I. Ce este demografia. De ce studiem populațiile umane [601918]
I. Ce este demografia. De ce studiem populațiile umane
Există numeroase definiții pentru termenul de demografie și este dificilă o
trecere în revistă a acestora. V. Trebici (1975) face o cuprinzătoare prezentare a
noțiunii nu înainte de a desemna precursorii. Primul care a folosit termenul de
demografie încă din anul 1855 a fost francezul A. Guillard pentru care
“demografia descrie masele cu ajutorul numerelor” iar pentru un alt demograf
francez E. Levasseur “ demografia este aplicarea metodelor statistice la studiul
populațiilor sau, mai general, al colectivităților umane”. V. Trebici urmărește și
faptul că, istoric vorbind, termenul de demografie s -a impus după o lungă perioadă
de dominare a altor noțiuni în ce privește studiul populațiilor: st atistică, fizică
socială sau teoria populațiilor. Dacă se pornește de la o analiză etimologică atunci
se constată apropierea celor doi termeni din limba greacă: demos (popor) și grafos
(a descrie), de unde și ideea că demografia reprezintă descrierea popul ației. Cât
privește statutul demografiei ca știință H. Pirenne (1939) considera că demografia
este probabil "cea mai importantă știință socială" (apud A. Armengaud, 1966). Din
perspectivă academică nu există nici o îndoială că demografia este o știință și se
bucură de o serie de caracteristici: are un obiect de studiu bine precizat, a ajuns la
teorii și legi proprii și dispune de instrumente de analiză specifice. Mai complicată
este identificarea unei specializări universitare care să cuprindă în mod fires c
studierea demografiei. Fără a fi revendicări clare demografia este obiect de studiu
atât la specializări economice cât și la specializări specifice din științele sociale
(sociologie, asistență socială etc.), fiind practic o disciplină de graniță.
Importanța studierii populațiilor s -a văzut de -a lungul istoriei însă
necesitatea aprofundării acestor studii a crescut în importanță odată cu
perfecționarea modalităților de culegere a datelor. Motivele pentru care trebuie să
studiem populațiile umane sunt diverse. Astfel, din introducerea la volumul
Demography al lui P. Cox (1976) putem identifica câteva dintre acestea. În primul
rând demografia ca știință poate avea propriile teorii care trebuie să fie testate. În
al doilea rând, din perspectivă practic ă, spune P. Cox, este important să studiem
creșterea populației pentru a previziona cantitățile de bunuri de bază (alimente,
îmbrăcăminte, locuințe etc.) sau pentru diverse ajustări specifice "aritmeticii
politice" (alegeri, colectarea taxelor, planificare a industrială și economică, servicii
sociale, sănătatea publică, asigurarea legalității și ordinii etc.). Datele din studiul
populației se pot dovedi esențiale pentru dimensionarea educației, a îngrijirii
copiilor, a pensiilor. Pe lângă acestea există dime nsiunea previzională a diverse
politici publice care intră în răspunderea guvernelor. Deducem din această
enumerare că tematicile de studiu s -au diversificat continuu fie din considerente
teoretice fie din considerente practice . Să observăm de exemplu Confe rința
Mondială a Populației , care a avut loc la București în 19741 sub auspiciile ONU,
care a avut ca temă principală de analiză suprapopularea specifică lumii a treia și
consecințele acesteia în ce privește nivelul de trai, educația și sănătatea.
Dacă ne oprim la Conferința europeana asupra populației2 desfășurată la
Liverpool în 2006 să enumerăm câteva din temele puse în discuție: trendurile
fertilității în Europa Centrală și de Est, disoluția maritală, sănătatea reproducerii și
avortul, mortalitatea migranților, pensionarea și migrația vârstnicilor etc.
În final ținem să amintim și de Cartea verde a populației (2006) care a
prezentat pe larg "starea națiunii" în ce privește scăderea natalității și îmbătrânirea
populației, migrația și consecințele ei , implicații ale schimbărilor de structură a
populației României în domeniul social, al sistemului de sănătate, al sistemului de
educație. Specialiștii reuniți pentru redactarea acestui document au ținut în final să
explice "ce se poate face" din perspecti vă demografică datorită numeroaselor
riscuri la care este expusă țara noastră.
Am apelat la aceste exemplificări pentru a oferi o imagine asupra
preocupărilor în ce privește studiul populațiilor de unde și importanța demografiei
ca știință. Un punct de vedere foarte aplicat îl reprezintă opiniile demografilor
înșiși. Ce cred dem ografii despre demografie ca știință socială sau ca disciplină
universitară ? M. Loriaux și T. V ichnevskaia (2006 ) au interogat 636 de demografi
din întreaga lume printr -un chestionar on -line. Una din întrebări s -a referit la
identificarea acelor fenomene societale care vor influența în mod direct cercetarea
demografică. Acestea au fost în ordinea descrescătoare a frecvențelor: creșterea
rapidă a populației în țările în curs de dezvoltare , îmbătrânirea populație i, fertilitate
scăzută în țările dezvoltate, creșterea rolului femeilor, extinderea migrației
internaționale, scăderea fertilității în țările în curs de dezvoltare, rapiditatea
schimbărilor demografice, creșterea s peranței de viață la vârste înaintate, aria de
răspândire a metodelor moderne de contracepție și epidemia HIV -SIDA. Aceste
teme dar și altele pot fi o mică ilustrare asupra evoluțiilor socio-demografice care
constituie tot atâtea teme de dezbateri î n forurile mondiale ( ONU, OMS etc. ) și
care privesc omenirea în ansamblu.
II. Dem ografia și sociologia populațiilor
După cum bine observa P. Cox (19 76) există diverse căi de abordare a
populațiilor care sunt dominate de două tendințe în măsura în care se recurge la
analize statistice cantitative. Într -un prim caz sunt preponderente a serțiunile
general -filosofice, teoretice iar în al doilea caz accentul cade pe analiza statistică
1 A se vedea amănunte în Cezar Stanciu . Conferința Mondială a Populației, București 1974.
Semnificații politi ce.în rev. Polis , nr. 3(5) 2014
2A se vedea la adresa http://epc2006.princeton.edu/topics , accesată pe 27.02.2016
sau pe un aparat matematic foarte elaborat. V. Trebici (1999; 24) amintea la rândul
lui de aceste două direcții sub numele consacrate de studiul populației (care ar
desemna demografia în sens larg) și analiza demografică (referitoare la partea
strict statistică a acestei științe). Același autor (1979; 20) considera că prima
direcție ar putea să fie denumită chiar sociologie a populațiilor pe când cea de a
doua s-ar putea numi demografie formală (pură). Cele două direcții au fost de altfel
rezumate în mod sugestiv de către W. Petersen (1975; apud. V. Trebici, ibidem ):
1. demografia formală (se ocupă cu culegerea, compararea, analiza
statistică, prezentarea datelor despre populație)
2. analiza populației (se ocupă cu studiul sistematic al tendințelor și
fenomenelor demografice în raport cu contextul lor social).
Aceste două direcții teoretice rezumă de fapt adevărate școli de gândire
demografică. Deși unii autori au î ncercat să vadă o barieră între cele două direcții
trebuie spus că în realitate ele sunt complementare: orice analiză cauzală sau
calitativă privind influență factorilor demografici asupra celor sociali sau
economici trebuie să se bazeze pe rezultatele stu diilor și analizelor cantitative. Cu
alte cuvinte demografia ar cuprinde două ramuri complementare: una calitativă și
cealaltă, cantitativă, dar care în realitate nu pot fi privite separat. Tocmai acest
lucru rezultă și dintr -o definiție dată de același V. Trebici (1979; 24 -25), conform
căreia demografia este “știința socială care studiază populațiile umane, mărimea și
repartizarea teritorială a acestora, structurile acestora după caracteristici
demografice și socio -economice, evoluția lor, factorii care le determină –
fertilitatea, mortalitatea, migrația – , actorii social -economici care determină
evoluția populației, pentru a pune în lumină regularitățile după care se produc
fenomenele demografice. In acest scop demografia folosește cu precădere metodele
cantitative (statistice, matematice, modele).” La rândul lui T. Rotariu (2002; 14)
consideră demografia ca fiind o "știință socială care are ca obiect studiul
populațiilor umane privite din perspectiva dimensiunii lor numerice și a
schimbărilor de volum".
III. Repere istorice privind măsurarea și teoretizarea populațiilor
Intenția de a măsura (număra) populația umană se pierde în negura
timpurilor. Scopul măsurării se referea în vechime în mod direct la aflarea
potențialului de război prin resursa uma nă disponibilă, cuantificarea anumitor
mijloace materiale, identificarea nevoilor de hrană etc. În Babilon s-a consemnat
primul recensământ al populației în jurul anului 3800 iar piese de argilă cu astfel de
însemnări se pot regăsi și astăzi în muzee. La r ândul lor chinezii au redactat in
antichitate Cartea istoriei (Shu -King) care acoperă o perioadă extinsă din 2357
până în anul 627 î. H. In aceste scrieri istorice se pot găsi numeroase statistici
privind agricultura sau comerțul din acele perioade. Un r ecensământ descris în
amănunt îl regăsim în Vechiul Testament ( în Numeri , Numărătoarea israeliților ).
În textele sacre Domnul a vorbit cu Moise : "Numărați toată obștea fiilor lui Israel
după semințiile lor, după familiile lor și după numele lor, om cu om . Tot bărbatul
de la douăzeci de ani în sus, tot cel ce poate ieși la oaste în Israel, să se numere de
tine și de Aaron și să se rânduiască în tabăra lui. Dar cu voi să mai fie din fiecare
seminție câte un om, care e cel mai de seamă în neamul său" (Numeri , 1, 1 -3).
Observăm aceeași intenție de a cuantifica pe cei care pot lupta și care au fost
numărați după seminții.
În secolul 6 î. H. se instituie în imperiul roman census -ul (recensământul),
fiecare cetățean fiind obligat, odată la cinci ani, să -și declare numele, vârsta,
familia, bunurile de orice fel, fiind obligat să se întoarcă la locul de naștere pentru
astfel de declarații. Scopul principal era de a identifica bărbații cu vârsta aptă
pentru a fi înrolați dar și pentru a avea o bază reală de i mpozitare.
Începând cu anul 150 d. H. declararea nașterilor a devenit obligatorie
(practic se consemnează primele informații privind mișcarea naturală a populației).
Respectând regulile census -ului roman astfel de investigații au continuat în Evul
Mediu ajungându -se la descrieri foarte minuțioase ale resurselor umane și
materiale din acea epocă.
În paralel cu aceste prime semne privind necesitatea măsurării populațiilor
au apărut și teoriile sau doctrinele despre populație. Respectivele doctrine au fost
nu de puține ori subiect al unor volume ample de specialitate3. Vom exemplifica în
acest capitol și o serie de doctrine considerate cele mai importante urmând
sugestiile propuse de către A. Vidal în lucrarea La pansée démographique (1994).
Din antichit atea greacă autoarea amintește de doctrinele ilustrate de către
doi mari filosofi: Platon (în Republica , Legile ) și Aristotel ( Politica ). Platon era
preocupat de cetatea ideală (mai întâi la nivel filosofic/conceptual în Republica,
apoi la nivel aplicat în Legile ): structurarea acesteia în cele trei clase (producători,
gardieni, conducători) și volumul constant al populației de 5040 de locuitori,
număr ales de Platon datorită numărului mare de divizori!4. Y.Charbit (2002)
amintește de faptul că cetatea în viziunea lui Platon era o utopie care impunea o
populație staționară. Pentru îndeplinirea acestui deziderat Platon suger a măsuri
pentru a menține populația sub control: restrângerea nașterilor, controlul
măritișului fetelor, redistribuirea băieților către familiile fără copii etc. Platon
recomanda chiar vârstele propice căsătoriilor: 16 -20 de ani pentru femei, 30 -35 ani
3De exemplu Roussel A. (1980). Histoire des doctrines démographiques illustrée par les
textes , Paris: Ed. Nathan; Vidal A.(1994). La pensée dé mographique , Presse univ. de
Grenoble etc.
4 Este vorba de cei 59 de divizori ai num ărului 5040; a se vedea în vol. Platon (1995).
Legile . București: Ed. IRI, p. 154. Platon considera că "legiutorul e dator să cunoască
proprietă țile numerelor "!
pentru bărbați, însă cum numărul bărbaților era inferior celor al tinerelor fete ar fi
rămas și destule fete nemăritate. Bărbații care nu erau însurați după 35 de ani
trebuiau să plătească o amendă.
Cât privește pe Aristotel, în cartea lui, Politica (2001; 39 -40), acesta
amintea de Hippodamos cel ce a inițiat împărțirea geometrică a orașelor și care ar
fi schițat cara cteristicile cetății ideale: o populație de 10 000 de locuitori, trei clase
ocupaționale (meșteșugari, agricultori, armată), trei tipuri de teritorii (sacru, public
și privat), tribunal suprem al bătrânilor, trei tipuri de legi (după cele trei spețe:
insul tă, vătămare, crimă), etc. Aristotel critică aceste idei considerând, de exemplu,
că nu este posibilă divizarea cetățenilor asigurându -se în același timp participarea
tuturor la diriguirea cetății și ajunge să constate superioritatea celor care dețin
arme5. Trebuie însă limitat numărul locuitorilor? Aristotel este de aceeași părere cu
Platon, deoarece o cetate trebuie să cuprindă un număr viabil de persoane până la
pragul în care viața devine dificilă sau imposibilă. De altfel precizările Stagiritului
sunt fără echivoc: "Relativ la expunerea (aici cu sensul de abandon) sau
întreținerea copiilor după naștere, o lege trebuie să prevadă că nici un copil diform
nu trebuie crescut; în cazul unui mare număr de copii, dacă rânduiala moravurilor o
împiedică, atunci să nu fie expus (abandonat) nici un nou născut; de fapt trebuie să
fi fost fixată limita nașterilor. Iar dacă se nasc copii în urma unirilor peste limită,
trebuie provocat avortul înainte ca ființa să prindă simțire și viață"(2 001;196). În ce
privește procrearea , Aristotel recomanda ca vârstă maximă să fie "patru sau cinci
ani peste 50" limită după care copiii oricum sunt imperfecți iar "legiuitorul trebuie
să vegheze la optima dezvoltare a corpului celor ce trebuie crescuți" (2001;194).
Creșterea populaț iei trebuie să țină cont de mijloacele de subzistență: "s -ar putea
presupune că trebuie pusă o limită procreării mai degrabă decât averii, astfel încât
nașterile să nu depășească un anumit număr."(2001; 35). Aristotel respinge însă
alte idei platoniciene. De exemplu ideea ca femeile să fie comune pentru toți sau
ideea transferului nou -născuților între cele trei categorii de cetățeni stabilite de
către Platon.
Ca o concluzie observăm că populația staționară poate implica infanticidul,
pe care, atât Plat on cât și Aristotel l -au acc eptat. Th. Malthus (1992; 106 -110)
explică pe larg toate măsurile antinataliste pe care le puteau lua vechii greci pentru
a menține populația constantă explicând faptul că obstacolele împotriva creșterii
populației își aveau răd ăcinile în însuși modul de distribuire al terenurilor agricole
dar și în posibilitățile limitate de a constitui noi coloni i. Rezumând, Th . Malthus
consideră că Platon "a văzut perfect tendința populației de a crește peste mijloacele
de subzistență" însă so luțiile alese pentru a împiedica această creștere "erau
groaznice".
5 Pentr u o detaliere a polemicii respective a se vedea Zoe Petre, Cetatea greacă ,
București:Ed. Nemira, 2000, pp. 131-138
Trecând la Roma antică A. Vidal amintește de legile populaționiste ale
imperiului roman. Legile lui Augustus (Lex Julia de Maritandis Ordinibus , Lex
Papia Poppaea ) urmăreau protejarea căs ătoriilor, erau contra adulterului dar și al
celibatului. Aceste legi aveau în vedere reglarea declinului populației care se
confrunta cu numeroase epidemii, calamități naturale. Din păcate o fiscalitate
foarte mare descuraja creșterea natalității.
Evul mediu a schimbat radical viziunea despre lume mai ales în ce privește
dimensiunea religioasă a existenței. Marii gânditori religioși ai acelor timpuri au
reluat îndemnurile biblice de populare a lumii în condițiile unei morale sui generis
impusă de canoane religioase. După A. Vidal perioadele următoare – Renașterea și
Reforma – au fost dominate de un „mercantilism populaționist” prin intermediul
căruia puterea oricăru i stat era constituită și dintr -o perspectivă demografică. În
acea perioadă extinderea prod ucției agricole a dus la o creștere a populației mai
ales în secolele XI -XIII. De altfel această creștere era văzută ca un câștig pentru
conducători fapt amintit și de N. Machiavelli în lucrarea Principele (1513) .
Această creștere nu trebuia să fie totuși în exces deoarece puteau apărea sărăcia,
bolile, foametea.
Perioada imediat următoare până în sec. XVIII este dominată în ce privește
teoriile despre populație de gândirea unor economiști importanți ai acelor vremuri
(Cantillon, Mirabeau, Quesnay , A. S mith) care prevestesc în mare parte viitoare
teorie a lui Th. Malthus. Econ omiștii epocii încep să analizez e critic legătura dintre
dezvoltarea economică și cea a populației.
*
Din perspectiva măsurărilor
demografice s -au înregistrat progrese
remarcabile mai ales în perioada
aritmeticii politice când s-au impus o serie
de cercetători precum John Graunt (1620 –
1674) inițiatorul analizei demografice ,
William Petty (1623 -1687) înte meietorul
economiei politice moderne și al școlii
aritmeticii politice, Edmund Halley (
1656 -1742) cu contribuții în estimări
asupra populațiilor . J. Graunt a elaborat în
1662 celebra lucrare “Natural and political
observations upon the bills of
mortal ity chiefly with reference to the government, religion, trade, growth, air,
deseases etc. of the City of London”. In această lucrare autorul pune bazele
analizei demografice plecând de la tabelele de mortalitate dar extinzând concluziile
și la raporturile dintre sexe, fertilitate, migrație, cauzele de deces etc. cu scopul de
Fig. 1 Prima ediție a lucrării lui J .
Graunt
a face comparații utile în ce privește raporturile orașului Londra cu celelalte regiuni
engleze.
La rândul lor W. Petty a preluat și perfecționat rezultate le analizelor lui
Graunt iar E. Halley este recunoscut astăzi ca primul creator al unei tabele de
mortalitate complete. Să amintim de aportul statisticienilor și matematicienilor din
epocă – contribuții având L. Euler, J. P. Süssmilch etc.
La sfârșitul sec. XVIII se impune în gândir ea demografică mondială Th. R.
Malthus prin lucrarea deja celebră “Eseu asupra principiului populației” (prima
ediție în 1798; trad. în lb. română în 1992). Acest important demograf și economist
a enunțat pentru prima dată o teorie demo -economică precum și un prim proiect de
politică socială. Pentru Malthus creșterea populației și creșterea economică sunt
doi factori puternic dependenți unul de celălalt condiționându -se reciproc.
Principale le idei ale lui Th. Malthus le regăsim și în ediția românească a
operei citate (1992; 10) :
-numărul populației este în mod necesar limitat de mijloacele de
subzistență
-numărul populației crește în mod invariabil atunci când mijloacele de
subzistență cresc excepția cazului când această creștere este stopată de o serie d e
obstacole
-obstacolele în cale a creșterii populației se reduc în esență la reținere
morală, viciu și suferință . Ca tipologie ele se clasifică în două categorii:
a. obstacole preventive (reținere morală)
b. obstacole pozitive (sau represive) care sunt ind ependente de voințele
individuale (lipsa hranei, boli, epidemii etc.)
-populația crește în progresie geometrică în timp ce mijloacele de
subzistență cresc doar în progresie aritmetică,
-numărul populației se dublează odată la 25 de ani,
Th. Malthus recoman da reținerea morală (celibat, întârzierea căsătoriilor,
abstinență sexuală) dacă nu există mijloacele pentru creșterea copiilor . Metoda
folosită de Th. Malthus are la bază "istoria comparată a societăților umane"
(Kreager, 2014). Th. Malthus a polemizat cu o serie de gânditori contemporani
precum Godwin sau Condorcet. Godwin susținea în lucrarea An enquiry
concerning political justice (1793) că "miriade de secole de creștere a popula ției
pot trece iar pământul va găsi resurse pentru susținerea tuturor ". God win
recomanda întoarcerea oamenilor la natură și sentimente umane iar familiile pot
avea fiecare câte 10 copii. La rândul lui, Condorcet susținea în celebra Esquisse
d’un tableau historique des progrès de l’esprit humain (1795) că rasa umană este
capabil ă de un progres nelimitat de unde și ideea imortalității umane. Th. Malthus
a criticat aceste poziții în încercarea de a -și impune propria teorie6.
6 După W. Petersen (1971) demersul lui Godwin era mai degrabă reacționar în timp ce al
lui Malthus era progresist!
Apariția teoriei malthusiene a divizat pe mulți dintre savanții epocii în
două tabere: malthusieni și anti-malthusieni pentru ca mai apoi critica să fie
susținută de utopiști și socialiști. Dintre malthusieni amintim pe J. Bentham care
preciza că "Populația nu este limitată de dorința de a avea acte sexual e ci de
mijloacele de subzistență ". De asemenea J. Bentham este pe aceleași poziții cu Th.
Malthus în ce privește legile de ajutorare a săracilor în sensul insuficienței
resursel or pentru ajutorarea tuturor. Cât privește J. S. Mill acesta a mers mai
departe în ce privește stoparea populației prin contracep ție punct în care se
diferenția de Th. Malthus7. Stuart Mill ajunge și el la concluzii apropiate cu cele
ale lui Th. Malthus cu anumite nuanțe. Alți malthusieni au fost D. Ricardo și Jean
Baptiste Say. D. Ricardo în opera lui On the principles of Political economy and
Taxation (1817) atrage atenția asupra consecințelor creșterii populației: va fi
nevoie de cultivarea de suprafețe suplimentare care nu sunt foarte productive , fapt
care va crește rentele funciare însă va scădea profitul din moment ce investiți ile din
acele terenuri vor fi mai mari. Profitul reinvestit va duce tot la creșterea rentelor, de
unde și riscurile pauperizării. La rândul lui Jean Baptiste Say în Traité d’Économie
Politique8 (1803) se ocupă de problema populației ca și subiect de econom ie
politică. Say noteaz ă- în linia lui Malthus – că "în ciuda capacit ății de previziune a
omului , a constrângerilor pe care rațiunea, legile sau moravurile le impun, este
evident c ă înmulțirea oamenilor nu va fi întotdeauna exact cât permit mijloacele de
existenț ă, ci ceva peste ".
Critica teoriei malthu siene s -a accentuat odată cu aportul anti –
malthusienilor dar și a l utopiștilor și socialiștilor Fourier, Prudhon, Marx . Karl
Marx a fost un critic acerb a operei lui Th. Malthus însă trimiterile la opera
acestuia din Capital ul (1867) sunt în general fără supo rt științific (T. Rotariu, 2003;
38). Într-o astf el de trimitere , Marx consideră că Malthus, un admirator al claselor
guvernante, nu vrea să facă legătura dintre suprapopulare și legile inerente ale
capitalismului. În alt loc Marx considera că principiul populației a fost elaborat
doar pentru clasa dominată.
În final să amintim și de neo -malthusieni care continuă linia maestrului
însă cu alte propuneri : controlul fertilității prin diverse mijloace (criticat în
continuare de adversarii ideologici ca fiind îndreptat împotriva proletariatului). Nu
este un secret însă faptul că creșterea populației îi afectează în pr imul rând pe cei
expuși la sărăcie.
*
Revenind la tehnicile măsură rii populați ilor să amintim că acestea s-au
intersectat în mod inevitabil cu cercetările generale de statistică. De altfel, termenul
de statistică (1787) era anterior impus celui de demografie (1855).
7 Pentru o prezentare pe l arg privind pe cei trei gânditori a se vedea M. Queen (2008).
8 Accesibil la adresa www.institutcoppet.org !
După 1800 se constată o puternică diversificare a instrumentelor f olosite
de către demografi aportul cel mai important venind tot de la statisticieni sau de la
matematicieni. In această perioadă pe care o putem numi cantitativistă s-a impus
Adolphe Quételet cu contribuții privind organizarea și aplicarea recensămintelor (a
coordonat primul recensământ din Belgia ), impunerea legii numerelor mari și a
probabilităților ca fundamente ale cercetărilor inferențiale. Wilhelm Lexis,
creatorul celebrei diagram e Lexis cu ajutorul căreia se pot analiza datele
demografice din perspectivă transversală dar și longitudinală , mate maticienii B.
Gompertz, F. Galton, K. Pearson, Laplace, G. U. Yule etc., care au introdus diverse
modele matematice de analiză . In această perioadă trebuie menționat că s -au
conturat adevărate școli de gândire; italiană, nordică, franceză etc. fiecare avân d
contribuții importante la desemnarea demo grafiei ca știință de sine stătătoare. Cei
interesați pot afla și alte amănunte din V. Trebici (1975; 23 -38).
In sfârșit putem aminti și de perioada modernă (contemporană) a
demografiei care coincide cu impunere a unor autori precum A. Sauvy, A. J. Lotka,
A. Landry, A. J. Coale, F. Notestein etc. care au dus mai departe analizele
demografice plecând de la diverse modele matematice sau pur teoretice, propunând
de asemenea o serie de termeni importanți în analizele demografice: revoluție
demografică, populații stabile, tranziție demografică etc. Această perioadă coincide
și cu dezvoltarea procedeelor moderne de culegere și prelucrare a datelor și
impunerea unor metode specific demografice pentru promovarea anumitor politici
demografice de către factorii de conducere la nivel guvernamental.
III.1. Tradițiile demografiei în România
În anul 1849 Nicolae Șuțu publica lucrarea “Notions statistiques sur la
Moldavie” care poate fi considerată prima lucrare cu caracter dem ografic apărută
pe teritoriul țării noastre. Începând cu mijlocul secolului XIX crește interes ul
pentru recensăminte după modelul primului recen sământ științific modern efectua t
în Belgia ( 1846 ) care a reunit trei serii de date: despre populație, despre ag ricultură
și despre industrie. În țara noastră i -a revenit lui Dionisie Pop Marțian misiunea de
a organiza recensământul populației din Ț ara Românească în anii 1859 -1860.
Exact în aceeași perioadă, Ion Ionescu de la Brazi coordona recensământul în
Moldova după care a și publicat lucrarea “Povățuiri pentru catagrafia Moldovei,
precedate de oarecare elemente de statistică”.
Munca de recenzare este reluată în anul 1912 sub coordonarea dr. Leonida
Colescu , același care a publicat în anul 1944 datele recensămâ ntului din 1899.
Acest cercetător se remarcă prin analizele consacrate influenței factorilor
economici asupra fenomenelor demografice și prin ancheta industrială efectuată în
anul 1902. Recensământul din 1930 (coordonat de către D. Gusti) a cuprins și
inventarierea întreprinderilor din întreaga țară. El a fost urmat în 1941 de
Recensământul agricol, primul de acest gen realizat în țara noastră și care a fost
utilizat în reforma agrară din 1945. Recensămintele populației s -au efectuat și în
anii 194 8, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011.
O remarcabilă analiză a evoluției demografiei românești după 1948 a fost
făcută de către V. Trebici (1999; 9 -31). Astfel, marele demograf român, atrage
atenția asupra ideologizării interpretărilor recensămintelor din perioada comunistă.
De asemenea acesta consemnează principalii autori cu contribuții în demografia
românească de astăzi: A. Golopenția, D.C. Georgescu, dr. S. Manuilă, G. Retegan,
V. Ghețău (director al Centrului de Cercetări Demografice al Academiei ), I.
Hristache , D. Sandu, V. Sora , C. Mihăescu , M. Țarcă , Al. Bărbat etc. La aceștia
adăugăm pe T. Rotariu, C. Mureșan și C. Zamfir. Vom reveni la acești autori în
diverse capitole ale cursului de față. Să mai amintim de Centrul de studiere a
populației de la Universit atea Babeș Bolyai coordonat de prof. dr. T. Rotariu, cu
numeroase apariții editoriale dar și man ifestări științifice de profil (amintim de
autori importanți consacrați de acest centru : M. Hărăguș , V. Vereș , E. Mezei , P. T.
Hărăguș , S.P. Bolovan, I. Bolov an, C. Pădurean ).
Aplicație : o disciplină teoretică devine știință dacă se bucură de următoarele
proprietăți: are un obiect de studiu bine precizat, a ajuns la teorii și legi proprii și
dispune de instrumente de analiză specifice. Scrieți un eseu despre instituirea
demografi ei ca ș tiință.
IV. Surse de date în demografiei
Datele culese pentru analize demografice sunt de două tipuri: cele culese la un
moment dat (cum ar fi în cazul recensământului) și cele culese prin în registrare
continuă (cum ar fi cazul nașterilor , căsătoriilor sau deceselor). Aceste două
direcții sunt rezumate altfel de către A. Sauvy (1984;7):
-măsurări statice (care consemnează datele unei populații la un moment
dat, structura acesteia, repartițiil e după vârstă, sex, profesii etc.)
-măsurări dinamice/cinematice (consemnarea nașterilor, deceselor,
migrației, date din anchete longitudinale etc.)
Toate strategiile de culegere a datelor se subsumează unor surse de informații deja
consacrate în demogra fie. După T. Rotariu acestea sunt ( 2003; 21 -29):
a. recensământul populației
b. statistica stării civile și a migrațiilor
c. registrele de populație
d. anchetele demografice.
Acestea vor fi detaliate în capitolele următoare.
IV.1. Recensământul po pulației
Recensământul reprezintă o înregistrare totală (exhaustivă) a populației (și
după caz a locuințelor, a bunurilor etc.) de pe un anumit teritoriu. Dacă respectivul
teritoriu este unul național atunci este vorba de un recensământ general iar dacă
acel teritoriu este mai mic și strict delimitat atunci este vorba de un recensământ
parțial. Indiferent de forma sa recensământul implică costuri importante9, motiv
pentru care el se organizează la intervale temporale mari de 7 -10 ani. În România
recensăm intele organizate până astăzi au fost următoarele10:
Recensământul din 1859 -1860 (desfășurat în paralel în Moldova prin
Direcția de Statistică a Moldovei condusă de Ion Ionescu de la Brad și în Țara
Românească prin Serviciului Statistic Central condus de Dionisie Pop Marțian).
Recensământul general al populației României din 1899 (primul
coordonat de Leonida Colescu, cel ce a condus Direcția Statisticii Generale)
9 De exemplu c f. HG 1502/2009, pentru recensământul din 2011 se preciza suma
necesară: 192.624 mii lei!
10Lista este preluată după site -ul http:// www.recensamantromania.ro, accesat 06.02.2016;
un istoric a l recensămintelor putem găsi la adresa http://www.amosnews.ro .
Recensământul general al populației din 1912 (coordonat de Leonida
Colescu; a oferit inf ormații utile în perioada de dinaintea primului război mondial)
Recensământul general al populației din 1930 (primul care cuprindea
România reunită, conside rat o realizare științifică de e xcepție; a cu prins și
inventarierea î ntreprinderilor din întreaga ț ară).
Recensământul general al populației din 1941 (de mare importanță în
contextul războiului mondial; a conținut în premieră și date despre agricultură )
Recensământul agricol și al populației din ianuarie 1948 (primul realizat
de conducerea comunist ă a țării)
Recensământul populației din februarie 1956
Recensământul populației și locuințelor din martie 1966
Recensământul populației și al locuințelor din ianuarie 1977
Recensământul populației și locuințelor din ianuarie 1992
Recensământul popula ției și al locuințelor din 2002
Recensământul populației și al locuințelor din 2011
De altfel, de pe același site aflăm și de recensăminte specifice pe arii
restrânse sau pe anumite populații țintă: Recensământul din Transilvania (1857),
Recensământul c opiilor în vârstă școlară din comunele rurale și urbane (1894),
Microrecensământul copiilor protejați din România (2002) etc.
Ne vom referi acum la trăsăturile importante ale oricărui recensământ
modern efectuat în România însă cu exempl ificări pe ultime le trei recensăminte
așa cum putem vedea în Tabelul nr. 1 .
La acestea trebuie adăugate și alte caracteristici comune tuturor
recensămintelor citate:
Se stabilește prin lege un organism coordonator al recensământului:
Comisia Centrală pentru Recensămân tul Populației și al Locuințelor.
unitatea de observare este gospodăria iar unitatea de înregistrare este
persoana.
In anchetele de tip recensământ se cere identificarea precisă a
gospodăriilor. Conform Manualului personalului de recensământ (2001)
gosp odăria este “grupul de două sau mai multe persoane care locuiesc împreună în
mod obișnuit, având în general legături de rudenie și care se gospodăresc în
comun”. Se deduce de aici că o locuință poate cuprinde una sau mai multe
gospodării tot așa cum pot ex ista și gospodării cu o singură persoană.
datele obținute sunt confidențiale.
datele sunt înscrise la domiciliul subiecților în formulare speciale.
Tabel 1. Informaț ii privind organizarea recensămintelor î n România
Caracteristica
recensământului Recensământ 1992 Recensământ 2002 Recensământ 2011
este organizat prin
inițiativă
guvernamentală Hotărârea Guvernului
României Nr. 1079
din 8 octombrie 1990 Hotărârea Guvernului
României nr. 680 din
2001 și HG 504/2001 Hotărârea
Guvernului nr.
1502/200 9 urmată
de alte hotărâri și
legi; la acestea s –
au adăugat
recomandările
Eurostat
Conține referințe
specifice privind la
populația recenzată Au fost cuprinși toți
cetățenii români cu
domiciliul în țară
indiferent dacă aceștia
erau la data
recensământului în țară
sau în străinătate. La
aceștia s -au adăugat și
persoanele care nu
aveau cetățenie română
dar care aveau
reședința permanentă
sau temporară în
România. Au fost excluși cetățenii
români plecați în
străinătate pentru o
perioadă neîntreruptă
mai mare d e un an,
adică 178 500 persoane
și au fost incluse
persoanele străine care
aveau stabilit în
România domiciliul de
peste un an, adică 24.000
mii de persoane. Aceleași reguli ca
în 2002
Moment de referință Ora 0 din 7 ianuarie,
1992 Ora 0 din 18 martie 2 002 Ora 0 din 20
Octombrie 2011
Perioada de
înregistrare 7-14 ianuarie 1992 18-27 martie 2002 20-31 octombrie
2011
De exemplu la recensământul din 2002 s -au folosit mai multe tipuri de formulare:
-formulare de înregistrare (formular PL pentru persoan e și locuințe,
formular PC pentru persoane din unități de locuit în comun, formular PH pentru
persoane din unități de locuit de tip hotel etc.)
-formulare de centralizare (formular CL –centralizator al clădirilor și
locuințelor, formular CP -centralizator a l populației din sectorul de recensământ
etc.)
-formulare auxiliare (formular B -borderou general al recenzorului,
formular PR -fișa personalului de recensământ).
La recensământul din 2011 au fost folosite următoarele formulare:
-formulare de înregistrare ( formular P -înregistrare persoane, G -înregistrare
gospodărie; LC – Locuință, clădire; formular M – Persoane de 15 ani și peste,
plecate în străinătate; formular PPI -persoane plecate în străinătate pe perioadă
îndelungată; formular SC – Spații colective de l ocuit de tip hotel sau cămin și
persoanele din cadrul lor; formular TP pentru spații colective de locuit, persoane
temporar prezente). La acestea se adăugau formulare de centralizare și formulare
auxiliare.
Obs 1. De ce este important momentul de referi nță al recensământului?
Acest moment condiționează înregistrările recenzorilor. De exemplu pentru
recensământul din 2011 operatorii erau obligați să înregistreze un copil născut
înainte de ora “0“ din ziua de 20 octombrie 2011 dar și o persoană decedată du pă
ora “0“ din ziua de 20 octombrie 2011 (acea persoană era în viață la momentul de
referință). În schimb, nu s -au înregistrat copiii născuți după ora “0“ și nici o
persoană decedată înainte de ora “0“ din aceeași zi limită (20 oct. 2011). De
asemenea se î nregistrau locuințele și clădirile a căror demolare a început după
momentul de referință.
Obs 2. Pe lângă problema confidențialității11 s-a convenit și asupra
obligativității declarării datelor pentru recenzori deși se știe că un număr de
procente din popu lația totală, din diverse motive, au rămas nerecenzate. La ultimul
recensământ această cifră a fost estimată la 2,8%! Cu toate acestea toate persoanele
erau obligate prin lege să ofere date iar refuzul reprezenta o contravenție și se
sancționa conform leg ii!
Dacă ne oprim la ultimul recensământ, referitor la o persoană oarecare, în
urma aplicării chestionarelor , datele obținute se refereau la: domiciliul actual,
numele și prenumele cu inițiala tatălui, CNP, dacă persoana este fără adăpost, sex,
locul și data nașterii, starea civilă, anul căsătoriei pentru femeile căsătorite, situația
la momentul recenzării (prezentă sau temporar absentă), de câte luni a plecat
persoana (dacă este cazul), numărul de copii n ăscuți vii, cetățenia, etnia, limba
maternă, relig ia, nivelul de instruire, statutul pe piața muncii al persoanei, timpul
de lucru în perioada recens ământului, statutul profesional (salariat, patron, lucr ător
pe con t propriu, membru al unei asoci ații, lucr ător în propria gospod ărie sau alt ă
situație), loc ul de muncă, sectorul de muncă, situația șomajului (dacă este cazul),
eventuale dificultăți pe care persoana le are în desfășurarea activităților (dificultăți
de vedere, de auz, motorii, de memorare, de îngrijire proprie, de comunicare) și
dacă beneficiază de ajutorul unei alte persoane.
În ceea ce privește locuințele, la ultimul recensământ, s -au cerut
următoarele informații: numărul de gospodării, numărul persoanelor din locuință,
tipul locuinței, statutul și situația ocupării, poziția locuinței, niveluri , forma de
proprietate, camere de locuit. În chestionare se cereau apoi informații amănunțite
despre bucătărie, baie, toalete, alim entarea cu apă (caldă), canalizare, curent
11Datele de recensământ sunt destinate doar prelucrării statistice și nu pentru a identifica
plătitorii de impozite sau diverse amănu nte privind locuințele celor interogați! În același
sens se cere și CNP ul persoanelor, etnia, religia și limba maternă!
electric și aer condiționat, încălzirea locuinței, tipul de tâmplărie a ferestrelo r,
reabilitarea termică etc. O serie din acești itemi au ridicat unele suspiciuni din
partea respondenților deși s -a accentuat scopul exclusiv statistic ale unor astfel de
date.
Pentru a exemplifica vom reproduce un fra gment dintr -un formular de tip
G (go spodărie):
Fig. 2. Tip de formular de recensământ
LISTA PERSOANELOR DIN GOSPODARIE
(prezente și temporar absente, plecate pentru o perioadă mai mică de 12 luni)
FORMULAR G
Confidențialitatea datelor
Toate informațiile din acest formular sunt strict
confidențiale și vor fi utilizate numai în scop statistic.
Obligativitatea furnizării datelor
Toate persoane le sunt obligate să furnizeze date cf. art. 2
din OG 36/2007 privind efectuarea Recensamintului
populației și locuințelor din 2011.Refuzul de a furniza
aceste date este considerat contravenție și se sancționează
cf. art. 21 din HG 1502/2009 privind organiz area și
desfașurarea Recensamântului populației și locuințelor
din 2011.
Județul………………………………………………
Municipiul/Orașul/Comuna…………………………
Localitatea componentă/Satul…………………
Str……………………………………Nr…………
Bl…….Sc………..Et…………Ap………….Sector
[Numărul map ei……………………………
Numărul formularului din mapă……………..
Numărul formularului G din mapă……………
Numărul persoanelor din
gospodărie…………………
Numărul persoanelor plecate pe o perioadă
îndelungată…
Numărul persoanelor temporar prezente……….
Numarul formularelor M din
gospodărie………………
Titlul sub care gospodăria ocupă locuința
Gospodăria ocupă locuința în calitate de:
1 Proprietar
2 Chiriaș
3 Altă situație
LISTA PERSOANELOR DIN GOSPODARIE
(prezente și temporar absente, plecate pentru o peri oadă mai mică de 12 luni)
Nr.
Crt Nume si prenume Gradul de rudenie cu capul gospodăriei Numărul de ordine
la care sunt
înregistrați Capul
gospodăriei
Sot/Sotie
Partener/Partene
ra
Fiu/Fiica
Ginere/Noră
Nepot/Nepoată
Tată/Mamă
Frate/Soră
Cumnat/Cumnata
Nepot/Nepoata
Socru/Soacră
Altă rudă
Neînrudit
Sotul/Sotia
Tatal
Mama
1 O O O O O O O O O O O O O O O O
2 O O O O O O O O O O O O O O O O
3 O O O O O O O O O O O O O O O O
O problemă deosebită este legată de calitatea datelor culese . În acest
scop United Nations Economic Commission for Europe (2006) sublinia importanța
acurateț ei datelor culese impunând un model de verificare. Astfel calitatea datelor
trebuie să respecte șase dimensiuni: relevanța (reflectă gradul în care datele se
potrivesc nevoilor utilizatorilor), acuratețea (gradul în care informația descrie
corect fenomenele măsurate ), promptitudinea (se referă la intervalul dintre
momentul de referință și data la care informațiile devin disponibil e; poate intra în
conflict cu relevanța și acuratețea ), accesibilitatea (ușurința cu care sunt obținute
datele statistice) , interpretabilitatea datelor (accesul la informații suplimentare
necesare interpretărilor statistice: concepte, definiții, variabile, metodologii de
culegere a dat elor etc.), coerența (gradul în care datele de recensămâ nt pot fi
conexate cu alte informații statistice obținute de -a lungul timpului ; este facilitată de
standa rdizarea termenilor folosiți în analiza datelor).
Aplicație . Plecând de la un text emblematic al Recensământului Populației din
1930 (a se vedea mai jos) scrieți un eseu privind utilitatea recensământului:
Fig. 3. Comunicat de presă 1930
Completați informațiile cu cele din capitolul "Populația României", în vol.
I din Enciclopedia României (1938).[ autori S. Manuilă, M. Georgescu] !
IV.1.1. Categorii de populații înregistrate la recensământ
Pe lângă populația stabilă, de obicei prezentă la domiciliile respective
există și alte categorii de populație aflate în tranzit . Tocmai de aceea se cere o
atentă înregistrare a tuturor celor aflați în această situație. După V. Sora, I.
Hristache, C. Mihăescu (1996; 38 -40) se disting următoarele categorii de populație
înregistrate la o eventuală recenzare :
-populația stabilă (care are domiciliu stabil în localitatea recenzată ,
locuiește perman ent la o adresă anume ).
-populația prezentă (care se află în clădiri de locuit la data recenzării).
-populație temporar prezentă (care la data recensământului se află în
clădirile recenzate însă domiciliul stab il este în altă localitate)
-populație absentă temporar (care lipsește de la domici liu și nu este
plecată din țară de mai mult de 12 luni de zile).
Demografii avansează și o formulă de calcul sugestivă:
Pst = P p – Pt + A t, formulă în care
Pst= Efectivul populației stabile
Pp =Efectivul populației prezente
Pt = Efectivul populației prezente temporar
At = efectivul populației absente temporar.
***
Aplicați a 1: Plecăm de la momentul de referință pentru recensământul din 2011 ș i
anume ora 0 din 20 octombrie 2011. Presupunem că interogarea subiecților în
cadrul recensământului are loc pe 24 octombrie. Cum s -au făcut înregistrările în
următoarele cazuri:
-o locuință dată în folosință pe 17 octombrie.
-o locuință demolată pe dat a de 22 octombrie
-un copil născut pe data de 19 octombrie
-un copil născut pe data de 23 octombrie
-o persoană decedată pe data de 21 octombrie
-o persoană decedată pe data de 18 octombrie.
Aplicația 2 : Presupunem că în mun . Iași autoritățile urmăres c îmbunătățirea
trans portului local. S -a constatat că populația stabilă se cifra la 290.422 persoane,
populația prezentă temporar (în cea mai mare parte studenți) se cifra la 30.500
persoane iar populația absentă temporar se cifra la 15.250 de persoane. Ca re este
efectivul populației prezente care trebuie luată în calcul pentru dimensionarea
transportului local?
Aplicație 3 : Lecturați volumul Recensământul din 1857. Transilvania (coord. T.
Rotariu), Ed. Staff, Cluj -Napoca, 1996. Î ncercați să faceți un com entariu propriu
referitor la datele incluse în acel volum. Căutați și alte date mai recente și faceți o
analiză comparativă.
Aplicația 4. Căutați pe Internet publicația Conference of European Statisticians
Recommendations for the 2010 Censuses of Populati on and Housing editată de
către United Nations Economic Commission for Europe în 2006. Identificați
recomandările propuse pentru recenzarea următoarelor categorii de populații:
studenții plecați la studii în străinătate, persoane aflate în situație de ileg alitate,
bătrânii din cămine pentru vârsta a treia, copii i care locuiesc alternativ cu părinții
divorțați, persoane plecate de jumătate de an în străinătate.
IV.1.2. Populația stabilă și populația legală
În ultimii ani în România au apărut polemici diverse în legătură cu
numărul persoanelor cu drept de vot și în ce măsură există incongruențe în ceea ce
privește dimensionarea științifică a populației. Într -un material postat pe site -ul
www.cursdeguvernare.ro12 se prezenta drept un paradox că deși popul ația numărată
la recensământul din 2011 (în date provizorii) a scăzut până la 19,04 milioane,
numărul de votanți a crescut la 18,31 milioane. Din datele oficiale se observa că pe
teritoriul României erau 15,8 mil. de persoane cu drept de vot la care se adă ugau
37.000 de străini cu drept de vot (care aveau domiciliu în țara noastră de peste un
an de zile). La aceste aproximări autorii au adăugat și dificultățile din teren la
aplicarea chestionarelor de recensământ considerându -se că aproximativ 1 milion
de pe rsoane nu au fost recenzate.
Toate aceste dispute au avut loc în cadrul evenimentelor din anul 2012 care
au consemnat un referendum pentru revocarea președintelui României. Revocarea
se putea face doar cu jumătate plus unul din numărul alegătorilor înscr iși însă nu s –
au prezentat la vot decât 46,13% dintre aceștia. Polemicile au continuat însă fie și
12 A se vedea articolul R. Diaconu, G. Grosu, "Populația scade, electoratul crește. Am
coborât la 19,04 milioane de locuitori, am urca t la 18,31 milioane de votanți ", postat la
9.06.2012, accesat 10.02.2016
după intervenția instituțiilor statului. Astfel, într -un comunicat13 al Comisiei
Centrale pentru Recensământul Populației și al Locuințelor se preciza că "Dr eptul
la vot trebuie să fie asigurat tuturor cetățenilor români în vârstă de 18 ani împliniți
până în ziua alegerilor, indiferent dacă aceștia au sau nu reședința principală pe
teritoriul țării la data alegerilor". Prin această precizare se întrevede difer ența dintre
populația stabilă (compusă din persoane care locuiesc de cel puțin 12 luni sau
intenționează să locuiască cel puțin 12 luni într -o localitate anume) și populația
legală (provine din Registrului Național de Evidență a Populației și reprezintă t oți
cetățenii români cu drept de vot indiferent dacă și -au stabilit reședința înafara țării
fiind plecați pentru o perioadă mai mare de 12 luni de zile; la aceștia se adaugă
persoanele străine stabilite în România de mai mult de 12 luni calendaristice). În
concluzie sursele de date sunt diferite iar populați a legală este mult mai mare decâ t
populația stabilă mai ales după ce fluxurile migratorii au sporit cantitativ. Aceste
diferențe se pot vedea din următorul tabel:
Tabel 2. Populația stabilă vs. popula ția cu drept de vot
An calendaristic Populația stabilă cf. INS
(mil.) Populația legală (mil.)
1992 23.2 16.38
1996 22.5 17.21
2000 22.4 17.69
2004 21.5 18.45
2008 20.6 18.46
2012 20.1 18.31
2016 19.4 18.27
Polemicile legate de populația cu drept de vot sunt o constantă a
specialiștilor în demografie. M. Kivu (2012) , referindu -se la mun. București
atrăgea atenția asupra unor date diferite de numărare din partea Institutul ui
Național de Statistică (INS) și al Direcției pentru Evidența Persoanelor ș i
Administrarea Bazelor de Date (DEPABD) din M . A. I. Astfel dintr -un comunicat
al DEPABD din martie 2012 se preciza că numărul persoanelor cu drept de vot în
Capitală erau de 1.812.086 persoane. Numai că la alegerile din 2008 persoanele
înscrise în liste le electorale erau 1.785.667 alegători ceea ce denotă o creștere a
populației între cei doi ani. M. Kivu excludea această posibilitate în situația unui
spor natural negativ, spor migrator negativ și al intrărilor în sistem date de
persoanele care au împl init 18 ani în perioada 1990 -1993, ani de declin
demografic. Pe de altă parte recensământul din 2011 consfințea că populația stabilă
13A se vedea pe http://www.recensamantroman ia.ro/presa/comunicate -de-presa, Informare
privind stadiul șiactivitățile viitoare de finalizare a rezultatelor RPL2011 , accesat
08.02.2016
din București era de 1.677.985 persoane (din care doar aproximativ 85% sunt cu
drept de vot!). Diferențele dintre estimări ajungeau și la 25% ceea ce ridică semne
de întrebare importante dacă ne referim la întreg teritoriul țării.
Problematica populației legale a fost amplu analizată de către renumit ul
demograf român V . Ghețău (2012) . Acesta a demonstrat că la votul din anul 2012
deși s-a vorbit de ani buni de o scădere a populației totuși sub -populația cu drept de
vot era în creștere. Situația a fost sintetizată de autor în tabelul următor:
Tabel 3.Evoluția populației cu drept de vot în perioada 2002 -2012
Sursa: V. G hețău (2012)
Cum natalitatea a înce put să scadă accentuat după 1990 (odată cu
liberalizarea avorturilor) se poate vedea din tabel că generațiile 1991 -1994 au
contingente în scădere. Cei născ uți între 1984 și 1990 provin di n generații
semnificativ mai mari astfel că "intrările" în sistem au fost totuși mari în timp ce
numărul deceselor a rămas rela tiv constant . Din ultima coloană observ ăm că în
perioada 2002 -2009 populația de 18 ani și peste a avut un stoc pozitiv însă acesta
s-a pierdut începând cu anul 20 10. În sfârșit, d upă cum se vede în ultimul rând din
tabel autorul trage concluzia că în perioada 2002 -2012 pop ulația de 18 ani și peste
a cres cut cu 539 000 de persoane . În totului tot l a alegerile din 2012 s -a ajuns ca
populația cu drept de vot să numere 18,3 milioane. Tendința, pe termen mediu și
lung este însă extrem de nefavorabilă , populația de 18 ani și peste scăzând
semnificativ.
Aplicație : Urmăriți datele furnizate de către instituțiile statului la alegerile
din cursul anului 2016. Comparați di verse surse și trageți concluziile care se
impun. Urmăriți și datele referitoare la votul electronic sau prin
corespondență. Faceți un raport sintetic despre ceea ce ați observat.
IV.1.3. Studiu de caz nr 1: recensământul 200214
După publicarea rezu ltatelor acestui recensământ , populația României a
scăzut în 10 ani cu aproximativ un milion de persoane ( de la o populație de
22.810.035 de persoane înregistrate în 1992 la cele 21.698.181 înregistrate în
2002) mai precis cu 1.111.954 de persoane. Să pre cizăm că la recensământul din
1992 au fost incluși cetățeni români și străini cu domiciliul în România chiar dacă
unii erau plecați din țară. În 2002 au fost excluși cetățenii români plecați din țară de
mai bine de un an de zile, adică un număr de 178.500 de persoane și au fost incluși
cetățeni străini care aveau reședința în România de mai bine de un an (aceștia fiind
în număr de 24.000). Dacă s -ar fi respectat metodologia anterioară populația din
2002 ar fi fost de 21.852.600 de persoane. Dacă din această cifră scădem pe cele
178.500 de persoane și le adunăm pe celelalte 24.000 atunci obținem cifra
populației înregistrată oficial în recensământul din 2002.
Scăderea populației cu un milion de persoane este foarte mare dacă avem
în vedere, de exemplu rece nsămintele trecute. Iată care a fost evoluția cifrelor
începând cu 1930:
Tabel 4. Evoluția populației la recensăminte
Anul recensământului Populația Creșterea procentuală față de
recensământul precedent
1930
1948
1956
1966
1977
1992
2002 14.280.729
15.87 2.624
17.489.450
19.103.163
21.559.910
22.810.035
21.698.181 –
112%
111%
110%
113%
106%
96%
14 Fragmente din acest subcapitol sunt preluate din articolul autorului (2008). The
Demographical Aspects of Migration. Analele Universității “Al.I.Cuza”, seria Sociologie –
Asistență Socială , Iași : Ed. Universității "Al. I. Cuza", , vol. 1, nr. 1 precum și d in articolul
autorului (2004). Census 2002. Reasons to worry?. în Caiete sociologice , Revistă a
Institutului Social Român, nr. 2.
Se observă din acest tabel cel puțin două lucruri: în primul rând populația
României nu a scăzut nici în perioada marcată de al doilea război mondial iar în al
doilea rând se observă că populația actuală este practic la nivelul anului 1977.
Cauzele principale ale scăderii populației stabile au fost identificate deja de
către demografi și nu numai: sporul natural negativ și emigrația. De altfel în anul
2002 rata brută a natalității era de 9,3‰ față de 11.9‰ rata brută a mortalității de
unde și sporul natural negativ.
Cea de a doua cauză a scăderii populației era migrația externă chiar dacă
cifrele statistice nu sunt întotdeauna foarte precise. Fluxurile migrato rii cele mai
mari s -au înregistrat imediat după 1990 dar au scăzut apoi în intensitate: de la peste
44.000 în 1991 la su b 15.000 în anul 2000. Nu existau însă date certe privind
situația migranților sau/și a migrației ilegale, mai ales după deschiderea gra nițelor
către Europa occidentală. La nivelul anului 2003, în urma unui sondaj CURS, s -a
constatat că peste 900.000 de oameni se aflau în luna aprilie la muncă în străinătate
legal sau ilegal. De altfel, directorul CURS, Sebastian Lăzăroiu declara (în zia rul
Ziua, 13.07.2003) că 12% dintre gospodăriile din Romania aveau în luna aprilie
2003 cel puțin un membru plecat la muncă în străinătate. În aceste condiții o parte
a soldului negativ de la recensământ ar rezulta din cauza neînregistrării celor care
lucrează la negru în străinătate!
O caracteristică importantă, observată din datele recensământului este dată
de raportul urban/rural. Față de 1992 populația rurală a crescut de la 45,7% la
47,3% iar județele cu creșterile cele mai mari au fost Iași, Constan ța și Bacău (cu
cifre variind între 8,6 și 4,1%). Semnificația acestei creșteri este cu totul specială
dacă o raportăm la necesitatea integrării României în UE. Astfel, una din cerințe
era aceea de a avea o populație ocupată în agricultură în jurul a 10 % (deși unii
oameni politici declar au că UE nu impu ne condiții României) . Într -o intervenție
din 24.06.02 subsecretarul de stat V. Steriu declara că „ populaț ia ocupată în
agricultură în 2001 a reprezentat 40,9 % din forța totală de muncă activă, față de
38% în anul 1999, creșterea datorându -se restructurărilor și disponibilizărilor din
unele sectoare industriale, agricultura jucând rolul de absorbant al forței de muncă
eliberate”15.
Peste un an de zile, în 2003, Recensămân tul agricol avansa cifra de 28,3%
din forța de muncă ocupată în acest sector. De această dată la nivel oficial se
considera că sunt create premisele pentru ca în 2004 țara noastră să aibă un procent
de 14% din po pulația ocupată în agricultură. Toate aceste cifre erau contrazise de
INS dar și de datele luate în considerare chiar de UE, date care se opreau la 44%.
Din datele Recensământului 2002 reducerea forței de muncă ocupate în agricultură
era puțin probabilă, pe fondul creșterii populației rurale.
15 intervenție de pe www.guv.ro , accesată pe 28.06.2002
A. Camara, fostul președinte al INS, declara că creșterea populației rurale
s-ar datora migrării către zonele peri -urbane a unei anumite pături privilegiate care
și-a construit vile sau alte case în zone rec unoscu te ca fiind rurale.
Creșterea populației rurale era certificată și de alte date: creșterea
numărului de gospodării cu peste 88.000 față de recensământul anterior precum și
a locuințelor cu peste 260.000! Această creștere în cifre absolute rămâne a
problem atică în condițiile în care doar 15,1% din locuințele rurale aveau alimentare
cu apă, doar 12,9% aveau canalizare, 13,4% aveau baie și doar 2% încălzire prin
termoficare.
Alte date interesante oferite de către Recensământ se refereau la
minoritățile din Romania (etnice sau religioase). După consemnarea declarațiilor
libere, ca și la recensământul precedent 89,5% dintre cetățeni s -au declarat români,
6,6% maghiari, 2,5% romi, 0,3% germani, 0,3% ucraineni etc. Se impun două
observații:
-scăderea importantă a populației maghiare cu aproape 200.000 de
persoane față de 1992
-consemnarea unui număr de 535.250 de romi (autodeclarați ).
Se impun aici câteva observații. Astfel reducerea populației maghiare era
probabil legată de circulației forței de muncă în țări le vecine. De altfel deputatul
UDMR R. Raduly declara în ziarul Adevăr ul, 23 iulie, 2003 că „ 200.000 de
maghiari din Romania au optat deja pentru vagoanele ungurești ori pentru cele
europene” referindu -se direct la cei plecați să muncească înafara granițe lor.
Cât privește numărul cetățenilor de etnie rroma, acesta continu a să fie o
necunoscută. La recensământul din 2002 nu s -a procedat la identificarea romilor
de către operatori ci la autoidentificare. Tocmai de aceea au putut apare
neconcordanțe. Să ami ntim doar de cercetările ICCV din 1998 și publicate în 2002
conform cărora numărul romilor era estimat la 1.515.000 de persoane. Același
institut estima numărul romilor la nivelul anului 1992 undeva la 1 milion de
persoane (deși la recensământul din acela și an nu erau înregistrați decât 409.723!).
La rândul lor anumite organizații avansau cifre cuprinse între 2,5 și 3 milioane,
cifre considerate exagerate. Necunoașterea unei cifre exacte lasă astfel loc la
interpretări și aproximări cu consecințe importa nte în cazul gestionării unor
programe sau politici sociale adresate acestei etnii.
Și în cazul grupărilor religioase se constatau anumite diferențe față de
recensământul anterior: astfel dacă ortodocșii rămâneau 86,5%, penticostalii
înregistrau un plus de 110.000 persoane iar baptiștii și adventiștii câte 20.000
persoane în plus. Au scăzut însă numeric romano -catolicii, greco -catolicii etc.
IV.1.4. Studiu de caz nr 2. Recensământul din 201116
După cum se știe în 2011 s -a instituit un cadru legal și metodologic valabil
la nivelul întregii Uniuni Europene pentru o coroborare foarte bună a datelor
statistice.17 Această metodologie a permis o structură comună a instrumentelor de
lucru lăsând însă la îndemâna țărilor din UE alegerea acelor metode consider ate
cele mai adecvate pentru culegerea datelor (fie prin tradiție fie prin evaluarea
capacității administrative de organizare).
Rezultatele provizorii ale recensământului se înscriu în evaluările deja
consemnate ale demografilor și sociologilor româ ni18 care prevedeau o scădere a
populației țării noastre plecând de la evaluările privind sporul natural negativ și
propensiunea pentru migrați e circulatorie sau definitivă a românilor.
Tipurile de populație consemnate în primele date parțiale au fost
urmă toarele:
Tip populație Categorii Efective:
Populație înregistrată din care: 20254866
-Populație stabilă din care: Persoane prezente 18384049
Persoane temporar absente 658887
-Persoane plecate pe o perioadă
îndelungată (peste 12 luni) – 910.264
-Persoane temporar prezente – 301.666
Rezultatele provizorii confirmau o lipsă de peste 2,6 milioane de persoane
față de recensământul 2002 și încă din această fază a culegerii de date INS a
precizat într -un comunicat de presă 19 faptul că „Procentajul locui nțelor în care nu
s-a putut realiza recenzarea reprezintă 2,8% din totalul locuințelor, adică circa 1
milion de persoane (cuprinzând populația plecată în străinătate – întreaga familie –
pentru care nu a avut cine să îi declare în țară; populația necontac tată)”. Aceste
precizări au fost confirmate și de un sondaj de opinie a IRES efectuat in perioada
16Acest sub -capitol este o sinteză a ar ticolului autorului (2012): The Measurement of
Population and Sources of Error. European Journal of Science and Theology , Vol. 8, nr. 3 .
17A se vedea EUROSTAT (2011). EU legislation on the 2011 Population and Housing
Censuses. Explanatory Notes . European U nion.
18A se vedea de exemplu V. Ghețău (2004). Declinul demografic al României: ce
perspective?. în rev. Sociologie românească, vol. II, nr. 2; T. Rotariu (2010), Studii
demografice , Iași: Ed. Polirom, pp. 215 -232; M. Preda (coord.) (2009). Riscuri si ine chități
sociale in România . Iași: Ed. Polirom,Iași ; CNPD , (2006). Cartea verde a populației .
București etc.
19INS, Comunicat de presă privind rezultatele provizorii ale Recensămantului Populației și
Locuințelor – 2011, februarie, 2012, accesibil pe site -ul www.insse.ro
31 oct -1 noiembrie 2011.20 Acest sondaj a fost realizat prin metoda CATI pe un
eșantion de 1469 de persoane cu vârsta de peste 18 ani și cu o eroare maximă
admisă de ±2.6%. Conform acestui sondaj 27% din respondenți considerau că
recensământul este destul de inutil sau chiar inutil. Chestionați daca au fost vizitați
de un recenzor răspunsurile au fost conform graficului următor:
Fig.4 Răspunsuri privind recen zarea
Sursa: IRES, Raport de cercetare, http://www.ires.com.ro , accesat 19.02.2012
Având în vedere marja de eroare considerăm că evaluarea IRES este
concordantă cu datele comunicate de INS. Cu to ate acestea considerăm că analiza
rezultatelor trebuie coroborată cu analiza celorlalte surse de eroare care s -au
manifestat activ pe toată perioada desfășurării recensământului.
În articolul nostru din 2012 am enumerat ceea ce am considerat că a u fost
surse suplimentare de eroare:
a. Expunere mediatică negativă (multe articole în mass media mai degrabă
critice și cu conotații politice)21.
b. Modalitatea de culegere a datelor (folosirea metodei clasice cu operatori
de teren s -a dovedit vulnerabilă). Spr e deosebire de România alte țări au recurs la
alte metode. Conform RFI România iată care au fost acele metode22:
– statistici oficiale (Austria, Belgia, Danemarca, Slovenia, Suedia).
– statistici coroborate cu interviuri realizate în teren (Franța, German ia,
Olanda, Spania)
20IRES, Atitudini și percepții ale populației față de Recesământul 2011 , noembrie 2011,
vezibil pe site -ul http://www.ires.com.ro .
21Pe lângă diverse articole din ziarele on-line am consemnat chiar și un site Internet cu
numele http://antirecensamant2011.wordpress.com, accesat la 19.02.2012
22 A. Pietroșel (2011). Cum s -a derulat recensământul în Europa . Emisiune la RFI
România , 7 no e.
– prioritizarea completării on -line a formularelor (Bulgaria, Estonia,
Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Marea
Britanie și Slovacia).
– distribuirea la domiciliu a formularelor și culegerea acestora după două
săptămâni (Cehia, Malta)
– completarea formularelor pe laptop (Cipru).
Toate metodele enumerate pot reduce considerabil costurile. Pentru România
cercetarea de teren a avut nevoie de 120.000 de persoane23! Din păcate o serie de
recenzo ri s-au retras din cercetare nemulțumiți de remunerație. Nu există garanția
că toți operatorii s -au achitat în mod just de sarcinile culegerii de date.
c. Declarații obligatorii versus declarații opționale (respondenții au opus
rezistență în a declara u nele date).
Astfel o polemică aprinsă a fost declanșată de declararea CNP -ului. Din
start s-a precizat că menționarea CNP -ului era obligatorie atât din rațiuni
informatice cât și statistice pentru a controla dubla înregistrare. După doar trei zile
de la d ebutul cercetării purtătorul de cuvânt al INS a declarat că CNP ul nu este
obligatoriu să fie dezvăluit. În final autoritățile au revenit, CNP -ul a redevenit
obligatoriu, purtătorul de cuvânt a fost demis iar recenzorii au trebuit sa revină
pentru a recupe ra CNP -urile nedeclarate. Din cele relatate de specialiști acele CNP –
uri lipsă din bazele de date trebuiau recuperate prin apelarea la bazele de date din
evidența populației. S -a pierdut însă un timp prețios în economia cercetării de
teren. .
d. Presiunile politice
În mod cu totul neașteptat recensământul a devenit subiect de confruntări
politice. Numeroase talk show -uri televizate au dezbătut până târziu în noapte
aspectele în genere colaterale ale recensământului. Populația nu avea în acest caz
decât soluția de a urma cumva ceea ce liderii politici preferați îi îndrumă. A revenit
rolul opoziției politice să critice d in toate direcțiile , uneori îndreptățit, o
întreprindere statistică fundamentală care ne privea pe toți în consecințe. O serie d e
lideri politici ai coaliției USL au criticat public recensământul24.
e. Organizarea inițială a cercetării (se impunea o mai largă popularizare;
campanii de informare extinse precum și corectarea neajunsurilor consemnate cu
ocazia recensământului de pro bă din 9 -16 mai 2011).
Sursele de eroare enumerate au întârziat apariția rezultatelor finale care au fost în
sfârșit disponibile în anul 2013.
23 Amănunte despre recensământ pe s ite-ul oficial http://w ww.recensamantromania.ro!
24A se vedea articolul " Ponta despre recensământ: Să dai recenzorului CNP -ul este ilegal" ,
postat pe site -ul www.romanialiberă.ro la data de 1 noi embrie 2011, accesat la data de
19.02.2012 ; A se vedea adresa http://nastase.wordpress.com/2011/10/20/recensamantul –
cnp-ul-si-furtul -identitatii/ , accesată pe 19.02.2011
IV. 2. Statistica stării civile și a migrațiilor
Statistica stării civile este centrată pe mișcarea natur ală a populației cu alte
cuvinte pe consemnarea nașterilor (copii născuți morți sau vii) și a deceselor. La
acestea se mai adaugă căsătoriile și divorțurile. T. Rotariu (2003; 24 -27) atrage
atenția asupra numeroaselor dificultăți de înregistrare a acestor evenimente
demografice mai ales în rândul populațiilor marginalizate: există de exemplu
persoane fără certificate de naștere iar la acestea se adaugă persoanele fără acte sau
cu actele expirate25. Cât privește căsătoriile se pune problema dacă toate acestea
sunt și recunoscute sau declarate ca atare. Evoluția mariajului spre uniunile libere
sau concubinaj poate fi un obstacol în înregistrarea corectă și exhaustivă.
Divorțurile pot constitui o statistică separată din moment ce sunt declarate doar la
tribunale , separat de nașteri, decese și căsătorii care sunt înregistrate în registrele
administrației locale. Același autor T. Rotariu ( Ibidem ) face o listă a dificultăților
de numărare în ce privește migrația. Pentru înregistrarea la recensământ aceste
fluctuații sunt clar delimitate cel puțin pentru migrația definitivă, fenomenul
migraționist este însă mult mai complex din moment ce identificăm dificultăți de
cuantificare date de migrația circulatorie, migrația ilegală, migrația în alte scopuri
decât munca, migr ația internă etc. Majoritatea studiilor de după Revoluție au
indicat aceste probleme si chiar faptul că sute de mii de persoane "scapă" analizei.
O sursă foarte bună de date este reprezentată de Sistemul național informatic
pentru evidența populației (SNI EP) care se află în grija Inspectoratelor de Poliție și
care este reglementat prin Legea nr. 105/1996 – privind evidența populației și
cartea de identitate (la care se adaugă alte modificări și completări ulterioare). In
cadrul SNIEP fiecărui cetățean îi c orespunde un cod numeric. Serviciul de evidență
a persoanelor s -a înființat în anul 1949. Ca o continuare, în anul 1990 s -a înființat
Registrului National de Evidență a Persoanelor ca parte a Sistemului National
Informatic de Evidență a Populației.
Regis trul National de Evidenta a Persoanelor (RNEP) reprezintă
"ansamblul datelor cu caracter personal ale cetățenilor români rezultate în urma
procesării automate, într -o concepție unitară, în scopul cunoașterii numărului,
structurii și mișcării populației pe teritoriul țării"26. Pe baza RNEP, Direcția de
Evidență a Populației și de Administrare a Bazelor de Date (DEPABD) alcătuiește
în diverse momente listele electorale permanente care cuprind totalul populației
legale.
25Numero ase articole de presă constată că mii de oameni se află în această situație în fiecare
județ! Recurent, de fiecare dată în preajma alegerilor se identifică astfel de situații!
26A se vedea pe site -ul http://depabd.mai.gov.ro.
IV.3. Registrele populației
Regi stre complete privind populația sunt dificil de gestionat. În Europa
doar câteva țări utilizează în mod exhaustiv aceste registre d upă cum se observă
din Fig.5 : Austria, Danemarca, Norvegia, Suedia și Finlan da folosesc curent astfel
de registre. Pentru a av ea astfel de registre este nevoie de eforturi considerabile și
de perioade îndelungate de timp. V. Trebici (1979) amintește de faptul că un prim
registru a fost inițiat în Suedia în anul 1749. Astăzi un ajutor foarte bun poate fi
suportul electronic, rețel ele de calculatoare etc. care ar putea înregistra continuu
momentele semnificative d.p.d.v . demografic al oricărei persoane având totuși un
punct de plecare o numărare exhaustivă de tip recensământ. Nu știm dacă recentul
recensământ din 2011 efectuat la nivel european poate fi un început. Daca prin
acest recensământ s -au putut fixa foarte riguros fluxurile de populație care au
migrat în toată Europa, migrația poate genera erori importante în constitu irea unor
registre de populație deși se pot include într ebări retrospective în cadrul
recensămintelor. O înlesnire poate veni de la faptul că orice persoană trebuie să
aibă un cod unic ( CNP ) și atunci ar putea fi urmărite anumite caracteristici mai
ușor (de exemplu migrația internă).
Recensămâ nt clasic
Registre ale populaț iei
Registre ș i alte surse
Recensămâ nt "rotit"
Se observă de asemenea și faptul că majoritatea țărilor occidentale folosesc
aceste registre însă combinate și cu alte tehnici d e culegere a datelor.
IV.4. Anchete și monografii demografice
Recensământul este o cercetare costisitoare , organ izată la intervale mari de
timp (î n medie 10 ani). Uneori se impune însă organizarea unor cercet ări mai
restrânse pe anumite zone geografice bine delimitate. De asemenea se poate cerceta
doar un anumit fenomen demografic specific unei localități oarecare. În acest caz
avem de a face cu anchete de tip demografic . Modul de organizare și desfășurare a
anchetelor de tip demografic nu diferă în mod esențial de anchetele sociologice,
Fig. 5 Modalită ți de culegere a
datelor la recensamant (Apud
Population e t Sociétés , mai,
2010 )
Legendă:
principalele etape sau principii de organizare fiind practic identice. Scopul unor
astfel de cercet ări este imediat: punerea în evidență a inter -relaționrii complexe
dintre diferite fenomene socio -economice și anumite even imente sau fenomene
demografice. De exemplu studiind migrația intern ă pot fi puse în analiz ă o serie de
variabile cauzale: gradul de atractivitate a unor zone industriale, propensiunea
pentru emigrare, m ărimea familiei, un anumit model sau comportament nup țial,
nivelul de instrucție etc. Se dovedește astfel c ă o bun ă parte din aceste analize nu
pot rezulta din simpla lectur ă a unor date de tip recens ământ.
Monografia demografică are o structură mai complexă decât ancheta
demografică prin faptul că se dore ște o cercetare exhaustiv privind un fenomen
demografic sau o populație bine delimitat în spațiu și timp.
Luând un exemplu ales aleator – Studi Monografici sulla Populazione
Abruzzese (2001) – să detaliem capitolele pe care autorii le -au co nsiderat ne cesare
în analiza demografică a populației din regiunea Abruzzo: evoluții recente și
aspecte structurale (populația Abruzzo în context național, aspecte ale dinamicii si
structurii populației regionale), îmbătrânirea populației și sistemul de pensii din
Abruzzo, trăsături ale migrației în regiune (cauzele emigrării, istoria emigrării,
remitențele migranților, cazul remigrației etc.), trăsături ale imigrației în regiune.
Monografia respectivă se dovedește o bună prezentare a regiunii, o adevărată carte
de vizită pentru oricine dorește să se informeze temeinic despre situația socio –
demografică a respectivei zone.
În România există o lungă tradiție a studiilor monografice începută cu
lucrările lui Ion Ionescu de la Brad 27 care a fost profesor de studii a gricole la
Academia Mihăileană din Iași începând cu anul 1840. Ajuns important funcționar
la Constantinopol savantul român revine în Dobrogea, prilej cu care a scris lucrarea
Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja și publicată în 1850 în Journa l
de Constantinople . Monografiile zonale scrise de Ion Ionescu de la Brad au privit
județele Dorohoi, Mehedinți și Putna și conțineau date statistice28 și demografice29.
Există numeroase alte cercetări strâns legate de demografie. După 1992 au
avut loc în R omânia, sub coordonarea Institutului Național de Statistic ă (INS) o
serie de anchete din care vom aminti doar cele care au privit gospodăriile
populației. Pe baza rezultatelor la recensământul din 1992 s -a construit o bază de
sondaj, de fapt un eșantion mu ltifuncțional de zone teritoriale (EMZOT) care a
27A se vedea Costea St.et alii ( 2005). Istoria sociologiei românești . Bucuresti: Ed. Fund.
Romania de mâine, pp. 81 -89
28 Amintim și de lucrarea intitulată „Povățuiri pentru catagrafia Moldovei, precedate de
oarecare elemente de statistică și publicate de Direcția Centrală de Statistică d in Ministerul
Interior al Moldovei” (Iași, 1850) care conținea un adevărat tratat de statistică.
29 Pe larg despre activitatea lui Ion Ionescu de la Brad și în articolul Tabără N. et alii
(2014). Ion Ionescu de la Brad – precursor al economiei agrare, sta tisticii și contabilității. în
Revista R omână de Statistică – Supliment , nr. 9.
cuprins în anul 2000 un număr de 127.000 locuințe. Pe baza acestui eșantion au
fost efectuate mai multe anchete:
-ancheta integrată în gospodării din 1994 -2000 (care a urmărit variabile
precum veniturile, c heltuielile, înzestrarea cu bunuri, educația, sănătatea, ocuparea
și șomajul)
-ancheta asupra forței de muncă în gospodării aplicat începând cu 1993
(care a urmărit evaluarea populației active, ocuparea și șomajul).
-ancheta bugetelor de familie rea lizat în anul 2000 (interesat de structura
gospodăriilor, sursele de formare a veniturilor, destinația cheltuielilor, consumul
alimentar, nealimentar și de servicii).
-ancheta condițiilor de viață realizat în anul 2000 (a urmărit condițiile
locuirii, con dițiile de muncă, starea de sănătate, siguranța vieții, înzestrarea
gospodăriilor etc.).
Toate aceste anchete precum și altele au urmărit și estimarea sărăciei din
România, estimarea nivelului de trai, estimarea coșului de consum etc. Desfășurate
pe eșant ioane foarte mari, reprezentative, ele sunt instrumente foarte utile pentru
cercetări socio -economice de ansamblu.
V. Caracteristicile și structurarea populației
V.1. Perspectiva sistemică asupra populației
Această perspectivă este inspirată de teoria sistemelor dezvoltată în secolul
trecut de către Ludwig von Bertalanffy (1968). După acest autor sistemu l este "un
complex de elemente în interacțiune" și poate fi direct observabil sau doar
conceptual. Teoria generală a sistemelor poate fi aplicată și populației cu
precizarea că putem folosi două paradigme: populația ca sistem deschis sau ca
sistem închis. După V. Trebici (1979; 16 -17) populația ca sistem demografic închis
poate fi reprezentat astfel:
N
D D
PFVF
15-49 F M
În această figură pot fi i dentificate s ubpopulații le feminină (F) și masculină
(M). Intr ările în sistem sunt date de nașteri ( N) acestea fiind generate de către
populația feminină de vârstă fertilă (PFVF) cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani.
Ieșirile din sistem sunt reprezenta te de decese.
Sistem demografic deschis poate fi reprezentat astfel:
Observăm intrările în sistem nașterile (N) și imigră rile (I) precum și ieșirile
din sistem reprezentate de decese (D) și emigrări (E).
Aceste două mo dele pot fi completate fără îndoială însă structurile
prezentate sunt elocvente în ce privește principalele evenimente .
V.2. Numărul populației
Numărul populației reprezintă totalitatea persoanelor care trăiesc pe un
teritoriu bine precizat (țară, re giune, județ etc.) și la un anumit moment de referință
(la recensământ; 1 ianuarie; 1 iulie etc.) . V. Sora et al. (1996; 66) țin să facem
distincția între numărul înregistrat al populației (consemnat cu ocazia
recensământului) și numărul calculat al popu lației (efectuat între recensăminte
obținut prin diferite operații matematice plecând de la numărul înregistrat). La
rândul lui numărul calculat este de două feluri:
a-numărul estimat al populației (stabilit pentru o perioadă trecută sau
prezentă) și
-numărul proiectat al populației (stabilit pentru o perioadă viitoare).
Pentru numărul estimat se procedează, de exemplu, prin adăugarea
sporului natural (diferența dintre numărul de născuți și numărul de decedați) la
numărul populației de la un moment anter ior. In general se folosește și numărul
mediu al populației care se calculează ca medie aritmetic ă a mai multor măsurători,
ca medie geometrică sau în alte moduri echivalente. De obicei numărul populației
consemnat la 1 iulie este considerat numărul mediu anual al populației . Pentru a
N D
I PP E POPULATIA
21 0PPPsugera și formulele matematice aferente putem spune că pentru a calcula populația
medie se poate apela la:
a-media aritmetică calculată între două măsurători (recomandată când
volumul populației are o evoluție liniară) :
a-media geometrică (recomandată când volumul populației are o evoluție
exponențială) :
n
nP PP P …..2 1
Valoarea mediei geometrice este mai mică decât a mediei aritmetice deși
foarte apropiată; este utilă în măsurări care privesc ratele de creșt ere a populației.
P1…..Pn sunt măsurători la intervale diferite.
-Media cronologică:
1 3 2 113 2
32 1
21
1
………… ……….2 2 2
nn n
t ttttPttPttPtP
P
In ultima formulă P1, P2…………P n reprezintă numărul populației măsurat
după perioadele de timp t 1, t2……..t n-1. (egale sau nu între ele) . Dacă de exe mplu
am numărat populația pe data de 21 februarie atunci P1 este numărul populației la
1 ianuarie multiplicat cu t1/2=52/2=26 de zile. Această perioadă este cea trecută de
la începutul anului între două măsurători ale populației 1 ianuarie și 21 februarie.
Numărul populației poate fi estimat și prin formula sugerată de P.
Barthelemy et al. (2008; 11) următoarea formulă: P1 + (N – D) + (I – E) = P2.
În această formulă P1 și P2 reprezintă volumul (stocul) de populație de la 1
ianuarie din anii A1 și A2. La acestea se adaugă sporul natural (nașteri -decese) și
sporul migrator [imigrări (la intrare) – emigrări (la ieșire)]. Pe baza formulei se pot
face diverse estimări: de exemplu se poate calcula sporul migrator dacă avem toate
celelalte date chiar dacă valoril e efective pentru I și E nu sunt cunoscute. Există și
situația extremă a unor populații închise caz în care nu există migrație deci formula
de mai sus trebuie revizuită: P1 + (N – D) = P2. Cu alte cuvinte formula inițială se
referă la populații deschise în care intrările sunt date de nașteri și imigrări iar
ieșirile sunt date de decese și emigrări.
V.2.1. Numărul populației mondiale
Populația mondială a avut o evoluție explozivă după anul l900, explicația
fiind avansul în dezvoltarea socio -economică generală, creșterea nivelului de trai și
mai ales creșterea calității asistenței medicale. Evoluția cantitativă se poate vedea
în graficul următor:
Fig.6. Evoluția populației mondiale
Sursa: grafic al autorului cu date ale O.N.U.
Evolu ția populației lumii a ridicat numeroase discuții polemice fie că
vorbim de partizanii populaționismului fie de cei ai controlului populației
(malthusieni). De asemenea s -a creat o anumită emoție la depășirea fiecărui prag
important (5 miliarde, 6 miliarde etc. ). J. Klatzmann (1992;47 -48) atrăgea atenția
asupra relativității acestor date. De exemplu ONU stabilea că 11 iulie 1987 a fost
data de naștere a persoanei cu numărul 5 miliarde. Totuși, constata autorul, cum
putem stabili respectiva persoană la un r itm de 400 000 de nașteri pe an deci 4,5
nașteri pe secundă? Pentru precizie ar fi trebuit contabilizate nașterile și decesele
cu o viteză excepțională! Pe de altă parte există destule zone/țări în care
numărătoarea populației este destul de incertă. J. Kl atzmann considera optimistă o
eroare la măsurarea populației de ±2% deci în realitate ar putea fi un decalaj de 200
milioane de persoane între estimări! A stabili cu exactitate populația globului sau
dintr -un teritoriu național30 rămâne o provocare deschisă .
Creșterea populației mondiale provoacă în continuare vii polemici.
Numeroase volume apărute la finalul secolului trecut atrăgeau atenția asupra
30 Pentru regimurile totalitare cifra absolută a populației poate deveni un pretext
propagandistic cu bătaie lungă pentru politicile demografice. De exemplu în filmul
documen tar „Născuți la comandă – Decrețeii” (realizator Florin Iepan) se prezintă pe larg
cum s -a hotărât cine este cetățeanul român cu numărul 20 de milioane. Aparent a fost o
tragere la sorți din 1000 de nou născuți în anul 1969. Cu toate acestea alegerea s -a făcut
după criterii propagandistice.
consecințelor negative prin suprapopulare. Toată această creștere a devenit rapid
ceea ce s -a numit bo mba demografică. Recent, doi reputați demografi au re –
analizat aceste aspecte (Charbit Y., Gaimard M. ; 2014) plecând de la disputa dintre
malthusieni (mesageri ai țărilor dezvoltate) și anti-malthusieni (cei ce consideră că
creșterea demografică va atrage după sine și dezvoltare economico -socială).
Creșterea populației, spun cei doi autori, trebuie judecată contextual și un neapărat
după modele teoretice care se doresc universale (a se vedea tranziția demografică ).
V.3. Densitatea populației
Numărul populației este o mărime care ajută la calcularea densității
populației. Există mai multe tipuri de densitate folosite în analiza demografică (V.
Trebici, 1975, pp. 121-122). Cea mai des întâlnită este cea care reprezintă numărul
de locuitori pe km2. Formula de calcul este următoarea:
În formula respectivă P este numărul populației iar S suprafața unui anumit
teritoriu. V. Trebici adaugă și densitatea fiziologică (ca raport între numărul
populației și suprafaț a cultivabilă în hectare ), dens itatea agricolă (ca raport între
populația agricolă și suprafață cultivabilă în hectare), densitatea economică (raport
între numărul locuitorilor X cantitatea de necesități pe locuitor și suprafața în
Km2*cantitatea de resurse produse pe Km2). Seria indici lor legați de raportul
populație -teritoriu este însă mult mai cuprinzătoare și au fost descriși pe larg de
către Biraben și Dunourvau (1974 , apud V. Trebici ) în intenția de a măsura
concentrarea populației, spațialitatea locuitorilor și a locuirii din dive rse areale
geografice, densitatea locuințelor pe unitate a de suprafață, repartiția habitatului
rural, indici centrografici . Măsurarea densității din perspectivă demografică se
deschide spre geografie, ecologie umană, economie etc.
In Romania densitatea populației la nivel național este de 84,4 loc/km² cea
mai mar e o întâlnim în București ( 8518 loc/km2), Ilfov ( 246 loc/km2), Prahova
(162 loc/km2), iar cea mai mică în Tulcea ( 25 loc/km2), Caraș -Severin ( 35
loc/km2), Harghita (47 loc/km2).
V.4. Rata de cre ștere a populației
Această rată (apud V. Trebici, 1975; 295) are o formă algebrică simplă:
Formulă în care Δ P=Pt+1-Pt reprezintă creșterea (sporul) populației între
momentul t și t+1. Sa vedem cum a evoluat această rată pentru populația stabilă a
țării noastre începând cu 1.01. 2013 (20020074 persoane), 1.01. 2014 (19947311
persoane) până în 1.01.2015 (1987064731). Pentru aceste date calculele sunt după
cum urmează:
Cele două rate arată tendința de descreștere a populației stabile din România.
La formula de mai sus s-a adăugat rata creșterii naturale în care diferența calculată
se referă la nașteri și decese raportate la populați a medie :
De exemplu pentru Român ia anul 2014 rata creșterii naturale a fost următoarea:
Cifra negativă confirmă sporul natural negativ, numărul deceselor fiind
mai mare decât numărul nașterilor.
Demografii au fost interesați de rafinarea acestor calcule mai ales când se
discută de perioade mai mari de timp dar și modul cum evoluează populațiile. G.
Wunsch et al. (2006; 18) atrag atenția că populațiile pot avea evoluții diferite d e
creștere: aritmetică, exponențială sau logistică. Dacă Th. Malthus a argumentat că
populația crește în progresie geometrica (exponențială) în timp ce mijloacele de
subzistență cresc în progresie aritmetică , tot el a prognozat dublarea populației
odată la 25 de ani. Malthus exemplifica cu câteva populații din America pentru a -și
argumenta ideea. Alți autori au considerat că modelul logistic este mai apropiat de
modul de evoluție al populațiilor, model care a fost fundamentat încă de la
începutul secolului XIX de către belgianul Pierre -François Verhulst . Formulele de
bază în cazurile respective sunt cele din tabelul următor:
Tabel 5. Variante de calcul a creșterii populației
31Date cf. INS, accesat 16.04.2016
Tip de creștere Formula de calcul a ratei medii
anuale de creștere Formula de c alcul
pentru perioada de
timp în care populația
se dublează
Creștere geometrică
(1+r) =
n nPP
0 (în care P n este
populația după un număr n de ani față
de situația inițială cu mărimea P 0).
de unde sa va extrage r
prin logaritma re
Creștere exponențială unde r este rata de
creștere, n=numărul perioadelor
r este rata de creștere, h
este perioada de timp în
ani de zile. Prin
logaritmare se obține :
h=ln2/r.
Creștere logistică
În care x sunt valorile timpului, K
asimptotă superioară, a și b constante
Populația tinde la o
populație staționară
Sursa: V. Trebici (1975) și G. Wunsch et al. (2006)
Dacă folosim formula de la creșterea exponențială de exemplu datele
pentru dublarea populației plecând de la această formu lă pot fi calculate foarte
ușor. De exemplu la o rată anuală de 0.01 timpul necesar dublării populației este de
69 de ani. V. Șora et. al. (1987, 18 ) folosesc într-un exemplu for mula de la
creșterea geo metrică :
Pentru a exemplifica să luăm un exemplu privind Franța. Din tr-un recent
buletin al Băncii mondiale32 aflăm că în perioada 2011 -2015 Franța a avut o rată
medie de creștere a populației de 0.4%. Trebuie sa determinăm anul în care
populația Franței se va dubla dacă se va menține actuala rată de creștere din 2015.
Prin logaritmare se ajunge la ecuația n=log2/log (1+0.004)= 0.3010/ 0.0017= 177.
Dublarea populației va avea loc în anul 2192. Folosind formula de la creșterea
exponențială obț inem 174 ani.
*
Ratele de creștere a populației la nivel european pentru perioada 2015 -2016 le
putem vedea în graficul următor:
32 A se vedea la adresa http://donnees.banquemondiale.org/indicateur/SP.POP.GROW ,
accesată 17.05.2016
Fig. 6. Ratele de cre ștere a populației 2015 -2016
Sursa: www.census.gov
După cum se observă , România face part e dintr -un grup compact cu
rata negativă de creștere care reunește țările din fostul lagăr socialist la care
se adaugă Germania și Grecia.
Aplicație: În județul Iași evoluția populației stabile între anii 2012 și 2015 a
evoluat du pă cum urmează:
An Populație
2012 772979
2013 775165
2014 780948
2015 786596
2,09 1,37 1,22 0,86 0,8 0,75 0,53 0,53 0,42 0,41 0,39 0,3 0,25 0,22 0,15 0,08 0,01 -0,02 -0,1 -0,14 -0,16 -0,23 -0,27 -0,31 -0,54 -0,59 -1,05 -1,06
-1,5 -1 -0,5 0 0,5 1 1,5 2 2,5 Luxembourg Cyprus Ireland Spain Sweden Belgium Austria United Kingdom France Netherlands Finland Malta Italy Denmark Czech Republic Portugal Slovakia Greece Poland Croatia Germany Hungary Slovenia Romania Estonia Bulgaria Lithuania Latvia
a). Calculați rata medie anuală de creștere!
b). În ce an se va dubla populația jud. Iași dacă o rată medie anuală
de 0,9% s -ar menține începând cu anul 2015 !
Obs.: calculul în Excel al radic alului de ordin 3 se poate face prin
intermediul funcției Power și se ia puterea =1/3!
V.5. Structura populației după sex
O structură importantă a populației este aceea după sex rezultând
două subpopulații: masculină și feminină. Ana liza proporțiilor acestor
subpopulații este foarte utilă în orice politici publice cu puncte de plecare în
feminizarea sau masculinizarea unei populații. De asemenea se pot face
analize distincte după cele două sexe , de unde si ideea de balanță între cele
două sexe dar și deosebirile specifice legate de mortalitate, nupțialitate,
migrație etc. De asemenea, structura după sexe combinată cu struct ura după
vârste poate genera analiza consacrată a piramidei vârstelor.
Formulele uzuale în analiza demogra fică semnifică proporțiile
populațiilor pe genuri din populația totală:
100
Pmgf
100
Pfgm
unde f și m sunt populațiile feminină și masculină raportate la
populația totală (medie). Se pot calcula de asemenea rapoartele de
feminitate/masculinitate:
Exemplu : să calculăm a ceste valori pentru populația din Romania la
recensământul din 2011:
Aceste calcule arată o a numită superioritate cantitativă a femeilor, dar
trebuie spus că exist ă o serie de variați i ale acestor valori. Intr -adevăr, dacă la
naștere p roporția sexelor este favorabilă celor de sex ma sculin (în genere se nasc
105 bă ieți la 100 fete!) iar în perioada de vârste cuprinse dintre 20 -50 de ani
proporțiile se egalizează semnificativ , la vârste înaintate propo rția femeilor poate fi
de 2 până la 4 femei la un b ărbat! Aceste variații se datorează în primul rând
fenomenului de supramortalitate masculin ă care intervine datorită diferențelor de
condiții de muncă, gradului de expunere a organismului etc. Se impune așadar
faptul că analiza repartiției după sexe a populației trebuie combinată cu analiza
după vârste, după medii de domiciliu etc. Unii autori (V. Sora, I. Hristache, C.
Mihă escu; 1996) atrag atenția că :
a-diferența ponderilor depinde de specificul economic al unor
regiuni (județe)
-anali za diferențelor după sexe, corelată cu analiza pe categorii de
vârstă poate fi utilă în planificarea activită ților educaționale, de repartizare a forței
de muncă, de ocrotire a sănătă ții etc.
100fmrm
100mfrf
%4,51 1002012164110333064 fg
%7,94 1001033340649788577 mr
%5,105 100978857710333064 fr
%6,48 100201216419788577 mg
-trebuie analizate diferențele de ponderi care apar din schi mbările
structurale ce afectează economia națională (disponibiliză ri colective, remigrarea
din urban în rural etc.).
In România proporția dominantă a persoanelor de sex feminin se menține
în toate județele cu o singură excepție (jud. Vaslui). C ele mai mari diferențe se
înregistrează în mun. București, jud. Timiș și jud. Cluj du pă cum vedem în tabelul
următor:
Tabel 6.Primele și ultimele șase județe după raportul Feminin/Masculin
Județ Feminin Masculi n Dif. % Județ Femini
n Mascul
in Dif. %
București 1124309 981835 114.51% Botoșani 229668 226305 101.49%
Timiș 384695 358191 107.40% Suceava 374323 369322 101.35%
Cluj 373390 348565 107.12% Bistrita –
Nasaud 165538 163650 101.15%
Dolj 360830 339287 106.35% Iași 460920 458129 100.61%
Prahova 416759 39229 3 106.24% Tulcea 122397 121852 100.45%
Braș ov 324903 305904 106.21% Vaslui 237303 242512 97.85%
Sursa de date INSSE, pentru 01 .12. 2016
V.6. Structura popu lației după vârste
Repartizarea populației după variabila vârstă pleacă de la considera rea
conviețuirii în orice moment a 100 de generații (se ia în calcul de obicei perioada
de 0-100 de ani pentru vi ața unei persoane). Analiza după gener ații este deos ebit de
importantă atunci când se studiază diferite fenomene demografice. De exem plu
atunci când se previzionează o scă dere a populației se are în vedere că nașterile au
fost d iminuate cu 20 -40 de ani în urmă . Structurarea populației după vârst ă poate
păstra dif erite criterii: pe ani împ liniți (sau vârsta la ultima aniversare), pe intervale
de câte 5 ani, pe grupe de vârstă organizate după anumite criterii. Se cunosc de
exemplu cele mai uzuale categorii folosite în diverse analize statistice:
0-14 , popu lația tânără
15-59, populația adultă
60 de ani și peste, populația vârstnică . 0-19 ani, populația tânără
20-64 ani, populația adultă
65 de ani și peste, populația vârstnică .
In cadrul acestor categorii de populație pot fi identificate și alte subcategori i. De
exemplu pentru populația tânără putem stabili clasele formate după vârstele 0 -6
ani, 7-19 ani deoarece interesează efectivele preșcolare și școlare. La fel ponderea
celor în vârstă de peste 65 de ani contează în orice politică de asisten ță medico –
socială din orice țară .
V. 6. 1. Piramida vârstelor
Combinarea a două structuri, după sex și după vârstă, poate genera o altă
analiză utilă după un grafic specific numit piramida vâ rstelor . Este vorba de
reunirea în a celeași axe de coordonate a două histograme, câte una pentru fiecare
sex, aria de cuprindere fiind pentru t oate cele 100 de generații. Iată de exemplu
cum arată piramida vârstelo r pentru România din datele recensământului 2011 :
Fig. 7. Piramida vârstelor (România 2011)
Sursa da telor: http://www.recensamantromania.ro, accesat 20.01.2016
1000000 500000 0 500000 1000000 0 – 4 5 – 9 10 – 14 15 – 19 20 – 24 25 – 29 30 – 34 35 – 39 40 – 44 45 – 49 50 – 54 55 – 59 60 – 64 65 – 69 70 – 74 75 – 79 80 – 84 85 ani>
MASCULIN FEMININ
Variațiile pe care le observăm constituie “istoria” unei populații (V. Trebici,
1975;135). Astfel din graficul de mai sus deducem foarte ușor:
o surplusul nașterilor copiilor de sex masculin
o recul ul nașterilor din anii’50 (în urma liberalizării avorturilor) și explozia
nașterilor din anii ’70 în urma politicilor pro -nataliste din perioada comunistă
o predominarea femeilor cu vârste de peste 60 de ani
o categoriile de 40 -44 de ani (de fapt persoanele c u aceste vârste în anul 2011)
care sunt cele mai numeroase și care constituie persoane născute în perioada
1967 -1971 care corespunde copiilor născuți după legiferarea decretului
comunist (770/1966) care interzicea avorturile. Este generația numită a
"decre țeilor".
o forma piramidei: baza îngustată și vârful mare denotă o populație în c urs de
îmbătrânire .
Aceeași piramidă reprezentată în alt mod ne poate arăta diferențele dintre
cele două subpopulații:
Fig. 8. Distribuția populației României pe se xe și categorii de vârstă
Sursa datelor: http://www.recensamantromania.ro, accesat 20.01.2016
În acest grafic deducem mai ușor faptul că bărbații sunt mai mulți decât
femeile până la vârstele de 45 -49 de ani. Începând cu 50 de ani fenomenul
supramort alității masculine se accentuează . La vârstele de 85 de ani și peste
raportul este de 2 femei la un bărbat.
O problemă deosebită a unor astfel de reprezentări grafice este dată de
erorile de culegere a datelor care sunt uneori detectabile direct din grafi c. G.
Caselli și J. Vallin (2006; 27) atrag atenția asupra unor astfel de erori , de exemplu
fenomenul acumulării vârstelor în jurul celor cu terminația în numerele 0 sau 5.
Acest fapt se datorează unor cauze diverse: colectarea dificilă a datelor, 0 500000 1000000
0 – 4 5 – 9 10 –
14 15 –
19 20 –
24 25 –
29 30 –
34 35 –
39 40 –
44 45 –
49 50 –
54 55 –
59 60 –
64 65 –
69 70 –
74 75 –
79 80 –
84 85 ani
MASCULIN FEMININ
necunoaș terea vârstei de către respondent , anul de organizare al recensămintelor,
declarații trunchiate despre vârsta pe care o au unele persoane căsătorite, cop iii
considerați că au vârsta de 1 an deși nu l -au împlinit , identificarea dificilă a
persoanelor foarte în vârstă care trăiesc singure etc. De asemenea o serie de
evenimente se pot vedea pe respectivele piramide: perioadele de fo amete când au
murit milioane de oameni și a avut loc și un recul al nașterilor, marile confl agrații
mondiale, un eventual genocid îndreptat împotriva unor populații întregi , migrațiile
în masă în anumite perioade etc.
O analiză importantă privește intrările în sistem prin baza piramidei. Încă
din secolul trecut J. P. Susmichl (1707 –1767) a observat că la 1005 băieți nou
născuți co respund 1000 de fete, acest raport fiind unul din puținele care este relativ
constant pentru toate populațiile lumii . O serie de demografi au studiat în detaliu
problematica raporturilor dintre sexe la intrarea în piramida vârstelor. Brian É.,
Jaisson, M. (2007) au acordat un întreg volum acestei problematici studiind -o din
mai multe perspective: teologică, matematică, biologică, sociologică. Dincolo de
astfel de analize se pune întrebarea: în ce măsură raportul pe sexe la naștere poate
fi modificat în sit uațiile în care sexul noului născut poate fi ales din avans;ce se
întâmplă în țările în care se practică infanticidul etc. Dacă unele studii demografice
consideră puțin importante aceste fenomene nu este mai puțin adevărat că în multe
societăți numărul de bărbați și femei este puternic asimetric în detrimentul unora
sau altora. Un exemplu ar fi situaț ia din India . P.Ghosh (2012) atrage atenția într –
un articol că autoritățile indiene arestează întreaga familie dacă fac presiuni pentru
ca o femeie însărcinată să avorteze fetusul de gen feminin. Erau amenințați la fel
medicii care fac analize cu ultrasunete pentru a depista sexul fetusului . În ultimii
zece ani se consideră că au avut loc peste 8 milioane de astfel de avorturi.
*
In gen eral pira mida vârstelor are următoarele forme după G. Sundbarg (a
se vedea pe larg în V. Sora et al., 1996; 95 -96):
Fig. 9. Forme ale piramidei vârstelor
100
65
20
0
1. 2. 3. 4.
1. Forma de triunghi -caracter izeaz ă o populație tânără din punct de ve dere
demografic (baza este largă) însă cu o mortalitate ridicată (segmentul celor cu
vârste după 65 de ani este redus). Această piramid ă corespu nde unor ță ri slab
dezvoltate economic. Un exemplu cazul Albaniei în 1990:
Sursa: www.census.gov
2. Forma circumflexă – caracterizează o populație tânără din punct de vedere
demografic, cu un nivel scăzut al n ivelului de trai. Curbura bruscă de la baza
piramidei sugerează o mortalitate infantilă ridicată .
Sursa: www.census.gov
3. Piramidă în formă de urn ă (sau amforă) caracterizează o populație care este în
curs de îmbătrânire demografică. Se observă o îngustare progresivă a bazei
piramidei și o creștere a ponderii populației adulte.
Exemplul alăturat: previzionarea populației României în anul 2025.
Sursa: www.census. gov
4. Piramida în form ă de căpiță caracterizează o populație îmbă trânită
demografic. Este cazul țărilor dezvoltate din punct de vedere economic. Echilibrul
dintre nașteri și decese duce la creșterea masivă a persoanelor de peste 60 de ani.
Exemplu alăt urat: previzi une privind populația Germaniei pentru anul 2050.
Sursa: www.census.gov
Obs: V. Trebici amintește și forma de trefl ă care caracterizează o populație
care este în plin proces de reântinerire: un exemplu populația Franței du pă al doilea
război mondial. A se vedea V. Trebici (1975; 139). Forma acesteia ar fi după cum
urmează:
100
65
20
0
Aplicație: În tabelul următor sunt consemnate persoanele care la data
recensământului 2011 nu erau căsăt orite după categorii de vârstă și sexe. Încercați
să trasați piramida vârstelor pentru aceste persoane și faceți o comparație plecând
de la acest grafic.
Masculin Feminin
20 – 24 653661 487724
25 – 29 447311 259969
30 – 34 297038 163332
35 – 39 199902 110729
40 – 44 162662 94257
45 – 49 80295 43648
50 – 54 79788 42742
55 – 59 63410 39659
60 – 64 36233 28743
65 – 69 18269 17756
70 – 74 12926 15800
75 – 79 7454 12230
80 – 84 3874 8621
85 ani 1966 5654
Sursa: www.insse.ro
Aplicație . In figura următoare este reprezentată piramida vârstelor din România (1930)
Sursa: S. Manuilă, M. Georgescu (1938)
Încerca ți să scrieți un mic eseu plecând de la forma acestei piramide având
în vedere și contextul socio -econom ic al perioadei istorice respective!
VI. Îmbătrânirea demografică
Dincolo de îmbătrânirea individuală în demografie se analizează cu
preponderență îmbătrânirea demografică a populației, proces complex care
desemnează creșterea proporției populației v ârstnice în populați a totală. Populația
vârstnică este considerată cea de 60 sau 65 de ani și peste, iar proces ul este mai
accentuat astăzi în societățile dezvoltate din punct de vedere economic.
Îmbătrânirea populației este direct vizibilă în piramida vâr stelor: partea superioară
tinde să fie din ce în ce mai mare, semn al creșterii duratei vieții dar și al creșterii
dependenței acestei categorii de celelalte categorii (în principal de populația
activă). Proporția de vârstnici este dependentă de structura pe categorii de vârstă:
dacă o populație este în curs de întinerire va crește proporția celor cu vârste de 0 –
14 ani și va scădea proporția celor de vârsta a III A.
După cum am spus limita de jos a acestei categorii este fie 60 fie 65 de ani
în funcți e de analizele cerute. De exemplu, dacă vorbim de vârsta medie la
pensionare, este mai indicat să ne referim la vârsta de 60 de ani și nu la cea de 65
de ani. Pentru prima limită situația categoriilor de vârstă din Romania se prezintă
astfel:
Tabel 7. R epartiția pe categorii de vârstă
Anul Grupa 0 -14 ani Grupa 15 -59 ani Grupa 60 ani si peste
1990 23,5% 60,9% 15,6%
1992 22,8% 60,9% 16,3%
1995 20,3% 62,3% 17,4%
2001 17,7% 63,4% 18,9%
2002 17,6% 63% 19,3%
2005 15,6% 65,1% 19,3%
2011 15,9% 61,8% 22,3%
2015 15,5% 60,8% 23,7%
Sursa: www.insse.ro, 22.04.2016
Se observă o creștere semnificativă a categoriei de vârstă de peste 60 de
ani pe fondul diminuării celor din prima grupă de vârstă (cifra aceasta poate da o
imagine despre întinerirea populației !). Cu alte cuvinte o creștere a proporției
populației vârstnice este însoțită de o scădere a fertilității populației. Spre
comparație proporțiile pe grupe de vârste în anul 1930 cu ocazia respectivului
recensământ: 46,4% din populație avea vârsta de până în 19 ani ! Alte statistici se
opresc la segmentul de 65 de ani și peste , ca proporție din populație. Iată situația
datel or la nivel european:
Tabel 8. Proporția populației de 65 de ani și peste în total populație în Europa (2014)
Poziția Tara 65+% Poziția Tara 65+% Poziția Tara 65+%
1 Italia 21.4 12 Austria 18.3 23 Olanda 17.3
2 Germania 20.8 13 Danemarca 18.2 24 Romania 16.5
3 Grecia 20.5 14 Spania 18.1 25 Norvegia 15.9
4 Portugalia 19.9 15 Franța 18.0 26 Liechtenstein 15.5
5 Bulgaria 19.6 16 Malta 17.9 27 Polonia 14.9
6 Finlanda 19.4 17 Belgia 17.8 28 Luxemburg 14.1
7 Suedia 19.4 18 Elveția 17.6 29 Cipru 13.9
8 Letonia 19.1 19 Ungaria 17.5 30 Slovacia 13.5
9 Estonia 18.4 20 Slovenia 17.5 31 Islanda 13.2
10 Croația 18.4 21 M. Britanie 17.5 32 Irlanda 12.6
11 Lituania 18.4 22 Cehia 17.4
Sursa de date: Eurostat
Din perspectivă socială procesul general de îmbătrânire a populației este
deosebit de complex și a constituit nu o dată subiect de analiză sociologică (H.
Puwak, 1995; S. M. Rădulescu, 1994) sau demografică (coord. C. Mureșan, 2012) .
Din ultima categorie a mintim și pe V. Sora et al. (1996; 97 -99) care enumeră o
serie de consecințe ale acestui proces :
a-frânarea creșterii nivelului de trai (datorită dependenței persoanelor
inactive față de cele active)
a-influențarea productivității prin îmbătrânirea forței de muncă (de
exemplu în agricultură)
-reorientarea forței de muncă
-reorientarea consumului, a aprovizionării cu produse diverse
-creșterea fondului de pensii
-restructurarea cheltuielilor din bugetul de stat
-sporirea cheltuielilor pentru asistență sanitară etc.
Aceste consecințe sunt cu atât mai complexe cu cât expunerea la sărăcie a
persoanelor de vârsta a III -a este mai mare. De altfel, dintr -un studiu recent (C. M.
Teșliuc, L. Pop, E.D. Teșliuc, 2001; 39 -41) rezultă că, în Romania, 39% dintre
familiile al căror cap este salariat și 26% cu capul de familie pensionar erau
consider ate sărace. În general vulnerabilitatea la sărăcie este mult mai crescută în
mediul rural deoarece contează tipul de pensie, nivelul studiilor etc. , chiar dacă
proprietate a asupra pământului poate fi un factor atenuator. Pe de altă parte,
contează proporția populației inactive care generează o puternică presiune
economică și socială asupra populației active (mai precis asupra populației active
ocupate ). Astfel numărul mediu al pensionarilor din România, în ultimul trimestru
din 2015 a fost de 5289 mii de persoane iar raportul dintre numărul mediu de
pensionari de asigurări sociale de stat și cel al salariaților prezintă variații în profil
teritorial: de la 5 pensionari la 1 0 salariați în Municipiul București la 17 la 10 în
județul Giurgiu33. Aceste cifre amintesc de un indice important în analiza
demografică, indicele de dependență, calculat du pă cum urmează:
Această formulă se refe ră la raportul între bătrâni/ vârstnici și populația cu vârsta de
muncă (15 -59 ani). Evoluția a cestui raport a fost următoarea:
Tabel 9. Dependența populației inactive față de populația activă
0-14 ani 14-59 ani 60 si
peste Rd
2002 3816378 13661773 4197624 587
2003 3788377 13603161 4182827 586
2004 3754015 13538839 4158991 584
2005 3664562 13428053 4227058 588
2006 3582971 13316384 4294394 592
2007 3472434 13082838 4327708 596
2008 3297039 12784929 4455880 606
2009 3214000 12628159 4525278 613
2010 3201789 12537426 4507583 615
2011 3190889 12457716 4499052 617
2012 3162246 12367841 4530095 622
2013 3117429 12273031 4595354 628
2014 3088469 12159133 4665591 638
Sursa: www.insse.ro
Observăm că valoarea Rd crește constant în această perioadă. De exemplu
în 2014 la 1000 de persoane apte de muncă revin 638 de persoane inactive (tineri și
bătrâni). Dependența este cu atât mai mare cu cât proporția populației active
neocupate este mai mar e.
33 Comunicat I.N.S. din 14.03.2016
Un alt in dice important îl reprezintă indicele îmbătrânirii demografice care
reprezintă raportul dintre populația de peste 65 de ani și cea cu vârst ele cuprinse
între 0 și 14 ani. Iată cum a evolu at acest raport în ultimii ani:
Tabel 1 0. Evoluția raporturilor P 65+/P0-14
P65+/P0-14 ani
(Urban) P65+/P0-14 ani
(Rural) P65+/P0-14 ani
(Total)
2002 0.660 0.929 0.800
2003 0.666 0.932 0.804
2004 0.673 0.937 0.808
2005 0.717 0.966 0.842
2006 0.757 0.993 0.875
2007 0.798 1.017 0.908
2008 0.894 1.069 0.984
2009 0.944 1.097 1.023
2010 0.939 1.096 1.020
2011 0.939 1.093 1.018
2012 0.951 1.101 1.028
2013 0.976 1.124 1.052
2014 1.007 1.153 1.081
Sursa: www.insse.ro
Din tabelul de mai sus observăm continua tendință de îmbătrânire a
populației în general cu un accent pe mediul rural: valorile supraunitare din tabel
dovedesc faptul că populația vârstnică depășește proporția populației tinere iar
tendința este fermă. Evident că situația nu este specifică doar țării noastre ci este un
fenomen la scară globală legat foarte strâns de nivelul dezvoltării economice.
Toate aceste precizări confirmă p reocupările la nivel global privind
îmbătrânirea populației . O simplă căutare pe Internet poate da informații despre
diverse publicații sau conferințe, dezbateri etc. , organizate în toată lumea pe
această temă, semn că îmbătrânirea este globală iar mai de vreme sau mai târziu
orice societate se va confrunta cu ace st proces . Tocmai de aceea există programe și
politici mondiale privind consecinț ele îmbătrânirii. D. T. Garleanu -Soitu (2005)
face o trecere în revistă a acestor inițiative globale. Să amintim de exemplu de
Conferința care a avut loc la Madrid în anul 2002 sub egida ONU34. Cu această
ocazie a fost emis un comunicat intitulat Political Declaration and Madrid
International Plan of Action on Ageing . Se recomandau o se rie de direcții de
acțiune , de la implicarea persoanelor vârstnice în societa te până la eradicarea
sărăciei acestora sau accesul lor la cunoaștere . Un punct deosebit de important din
respectivul document s-a referit la solidaritatea intergenerațională care reprezintă
esența coez iunii sociale și acceptarea faptului că toate sistemele de pensii, asigurări
sociale, politicile de sănătate sau de îngrijire s unt cu necesitate supuse ajustărilor
permanent e, acceptate la nivel societal. Acest cadru de dezbateri impunea o viziune
optimistă asupra perspectivei îmbătrânirii populației în condițiile în care foarte
mulți autori sau lideri de opinie preferă să preia u n ton foarte pesimist.
De altfel T. Rotariu ( 2006 ) aducea o serie de contra -argumente la această
viziune negativă privind îmbătrânirea populației :
-deși există o corelație între dezvoltarea economică și nivelul îmbătrânirii
populației nu există o criză generată de această situație ;
-deși sistemul de pensii pare a fi amenințat se pot implementa măsuri
reparatorii (ridicarea vârstei de pensionare, sporirea ratei de ocupare, creșterea
contribuției celor activi etc.)
-deși se preconizează o crește re a cheltuielilor pentru sănătate trebuie
amintit că odată cu creșterea speranței de viață nu crește în mod automat perioada
de viață a persoanelor deja bolnave : la fel de bine poate crește și perioada vieții
sănătoase de după 60/65 de ani. T.Rotariu atra ge atenția că deși cheltuielile cu
sănătatea pentru cei de vârsta a treia cresc , nu trebuie abordat un ton alarmist
deoarece se pot găsi acele reglaje astfel încât să nu apară costuri mari pentru
întreaga populație. Același autor atrage atenția că nu trebu ie să confundăm
îmbătrânirea populației cu îmbătrânirea vârstnicilor și nici cu declinul
demografic !
În acest context susținem că observațiile lui V. Sora et al. (1996) sunt
valabile însă modul cum sunt interpret ate nu trebuie să aibă o tentă alarmistă . De
asemenea o viziune funcționalistă biologizantă asupra societății întregi este
contraproductivă (a crede că societatea e un organism care urmează biologicul
oricărei ființe umane deci și degenerescența finală!).
Pe de altă parte persoanele de vârsta a III nu pot fi considerate în bloc ca
fiind dependente de restul societății. Se cere o analiză atentă după diverse
categorii: adulții vârstnici (cu vârsta de peste 55 de ani), vârstnicii (cu vârsta de
peste 65 de ani), vârstnici foarte bătrâni ( cu vârsta peste 85 de ani). De fapt la toate
categoriile de vârstă de după 55 de ani există categorii de persoane care continuă să
desfășoare o muncă plătită. Iată o astfel de situație (cf. M. Hărăguș, 2012; 36):
Tabel 11. Persoane pensionate care au desfăș urat o muncă plătită în săptămâna
anterioară anchetei Generații și Gen (România, 200 5)
34 Este vorba de Second World Assembly o n Ageing , Madrid, 8-12 aprilie 2002
Total Bărbați Femei
55-64 ani 12.5% 12% 12.8%
65-74 ani 14.2% 17.6% 11.2%
75+ 9.8% 12.9% 7%
Total 12.8% 14.8% 11.2%
Sursa: Ancheta Generații și gen (2005)
Aceste date demonstrează că 12.8% dintre vârstnici sunt activi cifrele cele
mai mari fiind pentru categoria 65 -74 de ani! M. Hărăguș citează și o cercetare
efectuată la nivel european intitulată Population Policy Acceptance , cercetare
privind opiniile celor inte rogați privind evaluarea diverselor schimbări care au loc
la nivel de populație (Dobritz et al., 2005). Conform respectivei cercetări 59%
dintre cei chestionați din România considerau îmbătrânirea populației un lucru
negativ sau foarte negativ același lucru declarându -l 70% din respondenții din
Cehia, Germania, Estonia, Polonia și Lituania . Acel eași rezultate pot fi găsite și
într-un raport al Comisiei Europen e (2006) . Deși consideră că îmbătrânirea este o
problemă , totuși marea majoritate consideră c ă experiența vârstnicilor este utilă
societății în timp ce o minoritate consideră că bătrânii consumă resursele societății.
Toate a ceste departajări amintesc din nou de p rincipiul solidarității
intergeneraționale care rămâne general acceptat în orice societat e. În definitiv
tânăra generație are o obligație firească de a sprijini generația în vârstă din moment
ce multe realizări se datorează chiar celor mai în vârstă! Apoi , există o economie a
transferurilor între generații dincolo de măsurile luate de stat, ace l stat care
"trebuie să vegheze ca generațiile succesive să fie reciproc creditoare și datoare
unele altora" (P. Barthelemy et alii,2008; 266).
Aplicație: Lecturați volumul scris de S. M. Rădulescu, Sociologia vârstelor , Ed.
Hyperion XXI, București, 199 4. Evidențiați principalele idei în ce privește analiza
sociologică a vârstei a III -a. Care ar fi caracteristicile acestei categorii de vârstă în
contextul socio -economic românesc actual?
VII. Structura pe medii de rezidență
Medi ile de rezidență desemnează repartiția rural/urbană a populației . În
general se constată pretutindeni în lume o creștere a proporției populației care
trăiește în mediul urban, urmare în primul rând a industrializării și procesului de
urbanizare în sine. Ac este procese duc inevitabil la o creștere a calității vieții, a
accesului la diverse facilități sau la asistență medico -sanitară de calitate etc . Iată
evoluția cifrelor respective pentru Romania la datele recensămintelor naționale
moderne:
Tabel 12. Populația urbană vs. Populația rurală în România la recensăminte
Anul
recensământului Populație
urbană % Populație
rurală %
1930 21,4% 78,6%
1948 23,4% 76,6%
1956 31,3% 68,7%
1966 38,2% 61,8%
1977 47,5% 52,5%
1992 54,3% 45,7%
2002 52,7% 47,3%
2011 54,0% 46,0%
Sursa: www.insse.ro
O primă constatare este raportul urban -rural din anii '30 când Ro mânia era
o țară preponderent rurală. Din acest tabel deducem accelerarea ritmului de creștere
al populației urbane în perioada de după 1948 ca o reflectare a masivei
industrializări practicate de fostul regim comunist. Se observă de asemenea
continua scăd ere a ponderii populației rurale cu mențiunea că doar la
recensământul din 2002 se observă o creștere a acesteia, în condițiile în care unele
state occidentale sau dacă nu, regiuni extinse din Europa vestică, consideră
procesul de urbanizare ca fiind înche iat.
Evoluția populației urbane a fost diferită pentru județele României. De
exemplu în Tabelul 13 se observă cu m au evoluat proporțiile populației urbane în
câteva județe începând cu recensământul din anul 1948. Am selectat doar primele
și ultimele cinci județe din cele din 1948. Anul 1992 se dovedește a fi un an de vârf
în ce privește proporția populației urbane pentru că aceasta începe apoi să se
diminueze la următoarele două recensăminte. Explicația acestui fenomen se
dovedește a fi complexă: pe de o parte după 1990 apare un fenomen de remigrare
din urban în rural, urmat fiind de o creștere a investițiilor imobiliare în zone
periurbane sau rurale din apropierea marilor orașe; pe de altă parte există un trend
de redescoperire a "ruralului" fie din considerente ecologice , fie din considerente
turistice sau agroturistice.
Tabel 13. Evoluția populației urbane în Româ nia
An recensământ:
Județ 1948 1956 1966 1977 1992 2002 2011
GORJ 6,3% 12,4% 22,6% 28,3% 42,5% 42,0% 45,2%
SALAJ 7,5% 12,2% 19,3% 24,1% 40,1% 39,6% 39,3%
BISTRITA –
NASAUD 8,4% 14,0% 18,5% 23,8% 37,3% 36,2% 36,7%
GIURGIU 9,6% 10,0% 12,2% 15,7% 29,7% 29,7% 29,2%
IALOMITA 9,8% 13,0% 16,6% 27,1% 40,8% 39,0% 43,9%
………………… ……. …… …… ……… ……… …… …..
GALATI 29,5% 30,1% 37,9% 49,2% 60,0% 56,8% 54,7%
BRASOV 31,5% 60,3% 67,8% 69,1% 76,2% 74,0% 72,3%
CLUJ 32,7% 41,6% 49,9% 55,7% 67,4% 67,3% 66,3%
CONSTANTA 34,6% 39,4% 50,3% 61,6% 73,5% 70,2% 68,8%
BRAILA 35,2% 34,9% 41,2% 52,7% 65,7% 64,1% 62,5%
Sursa: www.insse.ro
Simpla analiză a acestor date rămâne doar descriptivă de unde și
necesitatea de a le îmbina și cu alte criterii. De exemplu se poate analiza repartiția
sexelor pe cele două medii. De asemenea poate fi extinsă aceas tă analiză în profil
teritorial incluzând densit atea populației dar și alte variabile soci ale, economice,
geografice etc.
O altă analiză pleacă de la structurarea populației pe medii rural/urban
combinată cu valorile înregistrate pe județe/regiuni (sau provincii istorice) dar și
prin clasificare a grupală (cluster) a tuturor localităților rurale sau urbane în funcție
de mărimea acestora. Toate aceste date sunt extrem de utile în orice cercetări
efectuate pe eșantioane reprezentative la nivel național, atunci când procedeele de
stratificare trebuie să țină cont de aceste cifre, de obicei recurgându -se la datele din
recensăminte35.
35 A se vedea de exemplu Sandu D. (1992). Statistica în științele sociale . Universitatea
București.
VII. Elemente de demografie etnică
Structura populației după etniile conlocuitoare pe un anumit teritoriu este
în continuare o problemă importantă cu toa te că etnia este consemnată prin
autodeclarare. Cu alte cuvinte operatorul de recensământ va trece în formulare doar
cele declarate de respondent prin autoidentificare. Există situații în care persoanele
recenzate să dea informații neconforme cu realitatea de unde și o anumită marja de
eroare în astfel de măsurări. Tocmai de aceea o serie de demografi impun ceea ce
s-a numit demografie etnică cu scopul de a controla astfel de erori nu însă fără alte
completări din sociologie, antropologie sau etnografie. De altfel Rallu J-L., Piché
V., Simon P. (2006) spun că relația dintre demografie și etnicitate rămâne ambiguă.
Autorii amintesc de specificul studierii etnicității după trei direcții importante:
etnicitatea ca marcă socială cu aceeași semnificați e ca și clasa socia lă sau sexul;
etnicitatea ca un construct social și istoric și în sfârșit etnicitatea ca model de
cercetare empirică aprofundată. Toate aceste direcții vin să confirme aportul
demografilor la ceea ce autorii numesc "statistica etnică" în condițiile în care –
metodologic – "grupul etnic este o variabilă dependentă care variază după
variabilele demografice" (p. 532). Pentru demografia etnică importantă rămâne
metoda de culegere a datelor: dacă ne oprim doar la auto -identificare vor apare cu
siguranță erori. Tocmai de aceea se pot aplica în teren instrumente prin care
operatorul de interviu să identifice etnia după un grup de caracteristici sau să fie
folosite surse documentare, acte oficiale etc. Inevitabil toate tehnicile de culegere a
datelor pot ridica prob leme politice sau etice mai ales în cazul în care se pune
problema evaluării unor teritorii multiculturale sau a unor minorități relativ închise
prin evitarea unor categorizări biologizante .
*
Dacă ne referim la ultimele recensăminte după etniile auto -declarate situația este
prezentată în Tabelul 14 . Din acest tabel observăm scăderi semnificative după
unele etnii (maghiari, germani, evrei etc.) dar și creșteri mari (rromi) . De altfel în
cazul rromilo r populația auto -declarată crescuse deja cu 80% în 1992 față de
recensământul din 1977. Cauza principală a acestei creșteri o reprezi ntă o rată
brută de fertilitate net superioară celorlalte etnii. D upă cum am mai observat
numărul rromilor rămâne o cifră aproximativă . C. Zamfir, E. Zamfir (1993; p.
202) estimau numărul de rromi în 1992 la peste un milion de persoane și deși unele
organ izații de rromi estimau că această etnie reprezintă 10% din populația țării.
În tabelul anterior s e observă că la recensământul din 2011 a existat o
proporție foarte mare d in cei despre care nu sunt informații legate de etnie (peste
un milion de persoane ).
Tabel 14. Minoritățile etnice în România
Anul recensămâ ntului
1992 2002 2011
Romani 20408542 19399597 16792868
Maghiari 1624959 1431807 1227623
Rromi 401087 535140 621573
Ucraineni 65472 61098 50920
Germani 119462 59764 36042
Ruși-lipoveni 38606 35791 23487
Turci 29832 32098 27698
Tătari 24596 23935 20282
Sârbi , croați, sloveni 33769 29570 23484
Slovaci 19594 17226 13654
Bulgari 9851 8025 7336
Greci 3940 6472 3668
Evrei 8955 5785 3271
Cehi 5797 3941 2477
Polonezi 4235 3559 2543
Italie ni – 3288 3203
Chinezi – 2243 2017
Armeni 1957 1780 1361
Ceangăi – 1266 1536
Macedoneni – – 1264
Alta etnie 8618 16850 18524
Nedeclarat 766 1941 1236810
Sursa: www.recensaminte.ro
*
Revenind la dific ultățile de culegere a datelor amintim de aportul adus de
Institutul pentru studierea problemelor minorităților naționale (ISPMN) care a
construit o serie de hărți etnice36. Iată un exemplu de gener are a hărții pentru
populația roma din jud. Iași pentru anu l 2002 unde se identifică proporția în care
datele de recensământ se suprap un peste harta lingvistică, bazată pe declararea
limbii materne (în Fig. 10). Pe baza unor astfel de analize se pot aduce corecții
datelor obținute prin auto -identificare.
Fig.10 Suprapunerea dintre datele de recen sământ și harta lingvistică (2002 )
Sursa: www.ispmn.ro
Într-o astfel de hartă se poate vedea cum se suprapun cele două ipoteze de
cercetare privind recenzarea populației vs. comunitățile lingvistice.
*
Cercetările centrate pe etnie au dezvoltat deja metodologii și instru mente
valoroase mai ales dacă ne referim la aplicarea acestora în domenii precum
epidem iologia sau sănătatea p ublică (C. Rughiniș, 2012; 44) deși există destule
voci critice î n ce privește utilizarea etniei ca predictor sau variabilă de control. Cu
toate acestea astfel de cercetări pot fi extrem de utile în măsura în care et niile sunt
36 A se vedea la adresa http://www.ispmn.gov.ro/maps.
înțelese ca grupuri de relații de rudenie și/ sau pri etenie, cu o identitate cult urală
precisă demarcând anumi te granițe sociale ( Ibidem ; 46-47). În contextul acestor
cercetări sociologice demografia etnică poate fi foarte utilă: se pot extinde
cercetările de la situația de auto -identificare la hetero -identificare dar nu numai .
Informațiile provenind din seriile de date din cadrul recensământului , anchetele
privind bugetele de familie etc. pot fi folosite în c ercetări sociale ample în vederea
implementării de polit ici publice diverse, studierea migrației, impunerea unor
politici antidiscriminare. Grupurile etnice sunt și obiect de studiu pentru
demografia istorică.
VIII . Noțiuni de bază ale analizei de mografice
Demografia folosește o serie de termeni specifici precum și un număr
important de tehnici specifice dar și de tehnici folosite în statistică în general . Nu
vom putea trece în revistă toți acești termeni ci vom enumera doar pe cei mai
importanți.
Din încep ut trebuie să precizăm că în demografie se face distincția între
eveniment și fenomen demografic (cel de al doilea termen fiind de fapt
generalizarea celui dintâi). Iată cum ar arăta legătura dintre cele două noțiuni după
T. Rotariu (2003; 16):
Eveniment demografic Fenomen demografic
Naștere Natalitate (fertilitate)
Deces Mortalitate
Imigrare Imigrație
Emigrare Emigrație
Căsătorie Nupțialitate
Divorț Divorțialitate
Din tabelul de mai sus deducem că evenimentul demografic este “un caz”
în timp ce fenomenul demografic este o generalizare, “o masă” de evenimente care
urmează să fie supusă analizei. Legat de acești termeni T. Rotariu amintește de
noțiu nile de variabile demografice (de exemplu sex, vârstă), structură demografică
(sau distribuția unor va lori după o anumită variabilă demografică), proces
demografic (desemnează evoluția temporală a unor indicatori și structuri ale
populației; un exemplu deja prezentat : procesul de îmbătrânire demografică )
precum și noțiunea de evoluție demografică (urmăreș te fenomene sau structuri
demografice care s -au petrecut deja sau se vor petrece ). Revenind la tabelul de mai
sus trebuie spus că evenimentele cele mai importante sunt nașterea și decesul
celelalte evenimente fiind luate în discuție în măsura în care le in fluențează pe
acestea două.
Posibilitatea (probabilitatea) ca o persoană oarecare să sufere un anumit
eveniment din cele enumerate se numește risc, în fiecare caz existând populații
diferite expuse la risc. Putem specifica aceste diferențe în tabelul urmă tor (V.
Trebici, 1975; 171) :
Evenimentul Populația supusă riscului
Naștere Subpopulația femeilor de vârstă fertilă
Deces Întreaga populație
Căsătorie Populația nupțiabilă
Divorț Populația căsătorită
Indivizii care, indiferent de sex, au suferit înt r-o anumită perioadă de timp
(de exemplu un an de zile) același eveniment demografic alcătuiesc o cohortă .
Dacă această cohortă se referă la nașterea unor indivizi în același interval de timp
atunci se vorbește de o generație iar dacă se referă la căsător iile dintr -o aceeași
perioadă se vorbește de promoție . Se folosesc în analize și cohortele fictive
constituite doar în scop de analiză demografică.
Trecând la principalele expresii matematice folosite în demografie vom
enumera câteva dintre acestea (mai pe larg a se vedea în V. Trebici, 1975):
-raport (exprimat de obicei în procente; ex: raport de masculinitate)
-proporție (parte dintr -un întreg)
-indicator ( cea mai simplă caracteristică numerică direct observabilă a unei
categorii economice, sociale etc.)
-indice (raport între mărimea unui indicator la momentul t și la un moment
inițial, de referință)
-rată (indicator statistic care măsoară frecvența relativă a unui eveniment în
raport cu o populație dată.); se disting rata generală sau rata brută (pentru o
populație întreagă) și rate specifice (pentru subpopulații); de cele mai multe ori se
face raportarea la 1000 de cazuri; se disting rate de moment (în analize
transversale) și rate generaționale (în analize longitudinale)
-probabilitate ( frec vența relativă a uni eveniment).
-mărimile medii (în fu ncție de analizele demografice sunt folosite mărimile
tendinței centrale: media aritmetică, mediana și modul sau dominanta); de exemplu
o vârstă mediană mai mare confirmă procesul îmbătrânirii demogr afice.
Din cele spuse până acum deducem că analizele demografice pot avea o
dublă miză: analiza unor fenomene demografice dintr-o perioadă finită, bine
determinată (de exemplu un an) și analiza evoluției în timp a unui fenomen (pe
generații). Primul tip d e analiză poartă numele de analiză transversală iar cel de al
doilea se numește analiză longitudinală. Cele două tipuri de analiză sunt folosite
concomitent într -un instrument specific analizelor demografice: diagrama Lexis.
Această diagramă a fost concepu tă ca o “rețea demografică” plasată într -un sistem
de axe de coordonate și care permite vizualizarea concomitentă a vârstelor, a
momentelor înregistrării, a generațiilor. Iată cum arată schematic această diagramă:
In această diagramă culoarele orizonta le sunt culoarele vârstelor
(corespunzătoare la 1,2,3…ani de viață), cele verticale reprez intă anii de naștere (și
ai observării demografice) iar cele oblice sunt culoarele generațiilor. Pe acest grafic
se pot insera diverse cifre date de măsurătorile can titative după care se pot comenta
rezultatele. Vom reveni cu un exemplu atunci când vom discuta problematica
mortalității.
Aplicație : Lecturați Mica enciclopedie de demografie (V. Trebici, 1975) pentru a
vă obișnui cu termenii folosiți în această știin ță! Faceți o listă cu termenii cei mai
uzuali care să completeze cele relatate în curs!
5. Analiza mortalității
Aparent inexplicabil, orice analiză fundamentală în demografie începe prin
analiza mortalității existând destule argumente în acest sens . T. Rotariu (2003; 53 –
54) enumeră câteva din aceste argumente din care deducem că decesul afectează
orice persoană, este unic și nerepetabil (spre deosebire de alte evenimente
demografice) iar mortalitatea în genere este un fenomen relativ stabil dacă ne
referim la ambele caracteristici care o definesc: biologică și socială. Toate aceste
trăsături fac ca analiza statistică să fie mai simplu de abordat. Pe de altă parte se va
vedea că multe alte noțiuni din demografie sunt legate în mod direct de mortalit ate.
De exemplu speranța de viață la naștere se calculează în mod direct din formulele
ce definesc mortalitatea.
Dacă recurgem la definiții, atunci prin deces înțelegem “încetarea
definitivă a funcțiilor vitale ale organismului” iar prin mortalitate înțelegem
“intensitatea evenimentului demografic deces în cadrul unei populații” sau “masa
deceselor din cadrul unei populații care au avut loc într -o anumită perioadă de
timp”. Expresia numerică a acestei definiții rezidă în rata generală de mortalitate
(sau rata brută de mortalitate ) calculată cu formula:
1000
PMmg
În această formulă M reprezintă totalitatea persoanelor decedate într -o anumită
perioadă iar
P este populația medie (care se calculează după principiile sub liniate
mai înainte fie ca populația de la data de 1 iulie fie ca o medie cronologică după
măsurători la diferite momente în timp etc.). De exemplu să calculăm această rată
pentru țara noastră în anul 2014 :
7.12 100019947311254791
2014 gm
‰
ceea ce s -ar putea cit i că pe parcursul acelui an s-au înregistrat aproximativ
13 decese la o mie de locuitori. În general această rată pentru Romania a avut
următoarea evoluție: 19,3‰ (în anul 1930); 9,7‰ (în anul 1950); 10,4‰ (în 1980)
sau 12‰ (în 1995). Aceste date sunt foar te utile atunci când se calculează prin
metode statistice prognozele asupra populației sau când se fac anumite studii
comparative. De exemplu la nivel european valorile cele mai mari ale mortalității
se înregistrează în Bulgaria ș i Ucraina (fiecare cu 15‰). Urmează Serbia, Letonia,
Lituania (14‰). Toate aceste cifre pot da o imagine asupra nivelului de trai dar și
a incidenței mortalității după anumite cauze specifice. De asemenea o rată înaltă a
mortalității face ca în țara noastră creșterea populației să fie negativă (mor mai
mulți oameni decât se nasc!). Evident că o analiză aprofundată trebuie să includă
studiul ratei mortalității pe cauze de deces, pe categorii de vârstă, pe medii
(rural/urban), pe diverse unități teritoriale sau pe categorii socio -profesionale. Din
astfel de analize comparative se pot trage concluzii edificatoare. Pentru început
este util să observăm evoluția ratei mortalității în România începând cu debutul
secolului XX. Graficul următor conține aceste informații:
Natalitate
(născuți la
1000 pers.) Mortalitate
(decedați la 1000
persoane) Excedent
natural
1888 -1890 40.5 28.7 11.8
1891 -1895 41 31 10
1896 -1900 40.2 27.4 12.8
1901 -1905 39,2 25,5 13.7
1906 -1910 40,3 26 14.3
1911 -1915 42,1 24,4 17.7
1916 -1919 _ _ _
1920 -1994 37.6 24 13.6
1925 -1929 35.4 21.6 13.8
1930 -1934 32.9 19.8 13.1
1935 -1940 29.3 19.1 10.2
1941 -1945 _ _ _
1946 -1950 25.2 16.5 8.7
1951 -1955 24.8 11.4 13.4
1956 -1960 21.6 9.6 12
1961 -1965 15.8 8.6 7.2
1966 -1970 22.6 9.3 13.3
1971 -1975 19.3 9.4 9.9
1976 -1980 18.9 9.8 9,1
1985 15 10 5
1990 13.6 11.6 2
1995 10.3 11.8 -1.5
2000 10.3 11.2 -0.9
2005 9.8 11.6 -1.8
2010 9.4 11.5 -2.1
2014 8.8 11.4 -2.6
Sursa: V. Trebici (1996;44) și www.inss e.com
Tabelul include și ratele brute ale natalității pentru a se putea pune în
evidență excedentul natural (sau sporul natural ca diferență între cele două rate).
Analizând ratele de mortalitate V. Trebici atrage atenția asupra tranziției
mortalității : trecerea de la valorile mari ale ratelor la valori redus e, într -o proces
care a fost continuu începând cu secolul XX. În ultimii ani rata mortalității s -a
stabilizat însă la valori superioare ratelor natalității de unde și excedentul negativ.
Rata mortalită ții crește odată cu vârsta și este considerată minimă pentru perioada
10-14 ani. Viteza de creștere a ratei poate fi un indicator mai ales în perspectivă
comparativă.
Tabel…..Ratele de mortalitate pe categorii de vârstă în România (2014)
Sursa: www.insse.ro
Obs. Rata ge nerală de mortalitate trebuie să fie coroborată și cu alte date
statistice deoarece interpretarea demografică poate fi uneori înșelătoare. R. Pressat
(1974; 20) dă un astfel de exemplu: în două departamente din Franța deși speranța
de viață la naștere era de cca. 69,1 ani (deci locuitorii erau la fel de bătrâni) totuși
rata brută de mortalitate era de 16,6 ‰ și respectiv 13,3‰ în cel de -al doilea
departament . Acest fapt era dat de structur a populației: proporți a populație i
vârstnice era mai numeroasă în prim ul departament. De asemenea mortalitatea
poate fi influențată și de emigrație (o serie de decese nu mai sunt înregistrate).
Foarte utilă este și analiza după rate specifice de mortalitate , mai precis
după structura pe sexe sau pe categorii de vârstă. Formula generală este derivată
din rata generală: 1,8 0,2 0,2 0,4 0,5 0,6 0,8 1,2 2,2 3,7 6,7 10,6 15,4 21,6 33,5 54,7 92 170,1
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180
1000
ii
iPMm
De exemplu M i poate fi numărul de decedați de sex masculin sau numărul de
decedați pentru persoanele din segmentul de vârstă 65-70 de ani (se înțelege că P i
va reprezenta populația de s ex masculin sau populația cu respectivele categorii de
vârstă). Din această formulă se poate deduce că anumite segmente ale populației au
o contribuție specifică la rata generală de mortalitate. Dacă ne referim la aportul
celor două subpopulații (masculină și feminină) la formarea ratei generale de
mortalitate atunci se impune formula următoare (V. Sora et al., 1996; 160):
Formulă în care m m și m f sunt ratele specifice pe sexe multiplicate cu
ponder ile respectivelor subpopulații în populația totală (K m ,Kf). Să urmăm un
exemplu de calcul după modelul lui V. Sora et al. (1996). Punctul de plecare îl
reprezintă tabelul următor pentr u România în anul 2013 :
Tabel nr………
Sex Efectivul populației Nr. decese Rata mortalității
Abs. % Abs. %
Masculin 9754851 48.8 130579 52.2 13.3‰
Feminin 10230963 51.2 119325 47.8 11.6‰
Total 19985814 100 249904 100 12.42‰
Sursa: www.insse.com
= 13.3 *0.488+1 1.6*0.512=6.49+5.93 =
12.42‰
Se observă la final care este contribuția fiecărei rate specifice la rata generală!
În modelul citat se calculează și indicele supramortalității masculine (care este
supraunitar) :
O altă problematică importantă este mortalitatea după cauze de deces. În
acest punct ni se pare relevantă o comparație la nivel european. Astfel conform
Eurostat distribuția pe cauze de deces a fost următoarea:
Tabel XXX : cauze de deces în UE, 2012
Total (la 100 000 locuitori) Femei
Aparat
circulator Boli
de
inima Can-
cer Can-
cer
pla-
mani Can-
cer
colon Boli
respira
torii Boli
sist.
nerv. Acci
dente
rutiere Sinu
cidere Can
cer
san Can
cer
col
ute
rin Can
cer
uter
EU-28 393,6 136,8 266,9 55,4 31,9 82,9 37,5 6,3 11,9 33,3 4,1 6,5
Belgia 308,6 82,4 260,0 60,9 29,0 111,2 51,9 7,6 18,7 39,0 3,1 6,0
Bulgaria 1 168 223,5 248,7 47,2 35,7 61,8 17,5 7,9 12,1 33,6 9,5 9,0
Rep. Ceha 704,2 359,9 298,3 58,2 41,5 72,7 29,7 8,2 16,0 31,4 6,7 8,8
Danemarca 286,8 94,9 315,4 75,3 39,3 124,4 40,2 3,6 12,2 41,0 3,5 6,1
Germania 404,1 148,0 253,3 50,9 29,7 69,4 27,9 4,9 11,5 36,1 3,4 5,0
Estonia 745,4 363,0 291,9 53,9 33,8 37,1 22,0 6,7 18,3 34,5 9,7 6,1
Irlanda 351,2 173,7 287,4 60,1 33,6 134,1 48,7 3,8 12,2 39,9 4,8 6,4
Grecia 448,3 103,3 247,3 59,6 22,3 102,4 16,8 10,1 4,4 31,9 2,6 5,4
Spania 271,0 76,8 242,7 49,8 35,3 105,4 48,3 4,5 7,4 25,0 2,7 6,0
Franta 223,0 55,7 252,8 50,1 28,2 54,8 52,8 6,3 16,9 33,2 2,4 7,3
Croația 691,1 317,3 336,5 66,2 50,4 57,5 22,4 10,3 18,2 43,2 4,5 10,2
Italia 343,6 112,2 258,1 51,7 29,1 64,6 37,1 6,4 6,7 32,5 1,2 6,7
Cipru 402,2 115,9 205,7 39,9 20,9 89,6 36,3 7,5 3,8 30,6 2,0 6,3
Letonia 920,7 480,8 305,3 49,0 40,7 36,7 15,1 10,2 21,9 32,4 10,8 12,6
Lituania 900,6 592,0 278,1 47,0 31,9 45,0 18,1 12,9 30,7 31,0 11,6 7,2
Luxemburg 332,8 83,3 266,9 57,3 29,9 75,6 43,7 6,5 10,6 33,7 2,2 4,7
Ungaria 779,4 400,1 361,1 93,0 56,9 78,8 20,9 8,4 24,1 38,2 7,9 7,8
Malta 519,4 300,0 254,9 49,4 34,8 95,6 17,4 3,1 6,4 38,0 3,2 8,9
Olanda 288,6 71,4 297,5 69,4 37,4 108,7 41,0 4,7 10,7 38,6 2,6 5,6
Austria 450,2 197,9 255,5 46,1 27,3 51,8 34,7 7,1 15,2 32,8 3,3 6,4
Polonia 652,4 157,8 300,0 69,7 36,9 71,7 19,0 11,3 16,7 29,6 8,7 7,5
Portugalia 323,7 67,8 244,6 34,9 36,3 138,7 32,6 6,9 10,0 29,1 3,6 6,6
Romania 1 039,2 345,3 268,5 53,1 32,9 81,1 19,9 12,8 12,7 30,5 15,6 6,0
Slovenia 462,4 118,5 305,5 57,2 40,9 86,2 18,8 8,0 21,5 35,4 3,8 8,1
Slovacia 712,2 427,6 319,6 52,8 51,6 87,8 40,3 8,9 11,1 36,7 8,9 11,6
Finlanda 411,9 225,1 223,7 40,8 23,1 39,8 136,6 5,4 16,1 29,4 1,8 6,2
Suedia 371,4 149,9 239,4 39,0 29,1 66,0 43,1 3,4 12,4 28,7 2,5 6,5
UK 284,6 130,5 286,3 63,1 29,2 141,6 42,7 2,8 7,2 36,7 2,9 6,6
Liechten
stein 325,8 119,6 191,4 21,5 17,2 40,4 48,8 2,7 9,6 28,4 5,4 :
Norvegia 311,7 116,2 259,5 53,1 39,0 103,4 41,8 4,0 10,6 27,2 3 6,5
Elveția 303,9 112,2 225,2 42,4 23,8 54,5 47,9 4,5 13,2 32,7 2,2 5,0
Serbia 1 028,2 177,2 301,5 68,5 39,4 82,7 28,0 9,3 17,3 42,9 11,8 8,0
Turcia 340,4 104,9 175,5 53,0 15,3 89,1 36,2 6,7 2,1 12,1 1,7 3,5
Sursa: Eurostat , accesat 25.04.2016
Legat de aceste statistici la nivel europe an doresc să amintesc și de un alarmant
comunicat de presă al Eurostat (2016) conform căruia în UE în 2013 peste un
milion de persoane au decedat din cauza unui infarct sau a unui accident vascular.
O analiză comparativă pentru anii 2000/2013 este util a f i menționată și aici:
Tabel nr…..
Țara Deces din atac de cord
(procente din total decese) Decese accidente vasculare
(procente din total decese)
2000 2013 2000 2013
UE
Lituania
Estonia
Slovacia
……………….
Romania
……………….
Spania
Portugalia
Franța 16.6%
32.4%
32.3%
29.8%
……………..
21.3%
………………
10.9%
8.5%
8.3% 12.9%
36.7%
23%
27.9%
…………..
20.1%
……………
8.6%
6.5%
6% 11.5%
12.6%
15.8%
8.9%
…………….
20.3%
……………
10.2%
19.8%
7.2% 8.7%
14.3%
7.9%
9.8%
………………
18.7%
……………
7.1%
11.5%
5.7%
Sursa: Eurostat (2016)
Observăm în acest tabel poziția României care își dispută locul întâi în
Europa în ce privește bolile aparatului circulator. Incidența morții în acest caz este
de aproape cinci ori mai mare ca în Franța și aproape de două ori mai mare ca în
Polonia. Surprinde în mod neplăcut și situarea în topul țărilor cu decese din
accidente auto sau cancerul de col uterin . La bolile de inimă România d epășește
aproape de trei ori media europeană. În cel de al doilea tabel observăm scăderea
generală a procentelor din 2013 față de anul 2000, cu unele excepții. Scăderile au
loc și în țara noastră însă într -un ritm foarte lent. În acest sens, d in perspectiv a
câștigurilor medicinii moderne se pot trage o serie de concluzii critice. Astfel T.
Rotariu ( 2000) observa că într -o perioadă de 30 de ani, de la începutul anilor '70
România nu a mai progresat în ce privește creșterea speranței de viață fapt legat și
de o stagnare a calității actului medical.
O prezentare mai detaliată a cauzelor de deces pentru anul 2014 în
România o putem vizualiza în graficul următor:
Grafic nr…..Frecvențe absolute după cauze de deces și sexe
Sursa: www.insse.ro
Și aceast ă statistică poate fi pe larg comentată. Nu insistăm decât pe
cazurile de tuberculoză deoarece România are un procent foarte ridicat comparativ
cu Europa în general. Din datele OMS pentru anul 2014 țara noastră avea o rată
5.5/100 000 locuitori decese di n cauza tuberculozei. Majoritatea țărilor europene
au fost înregistrate însă cu valori foarte reduse : Franța (0.6), Germania (0.4),
Austria (0.7). În fostele țări comuniste sau în Balcani cifrele cresc: Polonia (1.4),
Bulgaria (2.1), Bosnia (3.8). La grani ța cu România valorile cresc foarte mult: Rep.
Moldova (7.8) iar în Ucraina (13.0).
1676
876
30111
1126
1043
277
1532
68905
25174
19867
8323
8688
1699
404
240
7739
2336 996
249
20472
1280
1198
91
1921
80155
25496
24815
5065
5859
1569
238
198
2198
24
1669 80000 40000 0 40000 80000
Boli infectioase si parazitare
din care: Tuberculoza
Tumori
Boli endocrine, de nutritie si metabolism
din care: Diabet zaharat
Tulburari mentale si de comportament
Boli ale sistemului nervos, boli ale ochiului si anexele sale, …
Boli ale aparatului circulator
din care: Boala ischemica a inimii
din care: Boli cerebro -vasculare
Boli ale aparatului respirator
Boli ale aparatului digestiv
Boli ale aparatului genito -urinar
Unele afectiuni a caror origine se situeaza in perioada …
Malformatii congenitale, deformatii si anomalii …
Leziuni traumatice, otraviri si alte consecinte ale cauzelor …
Sarcina, nastere,lauzie
Alte cauze
Masculin
5.1. Analiza longitudinală a mortalității prin diagrama Lexis
Folosirea diagramei în acest caz este f acilă, impunând doar consemnarea
anumitor valori ca ntitative și apoi analiza acestora. Pentru a înțelege modul de
lucru vom lua un exemplu simplu pe baza unor date numerice ipotetice.
Grafic nr……….colectivități de decedați în diagrama Lexis
In această diagramă Lexis am reprezentat masa deces elor dintr -o populație
ipotetică (pentru simplificarea raționamentelor). Toate aceste date pot lua diferite
forme după cum urmează :
A. colectivitate de decedați de gradul I – reprezintă masa deceselor persoanelor
care fac parte din aceeași generație (n ăscuți în anul 2005 ), au împlinit o vâ rstă
anumită (3 ani) iar decesele au surveni t în doi ani calendaristici (200 8 și 2009).
În total au fost 256 de decedați, 1 23 în anul 200 8 iar restul în 2009 .
B. Colectivitate de decedați de gradul II – reprezintă masa de ceselor persoanelor
care fac parte din aceeași generație (nă scuți în 200 5), au împlinit fie 4 ani fie 5
ani și au decedat în același an (201 0). În total au fost 187 de decedați, 84 din
cei cu vârsta de 4 ani restul cu vârsta de 5 ani împliniți.
C. Colectivit ate de de cedați de gradul III -reprezintă masa deceselor persoan elor
care fac parte din două generații ( 2005 și 2006) au împlinit o vârstă anumită (1
an) iar decesele au survenit într -un singur an calendaristic. În total au fost 390
de decedați, 185 prove nind din generația 200 5.
D-E. Linia vieții pentru un copil care a trăit în perioada 1.08.2007 și 1.01.2010.
***
Tipurile A, B, C se mai numesc colectivit ăți principale în timp ce subdiviziunile
din cadrul lor se numesc elementare . Pe culoarele oblice d istingem generațiile , pe
cele orizontale vâ rstele în ani împliniți iar pe cele verticale anii calenda ristici dar
și momentele observă rii (de-a lungul respectivilor ani calendaristici). În că suțele
diagramei Lexis se pot trece și efectivele de supraviețui tori (se vor folosi doar
segmentele ver ticale și cele orizontale). Iată un exemplu (după un model al lui T.
Rotariu, 2003; 60-62):
57
68000
(550)
F 66450
65900
(500)
D 73700
73200
56
70000
(550)
(530)
74850
74320
(620)
(560)
81460
80900
55
75500 A
(650)
82000 B
(540)
2002 2003
În diagrama de mai sus se pot identifica figurile geometrice după tipul de
colectivități repreze ntate:
ABCD -colectivitate de gradul I ( persoane cu vârsta de 56 ani, din
generația 1946, decedate în anii 2002 și 2003: în total 1150 persoane). Din 74580
de persoane au supraviețuit 73700. Rata generală a mortalității este :
E
Genera ția 1946
C
Generația 1947
4,15 1000
273700 7485011501000
pMgm ‰
BDEC – colectivitate de gradul II (persoane din generația 1947 cu vârste de
56 și 57 de ani decedate în anul 2003, adic ă un total de 1120 de persoane; se
observă că 1120 = 620+500 = 74320 -73200). În acest caz rata mortalită ții este :
18,15 1000
273200 7432011201000
pMgm
‰.
ABDF -colectivitate de gradul III (persoane din generațiile 1945 și 1946
cu vârsta de 56 de ani împliniți și care au decedat în 2002 adică un total de 1080
persoane). După calcule simple obținem și în acest caz g m=15,2‰ sau altfel spus
15,2 decese în med ie la 1000 de supraviețuitori.
Obs1. În figura de mai sus observăm o serie de valori pe axele orizontale
(care reprezintă masa de supraviețuitori cu o anumită vârstă deja împlinită) dar și
pe axele verticale (care reprezintă masa de supraviețuitori la 1 ianuarie a anului
viitor ).
Obs2. În paralel cu rata generală de mortalitate se introduce și
probabilitatea de deces care se obține prin raportul dintre masa d ecedaților și
populația inițială de supraviețuitori. Va rezulta probabilitatea ca un individ cu o
anumită vârstă să decedeze înaintea aniversă rii viitoare. De exemplu pentru primul
caz probabilitatea de dec es (q) a unui individ este urmă toarea: q = 115 0/74850
=15,3‰ ceea ce semnifică șansele ca acea persoană să decedeze înainte de a
împlini 57 d e ani.
Obs 3 . Un calcul foarte util analizelor statistice îl reprezintă calculul
mărimilor tendinței centrale: media aritmetică, mediana și modul (sau dominanta).
Iată un exemplu plecând de la următoarele date care reprezintă frecvențele absolute
ale mor talității după sexe în România anului 2014 :
Intervale de vârstă Masculin Feminin
0- 4 ani 1130 795
5- 9 ani 113 85
10-14 ani 155 77
15-19 ani 308 131
20-24 ani 527 183
25-29 ani 760 309
30-34 ani 938 364
35-39 ani 1592 692
40-44 ani 2852 1084
45-49 ani 4505 1757
50-54 ani 6092 2471
55- 59 ani 11429 4862
60-64 ani 14193 6769
65-69 ani 13626 7847
70-74 ani 15486 11751
75-79 ani 20319 20836
80-84 ani 19290 26143
85 ani si peste 19741 35579
Sursa:www.insse.com
Cele trei mărimi ale tend inței centrale sunt
iii
mffxx =69,1 ani;
fx
75,7%
miame
mff Udx Me0
=72 ani
fMe =82 ani
2 11
0 dx Mom
=77 ani
fMo =87 ani
Aceste mărimi și formule pot fi detaliat e după orice manual de statistică
descriptivă [de ex. în T. Rotariu (1999; 42 -49)] cu precizarea că Me (mediana)
reprezintă valoarea care împarte o serie statistică în două părți egale cu condiția ca
seria să fi fost ordonată crescător sau descrescător iar Mo (módul sau dominanta )
reprezintă cea mai des întâlnită valoare dintr -o serie statistică. Pentru toate valorile
calculate am luat în considerarea mijloacele intervalelor de vârstă ceea ce, deși e
corect din perspectivă statistică, poate introduce o seri e de erori deoarece se pleacă
de la presupunerea că masa de decedați se distribuie uniform du pă fiecare interval
de vârstă . Tocmai de aceea valorile calculate trebuie interpretate cu prudență.
Luate aceste precauții putem spune că media vârstei de deces pentru populația
masculină este de 69 de ani, mediana vârstei de deces este de 72 de ani (jumătate
din decedați au avut vârsta maximă de 72 de ani) iar M ódul este de 77 de ani (cea
mai des întâlnită vârstă de deces)! Această vârstă aparține intervalului 74 -79 de
ani care are alăturat frecvența cea mai mare!
5.2. Tabela de mortalitate
Din necesitatea aprofundă rii analize i longitudinale sau transversale se
poate construi tabela de mortalitate care urmărește în principal evoluția unei
generații de la naște re până la deces (deci pe o durată generalizată de 100 de ani).
Tabela conține mai multe coloane:
Vx- coloana vârstelor
Sx – seria supravițuitorilor
d (x, x+1) – masa de decedați în intervalul de timp (x,x+1)
qx -probabilitatea de deces între anivers ările x și x+1
Vom detalia o astfel de tabelă preluând exemplul lui R. Pressat
(1974;31 și urm.): este vorba de un număr de 100 000 de femei care făceau
parte din generația 1820. Tabelul arată în felul următor:
Tabel nr
Vx Sx d (x,x+1) qx
0 100000 15270 152,7
1 84730 5253 62
2 79477 2941 37
3 76536 1929 25,2
4 74607 1440 19,3
5 73167 1096 15
…..
……….. ……….. ………..
95 200 67 335
96 133 47 353
97 86 31 360
98 55 21 382
99 34 14 412
100 20 – –
Sursa: R. Presat (1974)
Datele din tabel se calculează du pă cum urmează:
-Seria deceselor este d(0,1)=15270,
d(1,2)=5253,
d(2,3)=2941,
d (3,4)=1929,
d (4,5)=1440,
d (5,6)=1096
………………….
d (95,96)=67,
d (96,97)=47,
d (97,98)= 31,
d (98,99 )=21,
d (99,100 )=14.
-Seria supraviețuitorilor S x se form ează prin scăderi succesive după
cum urmează:
S0=100.000,
S1 =100.000 -15270= 84 730,
S2=84730 -5253=79477
………………………
S97=133 -47=86,
S98=86-31=55,
S99=55-21=34,
S100=34-14=20.
-Seria probabilităților de deces care se calculează cu formula:
Obținem : q0=d(0,1)/S 0=15270 /100000=157,7 ‰
q1=d(1,2)/S 1=5253 /84730=62 ‰
q2=d(2,3)/S 1=2941/79477=37 ‰
……………………………………………………..
q97=d(97,98)/S 97=31/86=360‰
q98=d(98,99)/S 98=21/55=382 ‰
q99=d(99,100)/S 99=34/14=412 ‰
Obs.1. Probabilitatea de d eces este riscul la care e supusă o persoană cu vârsta x
ani de a deceda înainte de a împlini vârsta x+1 ani. De exemplu pentru persoanele
cu vârsta de 99 de ani sunt 412‰ șanse (aproape o șansă din două) să decedeze
înainte de a împlini 100 de ani!
Obs. 2. Valoarea medie a seriei d(x, x+1) se mai numește viață medie sau speranță
de viață la naștere (e0) a cărei formulă finală este:
03 2 1
0……..5,0SS SSe
Pentru o anumită vârstă (x): e 0x=
xx x
SS S …….5,01 1
Obs. 3. În conformitate cu formulele en umerate mai înainte se pot calcula valoarea
mediană (sau viața mediană /viața probabilă ) precum valoarea modală (sau vârsta
modală la deces ).
O formă extinsă a tabelei de mortalitate o regăsim în multe alte volume de
specialitate. Astfel V. Sora et al. () utilizează un tabel cu mai multe intrări după
cum urmează:
Vx
Sx D (x,x+1)=
Sx-Sx+1 qx=
D (x,x+1)/S x px=
1- qx
xS=
(Sx+Sx+1)/2 Tx
e0x
În acest tabel au fost adăugate următoarele coloane:
– px – probabilitatea de supraviețui re (calculată ca diferență până la 1)
De exemplu pentru o probabilitate de deces din tabelul anterior q x=62‰ =0.062
putem calcula p x=1-0.062=0.038=38‰.
–
xS- numărul de ani trăiți între aniversările x, x+1 (reprezintă o medie a
valori lor S x și S x+1).
– Tx – numărul cumulat al anilor trăiți
– e0- speranța de viață.
Iată un exemplu al unui astfel de tabel extins prin exemplificarea analizei unei
populații fictive de 10 000 de persoane, toate alcătuind o generație născută în anul
1910:
Tabel nr ………..
Vx
Sx D
(x,x+1)=
Sx-Sx+1 qx=
D
(x,x+1)/S x px=
1- qx
xS=
(Sx+Sx+1)/2 Tx
e0x
0 10.000 150 0,015 0,985 9925 100534 68,5
1 9850 90 0,009 0,991 9805 80729 72,3
2 9760 70 0,007 0,993 9725 70554 …..
3 9690 30 0,003 0,997 ………. ……… ……
……… ………… ……… ……….. …….. ……… ……. ……
99 5 3 0,6 0,4 3,5 4,5 0,9
100 2 2 1 0 1 1 0,5
R. Pressat (1974; 38) adaugă și formula următoare pentru a defini
probabilitatea pe care o au persoanele care au împlinit vârsta de x ani să atingă
vârsta de x+a ani:
Complementar se poa te introduce și formula probabilității de deces
pentru vârsta de x+a ani:
***
Se observă că calculul speranței de viaț ă37 este st râns legat de problematica
mortalității! Ea reprezintă numă rul me diu de ani pe care îl are de trăit un nou
născut dintr -o anumită cohortă . De asemenea se po ate calcula și speranța de viață
a unei persoane dacă a împlinit o anumită vârstă . Aceste calcule sunt importante
dacă ne referim de exemplu la speranța de viață a persoanelor de vârsta a treia
începând cu momentul pensionării în vederea estimării costurilor unor politici
publice în domeniul pensiilor sau asigurărilor sociale. De exemplu , în statisticil e
europene referitoare la speranța de viață la vârsta de 65 de ani putem observa
estimările cu diferențele pe sexe:
Grafic nr….Speranța de viață la 65 de ani în țările europene pe sexe (2013)
37 O noțiune sinonimă este durata medie de viață !
Sursa: Eurostat
În acest grafic se pot vedea numărul me diu de ani de viață estimați pentru
sexele masculin și feminin după împlinirea vârstei de 65 de ani. Pentru România
observăm valorile de aproape 15 ani (masculin) și cca. 18 ani (feminin). Sunt
aceste estimări precise?
V. Gheță u (2010) atrage atenția as upra dificultăților în ce privește
estimarea speranței de viață pentru pensionari38 în condițiile în care datele oficiale
ale decedaților pe categorii de vârstă sunt insuficiente. Un plus de incertitudine
provine din faptul că situațiile statistice pleacă d e la structura mortalității fără a
dispune de calcule precise legate de starea de sănătate. Un alt obstacol este dat de
faptul că datele privind mortalitatea pe vârste și generații au fost întocmite în
România doar începând cu generația 1966.
După calc ulele lui V. Ghețău în anu l 2008 speranța de viață la naștere era
de 69,7 ani pentru bărbați și 77,2 ani pentru femei. În același an s peranța de viață la
vârsta de 60 de ani era de 14 ,1 respectiv de 21,1 ani de viață (am luat această
valoare pentru a amint i că vârstele de pensionare sunt ap ropiate de 60 de ani pentru
ambele sexe). Concluzia autorului a fost următoarea: previzionarea speranței de
viață trebuie să țină cont și de evoluția mortalității începând cu momentul de
referință (în acest caz anul 2009 ): nu este de ajuns să se ia în calcul mortalitatea pe
categorii de vârstă din acel an. De altfel creșterea duratei de viață după pensionare
devine o certitudine. Având în vedere toate acestea V. Ghețău adaugă la categoriile
de pensionari din generația resp ectivă un plus de 1,8 până la 3,7 ani în plus de viață
peste estimările curente.
***
În statist icile mondiale speranța de viață la naștere este un indi cator foarte
des citat pentru că exprimă condensat diverse caracter istici: de la nivelul de trai
până la “ecologia” vieții oamenilor. Diverse analize se pot face diferențiat după
sexe. La fel analiza de corelație poate stabili o serie de co -influențe. D e exemplu
între speranța de viață la naștere pentru bă rbați sau femei și produsul intern brut
(PIB). Valorile mari ale speranței de viață se asociază cu valorile mari ale
produsului intern brut. Ac eleași valori ridicate se repetă în cazul co relației între
38 Este vorba de persoanele pensionate în anul 2009!
speranța de viață și nivelul de instrucție. Fără a trage concluzii de tip cauzal
(deoarece analiza de core lație nu permite ac est lucru) putem totuși spune că
variabile precum bogă ția, un nivel mai ridicat de trai , gradul de instrucție mai
ridicat, pot fi premise ale unor valori mai ridicate ale speranței de viață la naștere .
La nivel european speranțele de v iață la naștere pe sexe sunt următoarele:
Grafic nr. Speranța de viață la naștere în Europa (2014)
Sursa: Eurostat
Observăm un grup compact format din nouă țări cu valori de peste 82.1 ani
speranță de viață la naștere: Spania, Franța, Italia, Elveți a, Cipru, Norvegia, Suedia,
Islanda, Luxemburg. Nu întâmplător proporția persoanelor de 65 de ani și peste are
în fiecare caz nivele foarte ridicate. Se pot regăsi în tabelul nr………..ț ările cu o
proporție ridicată a populației de 65 de ani și peste!
Le nivel mondial , în an ul 2013 , prima poziție era ocupată de Japonia (cu
84 de ani)39 urmată de alte nouă țări care aveau practic aceeași valoare de 83 de
ani: Singapore , San Marino , Andorra , Elveția , Australia, Italia, Australia, Spania!
39 Date de la Organizația mondială a sănătății (WHO)
74.5-76 ani
76-78.3 ani
78.3-81.4 ani
81.4-82.1 ani
82.1-83.3 ani
Date indisponibile
[Type a quote from the
document or the
summary of an
interesting point. You
can position the text box
anywhere in the
document. Use the Text
Box Tools tab to change
the formatting o f the pull
quote text box.]
Japonia 84 ani
Andorra 83 ani
Australia 83 ani
Italia 83 ani
San Marino 83 ani
Singapore 83 ani
Spania 83 ani
Elveția 83 ani
Astfel din baza respectivă de date un clasament mondial pentru speranța de viață la
naștere pentru sexul masculin ar cupr inde descrescă tor: Costa Rica, Islanda, Israel,
Japonia (toate cu o medie de 76 de ani) urmate de Grecia, Hong Kong, Olanda,
Suedia, Elveția (toate cu o me die de 75 de ani) etc. La o dată mai recentă (1999)
pentru aceeași speranța de viaț ă la naștere pentru sexul masculin (a se vedea în T.
Rotariu, 2003; 148) cele mai mari cifre se întâlnesc, cel puțin în Europa, în Suedia
(77,1 ani), Elveția (76,8 ani), Norvegia (75,6 ani), Grecia (75,5%), Portugalia
(75,4%) etc.
Aplicație 1 : accesaț i adresa de Internet http: //www.nutraide.com/fr/esperance.php,
răspundeți la întrebări ș i observați cum este calculată speranța dvs. de viață !
Comentați modul de calcul si rezultatul în sine!
Aplicație 2 : Presupunem că în județul X număru l nașterilor a fost în anul 2012 de
6500. În același an dintre acești nou născuți au decedat 350. Să presupunem că din
această generație au avut lo c alte 70 de decese în anul 2014 . Dintre aceste persoane
30 aveau vârsta de 1 an împlinit iar 40 aveau deja 2 a ni împliniți. Din generația
2013 au deceda t în 2014 , 100 de copii (60 dintre ei având 1 an împlinit). Folosind
aceste date încercați să con struiți o diagramă Lexis calculâ nd în fiecare situație
numărul supraviețuitorilor precum și vârstele acestora.
Aplicația 3 . Se dă următoarea situație privind t abela de mortalitate pentru femeile
din România în doi ani: 1990 și 2013.
Tabel nr….. Tabele de mortalitate 1990 și 2013
Tabela mortalitate femei 1990 Tabela mortalitate femei 2013
Vârsta Sx d(x,x+1) qx Vârsta Sx d(x,x+1) qx
sub 1 an 100000 2750 0.027502 sub 1 an 100000 900 0.009
1-4 ani 97250 610 0.006272 1-4 ani 99100 130 0.00131
5-9 ani 96640 229 0.002371 5-9 ani 98970 105 0.00106
10-14 ani 96411 163 0.00169 10-14 ani 103 0.00104
15-19 ani 96248 0.00232 15-19 ani 98762 153 0.00155
20-24 an i 96025 278 0.002894 20-24 ani 98608 153 0.00155
25-29 ani 377 0.003937 25-29 ani 98455 180 0.00183
30-34 ani 95370 520 0.005452 30-34 ani 98275 248 0.00253
35-39 ani 94850 753 0.007933 35-39 ani 98027 443 0.00452
40-44 ani 94097 1106 0.011756 40-44 ani 97584 739 0.00757
45-49 ani 92991 1678 0.018045 45-49 ani 96845 0.01308
50-54 ani 91313 2403 0.02632 50-54 ani 95578 0.02047
55-59 ani 55-59 ani 93622 2903 0.03101
60-64 ani 85314 5410 0.063417 60-64 ani 90719 4279 0.04717
65-69 ani 79904 8441 0.105636 65-69 ani 86440 6580 0.07612
70-74 ani 71463 12331 0.172554 70-74 ani 79860 10080
75-79 ani 59132 0.282559 75-79 ani 69780 15095
80-84 ani 42424 18068 0.425901 80-84 ani 54685 18937 0.34629
85-89 ani 24355 14286 0.586552 85-89 ani 35748 18188 0.50878
90-94 ani 7415 0.736347 90-94 ani 17560 11914 0.67845
95-99 ani 2655 2285 0.860701 95-99 ani 5646 4669 0.82686
100+ 370 370 1.00 100+ 978 978 1.00
Sursa: Organizația Mondială a Sănătății
a). Completați căsuțele goale
b). Care este prob abilitatea de supra viețuire la vârsta de 40 de ani? Comparați
valorile pentru 1990 și 2013! Refaceți calculele pentru vârsta de 60 de ani!
c). Calculați speranța de viață la 1, 12, 40 și 65 de ani pentru 1990 și 2013!
d). Calculați 40P 20, 30P20, 20q 64, 10q 40!
Aplicația 4 . Se dă următoarea situație privind tabela de mortalitate p entru bărbați
din România în anul 2013. Completați coloanele goale:
Tabela mortalitate masculin 2013
Vârsta Sx d(x,x+1) qx e0
sub 1 an 100000
1-4 ani 98880
5-9 ani 98709
10-14 ani 98561
15-19 ani 98411
20-24 ani 98107
25-29 ani 97658
30-34 ani 97187
35-39 ani 96504
40-44 ani 95420
45-49 ani 93595
50-54 ani 90367
55-59 ani 85171
60-64 ani 78210
65-69 ani 69571
70-74 ani 58660
75-79 ani 45666
80-84 ani 31720
85-89 ani 18626
90-94 ani 8537
95-99 ani 2715
100+ 484
Sursa: Organizația Mondială a Sănătății
a). Completați coloanele goale
b). Calculați 20P 44, 10P 54,
5.3 Considerații privind mortalitatea populației
De-a lungul ultimelor secol e s-a constatat o luptă continuă a oamenilor
împotriva morții și pentru prelungirea dura tei vieții. S -a ajuns nu de puține ori la
exagerări însă ideea de a atinge o vârstă cât mai înaintată (de exemplu 200 de ani)
rămâne un deziderat al vremurilor moderne 40. De altfel, încă din vechime, plecând
de la exemple biblice, s-a pus problema vârstei maxime pe care o poate atinge
omul tot așa cum "dorința de a învinge moartea este cea mai puternică pulsiune
arhetipală înscrisă în sufletul omului" (Boia, 1999; 9). O dată cu aportul
fundamental al descoperirilor medicale salturile calitative au fost impresion ante.
Dacă pe vremea primelor tabele de mortalitate elaborată de E. Halley speranța de
viață la naștere era de 33 de ani iar în anii 1920 -1930 în Europa speranța de viață la
naștere abia dacă depă șea 50 de ani pentru ambele sexe , s-a ajuns ca astăzi să
existe valori foarte apropiate de 80 de ani sau peste. Se poate spune că lupta pentru
prelungir ea vieții, a reducerii mortalității infantile, a elimină rii unor boli care au
făcut ravagii în trecut etc. a înregistrat progrese semnificativ e. Perioada
atotputer niciei morți i a fost depășită. F ăcând o analiză a acestui fapt un autor
40 A se vedea volumul Boia , L. (1999). Mitul longevității . București: Humanitas
francez A. Armengaud (1966) atrăgea atenția că în acele “bune timpuri” de la
Antichitate până spre secolul XVIII jumătate din copiii de până în 15 ani decedau
din diverse cauze. Cele mai mari dint re ace ste cauze: ciuma, foametea și ră zboiul
(la care trebuie adă ugate și capriciile naturii!) . Toate aceste cauze trec în ceea ce
Th. Malthus numea obstacolele pozitive în calea creșterii populației.
Revenind la impactul devastator al mortalită ții, major itatea demografilor
sunt de acord c ă abia spre finalul secolului XVIII aceasta a fost într -un recul
semnificativ (datorită progreselor med icale dar și economice). Această diminuare
nu a fost brusc ă deoarece epidemiile (holera, febra tifoida, rujeola, tuber culoza
etc.) au continuat să facă multe victime până la introducerea vaccinului la
începutul secolulu i XIX. Descoperirile în medicină au continuat în ritm accelerat
ducâ nd la o diminuare semnificativă a impactului bolilor in fecțioase (lupta ră mâne
deschis ă în cazul HIV -SIDA). Progrese însemnate au privit și alte categorii de boli:
ale aparatului circulator, digestiv etc. Aceste evoluții sunt deosebit de i nteresante la
nivel mondial însă aici vom dezvolta doar câteva considerații pri vind țara noastr ă
după o analiză făcută de că tre C. Mureșan (1999). Astfel autoarea constat ă că la
începutul secolului XX speranța de viaț ă la naștere în Romania depă șea cu puțin 36
de ani, inferioară statelor europene dezvoltate cu 10 -15 ani iar pân ă la cel de -al
doilea ră zboi mo ndial principalele cauze de deces erau bolile infecțioase, paraz itare
și respiratorii. Abia după cel de -al doilea ră zboi mondial România face saltul la o
mortalitate modern ă (cu valori scă zute ale ratei generale de mortalitate). Speranța
de viață la na ștere a crescut continuu însă , din pă cate ea a r ămas practic con stantă
începând din anii '70 până după Revoluția din 1989 cum putem vedea în graficul
următor:
Grafic nr. Speranța de viață la naștere
Sursa: grafic după date Worldbank
Comentând acest fap t T. Rotariu (2000) atr ăgea atenția că progresele
modes te în acest domeniu se datorează în primul rând reorient ării politicilor
sanitare și medicale occidentale spre combaterea maladiilor cardiovasculare și a
diferitelor for me de cancer, ceea ce a fă cut să se ajung ă astă zi la cifre apropiate de 6.0 6.5 7.0 7.5 8.0 8.5
1960
1962
1964
1966
1968
1970
1972
1974
1976
1978
1980
1982
1984
1986
1988
1990
1992
1994
1996
1998
2000
2002
2004
2006
2008
2010
2012
2014 Germania
Polonia
Romania
80 de ani speranță de viață la naștere (în cazul femeilor acest prag fi ind deja
depă șit).
O analiză privind mortalitatea trebuie completată cu o cercetare privind
inegalitățile în faț a morții . Acest tip de analize țin cont de diferențele geografice,
de nivel d e trai, de dezvoltare economică , de diferențele de mentalita te etc. Unii
autori diferențiază între factorii putere economic ă (este premisă a accesului la o
îngrijire medicală de calitate dar și la modalită ți de recuperare sau odihn ă speciale),
cunoaștere (un nivel normal de cunoștințe privind conservarea s ănătății) și voinț ă
(contează modul de practicare sau aplicare a orică rei p rofilaxii). La acestea se
adaugă nivelul general al asistenței medico -sanitare din tr-o regiune sau alta. Toate
considerentele de până acum vin să întărească faptul că influența asupra
mortalită ții vine dintr -o multitudine de variabile îns ă preponderente sunt cele
sociale .
Obs: în ultimii ani s -a observat în Romania o anumită scădere l entă a mortalității.
Acest fapt este pus de către demograf i pe seama a mai multe cauze : schimbarea
stilului de viață (cu accent pe odihnă, recuperare, redu cerea consumului de alcool
etc.), reducerea consumului produselor din carne (ca urmare a cre șterii prețurilor) ,
accesul la o medicație superioară calitativ, remigrația vârstnicilor în mediul rural
cu consecințe directe asupra calității vieții etc.
5.4. Mortalitate infantil ă
Mortalitatea infantilă desemnează fenomenul mortalită ții în rândul
populației cu vârsta de până la 1 an. Intensitatea deceselor infantile se calculează
cu o rată (indice) care are următoarea formulă:
1000NMmi
i
în care Mi reprezintă numă rul deceselor copiilor cu vârsta de până la un an
dintr -o anumită perioadă , de obicei un an calendaristic, iar N reprezintă numărul de
născuți vii din aceeaș i perioa dă. Din modul cum este concepută această rată pot
apare neclarită ți deoarece în r ealitate acești decedați sunt nă scuți de fapt în doi ani
succesivi. De aceea mulți specialiști propun și alte formule de calcul în care se
poate apro xima mai bine valo area calculată .
De exemplu
N NMmi
i32 311
( în care N-1 sunt nă scuții vii din perioada
anterioară ).
Indicele mortalită ții infantile s -a dovedit de -a lungul timpului deosebit de
sugestiv în descrierea condițiilor demografi ce -și nu numai – dintr-o anumită țară.
Dacă mulți indici sau indicatori sunt puțin relevanți în analizele comparative atunci
acest indice este unul dintre cei mai sugestivi41. De fapt acest indice concentrează
în mod sugestiv nivelul de trai, condițiile igienico -sanitare, nivelu l de educație etc.
Analiza acestui fenomen a impus de -a lungul timpului două abordări
specifice: studiu intensită ții mort alității infantile după intervale de vârst ă și după
cauzele de deces .
După categorii de vârstă se face distincția între mortalitate a precoce (din
primele 6 zile de viaț ă), mortalitatea neonatal ă (refer itoare la intensitatea
mortalită ții în primele 28 de zile de viață sau chiar în prima lună ), mortalitatea
post-neonatal ă (referitoare la mortalit atea copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 lună și
11 luni, fără a se ajunge la vârsta de 1 an împlinit). Se folosește de asemenea
noțiun ile de mortalitate perinatală (care însumează decesele din prima săptămână
de viață la care se adaugă născuții morți) dar și de mortinatalitate (care însumează
numărul de născuți morți raportați la 1000 de născuți vii la care se adaugă născuți i
morți).
Înregistrarea pe cauze de deces a ridicat însă destule probleme
metodologice și practice. Încă din anul 1946, J. Bourgeois -Pichat amintea de
dificultățile de în registrare a acestor date. De exemplu se p utea naște un copil viu
care m urea în timp foarte scurt și e ra declarat născut mort. În acest caz el nu se
putea distinge de copilul născut mort. Plecând de la aceste constatări și de la faptul
că înregistrarea cla sică pe cauze de deces este deficitară demograful francez prin
metoda biometrică împarte decesele infantile în două grupe (1946, 1951) :
mortalitatea endogen ă și mortalitatea exogen ă. Decesele infantile endogene
depind de cauze anterioare sau din timpul na șterii: anumiți factori genetici, igiena
și sănătatea mamei în timpul sarcinii, anomalii congenitale, leziuni provocate la
naștere, etc.). Decesel e infantile exogene se datorează contac tului cu exteriorul al
noului nă scut (microbi, alimentație neadaptată e tc.). Intensitatea acestora pot da o
sugestie asupra gradulu i de îngrijire acordat noilor născuți (în măsura în care
adevă ratele cauze de deces sunt corect înregistrate! ) cât și asupra modalită ților de
acțiune la nivelul general igienico -sanitar (în condiț iile în care acțiunea asupra
factorilor endogeni s -a dovedit foarte l imitată ).
J. Bourgeois -Pichat consideră că măsurile pentru a controla mortalitatea
endogenă constă în următoarele:
-acțiuni preventive cu mama înainte și în timpul sarcinii
-acțiuni curative asupra copilului imediat după naștere
41 A se vedea și site -ul Internet dedicat acetui subiect http://www.childmortality.org !
*
Pentru România anului 2014 am trasat graficul deceselor infantile
cumulate după cum putem vedea mai jos. Trebuie să observăm că dintr -un total de
1628 decese, cea mai mare parte, adică 992 au inte rvenit în prima lună de viață ,
ceea ce atrage atenția asupra îmbunătățirii calității asistenței medicale în acest
interval de vârstă. În România s-a constatat că o treime din cauzele deceselor
exogene sunt problemele respiratorii iar o pătrime sunt cele digestive.
Grafic nr. Curba cumulată a deceselor infantile din România 2014
Sursa:www.insse.ro
Pentru a calcula rata deceselor ex ogene se poate folosi direct formula următoare:
În formula de mai sus se folosește formula mortalității postneonatale plecându -se
de la ideea că 24% din decesele din prima lună de zile sunt considerate la rândul lor ca fiind
exogene. Această formulă este următo area:
0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 1800
N
u
m
ă
r
d
e
c
e
s
e
Vârsta de deces nou n ăscuți
Pentru anul 2014:
Dacă ne referim la decesele din prima lună se pot calcula și rata mortalității precoce și rata
mortalității neonatale:
Formulele de mai sus sunt utile pentru a calcula ratele mortalității infantile
pe grupe de vârstă și cauze de deces.
Se poate apela la o metodă grafică, în fapt metoda biometrică (a se vedea
în V. Sora et al., 1996 ; 184 -186) după ce graficul de mai sus este transformat, axa
orizontală devenind una logaritmică cu valorile log3 (n+1) iar n reprezintă numărul
de zile în intervalul [0, 365]. Iată cum ar arăta graficul de mai sus în noua situație
și care se poate folosi la calcule grafice după metoda biometrică :
Grafic nr….. Curba cumulată a deceselor infantile din România 2014 (axa logaritmică)
Pentru a detalia o serie de date privind acești indicatori să amintim de
concluziile unui studiu important intitul at Raportul național de sănătate a copiilo r
și tinerilor : România 2015 , după cum urmează:
– rata mortalității perinatale este în continuă descreștere ajungând la 7‰ în
2014. Valoarea medie la nivel european era în 2013 de 6.09‰!
– mortalitate a neonatal ă precoce în România er a în 2014 de 3.5‰ .
Valoarea era mult mai mare decât media europeană de 1.88‰ (în 2014) .
-mortinatalitatea a fost și ea în scădere până la valoarea de 4.2‰
comparativ cu media europeană de 3.87‰ (în 2013)!
-mortalitatea infantila pe cauze de deces pentru anul 2014 a fost
următoarea: – cauzele perinatale (cu un maxim în 2014 de 39,2% ); bolile aparatului
respirator (24,4%); anomaliile congenitale (21.5% în scădere ușoară față de 2013) .
0 5 10 15 20
0 50 100 150 200 250 300 350 400 Decese endogene
Dacă ne referim la rata mortalității infantile evoluția valorilor acestei ra te în
Romania a înregistrat urmă toarele repere semnificative:
Tabel nr. …Evoluția ratei mortalității infantile
Anul Rata mortalită ții infantile
1930
1950
1960
1967
1968
1970
1980
1990
2000
2010
2014 175.6‰
116.7‰
74.6‰
46.6‰
59.5‰
49.4‰
29.3‰
26.9‰
18.6‰
9.8‰
8.4‰
Obser văm scăderea semnificativă a ratei mortalității infantile și mai ales
cotele foarte mari la începutul secolului 20 însă ele trebuie să scadă în continuare
până la valori apropiate de media europeană (3.86 ‰ în anul 2012) . Am constat de
asemenea diferențe în ce privește mediile urban și rural în România , diferențe
practic neschimbate, aici de exemplu în perioada de du pă 1990:
Dacă ne referim la repartiția teritorială pe județe, c onform INS, în anul
2014, cele mai mari cifre ale acestei rate le găseam în Călărași (16.2‰), Giurgiu
(13.5‰) , Botoșani (12.8‰), Constanța (11.6‰), Vrancea (11.6‰) și Tulcea 0 5 10 15 20 25 30 35
Rural(‰)
Urban (‰)
7.1
5.5
(11‰). Cele mai scăzute se înregistrează în județul Cluj (7‰), Bistrița Năsăud
(6.7‰), Bihor (6.6‰), mun. București (5‰), Ilfov (4.7‰).
La nivel european cifrele sunt relevante (G. Pison, 2015) : cele mai scăzute
valori le regăsim în Slovacia, Cehia, San Marino cu câte 2‰ urmate de un grup
compact fiecare cu cifra de 3 ‰: Germania, Austria, Estonia, Lich tenstein,
Luxemburg, Spania, Portugalia, Italia. Pentru România valoarea actuală este de
9‰ fiind depășită de Rep. Moldova sau Ucraina ( care au câte 10 ‰).
Toate aceste cifre pot genera clasamente între țările lumii ca un standard al
calității vieții sau a l calității serviciilor de sănătate. Dincolo de cifrele ratei
mortalității infantile rămân însă frecvențele absolute: volumul acestor decese
infantile este în multe cazuri edificator deși rata mortalității infantile nu lasă să se
întrevadă acest lucru. Iată o exemplificare:
Tabel nr……
Tara Rata mortalității
infantile Număr de copii decedați
până la 1 an
India 42‰ 1.170.000
Nigeria 69‰ 494.000
Pakistan 69‰ 417.000
Rep. Dem. Congo 108‰ 366.000
China 12‰ 204.000
Sursa: G. Pison (2015).
Observăm că la valori diverse ale ratei mortalității infantile corespund cifre
impresionante în ce privește numărul de copii decedați. De altfel valorile din
coloana a doua reprezintă valorile cele mai mari întâlnite la nivel mondial.
Obs. Anchetele demogra fice se extind la copiii și tinerii cu vârsta de până la 19 ani
cum se poate vedea în raportul deja citat Raportul național de sănătate a copiilor
și tinerilor : România 2015 . Cauzele de deces la copii și tineri sunt în graficul
următor:
Grafic nr …. Structura deceselor pe clase de boli și
grupe de vârstă la copii și tineri în România (2014)
Sursa: INSP -CNSISP
Astfel de surse de date constituie ceea ce se numește statistica sanitară
care folosește date și tehnici demografice . Indicatorii urmăriți în astfel de statistici
sunt: indicatorii stării de sănătate ai populației, indicatorii de morbiditate și
mortalitate, accidentele, incapacitatea de muncă, indicatori privind activitatea
unităților medico -sanitare (pe larg în V. Treb ici, 1975; 191 -194).
Analiza natalității și fertilității
In unele manuale de demografie fertilitatea populației este tratată separat
de natalitate sau fecunditate . Definițiile acestor fenomene demografice impun
totuși tratarea acestora în m od complementar, fiind noțiuni foarte apropiate. Dacă
ar fi să facem totuși o ierarhie noțiunea de fert ilitate este mai cuprinză toare decâ t
cea de natalitate (V. Trebici, 1975; 251).
Trecând la definițiile acestor noțiuni putem spune c ă prin fecunditatea
unei populații înțelegem capacitate a acesteia de a naște copii vii, fertilitatea
reprezintă manifestarea efectivă a fecundită ții (printr -un anumit număr de copii
născuți de o femeie/cuplu etc.) în timp ce natalitatea ar reprezenta chiar
intensitatea eveni mentului naștere în cadrul unei populații (prin raportarea
numă rului de nașteri la totalul populației respective). Din aceste definiții se poate
deduce de ce, pe de o parte, toate aceste noțiuni reprezintă fenomene atâ t biologice
cât și sociale în același timp, iar pe de altă parte de ce evenimentul naștere este
oarecum ambiguu, referindu -se în același timp la cuplul care procreează dar și la
rezultatul procreării -a copilul viu.
Să amintim și de alte noțiuni importante. Astfel opuse fecundității este
sterili tatea (definită ca incapacitatea femeii/cuplului de a naște copii vii) dar și
infertilitatea (
Referitor la co ndițiile necesare reproducerii trebuie reamintit că acest fapt
are loc pent ru femei în intervalul de vârstă de 15 -49 de ani (numite femei cu vârs ta
fertilă ) cu condiția să exist e intenția (sau comportamentul reproductiv în cadrul
cuplului) în condițiile existenței/non -existenței unui plannig familial (o expresie a
fertilit ății conștiente) și în condițiile existenței unei anumite forme de coabitare
într-o uniune sexuală stabilă (de exemplu instituția familiei care es te în continuare
forma dominantă, universală de evoluție a cupl ului; cu toate acestea pot exista și
copii înafara acestui cadru ). Ind iferent de aceste condiții, însă , întotdeauna,
fertilitatea este inferioară fecundită ții. De exemplu s -a constatat că fecunditatea
maximă pentru o femeie s -ar putea ridica la 20 de nou născuți42. În realitate această
limită biologică este foarte rar sau niciodată atinsă. Acest lucru se întâmplă , după
cum pr eciza și T. Rotariu (2003 ; 245 -246), dat orită factorilor macrosociali fie ei
structur ali și/sau culturali (reglementă ri juridice, obiceiuri, tradiții etc.) cât și
datorită limită rii conștiente a nașterilor de că tre subi ecții umani (factorul conștiință
ar caracteriza ceea ce s -a numit o populație malthusian ă).
42 O pagină de Internet http://www. guinnessworldrecords.com amintește de un raport din
1782 al Mănăstirii Nikolsk din Rusia conform căruia o femeie ar fi avut 69 de copii după
27 de sarcini (patru cu qvadrupleți, șapte cu tripleți și 16 cu gemeni)!
Analiza transversală a fertilității
Analiza transversală (de moment) a fe rtilității are o primă abordare prin
noțiunea de natalitate (care caracterizează mas a născuților vii raportată la o
populație bine delimitată în timp și spațiu). Expresia de calcul po artă numele de
rată brută (generală ) de natalitate:
n
1000PN
formulă în care N reprezintă numărul de nou născuți vii d intr-o anumită
perioadă de timp iar P populația medie (care poate fi cea de la 1 ianuarie pentru
prim a jumă tate a anului sau cea de la 1 iulie pentru cea de a doua jumătate). De
obicei această rată se calculează pentru un an calendaristic dar se pot face c alcule și
pentru alte perioade (lună, trimestru etc.). In general rata natalității are valori
puternic diferențiate după diverse criterii sociale, economice, culturale etc. Pentru
țara noastră la începutul secolului XX se constata o rată foarte mare de 34, 1‰
pentru ca apoi să fie într -o continuă scădere. Iată cum apare tabelar evoluția acestor
date pentru România :
Tabel nr…Evoluția natalității în România
An Rata natalității Număr de
născuți vii
1930 34.1 ‰ 482.084
1938 29.5 ‰ 459.755
1940 26.0 ‰ 414.235
1950 26.2 ‰ 426.820
1960 19.1 ‰ 352.241
1966 14.3 ‰ 273.678
1967 27.4 ‰ 527.764
1972 18.8 ‰ 389.153
1982 15.3 ‰ 344.369
1990 13.6 ‰ 314.746
2000 9.7 ‰ 234.521
2010 9.4‰ 212.199
2014 8.8‰ 195.612
Sursa: Anuar e statistice ale INS
La cifrele afișate putem adăuga o serie de precizări. Astfel se observă o
rată ridicată a natalității la începutul secolului XX pe care o putem considera o
cifră normală pentru acele vremuri. Valoarea acestei rate a fost însă într -o
descreștere continuă iar momentul maxim a fost înregistrat în anii '80 ai secolului
XIX. In acea perioadă natalitatea în România a fost de 43 -44 ‰ după care a scăzut
constant av ând o evoluție specifică în alte două perioade distincte: 1957 -1966 și
1967 -1989 (V. Ghețău, 1997) .
În 1957 prin decretul 463 au fost liberalizate avorturile fapt care a
influențat și scădere a semnificativă a ratei natalității . În 1966 decretul 770 a
interzis avorturile iar decretul 779 aducea modificări semnificative în ce priveșt e
divorțul43 (îngreunându -se condițiile de divorț în ideea conservării unității
familiei) . A rezultat o creștere sp ectaculoasă a ratei natalității însă v aloarea acesteia
nu putea rămâne la cote ridicate cu toate măsur ile represive luate în anii ’80
(controa le ale organelor statului, condamnarea celor care asistau în mod ilegal
avorturile, eliminarea mijloacelor contraceptive , taxa pe celibat etc.). V. Trebici
(1990) făcea în mod justificat legătura dintre o serie de politici socio -economice și
mai ales demog rafice aplicate în România înainte de 1989 și noțiunea de genocid
(mai ales într -o țară în care avortul devenise singura măsură contraceptivă dar și
principala cauză de deces a aproximativ 10 000 de femei în perioada 1967 -1990).
G. Kligman (2000) atrage atenția că politic ile demografice comuniste care
însumau măsurile deja amintite reprezenta u un control al reproducerii societale în
contextul proiectului de transformare socialistă. Acest proiect era general valabil
pentru fostul lagăr comunist, multe măsuri luate în România fiind însoțite de
măsuri similare în celelalte țări socialiste cu unele diferențele specifice , de cele mai
multe ori prin sincronizare cu măsurile luate la Moscova (C. Doboș, 2010).
După Revoluția din 1989 rata natalității a av ut un trend descendent fiind
depășită de rata mortalității așa cum rezultă și din graficul următor:
Grafic nr….Evoluțiile ratelor brute de natalitate și mortalitate după 1990
Sursa: www.insse.ro
43 În statisticile oficiale în România s -au înregistrat în anul 1967 doar 48 de divorțuri! 0 5 10 15
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
rata mortalitatii rata natalitatii
De altfel , din datele din tabelul anterior observăm că doar după Revoluție
s-au născut în România peste 300 de mii de copii pentru ca apoi cifra
natalității să fie într -un evident declin (fapt datorat în primul rând
liberalizării avorturilor prin tr-un decret din 1989). Din păcate în primii ani
de după R evoluț ie avortul rămânea principala metodă contraceptivă din
moment ce se efectuau aproximativ un milion de avorturi anual! Dacă
adăugăm și aportul emigrației atunci se justifică sporul natural negativ
despre care am mai vorbit!
La nivel european , după G. P ison ( 2015) cel mai mare nivel al
natalității îl regăsim în Islanda , Rusia, Bielorusia și Kosovo fiecare cu o rată
de 13‰. Cele mai scăzute rate le regăsim în Germania, Italia, Portugalia
(fiecare cu o rată de 8‰) , Bosnia Herțegovina (7‰) și Monaco (6‰). Țara
noastră cu o rată de 9‰ face parte dintr -un grup compact compus din
Bulgaria, Ungaria, Croația, Spania, Grecia, Serbia. Cât privește județele din
România cele mai mici cif re se înregistrează în Capitală și în jud ețele
Teleorman, Cluj sau Caraș -Severin. La polul opus se situează județele
Vaslui, Iași și Botoșani (unele studii făcând legătura între nivelul economic
de dezvoltare și un anumit comportament demografic!).
Din perspectivă transversală analiza natalității este totuși
insuficientă și trebuie c ompletată cu analiza fertilității (diferența provine din
faptul că trebuie analizată mai atent populația direct implicată, anume
populația feminină de vârstă fertilă). După cum se știe contingentul fertil
este reprezentat de populația feminină cu vârste cu prinse între 15 și 49 de
ani. Se introduce astfel rata generală de fertilitate :
1000 1000
491549
15
Fvii
xvii
gPN
FNf
formulă în care N vii reprezintă totalitatea născuților vii iar la
numitor se însumează numărul de mame (de fapt numărul mediu al femeilor
de vârstă fertilă, consemnat de obicei la data de 1 iulie a anului).
Să calculăm această rată pentru anul 2014. Conform INS în acel an
s-au născut un număr de 195612 copii iar femeile cu vârste cuprinse între 15
și 49 de ani au fost în număr de 4662350 . Calculele sunt:
8.41 1000
4662350195612 gf
‰
Interpretare: La 1000 de femei de vârstă fertilă revin 42 de nou
născuți. Acest rezultat poate fi aproximativ deoarece contribuția mamelor
care provin din generații diferite e ste foarte fluctuantă . În acest scop se
introduce rata specifică de fertilitate corespunzătoare vârstei x:
1000
xx
xFNf
formulă în care N x se referă la numărul de copii vii născuți de
efectivul populației feminine de vârstă x, adică F x . Vom calcula aceste rate
pentru anul 2014 după cum urmează:
Grupe de vârstă Număr de femei (Fx) Nr. născuți (N i) fx (‰)
15-19 ani
20-24 ani
25-29 ani
30-34 ani
35-39 ani
40-44 ani
45-49 ani 529208
558116
670386
665351
771787
750278
717224 19491
39707
62447
46910
22708
4121
228 36.83
71.14
93.15
70.50
29.42
5.49
0.32
Total 4662350 195612 41.9‰
În general sunt mai folosite în analiză două categorii cu precădere:
f20-24 (care reprezintă fertilitatea precoce) sau f 25-29 (reprezintă fertilitatea
întârziată). Aceste date ne sugerează însă și alți indic atori utili în studiul
fertilității:
-rata (indicele) fertilității legitime:
1000
4915
lFl
l
PNf
formulă în care fl reprezintă numărul de născuți vii de către 1000 de
femei căsătorite de vârstă fertilă, Nl reprezintă numărul copiilor născuți de
către acele femei iar la numitor este numărul mediu al tuturor femeilor
căsătorite de vârstă fertilă. Această rată face diferențierea față de fertilitatea
nelegitimă.
-vârsta medie a mamelor la naștere:
49
1549
15
xxxx
NxN
x
formulă în care: x este vârsta mamelor la nașterea copiilor iar N x este numărul de
copii născuți de mamele cu vârsta x .
Să calculăm de exemplu vârsta medie a mamelor pentru copiii născuți în
anul 20 14 în România:
Grupe de vârstă Mijl. intervalului (x i) Nr. nă scuți (N i) xiNi
15-19 ani
20-24 ani
25-29 ani
30-34 ani
35-39 ani
40-44 ani
45-49 ani 17
22
27
32
37
42
47 19491
39707
62447
46910
22708
4121
228 331347
873554
1686069
1501120
840196
173082
10716
Total – 195612 5416084
1956125416084x
27,6 ani
În calculele de mai sus tre buie precizat că un număr de 706 de copii au fost născuți
de mame cu vârsta sub 15 ani în timp ce alți 3 copii au fost născuți de mame cu
vârsta superioară limitei de 49 de ani. Acești copii au fost adunați la nașterile din
categor iile de vârstă 15 -19 ani respectiv 45 -49 de ani (a se vedea modul de lucru și
în V. Trebici [1975; 261]). Din calcule a rezultat o vârstă medie de 27,6 ani pentru
anul 20 14. Această valoare a avut o evoluție specifică. Astfel, la începutul
secolu lui XX ace astă valoare era de 28.5 ani fiind apoi într -o continuă scădere
graduală până astăzi . Comparațiile între diferite țări pot fi semnificative din
moment ce această valoare este sub valorile din alte țări europene dezvoltate în
care nașterea copiilor este înt ârziată din diverse motive socio -economice.
Obs. 1. Metodele de calcul ale vârstei medii în cazul de mai sus reprezintă de fapt
situația unei colectivități de gradul II (generație dintr -un an calendaristic anumit).
T. Rotariu [2003;267 -268] dezvoltă ace st subiect și pentru colectivități de gradul I
(de exemplu persoane dintr -o generație cu o anumită vârstă împlinită ) caz în care
formul a devin e:
49
1549
15)5.0(
xxxx
NN x
x
Se observă că se folosește expresia x+0.5 care desemnează vârsta
medie a mame lor în intervalul (x,x+1).
-rata totală a fertilității (indicele sintetic al fertilității) reprezintă numărul
mediu de copii născuți care revin la 1000 de femei o femeie în perioada 15 -49 de
ani. Expresia într -o formulă este următoarea:
49
1550 1000/ 1000/xf D RTF
În formula de mai sus RTF se numește rata totală de fertilitate , D 50 se mai
numește descendența finală și reprezintă suma copiilor la încheierea perioadei
fertile. Se înțelege că:
D50=f (15,16)+ f (16,17)+…………………..+ f (48,49)
Pentru aceste calcule trebuie să avem valorile ratelor de fertilitate la
fiecare vârstă dar se poate calcula și pentru perioade cincinale. Cu formula:
RTF=5*( f15-19+f20-24+…………….+f 45-49)=35f
Pentru anul 2014 calculul este următorul:
RTF=5*(36.83+71 .14+93.15+70.50+29.42+5.49+0.32) =5*306.86= 1534.30
Rezultatul se citește astfel: la 1000 de femei de vâr stă fertilă revin 1534 de copii ;
sau altfel (ca sumă a nașterilor reduse ): la o femeie de vârstă fertilă revin 1.53
copii.
Obs. 1 După J. Klatzman n (1992, pp. 60-61) numărul de nașteri depind e de
fertilitatea cuplurilor dar și de reparti ția pe vârste a populaț iei! Autorul atrage
atenția asupra unor situații speciale: d e ex emplu într-o zonă unde sunt multe
persoane în vârstă rata brută a deces elor est e mare iar rata na șterilor este scăzută fie
și daca cuplurile au mulț i copii , invers , într -o pop ulație tânără rata nașterilor poate
depăși rata mortalității fie și dacă familiile au puț ini copii !
Obs2. înmulțirea cu 5 amintește că fiecare rată a fertilității cumulează câte 5 ani
calendaristici iar înmulțirea cu 35 semnifică cele 35 de intervale de vârstă pentru
femeile din intervalul [15, 49] de ani.
Obs3. Calculul RTF se raportează totuși la o populație fictivă deoarece tot timpul
am presupu s că avem de a face cu o colectivitate de gradul 3. În realitate calculele
se fac ca ș i cum am avea o singură generație de 1000 de persoane pe care o
urmărim în intervalul de vârstă [15, 49] deci timp de 35 de ani!
Obs4. Formula de calcul pe perioade cin cinale este foarte des folosită și cu o
precizie general acceptată!
Obs5. În analizele demografice se poate lua în calcul și vârsta la prima naștere
pentru a sublinia tendința de creștere a acesteia deoarece prima naștere este
amânată. Iată care ar fi s ituația la nivel european:
Grafic nr…. Grafic în axe principale RTF și vârsta medie la prima naștere (2014)
Sursa: Eurostat EU-28 (²) Belgia
Bulgaria Cehia Danemarca
Germania Estonia Irlanda
Grecia Spania Franta
Croatia
Italia
Cipru Letonia Lituania
Luxemburg
Ungaria Malta Olanda
Austria
Polonia
Portugalia Romania Slovenia
Slovacia Finlanda Suedia
UK Islanda
Norvegia
Elvetia
Macedonia Albania
Serbia
1,200 1,300 1,400 1,500 1,600 1,700 1,800 1,900 2,00 2,100
25 26 27 28 29 30 31 RTF (nasteri vii/femeie)
Virsta medie a femeilor la prima nastere
Datele din grafic sunt intuitive: se observă grupurile de țări în cele patru
zone generate de axele de coordonate. Situația cea mai critică este pentru țările din
ecranul din dreapta jos cu valori reduse ale RTF și vârsta la prima naștere peste
media europeană. În primul cadran poziția cea mai avantajoasă o ocupă Franța. În
partea inferioară a graficului identificăm linia ori zontală 1.3 (copii/femeie) valoare
sub care s-a introdus noțiunea de "lowest -low fertility" (Kohler H. P. et al, 2002)
ca o consecință a mai multor factori : de la incertitudinile socio -economice până la
cadrul instituțional – care încurajează întârzierea primei nașteri . Autorii citați atrag
atenția că scăderea drastică a RTF contribuie nu numai la îmbătrânirea populației ci
și la o diminuare a volumului cohortelor. De exemplu cohortele celor născuți în
1990 în Spania și Italia sunt cu 40% mai mici decât cohortele celor născuți cu 25
de ani mai devreme. Acest fapt poate fi totuși pozitiv: noii născuți pot găsi în viitor
o piață a muncii mai relaxată și nu atât de aglomerată precum cea generată de cei
născuți cu 25 de ani mai devreme. Odată cu stabilizarea socio -economică se poate
spera la o redresare a nivelului fertilității. După părerea noastră și societatea
viitorului apropiat va avea dificultăți generate de o globalizare a robotizării!
În 2015 l a nivel mondial cele mai mari valori ale RTF (număr de c opii la o
femeie de vârstă fertilă) le regăsim în țările africane: Niger (7.1), Somalia (6.6),
Republica Centrafricană (6.2), Burkina Faso (6.0) Nigeria (5.5) etc. În aceleași
state produsul intern brut pe cap de locuitor este la nivele foarte scăzute. Dintre
țările dinafara UE cu valori scăzute ale RTF amintim pe cele ale statelor cu o mare
suprafață precum Rusia (1.8), SUA (1.9), Canada (1.6), Brazilia (1.8) etc.
*
Pentru țara noastră , analiza evoluției fertilității începând cu date din sec.
XIX a fost efectuată de către V. Ghețău (1997). Autorul a folosit toate sursele de
date disponibile pentru a reconstitui evoluția RTF începând cu anul 1900. Date
complete după vârsta mamelor nu există în România decât începând cu anul 1956.
Câteva c oncluzii ale autorului au fost următoarele:
-procesul de scădere a fertilității românești a început la sfârșitul secolului
XIX mai devreme decât se previzionase (anul 1900)
-valoarea RTF înainte de a începe declinul era de peste 6 copii la o femeie
de vârstă fertilă
-Există patru perioade distincte în ce privește evoluția RTF: 1985 -1957,
1957 -1966, 1967 -1989, 1990 -1995 (data redactării articolului)
-Nivelul actual al RTF este o pătrime din cel din punctul de plecare iar
vârsta medie a mamelor a scăzut trepta t de la 30 la 25 de ani!
-procesul scăderii RTF a fost perturbat de cadrul legislativ legat de avorturi
(1957 și 1966).
Evoluția RTF în România după 1975 o regăsim în graficul următor:
Grafic nr. Numărul de copii care revine la o femeie de vâr stă fertilă
Sursa: simulare pe baza datelor O.E.C.D.
Observăm în acest grafic evoluția accidentată a RTF înainte de 1989
pentru a asista la o scădere semnificativă după 1990 la valori sub înlocuirea simplă
a populației!
Majoritatea demografil or au tras un semnal de alarmă în acest sens
deoarece redresarea fertilității în România pe termen mediu și lung presupune un
întreg complex de măsuri socio -economice dacă nu chiar schimbarea mentalităților
referitoare la familie și copil în general. Din păcate tendințele constatate în țara
noastră sunt asemănătoare și la nivel european. Iată care sunt valorile RTF pentru
țările europene:
*
Pe baza RTF se poate calcula indicele brut de reproducere de mom ent cu
formula: R=0,488*RTF . De exemplu pen tru R TF=1,45 se obține R= 0,707 ceea ce
reprezintă faptul că 1000 de femei de vârstă fertilă, în condițiile absenței decesului,
vor da naștere la 707 fete sau altfel spus la o mama pot reveni 0,7 fete (cu
consecințe negative în ce privește reproducerea pop ulației).
Aplicație 1. Se dau următoarele date cu ratele de fertilitate pe grupe de vârstă și ani
calendaristici:
Grupe de vârsta
ale mamei fx (1990) fx (1995) fx (2000) fx (2005) fx (2010)
15-19 ani 51,5 42 38,3 32,4 35,5
20-24 ani 145,2 109,5 90,9 70 60,3
25-29 ani 97,8 73,4 77,7 77,3 76,4
30-34 ani 46,6 29,4 37,5 47,8 54,5
35-39 ani 19,4 11 13,1 17,6 21,6
40-44 ani 5,5 3,1 3 3,4 4,3
45-49 ani 0,4 0,2 0,2 0,2 0,2
Să se calculeze RFT pe anii 1990, 1995, 2000, 2005, 2010. Precizați și valorile ca
sumă a nașterilor reduse .
Analiza longitudinală a fertilității
Instrumentul principal de lucru în acest caz este tabela de fertilitate cu
ajutorul căreia se pot analiza generațiile de femei luându -se în calcul faptul că
evenimentul naștere nu este unic. Tabela în sine are următoarele coloane:
Vârsta
mamei
x ani Nr. născuților vii
în perioada
x, x+1 Nr. de
supraviețuitoare
la vârsta x Probabilitatea de
fertilitate la
vârsta x Probabilitatea de
infertilitate la vârsta
x
x S(x) N(x,x+1) fx i (x)
Într-un astfel de tabel vârstele mamei oscilează între 15 și 50 de ani iar
probabilitatea de fertilitate ia forma: f x=N (x,x+1)/S(x); probabilitatea de
infertilitate este dată de relația i(x)=1 -f(x). Toate datele dint -o astfel de tabelă se
bazează de obicei pe un eșantion dintr -o anumită generație și despre care sunt
disponibile toate informațiile necesare. De obicei acest eșantion cuprinde un număr
de 10.000 de femei care au împlinit 50 de ani și care sunt interogate asupra
nașterilor pe care le -au avut. Se poate calcula descendența finală (sau numărul
mediu de copii care ar putea fi născuți de către o persoană care a depășit vârsta de
15 ani). Descendența finală se determină cu formula:
1549
15
FN
Dx
f
.
Pe baza tabelei se poate constitui tabelul de fertilitate care cuprinde doar
trei coloane:
Vârsta Numărul născuților vii Descendența (efectivul cumulat al
născuților vii)
x Nx Σ N x
Dacă eșantionul de femei avea o mărime de 10000 de persoane atunci descendența
finală se calculează cu for mula:
49
15000.10/x f N D
Analiza longitudinală poate fi completată și cu alte tabele: tabelul
fertilității legitime, tabelul de fertilitate după cohorte, tabelul de fertilitate de rang
(sau al câtelea născut viu este copilul) etc. Aceste tabele din pe rspectivă
longitudinală pot fi foarte utile când se urmărește numărul de copii care revin la o
femeie sau căsătorie, distribuirea născuților vii după vârsta mamelor, distribuția
după rang etc.
După cum am spus mai înainte cea mai des folosită este analiza
transversală însă perspectiva longitudinală poate fi foarte utilă mai ales că ultimii
ani s -a ridicat problema corectării unor erori datorate calendarului (sau amânării
nașterilor) . O prezentare a acestei problematici este făcută la noi de M. Hărăguș
(2008; 18 -21).
Considerații privind fertilitatea
În articolul deja citat V. Ghețău (1997) atrăgea atenția asupra nivelului
foarte scăzut al fertilității în România și recomanda găsirea de soluții pentru
redresarea acesteia pe termen mediu și lung. Î n acest sens autorul se întreba "cât de
mare trebuie să fie această redresare pentru a avea efecte asupra fertilității, cu ce
decalaj în timp, aceste efecte ar urma să apară și în ce fel noile realități economice
și sociale vor influența fertilitatea"? Pre cizările autorului nu făceau decât să
reitereze complexitatea acestui fenomen demografic și dificultatea unor predicții
viitoare viabile. Dacă scăderea RTF durează de mai bine de 120 de ani se pune
problema în ce măsură putem să stabilizăm fertilitatea la valori care să garanteze
înlocuirea generațiilor. Dificultatea vine și din faptul că nu se mai pune problema
de a acționa
prin legi sau decrete politice pentru creșterea spectaculoasă a fertilității. Nu puțini
sunt specialiștii care au căutat explicații pentru evoluțiile contemporane ale
fertilității.
Un sociolog român , I. Mihăilescu [2003; 50 -51] enumera o serie de
asemenea factori care justifică scăderile semnificative ale natalității și fertilității cel
puțin în societățile europene: factorii econo mici, schimbările din cadrul
comportamentului nupțial, modificarea tradițiilor și a stilurilor de viață, creșterea
nivelului de școlarizare și a aspirațiilor sociale, creșterea gradului de ocupare a
femeilor, slăbirea familiei (prin divorț, nașteri ilegiti me etc.), slăbirea
sentimentelor religioase etc. Toate aceste fenomene intră în orice explicație
demografică sau sociologică privind natalitatea și fertilitatea deși modul lor de
acțiune diferă de la o societate la alta nefiind deci generale. Cu toate aces tea
anumite analize concentrează influențele factorilor studiind comportamentele
tinerelor generații privind atitudinea față de familie și față de copii. Același autor I.
Mihăilescu [ ibidem ; 59 și urm.] consideră că respectivul comportament rezidă în
următ oarele:
-amânarea cât mai mult a primei nașteri
-reducerea numărului de copii pe familie
-reducerea numărului copiilor nedoriți prin practicarea mijloacelor
contraceptive moderne
-“contagiunea socială” a unor practici comportamentale, de consum etc.
La rândul lui analistul român Liviu -Stelian Begu a analizat într -o teză de
doctorat (București, 1997) influența diverșilor factori asupra fertilității. El a luat în
considerare două tipuri de factori: demografici (vârsta părinților, starea civilă,
vârsta la căsătorie și durata căsătoriei) și economico/sociali (ven itul populației,
consumul, migrația externă).
Toate aceste analize specifice demografiei sociale trebuie să răspundă la o
problemă majoră: este scăderea fertilității un fapt întâmplător, generat de v alorile
moderne și postmoderne sau este un fenomen de durată inclus de către specialiști
în ceea ce s -a numit “tranziție demografică”? Răspunsul la această întrebare înclină
mai mult spre a doua variantă, fapt ce trimite la viitoarele evoluții demografice
alarmante: scăderea numărului de nașteri sub pragul înlocuirii generațiilor,
creșterea proporției populației vârstnice, eșecul politicilor demografice pro –
nataliste etc. Într -o perspectivă complementară (a se vedea în www.pubhealth.ro )
nu trebuie uitați și factorii medico -biologici (sterilitatea feminină/masculină,
consecințele medicale ale avorturilor, nerespectarea regulilor elementare de igienă)
sau factorii legislativi (prevederile Codului Muncii și Codului familie i, sistemul de
alocații, programe de protecție materno -infantilă, politici de planning familial etc.).
Multe din cele spuse mai înainte se regăsesc într -o amănunțită analiză
făcută de către M. Hărăguș (2008 ; 51 -102). Atrăgând atenția și asupra
metodolo giei de măsurare a fertilității autoarea enumeră următorii factori
responsab ili pentru evoluția acesteia:
a-prelungirea timpului petrecut în educație
a-factori de natură economică (conflictul între rolul de mamă și cel de
salariată )
a-tipurile de politic i familiale aplicate
a-sentimentul de insecuritate (riscuri reale sau percepute, insecuritatea
economică)
a-transformări în sfera familiei și a parteneriatelor
a-schimbarea ideilor (în ce privește contracepția, rolul de părinte, trecerea
de la valori mate rialiste la cele postmaterialiste etc.)
Dintre acești factori vom insista în continuare pe cel economic pentru că
nu de puține ori fertilitatea a fost subiect de studiu (dacă amintim numai de Th.
Malthus ). În secolul trecut G. Becker (1960) atrăgea aten ția că de multe ori
estimările demografilor pot fi eronate dacă nu se iau în calcul și alte variabile
socio -economice. Pentru acest autor problematica fertil ității (a cererii de copii!)
poate fi analizată cu teoria economica a bunurilor de folosința indelu ngată . În
acest cadru în decizia de a avea copii intervin o serie de variabile importante:
gustul (care decide pentru utilitatea unui bun anumit), calitatea copilului (sau faptul
de a i se oferi toate condițiile), costurile atașate creșterii copilului și venitul (a cărui
variație este importantă în orice decizie a unui agent rațional care urmărește
maximizarea satisfacției ). Deducem că în decizia de creștere a fertilității există o
serie întreagă de constrângeri de natură economică dar nu numai: în medii sociale
diverse se adaugă variabile precum religia, mentalitățile, prejudecăți etnice, rasiale,
acces la contracepție, practica infanticidului etc.
Avem în vedere sintagma lui Stacey J.: "familia postmodernă desemnează caracterul
indecis al aranjamentelor de rudenie și de gen" (Apud Popescu R., 2009; 41).
Chiar dacă tranziția fertilității s -a încheiat (Bongaarts, 2002) dezbaterile
privind fertilitatea contin uă.
Analiza nupțialității și divorțialității
După cum am mai spus decesele și nașterile sunt evenimentele
demografice principale. La acestea se adaugă căsătoriile și divorțurile doar ca
evenimente secundare și doar în măsura în care acestea influențează evenimentele
principale. Legătura dintre cele două tipuri de evenimente este dată de familie în
cadrul căreia au loc de obicei nașterile. Ca fenomen demografic nupțialitatea
desemnează intensitatea evenimentului “căs ătorie” (uniunea liber consimțită între
un bărbat și o femeie) în cadrul unei populații sau subpopulații. Nupțialitatea
impune starea civilă de Pentru România după 1990 numărul căsătoriilor pe medii
se poate vedea în graficul următor:
Fig. 2 Casatorii pe medii de rezidență
Sursa: www.insse.ro
Cantitativ de exemplu în 2014 au avut loc 76833 căsătorii în mediul urban
și 41242 căsătorii în mediul rural. Trendul general este descrescător cu o revenire
în anul 2007 și una mai lentă din 20 13. O explicație a acestei reveniri ar putea fi
Legea nr. 396/2006 conform căreia cuplurile care își legalizau relația primeau 200
Euro. Această lege a fost abrogată prin Legea 118/2010 și se observă în grafic un
recul al căsătoriilor. Evoluția căsătoriilo r este însă influențată și de alți factori cum
ar sezonalitatea, viteza la căsătorie, alte ajutoare financiare conjuncturale etc., dar
indiferent de aceste situații modelul românesc al familiei este în continuare
dominat de familia legală cu acte. Acest lu cru este vizibil și în situația găsită la
recensământ după starea civilă :
0 20000 40000 60000 80000 100000 120000
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010
2011
2012
2013
2014
Urban Rural
Fig. …..
Dacă ne referim de exemplu la persoanele cu vârsta de minim 20 ani
procentele cresc: 60% declarau că sunt căsătorite. Foarte important este și faptul c ă
vârsta la prima căsătorie crește ca o explicitare a tranziției fertilității.
Și în acest caz se impun două tipuri de analiză: longitudinală și
transversală. Din perspectivă longitudinală se folosește tabela de nupțialitate (sau
tabel a de primonupțialitate ) care se construiește pe baza interogării unui eșantion
de 1000 sau 10000 de persoane care au o vârstă superioară limitei de nupțialitate
(se are în vedere de obicei prima căsătorie în absența mortalității): de exemplu se
pot lua lim itele de 16 și 55 de ani. Se poate constitui ceea ce se numește o cohortă
de căsătorii, numită în acest caz promoție . Tabela va conține următoarele coloane:
36,790%
46,423% 9,114% 4,054% 3,573% ,046%
Necasatorit(a)
Casatorit(a)
Vaduv(a)
Divortat(a)
Uniune consensuala
Vârsta
(x) Nr. celibatari
(Px) Nr. persoane căsătorite în intervalul
(x,x+1)
sau număr de căsător ii: C(x,x+1) Probabilitatea de
nupțialitate N x
Datele cuprinse în această tabelă permit calculul mai multor mărimi:
-proporția celibatului definitiv (ca raport dintre numărul celibatarilor de la vârsta
limită și numărul celibatarilor de la prima mă surare, de exemplu vârsta legală de
căsătorie 16 ani).
-vârsta medie la (prima) căsătorie care se stabilește cu formula:
55
1655
16
)1,()1,(
xx
xxCx xxC
x .
Creșterea acestei medii poate sugera tendința populației de a întârzia prima
căsătorie. Astfel în 1990 fem eile aveau la prima căsătorie o vârstă medie de 23,7
ani iar bărbații 26,6 ani (astăzi aceste valori sunt de peste 25 respectiv 28 de ani).
Acest fapt se reflectă de exemplu și în vârsta mamelor la prima naș tere, în continuă
creștere după cum am arătat dej a.
-vârsta mediană la (prima) căsătorie -desemnează vârsta maximă a jumătate dintre
căsătoriții dintr -un contingent nupțiabil.
-vârsta modală la căsătorie -reprezintă cea mai des întâlnită vârstă la căsătorie (sau
vârsta care are frecvența maximă).
-probabilitatea de nupțialitate -sau probabilitatea ca o persoană dintr -un contingent
nupțiabil care are vârsta x să se căsătorească înainte de a împlini x+1 ani. Se obține
prin raportarea numărului de căsătorii din intervalul (x,x+1) și numărul de
celibatari cu vârsta x.
Obs: calculele de mai sus pot fi extinse la căsătorii în general indiferent de rang dar
și în cazul presupunerii prezenței mortalității. Pentru aprofundarea acestui subiect
propunem studiul în T. Rotariu [2003, 188 -194].
Din perspectivă transversală sunt utilizați o serie de indicatori care
pot da o imagine de moment, conjuncturală a fenomenului. Primul dintre
acești indicatori se numește rata generală de nupțialitate (c):
1000
PCc , în care C reprezintă nr. de căsăto rii dintr -un
an iar la numitor
regăsim populația medie.
De exemplu în România pentru anul 2000 conform datelor I.N.S. se obține
valoarea următoare:
1,6 100022488600135808 c ‰ ceea ce însemnă că la 1000
de locuitori au loc 6 mariaje. Datorită faptului că această rată rămâne un indicator
ambiguu analizele se pot detalia după diferite categorii.
Cât privește problematica divorțialității trebuie spus că aceasta măsoară
intensitatea evenimentului divorț din cadrul unei populații. Din pers pectivă
transversală se definește o mărime relativă numită rata generală de divorțialitate
(d):
1000
PDd
, în care D reprezintă numărul de divorțuri dintr -un
an calendaristic.
Ca și în alte cazuri raportarea la întreaga populației poate să nu fie sugestivă și
atunci se preferă o rată care cuprinde doar populația căsătorită:
1000
cPDd , în care
cP este populația medie căsătorită.
Din perspectivă longitudinală se poate construi și în acest caz o tabelă de
divorț ialitate plecând de la un eșantion determinându -se și în acest caz vârsta
medie, mediană, modală, proporția persoanelor care divorțează sau a celor care nu
sunt afectate de acest eveniment etc.
În România rata divorțialității a variat în ultimii 30 de an i în jurul valorii
de 1,6‰ cu precizarea că în anii 67 -68 această rată a avut valori foarte apropiate de
zero (în urma aplicării unor prevederi legale constrângătoare privind desfacerea
căsătoriilor). În anul 2001 rata divorțialității în Romania era de 1,3 9‰ însă pe
județe se constată diferențe notabile. Astfel această rată avea cele mai ridicate
valori în jud. Hunedoara (2,38‰), Sibiu (1,98‰), Arad (1,95‰) sau Tulcea
(1,93‰), iar cele mai scăzute valori erau înregistrate în jud. Giurgiu (0,66‰), jud.
Ilfov (0,70‰) sau Dolj (0,80‰). Numărul divorțurilor a oscilat în ultimii 30 de ani
în jurul cifrei de 30.000. Dacă numărul căsătoriilor este în general în scădere în
România cel al divorțurilor este relativ constant. Aceste evoluții reflectă un anumit
model dem ografic caracterizat prin:
– impunerea în continuare a instituției căsătoriei (media națională
rămâne superioară mediei de 5,4‰ din țările dezvoltate ale Europei)
– scăderea accentuată a celibatului definitiv
– divorțialitate relativ constantă datorită șanselor mici de a găsi resursele
pentru un nou domiciliu și/sau datorită acceptării familiei ca refugiu
sigur (V. Ghețău, 2000).
– scăderea ratei fertilității la nivele comparabile cu țările din vestul
Europei însă din motive diferite: tendința de reducere a costu rilor în
primul caz și tendința de menținere a unui standard de viață în al doilea
caz (C. Mureșan, 2003).
Să amintim în încheiere că problematica deosebit de complexă a
natalității/fertilității dar și a nupțialității/divorțialității, trebuie coroborată cu
studiile de sociologia familiei. De exemplu trebuie combinată analiza demografică
o analiză a funcțiilor familiei de astăzi sau cu tipurile de menaj uri identificate și
proporțiile acestora: menajuri cu o singură pe rsoană cu sau fără copii, menajuri –
familie d e coa bitare cu sau fără copii, menajuri nefamiliale, uniunile consensuale
etc.
Analiza “tranziției demografice”
Prin tranziție demografică este desemnat un proces demografic care are ca
principală trăsătură scăderea mortalității urmată de scăderea natali tății ( fertilității ).
Trecând în revistă o serie de definiții C. Mureșan (1999; 16 și urm.) conchide că
acest proces caracterizează modernizarea demografică inclusă la rândul ei în
revoluția societală modernă. Este vorba deci de evoluții întinse pe cel puț in 100 de
ani -începând de la mijlocul secolului XIX – ale mortalității și natalității. În general
scăderea concomitentă sau defazată a acestora duce la creșterea populației în
diferite proporții (după caracteristicile tranziției). De altfel creșterea explo zivă a
populației este o caracteristică a modernității. Dacă în anul 0 populația lumii era
cotată la cca. 150 -300 de milioane de locuitori sau în anul 1800 cuprindea doar
950 de milioane, creșterea devine apoi semnificativă: 1,7 miliarde în anul 1900; 3,3
miliarde în anul 1965; 5,2 miliarde în 1990 și peste 6 miliarde în anul 2000. De
altfel se prognozează pentru anul 2050 o populație totală de 9,3 miliarde (a se
vedea detalii la www.un.ro/prospect.html). Această creștere nu privește un număr
de 40 de țări dezvoltate din punct de vedere economic sau în curs de dezvoltare,
care vor suferi scăderi semnificative de populație.
Revenind la problematica tranziției demografice trebuie spus că aceasta a
fost numită inițial revoluție demografică de către francezul A. Landry. Acest
important specialist identifica trei regimuri demografice:
1. Regimul primitiv – în care ratele de natalitate și mortalitate se mențin la
cote înalte; mijloacele limitate de subzistență limitează creșterea
populației
2. Regimul intermediar – în care natalitatea se menține la cote ridicate dar
mortalitatea începe să scadă
3. Regimul contemporan – în care valorile ratelor de natalitate și
mortalitate se stabilizează la cote scăzute; aceste evoluții se datorează
proceselor economico -sociale specifice mod ernității.
Teoria lui A. Landry -publicată în 1934 – pleca de la sesizarea că o limitare
a populației dată de mijloacele de subzistență (după Th. R. Malthus) nu mai este
actuală ci mai degrabă trebuie ținut cont de noul comportament nupțiabil al
oamenilor în plină modernitate (numit de Landry “raționalizare a vieții”).
Termenul de revoluție demografică a fost înlocuit – în timp – cu cel de
tranziție demografică însă sensul nu s -a schimbat semnificativ: este vorba de
scăderea mortalității urmată de scădere a natalității cu precizarea că are loc, cel
puțin în fazele intermediare o creștere semnificativă a populației. Să rezumăm
grafic aceste evoluții (cf. V. Trebici, 1975):
Din această schemă se poate observa evoluția concomitentă a celor două
fenomene d emografice și stabilizarea finală la valori deosebit de scăzute ceea ce
semnifică un nivel superior de trai și o speranță de viață la naștere superioară. Cele
patru etape au fost extinse de către C. P. Blacker (apud. V. Trebici, 1995) la
următoarele cinci stadii: stadiul staționar (cu rate înalte de mortalitate și natalitate),
stadiul expansiunii incipiente (mortalitatea începe să scadă), stadiul de expansiune
finală (ambele scad, însă mortalitatea mai accentuat), un nou stadiu staționar (cu
valori scăzute a le mortalității și natalității) și în sfârșit un ultim stadiu cel al
declinului (în care rata de mortalitate o depășește pe cea a natalității rezultând o
creștere negativă a populației). În ce privește ultimul stadiu s -a constatat că el nu
este obligatoriu să apară doar în situații critice (epidemii, războaie, etc.) ci poate
apare, ca și în cazul țării noastre de după 1992 și în vremuri de pace. Aceste
evoluții reclamă elaborarea unor politici prietenoase din punct de vedere
demografic pentru redresarea rat elor fertilității și natalității.
O variantă foarte interesantă asupra aceleiași problematici îi aparține lui
A.J. Coale (1973). După acest autor există două tipuri de tranziție demografică:
malthusiană (scade proporția femeilor căsătorite) și tranziția neo-malthusiană (se
reduce fertilitatea din cadrul căsătoriilor). Se observă că în centrul acestui model
stă tot fertilitatea care suportă o trecere de la un stadiu natural la unul controlat ,
aceste două tipuri de fertilități impunând două tipuri de socie tăți: una tradițională și
una modernă.
Din cele spuse până acum deducem că tranziția demografică este un proces
de durată care va privi, mai devreme sau mai târziu toate țările de pe glob. Se
înțelege că ritmul acestui proces este diferit de la o țară la alta impunându -se
diverse modele. Să le ilustrăm doar pentru țările dezvoltate europene (J. -C.
Chesnais, 1979; apud V. Trebici, 1996):
Tipul și țara Începutul
tranziției Sfârșitul
tranziției Durata
în ani Perioada creșterii
naturale maxime Rata creșteri i
naturale
Model nordic
Suedia 1815 1965 150 1855 -1865 1,6
Model
occidental
Germania 1875 1965 90 1896 -1905 1,5
Model
meridional
Italia 1875 1965 90 1911 -1913
1921 -1930 1,2
J-C. Chesnais amintea și de alte două grupe de modele: pentru țările de
imigr ație și pentru țările în curs de dezvoltare. Pentru România debutul precis al
tranziției demografice rămâne o necunoscută din diverse motive de culegere a
datelor. Cu toate acestea principalii demografi români situează acest început la
mijlocul secolului X IX (a se vedea și analiza făcută de C. Mureșan, 1999). Cu alte
cuvinte începând cu anul 1850 asistăm în spațiul românesc la o scădere vizibilă a
mortalității ceea ce a dus la declanșarea procesului. În anul 1885 a început și
trendul descrescător al natalită ții. Tranziția în sine a durat până la începutul anilor
’90 (deși scăderea natalității a fost întârziată de măsurile pro -nataliste din anii
1966 -1967). Aceste evoluții ar caracteriza la modul cel mai general situația
demografică din Romania cu specificarea că analizele pot fi aprofundate dincolo de
ratele de mortalitate/natalitate, implicând de exemplu speranța de viață la naștere
sau mortalitatea infantilă, fapt ce poate duce la adăugarea unui număr de fenomene
apropiate ca denumire: tranziția structurii p e vârste, tranziția nupțialității etc.
Pentru a concluziona asupra procesului de tranziție demografică să
reamintim odată cu A. Vidal (1994; 123) care ar fi legile tranziției demografice:
1.Dezechilibrul inițial este provocat de scăderea mortalității ( fapt ce devine
o cauză indispensabilă pentru scăderea fertilității)
2. Recului mortalității coincide cu alfabetizarea in masa in special a
populației feminine (cauză a restrângerii dimensiunii familiei)
3. Controlul căsătoriilor a precedat controlul nașt erilor
4. Dezvoltarea economică acompaniază scăderea fertilității
5. Urbanizarea a influențat la rândul ei scăderea fertilității Factorii
favorizanți sunt foarte diverși și nu pot fi enumerați exhaustiv (de
exemplu se pot adăuga: presiunea asupra suprafețelor c ultivate,
practicile moștenirilor etc.).
6. Migrațiile internaționale și mișcările naturale (date de nașteri și
decese) sunt strâns legate.
Toate aceste legi vin să caracterizeze complexitatea unui fenomen
demografic numit cândva de către V. Trebici “paradigma cea mai importantă din
demografia contemporană” (1991a; 296). Acest fapt este cu atât mai relevant din
moment ce se vorbește astăzi despre cea de a doua tranziție demografică . În
această nouă etapă scăderea fertilității este accentuată de progresele tehnic ilor
contraceptive, de disoluția familiei (în sens clasic) de progresele din educație etc.
Demograful D. J. van de Kaa (apud C. Mureșan, 1999; 28) considera că prima
tranziție demografică avea la bază întărirea rolului familiei, putând fi deci
caracterizat ă drept altruistă , pe când cea de a doua tranziție poate fi caracterizată
drept individualistă . Aceste precizări au generat numeroase polemici datorită
diverselor evoluții ale fertilității în diverse țări însă pentru mulți autori este normal
să se vorbeasc ă de a doua tranziție demografică în condițiile unei fertilități care nu
mai poate asigura reproducerea simplă a populației (adică cu mult sub valoarea de
2,10 considerată propice reproducerii) sau în condițiile unei creșteri negative a
populației. Tocmai de aceea demografii atrag atenția asupra acestui fenomen cu
consecințe neprevăzute pe termen mediu și lung.
Lesthaege și Neels44 (2002) au făcut o sinteză a diferențelor dintre prima și
cea de a doua tranziție demografică :
Prima tranziție demografică A do ua tranziție demografică
Căsătoria
-Creștere a pro porției de persoane
căsătorite, scăderea vârstei de
căsătorie -Scăderea proporției căsătoriilor și creșterea vârstei
la prima căsătorie
-Creșterea coabitării (de dinainte sau după
44 Apud M. Hărăguș (2009; 86 -87)
-Coabitare redusă sau în scădere
-Rată scăzută a divorțurilor
-Recăsătorire intensă căsătorie)
-Rată crescută a divorțuri lor; creștere a divorțurilor
timpurii
-Scăderea recăsătoririlor
Fertilitatea
-Declinul fertilității maritale prin
reducerea ei la vârste înaintate,
scăderea vârstei mamei la prima
naștere
-Contracepție cu deficiențe
-Declinul fertilității nelegitime
-Scăderea cuplurilor fără copii -Declinul fertilității prin amânarea nașterilor,
creșterea vârstei la prima sarcină, fertilitate
structurală sub nivelul de înloc uire
-Creșterea eficienței contracepției cu excepția
anumitor grupuri sociale
-Creșterea fertilit ății dinafara mariajului și din
uniunile consensuale
-Creșterea numărului cuplurilor fără copii
Context societal
-Preocupare pentru necesități de
bază (venit, condi ții de muncă,
locuire, sănătate, educație,
securitate socială). Solidaritatea –
valoare de bază.
Crește participarea în rețele
politice, civice , comunitare.
Creșterea coeziunii sociale
-Reglementări stricte din partea
statului și Bisericii. Primul val al
secularizării.
-Creșterea nevoilor "superioare": autonomie,
împlinire, recunoaștere, muncă semnificativă,
toleranță
-Dezangajarea din rețele politice, civice,
comunitare, deplasarea capitalului social spre forme
afective, scăderea coeziunii sociale.
-Stat minimal, am doilea val al secularizării,
revoluție sexuală, refuzul autorității
-Simetria rolurilor de gen, autonomie economică a
femeilor
-Cursul vieții flexibil, stiluri de viață multiple, viitor
deschis
La fel de bine au atras atenția și asupra a ceea ce L. Brown (1988; 54)
denumea capcana demografică . Dacă procesul de tranziție demografică poate fi
imaginat în trei etape, după cum am văzut la început, capcana demografică ar fi un
proces de recul care ar caracteriza anumite țări din lumea a III -a (în special cele din
Africa dar nu numai): ele au trecut de primele două etape dar neputând să treacă în
cea de a treia sunt nevoite să se reîntoarcă la prima etapă. Cu alte cuvinte dacă
trecerea la a treia etapă înseamnă în mod obligatoriu un progres eco nomico -social
sunt destule cazuri când acesta nu a mai avut loc, pe fondul creșterii importante de
populație survenită totuși în cea de a doua fază. Această creștere afectează puterea
de susținere a sistemelor ecologice existând pericolul să fie depășite anumite
praguri naturale. La acest lucru contribuie și slabele investiții în agricultură sau
acțiunile insuficiente de tip ecologic. Se ajunge inevitabil la o scădere accentuată a
nivelului de trai și la o tendință generală de revenire în primul stagiu al tranziției
demografice cu rate înalte de fertilitate și mortalitate. Singura cale de a nu reveni în
stagiul de început este oprirea creșterii populației prin politici antinataliste.
7.1.Tranziția demografică în România de după 1957
După sociologul rom ân C. Zamfir (1999), în țara noastră, după 1957, au
avut loc în mod succesiv următoarele etape ale unei tranziții demografice sui
generis:
1. Tranziția accelerată 1 din perioada 1957 -1966 (caracterizată printr -o politică
demografică liberală încurajată de creșterea economică rapidă dar și de
liberalizarea avorturilor din 1957; rata fertilității a scăzut progresiv).
2. Tranziția frânată din perioada 1961 -1989 (caracterizată printr -o bruscă
legiferare a interdicției avorturilor și o lipsă totală a mijloac elor contraceptive, cu
scopuri pronataliste declarate. Dacă natalitatea a crescut câțiva ani ea și -a revenit
treptat la valori scăzute crescând în același timp numărul copiilor nedoriți sau
dramele umane ale persoanelor care provocau avortul în orice condi ții).
3. Tranziția accelerată 2 din perioada de după 1989 (caracterizată prin noua
liberalizare a avorturilor care a generat în legătură și cu alte fenomene demo –
economice o scădere a natalității).
Comentând aceste evoluții C. Zamfir observă o polarizar e inedită în
comportamentul demografic actual al românilor: în unele segmente crește numărul
familiilor cu foarte mulți copii (este vorba de obicei de familii cu resurse limitate
provenite din mediul muncitoresc și nu rural) în timp ce în alte segmente red ucerea
este semnificativă (în special în familii care aparțin ca venituri clasei mijlocii, care
deci ar avea resursele necesare). În primul caz ar fi vorba chiar de o antitranziție
(vizibilă de exemplu în rândul populației de rromi). Se impune, spune C. Za mfir; o
politică demografică prietenoasă, de suport pentru copil, care să cuprindă un
complex de măsuri sanitare, educaționale, fiscale, alimentare etc. Iar dacă e vorba
de resurse atunci o soluție ar fi ca clasa mijlocie să fie încurajată să ajungă la o
fertilitate de 2 -4 copii. Acesta ar putea fi un răspuns la problematica tranziției
demografice (care poate presupune efecte perverse pe termen mediu și lung).
Tema : o disciplină teoretică devine știință dacă se bucură de următoarele
proprietăți : are un obiect de studiu bine precizat, a ajuns la teorii și legi proprii și
dispune de instrumente de analiză specifice. Încercați să demonstrați plecând de
aici dar de la alte lecturi că demografia este o știință.
Migrația din perspectivă dem ografică
Politici și previziuni demografice
Județ Feminin Masculin Dif. % Județ Feminin Masculi
n Dif. %
București 1124309 981835 114.51% Vrancea 199154 192015 103.72%
Timiș 384695 358191 107.40% Mureș 303398 292550 103.71%
Cluj 373390 3485 65 107.12% Ialomița 149432 144226 103.61%
Dolj 360830 339287 106.35% Sălaj 125911 121626 103.52%
Prahova 416759 392293 106.24% Teleorman 197754 191679 103.17%
Brașov 324903 305904 106.21% Neamț 293172 284187 103.16%
Arad 243921 230025 106.04% Maramureș 266827 258938 103.05%
Brăila 183297 172899 106.01% Mehedinți 145419 141259 102.94%
Constanta 395695 374073 105.78% Galați 320318 311351 102.88%
Ilfov 200840 189911 105.75% Covasna 115955 112777 102.82%
Argeș 332081 314252 105.67% Harghita 168944 16473 0 102.56%
Bihor 317224 301878 105.08% Alba 192720 188256 102.37%
Sibiu 237791 226411 105.03% Olt 227560 222534 102.26%
Hunedoara 240528 229325 104.89% Bacău 377302 369264 102.18%
Buzău 245015 233796 104.80% Gorj 184739 181522 101.77%
Satu Mare 199717 190922 104.61% Botoșani 229668 226305 101.49%
Dâmbovița 269837 258589 104.35% Suceava 374323 369322 101.35%
Caras –
Severin 167396 160651 104.20% Bistrita –
Nasaud 165538 163650 101.15%
Giurgiu 141192 135589 104.13% Iași 460920 458129 100.61%
Calarasi 1616 76 155617 103.89% Tulcea 122397 121852 100.45%
Vâlcea 205423 197748 103.88% Vaslui 237303 242512 97.85%
Tabel nr…
,0 10,0 20,0 30,0 40,0 50,0 60,0 70,0 80,0 90,0 100,0 Irlanda Islanda Franta Norvegia UK Danemarca Suedia Belgia Olanda Luxembourg Finlanda Cipra Estonia Romania Slovacia Spania Liechtenstein Cehia Polonia Elvetia Croatia Grecia Letonia Lituania Portugalia Slovenia Ungaria Malta Austria Italia Bulgaria Germania
0–14 ani 15–64 ani 66 ani si peste
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: I. Ce este demografia. De ce studiem populațiile umane [601918] (ID: 601918)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.