I. CERINȚE LA INTEGRAREA CADASTRULUI AGRICOL 1.1. CADASTRUL AGRICOL Pentru îndrumarea și conducerea activităților economice, tehnice și sociale… [607305]

Drăghici Bogdan Cristian
10

I. CERINȚE LA INTEGRAREA CADASTRULUI AGRICOL

1.1. CADASTRUL AGRICOL
Pentru îndrumarea și conducerea activităților economice, tehnice și
sociale desfășurate pe suprafețe mari, la un nivel cât mai bun, este necesară o
bază de date amănunțită care deține inform ații ce nu se pot obține decât prin
evidențe de tip cadastral specifice, nominalizate în Legea nr. 7/1996 prin
cadastre de specialitate.
Conform legislației în vigoare (Boș N., 2003 ), cadastrele de specialitate
sunt subsisteme de evidență și inventariere sistem atică a bunurilor imobile,
organizate în funcție de interesele generale ale statului și nevoile agenților
economici care dețin suprafețe corespunzătoare de teren (ministere, alte instituții
centrale și de stat, regii autonome ș.a.). Caracteristicile de baz ă ale acestor
cadastre de specialitate se pot formula astfel:
– au ca obiective aspecte calitative și cantitative ale unor imobile
extinse pe suprafețe mari în scopul exploatării și întreținerii lor raționale;
– tipurile reprezentative, cele mai cunoscute, sun t organizate pe grupe
de destinație a terenurilor stabilite prin legea fondului funciar, și anume:
– terenuri cu destinație agricolă (TDA) – în cadastrul agricol;
– terenuri forestiere (TDF) – în cadastrul forestier;
– terenuri aflate permanent sub ape (TDH) – în cadastrul apelor;
– terenuri din intravilan (TDI) – în cadastrul imobiliar.
– terenurile cu destinații speciale ce fac obiectivul cadastrului
drumurilor, căilor ferate, al terenurilor degradate, supuse poluării etc;
Titularii acestor cadstre organizează luc rările pe cheltuială proprie,
finalizate cu documentații întocmite de specialiști competenți, care în final sunt
verificate de persoane autorizate și avizate de ANCPI;
Întreaga activitate este coordonată de cadastrul general, care furnizează
date, control ează desfășurarea lucrărilor și preiau informații selective cu titlu

Drăghici Bogdan Cristian
11
gratuit (rețeaua de sprijin și de ridicare, corpurile de proprietate cu entitățile lor
de bază).
Ridicările în plan necesare întocmirii documentațiilor și în special a
planului cadastral de bază au unele caracteristici generale:
– se execută după norme tehnice proprii, elaborate de titularii cadastrelor
de specialitate și avizate de ANCPI;
– punctul de plecare îl constituie rețeaua geodezică națională GPS
furnizată de ANCPI, care se îndesește după nevoi, astfel încât
încadrarea în geodezie să se asigure automat;
– condițiile de precizie sunt stabilite prin normele tehnice amintite
anterior, ca și conținutul planului. Parcelele, ca părți componente ale
evidenței trebuie sa cuprindă elementele de b ază ale cadastrului
general – suprafața, categoria de folosință și proprietarul – și alte date
calitative specifice;
– efectiv planul cadastral se obține după caz, prin una din căile amintite
(terestră, aerofotogrammetrică sau combinată), prin ridicări noi,
integrale sau prin actualizarea planurilor existente în condițiile
amintite.
În acest mod cadastrele de specialitate sunt utile, chiar de neînlocuit la
organizarea activității în sectorul respectiv.
Cadastrele de specialitate existente în țara noastră sun t următoarele:
cadastrul agricol, cadastrul forestier, cadastrul apelor, cadastrul căilor ferate,
cadastrul edilitar și cadastrul minier (nedemarat) .
Fondul funciar din România este constituit din totalitatea terenurilor
cuprinse între granițele țării, ind iferent de categoria de folosință și de proprietar.
Conform sistemului legislativ din țara noastră: "Terenurile de orice fel,
indiferent de destinație, de titlu l pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul
public sau privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României."
(Legea Fondului Funciar nr. 18, 1991 )

Drăghici Bogdan Cristian
12
Terenurile s -au diferențiat în timp, prin termeni care încearc ă să arate fie
destinația lor, de teren agricol, pădure, drum, construcție, ape, etc. fie modul de
folosință, respectiv pe sect oare de activitate, după criterii economice. O astfel de
clasificare a terenurilor, împreună cu codificarea lor, suprimă descrierea cerută
de cadastru și facilitează identificarea acestora în sistemul informațional adoptat.
Conform legii, fondul funciar ag ricol cuprinde totalitatea suprafețelor de
pământ a căror utilizare principală este producția agricolă vegetală precum și
terenurile cu vegetație forestieră, dacă nu fac parte din aranjamentele silvice,
pășunile împădurite, cele ocupate cu construcții și i nstalații agrozootehnice,
amenajările piscicole și de îmbunătățiri funciare, drumurile tehnologice și de
exploatare agricolă, platformele și spațiile de depozitare care servesc nevoilor
producției agricole și terenurile neproductive care pot fi amenajate ș i folosite
pentru producția agricolă. De asemenea , fondul funciar agricol are în
componența lui și terenurile agricole dezafectate temporar din pricina condițiilor
climatice, precum și orice alte terenuri care pot fi valorificate pentru producția
agricolă.
Realizările în domeniul cadastrelor de specialitate sunt modeste și în
acord cu întârzierile specifice periodei de tranziție deorece:
– baza legislativă există din 1996, odată cu apariția Legii nr. 6 a
Cadastrului și Publicității Imobiliare, unde este prevă zută
obligativitatea introducerii cadastrelor de specialitate;
– rețeaua geodezică GPS este realizată , îndesită uneori prin GPS.
Folosirea acest eia, inclusiv transcalcularea ei în proiecție stereografică
70, ridică probleme suplimentare de precizie;
– delimitar ea domeniilor cadastrelor de specialitate, activitate de
competența cadastrului general, nu este realizată pentru a se cunoaște
hotarele între terenurile cu destinație agricolă și silvică, dintre acestea
și drumuri sau căi ferate ș.a.;

Drăghici Bogdan Cristian
13
– normele tehnice, necesare introducerii cadastrelor de specialitate, nu
s-au elaborat de către toți titularii deținători de terenuri pe suprafețe
mari.
În aceste condiții lucrările au demarat totuși în unele sectoare, iar numărul
lor sporește cu trecerea timpului.
1. Cadastrul a pelor are ca obiect rețeaua hidrologică a României și
este organizat în baza Legii 8/74, beneficiind de un sistem operațional de
clasificare a bazinelor conceput din 1958. Scopul îl constituie actualizarea
datelor de bază pentru evaluarea cantitativă și ca litativă a resurselor de apă.
Documentația cadastrală cuprinde lucrările efectuate pentru:
– stabilirea axelor de referință a apelor, ce permite poziționarea și
reprezentarea pe planuri a rețelei hidrografice și a obiectivelor
cadastrale;
– inventarierea prima ră, pe fișe speciale, a condițiilor naturale a apelor
precum și a lucrărilor specifice de stăpânire, de folosire și de protecție;
– întocmirea planului cadastral, ce se realizează prin ridicări topografice
bazate pe axa de kilometrare ca suport precum și alb ia majoră,
suprafețele inundabile, obiectivele cadastrale proporționate în raport cu
aceasta.
Măsurătorile propriu -zise se execută cu aparatur ă modernă, în sistem 3D
apelând la instalațiile GPS pentru unele puncte din axa de kilometrare și la stația
totală pentru drumuiri desfășurate pe traseul axei și pentru radieri.
2. Cadastrul imobiliar și cel al rețelelor edilitare este în plină
desfășurare, tot mai multe municipii, orașe și chiar in travilanul unor sate
realizează proiecte privind cadastrul și baza de da te. Documentațiile respective,
întocmite conform unor caiete de sarcin i, nu sunt omogene, au mai mult
caracterul unor evidențe combinate cu programe GIS care nu sunt în spiritul
introducerii cadastrului general și finalizarea lor la cartea funciară.
Ridică rile topografice s -au executat și se execută pe baza schemei generale
cuprinzând îndesirea rețelei clasice a triangulației geodezice de stat prin sistemul

Drăghici Bogdan Cristian
14
GPS, realizarea rețelei de ridicare ș i ridicarea detaliilor. Din păcate, în multe
cazuri, în lipsa un ui control prealabil privind avizarea proiectului și verificările
pentru recepție, rețeaua de sprijin și cea de ridicare, suferă ca omogenitate,
densitate și distribuție rezonabilă în spațiu. În plus, amplasamentul efectiv al
punctelor defectuos, iar marca jul "durabil " a dispărut după un an de zile.
3. Cadastrul drumurilor naționale și județene a fost executat în cea mai
mare parte. Lucrările s -au desfășurat după o metodologie unitară, urmărind
îndesirea triangulației prin GPS cu puncte în perechi pentru orien tare și, pe
această bază, dezvoltarea traseelor de drumuire din care s -au executat radieri cu
stația totală, necesare pentru a poziționa elementele geometrice ale traseului în
plan și în înălțime, dar și alte detalii din zona respectivă. Finalizarea
docume ntației constă în întocmirea planului de situație, profilul longitudinal și
cele transversale precum și suprafețele aferente specifice cadastrului drumurilor:
suprafața carosabilă, a amprizei, zona de siguranță ș.a.. Pe straturi tematice
multiple sunt repr ezentate nu numai aceste informații, ci și detalii privind
rețelele supraterane și subterane, trecerile de pietoni, parcările, semnele de
circulație .
4. Cadastrul fondului forestier situat, de asemenea într -o situație
delicată, deși în trecut a funcționat cu rezultate deosebite, terenurile forestiere
beneficiind de evidențe clare și la zi, având în vedere valorea lor ridicată. La
aceasta a contribuit tradișia pentru lucrări topografice în sector și pregătirea de
durată în domeniu a inginerilor silvici, asigura tă în anii facultății. Astfel, între
cele două războaie, a funcționat un serviciu de cadastru forestier și, în general,
amenajamentele silvice au reprezentat evidențe clare cantitative și calitative ale
fondului forestier. Ulterior, după naționalizarea p ădurilor în 1948, acesta s -a
inventariat prin metoda aerofotogrammetrică, obținând planuri topografice de
bază la scara 1:5.000 pentru harta țării, în curbe de nivel și planuri derivate
amenajistice la scara 1:20.000, cu organizarea teritorială pe parcele și
subparcele. În plus, descrierea stațiunii și a arboretelor se face cu un număr mai
mare de detalii decât cele necesare într -un cadastru general sau de specialitate.

Drăghici Bogdan Cristian
15
În prezent planurile ce s -au restituit între anii 1960 -1990, la scara 1:5.000,
nu mai su nt actuale, în structura fondului forestier intervenind anumite
schimbări în special sub raport juridic ca urmare a retrocedărilor pădurilor către
vechii proprietari. Demararea lucrărilor de ridicare în plan a pădurilor este
condiționată de realizarea rețe lelor geodezice naționale GPS de către ANCPI și
nu mai suportă amânare întrucât cadastrul forestier reprezintă baza aplicării și
controlul respectării regimului silvic – hotărâtor în gospodăria rațională și în
perspectiva pădurilor țării.
5. Cadastrul agrico l este în mare dificultate având în vedere lipsurile
din evidențele vechi privind delimitarea parcelelor și mențiunile legate de
dreptul de proprietate, mai ales în provinciile cu regim de publicitate prin
registre de transcripțiuni. În plus, prin aplicare a legilor relativ recent apărute, de
restituire a terenurilor și pădurilor, lucrurilor s -au complicat și mai mult prin
noile parcelări și restituiri făcute în multe cazuri și pe alte amplasamente.
Pentru terenurile cu destinație agricolă – arabil, pășuni, fânețe, livezi etc –
unde nu avem nici cadastru general, nu putem avea pretenții la unul de
specialitate în adevăratul sens al cuvântului. O „evidență informatizată ” a
terenurilor agricole seamănă cu cadastrul general al întregului fond funciar,
având acel ași obiective și atunci se suprapune, devenind inutilă. În consecință se
impune, pe cei 63% din suprafața țării, introducerea cadastrului cu normele sale,
cartarea pedologică pentru stabilirea claselor de fertilitate și în final bonitarea
terenurilor, prin note specifice, necesară evaluărilor. Cadastrul fondului agricol,
de specialitate, mai are de așteptat până la realizarea preconizatelor exploatații
și/sau ferme agricole ce vor apărea prin comasarea proprietăților.
Cadastrul agricol își are conținutul s ău specific, corespunzător cerințelor de
dezvoltare și intensificare a agriculturii pe care trebuie să o deservească.
Numeroasele probleme pe care le ridică agricultura noastră ca urmare a
intensificării, concentrării și specializării producției, zonarea pr oducției agricole,
folosirea rațională a terenurilor agricole, punerea în valoare de noi resurse
funciare, îmbunătățirile funciare, stabilirea diferențiată a impozitului funciar,

Drăghici Bogdan Cristian
16
îmbunătățirea organizării și programării producției agricole etc., se bazează în
mare măsură pe cunoașterea complexă a terenurilor agricole. Toate aceste
probleme nu pot fi rezolvate în mod științific, dacă nu se cunosc temeinic, toate
caracteristicile tehnice și economice ale pr incipalului mijloc de producție din
agricultură, care este pământul. Această cunoaștere complexă, cantitativă și
calitativă a terenurior agricole , se redau prin lucrările cadastrului agricol.
Datele principale care stau la baza cadastrului agricol se extrag din
documentele cadastrului funciar general făcându -se completările necesare care
vizează îndeosebi partea economică.

1.1.1. Aplicațiile cadastrului în horticultură
Cadastrul, parte a măsurătorilor terestre, este în strânsă legătură cu
cartografia.
Cartografia geobotanică este un sector al cartografiei t ematice care se
ocupă de interpretarea și reprezentarea sub formă de hartă a fenomenelor
spațiale și temporale care se referă la floră, vegetație, peisajele vegetale, zone de
vegetație, unități fitogeografice.
Cartografia fitoecologică – nivelul fitoindiv idului – corespunde cartografiei
populaționale de mare detaliu, utilizată în studii asupra competiției, facilitării,
regenerării vegetative și a altor procese care se manifestă pe extinderi foarte
reduse. Ca aplicabilitate a acestui tip de cartografie, men ționez realizarea de
hărți de distribuție a indivizilor unei specii.
Cartografia populațională – nivelul populației (speciei) – se referă la
distribuția populațiilor vegetale într -un teritoriu determinat. Aplicabilitate la
scară mare rezultând hărți ce re prezintă o sursă de informații în domeniul
conservării biodiversității și gestionării ariilor protejate, iar la scara mică se pot
realiza hărți corologice întrucât pot cuprinde toate populațiile (sau chiar între
arealul) speciei respective (Cristea și al., 2004).
În ceea ce privește cartarea dendroflorei, dendrologia este o ramură a
botanicii care studiază arborii și arbuștii. Cartarea dendroflorei (Cristea și al.,

Drăghici Bogdan Cristian
17
2004) este un sector al cartografiei tematice din cadrul primului nivel al
cartografiei geob otanice, cartare floristică ce cuprinde nivelul fitoindividului
(cartare fitoecologică) și nivelul populației sau speciei (cartare populațională sau
corologică).

1.2. CADASTRUL GENERAL
Conform sistemului legislativ în vigoare (Legea Cadastrului și Publ icității
Imobiliare, nr. 7/1996 ), cadastrul este un sistem unitar de evidență tehnică,
economică și judiciară ce urmărește identificarea, înregistrarea, descrierea și
reprezentarea pe planuri și hărți cadastrale a terenurilor și a celorlalte bunuri
imobile de pe întreg cuprinsul țării, indiferent de destinția lor și de proprietar. O
astfel de evidență se realizează prin lucrări complexe de ordin tehnic (ridicări în
plan), economic (evaluare imobilelor) și administrativ – juridice (încheieri de
acte) și se c oncretizează prin documentații cadastrale (planuri și registre).
Fondul funciar al României (figura 1.1 .) constă în totalitatea terenurilor
cuprinse între granițele țării, indiferent de categoria de folosință și de proprietar.
Ca structură, după destinația terenurilor din întreg teritoriul național, fondul
agricol ocupă 63%, fondul forestier 26,70%, iar terenurile cu alte destin ații
(localități, căi de comunicații, ape , etc.) 10,30% (Boș, N., Iacobescu, O., 2007 ).
Fondul funciar al țării noastre nu dispune în prezent de o evidență foarte clară,
atât cadastral ă, ca inventar al terenurilor și construcțiilor, cât și a situației
juridice a lor, respectiv proprietarii cu faptele și actele legate de ele. Afirmația
este justificată întrucât, în zonele cu regim de C F, documentațiile întocmite la
sfârțitul secolului al XIX-lea la un nivel corespunzător epocii, sunt depășite,
pierdute și deteriorate în ultimii 15 ani, astfel că vor deveni inutilizabile. De
asemenea evidența prin registre de transcripțiuni este dificilă , greoaie și nesigură
sub formă scriptică, fără schițe însoțitoare și în final , practic inoperantă. Și nu în
ultimul rând indiferența și reaua credință a regimului comunist, care nu a
întreținut evidențele cadastrale și juridice ale imobilelor din dispreț pentru
proprietatea privată, considerându -le bunuri ale întregului popor.

Drăghici Bogdan Cristian
18
Urmările lipsei unui sistem eficient de cadastru – publicitate imobiliară a
provocat și provoacă dificultățile până la imposibilitatea aplicării corecte a
legilor de restituire a pro prietăților, care au generat două milioane de procese pe
rol la tribunale precum și îngreunarea, nesiguranța sau chiar blocarea
tranzacțiilor imobiliare, situații greu de acceptat într -o economie de piață.
Introducerea unui sistem cadastral modern reprezin tă singura soluție
pentru rezolvarea crizei acute în care se găsește evidența fondului funciar,
aceeași ca după primul război mondial. Atunci s -a adoptat Legea nr. 23/1933
pentru organizarea cadastrului funciar și introducerea cărții funciare în Vechiul
Regat și Basarabia și acum 21 de ani a apărut Legea nr. 7/1996 a cadastrului și
a publicității imobiliare, cu aceleași obiective nominalizate în Norme pentru
introducerea cadastrului în România (2001). Încercările de până acum s -au
dovedit soluții provizorii , de tranz iție, ineficiente și păguboase.
Precizia determinărilor este maximă în cazul ridicărilor numerice și
echivalentă cu cea grafică în cazul transformării în planuri digitale a
reprezentărilor analogice.
Valorile finale ale determinărilor, deduse cu două zecimale se rotunjesc la
metri pătrați și se înscriu în evidențele de C arte Funciară , ca valori definitive,
chiar dacă nu corespund cu cele din actele proprietarului.
Calculul suprafețelor se încheie prin întocmirea unui centralizator, ce stă
la baza redactării registrelor cadastrale și al celor de carte funciară.

Drăghici Bogdan Cristian
19

41,40%
10,30% 26,70% 2,80% 8% Fondul funciar al României
Arabil
Alte
suprafețe
Fond
forestier
Vii și livezi
Fânețe
Pășuni
Figura 1.1 . Fondul funciar al României
Sursa: adaptare după Boș, N., Iacobescu, O., 2007

Obiectivele cadastrului general sunt complexe, urmărind în special:
– identificarea, descrierea, înregistrarea și reprezentarea pe planuri a
corpurilor de proprietate;
– evaluarea imobilelor pentru stabilirea unor impozite și taxe corecte;
– furnizarea bazei materiale privitoare la parcelă, ca unitate de bază
(număr topografic, sup rafață, categorie de folosință ș.a.), către CF;
– cunoașterea fondului funciar ca stare, evoluție și protecția mediului
spre a pune la dispoziție, în timp real, informațiile necesare celor
interesați;
– furnizarea de date pentru proiectele de urbanism și amena jare a
teritoriului ș.a.
Entitățile de bază ale cadastrului general sunt:
– imobilul (parcela cu sau fără construcții) identificat printr -un număr,
suprafață, categoria de folosință, respectiv caracteristicile construcției;
– proprietarul, confirmat prin numel e și prenumele din acte și calitatea
în temeiul căreia deține bunul imobil;

Drăghici Bogdan Cristian
20
– teritoriul cadastral – administrativ (comună, oraș, municipiu) în
limitele căruia este situat corpul de proprietate al parcelei.
Documentațiile cadastrale ca piese finale se întocm esc pe unități
administrativ – teritoriale, respectiv pe comune, cu satele aparținătoare, pe
orașe și municipii , care au fiecare două componente distincte:
– intravilanul , în cazul comunelor cu două sau mai multe sate, ce
cuprind e zona construită inclusiv ce a extinsă conform planului
urbanistic general (PUG) avizat;
– extravilanul, restul suprafețelor incluse în perimetru l teritoriului
cadastral cu ocazia delimitării.
Aceste documentații, întocmite pe unități administrative (comună, oraș,
municipii) constituie baza materială a înscrierilor în Cartea Funciară .
Sistemul cadastral , cuprinde un ansamblu de lucrări ce se execută în
vederea realizării unei evidențe clare și juste și a unei evalu ări a imobilelor
(terenuri și construcții) d in teritoriul național, activitate, de asemenea,
desfașurată în continuare pentru menținerea ei la zi.
Scopul sistemului cadastral este complex, acesta cuprin zând informații
referitoare la:
 furnizarea de date instituțiilor publice ale statului, necesare s istemului de
impozitare și pieței imobiliare;
 contribuirea asigurării securității tranzacțiilor imobiliare și la facilitarea
creditului ipotecar ;
 realizarea identificării, măsurării, descrierea și înregistrării imobilelor în
documentele cadastrale și repre zentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale;
 prezentarea în timp real a unor detalii necesare instituțiilor juridice,
fiscale și administrative;
 elaborarea de studii privind sistematizarea teritorială, protecția mediului,
stabilirea resurselor funciar e și a altor activități extinse pe suprafețe largi;

Drăghici Bogdan Cristian
21
 actualizarea datelor din evidențe și, de asemenea, a planurilor și hărților
cadastrale.

1.2.1. Cerințe de calitate pentru măsurători
Pentru tema aleasă, trebuie să se țină seama de cerințele de calita te –
precizii, toleranțe – legate de calculul suprafețelor pe cale analitică direct din
datele de măsurători topografice.
Aceste cerințe de calitate trebuie să corespundă exigențelor impuse de lucrările
de cadastru.
În cadastrul general executat în România până în anul 1955, s -a aplicat
regula de calculare a suprafețelor parcelelor de teren din extravilan și intravilan
numai analitic, direct din datele măsurătorilor topografice efectuate pe teren, iar
planurile cadastrale, deși erau riguros întocmite , se utilizau ca documente
ajutătoare.
Calculele de suprafețe pe bază de măsurători grafice sau grafo -mecanice
pe foile planurilor cadastrale erau utilizate numai în cazuri de excepție, pentru
folosințe ale terenului cu valoare mică ( bălți, pășuni alp ine, terenuri degradate și
neproductive, etc. ).
După anul 1955 odată cu apariția sistemului de „evidență funciară”, s -a
generalizat aplicarea procedeelor grafice sau grafo -mecanice pe foile planurilor
cadastrale. Aceste procedee au fost folosite chiar ș i la calculele suprafețelor
pentru lucrările de parcelare, comasare și rectificarea hotarelor. În ultimii ani s -a
mărit numărul procedeelor grafice prin apariția metodei digitizării planurilor
cadastrale. Acest procedeu nu poate oferi în rezultatele finale precizii mari,
întrucât și acest procedeu este tributar erorilor de măsurare grafică ce rezultă la
rândul lor din cumularea erorilor aparținând următoarelor surse:
 erori rezultate din procesul de exploatare al fotogramelor aeriene;
 erori în trasarea contu rurilor folosind dispozitive anexe (plotere);
 erori de măsurare grafică pe suprafața planului cadastral, datorate
deformării materialului pe care este imprimat planul cadastral;

Drăghici Bogdan Cristian
22
 erori accidentale și sistematice ale operatorului;
 erori ale instrumentelor cu care se execută măsurătorile grafice pe planul
cadastral.
În cadastru, un imobil se definește prin: suprafață, proprietar, categorie de
folosință, calitate și amplasarea teritorial -administrativă. Dacă unul dintre
indicatorii menționați lipseșt e, nu se poate constitui structural cadastrul general.
Dintre acești factori – indicatori, cunoașterea suprafețelor constituie obiectul
principal al părții tehnice a cadastrului. Noțiunea de suprafață în cadastru este
considerată ca fiind aria unui contur închis proiectat pe un plan de referință, cu
scopul de a orizontaliza liniile, conform teoriei din topografie.
În funcție de metodele folosite la calculul suprafețelor pe trapeze, masive,
sectoare (cvartale) și parcele se stabilesc și toleranțele admise în operațiile de
calcul. În cazul masivelor ale căror suprafețe au fost calculate prin metode
numerice, s -au stabilit toleranțele admise la închiderea suprafețelor sectoarelor și
a parcelelor din interiorul masivelor, determinate prin metode graf ice, în funcție
de suprafață și de scara planului.
La calculul grafic al ariilor parcelelor care se determină prin metode și
procedee geometrice, toleranța admisă între două determinări se obține cu
relația:
T = ± 0,0003N√S (1.1)
unde: N este numitorul scării planului topo -cadastral;
S este suprafața parcelei (m2 sau ha)
În cazul parcelelor determinate prin metode mecanice, se utilizează
toleranțele admise dintre planimetrări succesive, care s -au stabilit în funcție de
mărimea gr afică a suprafeței în cm2, între 1 -5 unități diferență dintre citirile
obținute.
În cazul parcelelor calculate numeric, toleranța se obține cu relația:
Ts = ± e√S(m2) (1.2)
unde: e este eroarea admisă la limita dintre parcele -0,1….0,3m ;
S este suprafața calculată în m2 sau ha.

Drăghici Bogdan Cristian
23

1.2.2. Rolul publicității imobiliare în apărarea drepturile reale asupra
proprietății
Publicitatea imobiliară este un sistem de înscriere în acte publice , pe baza
documentației cadastrului general , a drepturilor și faptelor juridice referitoare
la imobilele din aceiași localitate. În acest mod starea materială a terenurilor și a
clădirilor preluată din cadastru precum și titularii drepturilor reale și actele
judice legate de aceste imobile sunt aduse la cunoștință publică.
Prin înscrierea lor în registre publice se realizează siguranța, evidența și
opozabilitatea față de terți a actelor juridice prin care se constituie, se transmit
sau se sting drepturile reale imobiliare. Sistemul oferă astfel, celor in teresați,
posibilitatea cunoașterii situației juridice a imobilelor, asigurând protecția
cumpărătorului la tranzacțiile imobiliare.
Obiectivele urmărite de publicitatea imobiliară sunt multiple, cu
importante efecte benefice pentru activitatea economică și socială deoarece:
– asigură accesul liber la informație privind situația juridică a
terenurilor și construcțiilor și implicit circulația nomală a acestora;
– oferă garanția drepturilor și faptelor înscrise, care sunt respectate;
– dezvoltă piața imobiliară prin încurajarea tranzacțiilor și acordării de
credite având în vedere că ipotecile sunt garantate;
– genereză un climat de încredere și liniște socială, întrucât sunt anulate
importante surse de conflict.
Rigurozitatea, specifică unui sistem de publicitate imob iliară, este
determinată pentru dezvoltarea unui mediu de afaceri stabil, într -o economie de
piață modernă, unde garanția creditului și piața imobiliară sunt asigurate.
La noi au funcționat două sisteme de publicitate imobiliară bazate pe:
– registre de tran scripțiuni și inscripțiuni, folosite în Vechiul Regat,
reprezentând un sistem personal unde evidența este ținută pe persoane,
schimbătoare în timp, prin care identificarea proprietarior și a
sarcinilor devine greoaie și inoperantă;

Drăghici Bogdan Cristian
24
– cărțile funciare, CF, ca sistem real și integrat în evidență, pe imobile,
ce rămân fixe, permițând stabilirea situației juridice a unui imobil rapid
și sigur.
Conform legislației în vigoare, de la 1 iulie 1999 sistemul de carte
funciară a fost generalizat la nivelul întregii țări , având în vedere superioritatea
evidentă asigurată de simplitatea și siguranța lui.
În societățile bazate pe apărarea drepturilor reale asupra proprietății,
instituția publicității imobiliare este organizată în scopul constituirii unui
ansamblu de mijloa ce juridice care au ca scop să asigure siguranța, evidența și
opozabilitatea față de terți a actelor juridice prin care se constituie, se transmit
sau se sting drepturile reale imobiliare.
Publicitatea imobiliară asigură certitudine în transmiterea dreptu rilor reale
imobiliare, oferind posibilitatea terților de a cunoaște situația juridică a
imobilelor transmise.
În acest fel este înlăturată posibilitatea înstrăinării succesive, de către
același proprietar, a imobilului său către mai multe persoane.
Prin publicitatea imobiliară sunt ocrotite persoanele interesate de a
cumpăra imobile care sunt afectate de unele dezmembrăminte ale dreptului de
proprietate cum ar fi uzufructul, uzul, abitația, servitutea și superficia, sau sunt
gravate de ipoteci sau privil egii.
În Cartea Funciară se fac trei feluri de înscrieri:
 Intabulare;
 Înscriere provizorie;
 Notare.
Aceste înscrieri formează două categorii juridice:
 Categoria intabulării și înscrierii provizorii;
 Categoria notării.
Categoriile juridice se deosebesc într e ele prin funcțiile pe care le îndeplinesc,
ceea ce determină și natura lor juridică.

Drăghici Bogdan Cristian
25
Intabulare a și înscrierea provizorie au ca obiect principal arătarea
drepturilor reale imobiliare asupra imobilelor înscrise în cărțile funciare.
Notările au ca obiect arătarea unor fapte juridice privind persoana titularilor
drepturilor reale înscrise în cartea funciară, cum ar fi: minoritatea juridică sau
punerea sub interdicție a proprietarului; a unor drepturi personale nedespărțit
legate de posesia unui imobil ca, d e exemplu, dreptul de locațiune asupra unui
imobil sau a unor raporturi juridice între titularul dreptului real înscris în cartea
funciară și o altă persoană, de natură să afecteze regimul juridic al bunului
nemișcător ca, de pildă, regimul juridic a comun ității de bunuri ce există între
doi soți.
În timp ce intabulările și înscrierile provizorii au o poziție centrală prin
natura lor, dominantă în cartea funciară, notările au un caracter ajutător, de
evidență, care învederează existența unor fapte, dreptur i personale și raporturi
juridice cu privire la persoana titularilor drepturilor reale, sau în legătură cu
conținutul drepturilor reale înscrise în cartea funciară.
Principiile fundamentale care stau la baza reglementării sistemului de
carte funciară (efe ctul constitutiv de drept al înscrierii de carte funciară și
„puterea” înscr ierii făcute în cartea funciară ) se aplică numai intabulării și
înscrierilor provizorii. Intabularea și înscrierea provizorie sunt de aceeași natură
și se deosebesc între ele numai sub raportul valorii lor juridice. Pe când
intabularea este o înscriere definitivă, necondiționată de nici o altă cerință,
înscrierea provizorie este o înscriere imperfectă, condiționată în cuprinsul ei de o
altă cer ință, ca de exemplu prezentarea unei h otărâri judecătorești definitive
dacă înscrierea provizorie a dreptului de p roprietate s -a făcut în temeiul sentinței
nedefinitive a instanței de fond, cerință care odată îndeplinită, transformă
înscrierea provizorie într -una definitivă, într -o intabulare cu efect retroactiv până
la înregistrarea cererii de înscriere provizorie.
Unul sau mai multe imobile alipite de pe teritoriul unei localități, aparținând
aceluiași proprietar, formează corpul de proprietate ce se înscrie în Cartea
Funciară.

Drăghici Bogdan Cristian
26
Mai multe cor puri de proprietate de pe teritoriul aceleiași localități, aparținând
unui proprietar, formează partida sa cadastrală ce se înscrie în aceeași carte
funciară. Cartea funciară este alcătuită din titlu, indicând numărul ei și
denumirea localității în care es te situat imobilul și este structurat în trei părți:
Partea I – referitoare la descrierea imobilului;
Partea a II -a – referitoare la înscrierile privind dreptul de proprietate;
Partea a III -a – referitoare la înscrierile privind dezmembrămintele dreptului de
proprietate și sarcini.

1.3. CARTOEDITAREA PLANURILOR CADASTRALE
Planurile cadastrale se execută după echiparea planurilor topocadastrale cu
toate datele specifice cadastrului general dintre care cele mai importante sunt:
hotarele teritorului adminis trativ conținând punctele de hotar cu numerotările
actualizate, hotarele intravilanelor componente, a exploatațiilor agricole, și a
asociațiilor care au în administrare suprafețe mari de terenuri (silvice, de
transporturi, gospodărirea apelor, miniere, etc ), precum și a corpurilor de
proprietate aparținând persoanelor fizice cu parcele subînscrise pe categorii de
folosință; simbolurile de identificare a categoriilor și subcategoriilor de folosință
a terenurilor; numerotarea cadastrală a tarlalelor (cvartale lor), a parcelelor și
(după caz) a corpurilor de proprietate; înscrierea datelor de identificare a
proprietarilor; schemele de dispunere a foilor pe plan; înscrierea datelor de
executare a lucrărilor de cadastru (introducere sau aducere la zi), etc.
Indif erent de metoda folosită la întocmirea planului topo -cadastral
(fotogrammetrică sau topografică), originalele de întocmire ale planului
cadastral trebuie imprimate pe suport nedeformabil. Cartografierea în formă
definitivă se face după întocmirea registrel or cadastrale, pentru a executa
posibilitatea corectării eventualelor omisiuni la operațiunile anterioare.

Drăghici Bogdan Cristian
27
1.3.1. Planul de ansamblu
Pentru a avea la dispoziție o imagine de ansamblu a teritoriului
administrativ și a se evita operațiunea anevoioasă de a nsamblare a tuturor foilor
planurilor cadastrale componente atunci când este necesar a se analiza probleme
de ordin general, s -a recurs la măsura introducerii printre documentele
cadastrului general a planului cadastral de ansamblu. Planul cadastral de
ansamblu cuprinde întreg teritoriul administativ în cel mult 4 foi și se întocmește
la sc ările 1: 10000, 1: 25000 sau 1: 50000, prin micșorarea corespunz ătoare a
foilor planului cadastral.
În lucr ările de carto -editare a planului cadastral se efectuează o sele ctare
și generalizare a elementelor de conținut , astfel încât planul cadastral de
ansamblu să fie ușor de citit si urmărit.
Dintre elementele principale de conținut ale planului cadastral de
ansamblu se subliniază urm ătoarele: hotarele administrative și poziția bornelor
de hotar, limitele intravilanelor cu denumirile lor, apele curgătoare și lacurile,
pădurile, delimitarea și numerotarea cadastrală a tuturor tarlalelor, delimitarea
exploatațiilor agricole și izlazurilo r, în intravilane delimitările cvartalelor cu
numere cadastrale, terenurile aparțin ând domeniului public (parcuri, terenuri de
sport, cimitire), sediile primăriei, școlilor, poliției, etc.
Nu se trec pe planurile cadastrale de ansamblu parcelele și corpur ile de
proprietate ale persoanelor fizice, dar în contururile tarlalelor și parcelelor se
înscriu cifrele de început și sfârșit ale parcelelor (corpurilor de proprietate)
cuprinse.
Deosebit de conținutul arătat, planul cadastral de ansa mblu trebuie să mai
conțină urmă toarele:
♦ Denumirea teritoriului administrativ și a judetului (pe prima planșă, în
partea de sus cu litere având înălțimea de 15 mm, iar pe celelalte planșe în partea
de jos, cu litere având înălțimea de 3 mm);
♦ Scara de întocmire (scrisă pe toate planșele în partea de jos cu literele de
3 mm în ălțime) ;

Drăghici Bogdan Cristian
28
♦ Schema de dispunere a foilor planului cadastral de ansamblu dar și a
foilor planurilor cad astrale componente, hașurându -se caroul de pe schema care
se referă la foaia în cauză a planului cada stral de ansamblu;
♦ Direcția nordului geografic (în cazul când rețeaua cartografică nu este
orientată spre nordul geografic);
♦ Denumirea instituției care a î ntocmit planul cad astral de ansamblu.

1.3.2. Conținutul unui plan cadastral complex
Planurile cadastrale la scările 1: 2000, 1: 1000, 1: 500 necesare cadastrului
cuprind numai situația planimetrică, atât pentru intravilan cât și pentru
extravilan într -o singură culoare (negru -detalii planimetrice, hidrografie,
scriere).
Baza geodezică (punctele ge o-topografice) care urmează a fi reprezentate
pe planurile cadastrale se reprezintă conform atlaselor de semne convenționale
pentru scara respectivă. În categoria punctelor care se reprezintă, intră: puncte
de triangulație de ord. I -V, reperele azimutale, reperele cotate care au
determinate coordonatele x, y, punctele bornate ale rețelelor de ridicare.
Planurile cadastrale care acoperă intravilanele vor cuprinde următoarele
detalii planimetrice:
– rețeaua de străzi și drumuri care se ridică indiferent de lăți mea lor, pe
limita parcelelor dinspre străzi, drumuri, intrări;
– căile ferate și drumurile clasate ce traversează localitățile se ridică și se
reprezintă atât prin semnul convențional de cale ferată, respectiv prin cele
două linii paralele ce reprezintă par tea carosabilă plus acostamentul și
limita parcelelor (gardurilor) și respectiv zona căii ferate;
– clădirile publice;
– curțile și parcelele se vor reprezenta conform atlasului de semne
convenționale, respectiv pe categorii de folosință diferite ce se pot
evidenția separat;

Drăghici Bogdan Cristian
29
– împrejurimile se vor reprezenta ca simple limite de parcele, fără
indicarea materialului de împrejmuire;
– cursurile de apă și canalele;
– podurile și podețele se vor reprezenta prin semnele convenționale
respective, fără indicarea elementelor caracterictice;
– fântânile se reprezintă când acestea sunt construite în locuri degajate,
în afara curților (intersecții de străzi, piețe, etc);
– vadurile, f ără a indica natura fundurilor acestora;
– cimitirele, parcurile și alte suprafe țe cu o anumită funcțio nalitate se vor
reprezenta p rin limita lor. În interior se va trece simbolul categoriei de
folosință sau inscripția abreviată a utilității respective:
– construcțiile permanente la ridicarea cărora se vor culege numai
elementele necesare reprezentării acestor a pe plan;
– în interiorul curților se vor separa parcelele a căror suprafață este mai
mare de 1 00 m² pentru planul la scara 1: 2000, 25 m² pentru scara 1:1000
și 10m² pentru scara 1:500:
– stațiile meteorologice, fabricile și uzinele, morile, stațiile de
alimentare, gaterele, silozurile, centralele electrice și centralele telefonice,
uzinele de apă și stațiile de epurare, etc se vor reprezenta prin conturul
incintei. În cazul măsurătorilor clasice, în interiorul incintei se vor ridica
și elemente care pot con stitui repere de orientare (coșuri, antene, castele
de apă). În interiorul incintei se va trece inscripția abreviată
corespunzătoare instalației respective.
La întocmirea planurilor cadastrale la scări mari, pe cale clasică se vor
executa schițe de teren, care se vor lega într -un dosar special. Scara schiței va fi
de cel puțin 2 ori mai mare decât scara planului cadastral pentru a se putea trece
toate elementele. Fiecare schiț ă va cuprinde de regulă câte un cvartal sau, când
acestea sunt mici, o grupă de două sau mai multe cvartale întregi.
Pe schițele de teren se vor trece următoarele elemente:
 rețeaua stradală ;

Drăghici Bogdan Cristian
30
 limitele parcelelor;
 numărul de ordine al punctelor ridicate tahimetric;
 distanțele (lățimile și lungimile) măsurate la frontul și fundul curț ilor,
precum și distanțele pentru separarea parcelelor din interiorul curților și a
distanțelor pentru reprezentarea construc țiilor;
 numele posesorilor sau numărul de ordine din tabelul posesorilor care se
întocmește atunci când în interiorul parcelelor nu este posibil să se scrie
citeț numele acestora;
 categorii de folosință prin simbolurile lor.
Fiecare schiță de teren va avea scris în partea stângă sus numele satului,
comunei sau orașului și județul, iar în dreapta sus numărul de ordine al schiței în
cadrul localității, direcția nordului, scara la care este întocmită schița, numele
executantului și verificatorului, anul întocmirii și legenda.
Grosimea liniilor care determină proprietățile va fi de 0.2mm, iar a
construcțiilor permanente de 0.3mm. Când pl anurile cadastrale la sc ări mari,
pentru localități, se întocmesc pe cale fotogrammetrică, acestea trebuie să se
execute numai pe bază de repera j și descifrare fotogrammetrică , operații
executate la teren.
Schițele de teren care se întocmesc la ridicările clasice la scări mari pentru
localit ăți se înlocuiesc cu fotograme sau porțiuni de fotograme aduse la o scară
apropiată de dublul scării planului cadastral. Pe aceste fotograme sau porțiuni de
fotograme, decupate astfel înc ât să cuprindă un grup de cvarta le întregi, se va
executa descifrarea fotogrammetrică și se vor trece toate elementele specifice
schițelor de teren.
În cazul folosirii metodelor fotogrametrice, descifrarea topografică a
fotogramelor se va face în interiorul incintei industriale, gări, centrale electrice,
etc. iar planul cadstral la scara mare va conține și construcțiile cu caracter
permanent din aceste incinte.