentez că , cei do i domni discutau în mod lib er, deschis și fără grija sau fă ră teama de
a fi auziți , deoarece ne află m cu toți într -o stație , unde așteptă m nerăbdători mijlocul nostru, de
transport î n comun care se lă sa destul de mult așteptat pentru a ne întoarce la casel e noastre.
Dat fiind acest context ș i aceste împrejurări , am auzit aproape în întregime discuția lor
din care se desprindea clar , că în urma abuzurilor oamenilor din zonă , imediat după revoluția din
1989 , starea Bărăganului a început să se degradeze într -un ritm destul de alert. În discuția lor ,
semnalau , deaseme nea, abuzurile comise în zonă cu privire la tăierea plantațiilor de salcâm și a
perdelelor forestiere cu rol de protecție precum și distrugerea ș i sustragerea sistematică a
sistemelor de irigare din zonă , cea ce a condus, într-un timp relativ sau destul de scurt , la
schimbarea condițiilor climate rice din zonă, și declanșarea instalării unui proces de deșertificare .
Tot dânși i, au mai afirmat că d acă nu se iau măsuri , cât mai curând, în acest sens Bărăganul , care
cu aproape 30 de ani î n urmă era considerat grânarul Europei , va deveni în scurt timp , (în
curând), doar o parte frumoasă din istoria Geografiei României și de ce nu o poveste destul de
frumoasă de spus copiilor noștri. Toată această discuție m -a pus pe gânduri deoarece acești doi
76
domni se pare că cunoșteau sau au cunoscut de ceva timp această situație, deși era de mult
cunoscută de către autorități și oameni i care locuiesc în zonă, conștie ntizând totuși că în scurt
timp, neluarea unor măsuri corespunzătoare vor avea efecte grave și aproape ireversibile asupra
naturi i din zonă și asupra cetățenilor.
Din cele de mai sus, rezultă că de -a lungul timpului nu s -au luat , nici un fel de măsuri ,
atât din partea autorităț ilor locale, și cu atât mai mult , nici din partea locuitoril or , dar că luarea
unor astfel de măsuri se impun cu precădere și de ur gentă . De această situație cu care se
confruntă Bărăganul, ne facem vinovați, noi toți cetățenii, in clusiv autoritățile, dar, nu în ultimul
rând și localnicii, care au sustras țevile de irigație , au tăiat perdele de salcâm și cele forestiere în
vederea vânzării și comercializării lor, contra unor sume de bani, fapte care s -au realizat cu/fără
acordul tacit, sau cu îngăduința, nepăsarea, de netolerat de autorităților locale, în sensul că au
închis ochi i, la tot ceea ce se întâmplă, iar acum se mnalele de alarmă care au fost trase , arată că
Bărăganul se află într -o situație gravă și fără precedent. Totuși trebuie să recunosc că situația în
care se află Bărăganul nu este una nouă și nici una necunoscută , deoarece au existat și încă mai
există , numeroase semnale de alarmă în acest sens, care au fost semnalate atât în lucrări de
specialitate, dar și în teze de doctorat , după cum reiese din cele ce urmează.
Așadar , în urma activităților necorespunzătoare, coroborate cu o tendință de contiună
creștere a fenomenului de încălzire globală, ˮsolul este supus unei serii de p rocese de degradare
sau de amenințare: eroziunea, diminuarea conținutului în materie organică, contaminarea locală
și difuză, impermeabilizarea (impermeabilizarea suprafeței solului prin acoper irea cu substanțe
impermeabile, ca asfalt, beton, construcții e tc.), compactarea (tasarea), diminuarea
biodiversității, salinizarea, inundațiile și alunecările de teren. În condițiile climatice aride sau
subaride, o combinație a unora din aceste amenințări pot duce, în cele din urmă, la apariția
fenomemului de deșerti ficare ˮ1.
Din această discuție , a reieșit clar, faptul că lipsa perdelelor de salcâm și a arborilor ce au
fost plantați pe vremea comunistă , pentru a echilibra zona și a o transforma într -un loc fertil și
propice cultivări i cerealelor , dar și datorită lipsei luări i masur ilor necesare î n vederea remedieri i
acestor probleme grave cu care se confruntă natura, în mare parte datorată indiferenței noastre, a
oamenilor, va conduce, într-un timp relativ scurt la deșertificarea acestui loc . În urma lucrurilor
ascultate am ajuns la concluzia că cei doi domni cunoșteau de multă vreme problemele cu care
se con fruntă Bărăganul luând astfel cunoștință de toate efec tele negative care s -au făcut prezente
în această zonă ca urmare a acțiunilor omului asupra naturii conștientizând dealtfel că aceste
1 Teza de Doctor at, Doctorand Ing. Vranceanu P. George Andrei , Conducător Științific Prof. Univ. DR. Ionel Jinga, București
2011, Cercetări privind vulnerabilitatea solurilor la procesele de degradare –deșertificare în Câmpia Bărăganului. Universtitatea
de Științe Agronom ice și Medicina Veterinara București ,Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului.
77
lucruri i -au determinat să se gândească la natură și la efectele negative a acțiunii omului asupra
naturii 1.
Un alt e fect negativ asupra mediului, î l reprezintă faptul, că , în ultimii ani, datorită
creșterii populaț iei, a căror nevoi de hrană trebuie satisfăcută , au a vut drept urmare extinderea
culturilor agricole. Cu toate acestea, cantitatea de produse agricole la nivel mondial nu reușeș te
să satisfacă î ntreaga cerere, chiar dacă în prezent suprafeț ele agricole au crescut iar agricultura
practicată este una intensivă .
În momentul de fața agricultura se bazează pe prelucrarea mecanică a solului, prin
folosirea îngrășă mintelor chimice și combaterea dăună torilor cu ajutorul pesticid elor, ducâ nd la
un process de chimizare exagerat al solului, producâ nd astfel dispariția, vieț ii microbiene a
solului , la o destabilizare structurală , iar singura soluție de a menține î n continuare aceste soluri
fertile este aplicarea în continuare a îngrășă mintelor chimice în cantități din ce î n ce mai mari,
ducâ nd astfel la î ntoxicarea solului, nemaiputâ nd astfel e vita degradarea lui 2.
Toate aceste fapte impun ca ș i multe altele o recons iderare a bazelor agriculturii și
revenirea la o agricultura î n spirit ecologic. Principala sursă de poluare a solului o constituie
substanț ele chimice care sunt pesticidele , ierbicidele, fertilizanț ii folosiți în exces. Pe lângă
pericolul care îl reprezintă toate aces tea as upra oamenilor, aceste substanțe, odată ajunse în
plante și de acolo î n produsele alimentare , vor avea un rol nociv asupra sănătăț ii lor, și a solului
distrugând o întreagă faună de vieț uitoare ce trăiesc în sol (de ex. O râmă produce a nual cam 420
kg materie organică pe metru pătrat în sol) . Prin pestici de se înțelege acele substanțe folosite în
agricultură cu scopul de a distruge sau a respinge moderat sau a î mpiedica activitatea inse ctelor
dăunătoare , al roză toarelor , ciupercilor sau buruienilor .
Pierderil e de recolte datorate acestor dăun ători constituie un m otiv foarte mare, care
justifică încercarea de a le diminua . Aducând la cunoștința acestora că multe din substanț ele pe
care le folosesc în vederea combaterii paraziților sau a insectelor nedorite în vederea obțineri
unor cantități mul t mai mari și de o calitate mult mai bună î n domeniul produse lor agricole au
drept urmare consecințe negative asupra mediului iar în timp ș i asupra culturilor viitoare motiv
pentru care ar fi de preferat ca treptat să se reîntoarcă la metodele ecologice sa u biologice de
practicare a agriculturii determinâ ndu-i să se gândească ș i la binele naturi nu doar la cantitățile
de hrană obținute ș i de ce n u în ultimul rând spre obținerea unor profituri câ t mai mari 1.
Pesticidele au ca efecte principale as upra mediului urmatoarele efecte principale, omoară
anumite specii de insecte și animale punând asfel î n pericol alte specii care se hrănesc cu acestea ,
1 http:// www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/FB/FB_II_EM.ppt.Feb 2018
2 Ibidem
1 http:// www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/FB/FB_II_EM.ppt.Feb 2018
78
favorizează apariția altor dăunători care prosperă în spaț iul ecologic eliberat sau ai căror duș mani
naturali au fost uciși de pesticide determinând mutații genetice la unele specii, î n special un ele
insecte, acestea devenind î n urma folosirii pesticidelor rezistente la acț iunea acestora , distrug
solul prin uciderea râmelor ș i a altor microorganisme care au un r ol esențial în î ncorporarea
materiilor organice în sol ș i conduc la poluarea apelor .
Toate aceste e fecte sunt agravate de faptul că unele p esticide au perioada de remanență în
sol extrem de mare iar ele nefiind practic biodegradabile. În urma celor ară tate mai sus nu se
poate afirma că în momentul de față România se confruntă cu o mare lipsă a insectelor sau a
păsărilor, dar î n viitor lipsa acestora va avea un impact major asupra mediului , spun acest lucru
deoarece având ocazia să luc rez în Germania î n ultimele 6 luni de cele mai multe ori, am
constatat prezenț a unor persoane care fac parte din grupuri sau formaț iuni ecolog ice, care prin
membrii lor au început o campanie de conș tientizare cu privire la lipsa insectelor , punând
întrebă ri în acest sens agricultorilor și determinându -i să gândească în sensul protejă rii insectelo r,
chiar dacă acestea uneori devin și sunt adevă rate probleme pentru culturile agricultorilor 1.
Au mai adus deasemen ea la cunostința agricultorilor și au mai semnalat și lipsa păsărilor
precum și a albinelor care trăiesc liber î n mediu l natural nu cele ca re provin din cadrul apicol,
trăgâ nd asfel un semnal de alarmă în acest sens. Printre păsările a căror dispariție s -a făcut
semnalată în G ermania, de c atre aces te persoane, iubitoare de natură, s -au numărat liliacul și
rândunica , acestea fiind cunoscute pentru importanța lor î n circuitul trof ic. Ei au început această
campanie de conș tientizare prin transmiterea unor publicații producătorilor agricoli dar , și prin
informarea personală a acestora atrăgâ ndu-le atenția că dacă î n viitorii 15 ani, nu se vor lua
măsuri în cea ce priveș te folosirea in tensivă sau masivă a insecticide lor sau a pesticidelor, nu vor
înceta să apară consecințele negative ale acestor acțiuni nocive asupra naturii. Î n urma ultimelor
studii reiese că natura e tot mai agresată în acest sens conducând î n cele din urma la dispari ția
insectelor și mai ales a albinelor sălbatice cunoscută fiind importanța lor în procesul de
polenizare atâ t de necesar al plantelor .
Această dispariț ie a insectelor va determina o reacție în lanț, ducând în cele din urmă la
dispariția unor specii de păsări după cum am precizat anterior , efect e care vor fi greu de remediat
în viitor. Acest lucru după cum am afirmat se întâmplă to t mai frecvent în Germania pe câ nd în
România nu am văzut și nu am auzit să se fi fă cut vre o campanie de informare sau conș tientizare
a operatorilor agricoli î n acest sens, motiv pentru care cred că atât autoritățile locale române, cât
și membri formațiunilor ecologice ar trebui să copieze m odelul de informare german aducând la
1 http:// www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/FB/FB_II_EM.ppt.Feb 2018
79
cunoștinț a marilor operatori agricoli , dar ș i a celor m ai mici, că multe din substant țele fo losite în
vederea obținerii unor cantităț i tot mai mari și de o calitate mai bună a produselor agricole, au
consecințe negative asupra mediului iar în timp și asupra culturilor viitoare1.
Cred așadar că dacă aceste formaț iuni vor face campanii de informare a agricultorilor cu
privire la problemele c u care se confruntă mediul datorită practicării agriculturii intensive,
monoculturale și total nesănătoase asupra mediului, prin folosirea de pesticide și insecticide în
cantități i mense , vor contribui în viitor la determinarea acestora dacă nu a majorit ății lor, a unei
părti considerabile de agricultori să privească natura cu mai mult respect, mai multă considerație
și iubire, iar în cele din urmă, de ce nu, să adopte o poziție benefică și sănătoasă faț ă de natură,
prin reducerea substanț elor toxice ac easta însemnând, reducerea pesticidelor ș i insecticidelor
care au u n impact negativ asupra florei ș i faunei 2 .
Ar fi de dorit totuși, ca î n viitor aceste campanii de informare să aibă loc cât mai des și
într-o pondere cât mai ridicată și făcută în așa fel încât să ducă la se nsibilizarea agricultorului
român î n acest sens .
Așadar se poate af irma că în Româ nia protecția solului poate fi realizată ș i prin
dezvoltarea un ei agriculturi ecolog ice care să nu afecteze compone ntele mediului și să conducă
la obținerea de produse de calitate . Combaterea dăună torilor, prin mijloace chimice trebuie
înlocuită aș adar cu folosirea mijloacelor biologice, evitând asfel monoculturile și luarea de
măsuri pen tru ameliorarea solurilor degradate , deasemenea trebuie avut în vedere faptul că
menegemetul deșeurilor ș i amplasarea unor depozite de deșeuri menajere ș i industriale ar treb ui
să țină cont de tipul terenului pe care se amplasează asfel de depozite și să n u folosească î n
aceste scopuri terenuri agricole funcționale, ci să folosească soluri degradate care din acest punct
de vedere nu mai prezintă nici un interes 3 .
Totuși, sunt de părere că, conștiința de mediu și respectul față de natură trebuie să existe și
la personalul însărcinat, cu aplicarea reglementărilor legale, fiind indiferent de sectorul pentru
care a fost desemnat să aplice legea, prin aplicarea cu strictețe și corectitudine, fără a închide
ochii la anumite evenimente nedorite și negat ive care s -au produs, datorită culpei unor anumite
persoane juridice sau fizice , care ar trebui să răspundă pentru faptele lor, nu să le ascundă, sau să
le acopere sau să ateste producerea unor accidente nedorite, în loc de fapte comise în mod
intenționat, cum se întâmplă de cele mai multe ori.
Atitudine a lor corectă și onestă, ar trebui să constituie un exemplu pozitiv, pentru noi toți,
determinând -ne astfel prin atitudinea lor ireproșabilă,să abordăm aceeași atitudine, și să ne
1 http:// www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/FB/FB_II_EM.ppt.Feb 2018
2 Ibidem
3 Ibidem
80
gândim de două ori la fap tele noastre, înainte de a provoca un prejudiciu naturii, care de cele mai
multe or i e ireparabil ori ireversibil. Aceasta , deoarece, de atitudinea abordată de noi în prezent,
depinde calitatea mediului, a vieții și a sănătății noastre, nu pentru azi nu pen tru mâine, ci în
viitor, de ea depinzând de asemenea calitatea vieții și a sănătății copiilor și a copiilor copiilor
noștri.
După cum bine afirma cu ceva vreme în urmă, Barbu Ștefănescu Delavrancea1 “
România este patria noastră și a tuturor românilor. E România celor de demult și -a celor de mai
apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie.”
Așadar ținând cont , de condițiile crizei ecologice mondiale, cu care omenirea se
confruntă, un rol important revine și conștiinței ecologice, la fel ca și celor lalte forme ale
conștiinței sociale, care trebuie să contribuie la formarea unei culturi ecologice a personalității
umane. Cultura ecologică, presupune cunoașterea profundă a legităților dezvoltării naturii și
societății, a interdependenței omului cu mediul înconjurător, conștientizarea necesității de a
ocroti natura, a prognoza fenomenele ce au loc în natură, a folosi cât mai rațional și eficient
resursele naturale2.
Având în vedere toate cele prezentate, sunt de părere, că în domeniul protecției mediului,
sunt încă lcate frecvent, în genere majoritatea principiilor fundamentale prevăzute de O.U.G.
195/2005, pe diferitele segmente de protecție, tocmai pentru a nu suporta sancțiuni mai drastice
și bine meritate, de către toți cei care se fac vinovați de săvârșirea unor astfel de fapte, dintre care
menționez doar 4 principii fundamentale dintre cele prevăzute în acest act normativ , acestea
fiind:
– principiul acțiunii preventive, a cărui regul ă de bază constă în acțiunea de prevenire a
poluării. Conform acestui principiu “e mult mai bine să previi decât să tratezi”, fiind de știut
faptul că e mult mai puțin costisitoare acțiunea de prevenire prin evitarea poluării, decât
repararea daunelor ecologice, care de cele mai multe ori sunt ireversibile . Ȋn domeni ul forestier
analizat anterior, acest principiu a fost încălcat prin tăierile masive și iraționale a pădurilor, fără a
elabora, în prealabil, un plan rațional și viabil de tăieri sistematice și elaborarea unor programe
de împădurire a terenurilor defrișate în acest mod, și punerea lor în practică, în vederea prevenirii
producerii unor calamităț i, cum sunt alunecările de teren de terminate de lipsa de vegetație
forestieră ;
– principiul precauției în luarea deciziei, car e prevede luarea unor măsuri de precauție atunci
când o activitate amenință să afecteze mediul sau sănătat ea umană. El a luat naștere din
necesitatea de a preveni poluarea mediului determinată de diferite activități umane;
1 http://www.dacoromania -alba.ro/nr26/educatia_ecologica.htm , accesat 15.11.2015.
2 Ibidem .
81
– principiul reținerii poluanților la sursă. De cele mai multe ori consecințele
negative ale poluării în zonele dezvoltate ale societății umane se materializează în numeroase
cazuri de boală și decese, peric iclitând astfel calitatea vieții și sănătatea omului. Motiv pentru
care acțiunea de evitare a poluării ar trebui să înceapă încă din procesul de apariție al rezidiurilor,
în mod direct, presupunând astfel aplicarea unor procedee de fabricație care să nu genereze
evacuări de agenți (factori) poluanți sau cel puțin să -i reducă la minim. Prin urmare instalațiile
trebuie co ncepute în așa fel în cat să corespundă mai întâi acestui scop;
– principiul poluatorul plătește – în cazul de față a fost respectat doar par țial,
respectiv prin aplicarea unei amenzi contravenționale , pe care poluatorul, având posibilitatea de
a o plăti în procent de 50% în maxim 48 de ore de la momentul aplicării ei, fără a mai obliga
poluatorul la alte măsuri de reparare a prejudiciului provocat mediului prin acțiune a sa
deliberată. Acest principiu are asigurată aplicarea prin consacrarea răspunderii ce le revine
persoanelor fizice și juridice care produc poluare prin activitățile lor. Prin intermediul lui se are
în vedere suportarea de către poluator a cheltuielilor legate de măsurile de combatere a poluării
stabilite de autoritățile publice. Deasemenea trebuie avut în vedere faptul că acest principiu se
poate aplica numai corobor at cu principiul prevenirii și i nterzicerii poluării, deoarece, aplicat
singur, duce la consecințe inadmisibile: “plătesc deci pot să poluez”1.
Perioada industrializării masive pe care a traversat -o România în a doua jumătate a
secolului XX a lăsat în urmă zone intens poluate și comunități umane puțin dezvoltate,
monoindustrializate. În aceste areale, dezvoltarea socială și economică este puțin probabilă în
contextul actual, în l ipsa unor măsuri de remediere specifice, pentru fiecare sector în parte. Din
această cauză, refacerea ecologică a mediului reprezintă unul din punctele de pornire în dificilul
proces de dezvoltare durabilă a acestor zone dezavantajate.
Pot afir ma astfel că în domeniul protecției mediului, pentru atingerile aduse acestuia prin
săvârșirea de fapte ilegale, dar și pentru daunele ecologice produse, s -a impus necesitate a
stabilirii răspunderii juridice. Motiv pentru care, pe de o parte, conștiința de med iu este
considerată în doctrină2 ca fiind una din cele mai importante căi de realizare a cointeresării
protecț iei și dezvoltării mediului. Pe de altă parte, r ealitatea confirmă însă că momentan
conștiința ecologică fie este doar în formare la multe persoane, fie lipsește, iar consecințele
negative asupra mediului sunt evidente. Din aceste motive, se apelează la legislație pentru
suplinirea lipsei acestei conștiințe și pentru educarea oamenilor, chiar pe cale coercitivă.
Dreptul stabilește regulile de conduită în d omeniul mediului, dar și sancțiunile care pot
interveni în situațiile în care aceste reguli se încalcă prin săvârșirea de fapte dăunătoare mediului.
1 Daniela Marinescu, Tratat de dreptul mediului , Editura ALL Beck, București, 2003, pag.55.
2 A se vedea Ernest Lupan , op. cit., 1997, pag.268 -269, precum și op.cit., 2001, partea a V -a.
82
Alături de calea cointeresării bazată pe conștiința de mediu, pe conștiința de proprietar,
răspunderea jur idică reprezintă una din căile importante și eficiente de realizare a cointeresării în
domeniul protecției și dezvoltării mediului.
Folosirea constrângerii juridice, a sancționării faptelor anti -mediu este un mijloc necesar,
alături de mijloacele de conști entizare, de stimulare și de amplificare a interesului populației, în
vederea ocrotirii și dezvoltării mediului. Este de știut faptul, că, în timp, c omportamentul
oamenilor poate fi dirijat în direcția respectării regulilor de conduită impuse de dreptul me diului,
prin instituirea unor forme de răspundere juridică severă.
Literatu ra de specialitate străină1, apreciază că pentru starea actuală a mediului ar exista o
responsabilitate colectivă ce aparține: comunităților științifice, savanților, tuturor oamenil or care
doresc progresul deși sunt conștienți că el comportă riscuri la nivelul avantajelor avute tocmai
din progresele realizate.
1 Jacques Dufresne , La responsabilité colective, Colloque juridique IX –eme, Paris, pag.131 -138.
83
BIBLIOGRAFIE
I.M. Anghel, V.I. Anghel , Răspunderea în dreptul internațional , Ed. Lumina Lex, București
Universității de Vest, 2009
I.M. Anghel , Fr.Deak, M.F.Popa, Rӑspunderea civilӑ , Ed. Știintificӑ, București, 1970
I.M. Anghel, V.I. Anghel, Răspunderea în dreptul internațional , Ed. Lum ina Lex, București,
1998
Dr. Matei Bornea, Ing. Cornelia Papadopol, Polu area și protecția mediului , Editura Științifică și
eniclopedică , București 1975;
Eugen Chelaru, Dreptul de preemțiune reglementat de Codul silvic , în rev. „Dreptul“,
nr.6/1997 Mircea Duț u, Dreptulmediului, vol. 1, Editura Economicӑ, București, 1998
Mircea Duțu , Introducere în Dreptul mediului , Tratat, vol.I, Editura Economică, București, 1998
Mircea Duțu, Ecologie. Filosofia naturală a vieții , Editura Economică, București, 1999
Mircea Duțu, Dreptul mediului. Tratat . Abordare integrată, vol. I-II, Editura Economică,
București, 2003.
Mircea Duțu, Dreptul mediului , editia a II -a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008
Alina Frăsie -Debrețin, Nicolae Doca, Ghid etic și juridic în probleme de mediu , Editur a
Universității de Vest, 2009
D.Guihal, Droit reprresif de lenvironment , Ed. Economica, Paris, 1997
Marinela Ghereș, Mih ai Șerban, Veronica Rebreanu, Economia mediului , Editura Risoprint,
Cluj-Napoca, 2010, pp. 238 -245,
Marinela Gheres si Gh eorghe Savoiu – coordonatori, Economia mediului , Tratat, Editura
Universi tara, Bucuresti, 2010, pp. 388 -395
Gheorghe Iancu, Drepturile fundamentale și protecția mediului , Regia autonomӑ “Monitorul
Oficial”,București,1998
Dr. Al Ionescu, Efectele biologice ale poluării mediului , Editura Academiei Republicii Socialiste
România,București, 1973
Alexandru Kiss, Droit international de l’environnement, Paris, Pedone, 1989
Ludwig Krämer , E.C. Treaty and Environmental Law , Third ed ition, Sweet & Maxwell, London,
1998
84
Brown L.,“ Probleme globale ale omenirii ”, Editura Tehnica, Bu curesti,1992
Ernest Lupan, Cu privire la noțiunea juridică a prejudiciului ecologic , în Dreptul, nr.3/2003
Ernest Lupan, Dreptul la indemnizație al victimei poluarii , în Dreptul, nr.9/2002
Ernest Lupan, Tratat de dreptul protecției mediului, Editura ALL Be ck, București, 2009
Ernest Lupan, Dreptul Mediului, Editura Lumina Lex, București, 2001
Daniela Marinescu, Tratatt de dreptul mediului , Editura ALL Beck, București, 2003
D.Marinescu, Dreptul mediului înconjurӑtor , Ediția aIIIa revă zutӑ și adaugitӑ, Casa d e editurӑ și
presӑ ,,Șansa”, București, 1996
Octavian Mândruț, Marilena Mândruț, Educația pentru mediul înconjurător , Ghid metodologic
R.I. Motica, Trăileanu, Drept funciar, Amenajarea teritoriului și protecția mediului , Ed. Lumina
Lex, București,1999
Petre Neacșu, Zoe Apostolache Stoicescu , Dicționar de ecologie , Editura științifică și
enciclopedică, București, 1982
Kinga Öllerer , Educația ecologică între necesitateși oportunitate ,2012
Conf. Dr. Ioan Povară, Geografia Mediului , Partea a II -a, Poluarea și protecția mediului,
București, 2006
M. Prieur, Droit de I'erlvironnement , 2. ediț ion, Dalloz, 1991
C. Rabega și M. Barnea, Cap. Sursele de poluare și limitele tolerabile ale noxelor, Ecologie și
protecția mediului -manual preparator , Dr. Gh. Mohan ș i Dr. A. Ardelean, Editura Scaiul,
20.XII.1993.
Veronica Rebreanu – Silabus pentru învățământul la distanță , 2011 -2012
Negut S.,“ Un singur Pământ ”, Editura Albatros , Bucurest, 1978;
Virgil Spulber, Sunet ,Zgomot ,Poluarea sonoră , Editura Ștințifică, Bucure ști 1984
C.Statescu, C.Bârsan, Drept civil, Teoria obligațiilor , Ed.All Beck, București, 1993
M. Ulinescu, Consacrarea dreptului la mediu în Constituția României , în Palatul de Justiție,
nr. 4/2003
Dicționare:
Dicționar enciclopedic , vol. IV, L -N, Editura Enciclopedică, București, 2001
Dicționar enciclopedic, vol. II, D -G, Editura Enciclopedică, București, 1996 DEX '98 (1998)
Dicționarul Explicativ al Limbii Române, apărut în mai multe ediții .
85
Legislație:
Constituția României ;
O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului , aprobată cu modificări și co mple tări prin Legea
nr. 265/2006;
O.U.G. nr.152/2005, din 10 noiembrie 2005 ;
Legea nr. 72 din 16 ianuarie 2002 Legea zootehniei ;
Legea nr . 26 din 24 aprilie 1996 Codul silvic , abrogată de Legea nr. 46/2008 ;
H.G. nr.321/ 2005 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiental publicată în M.O f.
nr.358/ 2005 , H.G. 321/2005 modificată pri n H.G. 674/2007 ;
Legea nr. 46 din 19 martie 2008 privind Codul Silvic ,cu modificările si completă rile ulterioare
Legea nr. 100/2010 privind împă durirea terenurilor degradate;
Legea nr. 289/2002 privind perdelele f orestiere de protecție, cu modificările și completă rile
ulterioare;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la
prevenirea și repararea prejudiciului asupra mediului
Legea nr. 171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice;
Legea n r. 56/2010 privind accesi bilizarea fondului forestier național ;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statut ul personalului silvic, aprobată cu
modificări și co mpletă ri prin Legea nr. 427/2001;
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 85/2 006 privind stabilirea modalităț ilor de evaluare a
pagubelor produse vegetației forestiere din păduri ș i din afara acestora, aprobată cu modificări și
completă ri prin Legea nr. 84/2007;
H.G. nr. 996/2009 pentru aprobarea No rmelor referitoare la provenienț a, circulaț ia și
comercializarea materi alelor lemnoase, la regimul spaț iilor de depozitare a materialelor lemnoase
și al instalaț iilor de prelucrat lemn rotund;
H.G. nr. 1076/2009 pentru aprobarea Regulamentului de pază a fondului forestier ;
Programul Forestier Naț ional din 2005;
Planul Național de Combatere al Tă ierilor Ilegale de Arbori;
Legea apelor nr. 107/1996 , modificată și completată;
Legea privind desfӑșurarea activităț ii de picnic nr. 54/2012 ;
J.O.U.E. nr. L328/38 din 6 decembrie 2008 Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal ;
J.O.U.E. nr.L280 din 52 din 27 octombrie 2009 ;
86
Ordin M. Ed. C. T. nr 1862 din 30.08.2007 privind aprobarea pro gramelor școlare pentru
disciplina opțională „Educație ecologică și de protecție a mediului”, curriculum la decizia școlii
pentru învățământul pr eșcolar, primar și gimnazial.
Site-uri:
http://file.ucdc.ro/cursuri/8_2_do2319_Dreptul_mediului_Drăgan_Sorina. pdf ;
http:// http://www.mmediu.ro ;
Pădurea izvor de viață .ro;
http://www.dacoromânia -alba.ro/nr.26/educația_ecologică.htm ;
http://legeaz.net/text -integral ;Legea nr. 289 din 15 mai 2002 privind perdelele forestiere de
protecție ;
http://www.românialiberă.ro/știință -tehnologie/știință/mamiferele -marine –ucise -de-poluarea –
sonoră -a–lumii -tăcerii –160887 ;
http://www.revistacalitateavietii.ro/2012/CV -1-2012/02.pdf ;
http://yryna07.byethost15.com/Necesitatea -educatiei -ecologice -in-scoala.html?i=1 ;
http://documents.tips/documents/evaluare -55c6131c89d40.html ;
http://file.ucdc.ro/cursuri/8_2_do2319_Dreptul_mediului_Dragan_Sorina.pdf ;
http:// http://www.mmediu.ro ;
http://apaalba.ro/ziua -mondiala -a-apei/accesat azi 21.08.2015;
http://www.rowater.ro/damures/sgaalba/ accesat azi 21.08.2015.
87
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: I. CONȘTIINȚA ECOLOGICĂ CONȘTIINȚA DE MEDIU … … 2 [617104] (ID: 617104)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.