I Aspecte generale privind biologia molustelor terestre [308955]

Introducere

I Aspecte generale privind biologia molustelor terestre

II. [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat]-est, [anonimizat].

[anonimizat], acestea au o suprafață de 32.65 km², fiind întinse pe o distanță de aproximativ 18-19 [anonimizat], desfăsurându-se între confluența pârâului Comarnic cu Carașul și comuna Carașova

Fig. 1. [anonimizat], Carașova, Goruia, Mehadica, Prigor, Teregova și Văliug.

[anonimizat].

[anonimizat]

– Semenic-[anonimizat]- Cheile Carașului făcând parte din bioregiunea alpină.

Propus pentru înființate în 1982, s-a oficializat doar în 2000 prin Legea nr.5 din 6 martie 2000.

În perimetrul parcului național sunt incluse un numar de unsprezece rezervații naturale:

Buhui – Mărghitaș,

Bârzavița,

[anonimizat],

[anonimizat],

[anonimizat],

[anonimizat],

Peștera Exploratorii 85

Iar zonele cu protecție strictă sunt: Peștera Răsuflătoarei și Situl UNESCO Izvoarele Nerei.

Cheile Carașului alcătuiesc o [anonimizat], ce corespunde categoriei a IV-a în Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii.

Coordonate GPS : 45°12′34″N 21°53′42″E

[anonimizat] :

Situri de suprafață precum :

Peștera Gaura Turcului

Piatra Albă

Cetatea Caras

Situri subterane precum :

Peștera Gaura Popovăț

Peștera Cuptorul Ciumei

Peștera cu Plut

Peștera Cuptorul Porcului

Peștera cu Oase

Peștera Racovița

Peștera Țapului

Elemente geomorfologice și geologice

Alcatuirea petrografică este definită prin trei categorii majore de roci :

1. Roci metamorfice reprezentate de sisturile cristaline pe care sunt situati Munții Semenicului

2. [anonimizat], nisipurile, pietrisurile din sectorul colinar

3.[anonimizat], [anonimizat], uvale, [anonimizat], Timiș, Nera, Poneasca

Râurile au o dispoziție radiară față de nucleul orografic care domina regiunea.

Climatul este temperat comtinental moderat cu subtipul bănățean si cu nuanțe submediteraneene.

Altitudinea mica si influentele climatice fac ca amplitudinile termice sa fie de 18-19 grade C, pe fondul unor valori medii anuale care scad odata cu altitudinea.

[anonimizat], iar vara nu depășesc 15 grade C.

Fauna zonei este bine diferențiată, este deosebită, prezintă unele specii de nevertebrate endemice precum chilopoadele Lithobius dacius, Bulgarosoma ocellatum și coleopterul Duvalis milleri.

Cheile Carașului au permis patrunderea si refugierea împotriva glaciațiunii, unor nevertebrate cu caracter mediteranean, specii relicte terțiare precum gastropodele, acestea supraviețuind, spre exemplu Amphimelania holardi, Herilla ziegleri dacice

Vertebratele acvatice din zonă sunt pietrar – Aspro zingel, păstrav- Salmo trutta fario, lin- Tinca tinca, moioaga- Barbus meridionalis petenyi, mreană- Barbus barbus, scobarul- Chondrostoma nasus

Fauna de amfibieni este reprezentată de tritonul de munte – Triturus alpenstris, triton cu creastă- Triturus cristatus, tritonul comun- Triturus vulgaris, salamandra- Salamandra salamandra, buhaiul de baltă- Bambina variegata, brotacel- Hyla arborea, broasca roșie de munte- Rana temporaria

Reptilele sunt reprezentate prin prezența unor specii de guster- Lacerta viridis, șopârla de munte- Lacerta vivipara, șoparla de ziduri- Podarcis muralis, vipera cu corn-Vipera ammodytes, șarpele de sticlă-Anguis fragilis, șarpele de alun- Coronella austriaca, șarpele de casă-Natrix natrix, șarpele de apă- Natrix tessellata, șarpele lui Esculap- Elaphe longissima

Specile avifaunistice sunt reprezentate numeros de speciile migratoare si speciile care își fac cuiburi, precum barza neagră- Ciconi nigra , acvila țipătoare mică- Aquila pomarina , șerparul- Circaetus qallicus , șoimul rândunelelor- Falcosubbuteo , buha- Bubo bubo , ciocănitore cu spatele alb- Dendropos leucotos , muscarul mic- Ficedula parva , mărăcinar mare – Saxicola rubertra, scatiu- Carduelis spinus

Fauna de mamifere cuprinde aproximativ zece specii comune precum:

ursul- Ursus arctos, lupul- Canis lupus, râsul- Lynx lynx, vulpea- Vulpes vulpes, pisică sălbatică-Felis silvestris , mistreț-Sus scrofa , cerb carpatin- Cervus elaphus, căprior- Capreolus capreolus, jder – Martes martes, veveriță- Sciurus vulgaris dar și câteva specii de chiroptere precum : Rhinolophus euryale, Rhinolophus blasii,Myotis emarginatus.(citare)

Flora zonei este foarte diversificată, se găsesc specii submediteraneene, specii ale grohotișurilor, ale stâncăriilor, iar varietatea de relief și climă face ca bogăția speciilor găsite aici să ofere acestei zone o diversitate botanică deosebită.

Sunt prezente aproximativ 1080 de specii de plante, din care peste 40% din specii, fac parte din elementele euroasiatice care formeaza flora din regiunea temperată europeană.

În Valea Carașului sunt prezente peste 500 de specii de plante cu elemente submediteraneene, preponderent mezoxerofile ce alcătuiesc zonele calcaroase , putem consemna specii ierboase precum Potentilla micrantha, Inula conyza, Sedum hispanicum, Euphorbia carnioloca, Aira elegans sau specii de arbori precum Quercus frainetto, Quercus cerris, Fraxinus ornus, Cotoneaster integerrimus, Carpinus orientalis

Mai sunt prezente și speciile atlantic-mediteraneene care preferă biotopurile calde și umede, precum: Hedera helix, Primula veris, Ruscus aculateus, Ceterach officinarum dar și speciile balcanice precum: Echinops banaticus, Fritillaria montana, Diantus kitaibelli, Corylus colurna, Juglans regia,Tilia tomentosa, Syringa vulgaris, Cerastium banaticum, Helleborus odorus.

Substratul geologic predominant calcaros și climatul submediteranean favorizează dezvoltarea unor specii de orhidee precum : Dactyloriza incarnata, Dactyloriza maculata, Orchis tridentate, Anacamptis pyramidalis, Dactylorhiza sambucina, Platanthera bifolia.

Aceste chei formează unul dintre cele mai spectaculoase peisaje din sud-vestul României, prezintă pereți care se ridică cu aproximativ 150-250 m înălțime deasupra talvegului văii, cu numeroase peșteri ale căror intrări sunt situate la înălțimi diferite, cheile având forma unor canioane care cuprind elemente naturale cu valoare deosebita sub aspect fizico-geografic, floristic, hidrologic, geologic si speologic, nenumărate specii de plante și animale alături de pădurile de fag, care în special toamna formează un peisaj mirific.

Parcurgerea cheilor se face pe jos, având posibilitatea de a vedea vegetația, peșterile în numar de aproximativ 500 și peisajele superbe din chei precum și: Cetatea Caraș, Peștera din drumul Prolazului, Poiana Prolaz, Peștera de după Cârsa, Peștera Liliecilor, Peștera de sub Cetate, Peștera Văleaga.

În zonă, activitățile turistice sunt destul de restrânse deoarece principalele obiective sunt menținerea, protejarea și conservarea ecosistemelor și a diversității biologice în stare naturală.

Cheile Minisului

Cheile Minișului sunt situate între Cantonul Crivina și Cascada Bigăr, pe râul Miniș, sunt o formațiune de tip chei, formate dintr-o vale strâmtă cu numeroase izvoare, pereți înalți și rupturi de pantă în Munții Aninei, întinzânduse pe o distanță de aproximativ 14 kilometrii, în Județul Caraș-Severin, fiind străbătute de un drum național, 57B.

Acestea reprezintă o zonă carstică de mare interes fiind reunite și pentru marmitele formate de vârtejeuri și sunt împărțite în trei sectoare :

– Cheile Minisului ( primul sector), Cheile Poneascai (al doilea sector) si Cheile Bigarului ( al treilea sector), ele fac parte din Parcul National Cheile Nerei situat în sud-vestul țării în partea sudică a Munților Aninei, având o suprafață de aproximativ 36.758 ha.

Parcul a fost declarat Parc național deoarece zona este foarte bine diferențiata de o serie de munți și râuri, în nord găsim Tâlva Mare, în sud sunt situate Văile Bucevii și Cremenita, în est confluența râurilor Poneasca și Miniș iar în vest două localități : Cărbunari și Stinapari.

Coordonatele centrale ale Parcului Cheile Nerei – Beușnița sunt: 44ș56'21'' N și 21ș51'24'' E

La scară națională și europeană, speciile de plante și animale, habitatele, complexul de ecosisteme și peisajele din Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, constituie un patrimoniu natural foarte valoros.

Principalul deternimant al diversității deosebite este substratul geologic, predominant calcaros, reușind să creeze diverse forme de relief atât subterane cât și supraterane, precum câmpuri de lapiezuri, peșteri, doline, chei, avene, ponoare, izbucuri.

Clima

Climatul mai cald, istoricul de rezistență a zonei- în sudul Banatului au supraviețuit numeroase specii de plante și animale în perioada glaciațiunilor. În regiune se întâlnesc fitocenoze și elemente bibliografice faunistice submediteraneene, ilirice si balcanice.

Îmbinarea diferitelor elemente naturale abiotice precum peisajul carstic, pesterile, cheile, dolinele desfășurate pe un interval și la altitudini restrânse de circa 100 m – 1160 m cu elementele biotice precum elementele submediteraneene, exploatarea resurselor naturale, justifică statutul de parc național, arie protejată de interes național, sit de importanță comunitară și importanță avifaunistică.

Datorită poziționării geografice, zona prezintă climă temperat-continentală cu influențe mediteraneene și amplitudini termice reduse. Temperaturile medii sunt situate între 15-19 grade Celsius, verile sunt calde cu precipitații bogate. Precipitațiile medii fiind cuprinse între 700-1100 mm.

Elemente geomorfologice și geologice

Formațiunile geologice din zonă precum rocile metemorfice, magmatice, sedimentare, granitoidele sinorogene, calcare groase recifale, gresii, marne, argile, conglomerate, nisipuri și pietrisuri, formează un masiv puternic tectonizat și cutat, Munții Aninei.

Principalele categorii de soluri sunt luvisoluri, luvosoluri, cernisolurile, cambisolurile, eutricambosoluri.

Hidrologia zonei

Rețeaua hidrologică cuprinde râul Nera și afluenții săi : Miniș, Lăpușnic, Moceriș, Ducin, Valea Rea, Bei, Sușara, Camenița. Râul Nera are o lungime de 131 km și izvorăște din Munții Semenic și se varsă în Dunăre.

Râul Miniș are afluenți precum : Valea Morii, Valea Predilcova, Valea Masrasca, Ogașul Babei, Ogașul Padina Seacă, Ogașul Bigăr.

Lacul antropic, Gura Golumbului este forat prin bararea pârâului Miniș în apropiere de Bozovici.

Flora

Speciile de plante superioare din Cheile Minișului incluse în lista rosie din România : Asplenium lepidum, Hypericum rochelii, Iris reichenbachii.

Speciile predominante sunt xero-mezofile precum Dianthus armeriastrum, Linum austriacum, Achillea crithnifolia și mezofile, putine hidrofile.

După analiza fitogeografică putem considera elementul european predominant în acest spațiu, cu aproximativ 600 de specii precum Fagus silvatica, Querqus petrae, Carpinus betulus, Acer pseudoplatanus.

Specii circumpolare precum Phyllitis scolopendrium, Athyriun filix-femina, Dryopteris filis-mas, Polipodium vulgare, Poa nemoralis, Oxalis acetosella, Vaccinium myrtillus, Festuca rubra, Poa pratensis, Agrostis alba, Iuncus articulatus, Sagina procumbens. Mediteraneene și sub mediteraneene Querqus petraea, Querqus cerii, Querqus fraineto, Carpinus orientalis, Cotoneaster tomentosa, Cornus mas, Fraxinus ornus, Arabis turita, Lathyrus latifolius, Inula conyza, Ruscus aculeatus, Sedum cepaea, Sanguisorba minor, Trifolium striatum, Stachys germanica, Valerianella coronata.

Speciile mai rare și endemice fiind reprezentate de Dianthus trifasciculatus, Ranunculus flabellifolius, Erysimum banaticum, Alyssum petraeum, Sempervivum heufellii, Saxifraga racheliana, Rubus banaticus, Astragalus onobrychis, Lathyrus hallersteinii, Athamanta hungarica, Pulmonaria rubra, Thymus dacicus, Centaurea banatica.

Fauna

Amfibieni Salamandra salamandra, Triturus vulgaris, Triturus alpestris, Bombina variegata, Rana temporaria, Rana ridibunda, Bufo bufo, Bufo viridis, Hyla arborea, Rana dalmatina.

Reptile Coronella austriaca, Vipera ammodytes, Vipera berus , Anguis fragilis, , Natrix natrix , Natrix tessellata , Elaphe longissima, Lacerta viridis, Lacerta praticola, Podarcis muralis, Coluber caspius, Testudo hermanni.

Nevertebrate : Saturnia pyri, Saga pedo, Rosalia alpina, Philaeus chrysops, Pellen es seriatus, Osmoderma eremita, Orthetrum brunneum, Morimus funereus, Lucanus cervus, Libellula depressa, Euscorpius carpathicus, Cordulegaster heros, Callimorpha quadripunctaria, Amphimelania holandri.

Vertebrate Ursus arctos, Lynx lynx, Felis silvestris, Canis lupus, Martes martes, Lutra lutra, Muscardinus avellanarius.

Chiroptere : Rhinolophus ferrumequinum, Myotis emarginatus, Myotis bechsteinii

Păsări : Lanius minor, Anas platyrhynchos, Lanius excubitor, Jynx torquilla, Falco peregrinus, Emberiza hortulana, Dendrocopos syriacus, Dendrocopos minor, Dendrocopos medius, Dendrocopos major, Circaetus gallicus, Buteo buteo, Asio otus, Anser anser, Accipiter nisus.

Principalele obiective turistice sunt: lapiezurile din Valea Morii, Izvorul Irma, Izvorul Predilcova, pereții calcaroși, Peștera de la Captare, Peștera de la Cârșa Roșie, depozitul de travertin de la Izvorul Colonia Minișului și cascada, Lacul Gura Golumbului, Găurile lui Miloi 1, Găurile lui Miloi 2, Peștera Suspendată, Peștera Activă, Avenul Domnesc, Avenul Bradului, Avenul Renegaților, Cascada Bigăr, Izvorul Bigăr, pereți calcaroși cu înălțimi de 100 m și mari grohotișuri în bază. Versanții sunt împăduriți, predominând fagul, sau acoperiți cu vegetație de stâncărie.

III. Material si metode

Colectarile au fost facute dintr-un numar de noua statii, sase amplasate in Cheile Carasului si trei in Cheile Minisului. Din toate statiile au fost prelevate probe semicantitative prin cuantificarea efortului, un numar de doi colectori, au colectat manual toti melcii gasiti pe o suprafata de aproximativ 100 m patrati timp de o ora. Animalele au fost colectate atat de pe vegetatie cat si de pe sol. In completare

circa 20 de litrii de litiera a fost cernuta printr o sita cu ochiuri de un centimetru, iar materialul rezultat a fost depozitat intr-un sac de panza si transportat la laborator. Melcii colectati pe teren au fost conservati in alcool 40 %, in recipienti de plastic. In laborator litiera a fost triata iar materialul rezultat a completat materialul colectat din teren in fiecare statie. Dupa triere melcii au fost identificati utilizand Grossu (1981, 1983, 1986, 1987. ) si Welter-Schultes (2012). Lista sistematica a fost intocmita dupa Bank (an ). Valorile cantitative au fost folosite pentru evaluarea abundentei relative a speciilor de gastropode tereste in fiecare statie.

Punctele de colectare

Plus harta cu statiile. maps.

IV. Rezultate si discutii

Au fost identificate un numar de 34 de specii de gastropode trestre, lista sistematica este prezentata in continuare . De atasat lista

Descrierea speciilor

Sphyradium doliolum (Bruguière, 1792)

Distribuție: Din Pirinei până în nordul Iranului, în centrul Europei.Nu se găsește în Sicilia. Morfologie: Cochilia are culori puternice deschise,rar costat , ultimele 2 sau 3 spirale sunt mai înguste decât cele superioare, două pliuri columelare care nu sunt separate. Juvenilii au ombilicul lat. Mărimea variază între 4.5-6 și 2-2.5 mm.

Habitat și biologie: În păduri sub frunze și pietrișuri, adesea în apropierea izvoarelor de apă.Are nevoie de temperaturi calde.În habitate calde și uscate poate fi întâlnit la altitudini de până la 1600-1800 m.

Sphyradium doliolum (foto Francisco Walter)

Acanthinula aculeata (Müller, 1774)

Distribuție: Nordul Africii,Europa,central Rusiei,Transcaucasia.

Morfologie: Periostracumul este crestat și prezintă spini caracteristici.Partea dorsală și tentaculele sunt gri, pe când piciorul și muchia sunt albe.Mărimea este de 2x2mm.

Habitat și biologie: În păduri de foioase și sub tufișuri,în litieră, sub trunchiuri de copaci prabușiți,în locuri umbroase .Adesea se pot găsi și pe substrat calcarossau direct pe rocile calcaroase din păduri.Poate fi întâlnit la altitudini cuprinse între 1200-1500 m. Acanthinula aculeata (foto Francisco Walter)

Merdigera obscura (Müller, 1774)

Distribuție: În nord-vestul Africii, sudul Finlandei,Balcani,Rusia, munții Crimeei.

Morfologie: Cochilia este maro uniform ,dens striatăradial, 6 spirale ușor convexe cu sutură profundă, muchia este albă.Animalul este maro închis, mai deschis pe părți și pe picior.Tentaculele oculare sunt lungi, iar tentaculele mici reprezintă ¼ din tentaculele superioare. Animalul se târăște cu cochilia într-o poziție foarte înaltă și puțin îndoită spre partea dreaptă. Adesea juvenilii și adulții se pot camufla. Dimensiunile sunt cuprinse între 8.5-10.5×3-4 mm.

Habitat și biologie: În habitate umbroase și stâncoase din păduri de foioase,în trunchiuri de copaci și sub litieră,sub roci,pe substrat vegetal sau mușchi.Necesită o umiditate redusă.Juvenilii pot urca suprafețe verticale sau trunchiuri de copaci pe vreme umedă.Poate fi întâlnit până la 2000-2200 m altitudine. Poate depune 12-20 ouă ovale (cu dimensiunea de 1.3×1-5 mm), între lunile mai și octombrie, juvenilii eclozând dupa 2 săptămâni.

Maturitatea este atinsă în primele luni ale celui de-al doilea an.

Merdigera obscura (foto Mariana Avram)

Aegopinella epipedostoma (Fagot, 1879)

Distribuție: În sudul Franței ,vestul Germaniei, munții Carpați, Subcarpații din Polonia, izolat în nord vestul Rusiei, sudul Sloveniei și nordul Croației.

Morfologie: Cochilia este striată,scheletul de spirală este slab sau lipsește.Prezintă 4-5 spirale ,cele inferioare sunt convexe, ultima spirală este puternic coborâtă,apertura foarte înclinată,ombilicul este larg,toate spiralele sunt vizibile în interior.

Marimea este cuprinsă între 5-7.5×10-13 mm.

Habitat și biologie:În păduri montane, pe și sub litieră,în sol umed,rece și în zone umede din apropierea cursurilor de apă.

Ouăle sunt depuse adânc în mușchi,juvenilii eclozează din iunie până în septembrie și cresc cu 0.5 spirale pe lună.Maturitatea este atinsă la 4 spirale în lunile mai iunie ale următorului sezon.Durata de viață 2-3 ani.

Aegopinella epipedostoma (foto Francisco Walter)

Cochlodina laminata (Montagu, 1803)

Distribuție: În Europa de la sudul Scandinaviei până în nordul Spaniei, sudul Italiei.Nu este întânit în sudul Irlandei și nordul Scoției.

Morfologie: Culoarea cochiliei variază între maro și vișiniu, aproape fină și stralucitoare ,lamela palatală mică,lamela columelară mai proeminentă, calozitate palatală slabă,lamelă subcolumelară vizibilă din perspectivă oblică.

Dimensiunea variază între 15-17×4 mm,în zonele montane de peste 1000m altitudine cochiliile sunt de obicei mai mici până la 13mm. Ouăle depuse pot avea diametrul de 2 mm.

Habitat și biologie: În păduri de foioase ,pe sol sau sub arbuști, în litieră sau printre mușchi.În condiții de vreme umedă pot urca și pe suprafețe verticale. Tolerează un anumit grad de perturbare, și poate fi găsit și în plantații de fag. Este întânit până la altitudini de 2000 m.

Se hrănește în litieră umedă cu fungi și păduri în descompunere. Depun 10-20 de ouăcu diametrul de 2mm, in lunile august și octombrie.Juvenilii eclozează după 3 săptămâni, iar maturitatea este atinsă la sfârșitul celui de-al doilea an de viață.

Cochlodina laminata (foto Mariana Avram)

Bulgarica vetusta (Rossmässler, 1836)

Distribuție: În nordul Albaniei,Bulgaria, din vestul Carpaților până în estul Austriei, izolat în central și estul Germaniei.

Morfologie: Cochilia este maro, costată,cu 11-13 spirale.Apexul este adesea mai lat decât următoarea spirală,2 dinți cervicali,apertura este relativ mică cu șanț bazal, lamela columelară este slabă dar vizibilă din perspectivă perpendiculară.Este prezentă calozitate palatală, lamelă palatală inferioară conectată la calozitatea palatală și de obicei nu este conectată la lunulă.Clausiliumul este îngust și îngroșat la capăt.Dimensiunile sunt încadrate între 12-16×2.5-3.6 mm.

Habitat și biologie: Pe roci umede, moloz și pietriș,de obicei în habitate deschise.Poate fi întâlnit la altitudini de până la 1000m.

Bulgarica vetusta (foto Mariana Avram)

Fruticicola fruticum (Müller, 1774)

Distribuție: Aproape în întreaga Europa, în afară de Insulele Britanice și partea europeană a Rusiei până în Crimea și Caucaz.

Morfologie: Cochilia este gălbuie, uneori maro roșcat sau chiar violet, aproape transparentă, ombilicul este deschis și adânc, sutura adâncă, mantaua are pete închise foarte vizibile de sub cochilie.Dimensiunile sunt cuprinse între 10-20×13-25 mm.

Habitat și biologie: În luncile râurilor și tufărișuri deschise.Necesită temperaturi ridicate, dar este sensibil la secetă,de aceea poate fi întâlnit adesea în vegetație ierboasă înaltă.Se găsește până la o altitudine de 1500-1800m.Se hrănește pe strat umed de frunze moarte și consumă de asemenea anumite ierburi și ciuperci. Perioada reproductivă are loc la începutul verii, creșterea este intensă primăvara și toamna. Pot depune 10-30 ouă cu dimensiunea de 2.5-3 mm, juvenilii eclozând după 25-50 de zile.Animalele se împerechează câteva zile după hibernare, depunerea ouălor începând doar în al treilea an.

Fruticicola fruticum (foto Mariana Avram)

Drobacia banatica (Rossmässler, 1838)

Distribuție: În România ( Transilvania,Banat), estul Ungariei, vestul Ucrainei, introdus și în Germania.

Morfologie: Cochilia este roșcat măslinie, cu o bandă maro închis deasupra marginii inferioare dințate. Prezintă 5-5.5 spirale aplatizate cu sutură profundă, dinți la fiecare spirală, crescând regulat.Ombilicul este moderat îngust și parțial acoperit de marginea columelară răsfrântă.Animalul este gri închis sau maro cu dimensiuni cuprinse între 14-18x 25-30mm.

Habitat și biologie: În păduri umede moderate.

Drobacia banatica (foto Mariana Avram)

Cepaea vindobonensis (Pfeiffer, 1828)

Distribuție: În întreaga regiune carpatică,estul Alpilor,Grecia, nordul Mării Negre,Moldova, Crimea, nordul Caucazului ,Polonia,Marea Baltică.

Morfologie: Cochilia este de culoare albicioasă sau galben mat, cu benzi de până la 5 culori diferite, două din partea superioară sunt slabe.Prezintă 5.5-6 spirale, apertura este înclinată, marginea columelei este maro și aproape albă lângă sutură.Ombilicul este închis.Cochilia este mai mare ca la alte specii și proeminent costată.Dimensiunile variază între 17-21×20-25 mm.

Habitat și biologie: Printre arbuști, în spații deschise, câmpii, dealuri calde și pante stâncoase, ocazional în așezările umane.Poate fi întâlnit până la altitudini de 1600m.Durata de viață este de aproximativ 3ani.

Cepaea vindobonensis (foto Mariana Avram)

Helix pomatia (Linnæus, 1758)

Distribuție: În sud estul și centrul Europei , în vestul și sudul Angliei, centrul Franței,în nordul și sudul Suediei și Norvegiei,Finlanda, Estonia, vestul Belarusului, vestul Ucrainei, Moldova,Ungaria, nordul Italiei.Itrodus în Moscova.sudvestul Bulgariei.

Morfologie: Cochilia este alb crem până la maroniu deschis, adesea cu benzi de culoare maro, cu 5-6 spirale, o apertură largă, margini albe,ușor rasfrânte.Ombilicul este îngust și parțial acoperit de marginea columelară.Dimensiunea lo variază între 30-45×30-50mm, iar diametrul ouălor pe care le depune este cuprins între 5.5-6.5 mm.

Habitat și biologie: În păduri și habitate deschise, grădini,vițe de vii,sub arbuști, se găsesc în special de-a lungul râurilor, fiind rezistenți la substrat calcaros. Preferă umiditate ridicată și temperaturi scăzute, sol afânat pentru a se îngropa pentru hibernare sau pentru a depune ouăle. Poate fi întâlnit la altitudini de până la 2000-2100m. Poate migra până la o distanță medie de 3.5-6m. .Maturitatea este atinsă după 2-5 ani, iar speranța de viață până la 20 de ani, maxim 35 de ani.

Helix pomatia (foto Mariana Avram)

Alinda biplicata / Balea biplicata  (Montagu, 1803)

Distribuție : Specie central europeana cu o gamă de distribuție întinsă, găsindu-se în Bulgaria, România, Slovacia, Ungaria, Bosnia și Herțegovina, Republica Cehă, Slovenia, Muntenegru, Croația, chiar și nordul Italiei, Liechtenstein, Belgia, Olanda și Luxemburg . Specie introdusă în Norvegia și Suedia.

Morfologie : Cochilie maro moderată, diafrgmă fără pliuri. Ca toate speciile din această familie, acest melc are un clauziu. Dimensiune: 15-18 x 3,8-4,5 mm, diametru ouă 1,7 mm

Habitat și biologie : Specia se găseste într-o gamă largă de habitate. Preferă rocile, pereții, tulpinile copacilor, solurile bogate în cationi , microhabitatele și habitatele umbroase, umede, pădurile mixte, cu frunze largi, păduri de luncă, de munte, zidurile din zonele urbane, arbuști, garduri vii, grădini. Se găsește în zonele inundabile și este asociată cu prezența speciei Urtica dioica.Se hrănește cu microdetrit și cu microalge. Specia păstrează ouăle până când condițiile climatice sunt optime . Reproducerea are loc între luna aprilie și luna octombrie.

Alinda biplicata (foto  Welter Schultes, Francisco)

Monachoides bacescui ( Grossu, 1979)

Distribuție : Specia se găsește în România, în Banat

Morfologie: Cochilie luminoasă, de culoare galben-gri, până la roșcat maro, este un palid strălucitor, rareori prezintă o bandă colorată. Striată, aproape nervurată și granulată, are 5,5 spirale convexe, o sutură profundă, marginea aperturală în interior.Buză verde, vizibilă din exterior ca o bandă galbenă roșiatică. Ombilic foarte îngust, deschis dar acoperit de marginea columelară a deschiderii. Dimensiune 8-10 x 14-18 mm.

Habitat și biologie : Habitat preferat, în pădurile montane, în litieră, între ierburi și muschi, de obicei în habitate umede. Mai rar întâlnit în habitate însorite. Locuiește simpator cu Mon. vicinus.

Monachoides bacescui (foto G.& Ph. Poppe)

Soosia diodonta (Férussac, 1832)

Distribuție : Specia se găsește în România, în Banat, în Bulgaria, iar în Serbia în nord și sud.

Morfologie : Cochilia extrem de plată, strălucitoare, 4-4,5 spirale, ușor convexă, periferie rotunjită, deschiderea aperturală îndreptată, margine albă și diferențiată cu doi dinți proeminenți ( unul bazal și unu superior). Ombilic larg și deschis cu diametru de 1/4.

Dimensiune : 3,5-4 x 10-12 mm

Habitat și biologie: Pădurile naturale calde și umede. Preferă lemnele aflate în stare de descompunere, trunchiuri umede, arbori, bușteni.

Soosia diodonta (foto Welter Schultes, Francisco)

Vallonia  excentrica  (Sterki, 1893)

Distribuție : În estul Americii de Nord (Mississippi-Newfoundland), Europa: Irlanda, Scoția, Pirinei- sudul Suediei, Albania, Bulgaria, Ucraina și Marea Caspică.

Morfologie: Cochilie slab colorată, transparentă, ultimul sfert a crescut remarcabil, conferind cochiliei o formă eliptică, buza nu este foarte vizibilă. Dimensiune : 0,9-1,4 x 2,0-2,2 mm

Habitat și biologie: Trăiește pe roci, dune de nisip, locuri cât mai uscate, nu în păduri și mlaștini. Tolerează solurile mai puțin calcaroase, sunt rar întâlniți în zonele muntoase.

Vallonia excentrica ( foto Welter Schultes, Francisco)

Acicula banatica (Rossmässler, 1842)

Distribuție : Albani, Bosnia și Hertegovina, Ungaria, Macedonia, fosta Republică Iugoslavă, Muntenegru, România, Serbia.

Morfologie: Cochilie de culoare crem-cenușie cu răsuciri mici, curbate, au formă de arbore,cu vârb abrupt. Gâtul este foarte bine rotunjit, gura fiind în forma de pară, largă.

Dimensiuni : cochilia este de 3,90 până la 5,4 mm înălțime și 1,35 până la 1,65 mm lățime

Habitat și biologie: Specia se regăsește în părțile subterane a habitatelor stâncoase, mai ales a celor calcaroase. Datorită populației mari și stabile nu există alte acțiuni de conservare necesare în prezent pentru această specie.

Acicula banatica (foto G.& Ph. Poppe)

Carychium tridentatum (Risso, 1826)

Distribuție : Specie întâlnită în Europa, în Peninsulele Mediteraneene, Turcia și Africa de Nord.

Morfologie: Cochilie subțire, deschisă la culoare, aproape transparentă. Dimensiuni mici : 1,8-2,3 x 0,8-0,9 mm

Habitat și biologie: Necesită habitate umede tot timpul, trăiește în păduri moderate și umede, pajiști, straturi de așternut între pietre, frunze umede. Specie hermafrodită, face 5-6 ouă care sunt așezate adesea în locuri distincte, diametrul ouălor este de 0,3 mm.

Carychium tridentatum

Pyramidula pusilla (Gittenberger & Bank, 1996)

Distribuție : Specie întâlnită în regiunea Mediteraneeană, în Europa centrală și de vest.

Morfologie: Cochilie maro închis, formă conică. linii de creștere înalte, fine și înguste. Dimensiuni pana la 2,3 x 3,0 mm

Habitat și biologie: Trăiește pe stănci sau pietre calcaroase abrupte, reproducerea se face în timpul verii.

Pyramidula pusilla (foto G.& Ph. Poppe)

Truncatellina cylindrica (Férussac, 1807)

Distribuție : Prezent în Anglia, sudul Suediei, centrul Rusiei, în Europa, Turcia și nordul Africii.

Morfologie: Chochilie aurie-maronie, mată, cu nervuri și spații aproximativ egale, ușor conică. Are între 5-5,5 spirale, ultimul cu diametrul cel mai mare iar buza nu este prea evidentă. Dimensiune: 1,8-2 x 0,9 mm

Habitat și biologie: Preferă terasele uscate și moderate, pe substrat calcaros, pe pașuni, pe pamânt, nisip, pietriș calcaros. De la 4 la 11 ouă de 0,5-0,6 mm care sunt protejate de temperaturile mari si secete, cu ajutorul pliul calcificat.

Truncatellina cylindrica (foto Jose Maria Hernandez Otero)

Granaria frumentum (Draparnaud, 1801)

Distribuție : În nordul Germaniei și sud-estul Bulgariei

Morfologie: Cochilie maronie-crem, culoare deschisă, cu calus cervical puternic,regulat, nervurat și fin, diafragma cu opt falduri. Dimensiune: 6-8.0 x 2.7-3.0 mm

Habitat și biologie: Preferă habitat calcaros, deschis, pante însorite, în ierburi joase, pășuni, roci dărâmate, pereți. Sunt sensibile la modificarea habitatelor. Se gasesc rareori la altitudini de peste 1000 m.

Granaria frumentum (foto Welter Schultes, Francisco)

Chondrina arcadica (Reinhardt, 1881) / Chondrina clienta (Westerlund, 1883)

Distribuție : Specie pe care o găsim în sudul Suediei, în nord-estul Italiei, în Grecia, Turcia, Crimeea, în vestul Ucrainei.

Morfologie: Cochilie gri închis sau maro-roșcat, mată, magrinea aperturală este ascuțită și puțin reflectată, prezintă un strat subțire de culoare albă la nivelul părții parietale, un dinte puternic unghiular, parietal mai slab și mai profund, 2 falduri columeroase, de obicei 3 pliuri palatale , din care numai 2 sunt bine dezvoltate. Dimensiune: 5,5-7,5 x 2,5 mm

Habitat și biologie: Habitate uscate și deschise pe substrat calcaros, subteran, moloz de piatră, de obicei în munți, suprafețe stâncoase, pereți expuși direct la soare. Rata medie de dispersie este de aproximativ 7-10 cm pe zi, 1 m pe an, 2,5 m pe an este mult (Baur & Baur 1995)

Chondrina arcadica (foto G.& Ph. Poppe)

Spelaeodiscus triarius (Rossmässler, 1839)

Distribuție : În sudul Poloniei, în Ungaria, Slovacia, România, Bulgaria, estul Serbiei.

Morfologie: Cochilie găbuie sau maronie strălucitoare aplatizată, cu nervuri largi, deschidere cu buză, margine columelară, ombilic larg . Dimensiune: 2,4-3 x 3,5-5,5 mm

Habitat și biologie: Habitat calcaros, relativ uscat, pe stănci, între pietre, în crăpăturile rocilor, ascunse adânc între frunze sau iarbă, în părțile joase ale stâncilor. Locuiesc zonele înalte, până în zona subalpină.

Spelaeodiscus triarius (foto G.& Ph. Poppe)

Punctum pygmaeum (Draparnaud, 1801)

Distribuție : Specie care trăiește în Europa, în nord vestul Asiei

Morfologie: Cochilie deschisă la culoare, roșie maronie, cafenie, brună, aproape plată, striată și strălucitoare, formă de spirală. Are diafragma rotunjită, prezintă o margine subțire, care nu iese în relief, nu prezintă buză, ombilicul este larg având aproximativ 25% din diametrul cochiliei. Dimensiune: 0,6-0,8 x 1,2-1,6 mm.

Habitat și biologie: Habitatul potrivit este pe substrat calcaros,habitate deschise precum pădurile de fag, solurile acide, habitate umede dar și locuri calde, uscate, în litiera pădurilor, sub mușchi și pe ziduri vechi. În Elveția, îi întâlnim la o altitudine de până la 2500 m, iar în Bulgaria la aproximativ 1500 m. Indivizii sunt hermafrodiți, însă reproducerea este posibilă și fără partener.

Melcii cresc repede până la atingerea unui diametru de 1,3-1,4 mm atunci când maturitatea sexuală este atinsă, apoi nu se mai opresc din creștere. Vârsta medie este de aproximativ 200 de zile.

Punctum pygmaeum  (foto G.& Ph. Poppe)

Vitrea diaphana (Studer, 1820)

Distribuție : În România se găsesc în Munții Carpați, se mai găsesc în nordul Italiei, în Munții Alpi și Bulgaria .

Morfologie: Cochilia este neteda, firavă și strălucitoare, are 5-6spirale, spirale aproape plane, orificiul văzut de sus fiind drept, ombilicul fiind absent. Dimensiune: 1,8-2,1 x 3,7-4,8 mm

Habitat și biologie: Preferă habitatele semiumede, montane, cu roci și pietrișuri, versanți împăduriți. În Bulgaria se întâlnește până la altitudinea de 1300 de metri.

Vitrea diaphana (foto G.& Ph. Poppe)

Oxychilus glaber (Rossmässler, 1835)

Distribuție : Specie prezemtă în Europa, în Munții Alpi, Carpaați, Balcani, în Polonia, sudul Italiei si în Peninsula Iberică.

Morfologie: Cochilie roșie-maronie, sau galben-maron ie, translucidă. Are 5-5,5 spirale, ombilic îngust și adânc, diafragmă cu peristom subțire. Dimensiune: 5,5-9 x 12-18 mm. Diametrul de obicei de până la 14 mm .

Habitat și biologie: Preferă habitatele umede din pădurile de conifere și cele de foioase.Se adăpostește sub pietre și bușteni. În Elveția se întââlnește până la 1800 de metrii, cel mai des întâlnit este între altitudinile 600- 1300 m , pâna la 1900 m, în Bulgaria.

Oxychilus glaber (foto Welter Schultes, Francisco)

Vitrea subrimata (Reinhardt, 1871) Vitrea maritae

Distribuție : Răspândită în Europa și Africa de Nord, rare în Bulgaria (Pintér 1972, Riedel 1975) în vestul Greciei, Asia Mică și într-o zonă restricționată din Marea Britanie.

Morfologie: Cochilie incoloră, transparentă, prezintă ombilic foarte îngust, marginea columelară fiind arcuită și acoperă slab ombilicul. Cochilii variabile, cu excepția formei caracteristice mărginii columelare. Dimensiune 1.3-2.2 x 2.5-5 mm

Habitat și biologie: Preferă pădurile montane umede, sub litiera, pietre sau crevase, pe substrat calcaros, cu rosci și dărâmături de pietre, habitate deschise.

Vitrea subrimata (foto Welter Schultes, Francisco)

Carpathica langi (L. Pfeiffer, 1846)

Daudebardia soosi  (H. Wagner, 1941)

Daudebardia spelaea (Grossu, 1960 )

Daudebardia intermedia (Grossu, 1969)

Distribuție : România, în sudul Munților Carpați, estul Serbiei și nordul Italiei.

Morfologie: Cochilie maro gălbui, cu straturi de culoare albă, este solidă, strălucitoare și transparentă, striată fin. Ombilicul este închis sau parțial acoperit. Animal gri-albastru, uneori cu nuanta verde, mai usor spre lateral, margini unice si galben galben.

Habitat și biologie: Preferă zonele umede și umbroase, hanitate montane, adesea sub litiera pădurilor de foioase.

Daudebardia soosi  ( foto Massiomo Prodan)

Herilla ziegleri (Kuster, 1847)

Distribuție : Specie întâlnită în Munții Alpii Dinarici, Bosnia, Serbia, nordul Albaniei, iar în România îi întâlnim în sudul Munților Carpați și în Banat

Morfologie: Cochilie dură de culoare maronie, diverse nuanțe cu straturi albe fine, suturi albe, netede. Marginea aperturala nu este intotdeauna desprinsă. Dimensiune: 20-29 x 5.5-6.5 mm, dimensiune și formă variabilă.

Habitat și biologie: Habitate muntoase

Herilla ziegleri ( foto Welter Schultes, Francisco)

Ruthenica  filograna (Rossmässler, 1836)

Distribuție : Europa, România , Estonia-Bulgaria,Munții Alpi, Peninsula Italiană

Morfologie: Chochilie dură de culoare maro-gălbuie, de obicei cu nervuri drepte, diametru mare la vârful conic, terminat într-un punct ascuțit.Dimensiune: 7,5-9,0 x 2,0-2,2 mm

Habitat și biologie: Trăiește pe pământ, zone fără roci și fără pietre. Pe lemne aflate în stadii de descompunere. În România doar habitate montane, la altitudini de peste 1500 de metrii

Ruthenica  filograna ( foto O. Gargominy)

Laciniaria plicata (Draparnaud, 1801)

Distribuție : Europa, Danemarca, Rusia, Munții Carpați ( Ucraina), nord-vestul Turciei, Franța

Morfologie: Cochilie maro, cu nervuri și bază distinctă, diafragmă în partea inferioară. Dimensiune 15-18 x 3.3-3.6 mm

Habitat și biologie: Preferă pietrele umede, zidurile vechi în habitate deschise, mai puțin frcvent în păduri și munți înalți. Nu se limitează la substrat calcaros.

Laciniaria plicata  (foto Haus der Natur-Cismar )

Bulgarica rugicollis (Rossmässler, 1836)

Distribuție : Specie regăsită în Ungaria, sud-vestul României, estul Serbiei, nordul Bulgariei.

Morfologie: Chochilii variate, cu nervuri striate, aproape striate sau chiar netede, prezintă 10-14 spirale, deschidere bazală cu nervuri, placă scurtă și adâncă. Dimensiune: 10-20 x 2.9-4 mm

Habitat și biologie: Habitate umede, calcifile, în România s-au raportat exclusiv la zonele montane, mai rar printre pietre și frunze.

Bulgarica rugicollis ( foto CEA)

Bulgarica bulgariensis (Pfeiffer, 1848) Bulgarica r. Pagana

Distribuție : Bulgaria

Morfologie: Cochiliagri sau maronie cu nervură fină și densă, prezintă 10-12 spirale, canal bazal. Palatalisul frontal superior este uneori legat de palatalisul inferior și bazal

Dimensiune: 11-15 x 2,5-3,5 mm

Habitat și biologie: Habitate exotermice, calcaroase. Iarna folosesc rădăcinile erbacee ca adăpost. Rar sunt active iarna, pe pietre uscate ( Irikov 2003)

Bulgarica bulgariensis ( foto CEA)

Xerocampylaea zelebori (Pfeiffer, 1853)

Distribuție : Bosnia-Kosovo și vestul României

Morfologie: Cochilie albă cu vârf maroniu, uneori prezintă doua benzi înguste roșcate maronii, alteori o bandă albă. Cochilie strălucitoare, subțire dar solidă, striată fin și buză albă, dreaptă și ascuțită. Dimensiune: 7,5-8,5 x 14-16 mm

Habitat și biologie: Preferă rocile, zonele stâncoase .

Xerocampylaea zelebori  (foto Paolo Zaccaria)

Lozekia transsilvanica (Westerlund, 1876)

Distribuție : Specie întâlnită în România, Munții Apuseni și Carpați dar și în nord estul Ungariei.

Morfologie: Cochilie roșiatică, verzui sau maro-gălbuie, extrem de fină, cu ombilicul foarte îngust și aproape acoperit. Dimensiune: 4,5-6 x 5,5-6,5 mm

Habitat și biologie: Preferă în general pădurile de foioase.

Lozekia transsilvanica ( foto Welter Schultes, Francisco)

Euomphalia strigella (Draparnaud, 1801)

Distribuție : Specie răspândită în Europa, Austria, Bosnia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Macedonia, Fosta Republică Iugoslavă a Moldovei , Republica Portugalia, Norvegia, Polonia, Portugalia, România ( Codlea), Federația Rusă, Serbia și Muntenegru, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Ucraina Bulgaira, Republica Cehă.

Habitat și biologie: Trăiește în pădure dar și în zone stâncoase deschise.

Euomphalia strigella (Foto Michael Kesl)

http://www.animalbase.org/

In cele noua statii numarul de indivizi respectiv specii, variaza foarte mult . Cel mai mare numar de specii inregistrat este de 19 in trei statii din Cheile Carasului iar cel mai mic numar de specii este de 12 in statia 1 din Cheile Minisului. 'Numarul de indiviziv variaza mai mult fiind cuprins intre 168 si 2229, atat valoarea minima cat si valoarea maxima fiind inregistrate in statii din Cheile Carasului.

Figura x reprezinta numarul de specii si numarul de indivizi din cele noua statii analizate .

Fig.

Diferentele sunt reflectate si in structura comunitatilor de moluste terestre .

de prezentat graficele cu ab relative pe fiecare statie si de comentat.

Bibliografie

http://www.anpm.ro/documents/17201/2593799/PM+Cheile+Nerei-Beusnita+-+Draft+4.pdf/7425a8e9-b4c9-478c-9819-82215d574f2f

GEORGESCU, M. 1993 – Rezervatii si monumente ale naturii din Romania, ed

IFTIME, A., 2001 – Observations upon the amphibians and reptiles of the Semenic-Cheile Carașului, ed

FUHN, I., 1975 Fauna, in seria monografică a grupului de cercetări complexe ,,Porțile de Fier", Edit. Academiei R.P.R., București

ALEXANDRU I. an NEW DATA ON THE AMPHIBIANS AND REPTILES FROM THE CHEILE NEREI – BEUSNITA NATIONAL PARK (ROMANIA), ed

Neagu V., 200x, Ghidul Parcului Național Cheile Nerei-Beușnita, ed

Lotreanu I. an Monografia Banatului, ed, pag

Meilă.M. an Carașul ed

Bădescu, B. an Habitate protejate în parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, ed

Bank, R.A. ed. (2013) Mollusca, Gastropoda. Fauna Europaea, version 2.6.2,    http://www.faunaeur.org/

Welter-Schultes, F. W. (2012) European non-marine molluscs, a guide for species identification. Planet Poster Editions, Göttingen, pp. 674

https://www.protectedplanet.net/cheile-carasului-nature-reserve

https://protectedplanet.net/semenic-cheile-carasului-national-park

European Environment Agency (EEA)

http://pnscc.ro/

http://eunis.eea.europa.eu/sites/81224

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=22636

http://www.cheilenereibeusnita.ro/