I. Consacrarea și realizarea dreptului la viață și integritate fizică și psihică [609538]

I. Consacrarea și realizarea dreptului la viață și integritate fizică și psihică
în Republica Moldova

3.1. Reglementări naționale privind dreptul la viață și integritate fizică și psihică în
Republica Moldova
Potrivit prevederilor art.24 al. l) din Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994
,,statul garant ează fiecărui om dreptul la viaț ă și la integritate fizică și psihică"1. Legislația
națională nu este unanimă î n ceea ce privește momentul apariției dreptului la viață. Momentul
început ului vieții nu este reglementat expres în legislația națională, însă din prevederile art. 1
al.2) din Legea privind drepturile copilului nr. 338 -X111 din 1 5 decembrie 1994 care dispune că
„o persoană este considerată copil din momentul na șterii p înă la vîrsta de 18 ani"2, și din
prevederile art .4 din aceleiași Lege, potrivit căreia ,,Dreptul copilului la via ță este garantat", se
poate deduce că persoana umană beneficiază de acest drept din momentul nașterii.
În egală măsură, Codul penal al Republicii Moldo va din 18 apr ilie 2002 recunoaște
dreptul la viață din momentul nașterii copilului, prin incriminarea infracțiunii de prun cucidere
omorul copilului nou -născut, săvârșit în timpul naș terii sau imediat după naștere de către mama
care se află într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu dimin uarea discernământului, cauzat de
naștere" (art. 147). Legislația civilă însă, prin prisma reglementărilor dreptului succesoral,
recunoaște calitatea de moștenitor copilului din momentul conceperii. Prin urmare, din
interpretarea dispozițiilor legislației civile, se poate ded uce faptul că fătului indirect î i este
recunoscut dreptul la viață.
Codul Penal al Republicii Moldova incriminează infracțiunile săvîrșite la adresa oricărei
persoane, în unele articole din capito lul I Infracțiuni contra păcii și securității omenirii,
infracțiuni de război și întreg capitolul II Infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei, este
destinat creării unui instrument juridic pentru potejarea, vieții omului.
Pedepsele penale, vin să a sigure forța de constrîngere a statului în lupta împotriva
atentărilor la dreptul la viață, cît și integritatea fizică și psihică a persoanei, de exemplu
incriminează tortura și relele tratamente, conform art.1661 Cod Penal al Republicii Moldova .
De menți onat este că cadrul legislativ, este unul destul de complex, în ce privește
incriminarea și pedepserea infracțiunilor ce atentează la dreptul la viață și integritate fizică și
psihică, problema se croiește în aplicarea acestor norme penale, de fapt, elucid ăm mai multe
probleme în acest sens, cum ar fi, actul de înfăptuire a justiției, calitatea și eficiența urmăririi
penale, nivelul ridicat al corupției, etc.

1 Constituția Republicii Moldova din 29 iulie 1994
2 Legea privind drepturile copilului nr. 338 -X111 din 15 decembrie 1994

Totuși, încercările de reformare a justiției per ansamblu, cu pași mici însă indiscutabil
înrgisrea ză, succese.
Definiția torturii corespunde art. 1 al Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva
torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Totodată, ”tortura”
este inclusă în calitate de circumstanță agravantă în c âteva articole ale Codului Penal.
În ce privește protecția în sens larg al dreptului la viață, un domeniu aparte privind
garantarea dreptului la viață ține de problemele legate de mediul înconjurător. În acest sens,
potrivit art. 37 din Constituție, fiecar e om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din
punct de vedere ecologic pentru viață și sănătate", în egală măsură, Legea privind protecția
mediului înconjurător nr. 1515 -XI1 din 16 iunie 19933 dispune că ,,statul recunoaște tuturor
persoanelor fizice drept ul la un mediu sănătos” (art.30 al. 1), în temeiul acestei obligații, potrivit
prevederilor Legii menționate, statul stabilește și controlează modul de gestionare a deșeurilor,
substanțelor toxice, îngrășămintelor minera le și a pe sticidelor. Legea prevede și neadmiterea pe
teritoriul Republicii Moldova a construirii de termocentrale atomice, importul, amplasarea și
tranzitul armelor atomice, al combustibilului nuclear prelucrat, al deșeurilor nucleare de orice fel,
( cu excepția materialelor n ucleare care sunt transportate î ntre Federația Rusă și Republica
Bulgaria prin teritoriul Republicii Moldova și teritoriul Ucrainei).
Astfel, obligațiile autorităților publice de a proteja mediul, sunt amplificate datorită
recunoașterii și garantării a dre ptului la un mediu înconjurător sănătos amplifică obligațiile
autorităților publice de a proteja mediul, oferă instanțelor mijloace noi pentru repararea
prejudiciilor ecologice și sancționarea atingerilor aduse mediului, permite o mai bună armonizare
între diferitele niveluri de recunoaștere și garantare a dreptului fundamental la mediu, realizînd o
corelare necesară între legislația națională, pe de o parte, și reglementarea internațională, pe de
alta.
Protecția mediului a devenit o necesitate a societății contemporane, o oportunitate cu
caracter universal. Preocupările privind păstrarea unui mediu sănătos influențează direct,
ameliorarea condițiilor de viață ale omului, menținerea echilibrului ecologic, a ecosistemelor din
care ființa umană face parte inte grantă. Existența mediului ambiant sănătos reprezintă o condiție a
realizării dreptului fundamenta l al oricărei persoane : dreptului la sănătate fizică și morală și
dreptului la viață4.

3 Legea privind protecția mediului înconjurător nr. 1515 -XI1 din 16 iunie 1993
4 Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova, RAPORT privind respectarea drepturilor omului în Republica
Moldova în anul 2012, p.53,

Aceasta implică păstrarea calității principalelor componente ale mediul ui – aerului, apei,
solului, florei și faunei în condițiile unei dezvoltări durabile.
Sănătatea însăși prin natura ei este o valoare în sine și o precondiție pentru prosperitatea
societății oricărui stat. Din aceste considerente sănătatea cetățenilor este una dintre principalele
priorități ale fiecărui stat, iar politica în domeniul sănătății prevede dreptul tuturor de a avea
acces la asistență medicală de înaltă calitate.
Prin politica pe care o promovează, Republica Moldova și -a propus: să prevină
îmboln ăvirile; să protejeze și să promoveze sănătatea populației; să îmbunătățească calitatea
vieții .
În prezent legislația în domeniu este reprezentată de mai multe acte legislative, hotărîri
ale Guvernului și documente aprobate de Ministerul Sănătății și alte autorități publice, concepute
în diferite perioade ale statalității, fiecare purtînd amprenta stării sociale, înțelegerii
perspectivelor de guvernare și filosofiei juridice ale timpului său.
În pofida faptului că Legea ocrotirii sănătății nr. 411 din 28.0 3.1995 și alte acte
normative au suferit numeroase modificări, pînă în prezent nu găsim o definire elocventă a
principalelor componente ale sistemului de sănătate, în special a „serviciilor medicale” și a
„sănătății publice”. Adoptarea Legii cu privire la supravegherea de stat a sănătății publice nr. 10
din 03.0.2009 a constituit un pas însemnat spre asigurarea condițiilor pentru realizarea maximă a
potențialului de sănătate al fiecărui individ pe parcursul întregii vieți. Aceasta totuși nu explică
exact pî nă unde se extind preocupările de sănătate publică și în ce măsură domeniile „adiacente”
(mediul, securitatea produselor alimentare, veterinaria, fitosanitaria, securitatea la locul de
muncă, protecția anumitor grupuri sociale, etc.) sînt obiect al preocup ărilor instituțiilor de
sănătate publică. De altfel, aceste domenii sunt trecute în legislația Uniunii Europene drept
domenii ale sănătății, întrucît ele determină în mare măsură starea de sănătate a populației. Or,
ajustarea cadrului legal la rigorile și standardele Uniunii Europene, precum și elaborarea unor
noi acte normative sînt condiții obligatorii pentru implementarea Politicii Naționale de Sănătate,
stabilite prin decizi politică, pe termen de 15 ani. Inevitabil ocrotirea vieții are loc zi de zi,
sănătatea fiind un atribut, dar și o condiție de existență a dreptului la viață, sau mai bine zis a
dreptului la un trai decent.
În acest sens, statul are obligația pozitivă să întreprindă măsuri ce ar asigura integritatea
fizică și psihică a persoanei, ar p roteja efectiv demnitatea umană a individului; să examineze
plângerile și cazurile de tortură, tratament sau pedeapsă inumană ori degradantă; să ac ționeze în
vederea combaterii și prevenirii torturii.
Un subiect, ce a fost și din păcate rămîne deschis pînă în prezent, ține de instituțiile care
asigură detenția persoanelor, deși în ultimii ani se atestă unele îmbunătățiri, problemele

principale rămîn aceleași: suprapopularea celulelor, condițiile sanitaro -igienice
necorespunzătoare, calitatea proastă a asist enței medicale și a alimentației.
Pentru soluționarea acestora sunt întreprinse măsuri pentru înlăturarea dificultăților ce țin
de suportul financiar, alte probleme depind de factorul uman: asigurarea drepturilor procesuale
ale deținuților, instruirea personalului instituțiilor care asigură detenția persoanelor, crearea
condițiilor pentru schimbarea în bine a atitudinii față de deținuți.
Avînd în vedere faptul că respectarea și ocrotirea integrității fizice și psihice a persoanei
constituie o înd atorire primordială a statului, iar cele mai vulnerabile și expuse riscului de
maltratare sînt persoanele private de libertate, legislatorul a adoptat Legea privind controlul civil
asupra respectării drepturilor omului în instituțiile care asigură detenția persoanelor, oferind
asociațiilor obștești din domeniu dreptul de a evalua gradul de respectare a drepturilor
persoanelor private de libertate, condițiile de detenție și tratamentul deținuților.
Soluționarea, celor mai sus enun țate, ține și de impli carea activă a societății, în procesul
eradicării torturii, prin monitorizarii locurilor de detenție, fiind creat mecanismul național de
prevenire a torturii, format din avocatul parlamentar și consiliul consultativ de pe lîngă Centrul
pentru Drepturile Om ului.
Republica Moldova este un stat în curs de dezvoltare, la fel este cea mai săracă țară din
Europa, acest fapt face ca societatea să fie afectată, într -un mod mult accentuat decît în alte țări
Europe, de traficul de ființe umane ce constituie în sine o violare gravă a drepturilor omului și o
atingere adusă demnității și integrității ființei umane. La ora actuală, traficul de ființe umane se
prezintă drept una dintre problemele cele mai stringente. Anual se înregistrează peste 300 de
cazuri de traf icare a ființelor umane.
În acest sens, se propune acordarea de către stat a serviciilor de protecție și asistență
social, consultarea obligatorie a unui psiholog, toate necesită a fi acordate victimelor unor
asemenea infracțiuni.
Republica Moldova se bucură de un cadru legislativ care deși conform Constituției apără
,,viața fizică,, a persoanei, în ultimul timp se atestă îmbunătățiri considerabile în adoptarea și
modificarea legilor ce ocrotesc ,,viața,, persoanei în sens larg, adi că, dreptul la un trai decent, în
condiții corespunzătoare. Constituția ca lege fundamental, nici nu poate reglementa amănunțit
norme ce ar proteja viața în sens larg, aici intervin celelalte legi, care asemeni Convenției
completează omisiunile existente.