I. ABORDAREA CONCEPTUALĂ A ECO -ECONOMIEI ȘI [602162]

3
I. ABORDAREA CONCEPTUALĂ A ECO -ECONOMIEI ȘI
BIO-ECONOMIEI
1.1. ASPECTE CONCEPTUALE ALE ECO -ECONOMIEI

Pentru o țară sau o societate, dezvoltarea durabilă înseamnă o activitate econ omică care
să reziste în timp respectând atât individul cât și mediul înconjurător. În această accepțiune
conceptul de dezvoltare durabilă evidențiază existența a două componente majore respectiv
a economiei și protecției mediului. Însă în cadrul Summitul Mondial pentru Dezvoltare
Durabilă de la Johannesburg (World Summit on Sustainable Development –2002)
conceptul de dezvoltare durabilă a fost definit având la baza trei componente: ambiental,
economic și social.
Analiza profundă a acestora permite elabora rea unor mecanisme, criterii,
instrumente și modele ce pot fi avute în vedere într -o viziune economico -ecologică de
dezvoltare a societății, fără însă a neglija importanța diversității culturale. Având în vedere
că activitatea economică, economia, în gener e este influențată atât de comportamentul
uman, respectiv capitalul uman cât și de către elementele fondului biofizic, știința
economică ar trebui actualmente să fie deschisă către o corelare eficientă și echilibrată cu
alte discipline, concretizând astfel caracteristica de interdisciplinaritate.
Actualmente, în cadrul proceselor de transformare profunde care au loc la nivelul
societății, formarea eco -economiei, condiționează reforma activității umane, ceea ce
conduce la formarea unui nou mod de viață a m ultor persoane (Stoican, Camarda, Pleșea,
2011) .
Dacă o lungă perioadă de timp economia a fost modelată de forțele pieței, în
prezent, în formă concentrată, esența acestor tendințe globale constă în accentuarea
socializării și umanizării relațiilor socia l – economice, modificării principiale a locului și
rolului omului, transformării intelectului în factor decisiv al progresului social cu efecte
directe asupra comportamentelor umane care au în vedere asigurarea unei dezvoltări
durabile ( Stoican, 201 2).
Dezvoltarea economică pe termen lung capătă noi conotații pornind de la conceptul
de eco-economie introdus de către Lester Russel Brown în cartea Eco -Economy, Building
an Economy for the Earth (Brown, 2001).
În ac cepțiunea acestuia eco -economia reprezintă expresia recunoașterii existenței
unui subsistem rezultat din interacțiunea multiplă, obiectivă dintre două realități: realitatea

4
economică și realitatea ecologică, (…) „ o societate durabilă este cea care își modelează
sistemul economic și social astfel încât resursele naturale și sistemele de suport ale vieții
să fie menținute .” (Brown, 2001).
Eco-economia are la bază satisfacerea nevoilor individului, fără a pune în pericol
perspectivele generațiilor viitoare. Faptul că atât economia cât și mediul sun t evaluate la
același nivel secialiștii afirm ă că dezvoltarea durabilă se regăsește în viața economică în
maniere diferite, respectiv reglementări mult mai numeroase ce trebuie respectate, exigențe
ale antreprenorilor privind impactul asupra mediului și nu în ultimul rând presiunea
consumatorilor finali, care doresc să dea sens consumului lor , (Stoican, 2015) .
Societatea actuală este o reacție la excesele unei economii de piață care nu
întotdeauna a fost înțeleasă corect, conducând astfel la un dezechilibru a resurselor naturale
limitate, la perturbări în delurarea vieții firmelor sau chiar a economiei globale. Eco-
economia respectă însă randamentul durabil al ecosistemelor de care depinde.

1.2. CONCEPTUL DE BIO -ECONOMIE
În urma cu 40 de ani, savantul american d e origine română Nicolae Georgescu -Roegen
a adus în atenția specialiștilor preocupați de resursele limitate și de dezvoltarea rapidă a
economiilor conceptul de Bio-Economie . Acesta evidențiază rolul pe care -l deține omul
în alocarea rațională a resurs elor, astfel încât ecosistemele să nu sufere dezechilibre
majore, însă să se satisfacă și nevoile oamenilor, urmărind însă satisfacerea acestor
nevoi și pentru generațiile viitoare.
Nicolae Georgescu -Roegen integrează știința economică cu instituțiile și cu
realitatea biofizică în modelul său de proces productiv, prezentat pentru prima dată în 1965
și elaborat în lucrarea sa capitală The Entropy Law and the Economic Process . În modelul
său, o tehnologie este definită ca fiind viabilă dacă și numai dacă poate să -și mențină
structura materială corespunzătoare care suportă fluxurile de resurse și funcțiile de
susținere, putând astfel să susțină indefinit specia umană în condițiile de mediu curente.
Astfel, viabilitatea cere ca fondurile să fie neschimbate î n procesul de producție. Fără
funcțiile de susținere care să mențină fondurile, abilitatea procesului economic de a
produce fluxuri nu poate fi menținută.
Bio-economia este disciplina care își are originea în sinteza dintre biologie și
știința/teoria econo mică și care își propune să integreze „ cultura empirică” specifică
biologiei și „cultura formală și/sau literară” specifică științei/teoriei economice . Practic ,

5
ea depășește abordările sectoriale ale disciplinelor de la interfață economie -mediu, precum
teoria economică a resurselor naturale, sau teoria economică a mediului, sau teoria
economic -ecologică.
Din punct de vedere pragmatic, bio-economia este știința care își propune să
determine pragul activității economice (în sens larg, socio -economică) până la care
substratul (fondul) biofizic (sistemul biofizic) pe care se bazează poate fi utilizat efectiv și
eficient fără să fie distruse condițiile pentru regenerarea lui, sau, cu alte cuvinte, pragul de
sustenabilitate (Bulz, N., Bogdan, A.T., Chelmu, S., St rateanu, A ,, 2013 ).
Activitatea bio -economică are ca modelele procesele biofizice ale naturii, precum
cele de evoluție, de coevoluție și cooperare, de selecția naturală, de conservare, regenerare
și reciclare, etc. Privită astfel, activitatea bioeconomică este nu doar re -producție, schimb,
consum, ci și schimbare, transformare (calitativă), inovare (Jinaru, A, 2010)
Bio-economia poate fi definită și ca totalitatea activităților economice care
captează latent valoarea în procesele biologice și bioresursele regenerabile pentru a
produce îmbunătățirea sănătății, creșterea și dezvoltarea durabilă (I. Horlings, L. Kitchen,
T. Marsden,G. Bristow, 2010) .
Într-un raport al OCDE se menționează că bio-economia este capabilă să aibă o
semnificativă contribuție la activitatea economică. Astfel se estimează că până în 2030,
utilizarea biotehnologiei va contribui cu până la 35% din producția de produse chimice și
alte produse industriale care pot fi fabricate cu ajutorul biotehnologiei, până la 80% din
produse farm aceutice și produse de diagnostic și aproximativ 50% din producția agricolă.
Chiar fără noi politici sau progrese majore, biotehnologia ar putea contribuir cu până la
aproximativ 2,7% din PIB în OCDE până în 2030. pentru țările în curs de dezvoltare
acestă pondere poate fi mai mare, datorită importanței acordate producției primare și
industriale în totalul producției obținute. Probabil acestea subestimează efectele potențiale
asupra energiei, sănătății și agriculturii, unde o gamă largă de activități de cercetare și
dezvoltare se maturizează într -un ritm rapid.
Relația dintre știința economică și știința biologică a evoluat și a devenit din ce în
ce mai complexă pe parcursul unui secol și jumătate de existență. Dialogul, interacțiunile și
transferurile interdisciplinare sau diversificat pe parcursul istoriei, concomitent cu
sofisticarea instrumentelor și metodelor ști intifice, de la o simplă metaforă inspiratoare
(organicismul biologic ca replică la mecanicismul fizic), la analogia biologică, prin

6
raționament analogic, spre model și/sau mecanism explicativ ( darwinismul universal)
(Jinaru, A, 2010) .
Prof. univ. dr. dr. h.c. Alexandru T. Bogdan , , a încercat să reunească cele două
concepte Eco-Economia și Bio-Economia , într -o nouă paradigmă: „Eco -Bio-Economie” ,
definită astfel: „Eco-Bio-Economia este o economie a viitorului, pusă în slujba vieții
oamenilor prin utilizare a rațională a resurselor de mediu” , (“bios” însemnând „viața ” și
“oikos” însemnând „habitat ” în limba greacă).
În viziunea specialiștilor români A.T. Bogdan, Chelmu, Bulz N., eco -bio-economi a
este dezvolta rea durabil ă asigurând bunăstarea omenirii sub t oate formele, printr -o
economie a viitorului, prin utilizarea rațională a resurselor de mediu.
Acest concept urmărește în fapt o dezvolt are a mediului într-un mod sănătos , cu
satisfacerea nevoilor populației globului , printr -un un concept integrat eco -bio-economic,
ce are la bază puterea verde agroalimentară și dezvoltarea durabilă inteligentă integrată a
viitorului (Bulz, N., Bogdan, A.T., Chelmu, S., Strateanu, A,, 2013) .

1.3. RELAȚIA ECO -ECONOMIE ȘI BIO -ECONOMIE
Conceptel e de dezvoltare durabilă și eco -economie par să se întrepătrundă până la
un anumi t punct conform specialiștilor Comșa, D., Bogdan, T., (Figura 1) .
.
Problemele de mediu și de durabilitate li s -au acordat o atenție sporită încă de la
sfârșitul celui de al doilea Război Mondial, devenind o problemă fundamentală.

7
Deterioararea calității mediului la nivel mondial a condus la formularea unor noi
paradigme respectiv paradigma dezvoltării durabile și cea a bio -economiei. Ambele
paradigme au la bază integrarea dimensiunilor sociale, economice ș i de mediu. Drept
consecință în 1987 se introduce conceptul de dezvoltare durabilă de către Comisia
Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) care prevede că „ Dezvoltarea durabilă este
dezvoltarea care satisface nevoile prezentului fără a compromite capa citatea de
generațiilor viitoare de a -și satisface propriile nevoi " (WCED, 1987) .
Specialiștii WCED recuno sc că economia depinde de mediu și consideră
creșterea economică drept cel mai bun mod de a rezolva problemele de mediu și de
distribuție a confli ctelor, „conceptul de dezvoltare durabilă nu implică limite, limite nu
absolute, ci limitări impuse de stadiul actual al tehnologiei și organizării sociale pe
resurselor de mediu și de capacitatea biosferei pentru a absorbi efectele activităților
umane. Da r tehnologia și organizarea socială pot fi atât gestionate și îmbunătățite pentru
a face loc unei noi ere de creștere economică ". Responsabilitate a și creștere a economică
permit rezolvarea problemelor sociale și ecologice, fără schimbări drastice în
compor tament și în ceea ce privește prioritățile.
În conformitate cu paradigma de dezvoltare durabilă, politicile de globalizare și de
comerț liber sunt compatibile cu modele de dezvoltare durabilă (Bommer, R., Schulze, G.,
1999 ) și bio-economia poate fi atins ă prin creșterea economică și liberalizarea pieței.
Gestionarea responsabilă a resurselor naturale va restrânge constrângerile biofizice ale
creșterii economice și va reduce sărăcia și inegalitatea. Creșterea economică durabilă este
văzută ca cel mai bun remediu pentru consecințele asupra mediului și, în pe termen lung,
cea mai sigură cale de a îmbunătăți mediul este de a crește PIB-ul (Bulz, N., Bogdan, A.T.,
Chelmu, S., Strateanu, A., 2013).
În acest context Marsden (Marsden, T., 2015 ) concluzionează că eco-economia
reprezintă un nucleu înconjurat de afaceri viabile și activități economice ce utilizează
diversitatea resurselor de mediu atât din mediul urban cât și din cel rural într -un mod
durabil. Această activitate nu duce la epuizarea de resurse , ci mai degrabă la o creștere a
resurselor economice , ecologice și comunitare .
Astfel conceptul de Eco -Bio – Economie prin componentele sale active poate
determina schimbări profunde în sistemele economico -sociale a unei societăți aflate sub
incidența tehnolog icului.

8
În opinia unor specialiști ( Stoican, 2015; Bahnaru, A, 2016) , dezvoltarea durabilă
este rezultatul întrepătrunderii elementelor economice, sociale, culturale și spirituale, ce
constituie un proces complex de transformare a condițiilor vieții mate riale și spirituale, în
timp ce eco -economia se delimitează prin respectarea ecosistemelor și a dimensiunilor
socio -economice urmărind randamentele durabile ale resurselor într -un echilibru relativ
constant.
Eco-Bio-Economia , în opinia specialiștilor , poate fi considerată o nouă viziune
economică, care reune ște economia, ecologia, biodiversitatea, eco -economia și bio –
economia . La toate aceste domenii, Eco -Bio-Economia se referă la economi a care să
asigure satisfacerea nevoilor crescânde ale populație . Acest lucru se poate realize prin
inovație care să permit ă soluții verzi pentru un mod de viață sănătos.
Eco-Bio-Economia Socială (Eco-Bio-Social Economy ), a fost identificată de către
specialiști ca fiind dependentă de capitalul uman . Rolul capitalului uman intervine prin
cele trei dimensiuni ale sale – intellectual, biologic și social. Economia are la bază
activitatea economică desfășurată de către operatorii economici, aceștia fiind direct
răspunzători de modul în care utilizarea resurselor, procesele tehnologice și acțiunile
directe asupra mediului vor asigura durabilitatea viitoare.
De asemenea specialiștii au identificat posibilitatea ca Eco-Bio-Economia să poată
introduce Eco-Bio-Managementul care va fi un Management Eco -Bio-Economic (un
managemen t verde durabil și inovativ) , cu aplicabilitate practică axată pe dezvoltarea
durabilă inteligentă, a protejarii mediului înconjurător, a conservarii resurselor, pentru o
dezvoltarea durabila inteligenta a mediul ui de afaceri, a comunitatilor ș i a operator ilor
economiei sociale, spre o sintagma posibil apelabilă Eco-Bio-Business sau Eco -Bio-Green –
Business , cu obținerea ca rezultat final în ecuația verde, a satisfacției consumatorului,
clientului și a tuturor parților interesate, în contextul eco -bio-economi ei europene si
internationale (Bulz, N., Bogdan, A.T., Chelmu, S., Strateanu, A., 2013 ; Comșa, D.,
Bogdan, T., 2011 ).

Capitolul 2
Eco-economia și marketingul responsabil in activitatea turistică
Capitolul 3 –Studiu de caz Analiza privind rolul inovație i durabile în managementul
pensiunilor din zona x în atingerea parametrilor eco -economiei ,