I. ASPECTE GENERALE ALE TURISMULUI LITORAL [310059]

CUPRINS

I. ASPECTE GENERALE ALE TURISMULUI LITORAL

II. CARACTERISTICILE SPAȚIULUI LITORAL ROMÂNESC

II.1. Limite

II.2. Relief

II.3. Climă

II.4. Sezonalitate

II.5. Sectoare

III. TURISMUL LITORAL ROMÂNESC

III.1. Evoluția turismului litoral

III.2. Potențial turistic natural

III.2.1. Apele și nămolul

III.2..2. Plaja și nisipurile

III.3. Potențial turistic antropic

III.4. Tipuri de turism

III.5. Stațiuni și dotări turistice

III.6. Tendințe în evoluția turismului litoral românesc

IV. IMPACTURILE TURISMULUI LITORAL

V. STRATEGII DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE TURISTICĂ

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

I. ASPECTE GENERALE ALE TURISMULUI LITORAL

Turismul litoral reprezintă ansamblul activităților turistice care se dasfășoară în spațiul aflat în imediata apropiere a unei suprafețe de apă dar și pe oglinda acestuia.

Turismul pe litoralul românesc al Mării Negre prezintă o [anonimizat]. În valoarea generală a [anonimizat] (naturală ori antropică), indiferent de ponderea pe care o deține, [anonimizat] ([anonimizat], religios, gastronomic, [anonimizat], sportiv, etc.). [anonimizat]; [anonimizat], [anonimizat], bioclimatul și vegetația.

II. [anonimizat], fluviul Dunăre și Marea Neagră. De-a [anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] 45% din capacitatea de cazare a României, în cele mai variate tipuri de unități: hoteluri și moteluri de 1-4 stele, vile de 1-5 stele, bungalow-uri, campinguri, [anonimizat].

[anonimizat] 13 stațiuni – Năvodari (pentru copii), Mamaia, [anonimizat], [anonimizat] (pentru tineret), Olimp, Neptun, Jupiter, [anonimizat], [anonimizat], sosesc peste 2,5 [anonimizat] a beneficia de 10 – 12 ore de soare pe zi și pe plajele cu nisip fin ale litoralului românesc al Mării Negre.

II.1.Limite

Țărmul românesc al Mării Negre se întinde pe o lungime de 245 km, [anonimizat], de locul de vărsare în mare a [anonimizat], [anonimizat]. Din această lungime, 82 [anonimizat], [anonimizat]-a lungul căruia s-a edificat un șir aproape neîntrerupt de stațiuni turistice și balneare.

Această zonă a Litoralului românesc este cuprinsă între paralela 44°25’ latitudine nordică (ce trece de capul Midia) și paralela 43°45’ latitudine nordică (Vama Veche); între aceste coordonate geografice sunt situate localități europene precum Sarajevo, Split, Rimini, San Remo, San Marino, La Spezia, Monaco, Nice, Avignon.

II.2. Relief

Litoralul maritim dintre Capul Midia și Vama Veche, ca, de altfel, și sectorul nordic,deși prezintă părți ale unităților morfostructurale dobrgene, se individualizează spațial ca urmare a interferenței celor două medii majore – uscatul și marea. Untatea geografică a litoralului maritim are o lățime ce variază între 5 și 12 km și coboară în trepte largi și slab denivelate de la vest spre est, până deasupra falezei. Țărmul propriu-zis este constituit dintr-o varietate de forme: ușor ondulat, cu capuri mai accentuate și golfuri prelungite adânc pe văile est-dobrogene, cu faleze, plaje și cordoane de nisip. Prin valuri și curenți marea a exercitat continuu o acțiune de retragere a țărmului – fie prin acumularea nisipului și bararea golfurilor și a văilor, care au fost transformate în limane și lagune, fie prin abraziunea în dreptul promontoriilor.

Falezele, în cea mai mare parte verticale, au o desfășurare sinuoasă, situându-se când în vecinătatea liniei de țărm, când la o depărtare de 25-50 m. Ele ocupă cele 2 treimi din lungimea litoralului, având înălțimi ce variază între 20 și 40 m. Astfel, de la Capul Singiol, faleza crește spre sud (35 m), pentru a scădea apoi la 10-15 m; spre Eforie și Capul Tuzla atinge valori mari ( aproape 40 m), apoi scade iarăși, ușor, de la Costinești spre Mangalia (10-12 m), de unde începe din nou să crească spre Vama Veche, proces ce se contină dincolo de graniță. Întrucât, sub acțiunea valurilor și a vânturilor, apar procese ce modifică permanent faleza – determinând o retragere a ei – în unele locuri, chiar 3 – 4 m – în ultimii ani s-au luat măsuri pentru reducerea sau prevenirea acestor procese, prin construirea de diguri de protecție și de baraj, paralel cu plaja și faleza, prin implantarea de stabilopozi în apa mării, la 200-300 m în larg.

Plajele se întind pe aproape o pătrime din lungimea litoralului și conțin nisip cu un procent foarte ridicat de carbonat de calciu (70%), de origine cochiliferă.

l

II.3. Climă

Regimul climatic se caracterizează prin veri lipsite, în general, de caniculă uscată – datorită prezenței brizelor marine răcoroase – și prin ierni blânde, însă însoțite de vânturi puternice și umede ce bat dinspre mare, prin toamne lungi și frumoase, ce prelungesc fericit sezonul estival, și primăveri răcoroase. Documentele istorice atestă, însă, asprimea iernilor de altădată, inclusiv prin înghețarea apelor mării timp de zeci de zile, la o mare depărtare de țărm.

Prezența Mării Negre constitue, însă, factorul decisiv în variația relativ uniformă a valorilor termice – număr redus de zile toride, ierni blânde, cu valori pozitive de temperatură, amplitudini termice absolute mai reduse decât în Câmpia Română sau în interiorul Dobrogei; datorită acțiuni moderatoare a mării, pe litoral se înregistrează cea mai blândă climă din țară: temperatura medie anuală atinge valori de 11,2° C la Constanța și 11,3 °C la Mangalia. În lunile de vară, temperatura medie este mai moderată decât în Câmpia Dunării:22,4 °C la Constanța și 22,8 °C la Mangalia; datorită brizei marine se realizează. În medie, doar 7 zile tropicale pe vară (cu temperaturi mai mari de 30 °C), comparativ cu 30-40 zile în Bărăgan. Temperatura medie în ianuarie este de -0,3 °C la Constanța și 0,2 °C la Mangalia – singurul loc din țară unde se înnregistrează temperaturi medii pozitive tot cursu anului.

Durata de strălucire a soarelui, prin media anuală de aproape 2500 ore, este identică cu cea de pe plajele iugoslave alee Mării Adriatice și se apropie de cea de pe coastele Mării Mediteraneene, în Franța și în Spania (2500 ore la Barcelona). Influența Mării Negre determină regimul de precipitații, pe litoral înregistrându-se cele mai reduse valori din țară: 377,8 mm la Mangalia și 378,7 mm la Constanța; cea mai ploioasă lună este luna iunie, iar cea mai secetoasă este luna martie.

Datorită aceluiași contact direct cu marea, pe litoral vântul bate mai puternic și mai frecvent decât în alte zone din țară. Numărul zilelor de calm este destul de redus; viteza medie este destul de ridcată (4-6 m pe secundă, uneori chiar și 16 m pe secundă), suferind intensificări la orele prânzului. Contrastul dintre temperatura apelor Mării Negre și temperatura uscatului dă naștere brizelor – vânturi locale, specifice litoralului.

II.4. Sectoare

Litoralul Mării Negre se împarte în două sectoare: sectorul nordic și sectorul sudic.

Sectorul nordic se remarcă prin țărmuri joase, plajă neamenajată, cu grad mare de stabilitate și o granulație fină a nisipului; cu rare așezări omenești și grad de utilizare pentru turism nesemnificativ. Între brațul Sfântu Gheorghe și Capul Midia se găsesc numeroase cordoane litorale între care se impune prin dimensiuni și însemnătate pentru turism Complexul lagunar Razim format din mai multe lacuri (Razim, Zmeica, Sinoe, Golovița) la care se adaugă limanul Babadag. Aici există areale favorabile pentru pescuit sportiv, agrement nautic și vânătoare sportivă.

Sectorul sudic, cuprins între Capul Midia și Vama Veche, este un țărm înalt, de tip faleză, cu plaje deschise, protejate de sistemul digurilor, amenajate în scop turistic. Aici a fost construită salba stațiunilor de odihnă, recreere, tratamente care începe cu Năvodari și se termină cu Vama Veche. Dintre formele speciale de tratament realizate prin aportul factorilor naturali (apa mării, aerul, plaja) menționăm helioterapia, psamoterapia și thalasoterapia.

II.5.Sezonalitatea

Sezonalitatea este o altă caracteristică ce rezultă din dependența strictă de condițiile climatice. Lipsa mareei face ca plajele să fie utilizate la întreaga lor capacitate, iar înnotul să poată fi practicat în condiții de siguranță mult mai bune decât în alte părți ale lumii. Atracțiile turistice remarcabile din vecinătatea litoralului – unele edificii religioase, degustările de vinuri din podgoria Murfatlar, savuroasa gastronomie, folclorul în care se regăsesc, în afara datinilor românești, tradițiile turcilor, tătarilor, grecilor etc. – complinesc turismul de litoral.

III. TURISMUL LITORAL ROMÂNESC

III.1. Evoluția turismului litoral

În evoluția fenomenului turistic și a amenajărilor turistice în acest areal geografic se pot identificatrei faze distincte:

● faza de pionierat (având ca punct terminal anul 1930 – caracterizată prin apariția de construcții relativ mici, izolate, care ulterior s-au constituit în nucleele primelor stațiuni destinate exclusiv elitei societății, persoanelor cu posibilități financiare mari)

● faza de urbanizare a litoralului (între anii 1930-1960/1970 – fază în care au apărut amenajări similare cu cele ale spațiilor urbane, iar fenomenul turistic a înregistrat o puternică extindere peste barierele sociale, punându-se bazele turismului de masă)

● faza amenajărilor de mare amploare (declanșată în anii 1960-1970 și caracterizată prin individualizarea stațiunilor de pe litoral cu capacități de cazare ridicate și dotate cu echipamentele necesare unui turism de recreere, odihnă și tratament)

III.2. Potențial turistic natural

III.2.1. Apele și nămolul:

Factorul terapeutic principal al litoralului este apa Mării Negre, cu o mineralizare de 15,5g/l. Ea se folosește sub formă de băi efectuate direct în mare, în căzi ori bazine cu apă mare; de asemenea, mai poate fi recomandată sub formă de inhalații, irigații sau în cura internă ori chiar sub formă de injecții. În timpul sezonului estival, ea este folosită cu precădere sub forma băilor în mare, combinate cu helioterapia și aeroterapia, constituindu-se în cunoscuta cură heliomarină.

Celălalt factor terapeutic, unpic pe întregul continentul nostru prin calitatea și conținutul proprietăților sale, îl constitue apa lacului Techirghiol. Datorită înaltuui grad de concentrare în sare (peste 50g/l, în funcție de nivelul apei și sezon), mișcările corpului sunt mai ușoare decât în apa mării; în scop terapeutic, ea poate fi folosită și în stare încălzită – în bazine și la cadă sau în băile calde cu nămol, pe care îl diluează.

Asociat cu apa lacului Techirghiol își exercită funcțiile terapeutice și nămolul sapropelic – nămol de putrefacție intens mineralizat, de cea mai bună calitate. În compoziția sa intră o mare cantitate de substanțe organice vegetale și animale, precum și săruri minerale – mai ales clorură de sodiu și sulfat de magneziu. El s-a format prin acțiunea unor bacterii de putrefacție asupra florei și faunei foarte abundente din lacul Techirghiol, în prezența unor cantități mari de săruri minerale, cloruri, sulfați, etc. Proprietățile terapeutice deosebit de valoroase ale nămolului de Techirghiol se datorează calităților lui specifice fizico-chimice; astfel, el are o consistență păstoasă, datoriă cantității mari de apă conținută (300-580 g apă la kilogram, la 20 grade C), ceea ce îi asigură o mare plasticitate și aderență la piele; pe dealtă parte, conținutul de nisipuri fine, resturi de scoici și de argilă determină – în momentul aplicării pe piele – stimulări ale zonelor receptoare cutanate; capacitatea hidropexică îi conferă posibilitateavde a absorbi mari cantități de secreții cutanate cu care vine în contact; de asemenea, termopexia – capacitatea de a menține timp îndelungat căldura – îl face să fie un mediu natural de neînlocuit în termoterapie. Cantitatea de nămol cu efecte terapeutice este estimată la peste 1,5 miliarde km – cantitate suficientă pentru el puțin trei secole (socotindu-se că s-ar face 100.000 băi calde pe an, la fiecare baie folosindu-se 5-8 km de nămol); dar, cum el se formează continuu, din flora și fauna lacului, practic nu se va termina niciodată.

În afară de nămolul sapropelic, pe litoral se găsește și nămol de turbă. Zăcămintele de turbă sunt situate la nord de orașul Mangalia, în zona plajei dintre Saturn și Venus; analiza compoziției chimice relevă un peloid (mâl) preponderent organic care, în contact cu apa mării, și-a îmbogățit conținutul mineral, în primul rând cu clorură de sodiu și săruri de fier; proprietățile fizice (turba este bine descompusă fără să necesite prelucrarea înaintea folosirii ei terapeutice) și chimice ale turbei se aseamănă cu cele ale nămolului sapropelic, ceea ce îi conferă și un mecanism de acțiune și calități terapeutice asemănătoare acestuia.

În sfârșit, alt factor terapeutic al litoralului îl constitue apele minerale sulfuroase (mezotermale). Ele sunt prezente în zona Mangaliei și caracteristicile lor derivă din conținutul ridicat de sulf (4,2mg la litru), termalitatea ridicată (21 – 28 grade Celsius) și conținutul sărac în săruri minerale, inclusiv în clorură de sodiu și în bicarbonat de sodiu. Apa sulfuroasă de la Mangalia are aceleași calități terapeutice cu celebrul izvor de la Olănești. Între Limanu și Neptun sunt forate 12 izvoare sulfuroase, dintre care cele mai accesibile sunt cele două din orașul Mangalia: izvoarele „Callatis” și „Hercules”.

III.2.2. Plaja și nisipurile:

Nisipul plajelor este constituit din resturi de cochilii și fragmente de roci, ale căror componente de bază le constitue carbonatul de calciu și bioxidul de siliciu; pe plajele de la Mamaia și Eforie predomină nisipul silicios, în timp ce în sudul litoralului abundă nisipul calcaros; în ceea ce privește dimensiunile granulelor de nisip, ele sunt de la 0,1-0,2 mm, în proporție de 94% nisip fin (la Mamaia), și de 0,2-0,5 mm, în proporție de 58% nisip de mărime mijlocie (la Mangalia). De dimensiunile granulelor de nisip depinde gradul de excitație mecanică a receptoarelor pielii, precum și umditatea. La rândul ei, culoarea nisipului reflectă cantitatea de energie acumulată; astfel, la Mangalia, albul existent în proporție de 35% indică faptul că nisipul reflectă o cantitate mai mare de energie solară primită (respectiv, încălzește mai puțin) decât la Mamaia (30%) sau la Eforie Sud (29,9%). Este de precizat că expunerea corpului la razele solare directe și la aer se poate face, practic, pretutindeni; nicăieri însă iradiația solară nu este mai intensă – prin urmare, și helioterapia mai eficace – decât la mare, aceasta datorită fenomenului de reflexie pe care îl provoacă apa și nisipul plajei.

III.3. Potențial turistic antropic

În zona litoralului românesc al Mării Negre și în împrejurimi, respectiv în provincia istorică Dobrogea, află un important tezaur de vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură și de artă, care atestă existența și continuitatea vieții pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și a artei în această străveche zon a țării.

Toate acestea elemente cultural-istorice, inclusiv cele religioase, formează o componentă însemnată a potențialului turistic precum și a imaginii turistice a României pe piața turistică internațională.

Dintre componentele cultural- istorice ale potențialului turistic antropic din zonă vor fi menționate în continuare cele mai importante.

Monumente și situri arheologice

În județul Constanța există cca. 270 de monumente și situri religioase semnificative, numai o mică parte dintre acestea putând fi însă înscrise în programe turistice. Cele mai multe au valoare științifică și istorică, atestând vechimea culturii și civilizației poporului român în această parte a țării. Cele mai vechi sunt ruinele cetăților grecești Histria, Tomis și Callatis.

Antica cetate Tomis. A fost întemeiată de grecii dim Milet în secolul VI î.Hr și s-a menținut ca așezare umană neîntreruptă timp de 26 de secole, până în zilele noastre, numele actual, Constanța, fiind dat de genovezi în sec. XIV-lea, când construiau aici importante instalații portuare. S-au păstrat și pot fi vizitate ruinele vechii cetăți, zidul de incintă, apeducte, galerii subterane, basilica mare, cea mică, cripta pătrată, precum și un amfiteatru roman.

Callatis-ul. Oraș antic grecesc, întemeiat în secolul al VI-lea, pe urmele căruia se află astăzi orașul Mangalia, mai păstrează ruinele zidului de apărare, bine conservate în cadrul Centrului Român de Afaceri „Marea Neagră”, cele 3 morminte hipogee paleocreștine cu inscripții și cruci precum și o basilică creștină.

Cetatea grecească Histria. Este cea mai veche asezare grecească din țara noastră, întemeiată de coloniștii greci în secolele VII-VI î.Hr. și a fost construită peste o așezare neolitică și păstrează până astăzi importante vestigii arheologice.

Mai pot fi vizitate așezarea și necropola de Ostrov „Păcuiul lui Soare”, datând din secolul al IV-lea d.Hr.; Capidava este o așezare civilă dacică din secolele IV-VII d.Hr. și ruinele unei cetăți romano bizantine; ruinele cetății Axiopolis, cetate daco-romană cu urme ale „Valului lui Traian” (secolele IV-VII d.Hr.); castrul de apărare al valului de pământ și așezarea romană din satul Murfatlar (secolele III-IV).

Alte monumente istorice importante

Monumentul triumfal „Tropaeum Traiani” de la Adamclisi, datând din anul 109 d.Hr., ridicat după victora împăratuluiTraian asupra dacilor, precum și ruinele cetății construite odată cu monumentul. Acesta este considerat o adevărată „cronică în piatră” a identității poporului român. Este compus dintr-un soclu cilindrin înalt de 30 de metri, format din nouă trepte. Pe soclu sunt reprezentate scene din luptele cu dacii și din viața militară romană. Acest monument reprezintă una dintre cele mai importante mărturii ale existenței bimilenare a poporului român.

Edificiul roman cu Mozaic este un complex de arhitectură datând din secolele IV-VI d.Hr. El se întinde la origini pe o suprafață de 2000 m pătrați (din care se mai păstrează azi 700 m pătrați), aflat în zona peninsulară a orașului Constanța, fiind printre cele mai importante vestigii de acest fel din Europa.

Monumente și ansambluri religioase

Chiar dacă numărul lăcașurilor de cult cu statul de monumente istorice și de arhitectură din Dobrogea nu este la fel de mare ca în alte zone ale țării, cele existente aici se individualizează prin valoarea arhitecturală, artistică și ca elemente spirituale păstrătoare ale tradițiilor religioase din spațiul romănesc.

Astfel, în satul Ioan Corvin, se află Mănăstirea Peștera Sf. Apostol Andrei, biserica fiind amenajată lângă peștera unde Sf. Apostol Andrei a propovăduit creștinismul în secolul I d.Hr..

În apropierea orașului Murfatlar se află complexul monastic rupestru, cu cele 6 bisericuțe săpate în stâncile de calcar, datând din secolele al IX-X fiind cele mai vechi construcții de acest tip din România.

În orașul Techirghiol, în cadrul complexului Mănăstirii de Maici, se afă biserica ortodoxă din lemn „Sf. Maria”, datând de la sfârșitul secolului al XVII-lea adusă de la Sinaia și reclădită după ce inițial fusese construită în zona Mureșului.

În comuna Ostrov, satul Galița, se află Mănăstirea Dervent – „Cuvioasa Parascheva”, ridicată pe ruinele unei mănăstiri mai vechi din secolul XII și unde se află și o cruce despre care se spune că este făcătoare de minuni, apărută, după cum spunea legenda, alături de alte trei, pe locul unde și-au dat viața în chinuri îngrozitoare patru ucenici ai Apostolului Andrei.

La Mangalia se află Geamia Esmanah Sultan, datând din 1590, cu cimitir și un valoros sarcofag, iar la Constanța, Geamia Hunchiar în stil maur, din calcar alb, cu minaret înalt de 24 m și datând din 1867-1868, Moscheea Mare cu minaret de 50 m, ridicată pe locul unei vechi geamii, în stil egipteano-bizantin cu unele elemente maure și românești, datând din 1990 și Moscheea Carol I din aceeași perioadă.

Tot în municipiul Constanța se mai pot vizita: Catedrala Episcopală Ortodoxă „Sf. Petru și Pavel” construită între anii 1883-1895, Biserica Ortodoxă de zid cu hramul „Sf. Gheorghe”, care are picturi realizate de Nicolae Toniza ș.a..

Monumente și ansambluri de arhitectură civilă

Dintre acestea menționăm:

1. Farul vechi din Constanța, ridicat în 1860 de o companie maritimă engleză;

2. Clădirea Cazinouluiconstănțean, începută de Petre Antonescu, continuată de arhitecți francezi;

3. Clădirea Fostei Primării a Constanței datând din 1896, aflată pe bulevardul Tomis, nr. 32, în prezent muzeu;

Monumente de artă plastică având valoare memorială

În comparație cu alte zone ale țării, pe litoral există un număr mare de asemenea valori culturale, realizate de sculptori și artiști importanți.

În Piața Ovidiu din Constanța se află statuia poetului latin Publius Ovidius Nasso, exilat de la curtea Romei de împăratul Augustus în anul 8 î.Hr., lucrare realizată de sculptorul italian Ettore Ferrari în anul 1887.

Tot în Constanța, la intrarea în port, se află statuia lui Anghel Saligny, realizată în 1957 de sculptorul Oscar Han, care a realizat în 1931 și statuia poetului Mihai Eminescu.

Alte statui importante se află în Constanța, Mamaia, Eforie, Techirghiol ș.a. și aparțin între alții, sculptorilor: Ion Jalea, Ion Irimescu, Dimitrie Păciurea, Ion Pacea, Boris Caragea, Constantin Baraschi.

III.4. Tipuri de turism

Turismul de sănătate:

Acesta se sprijină pe factorii naturali terapeutici, care asigură elementele necesare tratamentului complex (profilactic, terapeutic, recuperator), sporind atractivitatea și valoarea potențialului turistic al litoralului.

Alături de orașele Constanța și Mangalia, de-a lungul litoralului se înșiruie cca. 10 stațiuni maritime, cu plaje orientate spre răsărit. Vechilor stațiuni, apărute în urmă cu un veac, cum sunt Techirghiol, Eforie Nord, Mamaia li s-au adăugat, mult mai târziu, stațiuni pentru vacanțe estivale, cele mai multe purtând denumiri inspirate din mitologia antică – Olimp, Neptun, Jupiter, Venus, Aurora, Saturn. Dintre toate, cea mai recunoscută pe plan internațional este Mamaia. La sud de Mangalia, se află localitățille turistice Vama Veche și 2 Mai, agreate de turiștii care vor să-și petreacă vacanța într-un mediu natural cu tentă rustică. Schimbările care au avut loc în ultimii ani s-au concretizat printr-o sporire a atractivității litoralului românesc.

Turismul cultural:

Dintre toate resursele turistice de natură antropică se impun: locurile de inters istoric, reminiscențele vechilor colonii Tomis, Callatis, Histria și centrul istoric al orașului Constanța, festivalul de muzică ușoară de la Mangalia, ziua Marinei române de Sf. Maria(în fiecare an pe 15 august), mănăstirea Techirghiol.

Turismul de recreere și agrement

Agrement și recreere, doi termeni de al căror conținut depinde aproape întreaga activitate turistică; doi termeni care prin formulare se disting, iar prin înțeles par a se suprapune, primul, agrement, însemnând „plăcere, distracție”, celălalt trimite la a (se) relaxa, a (se) odhni, a (se) destinde. La nivel planetar agrementul – agrementul terestru (pe uscat) de interior și în aer liber și agrementul acvatic cu agrementul de plajă și cel nautic – este vast și diversificat, doar pe o parte insignifiantă a întregului caracterizează litoralul românesc. Dar, față de nivelul României, unde locațiile și posibilitățile de agremnt sunt multe, se pare că litoralul dispune de o concentrare și diversificare a acestora.

În cadrul agrementului terestru de interior, pe lângă discoteci, săli de jocuri distractive și de noroc etc., o formă superioară de agrement de incintă hotelul organizat pe sistem „club vacanță” care începe să prindă contur în România. Hoteluri de acest gen există în Jupiter (hotel Capitol), în Venus (hotel Adriana), în Mamaia (complexul hotelier Yaki și Club Scandinavia, care pun la dispoziția turiștilor terenuri de tenis, volei, fotbal, minigolf, cluburi, discoteci, terenuri de joacă pentru copii, cazinouri).

Agrementul în aer liber este bine reprezentat în stațiunea Mamaia, în celelalte stațiuni numărul de echipamente fiind prea redus, unele sunt vechi, cum ar fi teatrele de vară sau parcurile de distractii pentru care nu s-au făcut investiții de modernizare. Realizarea telegondolei din Mamaia oferă turiștilor posibilități excelente de plimbare și admirare a panoramei stațiuii, iar aerodromul privatizat autorizat de la Tuzla (primul din România) asigură posibilități de efectuare de zboruri de agrement și salturi cu parașuta. Tot în cadrul litoralului, modernizarea hergheliei de la Mangalia (în 2004) mărește posibilitățile de agrement în aer liber.

Legat de agrementul acvatic, în stațiunea Mamaia s-a construit parcul de distracții acvatic Aqua Magic și alte baze de agrement nautic (dispuse în lungul țărmului mării și al lacului Siutghiol). În Saturn investițiile au fost orientate spre realizarea complexului acvatic din zona hotelurilor Hora-Balada-Sirena care cuprinde piscine, fântâni arteziene, tobogan acvatic, bar pe apă etc. La Eforie Nord s-a realizat primul port privat de agrement pentru ambarcațiuni ușoare din România construit la standarde occidentale – Yacht Club „Europa”.

III.5. Stațiuni și dotări turistice

NĂVODARI. Vechi sat pescăresc, situat la 12 km Nord de Constanța, pe malul sudic al lacului Tăsăul, orașul Năvodari este binecunoscut în special datorită taberelorde copii, fiind cea mai nordică stațiune turistică a litoralului românesc, recomandată în special copiilor cu afecțiuni reumatismale și rahitism, dar și celor sănătoși, pentru creșterea rezistenței organismului. Există aici cca. 8600 locuri de cazare, în 10 unități.

MAMAIA. Cunoscutăca „perlă a litoralului românesc”, situată în prelungirea orașului Constanța, în partea nordică a acestuia, în zona care separă Lacul Siutghiol de Marea Neagră, stațiunea Mamaia a apărut în 1906, când a fost construit aici primul stabiliment balnear. A început să se dezvolte între anii 1920-1940. În anul 1944, în Mamaia erau 1067 locuri de cazare , din care 318 în cele două hoteluri existente la vremea respectivă. Dezvoltarea sa a continuat în anii 1950-1960, când au fost ridicate cele mai multe dintre hoteluri. În anul 1971 (anul înființării Ministerului Turismului) capacitatea de cazare a stațiunii ajunge la 23.000 de locuri. În anul 2008, stațiunea număra 22.922 locuri de cazare, în 92 de unități de 1*-5*. În prezent este cea mai mare stațiune turistică de pe litoral. Există în stațiune câteva hoteluri care sunt deschise și iarna, având sistem propriu de încălzire.

Pe lângă poziția ce favrizează în mod special practicarea sporturilor nautice, caracteristica principală a stațiunii este plaja întinsă, lungă de 8 km, având în multe locuri lățimea de 100 m, hotelurile aflându-se foarte aproape de plajă. Nisipul plajei, cu o granulație mai fină decât în alte stațiuni și plaja ce coboară lin în mare reprezintă atracții turistice importante pentru turiști.

S-ar putea spune ca stațiunea Mamaia a fost privilegiată: a primit cea mai mare atenție din partea Ministerului Turismului. Pe lângă aceasta ar fi de menționat și faptul că se află sub autoritatea primarului Constanței, Radu Mazăre, roadele activității acestuia fiind ușor de observat: această stațiune renăscând sub conducerea sa.

Stațiunea a cunoscut ample proiecte de modernizare și dezvoltare, în special pe partea de agrement: parcul de distracții „Aqua Magic” ce poate primi 2 500 de vizitatori pe zi, telegondola ce survolează jumătatea sudică a stațiunii, cu o capacitate de transport de 600-1500 de persoane/oră. În cele opt puncte de agrement nautic, 4 pe malul lacului Siutghiol și 4 pe malul mării, turiștii se pot bucura de: scufundări, plimbări cu hidrobicicletele, ridicări cu prașuta, tractări cu banane gonflabile, tractări cu colaci gonflabili, scutere acvatice, agrement cu bărci cu vele tip Catarman și Caravelle.

În perioada sezonului au loc la Mamaia o serie de festivaluri naționale și internaționale de muzică ușoară, film, folclor, turnee teatrale, care oferă turiștilor spectacole diverse.

Stațiunea a căpătat un nou „look” odată cu controversata investiție făcută de Consiliul Județean Constanța împreună cu Ministerul Turismului pentru achiziționarea de palmieri, care au fost plantați pe bulevardele principale. Aceștia au fost achiziționați în scopul de a transforma litoralul românesc într-un loc demn de denumirea de „riviera românească”. Palmierii sunt din specia „pitic” și dau o notă exotică stațiunii.

Investițiile Primăriei Constanța în stațiunea Mamaia s-au dorit a fi recuperate din taxele plătite de turiștii posesori de mașini cu număr de înregistrate din alt județ decât Constanța, la intrarea în stațiune , unde au fost construite bariere – un alt motiv de dispute aprinse.

EFORIE NORD. Situată la 14 km sud de Constanța, în vecinătatea lacului Techirghiol, Eforie Nord este o stațiune a cărei construcție a început între anii 1901-1912. Are un farmec aparte, dat de faleza relativ înaltă, cu multă verdeață, dar și de digurile mai numeroase decât în celelalte stațiuni.

Stațiunea, de interes național și internațional, asigură condiții nu numai pentru practicarea curei heliomarine, dar și a tratamentelor balneare în tot cursul anului, în special cu nîmolul și apa lacului Techirghiol, pentru afecțiuni reumatice, posttraumatice, neurologice periferice, dermatologice, respiratorii, ginecologice și asociate.

Eforie-Nord este dotată cu sanatorii și policlinici balneare, cu pavilioane pentru băi calde și băi reci de nămol și secții de fizioterapie. Nămolul lacului Techirghiol, pe malul căruia de altfel este instalat pavilionul de băi reci, este utilizat pentru tratamentul reumatismului articular și muscular, gutei, maladiilor ginecologice, flebitei, etc..

Plaja acoperită cu nisip fin, care se întinde pe olungiime de cca. 4 km, atingând o lărgime maximă de 100 m, faleza amenajată ca loc de promenadă, amenajările edilitare și urbanistice, locurile de distracții, zonele de verdeață, fac din Eforie Nord o stațiune foarte căutată.

În apropierea vilei „Belona”, pe plajă, a fost creat unul din cele mai mari bazine de heliobalneoterapie din Europa, un lac artificial,cu o suprafață de 5 ha, alimentat cu apă de mare. Adâncimea bazinului este de 4-5 m. Bazinul este folosit de obicei când marea este agitată. O stație de pompare asigură împrospătarea apei din bazin. La sud de bazin se întinde o plajă de 1 800 locuri.

Pentru cei ce doresc să se refugieze în locuri răcoroase, Eforie Nord dispune de un frumos parc (Parcul Ovidiu) în cuprinsul căruia se află un teatru de vară cu o capacitate de 1 800 locuri.

Eforie Nord este, ca mărime, a doua stațiune a Litoralului, după Mamaia, dispunând de peste 19 000 locuri de cazare. Marea majoritate a acestora aparține I.H.R. Eforie Nord (42 hoteluri cu peste 8 600 locuri, 2 grupuri de minihoteluro cu peste 900 locuri, 18 vile-apartament cu 100 locuri, 6 vile cu cca. 150 locuri, 11 case de odihnă cu circa 500 locuri, 2 popasuri turistice cu peste 5 600 locuri – din care 5000 locuri în camping).

Majoritatea hotelurilor sunt de categoria I A, iar dintre vile, numeroase sunt de categoria I A și lux. Unitatea etalon este hotelul „Europa” (categoria lux), dotat cu toate cele necesare pentru a satisface orice exigență: restaurant, bar de zi, terasă, sală de recepții, magazin cu vânzare de mărfuri pe valută. Toate camerele au vedere spre mare.

Fiind stațiunea balneoclimaterică de pe Litoral cu cea mai intensă activitate și în sezonul rece, la Eforie Nord este concentrată peste jumătate din rețeaua de cazare cu spații încălzite (cca. 5000 locuri, din cele peste 9000, câte sunt pe întregul litoral). Hotelurile „Delfinul”, „Meduza” și „Steaua de Mare” au legătură directă, prin pasaje închise, cu baza de tratament a Sanatoriului Balnear, iar hotelul „Traian” face corp comun cu baza de tratament a sindicatelor.

EFORIE SUD. Stațiunea este așezată ca și vecina sa de la nord, între mare și lacu Techirghiol, pe aceeași șosea D.N. 39, la 18 km sud de Constanța. Este una din cele mai vechi stațiuni balneare de pe litoralul românesc. Primele vile au apărut aici în anul 1899. Modernizarea Eforie Sud s-a efectuat însă abia în ultimii 15 ani, când alături de cele cca. 200 vile și case de odihnă existente înaintea celui de-al doilea război mondial, s-au construit numeroase hoteluri și restaurante, s-au întreprins vaste lucrări edilitare, s-a amenajat plaja care se întinde pe o lungime de cca. 1 km, la adăpostul a trei diguri și s-a consolidat faleza ce oferă un agreabil loc de plimbare.

Astăzi, la Eforie Sud, pot petrece vacanța, într-o serie, peste 14 000 de vilegiaturiști. Un sanatoriu balnear pentru adulți, un santoriu T.B.C. osteo-articular, un pavilion de băi calde, un pavilion pentru băi reci cu nămol, un sanatoriu balnear pentru copii, – unități medicale modern utilate – stau la dispoziția celor veniți în stațiune pentru efectuarea unor tratamente.

Pe lângă cura helio-marină, stațiunea oferă vilegiaturiștilor diverse posibilități de distracții. În parcul central se află un teatru de vară cu o capacitate de 2 000 locuri. Pe B-dul Republicii se află Clubul central și un cinematograf de vară. În dreptul falezei se află debarcaderul unde acostează vaporașele ce fac curse de agrement spre Constanța sau spre celelalte stațiuni de pe litoral.

Întreaga stațiune este administrată – în ceea ce privește rețeaua de cazare – de I.H.R. Eforie Sud. Stațiunea dispune de peste 11 003 locuri; acestora li se adaugă circa 200 locuri ale taberei „Pescăruș”, aflată în administrarea stațiunii Costinești, și peste 3000 locuri omologate la cetățeni.

Cele 11 000 locuri sunt repartizate astfel: cca. 4 800 locuri în 36 hoteluri, 20 locurim în 3 vile apartament, 500 locuri în 28 vile (grupul de vile „Briza Mării”), peste 2 700 locuri în 99 case de odihnă, cca. 3 200 locuri în 5 popasuri turistice și 250 locuri la Sanatoriul pentru copii „Argeș”.

TECHIRGHIOL. Localitatea este situată la 3 km de Eforie Nord și la 17 km de Constanța, pe maul nordic al lacului cu același nume, Lacul Techirghiol, cunoscut de multă vreme pentru efectele curative ale apei și nămolului său, a determinat încă de la începutul secolului nostru transformarea vechiului sat într-o stațiune balneară. Deși este așezată la 4 km de malul mării, localitatea beneficiază totuși de influența acesteia.

Techirghiol este unica stațiune de pe litoral profilată în exclusivitate pe tratament balnear, pentru afecțiunile reumatismale și ginecologice.

Existența și faima sa se datorează în contiuare virtuților terapeutice ale lacului Techirghiol. Fostul liman fluvio-maritim (7 km lungime, 4,4 km lățimea maximă și 9,75 m adâncimea maximă) s-a format pe fundul unei depresiuni aflate la cca. 1,5 m sub nivelul apelor mării, la gura de vărsare a unui mic râu ale cărui ape au secat cu timpul, rămânând doar traseul văii și câteva izvoare de apă dulce.

Principala unitate medico-balneară este Sanatoriul Balnear, cu o capacitate proprie de cazare de 850 paturi, în condiții de hotel de categoria I.

Stațiunea dispune de de cca. 3 500 locur: 850 locuri în cadrul Sanatoriului Balnear, peste 500 locuri în pavilioane sanatoriale pentru copii, peste 1 800 locuri în 37 case de odihnă, peste 200 locuri în camping, administrate de către I.H.R. Eforie Nord. Există, de asemenea, circa 1 300 locuri de cazare omologate la cetățeni.

COSTINEȘTI. „Capitala„ vacanțelor estivale ale tineretului, se află în perimetrul satului cu același nume, la 31 km sud de Constanța, pe malul Mării Negre.

Stațiunea este situată în zona limanului fluvio-maritim Costinești, format la capătul unei văi largi și puțin adânci (20-30 m).

Plaja stațiunii propriu-zise se întinde pe cca. 800 m, având lățime cuprinsă între 10 și 15 m; după delimitarea nordică a plajei amenajate se continuă nisipul, la adăpostul malului înalt, până în dreptul Capului Tuzla – în zona căruia stă de veghe, solitar, de prin 1970, vaporul eșuat „Evanghelina”. Practic, plaja este delimitată de pomontoriie unui golf larg; în sud, dincolo de hotelul „Forum”, se desfășoară arcul unui golf, ce are și el o plajă naturală de circa 300 m.

Cele mai recente dotări edilitare datează din anul 1986, când în partea sudică a stațiunii s-au înălțat 22 vile cochete, adevărate case de odihnă (însumând 362 locuri); acest original ansamblu arhitectural – „Amiral” – este conceput într-o linie constructivă modernă, cu terase, scuaruri, decorații interioare și jocuri volumetrice; sezonul estival 1988 a fost întregit cu alte vile, cu o capacitate de 279 locuri.

Stațiunea tineretului, Costinești, dispune de dotări ce pot rivaliza cu ale celor mai moderne stațiuni de odihnă și agrement din întreaga Europă, expresie a grijii deosebite de care se bucură tânăra generație din România.

Numărul locurilor pentru turiști se ridică la peste 6 000. În această cifră nu sunt incluse spațiile de cazare pe care stațiunea Costinești le deține la Eforie Sud (tabăra „Pescăruș”) și la Constanța (hotelul „Tineretului”).

VAMA VECHE. Stațiunea este situată la o distanță de 7 km de 2 Mai și la 12 km de Mangalia. La Vama Veche se poate ajunge de la Mangalia, care este punctul terminus al căii ferate, cu ajutorul microbuzelor care se pot lua din gară sau cu mașina proprie pe drumul național E 87.

Vama Veche este o stațiune în continuă transformare – un lucru rău după unii – aici s-a construit foarte mult în ultimii ani, iar „spiritul” s-a pierdut printre tonele de moloz și beton. Nu trebuie uitat totuși că „spiritul” ține mai mult de oamenii care populează Vama Veche și mai puțin de construcțiile înconjurătoare. Vama Veche a fost și a rămas una dintre cele mai nonconformiste destinații de vacanță, cu toate că vamaioții get-beget susțin că atmosfera s-a deteriorat, motiv pentru care au înființat asociația Salvați Vama Veche.

Cu toate acestea, este locul unde se poate petrece un concediu în mijlocul naturii, într-o atmosferă specială de libertate. Plaja din Vama Veche este lată, avînd în unele zone peste 200 m. Intimă și sălbatică, plaja este populată și noaptea de tineri care se adună în jurul focuriloe de tabără. Din caiza aglomerației și a lipsei de educație, uneori plaja este plină de gunoaie.

Un simbol al stațiunii este epava care se află la câteva sute de metri de mal.

Cazarea este asigurată de câteva hoteluri, puține la număr, dar mai ales de vile și pensiuni. Tarifele de cazare sunt mici în comparație cu celelalte stațiuni de pe litoralul românesc. În Vama Veche se află unele dintre cele mai originale terase și restaurante, cu mese și scaune din lemn, cu umbrele din stuf, unde se servesc hamsii prăjite, mici, pizza, etc..

III.6. Tendințe în evoluția turismului litoral românesc

Litoralul a constituit din cele mai vechi timpuri un spațiu de locuire propice. Prezența apei ca element fundamental al vieții, climatul favorabil și posibilitățile de deplasare au făcut ca de la an la an această suprafață să fie din ce in ce mai căutată. Aici au loc o serie de alte activității cum ar fi cele portuare, de extracție de petrol, pescuit, comerciale.

Astfel, o primă caracteristică a turismul de litoral este operarea sa concomitent cu alte activități economice.

O a doua caracteristică se leagă de suportul fizic al activității și anume fragilitatea mediului înconjurător. Aici avem în vedere puternica antropizare, eroziunea din ce în ce mai accentuată a solului, precum și calitatea apelor posibile a fi infestate tot mai des din diferite motive.

Tot o consecință a condițiilor naturale  este și împletirea activității de turism litoral cu cea de turism balnear. O activitate care cunoaște din ce în ce mai multe aplicații este talasoterapia, adică tratamentul cu apă de mare. Prezența unor factorii de cură a determinat construirea unor spații destinate tratamentelor și prevenirii diferitelor afectiuni.

Combinarea acestor forme de turism poate crea dificultăți sub aspectul numărului de călători, în special în zonele în care sezonul pentru cura helio-marină este limitat la 2-3 luni. Riscul aglomerării plajelor și a stațiunilor cu toate consecințele negative pe care le generează este o problemă de mare actualitate. Adoptarea unor soluții care să elimine aceste inconveniente se constituie ca un obiectiv în încercarea de atenuare a unei alte trăsături a turismului de litoral și anume sezonalitatea. O alternativă, cel puțin pentru stațiunile cu funcție mixtă, ar fi încercarea de reorientare a fluxurilor turistice în perioadele de extrasezon.

În ultimii ani, un concept care a început să câștige teren este cel de dezvoltare durabilă. Acesta vizează o creștere economică care constientizează faptul că resursele sunt limitate și protejează comunitățile umane din punct de vedere cultural.

In ceea ce privește motivele pentru practicarea turismul de litoral, putem aprecia că de la an la an acestea sunt mai numeroase și uneori din ce în ce mai sofisticate. Dacă în trecut se mergea pe litoral pentru factorii naturali de cură, pentru odihnă și recreere, astăzi putem vorbi de cluburi pentru practicarea de sporturi nautice, de extinderea naturalismului, de cercetării științifice sau pur și simplu de modă.

O privire de ansamblu asupra  turismului de litoral ne conduce la identificarea anumitor tendințe:

1.   Fragmentarea vacanțelor- apare tot mai frecvent ca urmare a mai multor factori:

a.   Stresul de la locul de muncă ce determină pauze mai frecvent

b.   Dezvoltarea transporturilor și a infrastructurii corespunzătoare care permite ajungerea la destinație într-un timp relativ scurt

c.   Apariția călătoriilor de tip “incentive travel” sau acordarea de premii sub forma unor week-end-uri pe litoral

2.Turiștii sunt din ce în ce mai informați cu privire la locul pe care îl vizitează

3.Consumatorii sunt din ce în ce mai pretențioși față de calitatea plajelor și față de dotările din stațiuni

4.Datorită diversificării ofertelor de sporturi nautice are loc o mutație considerabilă și o formare de fluxuri în acest sens

5.Reacția cererii la propunerile ofertanților este pozitivă

IV. IMPACTURILE TURISMULUI LITORAL

Este recunoscut faptul ca turismul are o serie de contribuții la dezvoltarea economico-socială manifestate sub diverse aspecte și pe mai multe paliere. Acestea sunt concretizate prin faptul că turismul este considerat un sector economic care generează venituri, creează locuri de muncă, susține dezvoltarea de activități antreprenoriale în zonele de destinație, duce la creșterea standardelor de viață a populației locale, contribuie la protejarea și conservarea patrimoniului natural și cultural, etc. În același timp, trebuie conștientizat faptul că turismul are și unele aspecte negative date de faptul că este o activitate consumatoare de resurse și prin urmare, produce poluare, exercită o presiune inflaționistă, în unele cazuri determină importuri masive și deci multe scurgeri înafara economiei; nu în ultimul rând, însăși caracteristica de sezonalitate poate avea consecințe negative, de la creșterea traficului și aglomerare până la suprasolicitarea unor resurse de mediu sau culturale.

În cazul turismului litoral, impactul pozitiv, cuprinzând si pe cel economic, rezidă din faptul că în perioadele estivale, în special, veniturile generate sunt considerabile și prin aceasta, de la an la an, standardul de viață al populației crește, și cererea forței de muncă este mai ridicată decât de obicei. Datorită numărului din ce în ce mai mare mare de turiști care practică această formă de turism, în zona litoralului investițiile sunt tot mai multe de la un an la altul.

Îmsă nici impactul negativ nu trece neobservat. Sezonalitatea, ca principală caracteristică, îngreunează traficul și aglomerează orașul în această perioadă. În sfera efectelor negative intră și poluarea. Fie că vorbim de poluarea generată de arderea combustibililor sau de resturile menajere „uitate” pe plajă, poluarea este, de fapt, cea mai mare problemă a acestui tip de turism.

V. STRATEGII DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE TURISTICĂ

Stațiunile de pe litoral se confruntă cu reducerea traficului de vizitatori, întrucît oferta de produse nu corespunde așteptărilor vizitatorilor. Motivele care au condus la această situație au rădăcini addânci. Ceea ce anterior a compus dezvoltarea stațiunilor în controlul și administrația statului s-a transformat în sute de activități comerciale mici și mijlocii, aproape fără nici o legătură între ele. În perioada de după privatizare, atât piața turistică internă, cât și cea internațională s-au maturizat și necesită acum o gamă de produse și servicii mai sofisticată. Cu forme de proprietate fragmentate și fără o direcție strategică clară, stațiunile de pe litoral cu geu pot răspunde la piețele în transformare și din această cauză au avut de suferit.

Dificultățile cu care se confruntă stațiunile sunt numeroase și ele includ:

cazare în cea mai mare parte de slabă calitate, în special în mari unități

un sezon foarte scurt, care înseamnă că se practică prețuri competitive, chiar până la limita pragului de rentabilitate

imposibilitatea atragerii și păstrării personalului cu experiență pentru un sezon scurt

concurența mare între hoteluri pentru obținerea de turiști, în locul colaborării pentru a crește afacerile

activități și divertisment insuficient în interiorul și în jurul hotelurilor și stațiunilor, pentru a satisface cerințele actuale ale pieței

tendința hotelierilor de a capitaliza cererea în creștere a vizitatorilor de week-end pe seama pierderii unor afaceri cu grupuri de vizitatori în sejururi mai lungi și într-un sezon mai lung

eroziunea plajelor – în unele stațiuni sunt în prezent de peste două ori mai multe locuri de cazare decât locuri pe plajă

infrastructură publică slab întreținută

transport aglomerat și insuficiente locuri de parcare

interese conflictuale ale concesionarilor plajelor și furnizorilor de locuri de cazare

pierderea majorității curselor charter la Aeroportul Kogălniceanu

Sunt necesare eforturi permanente pentru atragerea furnizorilor de transport low cost la aeroportul din Constanța pentru a crește publicitatea făcută destinației și numărul de pasageri. Propunerea înființării pe litoral a două instituții de formare profesională în sectorul ospitalității ar putea rezolva problema personalului într-o oarecare măsură. Propunerea legată de înființarea marelui centru de conferințe la Constanța poate, de asemenea, să contribuie la derularea afacerilor în extrasezon. Studiile pentru găsirea soluțiilor la problema eroziunii plajelor sunt în derulare, dar chiar și dacă ele oferă soluții salvatoare, ca fi în continuare necesară creșterea activităților în afara plajelor pentru a satisface cerințele pieței actuale, care necesită ceea ce numește în engleză „beach plus” – nu doar activități specifice de plajă, ci și excursii suplimentare, activității de agrement pe țărm, vizitarea punctelor de atracție turistică, cumpărături etc.

Inițiativele operatorilor individuali de promovare și diversificare a ofertei lor de produse sunt esențiale, dar pot rezolva numai parțial problemele fundamentale. Pentru a rezolva aceste probleme, autoritățile locale din fiecare stațiune trebuie să dezvolte, pe de o parte, planuri de turism integrate, pentru a da stațiunilor lor o direcție clară de dezvoltare, care va satisface cerințele pieței actuale și va oferi motive de extindere a sezonului turistic. Pe de altă parte, ar trebui să constitue companii de administrare a stațiunilor cu împuterniciți ai acționarilor ca să se preîntâmpine disputele și deteriorarea calității și varietății de servicii pe care proprietatea fragmentată a creat-o.

Strategia de dezvoltare a turismului litoral. Obiectivul strategic general al activităților promoționale reprezintă sporirea atracției produsului litoral și prelungirea sezonului turistic prin:

promovarea produsului turistic litoral, diferențiat în funcție de specificitatea ofertei fiecărei stațiuni

lansarea ofertei de litoral pentru piața internă

introducerea sistemului automat de rezervare a locurilor de cazare pentru litoral

promovarea mai intensă a ofertei „sate de vacanță” și „camping”

lansarea ofertei pentru turism de congrese, întruniri ale oamenilor de afaceri, acțiuni de bursă, etc., pe stațiuni (care dispun de spații adecvate)

Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului LITORAL – DELTA DUNĂRII și Agenția de publicitate GROOVE HOUR au încheiat un protocol de colaborare ce vizează susținerea turismului în zonă prin proiectul „i-Tour”.

„i-Tour” este un program de informare turistică dezvoltat la scară națională, inițiat în 2005 de Groove Hour, iar în 2017 el a venit cu cea mai amplă campanie de informare turistică realizată până acum. Anul acesta, prin „i-Tour”, au fost tipărite peste 1 000 000 de plainte de informare turistică ce au fost diseminate în 400 de locații din zonele de trafic maxim din țară: Litoral, Delta Dunării și Valea Prahovei. Prin campaniile anuale de informare turistică inițiate de „i-Tour” se ating peste 2 000 000 de turiști.

Prima inițiativă, desfășurată în cadrul parteneriatului cu Asociația de Promovare Litoral – Delta Dunării, constă într-o diseminare mai eficientă a materialelor de informare și promovare a turiștilor prin extinderea unei rețele de displayuri ale agenției Groove Hour amplasate în hoteluri, cafenele, restaurante, centre de informare turistică, muzee, etc. De asemenea, anul acesta se va recurge și la o raportare a gradului de satisfacție atins de această campanie în rândul turiștilor și hotelierilor. Campania este gândită astfel încât să acopere necesarul de materiale de informare turistică pentru persoanele aflate în vacanță pe Litoral și în Delta Dunării în intervalul mai – septembrie 2017.

Alături de Groove Hour și Asociația pentru Promovare și Dezvoltarea Turismului LITORAL – DELTA DUNĂRII, în această campanie de informare și promovare turistică, dintre cele mai mari desfășurate până acum pe litoral, sunt implicați parteneri care au înțeles importanța promovării valorilor turistice de patrimoniu național: Jidvei România (Redescoperă valorile!), Nautic Life, Stefani Pool Technology, Nescafe, Dove, Clear și Cityplex Constanța. Pliantele tipîrite curprind hărți ale stațiunilor de pe litoral, harta orașului Constanța, harta orașului Tulcea și a Deltei Dunării, trasee turistice din județul Constanța, obiective turistice din județul Constanța, Tulcea, Brașov.

Proiect: "Itinerarii si evenimente inedite în Dobrogea"

Finanțat prin PO Regional 2007-2013;

Axa 5 – Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului

DMI 5.3. Promovarea potențialului turistic și crearea infrastructurii necesare, în scopul creșterii atractivității României ca destinație turistică.

Operațiunea – Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice și a activităților de marketing specifice.

– valoare proiect = 913.223lei

– Proiectul a demarat în martie 2012 și s-a finalizat în 2013

– Obiective: transformarea județului Constanța într-o destinație turistică de calitate conform standardelor de dezvoltare durabilă ale Uniunii Europene, prin: realizarea de broșuri tematice (proprietăți balneare și de cură a factorilor naturali caracteristici spațiului constănțean, enogastronomie, diversitatea etnică și culturală, litoralul Mării Negre, obiective de interes cultural); realizarea și difuzarea pe posturi TV naționale a unui videoclip de promovarea a litoralului românesc și organizarea "Școlii de vară" – eveniment adresat operatorilor din turism.

Proiect "Incursiuni virtuale în istoria antică a Tomisului"

– Finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – Componenta Patrimoniu Cultural Național – valoare proiect = 43.679 lei

– Proiectul s-a derulat în perioada august-noiembrie 2011, în parteneriat cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (solicitant)

– Obiectiv: digitizarea (transpunerea în format digital a obiectivelor de patrimoniu și realizarea turului virtual) și punerea în circulație națională și internațională a descoperirilor reprezentative din spațiul dobrogean, prin promovarea patrimoniului cultural tomitan corespunzător perioadei grecești și romane: Tezaurul de sculpturi de la Tomis – sec.II-III, Mormânt de adolescentă de la Tomis, (sec. II); Mormântul Hypogeu de la Tomis (sec. IV); Edificiul roman cu mozaic (sec. IV -VI) și Sălile Tezaurului din expoziția permanentă a tezaurului (sec. III i.e.n – IV e.n.)

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANDRONIC G., NEAȚU M., RĂDULESCU A., LASCU S., Litoralul românesc al Mării Negre, Editura Sport-Turism, București, 1989

CÂNDEA M., SIMON T., BOGAN E., Patrimoniu turistic al României, Editura Universitară, București, 2012

CIOROIU, Constantin, Litoralul românesc. Ghid sentimental., Editura Sport-Turism, București, 1981

ENEA, Constanța, Niveluri ale strategiei de promovare a turismului, în: „Revista de turism ”, nr.2, 2002, p. 42-46

FRENȚ, Cristi, Impactul economic al turismului – statistică și metode de eevaluare, Editura Universitară, București, 2009

SOARE, Ionica, Turism – tipologii și destinații, Editura Transversal, Târgoviște, 2007

GLĂVAN, VASILE, Geografia turismului în România, Editura Institutului de Management-Turism EDEN, București, 1996

IELENICZ M., COMĂNESCU L., România – potențial turistic, Editura Universitară, București, 2006

NEACȘU N., NEACȘU M., BĂLTĂREȚU A., DRĂGHILĂ M., Resurse și destinații turistice – interne și internaționale, Editura Universitară, București, 2009

PUIU AL., ISTRATE I., 20 de zone turistice din România, Editura Meridiane, București, 1969

SIMON T., MAZILU M., ANDREI M., SEVERINEANU R., DUMITRESCU C., „Aspects of the Tourist Developement on the Romanian Black-Sea Coastline” , în: „Recent Researches in Geography, Geology, Energy, Environment and Biomedicine”, (2011), p. 65-69