I. Cadrul conceptual juridic [601275]

I. Cadrul conceptual juridic

Datorită efectelor pe care publicitatea le exercită asupra indivizilor și a structurilor
sociale, aceasta a devenit o evidentă forță persuasivă ce conturează evocator lumea
contemporană și viața socială. În societatea actuală publicitatea influențează considerabil felul în
care oamenii văd lumea și pe ei înș iși, mai ales în ceea ce privește valorile și crite riile de
judecată și de comportament.
Este impresionant cum s -a ajuns „de la simple anunțuri la organizarea de campanii
publicitare fiind utilizate mediile de comunicare cele mai moderne, precum cinematograful,
radio, televiziune”.1 Totodată, este îngrij orător cum s -a schimbat rolul publicității : de la a
informa la cel de a crea imagini în jurul amalgamului de produse și servicii.
În cadrul primului capitol mi -am propus clarificarea conceptelor de bază , stabilirea
actelor juridice internaționale și interne de primă importanță ce reglementează publicitatea
comercială și precizarea subiecților comunicării implicați în activitatea comercială.

1.1. Noțiuni generale
Autorul Valerică Da bu în Dreptul comunicării sociale, menționează faptul că publicitatea
spre sfârșitul secolului XVIII impresiona prin „elocvență, retorică, galimați e, cele mai prețioase
adjuvante ”.2 Publicitatea făcea referire la calitățile unui produs sau serviciu, imaginea având doar
un rol decorativ, estetic, cu totul diferi t de ceea ce se întâmplă astăzi: imaginea este creată astfel
încât să impulsioneze mintea consumatorilor , să creeze o legă tura strânsă între obiectul de
vânzare și calit atea pe care o vizează, deținând astfel un rol ornamental.3
Referitor tot la imagine și publicitate , René Huyghe susținea că ,,imaginea provocatoare,
simplificată, etalată, răsunătoare prin culorile și formele concentrate, devine instrumentul unei
racolări universale pe care aviditatea privirilor abia o așteaptă și care declanșeaz ă în cen trii
nervoși reflexe de dorințe, de pofte.”4

1 Octavian Căpătînă, Publicitatea comercială , Editura Universul Juridic, București, 2007, p. 17
2 Valerică Dabu, Dreptul comunicării sociale , Facultatea de Comunicare și Relații Publ ice “David Ogilvy” –
SNSPA București, 2008, p. 286
3 Ibidem , p. 286 -287
4 René Huyghe , Dialog cu vizibilul. Cunoașterea picturii , Editura Meridiane, București, 1981, p. 60

În condițiile în care publicitatea a devenit o necesitate pentru societate , ne propunem să
definim noțiunile din cadrul activităț ii în discuție și să fixăm delimitări pregnante termenilor
pentru a preveni apariția unor confuzii.
Comunicarea vizează transmiterea de informații de la emițător la receptor. În sens
restrâns, conceptul de comunicare socială se referă la schimbul de informații între persoană,
agentul media, autoritatea publică, societate și alte structuri ale acesteia.5 Cu alte cuvinte,
comunicarea socială presupune relația de comunicare individ -individ, individ -societate sau
individ -autorita te.
Dreptul comunicării sociale , în sens general, reprezintă o ramură a dreptului public
formată din „totalitatea normelor juridice ce reglementează relațiile sociale ce se formează în
cadrul comunicării sociale, directe și indirecte dintre oameni, respec tiv indivizi, agentul media,
autoritatea publică și societate ”.6
Comunicarea audiovizuală se referă la punerea la dispoziția publicului sau a unor
categorii de public, prin orice mijloace de comunicație electronică de semne, semnale, texte,
sunete, informații sau mesaje de orice natură, care nu au caracterul unei corespondențe private.7
Sectorul publicității este unul vast și extrem de divers dacă ar fi să ne referim la conținut,
la subiecții comunicării sau la rolul acesteia. Varianta actuală a legi publicități i8 definește
termenul de publicitate drept „orice formă de prezentare a unei activități comerciale, industriale,
artizanale sau liber-profesioniste, având ca scop promovarea vânzării de bunuri și ser vicii, de
drepturi și obligații ”.
În domeniul comunicării co merciale, publicitatea este definită de Legea nr. 504/2002 ,
conform căreia aceasta ilustrează „orice formă de mesaj, difuzat fie în baza unui contract cu o
persoană fizică sau juridică, publică ori privată, în schimbul unui tarif sau al altor beneficii,
privind exercitarea unei activități comerciale, meșteșugărești, profesionale, cu scopul de a

5 Valerică Dabu, op. cit, p. 17
6 Ibidem , p. 58
7 Art. 1, lit. (e) al Legii audiovizualului nr. 504 din 11 iulie 2002, modificată de Legea nr. 591/2002; Legea nr.
402/2003; Legea nr. 510/2004; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2005; Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 3/2006; Legea nr. 197/2006; Legea nr. 364/2 007; Legea nr. 116/2008; Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 181/2008, Legea -cadru nr. 330/2009; Legea nr. 333/2009 ; Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
19/2011; Legea nr. 67/2013 ; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2013; Legea nr. 187/2012; Le gea nr.
95/2014; Legea nr. 103/2014 ; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2015; Legea nr. 181/2015
8 Legea nr. 148/2000, privind publicitatea publicată în M. Of. nr. 359/2.VIII.2000, modificată de Legea nr.
283/2002, O.G. nr.17/2003, O. G. Nr. 90/2004 ; Legea nr. 457/2004; Legea nr. 158/2008

promova furnizarea de bunuri, inc lusiv imobile și necorporale, sau prestarea de servicii
contracost, fie difuzat în scopuri autopromoționale. ”
Pentru o înțelegere mai ampl ă a acestui fenomen, ar fi mai indicată o descriere a
procesu lui însuși decât a termenului: „Advertising -ul (publicitatea) este procesul plasării unor
reclame identificabile, în media bine definite, contra unor costuri cunoscute ale spațiilor sau
timpilor folosiți pentru aceasta” .9
După cum putem observa î n definiția anterioară, dar și în alte lucrări de specialitate ale
diverșilor autori, este preferabil și, deseori utilizat termenul din limba engleză ,, adver tising ”
spre deosebire de cel românesc ,,publicitate” întrucât cel din urmă este folosit și pentru alt
domeniu al comunicării, cel de , ,publicity”. Acest domeniu se conturează în jurul unui „proces
prin care o organizație sau un individ încearcă să se facă cunoscuți opiniei publice, să ocupe un
loc vizibil în spațiul public ”.10 Noțiunea de publici ty se traduce tot prin publicitate, însă acesta
deno tă un alt sens față de cel de adversiting , care presupune plasarea unor reclame vizibile în
mass -media contra unor costuri.
O altă confuzie apare frecvent și între termenii reclamă și publicitate , figurând ca fiind
similari din punct de vedere al semnificației, însă, concept ele sunt diferite. Deși î n limbajul
curent nu se obiș nuiește să se facă distincție, teoreticienii atribuie termenul de publicitate în
special domeniul ui, iar reclama reprezintă produsul efectiv al procesului de comunicare.
Din diversitatea definițiilor oferite ne preocupă în mod prioritar înț elesul ce îi este atribuit
pe planul activității comerciale. Octavian Capățînă, în luc rarea Publicitatea comercială definește
procesul drept „o formă de comunicare desfășurată în cadrul unei activități comerciale,
industri ale, artizanale sau liberale în scopul de a promova procurarea de bunuri ș i servicii,
inclusiv de imobile, de drepturi și de obligații ”, cu finalitatea de a atrage.11
Art. 1, alin. 15 al Legii audiovizualului explică termenul de comunicare comercială
audiovizuală astfel: „ mesaje sonore sau în imagini, cu sau fără sunet, care sunt destinate să
promoveze, direct ori indirect, bunurile, serviciile sau imaginea unei persoane fizice ori juridice
care desfășoară o activitate economică. Mesajele respective însoțesc sau sunt inclus e într -un
program în schimbul unei plăți ori contraprestații sau în scopul autopromovării. Formele de

9 Michael J. Baker, Macmillan Dictionary of Marketing & Advertising , Editura Macmillan Business, London, 1998,
p. 6
10 Mihaela Nicola, Publicitate și Reclamă , SNSPA, curs -online, p. 3
11 Octavian Căpătînă, op. cit., p. 65

comunicații comerciale audiovizuale includ publicitatea radiodifuzată și televizată,
sponsorizarea, teleshoppingul, plasarea de produse și alte forme de p ublicitate”.
Din definiția anterioară putem sesiza faptul că se pune accent mai mult pe aspectul
comercial al comunicării audiovizuale, decât pe misiunea reală a difuzării audiovizuale .
Publicitatea nu se mai reduce la o informație în sensul clasic, ac easta urmărește să sugereze, să
convingă, să influențeze comportamentul consumatorilor și ce e cel mai important, în final, să îl
facă să adere.12
Termenul de consumator , conform Codului de Practică în Comunicarea Comercială ,
elaborat de Consiliul Român pentru Publicitate , face referire la orice persoană fizică sau juridică
expusă la comunicare comercială. Tot aici este definit și consumatorul mediu , drept individ
rezonabil info rmat, atent si precaut, ținând seama de factorii sociali, culturali și lingvis tici.
Agențiile de publicitate (grup de persoane juridice ce oferă servicii în diferite aspe cte ale
comunicării comerciale precum creaț ie, planificare/achizi tie media, cercetare, consultanță, etc.)
îndeplinesc rolul de intermedia r între anunțator și consumator .13 Este menționat în conținutul
acestui set de reguli etice elaborat de RAC și termenul de anunțator : ,,persoană fizică sau juridică
ce își promovează direct sau indirect produse, servicii, drepturi, obligații, firme, mărci, embleme
ori altele ase menea”.

1.2. Norme juridice ce reglementează publicitatea comercială
În societatea contemporană , influențată drastic de spiritul consumerist, normele juridice
privind publicitatea comercială și teleshop ping-ul în domeniul audiovizual au scopul esențial de
a asigura protecția consumatorilor, a prestatorilor de servicii și a interesului public general
împotriva publicității înșelătoare și a consecințelor negative ale acesteia, prezentând totodată
condițiile în care este permisă publicitatea comparativă. Pe lângă protecția consumatorilor,
conform art. 1 din Legea concurenței nr. 2/1996 , un alt scop al publicității comerciale
audiovizuale este de a menține și de a stimula concurența în vederea promovării intereselor
consumatorilor .14

12 Ibidem , p. 12
13 http://membrii.rac.ro/cod , accesat la 16 aprilie 2016
14 http://lege5.ro/Gratuit/gm4tgojqge/legea -concure ntei-nr-21-1996 , accesat la 16 aprilie 2016

Mesajele publicitare comerciale trebuie încadrate între anumite limite cu sco pul de a
asigura respectarea principiile ordinii juridice constituționale și morale . Acestea vizează
„respectarea concurenței loiale, în lipsa căreia nu ar putea funcționa o economie de piață,
conținuturile dăunatoare diferitelor categorii de consumatori, în special al minorilor și al
tinerilor, vizează respectarea drepturilor consumatorilor, ordinea publică și bunele moravuri,
ș.a.”.15
Există o serie d e izvoare juridice internațio nale și interne ce reglementează domeniul
publicității comerciale. În acest sens, amintim punctul 8 din Rezoluția 1003/1993 a Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei care prevede faptul că informația este un drept al
cetățe anului din care rezultă și dreptul de a cere ca informația furnizată de agenții media să fie în
conformitate cu adevărul.16 Având în vedere că informația este un element esențial în procesul
comunicării, acest drept este reglementat și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului care,
în art. 10, punctul 1 , se precizează că ,,orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest
drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica in formații ori idei
fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontier e”.17
Art. 31, punctul 1 din Constituția României18 prevede că ,, dreptul persoanei de a avea
acces la orice informație de inte res public nu poate fi îngrădit”, iar punctul 219 afirmă că
,,autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea
corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal ”. La
punctul 520 se prec izează că serviciile publice de radio și televiziune sunt autonom e și că acestea
trebuie ,,să garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antenă”.
Există și anumite legi organice specific e domeniului publicității dintre care amintim
Codul Civil , în special art. 7 0-77 din cap. II intitu lat Respectul vieții private și al demnității
persoanei umane și Codul Penal : din Partea generală elementele infracțiunii și condițiile
responsabilității iar din Partea specială infracțiunile ce pot fi săvârșite de către subiecții
dreptului comunicării. De exemplu, în art. 215 din Codul penal se dispune: „Inducerea în eroare
a unei personae prin prezentarea ca adev ărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei

15 Cristina Anca Păiușescu, Oana Duță, Dreptul Comunicării , Editura Universitară, Cucurești, 2011, p.
16 http://uzp.org.ro/wp -content/uploads/2012/11/REZOLUTIA -1003.pdf , accesat la 16 aprilie 2016
17 http://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf , accesat la 16 aprilie 2016
18 http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=2#t2c2s0sba31 , accesat la 17 aprilie 2016
19 Ibidem
20 Ibidem

fapte adevă rate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă
s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani”. Faptă mincinoasă este
aceea, care nu corespunde adevărului, realității, în sensul că nu e xistă, sau există altfel și în altă
formă, de cum o prezintă agentul .21
Legile ordinare sunt adoptate de către Parlament cu votul majorității membrilor prezenți.
Regimul juridic general al comunicării prin publicitate în România este stabilit în principal de
Legea 148/2000 privind publicitatea amintită în subcapitolul anterior. Aferent publicității, în
același articol apare termenul de publicitate înșelătoare , ,,orice publicitate care, în orice fel,
inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este
adresată sau care ia contact cu aceasta și îi poate afecta comportamentul economic, lezându -i
interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent”22 și cel de publicitate
comparativă , adică ,, orice publicitate care identifică explicit sau implicit un concurent sau
bunurile ori servici ile oferite de acesta” . Drept urmare, sesizăm că publicit atea trebuie să
informeze corect și să fie făcută în mod responsabil, ținând cont de normele etice și sociale.
Art. 6 prezintă forme ale publicității care sunt interzise . Oricare ar fi mijlocul de
comunicare ce face posibil transferal informațiilor, producătorii și distribuitorii de publicitate
trebuie să respecte condițiile prevăzute în acest articol pentru a fi siguri că ceea ce transmit și
modul de transmitere este în acord cu prevederile legale și nu lezează nicidecum integritatea
fizică sau morală a receptorilor mesajului publicitar.
Tot în Legea 148/2000 , în cap. 3 sunt prezentate dispoziții speciale privind publicit atea
anumitor produse. Astfel, art. 10 interzice publicitatea explicită pentru produsele din tutun , art.
13 interzice publicitatea pentru băuturile alcoolice și tutun în condițiile în care se adresează
minorilor sau înfățișează minori consumând aceste produse, dă o imagine negativă abstienței, sau
nu conține inscripții -advertisment . În ceea ce privește medicamentele, art. 17 susține că
,,publicitatea este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se eliberează fără
prescripție medicală, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agenț ia Națională a
Medicamentului”. Alte produse pentru care difuzarea de materiale publicitare este interzisă sunt:

21 http://legeaz.net/cod -penal -actualizat -2011/art -215-cpen , accesat la 17 aprilie 2016
22 http://www.cdep.ro/p ls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=23812 , accesat la 18 aprilie 2016

substanțele stupefiante și psihotrope, or ice tipuri de arme, muniții, explozivi, metode și mijloace
tirotehnice, cu excepția armelor destinate vânătorii, sportului și a celor de panoplie .23
Anumite aspecte specifice acestui mod de comunicare sunt regrementate prin intermediul
altor dispoziții legale precum Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și
comparativă , Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților și
Legea 504/2002 a audiovizualului.
Dincolo de aceste prevederi cu caracter general, în domeniul audiovizualului regăsim și
anumite decizii și instrucțiuni ale instituțiilor publice precum Decizia CNA nr. 220/2011 privind
Codul de reglemen tare a conținutului audiovizual (cu modificările ulterioare, în special Decizia
Consiliului Național al Audiovizualului nr. 141/2013 ). Codul Audiovizualului prin Decizia
220/2011, capitolul IV, secțiunea a 8 -a24, prezintă reglementările privitoare la emisiunile de
telesho pping, emisiuni ce constau în ,,difuzarea către public a unor oferte de comercializare
directă privind furnizarea contra cost a unor bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobiliare,
drepturi și obligații, care pot fi dobândite numai pr intr-un contract la distanță.” Art. 137,
alineatele 1 și 2 menționează că este esențial ca emisiunile de teleshop ping să fie separate și
evidențiate clar de alte programe audiovizuale . Pentru a se desfășura în deplină corectitudine,
emisiunile de telesho pping trebuie să respecte conform art. 135 prevederile Ordonanței
Guvernului nr. 130/2000 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea
contractelor la distanță și ale Ordonanței Guvernului nr. 85/2004 privind protecția
consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță privind serviciile financiare.
Teleshop ping-ul, la fel ca publicitatea, trebuie să respecte normele etice, să prezinte o informare
decentă și corectă și să nu utilizeze practici comerciale înșelătoar e sau a gresive.
Conform capitolului 4, art. 18 al Legii 148/2000 , răspunzători pentru încălcarea acestor
prevederi sunt autorul, realizatorul de publicitate, reprezentantul legal al mijlocului de difuzare și
persoana care își face publicitate. Încălcarea prevederilor atrage răspunderea materială, civilă,
contravențională sau penală, după caz. Dacă potri vit legii penale, abaterile nu î ndeplinesc
condițiile suficiente și necesare pentru a fi considerate infracțiuni, ele se numesc contravenții și
sunt sancț ionate conform art. 23 cu amenzi cuprinse între 5.000.000 și 40.000.000 de lei.

23 Ibidem
24http://lege5.ro/Gratuit/ge2dcnrwgm/decizia -nr-220-2011 -privind -codul -de-reglementare -a-continutului –
audiovizual/4 , accesat la 20 aprilie 2016

Trebuie menționat și faptul că publicitatea reprezintă totodată și un risc pentru
consumatori. Controlați de dorința de a vinde cu oric e preț, vânzătorii deseori uită de cerinț ele
legale și etice și recurg la exagerări sau chiar la posibile înșelăciuni ce pot avea efecte negative.25
Astfel, c onsumatorii trebuie să aibă cunoștințe suficiente pentru descifrarea semnificației
mesajelor comerciale întrucât se vorbește tot mai mult de spre aspectul deformant al
reprezentărilor pe care reclamele le exprimă. Acestea banalizează valorile deoarece mesajul
publicitar, fiind cât mai scurt și incitant, operează inevitabil o simplificare a realității. 26
În aceste sens, e ste necesară această reglementare a publicității, reglementare ce conține
obligații etice ș i legale împiedicând astfel apariția unor eventualități nefaste pentru consumatori.
Relevant lucrării noastre este să delimităm ceea ce este permis și ceea ce nu este permis în
procesul de transmitere al publicității. Legea publicității stabileste drepturile și obligațiile celor
care realizează publicitatea făcând referire la conținutul materialelor publicitare transmise de
subiecți, indiferent de mijlocul de comunicare ales, atât cât e posibil transferul de informații.27
În concluzie, orice formă de publicitate trebuie să respecte normele legal e iar
producătorii, reprezentanții legali ai mijlocului de difuzare cât și persoana fizică sau juridică care
iși face publicitate trebuie să cunoască aceste prevederi și să realizeze respectiv să distribuie un
mesaj publicitar decent, onest, corect și în s piritul responsabilității etice. Mai presus de orice
scopuri consumeriste, mai presus de profit și de foloase personale, se află întotdeauna legea, lege
dată ca să asigure protecția morală și personală a tuturor cetățenilor. Doar înțelegând și
respectând a cest adevăr putem evolua ca indivizi și implicit, ca societate.

1.3. Subiecții comu nicării comerciale audiovizuale
Subiecții comunicării c omerciale se referă la cele două părți implicate în activitatea
comercială: pe de o parte anunțator ii, agențiile de publicitate, entitațile mass -media , autoritățile
și instituțiile publice iar pe de altă parte consumatorii.
Conform art. 1 al Codului de practică în publicitate elaborat de Consiliul Român de
Publicitate, subiecții trebuie să se asigure c ă mesajele publicitare sunt concepute astfel încât să

25 Cristina Anca Păiușescu, Oana Duță, Dreptul Comunicării , Editura Universitară, Cucurești, 2011, p.
26 Ibidem , p. 31
27 Publicitatea difuzată în cadrul programelor de radiodifuziune si televiziune pe cale radioelectrică sau prin cablu,
ori printr -un sistem electric asimilat acestora se supune prevederilor privind publicitatea în domeniul audiovizualulu

respecte legislația în vigoare, s ă nu conține element e ce ar putea încălca legea și să nu incite la
încălcarea acesteia.
Autorul Octavian Căpătînă, în lucrarea Publicitatea comercială , definește termenul de
anunțator ca fiind acea persoană sau întreprindere care încheie un contract de publicitate în
scopul de a -și lansa pe piață produsele sau serviciile sau de a -și extinde clientela. Anunțato rul are
libertatea de a alege drept partener orice agenție de publicitate pe care o consideră indicată să
reprezinte interesele sale comerci ale. O obligație ce revine anunț atorului decurge din statutul său
juridic de agent economic înmatriculat la oficiul registrului comerțului.28 Potrivit art. 29 d in
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului29, „comerciantul este obligat să menționeze pe
facturi, oferte, comenzi, tarife, prospecte și orice alte documente întrebuințate în comerț,
numele/denumirea, sediul social, codul unic de înregistrare și, da că este cazul, codul numeric
personal. Sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor
cuprinde elementele prevăzute de legislația din domeniu.”
Agențiile de publicitate se limitau să îndeplinească stric rolul de intermediar între
anunțator și suporți, încheind contractele necesare în numele ori pe seama comerciantului
interesat, încasând o suma de bani sub forma unui comision pentru serviciile prestate.
Demesurile pornea u la inițiativa agențiilor, cautând potențiali anunțatori. Pe parcurs, sarcinile
agențiilor s -au amplificat, ajungând să conceapă și să concretizeze campanii publicitare
cumulând astfel o dublă calitate: intermediar și prestator de servicii. Astăzi, struct ura acestor
unități a devenit foarte complexă, cuprinzând compartimente de creație, de studii, de medii de
publicitate, de promovare a vânzărilor, de relații publice dar și compartimente de servicii
funcționale generale precum contabilitate, facturare, etc ..30
Autoritățile publice sunt structuri ale statului înzestrate cu putere publică în domeniul
legiferării, administrației publice, în domeniul judecătoresc sau constituțional.31 Instituțile
publice reprezintă organe înzestrate de stat cu competențe, person al, mijloace materiale,
financiare și personalitate juridică, în scopul satis facerii unor interese publice fără a putea folosi
mijloace legale de constângere.32

28 Octavian Căpătînă, op. cit , p. 46
29 http://www.onrc.ro/documente/legislatie/LEGE_Nr_26.pdf
30 Octavian Căpătînă, op. cit , p. 46
31 Valerică Dabu, op. cit , p. 194
32 Ibidem

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) este unitatea
guvernamentală din Români a cu îndatoriri în sfera protecț iei consumatorului. ANPC reprezintă
biroul unic de legătură responsabil cu aplicarea Regulamentului (CE) nr.2006/2004 privind
protecția consumatorului. Dintre atribuțiile unităț ii amintim: asigură armonizarea cadrului
legislativ național cu reglementările din Uniunea Europeană în dome niul protecției
consumatorilor; elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale administrației publice,
proceduri privind obiectivele, condi țiile și modul de colaborare în desfășurarea activității de
protecție a consumatorilor; desfășoară activități de supraveghere a pieței produselor și serviciilor
destinate consumatorilor; asigură respectarea dispozițiilor legale privind protecția
consumator ilor, referitoare la securitatea produselor și serviciilor, precum și la apărarea
drepturilor legitime ale consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piață la producători,
importatori, distribuitori, vânzători, prestatori de servici i, inclusiv servici i financiare;
coordonează schimbul rapid de informații cu instituțiile și organele competente, naționale și
internaționale, privind produsele și serviciile care reprezintă risc pentru sănătate a și securitatea
consumatorilor, etc. .33 ). În România protecția consumatorului , în ansamblul ei este
reglementată de Ordonanța Guvernului nr.21/1992 , cu modificările și completările ulterioare.34
Pe lângă ANPC, se numără și alte instituții guvernamentale care au responsabilități
privind protecția consumatorului, în do meniile specifice de activitate, conform HG 244/2007,
precum: Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Sănătății, Ministerul Administrației și
Internelor, Banca Națională a României, Consiliul Naț ional al Audiovizualului (CNA).
Ministerul Finanțelor Publi ce funcționează ca organ de specialitate al administrației publice
centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care aplică strategia și Programul
de guvernare în domeniul finanțelor publice.35 Ministerul Administrației și Internelor stabilește,
potrivit legii, măsuri pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, precum
și a proprietății publice și private.36
Principalele organe de control sunt Consiliul Național al Audiovizualului ( CNA) și
Consiliul Român pentr u Publicitate ( RAC). Consiliul Național al Audiovizualului reprezintă o
autoritate publică autonomă, garant al interesului public în domeniul serviciilor de programe

33 http://www.anpc.gov.ro/ , accesat la 20 mai 2016
34 Ordonanta Guvernului nr.21/1992 modificată de Legea nr. 363/2007; O.U.G. nr. 174/2008 publicată în MOF nr.
795 din 27/11/2008.
35 http://www.mfinante.gov.ro/acasa.html?method=inceput&pa gina=acasa , accesat la 20 mai 2016
36 http://www.mai.gov.ro/ , accesat la 20 mai 2016

audiovizuale. În acest context, CNA, potrivit art. 10 al Legii audiovizualului are obligația de:
,,a) a asigura respectarea exprimăr ii pluraliste de idei și opinii; b) încurajarea liberei concurențe;
c) protejarea demnității umane și a minorilor; d) transparența activității proprii, creșterea
nivelului de sensibilizare a opiniei pu blice în legătură cu utilizarea serviciilor media audiovizuale
în mod eficient și în condiții de siguranță, prin dezvoltarea și promovarea educației pentru media
la nivelul tuturor categoriilor sociale; e) protejarea culturii și a limbii române, a cu lturii și
limbil or minorităților; f) monitorizarea serviciilor de programe și a serviciilor media
audiovizuale la cerere, în vederea respectării de către acestea a prevederilor legale în materie, g)
un raport echilibrat între serviciile naționale de radiofuziune și serviciile locale, regionale ori
tematice; h) pluralismul surselor de informare a publicului ; i) transparența mijloacelor de
comunicare în masă din sectorul audiovizual; j) încurajarea coreglementării și autoreglementării
în domeniul audiovizual ; k) încurajarea furnizorilor de servicii media audiovizuale în vederea
asigurării de condiții ca serviciile furnizate să devină accesibile persoanelor cu deficiențe de văz
sau de auz; l) transparența mijloacelor de comunicare î n masă din sectorul audiovizual. ”37
Majoritatea deciziilor CNA se bazează pe cei doi stâlpi care asigură cadrul legislativ ce
guvernează în România domeniul audiovizual: Legea Audiovizualului nr.504/2002 adoptată de
Parlamentul României și Codul de reglementare a conținutului audiovizual adoptat de CNA în
2006. Legea Audiovizualului oferă cadrul general privind activitatea radiodifuzorilor și a
Consiliului Național al Audiovizualului din România. Codul de reglementare a conținutului
audiovizual detaliază obligațiile posturilor de radio și de televiziune licențiate în România în
ceea ce privește conținutul editorial, precum informarea corectă, protecția demnității umane,
dreptul la replică, protecția minorilor și respectarea regimului publicității.38
Consiliul are drept de control asupra conținutului programelor oferite de furnizorii de
servicii media audiovizuale numai după comunicarea publică a acestor programe. Controlul pe
care îl care asupra conținutului serviciilor de programe și asupra ofertei d e servicii de programe
se realizează periodic și ori de câte ori Consiliul crede că este necesar sau primește o plângere cu
privire la încălcarea de către un furnizor a prevederilor legale, a normelor de reglementare în
domeniu ori a obligațiilor înscrise în licența audiovizuală. Conform art. 88 , acesta se realizează
din oficiu, la colicitarea unei autorități publice, sau ca urmare a reclamațiilor depuse de o

37 http://www.cna.ro/ -Legisla -ie-.html , accesat la 27 aprilie 2016
38 Ibidem

persoană fizică/juridică sau a unei organizații neguvernamentale specializate în protejarea
dreptur ilor omului, a drepturilor femeii și copilului. Acesta este obligat să anunțe autoritățile
competente cu privire la apariția unor încălcări ale prevederilor legate care nu intra în
competența sa
Activitatea Consiliului este urmarită de către Parlament, p rin dezbaterea raportului anual,
care se prezintă pentru anul anterior, și ori de câte ori comisiile de specialitate ale Parlamentului
solicită președintelui Consiliului rapoarte specifice. Conform art. 20 , Consiliul are obligația de a
publica rapoarte per iodice privind modul în care își exercită atribuțiile ca drept de garant al
interesului public.
Consiliul Româ n pentru Publicitate sau Romanian Advertising Council (RAC) este o
organizație profesională , non-guvernamentală, non profit ș i independentă. Codul de practică în
publicitate (numit în continuare " COD -ul") emis de RAC cuprind e un set de reguli etice ce
trebuie respectate de toți cei implicați în domeniul publicității și în orice formă de comunicare
comercială, pentru a asigura o comunicare corec tă, cinstită și decentă în respectul legii și al
principiilor de practică în publicitate și comunicare comercială formulate de Ca mera
Internațională de Comerț (ICC), recunoscute la nivel internațional atât în formă , cât și în
conținut. Obiectivele princip ale ale Codului sunt: protejarea intereselor consumatorului,
protejarea interesului public general împotriva eventualelor consecințe negative ale comunică rii,
asigurarea cadrului necesar unei concurențe loiale pe piață . Regulile Codulu i constituie baza
autoreglementă rii în comunicare.39
În ceea ce privește celălalt segment, este important profilul psihologic al consumatorului
cât și factorii car e influențează actul de consum. Acestea reprezintă o preocupare permanentă
pentru echipa ce se ocupă de realizarea reclamei, echipa formată din economișt i, designeri,
psihologi, etc., oameni care privesc din mai multe puncte de vedere dorințele consumatorilor,
încercând să creeze prin mesajul reclamei o legătură directă între produse și consumatori.40
Având în vedere c ă publicul este supus unui bombardament mediatic continuu iar mesajele
publicitare promit obsesiv aceleași lucru (binele, bucuria) și prezintă o lume populată de

39 https://www.rac.ro/cod , accesat la 27 aprilie 2016
40 Berca Alexandru, Reclamă și publicitatea comercială , Institutul de Economia Comert ului Interior si a Turismului
, București, 1979, p.

personaje fericite ce posedă produsul miraculos, indivizii sunt prinși între nevoile și impuls urile
lor și limitele puse în calea satisfacerii lor.41 130
Publicitatea sugerează soluții pentru o rapidă dezvoltare socială și fabrică dorințe (exemplu
modelul AIDA). Acest model este un bine cunoscut model de evaluare a efectului publicitar
folosit de d epartamentele de marketing din companiile producătoare de bunuri și servicii. Prima
etapă a acestei metode este atenția (Attension), cea de a doua este interesul (Interest), a treia este
reprezentată de dorința de a cumpăra (Desire) iar cea din urmă cumpăr area (Action). 42

II. Forme ale publi cității comerciale audiovizuale

Cel de al doilea capitol se axează pe formele publicității comerciale audiovizuale și pe
cerințele legale ale acesteia. Astfel au fost evidențiate materiale publicitare ce conțin intenționat
sau nu aspecte legate de persuasiune, manipulare și etică .

2.1. Principiile publicității legale
Principiile publicității provin din principiile dreptului comunicării cu unele excepții
prevăzute de lege. Legea 148/2000 reglementează principiile publicității restrânse și conform art.
2, dispozițiile se aplică conținutului materialelor publicitare și mesajelor publicitare transmise de
acestea, indiferent de mijlocul de comunicare ce face posibil transferul informației în cadrul
acestei forme de publicitate.
Cele mai importante principii ale publicității vizează corectitudinea, responsabilitatea
socială și reglementări privind anumite forme și dispoziț ii speciale ale publicității. Subiecții
publicității trebuie să garanteze că publicitatea respectă legislația, că aceasta nu conține abater i
de la lege și că nu instigă la încălcarea legii.

41 Ion Stavre, Reconstrucția soci etății românești prin audiovisual , Editura Nemira, București, 2004, p. 130
42 Idem , p. 131

Valeric ă Dabu în lucrarea Dreptul comunicării sociale amintește câteva principii
specifice ale publicității în general: orice publicitate trebuie să fie corectă și onestă; publicitatea
să fie în mod clar identificabilă ca atare; publicitatea să aibă principal scop informarea nu
manipularea consumatorilor; publicitatea să evite orice discriminare interzisă de lege pe criterii
sociale, p olitice, de rasă, naționalitate, sex, vârstă, religie, origine, etnie, handicap sau orientare
sexuală; prin publicitate să nu se încalce drepturile și libertățile celorlalți; publicitatea să
urmărească principiile ofertei; publicitatea să îndeplinească normele unei competiții corecte și
transparente; să nu contravină ordin ii publice și bunelor moravuri.43 Conform art. 22 al legii
publicității , încălcarea prevederilor atrage răspunderea materială, civilă, contrav ențională sau
penală, după caz.
În România pentru projetarea consumatorilor, în special a minorilor de conținuturile
dăunătoare, pentru respectarea concurenței loiale în lipsa căreia nu s -ar putea dezvolta o
economie de piață, pentru respectarea ordinii publice și a bunelor moravuri, anumite practici sunt
interzise iar altele cer mențiuni obligatorii pent ru a oferi un mesaj cât mai clar.
Potrivit art. 5 al Legii nr. 148/2000 privind publicitate , pentru ca publicitatea să fie legală
trebuie ,,să fie decentă, corectă și să fie elabor ată în spiritul responsabilității sociale”. În art. 6 al
aceleiași legi, sunt prezentate situațiile în care publicita tea este interzisă: a) când publicitatea este
înșelătoare; b) atunci când publicitate a prezintă conținut subliminal; c) prejudiciază respectul
pentru demnitatea umană și morala publică ; d) atunci când materialul publicitar include
discrim inări bazate pe rasă , sex, limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau naț ionalitate;
e) când atentează la convingerile religioase sau politice ; f) în cazul în care se aduc preju dicii
imaginii, onoarei, demnității și vi eții particulare a persoanelor ; g) atunci când se exploatează
superstiț iile, credulitatea sau frica persoanelor; h) prejudiciază securitatea perso anelor sau incită
la violență ; i) se încurajează un comportament care pre judiciază mediul înconjură tor j) se
favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar
prevederilor legale.
Se poate sesiza că definiția termenului de ,,publi citate” dată de art. 4 din legea precizată
anterior nu include publicitat ea care are alte scopuri decât promovarea vânzării de bunuri și
servicii, de drepturi și obligații cum ar fi de exemplu publicitatea politică și publicitatea
electorală. În articolul menționat sunt definite doar trei forme de publicitate : publicitatea

43 Valerică Dabu, op.cit, p. 290

înșelătoare , publicitatea subliminală (practice interzise) și publicitatea comparativă care este
legală doar dacă îndeplinește cumulativ anum ite condiții prevăzute la art. 6 al Legii 158/2008
privind publicitatea înșelătoare și comparativă . De constatat e ste faptul că în domeniul
comunicării audiovizuale potrivit Legii nr. 504/2002 se folosesc și sintagmele “ publicitatea
mascată ”, “teleshoppingul mascat ” pe care le vom detalia într -un următor subcapitol.
2.2. Publicitatea înșelătoare
Lege a nr. 148/2000 conține reglementări cu privire la regimul juridic al publicității
înșelătoare și comparative, însă, datorită unor considerente ce țin de armonizarea legislației
românești cu cea europeană, dar și datorită nevoii de a li se clarifica regimul jurid ic, aceste
prevederi au fost preluate și completate în cadrul Legii nr. 158/2008 . Aceasta a abrogat
prevederile corespunzătoare din Legea nr.148/2000.
Drept urmare, în art. 3 al Legii 158/200844 sunt definite cele două forme ale publicității.
Publicitate înșelătoare este acea ,,publicitate care în orice mod, inclusiv prin modul de
prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora i se adresează ori care iau contact
cu aceasta și care, din cauza caracterului înselător, poate afecta comportamentul economic al
acestora sau care, din ac est motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurrent.” Prin urmare,
publicitatea devine înșelătoare când în prezentarea sau strucura sa se surpind elemente ( de
exemplu informații neclare sau incorecte) ce încearcă să influențeze economic consumatorii .
Publicitatea înșelătoare este o practică foarte periculoasă care aduce atingeri atât intereselor
private dar care tulbură deasemenea și ordinea economică și socială. Atunci când se depăsesc
anumite limite, trecându -se dincolo de pragul adevărului și pătr unzând în domeniul minciunii, al
înșelăciunii, legiuitorul este nevoit să intervină pentru a -i proteja pe consumatori.45
Conform art. 4 al aceleiași leg i, publicitatea înșelătoare este interzisă, această lege fiind
general ă, chiar dacă nu a cauzat niciun p rejudiciu consumatorului. Însă, următ orul punct, art. 5,
precizează că trebuie luat e în considerare toate aspectele publicității pentru a putea remarca dacă
aceasta este înșelătoare. Aceste aspect e se referă la:
a) caracteristicile bunurilor sau serviciilor , cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de
execuție, compoziția, metoda și data fabricației bunurilor ori a prestării serviciilor, dacă acestea

44 Lege publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 559 din 24/07/2008; Legea a fost adoptata de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
45 Vasile Patulea, ,, Modurile de stimulare a acțiunilor comerciale și practici abuzive în această privință.
Publicitatea comercială înșelătoare ”, publicat în Dreptul, t. 20, nr. 5, Editura Universul Juridic, București, p. 78

corespund scopului lor, destinația, cantitatea, parametrii tehnico -funcționali, originea geografi că
sau comercială, rezultatele asteptate ca urmare a utilizării lor ori rezultatele și caracteristicile
esențiale ale testelor sau ale controalelor efectuate asupra bunurilor ori a serviciilor;
b) prețul sau modul de calcul al și condițiile în care se dis tribuie bunurile ori se prestează
serviciile ;
c) natura, atribuțiile și drepturile comerciantului care iși face publicitate , cum ar fi: identi tatea
si bunurile sale, calificările și deț inerea drepturilor de proprietate industrială, comercială sau
intelect uală ori pre miile și distincțiile acestuia.
În vederea combaterii și stopării publicității înșelătoare, comercianții, precum și
asociațiile și organizațiile care au un interes legitim pot să înștiințeze Ministerul Finanțelor sau,
după caz, Consil iul Național al Audiovizualului.46
Această practică este dezaprobată de toate categoriile socio -profesionale: a) cea a
mediilor profesionale care acuză de falsificarea jocului normal al schimburilor și de aruncarea
unor suspiciuni asupra unor anumite tipuri de produse sau servicii; b) cea a agențiilor de
publicitate care compătimesc compromiterea forței de convingere a publicității; c) a
consumatorilor care se plâng că sunt privați de libertatea de a alege; d) a autorităților publice care
denu nță dezordinile pe care le cauzează publicitatea înșelătoare .47
În capitolul IV al Legii nr. 148/2000 sunt prevăzute reglementări referitoare la
răspunderea juridică. Art. 8 enunță că ,,autorul, realizatorul de publicitate și reprezentantul legal
al mijlocului de difuzare răspund solidar cu persoana care își face publicitate în cazul nerespetării
acestor prevederi.” De la acea stă regulă se detașează două excepții: în cazul în care se sesizează
forme de publicitate înșelătoare sau de publicitate comparativă , este trasă la răspunderea
persoana care își face publicitate. Comerciantul este obligat să pună la dispoziția reprezentanților
Ministerului Economiei și Finanțelor toate documentele, datele și informaț iile care să
demonstreze exac titatea afirmațiilor cuprinse în materialul publicitar48. Dacă persoana care își
face publicitate nu are sediul în România sau dacă nu poate fi identificată, răspunderea revine,
după caz, reprezentantul său legal în România, autorului, realizatorului de pu blicitate sau

46 Cap III, art. 7, al Legii 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă
47 Vasile Patulea, ,, Modurile de stimulare a acțiunilor comerciale și practici abuzive în această privi nță.
Publicitatea comercială înșelătoare ”, publicat în Dreptul, t. 19, nr. 6 , Editura Universul Juridic, București, 2008 p.
78
48 Cap III, art. 9, alin. (3) al Legii 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă

reprezentantului legal al mijlocului de difuzare.49 Potrivit art.30 pct.8 din Constituție:
„Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine
editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului ma nifestării artistic, proprietarului
mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de
presă se stabilesc prin lege.”
Nerespectarea de către comercianți a prevederilor art. 4 din lege (potrivit cărora
publicitatea înșelătoare este interzisă) și art. 6 (privind publicitatea compar ativă) constituie
contravenții și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei. Constatarea și aplicarea
sancțiunilor se fac de către reprezentanții Ministerului Finanțelor sau, după caz, ai Autorității
Naționale pentru Protecția Consumatorilor.50
Unel e form e ale publicității înșelătoare sunt încriminate și în art.271 pct. (1) și (2) din
Legea nr. 31/199051 (legea societăț ilor, o lege extrapenală, ce conține dispoziții penale, deoarece
reglementează în principal constituirea, organizarea, funcționarea, dizolvarea și lichidarea
societăților comerciale și, doar în subsidiar, are în vedere o serie de fapte legate de aceste
aspecte, fapte calificate drept infracțiuni).unde se dispune: ,,Se pedepsește cu închisoare de la
unu la 5 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al
societății, care ”:
1. prezintă, cu incorectitudine în rapoartele și declarațiile adresate publicului, date eronate asupra
constituirii societății ori asupra condițiilor economice ale acesteia sau ascunde cu rea -credință
asemenea date;
2. comunică , cu rea credință, acționarilor/asociațilo r o situație financiară greșită sau cu date
greșite asupra condițiilor economice ale societății, cu scopul de a ascunde situația ei concretă .
Pe lângă aplicarea sancțiunii contravenționale, instituțiile și autoritățile abilitate pot
adopta, în funcție de cazul cercetat , următoarele măsu ri prezentate în art. 5 al Legii 148/200052:
interzicerea publicității, în cazul în care a fost difuzată sau urmează să fie difuzată; încetarea
publicită ții până la momentul corectării ei; publicarea deciziei autorității publice, în totalitate sau
parțial, și stabilirea modului în care urmează să se realizeze; publicarea pe cheltuiala

49 Cap. IV, art. 19 a l Legii 148/2000 privind publicitatea
50 Cap. III, art 8 al. (1) și (2) al Legii 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă
51 http://legeaz.net/legea -31-1990/ , accesat la 12 mai 2016
52 http://www.legi -internet.ro/legislatie -itc/publicitate/legea -nr1482000 -privind -publicitatea.html , accesat la 12
mai 2016

contravenientului a unuia sau mai multor anunțuri rectificative, cu fixarea conținutului și a
modului de difuzare.
Exemple putem găsi foarte ușor în toate domeniile și pe toate canalele de transmisie a
informațiilor . O să exemp lific cu un spot Tv realizat d e operatorul de telefonie mobilă Vodafone,
potrivit căruia informațiile comunicate induc în eroare consumatorul cu privire la natura unuia
dintre bonusurile oferite de aceștia . Vocea din off a spotului transmite următorul mesaj: „Acum
pentru tine, Vodafone a mărit bonusurile. Doar la cartela Vodafone ai bonusuri în minute și
bani. Reîncarcă acum și primești pe loc 100 de minute în rețea și bonusuri în bani de până la 20
de euro . Intră în cea mai tare rețea. Merită! Vodafone.” Pe ecran, pe un font roșu este scris:
,,Doar la Cartela Vodafone, Pentru toți utilizatorii , Cele mai mari bonusuri în minute și bani .
Trimite SMS gratuit la 567 . Primești pe loc 2 bonusuri: 100 de minute la fiecare reîncărcare de
5 euro și bani” .53
După v izionarea și audierea spotului , membrii CNA au constatat că acesta încalcă
prevederile art. 107 conform căruia ,,publicitatea și teleshoppingul trebuie să servească
interesului public prin respectarea regulilor informării și ale unei competiții corecte”, art. 111
potrivit căruia ,,d urata publicității și a teleshoppingului nu constituie un motiv care să justifice
înlăturarea obligațiilor de informare corectă a publicului în legătură cu bu nurile sau serv iciile
promovate” , art. 114 alin. (1) lit. c) și alin. (2) potrivit cărora informațiile prezentate nu trebuie
să inducă în eroare publicul în privința prețului și trebuie prezentate lizibil pe o perioadă
suficientă de timp astfel încât să fie percepute de telespectatori , precum și pe cele ale art. 115 din
Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările
și completările ulterioare. Potrivit ultimului articol menționat, ,,p ublicitatea sau teleshoppingul
care se re feră la o ofertă specială trebuie să indice, în mod clar și neechivoc, data la care
încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul că oferta specială se referă la stocul de bunuri ori de
servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care
se aplică prețul spec ial sau alte condiții specifice.”
Afirmațiile ,,bonusuri în minute și bani", respectiv ,,bonusuri în bani" pot induce în
eroare consumatorul, prin lipsa de precizie cu privire la natura și caracteristi cile ofertei.
Informațiile puse la dispoziția publicului telespectator sunt ambigue și induc ideea că, după
reîncărcare, primești bani cash, unități monetare în sumă de până la 20 de euro. Conform datelor

53 http://www.cna.ro/ , accesat la 12 mai 2016

publicate pe site -ul Vodafone, acest bonus este, d e fapt, un credit în euro transferat în contul
cartelei, credit din care poți efectua convorbiri în valoarea sumei aferente reîncărcării și nu bani
propriu -ziși. Mai mult, la vizionarea spotului, membrii CNA au observant că textul scris în
partea de jos a ecranului nu este lizibil, că nu prezintă în mod clar dacă suma de 5 euro include
TVA și constituie prețul integral, iar perioada de valabilitate a acestei oferte nu este menționată.
2.3. Publicitatea comparativă
Folosirea publicității comparative este un subiect din ce în ce mai dezbătut și contestat
datorită liniei delicate de separ are dintre ceea ce este permis ș i ceea ce este interzis prin lege în
privinț a acestui tip de publicitate. Prin publicitatea compara tivă în spiritul legii Legii 158/200854
se ințelege ,,orice publicitatea care identifică în mod explicit sau implicit un concurent ori bunuri
sau servicii oferite de acesta ”.
Compararea în spațiul public a bunurilor și serviciilor cu cele ale competitorilor se
situează, din start, la granița practicilor comerciale corecte însă este una dintre cele mai
atrăgătoate modalităț i de per suadare a publicului în favoare personală. Admiterea acestei
publicități a inițiat dificultăți datorită temerii de unele derivări, fiind foarte ușor de inserat, într –
un mod subtil, o minciună pentru că atunci când un comerciant își compară propriile produse și
servicii cu cele ale concurenților, n u o face obiectiv, ci în așa fel încât să îți pună în valoare
produsele sale.55 Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere și consecințele pozitive pe care le
poate determina publicitatea în cauză: intensificarea concurenței și ameliorarea informării
conc urenței.56
În ceea ce privește publicitatea comparativă, ca să fie legală ea trebuie să îndeplinească
condițiile prezentate la art. 6: să nu fie înșelătoare, să compare bunuri sau servicii care răspund
acelorași nevoi sau sunt destinate acelorași scopuri, s ă compare în mod obiectiv, relevant și
verificabil caracteristicile esențiale (de exemplu prețul) ale acelor bunuri sau servicii, să nu
discrediteze sau ofenseze în niciun fel mărcile concurente, să se refere la produse cu aceeași
denumire în cazul produse lor cu denumire de origine, să nu profite în mod neloial de reputația
unei mărci, să nu prezinte bunuri sau servicii ca imitații purtând o denumire comercială protejată,
să nu creez e confuzie între comercianți, între cel care își face publicitate și un con curent sau între

54 http://lege5.ro/Gratuit/geytimrtgm/legea -nr-158-2008 -privind -publicitatea -inselatoare -si-publicitatea -comparativa ,
accesat la 20 mai 2016
55 Vasile Patulea, ,, Modurile de stimulare a acțiunilor comerciale și practici abuzive în această privință.
Publicitatea comercială neloială ”, publicat în Dreptul, t. 19, nr. 5, Editura Universul Juridic, București, 2008, p. 80
56 Ibidem

mărci, denumiri comerciale, alte semne distinctive, bunuri ori servicii ale celui care își face
publicitate și cele ale unui concurrent. Un alt aspect demn de menționat este faptul că legalitatea
publicității comparative este dată de preze nța cumulativă a tuturor acestor aspecte, deci este
esențial ca furnizorii și producătorii de mesaje publicitare să cunoască toate aceste lucruri și să
țină cont de ele.
Comparațiile care se referă la o o fertă specială trebuie să precizeze , în mod clar și
neechivoc, data la care se termină oferta sau, dacă este cazul, fap tul că oferta specială face
referire la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă,
data de începere a perioadei în care se aplică prețul speci al sau alte condiții specifice. 57
In con cluzie, publicitatea comparativă poate fi folosită în România, dar numai în anumite
condiții care trebuie bine an alizate și îndeplinite concomitent . Dacă beneficiile prezentate prin
comparație sunt concrete și obie ctive, publicitatea comparativă poate constitui un mijloc de
stimulare a concurenței și de promovare a transparenței între competitori. În caz contrar, există
riscul de a denatura concurența și a discredita propria imagine, dacă avantajele prezentate nu au
un suport real.
De-a lungul timpului, mai multe spoturi TV la A qua Carpatica au fost interzise din cauza
încălcării anumitor articole ale legislației audiovizuale, privind informarea corectă. Problemele
erau legate, de cele mai multe ori, de folosirea afirmației „cea mai pură apă minerală din lume”
sau „singura apă minerală din lume fără nitrați” în spoturile brand -ului prezentat.

sursa: http://www.paginademedia.ro/2012/05/reclamele -la-aqua -carpatica -vor-fi-schimbate

Pentru corecta informare a publicului consuma tor, CNA consideră că pentru a putea fi
menținută în spot afirmația ,,Singura apă minerală carbogazoasă din lu me, fără nitrați!’ este

57 Cap II, art. 9 al Legii 148/2000 privind publicitatea

absolut necesară precizarea în spot a sursei (laboratorului) care își asumă r ăspunde rea certificării
informației, iar în cazul în care nu se va indica sursa, formularea ,,singura apă minerală
carbogazoasă din lume fără nitrați’’ urmează a fi eliminată.58
Membrii Consiliului Național ai Audiovizualului au considerat că publicitate a la produsul
,Aqua Carpa tica are un caracter înșelător, în sensul că, în lipsa unei informări corecte și complete
a publicului telespectator referitoare la caracteristicile apelor minerale promovate,
comportamentul și interesele economice ale acestuia pot fi p rejudiciate. Pentru aceste
considerente, ținând cont de dispozițiile art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 158/2008 privind
publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă și cu respectarea prevederilor art. 15 din
Legea audiovizualului nr. 504/2002 , cu modificările și completările ulterioare, Consiliul
Național al Audiovizualului dispune intrarea de îndată în legalitate în privința spoturilor
publicitare de promovare a apei minerale Aqua Caraptica derulate pe posturile de televiziune.59
S-a decis că u rmătoarele texte nu respectă legea: 1. Singura apă minerală fără nitrați din lume;
2. Cea mai pură apă carbogazoasă din lume; 3. Legea din România permite de cinci ori mai
mulți nitrați decât permit medicii pediatric; 4. Apa cu cel mai scăzut conținut de n itrați din
România
Aqua Carpatica și -a promovat calitatea apei printr -o com parație directă cu adversarii săi .
Un click online pe site -ul lor trimite la o pagină în care mai multe mărci de apă mineral din
România sunt comparate (ca nivel al nitraț ilor) cu Aqua Carpatica. Consumatorul alege marca de
apă pref erată, iar reclama îl informează cu cât este mai mare valoarea nitraților față de Aqua
Carpatica. Nu se precizează care este limita maximă a nitraților admiși în general într -o apă
minerală.

58 http://www.cna.ro/Decizia -nr-227-din-08-05-2012.html?var_recherche=aqua%20carpatica , accesat la 20 mai
2016
59 Ibidem

Sursa: http://www.paginademedia.ro/2014/06/aqua -carpatica -atac-la-concurenta -printr -o-campanie -online

2.3. Publicitatea subliminală
Acum mai bine de o jumă tate de secol un nou fenomen intra în atenția societăți i și ridica
numeroase semne de î ntrebare în ceea ce privește încercarea acestor mesaje subliminale de a
influența acțiunile oamenilor fără ca aceștia să conștientizeze. Septimi Chelcea, î n
,,Psihosociologia publicității ” precizează că este vorba doar despre ,,un mit modern care
fascinează publicul, dar nu sporește vânzările”.60
Totul a început în 195 atunci când James Vicary, cercetăt or în domeniul marketingului a
introdus frazele ,,Drink Coca -Cola” ( Beți Coca -Cola) și Hungry? Eat Popcorn ( Vă este foame?
Mancați Popcorn) într -un film fără ca acestea să fie percepute conștien t de către public (cuvintele
apăreau pe ecran doar 0,0003 secunde, timp suficient pentru ca subconștientul să le pre ia, dar
insuficient pentru ca privitorul să își dea seama de acestea. Rezultatele experimentului au arătat
că vânzările la bufetul cinematografului au crescut cu 57,5% (popcorn) și 18,1% ( Coca -Cola) .
Deși câțiva ani mai târziu, în 1984, James Vicary a recunoscut în revista Advertising Age că totul
a fost un fals, acest mit al eficienței reclamelor subliminale a rezistat în timp, publicul
continuând să acuze industria publicității de manipulare prin mesaje subliminale.61
Legea Nr. 148/2000 definește publi citatea subliminală ca fiind ,, orice publicitate care
utilizează stimuli prea slabi pentru a fi percepuți în mod conștient, dar care pot influența
comportamentul economic al unei persoane”. Potrivit acestei legi, consumatorii trebuie să fie
informați core ct, complet și precis cu privire la caracteristicile specifice produselor si serviciilor
oferite, astfel încât decizia pe care o adoptă în legatură cu acestea să raspundă nevoilor lor.
Consumatorii trebuie să se bucure de libertatea de a lua hotărâri propr ii în ceea ce privește
achiziționarea de produse și servicii fără să li se impună în contracte clauze abuzive sau care pot

60 Septimi Chelcea, Psihosociologia publicității: despre relamele vizuale, Editura Polirom, Iași, 2012, p.
61 http://www.descopera.ro/cultura/12933935 -putem -fi-controlati -fara-voia-noastra -adevarul -despre -mesajele –
subliminale , accesat l a 25 mai 2016

avantaja aplicarea unor proceduri comerciale abuzive menite să influențeze obțiunile acestora.
Acest act normativ nu sancționează pub licitatea subliminală în cadrul publicități pol itice sau al
publicității electorale.
Sancțiunea este redată de art. 23, lit. b al legii anterior enunțate și cuprinde amendă
contravențională de la 15.000 la 40.000. Întâlnim sintagma de tehnici subliminale în domeniul
publicității sau al teleshoppingului și în Decizia 504/2002 . Publicitatea comercială subliminală
presupune încălcarea acestor principii influențând formarea opiniilor în alte scopuri de cât cele
ale publicului țintă. Stimularea subliminală se poate face auditiv (stimulul auditiv se reduc pînă
cand individul declară că nu aude nimic) și vizibil ( se reduce vizibilitatea stimulului până la un
prag la care subconștientul individului nu conștientizează ce a văzut). Creierul stochează
inconștien t informația transmisă, ceea ce determină o asimila re forțată, fără filtrarea firească a
propriilor rațiuni, argumente, judecăți.62
Wilson Bryan Key, autorul mai multor cărți despre publicitatea subliminală spune că
mesajele subliminale pun de cele mai multe ori accentul pe tabuurile societății moderne : sex,
moarte, homosexualitate, simboluri păgâne, etc.. Publicitatea subliminală reprezintă inserarea de
mesaje pentru o fracțiune de secundă, la anumite intervale de timp, făcând trimitere și la
utilizarea de simb oluri, asocieri de idei care să declanșeze un anumit comportament favorabil
firmei ce își face publicitate . Agențiile de publicitate se apără pretinzând că acestea apar din pură
coincidență, accidental sau din unele inițiative mai îndrăznețe ale artiștilor . Marii producători
preferă în general alte metode de realizare a mesajelor publicitare, unele bazate pe inducerea
unui comportament prin învățare care este mai sigur, eficacitatea lor fiind cotată pe termen
lung,asemenea principiul A.I.D.A. . 63
Este adevă rat, rar sunt surprinse secvențe ce cuprind mesaje subliminale și sunt culege
probe ce ar putea să acuze producătorii de manipulare având în vedere că stimulii sunt prea slabi
pentru a fi percepuți. Publicitatea subliminală trebuie totuși incriminată pentr u a nu încuraja
aplicarea acesteia și trebuie pedepsită în cazul în care se constată.
Exemple de spoturi difuzate în alte tăr i ce conțin mesale subliminale:
1. Un dolar, simbolul puterii și al bogăției, apare mascat într-un sandwich de la KFC /

62 https://ro.wikipedia.org/wiki/Mesaj_subliminal , accesat la 25 mai 2016
63 Hoka Hedi, ,, Reclama și produsele subliminale ”, publicat în Psihologia, t. 8, nr. 1 -6, p. 39

Sursa: http://wendysgroup5.qwriting.qc.cuny.edu/

2. Gheață de pe cutia de Cola seamănă cu silueta unei femei .

sursa: http://www.dzr.org.ro/mesajele -subliminale -din-muzica -filme -jocuri -reclame -si-influenta -negativa –
asupra -mintii -umane/#

3. Această reclamă ar putea conține un mesaj subliminal rasist, acela că patronii sunt albi, iar
angajații – negri

sursa: http://www.dzr.org.ro/mesajele -subliminale -din-muzica -filme -jocuri -reclame -si-influenta -negativa -asupra –
mintii -umane/#
2.4. Publicitatea mascată.
Publicitatea mascată este reglementată doar în domeniul comunicării audiovizuale.
Potrivit art. 1 lit.i din Legea nr. 504/200264 prin ,, publicitate mascată” se înțelege ,, prezentarea
de programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, mărcilor
comerciale sau activităților unui producător de bunuri ori prestator de servicii, dacă această
prezentare este făcută în mod intenționat de radiodifu zor, în scop publicitar nedeclarat, și care
poate crea confuzie în rândul publicului cu privire la adevăratul său scop; o asemenea formă de
prezentare este considerată intenționată mai ale atunci când este făcută în schimbul unor avantaje
materiale, a unor servicii reciproce sau al altor beneficii cu efect similar.”
Astfel, particularitatea acestei forme este aceea de a fi introdusă, în mod intenționat în
conținutul materialelor publicitare cu scopul de punerea in valoare a caracteristicilor unei mărci a
cărei publicitate media este interzisă prin lege (de exemplu țigări, alcool) sau a unor produse mai
greu de recunoscut de consumator (de exemplu, promovarea unui produs de vestimentație printr –
un spot publicitar care subliniază prestigiul marcii). Nu este corect față de public, care se uită la
respectivele emisiuni în care sunt inserate conținuturi mascate c u alt scop, nu acela de a primi
recomandări . Acestea trebuie marcate ca atare și nu ,,ambalate” în cuprinsul emisiunilor. De

64http://www.cna.ro/IMG/pdf/LEGEA_AUDIOVIZUALULUI_CU_MODIFICARI_SI_COMPLETARI_DIN_2014.
pdf, accesat la 28 mai 2016

aceea, mulți comericanți, d e teama CNA sau din proprie vocație de cunoscător al legii, nu permit
apariția unui nume de firmă în niciun context.65
Elementele publicității mascate în domeniul comunicării a udiovizuale sunt: a) actul
publicitar să îndeplinească condițiile publicității d efinite de art. art.1 lit. h) din legea
nr.504/2002 ; b) scopul la ceea ce în realitate se face publicitate să nu fie declarat în contractul în
baza căruia se face comunicarea audiovizuală, ori când comunicarea se face în afara unui
contract prevăzut de le ge; declararea scopului publicitar presupune nașterea unor obligații cum ar
fi de pildă cele fiscale și execut area acestora; c) să creeze confuzie în rândul publicului cu privire
la adevăratul ei scop; de pildă prezentarea unor informații ca știre iar în r ealitate se face
publicitate unui bu n sau serviciu; d) actul publicitar să fie intenționat; aceasta presupune să se fi
urmărit publicitatea pentru bunul sau serviciul nedeclarat în contract adică să nu fie
întâmplătoare. Cu privire la aceasta , legiuitoru l dispune „o asemenea formă de prezentare este
considerată intenționată mai ales atunci când este făcută în schimbul unor avantaje materiale, a
unor servicii reciproce sau a altor beneficii cu efect similar.”
Din această dispoziție rezultă că actul publici tar poate fi intenționat în anumite condiții
chiar dacă nu este făcut în schimbul unor avantaje materiale, a unor servicii reciproce sau altor
beneficii cu efect similar cum ar fi de pildă în baza unor relații politice, de rudenie , etc. .
Un exemplu relevant în acest context a fost dezbătut de către m embrii Consiliului
Național al Audiovizualului, care au constatat c ă radiodifuzorul S.C. ETNO FOLCLOR MEDIA
S.R.L, la data de 16 aprilie 2010, în a doua parte a emiusiunii, a încălcat prevederile art. 29 alin.
(3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , potrivit cărora comunicările comerciale audiovizuale
cu conținut comercial mascat sunt interzise în mai multe ediții ale emisiunii Taifasuri , moderată
de Florin Condurățeanu. Aceasta este o emisiune de medi cină complementară , în care sunt
invitați doctori și specialiști care răspund întrebărilor adresate de telespectat ori. Emisiunea este
structurată în d ouă părți, având invitați ce abordează teme diferite. Ediție din acea zi a avut ca
temă ,,Spirulina și că tina în sprijinul sănătății’’, fiind invitați d -nul Ștefan Manea și d -na
Tatomirescu, doctor. Plecând de la tema anunțată, pe toata durata emisiunii, atât moderatorul, cât
și invitatul emisiunii, domnul Ștefan Manea, au făcut publicitate mascată firmei Hofigal și
produselor pe care această firmă le distribuie, precum și revistei cu același nume.

65 Mircea Vasilescu, ,, Reclama mascată, ab erație la vedere ”, publicat în Dilema Veche, t. 3, nr. 147, 2006, p. 3

Astfel, moderatorul emisiunii a subliniat calitățile deosebite ale produselor firmei
Hofigal, precum și prețurile mici cu care această firmă își comercializează produsele.
Florin Condurățeanu : ,,Domnul Ștefan Manea, este omul care, cu prețuri mici, gândind tot
timpul la sărăcia românului, îi oferă alternativa medicinii din plante, 400 de produse ieșite din
firma HOFIGAL, firma de cercetare puternică, cu medalii de aur la Geneva și Bruxelles în
fiecare an, cu premii de la UE pentru calitate înaltă, premiu de la elita creerelor mondiale, din
cetatea un iversitară și Academia Oxford. (…) Aceste reviste atât de importante, pe care trebuie
să le aveți în casă (revista HOFIGAL – arată coperta ) și să le citiți, vă limpezesc lucrurile, se
găsesc în acele farmacii din circuitul HOFIGAL, cele cu prețul mic, mai mic, care oricum l -a
fixat dl. Prigoană, fiindcă acele farmacii vând la preț de fabrică. ”66
Potrivit dispozițiilor art. 93^1 alin. (1) și (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 ,
S.C. ETNO FOLCLOR MEDIA S.R.L. are obligația de a transmite în următoarele 24 de ore de
la comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori, în intervalul orar 18.00 -22.00, următorul text:
,,Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat postul de televiziune ETNO TV cu somație
publică, întrucât, în mai multe ediții ale emisiunii „Taifasuri”, difuzate în perioada 15 – 19
martie 2010, a făcut publicitate mascată în favoarea unor firme și p roduse”.

2.5. Dispoziți i speciale privind publicitatea
Pe lângă restricțiile generale impuse publicității și mesajelor publicitare în general, există
câteva domenii care cuprind anumite reguli j uridice specifice mai riguroase, și anume:
publicitatea anumitor produse dăunătoare sănătății precum tutunul, băuturile alcoolice,
stupefiantele și substanțele psihotrope; publicitatea adresată minorilor; publicitatea pentru
produsele medicamentoase; publicitatea pentru arme, muniții, explozivi și mijloace piro tehnice.

a) Publicitatea pentru tu tun și pentru băuturi alcoolice
Potrivit legii, se stabilesc o serie de dispoziții particulare pentru publicitatea anumitor
produse dăunătoare sănătății, precu m tutunul, alcoolul, stupefiantele și substanțele psihotrope.

66 http://www.cna.ro/Decizia -nr-398-din-13-04-2010.html?var_recherche=publicitate%20mascata , accesat
la 28 mai 2016

Legea 457/200467 introduce norme în ceea ce privește publicitatea și sponsorizarea produselor
din tutun. Art. 2 al acestei legi oferă câteva explicații termenilor domeniului: publicitatea pentru
produsele din tutun reprezintă o form ă de comunicare comercială al cărei scop constă î n
promovarea directă sau indirectă a produselor din tutun. Activitatea de sponsorizare a acestora se
referă la orice formă de contribuire publică sau privată pentru orice eveniment, activitate sau
persoană, având drept scop promovarea mărcilor produselor din tutun.
Conform art. 3 al legii menționate anterior, se interzice publicitatea acestora: a) în presa
scrisă dar și î n alte publicații tipărite, cu excepția anunț urilor prevăzute expres de lege; b) în
cadrul programelor de radiodifuziune și televiziune publice sau private; c) în cinematografe; d)
pe panouri publicitare, pe copertine sau structuri de afișaj pentru care se datorează taxa pentru
afișaj în scop de reclamă și publicitate, prevăzută de Legea nr. 571/2003 privin d Codul fisc al, cu
modificările ulterioare; e) prin servi ciile societății informaționale; f) prin folosirea mărcilor de
tutun pe produse sau servicii care nu au l egătură cu produsele din tutun; g) prin vânzarea de
dulciuri sau de jucării destinate copiilor și fabricate cu intenția evidentă de a da produsului și/sau
ambalajului său asemănarea cu un tip de produs din tutun.
Potrivit art.2 al aceleiași legi, publicitatea pentru produsele din tutun este permisă numai
în publicațiile adresate doar profesioniștilor din industria tutunului și în publicațiile care nu au
fost editate ori tipărite în România sau într -un stat membru al Uniunii Euro pene și nici nu sunt
destinate în principal pieței românești sau celei comunitare. Suplimentar, toate produsele din
tutun trebuie să aibă avertismentul de sănătate: ,,Tutunul dăunează grav sănătății”.
De asemenea, se interzice si publicitatea pentru băutur ile alcoolice în anumite intervale
orale și în anumite situați i menționate de către membrii CN A în Decizia nr. 254 din 5 iulie 2004
privind publicitatea, sponsorizarea si teleshoppingul. În art. 22 al prezentei decizii este specificat
faptul că băutu rile s pirtoase sunt definite în ,, Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și
pădurilor, al ministrului sănătății și familiei și al președintelui Autorității Naționale pentru
Protecția Consumatorilor nr. 268/441/117/2003, publicat în Monitorul Oficial al R omâniei,
Partea I, nr. 573 din 11 august 2003, cu modificările ulterioare.”
În art. 22 se fac precizări asupra intervalelor orare în care este permisă orice formă de
publicitate la băuturi spirtoase: 6:00 – 22:00 cadrul serviciilor de programe de televiziu ne; 6:00 –

67 http://www.dreptonline.ro /legislatie/ordonanta_modificare_publicitate_sponsorizare_tutun_6_2008.php ,
accesat la 1 iunie 2016

8:00 și 10:00 -22:00, în zilele de luni până vineri, 6:00 -22:00, sâmbăta și duminica în cadrul
serviciilor de pro grame de radiodifuziune sonoră. La fel ca și în cazul produselor din tutun,
calupurile publicitare în care se promovează băuturi spirto ase se vor încheia cu a vertismentul,
sonor și vizual: ,, Consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătății".
Art. 13 al Legii 148/2000 privind publicitatea anumitor produse ( capitolul III) precizează
anumite condiții în care publicitatea băuturilor alcoolice și pentru produsele din tutun nu este
permisă:
a) se adresează minorilor;
b) înfățișează minori consumând aceste produse;
c) sugerează că băuturile alcoolice sau produsele din tu tun sunt dotate cu proprietăți terapeutice
sau că au un efect stimulativ, sedativ ori că pot rezolva probleme personale;
d) dă o imagine negativă despre abstinență;
e) evidențiază conținutul în alcool al băuturilor alcoolice, în scopul stimulării consumu lui, sau
face legătura între alcool și conducerea unui vehicul;
f) nu conține inscripții -avertisment, în limba română, pentru produsele din tutun.
Un exemplu semnificativ este reprezentat de un spot publicitar difuzat de mai multe ori
în intervalul ora r 18.00 -22.00 pe postul de televiziune OLTV TV care a promovat magazinul de
băuturi spirtoase “Ren dez-vous” și consumul de țigări.68
Membrii CNA au constatat că radiodifuzorul S.C. ENERO PROD S.R.L. în zilele de 26
și 27 ianuarie 2009 a încălcat art. 29 alin. (5) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 , cu
modificările și completările ulterioare și ale art. 126 alin. (1) din Decizia nr.187/2006 privind
Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit di spozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea audiovizualului, orice formă de comunicare
audiovizuală pentru țigări și alte produse p e bază de tutun este interzisă. Conform prevederilor
art. 126 alin. (1) din Codul audiovizualului, în cadrul serviciilor de progr ame de televiziune este
interzisă, în intervalul orar 6.00 -22.00, orice formă de publicitate la băuturi spirtoase. Spotul
publicitar are următorul conținut: ,, Îți plac băuturile fine, cafeaua și tutunul de calitate? Acum le
găsești și în Slatina!. Magazinu l Rendez -vous s -a deschis în orașul tău pentru a satisface bunul
gust. Numai când le vezi le cuprinde amețeala: coniac, wisky, vodcă, șampanie, vinuri românești

68 http://www.cna.ro/Decizia -nr-84-din-03-02-2009.html?var_recherche=S.C.%20ENERO%20PROD%20S.R.L ,
accesat la 1 iunie 2016

de colecție. Rendez -vous are pentru tine praline delicioase ș icele mai aromate cafele. Rendez –
vous îți îmbie simțurile cu produse de lux la prețuri fără concurență! Vino la noi și nu pleca
dezamăgit!”.
Drept urmare, radiodifuzorul a făcut publicitate atât la țigări, fapt interzis de lege, cât și la
băuturi spirtoase, într -un interval orar, respecti v 18.00 -22.00, în care promovarea acestor produse
este interzisă. Având în vedere aceste aspecte, membrii Consiliului au propus și votat
sancționarea radiodifuzorului cu somație publică.69

Regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope este
reglementat de Legea nr. 339/200570 care are în vedere cultivarea, producerea, fabricarea,
depozitarea, comerțul, distribuția, transportul, deținerea, oferirea, transmiterea, intermedierea,
achiziționarea, utilizarea și tranzi tul pe te ritoriul național ale plantelor care face parte integrantă
din prezenta lege. Potrivit art. 47, al. 1, orice publicitate cu privire la substanțele și preparatele
prevăzute în tabelele I, II și III din anexa legii este interzisă, cu excepția public ațiile științifice
sau profesionale, destinate profesioniș tilor sau cercetătorilor.
b) Publicitatea adresată minorilor
Protecția minorilor reprezintă un principiu important în domenii precum publicitatea și
audiovizualul întrucât reprezintă un segment al publicului consu mator ce trebuie protejat în mod
special de efectele negative ale publicității datorită lipsei totale sau parțiale de discernamânt și a
vulnerabilității în fața intereselor persuasive ale publicității71.
Art. 13 al Convenției Drepturilor Copiilor declară că acestora trebuie să li se permit ă, în
aceeași măsură ca adulții să primească informații referitoare la produsele pentru care prezintă
interes pentru ca aceștia dispun de dreptul la liberă exprimare care include libertatea de a căuta, a
primi și a împărtăși informații din toate mediile . Convenția Drepturilor Copilului a fost ado ptată
de către Adunarea General ă a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989. Convenția a fost
asumată și de România prin adoptarea legii Legea nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu
privire la drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001).
Convenția constă în 54 de articole care se adresează nevoile de bază ale copiilor de pretutindeni
precum: dreptul la viaț ă, dreptul de a dezvolta la maximum potențialului lor, dreptul la protecție

69 http://www.cna.ro/Decizia -nr-84-din-03-02-2009.html?var_recherche=tutun , accesat la 1 iunie
70 http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=68286 , accesat la 1 iunie
71 Maria Năstase Georgescu, Dreptul comunicării, Editura Universitară, 2009, p. 127

față de influențele dăunătoare, dreptul de a fi protejați de abuz și exploatare, precum și dreptul de
a participa pe deplin la viața de familie, viața culturală și socială . Cele patru principii de bază ale
Convenției sunt non -discriminarea, devotamentul față de interesul superior al copilului, dreptul
la viață, supraviețuire și dezvoltare precum și respectul pentru punctele de vedere ale copilului .72
Legea 148/2000 prevede o serie de inte rdicții privind publicitatea și serviciile adresate
minorilor:
a) conține elemente ce dăunează acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic;
b) încurajează în mod indirect copiii să cumpere produse sau servicii, profitând de li psa de
experiență sau de credulitatea lor;
c) afectează relațiile speciale care există între minori, pe de o parte, și părinți sau cadre didactice,
pe de altă parte;
d) prezintă, în mod nejustificat, minori în situații periculoase.
Norme care protejează minorii se regăsesc și în conținutul Legii nr. 504/2002 privind
audiovizualul si subliniază faptul că materialele să nu instige în mod direct minorii să cumpere
un produs sau serviciu, prin exploatarea lipsei de experienț ă sau a credulității acestora. Avân d în
vedere că ,,dreptul minorului la respectarea vieții private și la propria imagine prevalează în fața
necesității de informare”, este foarte impo rtantă protecția minorilor de că tre organismele de
control.
Consiliul Român pentru Publicitate are în vede re anumite principii în cazul participării
minorilor la un progr am audiovizual, semnalate în COD : să se aibă în vedere sensibilitatea și
vulnerabilitatea specific vârstei dar și d e personalita tea minorului în particular. COD -ul stabilește
de asemenea restr icții de difuzare în intervalul 6:00 -23:00 pentru producțiile care p rezintă
violență fizică, psihică sau de limbaj, scene de sex, limbă sau comportament obscen.73
Printre măsurile prevăzute de lege, Valerică Dabu în Dreptul comunicării sociale
menționa faptul că publicitatea pentru tutun și pentru băuturile acoolice este interzisă în
publicații d estinate minorilor sau în săli î n care se organizează spectacole pentru aceștia, în
publicații care se adresează minorilor sau înfățișează minori consumând acest e produse.74

72 http://legislatie.resurse -pentru -democratie.org/legea/conventia -cu-privire -la-drepturile -copilului -1989.php ,
accesat la 3 iunie 2016
73 http://membrii.rac.ro/cod -produse -alimentare3 , accesat la 3 iunie 2016
74 Valerică Dabu, op. cit , p. 297

Art. 120 al Deciziei nr. 220/2011 privind Codul de reglementare al conținutului
audioviz ual enunță principiul conform c ăruia în cadrul publicității pentru alimente adresate
minorilor, este interzisă folosirea celebrităților, personalităților sau a medicilor.75 Acesta este
definit în conformitate cu codul de autoreglementare al Consiliului Român pentru Publicitate,
depozitar al Codului etic pentru publicitatea adresată copiilor referitor la produsele alimentare.
Un exemplu al î ncălcării legii în acest sens Campani a Rama: Campioni la micul dejun .76
Rama, în colaborare cu Nad ia a lansat pe parcursul lunii iunie inițiativa educațională ,, Campioni
la mic dejun”, adresată copiilor din clasele I -IV. În cadrul acestui proiect, copiii au fost învățați
să își pregătească singuri sandvișuri cât mai sănătoase și cât mai ingenioase, iar impreuna cu
părinții să le înscrie ȋn concursul de pe pagina de facebook Rama Româ nia. Ținând cont de
recomand ările specialiștilor, CNA a emis Decizia nr. 326/02.03.2010 prin care a dispus intr area
în legalitate, în sensul că spoturile la margarin a Rama să informeze corect publicul în privința
cantității recomandate într -o alimentație sănătoasă, respectiv un consum zilnic de maximum 20
de grame.

Sursa:http://www.paginademedia.ro/2013/07/campania -rama -cu-nadia -comaneci -a-fost-interzisa

Reglementări legislative încălcate:
Încălcarea prevederilor Art. 120, al. 2 și 3 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de
reglementare al conținutului aud iovizual
al. 2: ,,Nu se vor atribui alimentelor proprietăți pe care acestea nu le posedă” . Membrii CNA au
constatat că spoturile, prezentate în contextul încurajării minorilor de a lua micul dejun, au

75 http://www.cna.r o/DECIZIE -Nr-220-din-24-februarie.html , accesat la 3 iunie 2016
76 http://www.cna.ro/Decizia -nr-363-din-02-07-2013.html?var_recherche=rama , accesat la 3 iunie 2016

transmis mesajul că, prin consumarea produsulu i promovat , anume margarina Rama , un copil
dobândește c apacitatea de a deveni campion, proprietate ce nu poate fi atribuită unui aliment.
al.3:,,În publicitatea pentru alimente adresată minorilor este interzisă folosirea celebrităților,
personalităților sau medicilor. (…)”
În ceea ce privește publicitatea medicamentelor, aceasta nu trebuie sa conțină nicio
mențiune care să se adreseze exclusiv minorilor.77 Este interzisă difuzarea de publicitate la
produse medicamentoase, vitamine, suplimente alimentare, nu trienți, suplimente nutritive și
tratamente medicale în emisiuni pentru copii sau în pauzele publicitare care preced ori urmează
unor astfel de emisiuni.78

c) Publicitatea pentru produse medicamentoase.
Art. 36 al D eciziei 254/200479 oferă o definiție a publicității audiovizuale pentru
produsele medicamentoa se și a tratamentelor medicale: ,,orice formă de promovare, efectuată în
cadrul serviciilor de programe, destinată să stimuleze distribuirea, consumul sau vânzarea
acestora.” Art. 3 7 subliniază că p ublicitatea pentru acestea este permisă doar daca se eliberează
fără prescripție medicală iar materialele publicitare vor fi aprobate de Agenția Națională a
Medicamentul ui.
Art. 40 al deciziei anterior menționate emite cerințele obligatori i pe care trebuie să le
îndeplinească promovarea produselor medicamentoase în cadrul audiovizualului: a) denumirea
produsului; b) denumirea comună, dacă produsul conți ne un singur ingredient activ; c) indicația
terapeutică (pentru ce afecțiuni se fol osește produsul medicamentos); d) avertizarea ,, Acest
produs se poate elibera fără prescripție medicală. Se recomandă citirea cu atenție a prospectului.
Dacă apar manifestări neplăcute, adresați -vă medicului sau farmacistului."
Conform Deciziei nr. 142 din 28.03.201380, Consiliul Na țional al Audiovizualului a
interzis un spot publicitar suplimentului alimentar ce i -au fost atribuite proprietăți de tratament și
de vindecare a unei boli, AstroStop Rapid . În spot se precizează următoarele proprietăți: ,, Odată
cu înaintarea în vârstă, durerile și mobilitatea redusă a articulațiilor își fac simțită prezența.
Pentru menținerea sănătății articulațiilor aveți nevoie de un expert. Artrostop Rapid cu formulă

77 Art. 42, al. (1) al Deciziei 254/2004 privind privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul
78 Art. 42,al (2) al Deciziei 254/2004 privind privind publicitatea, sponsorizarea și teleshoppingul
79 http://lege5.ro/Gratuit/heztinju/decizia -nr-254-2004 -privind -publicitatea -sponsorizarea -si-teleshoppingul ,
accesat la 4 iunie 2016
80 http://www.cna.ro/Decizia -nr-142-din-28-03-2013.html?var_recherche=urinal , accesat la 5 iunie 2016

inovatoare contribuie la ameliorarea durerilor articulare, îm bunătățirea mobilității precum și la
regenerarea cartilajelor articulare. ArtroStop Rapid !” De menționat este faptul că suplimentele
alimentare sunt trecute în categoria produselor alimentare. I nformațiile referitoare la produsele
alimentare nu trebuie să atribuie unui produs alimentar proprietăți de prevenire, de tratament și
de vindecare a unei boli umane și nu trebuie să evoce astfel de proprietăți, fapt prevăzut în Codul
Audiovizualului.
Astfel, CNA apreciază că expresia “contribuie la regenerarea cart ilajelor articulare”,
produsul ArtroStop Rapid îi sunt atribuite proprietăți de tratare, întrucât înțelesul verbului “a
regenera” este acela de ,, a se reface ”, iar ,, durerea”, pe care o “controlează” produsul promovat,
este un efect al unei afecțiuni, ale u nei boli, nicidecum un efect al stării de sănătate.

Se interzice publicitatea, în alte locuri decât cele de comercializare, pentru orice tip de
arme, muniții, explozivi, metode și mijloace pirotehnice , cu excepția armelor destinate vânătorii
sau sportului și a celor de panoplie .81 Legea nr. 295/2004 este cea care reglementează regimul
armelor și al munițiilor și cuprinde definiții și categorii de arme, muniții, persoane autorizate să
procure arme, documente și condiții privind deținerea acestora. În cazul m ijloacelor pirotehnice,
acestea sunt reglementate de Legea 126/1995 privind regimul materiilor explosive. Conform art.
1 al legii, prevederile acesteia se aplică la ,, la prepararea, producerea, procesarea,
experimentarea, deț inerea, tranzitarea pe teritoriul ță rii, transmiterea sub orice formă , transferul,
transportul, introducerea pe piață, depozitarea, încă rcare a, încărtuș area, delaborarea, distrugerea,
mânuirea, comercializarea și folosirea de că tre persoanele juridice sau fizice au torizate a
materiilor explozi ve”.82

III. Studiu de caz. Publicitatea înșelătoare în domeniul celor mai
importanți operatori de telefonie mobile din România

81 Cap III, art 15 al Legii 148/2000 privind publicitatea
82 http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_materii_explozive.php , accesat la 5 iunie 2016

Cel de al treilea capitol se axează pe aspecte referitoare la publicitatea înșelătoare,
fiecare aspect fiind evidențiat de reclame publicitare radio și Tv difuzate de cei mai importanți
operatori de telefonie mobilă existenți în România. Fiind niște servicii ce ne satisfac nevoile de
comunicare zilnice oferindu -ne o mare varietate de produse și servicii, inevitab il te lovești și de
laturile lor negative întrepirnse în acțiunile lor de promovare . Ceea ce este foarte important
reprezintă numărul mare de persoane care pot fi atinse și influențate de aceste practici înșelătoare
la care apelează din ce în ce mai mulți comercianți.

3.1. Considerații teoretice
Publicitatea se bucură în prezent de o largă libertate de manifestare, orice întrep rinzător
având libertatea de a decid e și a utiliza metodelor optime de influenț are a consumatorilor în
favoarea sa. Practicarea unor proceduri abuz ive sau cu conținut incorect poate duce la rezultate
dăunătoare. Legile susțin reprimarea practicilor care constau în a pretinde că produsele sau
serviciile ar avea calități sau aptitudini pe care nu le posedă.83
Efectul înșelător al recl amelor este dat de impresia generală pe care o cre ează și nu
neapărat de afirmațiile ce alcătuiesc mesaj ul acesteia, cu intenția sau fă ră intenția explicită a
creatorului. O reclamă este etichetată ca fiind înșelătoare atunci când influențează negativ un
număr considerabil de consumatori din publicul țintă, aceasta însemnând un procent de 20 -25%
din consumatorii vizați. Aces t aspect înșelător depinde și de publicul căruia i se adresează
reclama. R eclamele se adresează publicului general, însă sunt unele ce vizează și subgrupuri
precum bătrâ nii, copii, bolnavii, etc. De exemplu, un spot publicitar ce prezintă o cură rapidă de
slăbire nu va influența negativ o persoană ce nu se confruntă cu probleme de greutate, dar va
decepționa consumatorul obez căruia îi e ste defapt adresat mesajul.84
Acest caracter înșelător se referă la înțelesurile false ascunse în mesajele publicitare
transmise de către producători. Există în Legislația comunicării publice de Kent Middleton,

83 Vasile Patulea, ,,Modurile de stimulare a acțiunilor comerciale și practici abuzive în această privință. Publicitatea
comercială înșelătoare”, pu blicat în Dreptul, t. 20, nr. 6 , Editura Uni versul Juridic, București, p. 79
84 Kent Middleton, Robert Trager, Bill F. Chamberlin, Kent R. Middleton, Robert Trager , Legislația comunicării
publice , Editura Polirom, București, 2002, p. 147

Robert Trager, Bill F. Chamberlin cel puțin 15 tipuri de mesaje adevărate din punct de vedere
tehnic, dar înșelătoare datorită falselor implicații pe care le induc, dintre care enumerăm:85
1. implicații raționale : afimațiile din mesajele publicitare să fie susținute d e teste științifice sau
să fie î nsoțite de recunoașterea umană. Publicitatea trebuie să fie construită având la bază
informații verificabile, mai ales atunci când este vorba despre siguranță, performanță, calitate,
preț.
2. implicații ale probelor : publicitatea care cre ează în mod eronat, i mpresia că faptele transmise
demonstrează afirmațiile facute.
3. implicații ale demonstrațiilor : demonstrațiile calităților produselor pot crea uneori false
impresii asupra performanței produselor
4. implicații ale omisiunii : există reclame care omit anumite informații sau atribute necesare
consumatorului
5. implicații ale semnificațiilor : există reclame care prezintă informații și fapte nesemnificative
însă care sunt prezentate ca fiind esențiale
6. implicații ale laudelor exagerate : există reclame care pot exagera calitățile produsel or sau
avantajele serviciilor. P roblema în adevăratul sens al cuvântului apare atunci când se induce
superioritatea.
7. implicații ale experților: experții și starurile se bucură de mai multă credibilitate în rândul
consuatorilor, însă aceste persoane trebuie să aibă relevanță pentru domeniul din care face parte
produsul.
Atunci când vine vorba de realizarea mesajului publicitar care trebuie să ajun gă la
consumatori prin intermediul d iscursurilor publicitare, agenți ile de public itate se dovedesc a fi
adevă rați dealeri î n a otrăvi mental societatea , inserând tot felul de minciuni în conț inutul
mesajelor transmise .86 Toată această situaț ie por nește de l a faptul că marea majoritate a agenț ilor
de publicitate sunt instruiți și îndrumați în a fi creativi și a scrie mesaje care să vândă, având
puține idei cu privire la consecințele sociale pe care aceste anunț uri le pot determina. Dar chiar ș i
atunc i când observă încălcări etice , mulți practicieni sunt reticenț i în a aborda acest subiect cu

85 Ibidem , p. 149 -151
86 Ioana Grancea, ,, Defining the Context of Advertising Communication. Ethical Implications for Advertising
Teachers”, publicat în The Proceedings of the International Conference Communication, Context,
Interdisciplinarity, volume 3, Targu -Mureș, 2014, p. 352

clientul din teama de a nu -l pierde .87 Publicitatea înșelătoare este una dintre cele mai mai folosite
forme de publicitate la care apelează comercianții pentru a -și promo va produsele și serviciile.
Așa cum am precizat și în capitolul anterior, cadrul legal al acestei practici îl reprezintă
Legea nr. 158/200888 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă, art. 3 lit. b
oferind o definiție cla ră a conceptulu i luat în vizor, explicând că publicitatea devine înșelătoare
atunci când reușește să înducă în eroare consumatorul și să -i influențeze comportamentul
economic acestuia prin prezentare, conținut ambiguu, prin omiterea unor informații, etc.. Art. 4
precizea ză că ,,publicitatea înșelătoare este interzisă”, urmând ca art. 5 să menționeze că
publicitatea, pentru a putea fi sancționabila, trebuie să aibă ca obiect unul sau mai multe
caracteristici referitoare la caracteristicile bunurilor sau serviciilor , prețul sau modul de calcul
al prețului și natura, atribuțiile și drepturile comerciantului care își face publicitate . Interdicția
de a utiliza publicitatea înșelătoare este una generală și se aplică și în cazul în care nu a provocat
niciun prejudiciu consumatoru lui (este suficientă doar o posibilă influențare a acestuia) ori dacă
respectivul comerciant nu a avut intenția de a înșela.89 Voi exemplifica fiecare aspect în parte cu
câte un spot publicitar radio sau TV din domeniul publicității companiilor de telefonie mobilă
din România ce nu respectă normele de reglementare cu privire la publicitatea transmisă prin
mijloacele de comunicare audiovizuală.
Putem observa faptul că rețelele mobile se dezvoltă extrem de rapid în țara noastră și,
totodată, crește și calitate a serviciilor oferite de acestea, deoarece fiecare operator încearcă să
ofere cele mai avantajoase și atractive oferte pentru consumatori. După aproape două decenii,
avem în România trei jucători pe măsură în telefonia mobilă: Orange, Vodafone ș i Telekom
(fostul Cosmote) la care se alătura mai nou și Digi Mobil al companiei RCS -RDS. Parcurcând
reclamele operatorilor GSM din România, am observat că cele mai multe practici comerciale
incorecte se găsesc în conținutul mesajelor publicitare oferite de cele mai mari trei companii de
telefonie mobilă menționate anterior.
Conform unui studiu realizat în iulie 2016 de compania Exact Cercetare și Consultanță,
57% din români au în prezent abonament personal la o companie de telefonie mobilă. De

87 Ibidem, p. 355
88 http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_publicitate_inselatoar e_comparativa_158_2008.php , accesat la 7 iunie
2016
89 Cristina, Anca, Păiușescu, Oana, Duță, Dreptul Comunicării , Editura Universitară, Cucurești, 2011, p.

asemenea, un român d in patru optează pentru cartela pre -pay (24%), iar 18% dintre aceștia dețin
atât abonament personal, cât și cartelă pre -pay.90
Chestionați în legă tura cu serviciile și performanțele rețelelor de telefonie mobilă Orange,
Vodafone, Telekom și Digi, percepția românilor a fost următoarea:

Sursa: http://www.exactcc.ro/

Deși majoritat ea românilor se declară multumiț i de serviciile de tele fonie mobilă de care
beneficiază , în ultima perioadă, mulți dintre aceștia reclamă fap tul că au fost păcăliț i de
reclam ele înșelă toare ale acestor companii renumite, care tocmai pentru faptul că sunt a tât de
consacrate ar trebui să -și aprecieze clienții și să le răsplătească fidelitatea prin oferte pe măsura
profiturilor uri așe pe care le fac de pe urma acestora. În această go ană de a -și spori vânzările,
comercianții apelează la numeroase tertipuri, la numeroase practici comerciale incorecte precum
publicitatea înșelătoare, publicitatea mascată, publicitatea agresivă, false oferte gratuite,
îndemnuri directe adresate copiilor s i multe altele. Drept urmare, consumatorii sfârșesc prin a fi
captați și agasați de referințele impresionante ale produsului, de premiile ce pot fi câștigate
alegând un anumit produs, de ofertele periodice oferite de agenții comerciali.
Leo Burnett spune a însă că adevă ratul pericol de care se tem viitorii membri ai industr iei
publicitare nu il reprezintă inducerea î n eroare a consumatorilor, ci plictiseala ce poate interveni

90 http://www.exactcc.ro/ , accesat la 7 iunie 2016

odată cu pătrunderea intensă pe o piață suprasaturată informațional a mesajelor p ublicitare.91
Pentru a -și crea și a -și consolida semnificația de brand în minț ile con sumatorilor, reclamele
adesea își bazează discursul pe ceva să atragă atenția, să stârnească interesul iar mai apoi dori nța
de cumpă rare, chiar dacă uneori fac acest lucru ocolind pur și simplu etica.
Este adevă rat, aceste companii se apără argumentând că scopul real al mesajelor
publictare este de a inform a persoanele asupra disponibilității noilor produse ș i servicii sau
asupra noilor îmbunătăț iri ad use celor existeste dej a pe piață astfel încât să determine luarea uno r
decizii convenabile pentru niște consumatori informaț i cor ect. Cu toate acestea, de cele mai
multe ori publicitatea este folosită de că tre operatorii GSM nu doar pentru a informa, ci pentru a
convinge să le aleagă produsele sau ser viciile. Fiind o concurență acerbă î ntre cei 3 mari
operatori, serviciile oferite de acestea fiind asemănă toare dar de mărci diferite, având doar niște
diferențe neglijabile, comercianții încearcă să influențeze pe baza unor motive neraționale, cum
ar fi prestigiu, fide litate față de marcă, etc. în loc să scoată în evidența diferențele calitative și
cele de preț ca baze ale unei alegeri raț ionale. Este adevărat că publicitatea poate avea și un rol
argumentativ, dar argumentarea trebu ie să fie a decvată, cu argumente de tip raț ional și
emoțion al. Mai nou, fiecare încearcă să asocieze produsele și serviciile proprii unor povești
emoționante încercând astfel să transpună consumatorul în povestea creată și să -l facă să simtă și
să acționez e împins de puternice dorințe față de un anumit produs sau serv iciu de care nu are
nevoie, creând astfel doar o falsă impresie de necesitate. Î n urma vizionarii unui calup de spoturi
realizate de compani ile menț ionate, vom constata că mesajul nu conți ne ne aparat mesaje de
interes pentru consu mator, ci unele menite să facă oferta câ t mai atrăgă toare. Publicitatea pune
de multe ori în evidență un limbaj exagerat , plin de afirmații neadevă rate.
Ceea ce încearcă aceste companii încalcă cu desăvârșire drepturile funamentale ale
consumatorului. Se încalcă astfel dreptul acestora de a fi informați complet, corect și precis
asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor astfel încâ t decizia pe care o
adoptă în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor precum și de a fi educați î n
calitatea lor de consumatori ș i dreptul de a avea acc es la piețe ce le asigură o gamă variată de
produse ș i servicii de calitate. Această reprimare a minciunilor și înșelăciunilor i -a determinat pe
anumiț i publicitari să -și orienteze publicitatea spre formulări subiective pe bază de fantezii, vise,

91 Ioana Grancea, ,,Defining the Context of Advertising Communication. Ethical Implications for Advertising
Teachers”, publicat în The Proceedings of the International Conference Communication, Context,
Interdisciplinarity, volume 3, Targu -Mureș, 2014, p. 357

iluzii care nu mai expun consumatorii la același nivel de risc ca informațiile obiective,
incomplete și înșelătoare, însă nu toți au adoptat această metodă.92
Pentru a elimina publicitatea care afectează interesele economice ale consumatorilor și a -i
proteja de efectele negative ale publicității înșelătoare legea prevede obligația CNA de a
constanta și a aplica sancțiuni contravenționale și de a apela la măsuri complementare în cazul
unor eventualele practici incorecte la care recurg unii comercianți, cu scopul de a crea un cadru
care să permită protecția intereselor economi ce ale consumatorilor, dar și de a crear mediul unei
concurențe loi ale între operatorii ec onomici.

3.1 Publicitatea înșelătoare cu privire la caracteristicile bunurilor
sau serviciilor
Publicitatea înșelătoare urmărește să inducă consumatorul în eroare, în primul rând prin
prezentarea informației cu privire la caracteristicile bunurilor sau s erviciilor precum :
,,disponibilitatea, natura, modul de executie, comp oziția, metoda și data fabricației bunurilor ori
a prestării serviciilor, dacă acestea corespund scopului lor, destinaț ia, cant itatea, parametrii
tehnico -funcț ionali, originea geograf ică sau comercială, rezultatele așteptate ca urmare a
utilizării lor ori rezultatele și caracteristicile esenț iale ale testelor sau ale controalelor efectuate
asupra bunurilor ori a serviciilor.”93
Pentru a arăta caracterul înșelător în ceea ce privește disponibilitatea, am optat pentru un
exemplu difuzat pe postul de radio Pro F M în data de 10.06.2010, ora 08:41; 11.06.2010 – ora
09:41, conform Deciziei nr. 612 din 15.06.2010.94
Spotul are următorul conținut:
Spot Vodafone Complet:
„Ce faci?
Uite, mama vrea un număr personalizat și explicam că tasta 6 e M, tasta 2 e A…
Ce frumos! …număr cu mămica! (…)
Voce off: Fiecare abonament vine cu ceva în plus. Acum, doar la _ Vodafone poți să -ți alegi ce
nume vrei și să -l transformi gratuit în n umăr de telefon. Abonează -te la Vodafone Complet și ai

92 Vasile Patulea, ,, Modurile de stimulare a acțiunilor comerciale și practici abuzive în această privință.
Publicitatea comercială înșelătoare ”, publicat în Dreptul, t. 20, nr. 5, Editura Uni versul Juridic, București, p. 81 -82
93 Art. 5, lit. a din Legea 158/2008 privind pulbicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă
94 http://www.cna.ro/Decizia -nr-612-din-15-06-2010.html?var_recherche=vodafone , accesat la 8 iunie 2016

125 de minute naționale, 800 de minute în rețea, bonus 2500 de minute în rețea, totul la 8,99
euro. Detalii pe Vodafone.ro. Intră în cea mai tare rețea! Merită! Vodafone.”
Consiliul Național a l Audiovi zualului a constat at că spotul radio este difuzat cu
încălcarea prevederilor art. 115 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a
conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit acestui articol,
publicitatea sau teleshoppingul unei oferte speciale trebuie să indice, în mod clar ,,data la care
încetează oferta sau, după c az, faptul că oferta specială se referă la stocul de bunuri ori de
servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care
se aplică prețul special sau alte condiții specifice.” Consiliul a observat că în conți nutul spotului
nu se menționează faptul că se referă la o promoție și nici perioada în care este valabilă aceast ă
ori data la care se termină promoția. Deși pe site -ul operatorului de telefonie mobilă Vodafone
scria că promoția pentru abonamentul Vodafone Complet este valabilă în perioada 3 iunie – 20
iunie 2010, în cadrul spoturilor radio nu se fă cea nicio precizare despre acest lucru , fiind
încălcată obligația prevăzută de Codul audiovizualului.
În urma constatării acestui aspect, membrii Consiuliului Național al Audiovizualului
declară că dif uzarea spotului Vodafone Complet s -a făcut cu încălcarea regulilor unei informări
corecte și complete a publicului, fiind de natură să prejudicieze interesele consumatorilor. Drept
urmare, autoritatea publică dispune, în temeiul și cu respectarea prevederilor art.15 din Legea
audiovizualului , intrarea de îndată în legalitate în privința spotului pentru Vodafone Complet, în
sensul că acesta să fie difuzat cu respectarea regulilor privind informarea corectă a publicului,
astfel încât interesele economice ale acestuia să nu fie afectate.
Un alt exemplu potrivit că ruia informațiile comunicate induc în eroare consumatorul cu
privire la disponibilitatea serviciului este oferit de această data de cel mai mare operator GSM
din România, Orange. Au fost identificate patru spoturi de promovare a serviciilor Orange
difuzate de posturile de televiziune, spoturi în conținutul cărora se regăsește afirmația ,, vorbești
nelimitat internațional la tarif național și a i 20 de minute internaționale către rețele fixe cu 2
euro pe lună ”, afirmație care face obiectul sesizării, fiind considerată de telespectator ca
înșelătoare.95 Spoturile sunt difuzate de posturile de televiziune Antena 1, Antena 3, TVR 1,
TVR 2, Prima TV, Kanal D, Pro TV și Realitatea TV.

95 http://www.cna.ro/Decizia -nr-404-din-15-04-2010.html?var_recherche=orange , accesat la 8 iunie 2016

Analizând conținutul celor 4 spoturi, membrii CNA au constatat, ținând cont și de
părerile C osiliului Român pentru Publicitate, că informațiile comunicate induc în eroare
consumatorul cu privire la aria de aplicabilitate a bonusurilor sau avantajelor oferite în cadrul
abonamentelor promovate încălcând prevederile art. 107 și pe cele ale art. 114 alin. (1) lit. b), c)
și d) și alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului
audiovizual, cu modificările și completările ulterioare. CNA consideră că informația prezentată
în spot și cea pusă la dispoziția publicului pe site -ul oficial este incorectă prin ambiguitatea
afirmațiilor. De exemplu, pe site -ul Orange, la secțiunea abonamente de voce, p entru
abonamentul Delfin se fac următoarele precizări, care nu corespund informațiilor prezentate în
spotul difuzat pe posturile de televiziune : ,,Atât minutele internaționale incluse, cât și tariful de
0,19 euro/minut sunt valabile pentru apelurile către Uniunea Europeană. Minutele incluse și
tariful de 0,19 euro/minut nu se aplică în cazul apelurilor către Bulgaria, Estonia, Slovenia,
precum și în cazul apelurilor către numerele speciale. Apelurile către ( Austria, Germania,
Letonia, Lituania, Marea Brita nie, Polonia, Slovacia, Spania) aceste destinații vor fi taxate
conform tarifelor standard. Orange își rezervă dreptul de a aduce modificări acestei liste.
Minutele incluse și tariful de 0,19 euro/minut se aplică în cazul apelurilor către Italia în rețelel e
Wind, TIM, Vodafone, iar pentru Irlanda către rețelele O2, Vodafone și Meteor.” Drept urmare
rezultă prezentarea unor informații contradictorii: deși în spoturi se face precizarea că vorbești
nelimitat internațional și se precizeză ulterior că minutele i ncluse și tariful de 0,19 euro/minut
sunt valabile pentru apeluri către țări din Uniunea Europeană, în această ofertă nu sunt incluse
toate țările Uniunii Europene și nici toate rețelele de telefonie care operează în aceste state.
Având în vedere aceste co nsiderente, Consiliul Național al Audiovizualului dispune, în
temeiul și cu respectarea prevederilor art. 15 din Legea audiovizualului, intrarea deîndată în
legalitate în privința spoturilor publicitare Orange

3.3 Publicitatea înșelătoare cu privire la preț sau modul de calcul al
prețului.
Având în vedere art. 5, lit b, conform căruia publicitatea înșelătoare poate conți ne
informații cu privire la prețul sau modul de calcul al prețului și condițiile î n care se dist ribuie
bunurile ori se prestează servic iile, am optat pentru un spot radio creat tot de către compania

Vodafone, analizat în Decizia nr. 612 din 15.06.201096 de către CN A. Spotul a fost difuzat de
postul de radio Europa FM în data de 09.06.2010, orele 08:16 și 09:54 și postul Realitatea F M în
ziua de 14.06.2010, ora 08: 31.
Spotu l are următorul conținut:
Spot Vodafone Business Talk:
„(…) și astăzi sunt om de afaceri, coleg, soț și tată. Noroc că -i pot suna pe toți !
Voce: Abonează -te acum la Vodafone Business Talk și ai mii de minute naționale, internet pe
mobil gratuit pentru o lună și telefonul potrivit profilului tău de om de afaceri, la preț
special.Vodafone.”
Analizând spotul publicitat radio anterior menționat, membrii CNA au constatat că acesta
încalcă prevederile articolelor 114 alin. (1) lit. c , conform căruia informațiile din spoturile
publicitare nu trebuie să inducă în eroare publicul în ceea ce privește prețul sau tariful, acestea
fiind prezentate integral, incluzând taxa pe valoarea adăugată și toate taxele suplimentare. și art.
115 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu
modificările și completările ulterioare, conform căruia publicitatea care conține o ofertă specială
trebuie să indice, în mod clar data la care încetează oferta sau, dup ă caz, faptul că oferta specială
se referă la stocul de bunuri ori de servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă,
data de începere a perioadei în care se aplică prețul special sau alte condiții specifice.
În ceea ce privește conținutul spotului Vodafone Business Talk, membrii Consiliului
declară că formularea enunțului induce în eroare publicul în privința prețului. La un prim contact
cu enunțul, nu se înțelege în mod clar dacă este vorba despre un preț special pentru abonament
sau dacă prețul special se referă la „telefonul potrivit profilului tău de om de afaceri”. Consiliul
subliniază că în eventualitatea interpretării faptului că prin sintagma de preț special se înțelege
prețul abonamentului, nu sunt furnizate informații precise pri vind valoarea sau modul de stabilire
a acestuia. Aceste informații sunt precizate doar pe site -ul Vodafone, neregăsindu -se în
informația prezentată în spotul difuzat de posturile de radio: „Costul pachetului promoțional
Vodafone Business Talk diferă în fun cție de numărul de minute incluse lunar în abonament, de
numărul de SIM -uri pe care activezi internetul si de telefoanele achiziționate”. Tot de pe site -ul
operatorului în cauză se poate afla și perioada în care este valabilă promoția, aceste informații

96 http://www.cna.ro/Decizia -nr-612-din-15-06-2010.html?var_recherche=vodafone , accesat la 8 iunie 2016

lipsind cu desăvârșire din conținutul spoturilor de promovare create de Vodafone: promoția
pentru abonamentul Vodafone Business Talk se desfășoară în perioada 7 iunie – 7 august 2010 .
Având în vedere aceste aspecte, membrii Consiliului Național al Audiovizual ului
consideră că difuzarea spoturilor publicitare Vodafone Business Talk și Vodafone Complet s -a
realizat cu încălcarea regulilor unei informării corecte și complete a publicului, urmând intrarea
de îndată în legalitate în privința spoturilor pentru Vodaf one Business Talk și Vodafone
Complet, în sensul respectării regulilor de difuzare a publicității în audiovizual.

3.4. Publicitatea înșelătoare cu privire la atribuțiile si drepturile
comerciantului
O altă categorie de elemente ce trebuie luate î n considerare pentru a determina dacă
publicitatea este înșelătoare este amintită la lit c97 și se referă la ,,atribuțiile ș i drepturile
comerciantului care își face publicitate, precum : natura, atribuțiile ș i drepturile comerciantului,
cum ar fi identitate a și bunurile sale, calific ările și deț inerea dreptu rilor de proprietate industrială,
comercială sau intelectuală ori premiile și distincț iile acestuia”.
Un exemplu în acest sens întâlnim într -un spot publicitar oferit compania InfoClick,
furnizorul servic iului universal al abonaților de telefonie, desemnat de ANCOM. Patru spoturi
publicitare difuzate în lunile decembrie 2009 și ianuarie 2010 au fost luate în vizor de către CNA
și analizate în Decizia nr. 163 din 14.01.2010.98
Exemplu de spot publicitar: Doi bărbați cu tricouri galbene, unul inscripționat cu numărul 118,
iar celălalt cu numărul 800, stau în spatele unui telefon mare si vechi.
Titrat pe ecran: ÎN MEMORIA VECHIULUI NUMĂR DE INFORMAȚII
Bărbatul 800: Vom testa dacă vechiul număr de informații funcționează. Îi dă o palmă ușoară
bărbatului 118 și îl roagă să încerce telefonul. Acesta încearcă din răsputeri, dar nu reușește.
Bărbatul 800: Deci, s -a demonstrat științific că vechiul număr nu funcționează.
Titrat pe ecran: APELAȚI ACUM 118 800 DIN R EȚELELE DE TELEFONIE FIXĂ ȘI MOBILĂ!
Pe ecran s -au derulat succesiv, pe un fundal galben, următoarele imagini:

97 Art. 5, lit. c. Legea 158/2008 privind pulbicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă
98 http://www.cna.ro/Decizia -nr-163-din-14-01-2010.html?var_recherche=ora nge, accesat la 12 iunie 2016

• 118 800 NUMĂRUL UNIVERSAL PENTRU INFORMAȚII TELEFONICE, Infoclick S.A.:
furnizor de serviciu universal desemnat de Autoritatea Națională pentru Administrare și
Reglementare în Comunicații; DIN REȚELELE DE TELEFONIE FIXĂ ȘI MOBILĂ!
Cu litere mici: Romtelecom 0,71 E/minut, Vodafone 0,36 E/apel+0,3 E/minut, UPC 1,19 lei/apel
+ 1,19 lei/minut, Orange 0,36 E/apel + 0,42 E/minut, (prețurile includ TVA) .
Analizând sporturile în cauză, membrii CNA au constatat că acestea î ncalcă prevederile
art. 107 conform căruia publicitatea trebuie să servească interesul public prin respectarea
regulilor informării și ale unei competiții corecte., art 108 potrivit căr uia este interzisă orice
formă de promovare a unor produse sau a unor servicii care sugerează publicului să renunțe la
alte produse sau servicii similare, pe motivul că acestea din urmă devin inutile, art 110
referitoare la cerințele publicității comparative , art. 114 alin. (1) lit. d) potrivit căruia
informațiile prezentate nu trebuie să inducă în eroare publicul în privința condițiilor în care sunt
distribuite produsele sau sunt prestate serviciile. și alin. (2) referitor la difuzarea videotextului
din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu
modificările și completările ulterioare.
Compania InfoClick, câștigătoa re a licitației organizate de ANCO M. pentru desemnarea
furnizorului de serviciu telefonic universal privind abonații, a transmis în media o campanie de
promovare a serviciului de telefonie 118.800. Prin intermediul acestui număr unic, s -a asigurat,
pe de o parte, accesul la nivel național și din orice rețea a serviciilor de informații privind
abonații.
Pe de altă parte, s -a creat posibilitatea apariției unor servicii de informații privind abonații care să
conțină și abonații tuturor furnizorilor de servicii de comunicații electronice destinate publicului.
În contextul deschiderii pentru alocare a numerelor naționale scurte de forma 118(xyz),
Romtelecom a obținut, în luna noiembrie 2008, prin decizia A.N.C.O.M, dreptul de a utiliza,
printre altele, numărul 118.932 (număr aferent, la acel moment, serviciului de informații abonați
din propria rețea, care a înlocuit numărul anterior 1931). De a semenea, începând cu data de 28
aprilie 2009, Romtelecom a lansat comercial serviciul de informații privind abonații, acest
serviciu fiind apelabil, la acel moment, atât din rețeaua Romtelecom, cât și din rețelele
Vodafone, Orange și Cosmote.
Având în vedere această situație, spoturile InfoClick încalcă mai multe prevederi. Prin
folosirea enunțului ,,păstrăm un moment de reculegere în memoria vechiului număr de

informații” , compania încearcă să transmită ideea potrivit căreia serviciul de informații privind
abonații prin intermediul numărului 1931 furnizat de Romtelecom a încetat iar serviciul oferit de
numarul 118.800 prin care InfoClick furnizează servicii privind abonați i este singura variantă pe
care consumatorii o au la îndemână . Această informație pe care încearcă să o transmită nu este
adevărată deoarece serviciile oferite prin apelarea numărului 1931 al Romtelecom nu au încetat
să mai existe, întrucât ele au fost pre luate prin intermediul numărului 11 8.932 al Romtelecom iar
InfoClick nu reprezintă singura furnizoare a unui serviciu de informații privind abonații. Mai
mult, spoturile compară serviciul 118.800 cu serviciul 1931 al Romtelecom, serviciu rămas încă
imprima t în memoria colectivă ca unic furnizor de servicii despre abonații din România în
condițiile în care acest număr a fost preluat în numărul 118.932 al Romtelecom, o comparație
putând fi făcută, eventual, cu acest din urmă număr. Probleme apar și în cee ace privește
videotextul afișat, acesta fiind scris cu litere foarte mici comparativ cu celelalte informații
cuprinse în spot care sunt scrise cu litere normale.
În concluzie, Consiliul Național al Audiovizualului dispune, în temeiul și cu respectarea
preved erilor art. 15 din Legea audiovizualului, intrarea de îndată în legalitate în privința
spoturilor comerciale pentru promovarea serviciilor companiei InfoClick

Ceea ce ajută aceste companii să supraviețuiască este caracterul comercial al publicității
și forța de persuasiune a acesteia. Sunt păreri ce condamnă publicitatea a fi o otravă în evoluția
noastră ca persoane, dezinformându -ne și îndepărtându -ne de cee a ce contează cu adevă rat
pentr u implinirea oamenilor, denaturând percepț ia noastra asupra lumi ș i a valorile după care ne
ghidăm99, dar, sunt în același timp și păreri ce susțin că publicitatea reprezintă o necesitate a erei
noastre moderne pentru că este în primul rând o formă impersonală d e a comunica cu publicul
consum ator.

99