I 1. Motivația alegerii temei [305969]

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I Elemente introductive

I 1. Motivația alegerii temei

I 2. [anonimizat]

s-ar putea numi Caracteristici ale procesului instructiv educativ ale educației ecologicepreșcolare

II 1. Conceptul de educație ecologică

II 2. Etapele educației ecologice

II 3.Scopul și obiectivele cunoașterii ecologice în învățământul preșcolar

II 4. Obiectivele cadru și de referință ale educației ecologice preșcolare

CAPITOLUL III Educația ecologică în cadrul activităților.

III 1. Educația ecologică în cadrul activităților alese

III 2. Educația ecologică în cadrul activităților comune

s-[anonimizat]… un alt subcapitol?

III 3.Metode și tehnici de evaluare a activităților ecologice

III 4. Opțional pentru educația ecologică

CAPITOLUL IV Cercetare aplicativă

IV 1.

IV 2.

[anonimizat], [anonimizat] o [anonimizat] o [anonimizat], o perspectivă nouă în privința comportamentului uman asupra mediului.

Principalul obiectiv al educației ecologice este promovarea unei culturi ecologice care să se bazeze pe cunoștințe cu privire la conservarea mediului înconjurător și la exploatarea națională a resurselor naturale.

Scopul educației ecologice trebuie să fie cel de a [anonimizat], fiind parte componentă a educației morale.

[anonimizat] i se imprime o gândire ecologică despre lume.

[anonimizat], [anonimizat].

Viața, practica pedagogică demonstrează că educația copiilor trebuie să fie rodul preocupării și eforturilor întregii societăți.

[anonimizat].

Mediul- [anonimizat], [anonimizat] a realității.

Procesul de cunoaștere a [anonimizat] a preșcolarului.

Etapa preșcolară în care copilul acumulează un bagaj eterogen de cunoștințe despre lumea care îl înconjoară începe cu familarizarea copiilor cu noțiunile privind mediul înconjurător. Ei sunt îndrumați asupra modului în care se observă obiectele și fenomenele sau se explorează lumea din jur.

La copilul de vârstă preșcolară prima etapă a cunoașterii o [anonimizat], animalelor, obiectelor și fenomenelor concrete. [anonimizat], [anonimizat], mijlocită de cuvânt și imagine legată strâns de activitatea gândirii. Concepția științifică privind procesul de cunoaștere la copii, subliniază importanța și necesitatea cunoașterii concrete, senzoriale, la vârsta prescolară și școlară, deoarece numai experiența dobândită de copil prin contactul direct cu realitatea, cu un caracter emoțional intens, îi dă podibilitatea de a atinge o nouă treaptă a cunoașterii și anume cunoașterea rațională. Prin urmare toate activitățile de învățare trebuie să fie orientate spre observarea mediului înconjurător: la colțul viu din clasă, în curtea grădiniței sau cu ocazia unor excursii și drumeții.

Societatea trebuie să facă totul pentru a demonstra că indiferența, toleranța față de natură sunt reminescențe ale unui mod de gândire înapoiate; și, dimpotrivă, preocuparea de a nu aduce nici un fel de atingere naturii, de a nu-i știrbi câtuși de puțin din frumusețe caracterizează omul civilizat al zilelor noastre.

CAPITOLUL I

ELEMENTE INTODUCTIVE

1.1. MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI

La nivelul întregii umanități educația cu privire la mediu trebuie să dezvolte o atitudine de responsabilitate în folosirea și conservarea resurselor naturale.

Vârsta preșcolară este una de maximă importanță în formarea personalității fiecăruia dintre noi. Procesul instructiv – educativ desfășurat în grădiniță este un proces formativ, al cărui rezultat este concretizat în pregătirea multilaterală a copilului nu numai pentru școală, ci și pentru viață în general. În acest sens, activitatea desfășurată în grădiniță creează fundamentele cognitive și afectiv – emoționale care vor mijloci raporturile preșcolarului cu învățarea sistematică de mai târziu. Educatoarea are în acest context un rol decisiv în a ști „cum” și „cât” să ceară fiecărui copil pentru a obține rezultate optime.

Educarea în acest sens trebuie să înceapă din copilărie și să fie continuată pe tot timpul școlii și în afara ei. Adevărata educație în materie de mediu înconjurător începe în anii de grădiniță. Cadrele didactice trebuie să-i învețe și să-i sensibilizeze pe elevi cu privire la frumusețile naturii, dezvoltându-le gustul de a descoperi adevărurile care se petrec în jurul lor.

Educația ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate școlară, activități științifice, artistice, practice, sportive sau religie.

Grija pentru ocrotirea și educarea copilului, modelarea personalității și formarea capacității lui de adaptare pentru a se integra ușor în mediul social, cu condiția respectării particularităților individuale, ca și a drepturilor sale este ideea fundamentală de la care pornește orice alternativă pedagogică.

Perioada preșcolară este considerată perioada celei mai intensive receptivități, mobilități și posibilități psihice ce constituie o perioadă de progrese remarcabile în toate planurile. Copilul preșcolar traversează etapa cunoașterii prin lărgirea contactului său cu mediul social și cultural formându-și toate conduitele de bază. Acum se constituie structurile intelectuale și creative mai importante inclusiv sociabilitatea, caracteristicile comportamentale de bază, reacțiile afective, acum copilul asimilează modele de viață care-i permit și determină integrarea sa în condiția umană.

În cadrul activității de cunoaștere a protejării mediului înconjurător m-a preocupat descoperirea celor mai semnificative aspecte ale educării preșcolarilor pentru cunoașterea mediului prin activități de observare, de experimentare și de evaluare practică.

În întreaga mea activitate instructiv – educativă, am pus accent pe formarea unui comportament pozitiv față de mediul înconjurător, pe formarea unor deprinderi practice, aplicative, dar cu precădere am încercat să formez premisele concepției ecologice. Formarea concepției ecologice începută în grădiniță are semnificația deprinderii unui anumit mod de a înțelege relația dintre om și mediul de viață care nu este numai al său, ci și al plantelor și animalelor, iar copii trebuie să înțeleagă și să manifeste respectul pentru mediul natural.

Am ales această temă pentru că acum atât pe plan național cât și pe plan mondial se vorbește tot mai mult despre necesitatea protecției mediului înconjurător, mediu din care fac parte aerul, apa, solul, subsolul, viețuitoarele, etc. Am căutat ca, în primul rând, EU trebuie să cunosc cât mai multe lucruri din acest domeniu, lucruri pe care le pot transmite in cadrul lecțiilor, activităților și elevilor mei pentru a-i convinge despre rolul deosebit de important al omului în utilizarea rațională a resurselor.

Un alt motiv pentru care am ales această temă a fost dorința de a familiariza pe preșcolari cu mediul natural în care trăiesc și de a se adapta la condițiile de viață impuse de realitatea lumii înconjurătoare. Pregătirea în sprijinul ocrotirii mediului înconjurător, a naturii trebuie realizată începând de la vârsta copilariei. Copilul învață să exploreze lumea înconjurătoare, să pună întrebări referitoare la aspectele cu care se întâlnește, să analizeze, să inițieze acțiuni, formându-și comportamente ecologice durabile. E bine ca omul de mâine să conștientizeze ce e bine și ce e rău în raport cu mama natură pentru ca mai târziu tânărul, iar mai târziu adultul să acționeze în consecință.

Un alt motiv pentru care am ales această temă este și constatarea privind starea actuală a mediului înconjurător. Acțiunile nefaste pe care le întreprinde omul: tăierea nerațională copacilor, distrugerea rezervațiilor naturale, poluarea aerului, pot fi înlăturate numai printr-o educație a generațiilor actuale ce determină formarea unei concepții ecologice.

De aceea, am considerat că trebuie să ținem cont de necesitatea formării unor atitudini de protecție și ocrotire față de tot ceea ce se află în mediul înconjurător, precum și la apariția unui comportament civilizat în relațiile interumane, motiv pentru care am organizat și am desfășurat diferite activități instructiv – educative pentru a-i ajuta pe copii să descopere lumea înconjurătoare, de a li se forma sentimente specifice unei conduite civice cu valențe ecologiste.

Experiența la clasă cât și practica cercetării m-au făcut să conștientizez faptul că, dacă îmi aleg instrumentele adecvate, pot ajunge la sufletul preșcolarului și al celor care vin în contact zilnic cu el.

1.2. IPOTEZELE DE LUCRU ȘI STRUCTURA LUCRĂRII

Ipotezele de lucru

„ Așa cum îi învățăm pe copii să vorbească, să se comporte în familie, în școală și în societate, să respecte normele de igienă, așa trebuie să-i învățăm să se poarte în mediul înconjurător.

Deci, ca educatori, trebuie să determinăm nu numai sentimente de admirație față de frumusețile naturii, ci să le formăm unele reprezentări și noțiuni concrete asupra realității.

Treptat, printr-o activitate permanentă, intensă și complexă, trebuie acționat ca acestea să devină convingeri, deprinderi de păstrare, de ocrotire a mediului înconjurător.

Dar simpla instruire la orele de curs nu asigură deplina realizare a obiectivelor urmărite. Este necesar să fac extinsă activitatea și în afara procesului de învățământ, prin apropierea copilului tot mai mult de natură.”1

Arta de a dezvolta interesele, de a conștientiza, de a face să înțeleagă cunoștințele cu privire la mediul înconjurător este determinată de abilitatea cu care educatorul conduce gândirea preșcolarului prin întrebări adecvate.Esența priceprii pedagogice constă în capacitatea educatorului de a adopta forme și mijloace de activitate care să corespundă situațiilor educaționale determinate de particularitățile anumitor copii pentru ca astfel să fie asigurată abilitatea acestora.

Familiarizarea preșcolarilor cu aspecte ale lumii înconjurătoare reprezintă o sarcina de bază a procesului instructiv-educativ din gradiniță. Valoarea deosebită pe care o reprezintă procesul de însușire a cunoștințelor, rezidă în faptul că acest proces contribuie în primul rînd la dezvoltarea intelectuală a copiilor.

În contact cu obiectele și fenomenele naturii și ale societății se dezvoltă și se perfecționează sensibilitatea tuturor organelor de simț și astfel conținutul senzațiilor și percepțiilor se imbogățește.

Prin cunoașterea în mod organizat a obiectelor și fenomenelor din realitatea înconjurătoare, copiii le percep prin cît mai multe simțuri, le diferențiază însușirile caracteristice și își formează treptat reprezentările respective.

În procesul de cunoaștere a mediului înconjurător se dezvoltă la copii spiritul de observație care contribuie la îmbunătățirea continuă a calității percepției. Astfel se educă la copii deprinderea de a vedea anumite aspecte, de a sesiza diferite însușiri caracteristice ale obiectelor și fenomenelor.

În elaborarea lucrării am pornit de la ipoteza că valoarea educativă a acțiunilor de cunoaștere a mediului înconjurător nu se manifestă doar prin efectele salutare de dezvoltare a intelectului preșcolarului ci și prin influența comportamentului copiilor, prin efectul de conștientizare a unor cerințe de conduită civilizată, de socializare a copiilor prin numeroasele posibilități de colaborare.

O altă ipoteză de la care am pornit este aceea că activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător cu copii de vârstă preșcolară pot contribui cu succes la însușirea rapidă de către aceștia a deprinderilor de respectare și de protejare a naturii, dacă prin folosirea metodelor didactice adecvatese realizează legătura logică între tehnicile și procedeele didactice folosite, dar și a formelor de organizare.

O altă ipoteză de la care am pornit este aceea că la vârsta preșcolară trebuie stimulată dorința și curiozitatea copiilor în explorarea naturii prin implicarea lor în diverse activități specifice de analizare a mediului înconjurător, astfel încât să li se formeze trăsături senzorio – perceptive care să stea la baza cunoașterii, prevenirii, ameliorării efectelor negative și ocrotirii naturii.

Structura lucrării

Având în vedere perspectiva interdisciplinară de soluționare a problemelor mediului înconjurător, mi-am propus ca în această lucrare, să identific acele modalități de educare a conduitei ecologice la copii de vârstă preșcolară. În acest scop, mi-am structurat lucrarea astfel:

Capitolul I, Elemente introductive, este dedicat motivației alegerii temei lucrării, ipotezele de la care am pormit în elaborarea lucrării și cum este structurată lucrarea.

ÎnCapitolul II, intitulat Caracteristici ale procesului instructiv – educativ în activitățile de educație ecologică din învățământul preșcolar, am abordat aspecte de ordin teoretic, cu privire la conceptul de educație ecologică, etapele educației ecologice, scopul și obiectivele cunoașterii educației ecologice în învățământul preșcolar și am făcut referire la obiectivele cadru și de referință.

Capitolul III, denumit Educația ecologică în cadrul activităților alese și în cadrul activităților comune, vizează aspecte despre educația ecologică în cadrul activităților alese și educația ecologică în cadrul activităților comune; referindu-mă la schimbările produse de provocările societății contemporane, prezint apoi, metodele și tehnicile de evaluare a activităților ecologice, unde am prezentat și un proiect educțional,de asemenea la acest capitol am redat un opțional pentru educația ecologică în grădiniță.

În Capitolul IV, intitulat Cercetare aplicativă privind educația ecologică a preșcolarilor, am inclus aspecte de ordin teoretic privind cercetarea, și a prezentat rezultatele evaluării initiale, rezultatele de progres de la evaluarea continuă și rezultatele evaluării finale, analiza lor comparativă, interpretarea acestora.

Lucrarea de încheie cu Concluzii la care am adaugat Bibliografia, pe care am consultat-o în vederea realizării acestei lucrări, și Anexe.

CAPITOLUL II

CARACTERISTICI ALE PROCESULUI INSTRUCTIV – EDUCATIV ÎN ACTIVITĂȚILE DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

2.1. CONCEPTUL DE EDUCAȚIE ECOLOGICĂ

„ECOLOGIA” este acea știință a cărei bază s-a conturat și dezvoltat progresiv, prin acumulări teoretice și metodologice proprii, acumulări care au constituit suportul cadru pentru integrarea, adaptarea și dezvoltarea unor concepte, cunoștințe și metode elaborate și aplicate inițial într-o gamă foarte largă de discipline aparținând științelor naturii, matematice, sociale și economice.

Educația ecologică este partea integrantă a educației moral – civice, alături de: educația pentru munca, educația patriotică, educația rutieră, educația religioasă, educația filatelică, educația pentru drepturile omului, educația pentru familie, educația pentru timpul liber, educația pentru pace, educația pentru pace.

Termenul ecologie a fost pentru prima dată introdus de biologul german Ernest Haeckel în anul 1866, utilizând cuvintele grecești oikos însemnând casă, gospodărie și logos – cuvânt, vorbă, sens. Deci, termenul de ecologie desemnează gospodăria (gospodărirea, economia) naturii.Heackel a definit ecologia ca fiind o știință a relațiilor organismelor vii cu mediul ambiant sau ca o știință a condițiilor luptei pentru existență a naturii și a economiei naturii.

Ecologia definește astăzi ”știința care studiază condițiile existenței ființelor vii și interacțiunile de orice natură care există între aceste ființe vii, pe de o parte, și între aceste ființe vii și mediul lor, pe de altă parte”. ”1

Deseori ”educația pentru mediu” este confundată cu ecologia. Educația pentru mediu nu se limitează la ecologie sau studiul științelor naturii. A învăța despre organismele vii, habitatul lor și felul în care interacționează unele cu altele și cu mediul în care trăiesc, este o parte importantă a educației pentru mediu, dar nu este totul.

Pentru a defini conceptul de educație pentru protecția mediului trebuie să explicămurmătoarele două noțiuni: mediul si deteriorarea mediului.

Mediuleste definit ca fiind ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: apa, aerul, solul și subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice și ființele vii, sisteme naturale în interacțiunile cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale.

Deteriorarea mediului o constituie alterarea caracteristicilor dinamice fizico-chimice și structurale ale comportamentelor naturale ale mediului, reducerea diversității și productivității biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectarea echilibrului ecologic și a calității vieții, cauzate în principal de poluarea apei, atmosferei și solului,supraexploatarea resurselor, gospodărirea și valorificarea lor deficitară ca și prinamenajarea necorespunzătoare a teritoriului.

Originile educației ecologice sunt legate de momentul în care omul conștientizează relația dintre el și biosferă, prin evaluarea rolului său în menținerea sau deteriorarea echilibrelor naturale.

Educația ecologică cunoaște următoarele abordări principale:

Educația despre mediu:

Asigură înțelegerea modului de funcționare a sistemelor naturale;

Asigură înțelegerea impactului activităților umane asupra sistemelor naturale;

Dezvoltă capacitățile investigative și gândirea critică.

Stă la baza formării unui suport cognitiv care să permită participarea informată la luarea deciziilor legate de mediu, nu implică formarea unor comportamente pozitive față de natură.

Educația în mediu:

Asigură realitatea, relevanța și experiența practică a învățării, prin contactul direct cu componentele mediului (fie vorba de mediul urban, natral sau tehnologic);

Dezvoltă abilități de culegere a datelor și de investigație pe teren;

Asigură conștientizarea și stimulează preocuparea față de problemele de mediu;

Dezvoltă capacitatea de apreciere estetică.

Educația pentru mediu:

Finalizează educația în și despre mediu;

Dezvoltă eco – etica;

Dezvoltă sensul responsabilității față de mediu;

Dezvoltă motivația și abilitățile de a participa la îmbunătățirea stării mediului;

Promovează dorința și capacitatea de a aborda un stil de viață compatibil cu utilizarea adecvată și responsabilă a resurselor.

Reflectând la punctele tari și slabe ale acestor trei abordări ale educației ecologice și la relația cu transformarea valorilor necesară promovării unui stil de viață care să respecte natura, s-a ajuns la situația în care mulți evidențiază supremația educației pentru mediu ca fiind singura care aduce o adevărată modificare comportamentală, iar educația în și despre mediu fiind eficiente doar în măsura în care furnizează baza cognitivă și instrumentală a educației pentru mediu.

Educația ecologică nu este doar o „formă de educație”, nu este doar un instrument în rezolvarea problemelor de mediu sau în gestionarea resurselor naturale. Este vorba de o dimensiune esențială a educației fundamentale care implică sfera interacțiunilor cu sine ce vor genera construirea identității personale, sfera interacțiunilor cu ceilalți și sfera interacțiunilor cu mediul. Educația pentru mediu urmărește inducerea unei dinamici sociale, la scară comunitară mai întâi și apoi la scară socială, favorizând abordarea colaborativă și critică a realităților socio – economice și de mediu, cât și o căutare autonomă și creativă a soluțiilor corespunzătoare.

În acest tip de educație se pune accentul pe explorarea atitudinilor, a valorilor, dezvoltarea științei și a talentelor astfel încât toți membrii societății să învețe că ei pot lua parte activ la luarea deciziilor în comunitatea în care trăiesc.

Țintele educației pentru protecția mediului sunt:

să prevină acțiunile de deteriorare a mediului;

să mențină și să îmbunătățească calitatea mediului înconjurător.

Realitatea privind situația prezentă a mediului în lume este negativă și deprimantă, dar educația pentru mediu are grijă să nu promoveze atitudini de apatie și fatalism în rândul tinerilor. Orice prezentare a problemelor de mediu trebuie să înceapă cu cauzele fenomenului și să se încheie cu alternative pozitive și căi posibile de soluționare a sa. Cele mai multe probleme de mediu sunt complexe. Cu alte cuvinte”mediu”ca subiect al educației pentru mediu, include nu doar natura, ci și societatea, cultura, economia și politica.

Astfel educația pentru mediu trezește și dezvoltă sentimente de dragoste fața de natură, oferă informații despre mediu, practică prin politica școlară și prin implicarea familiei, prin comportament – economisirea apei și a electricității, reciclarea hârtiei și a altor materiale, cumpărarea hranei produse natural și chiar producerea uneori a acesteia – o atitudine favorabilă naturii și încurajează atitudinea civică activă prin implicarea personală în protecția mediului.

Educația de mediu reprezintă acel proces care servește la recunoașterea valorilor mediului înconjurător și la clarificarea conceptelor privind mediul înconjurător.

Scopulsău este de a promova formarea aptitudinilor și atitudinilor necesare pentru a înțelege inter-relațiile dintre oameni, cultură și mediul înconjurător, pentru dezvoltarea activității conștiente și responsabile, care are drept scop îmbunătățirea calității mediului.

Educația și activitatea de conștientizare a publicului pentru luarea deciziilor sunt componente cheie ale oricărei strategii de conservare a naturii. Astfel, se poate obține susținere din partea publicului și o promovare a dezvoltării prin îmbunătățirea gradului de cunoaștere și înțelegere a problemelor de mediu, atât în rândul populației, cât și a turiștilor.

2.2.ETAPELE EDUCAȚIEI ECOLOGICE

Instruirea ecologică

Cunoașterea insuficientă a pericolelor la care se expune omenirea prin indiferența față de conservarea mediului sau chiar prin unele intervenții distructive ale naturii este una dintre cauzele atitudinii negative. De aceea dobândirea unor cunoștințe ecologice, referitoare la raporturile omului cu natura este necesară. Cunoștințele care formează cultura ecologică a omului modern vizează comportamentele umane care trebuie adoptate pentru utilizarea rațională a resurselor mediului înconjurător, precum și tehnicile de prevenire și combatere a poluării lui.

Instruirea ecologică se realizează prin transmiterea cunoștințelor cu privire la comportamentele umane în relația cu mediul înconjurător. Analfabetismul ecologic conduce la ignorarea problemelor complexe ale protecției mediului sau chiar la manifestarea unui comportamnet ostil, iresponsabil față de natură.

Formarea convingerilor ecologice

Convingerile ecologice sunt structurate complex, îmbinandu-se elementele educației intelectuale, moral – civice, estetice, și se întemeiază pe:

Cunoașterea drepturilor naturii;

Percepera necesității conservării și ameliorării mediului ambient;

Înțelegera faptului că este necesară utilizarea surselor natural, care sunt limitate, astfel încât să asigure tuturor oamenilor o viață mai bună;

Conștientizarea efectului pe care l-ar avea deterioarea mediuli înconjurător asupra calității vieții omenirii;

Sentimentul responsabilității față de generația actuală și de cele viitoare, să fie dezvoltat, din cauza urmărilor deosebit de grave pe care le au atitudiline negative față de mediul înconjurător.

Formarea comportamentelor ecologice

Această forma redă în prim plan grija față de mediu, intervenția pentru stoparea poluării, a deteriorării și a desfășurării unor acțiuni de păstrare și înfrumusețare a mediului. Atitudinea ecologică este bazată pe cunoștințele metamorfozate în convingeri și sentimente, pe relevarea și clădirea responsabilității moral – civice a individului și a colectivului față de natură.

Comportamentele ecologice au drept finalitate:

Grija față de mediul înconjurător, intervenția pentru apărarea acestuia împotriva poluării și a deteriorării;

Realizarea unor acțiuni de păstrare, îmbogățire și înfrumusețare a mediului înconjurător.

2. 3. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CUNOAȘTERII EDUCAȚIEI ECOLOGICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Ecologia constituie una din condițiile supraviețuirii speciei umane. Prin educația ecologică se poate cunoaște, înțelege și respecta natura, mediul în care trăim și din care facem parte.

Educația pentru protecția mediului a devenit o nouă dimensiune a curricumului, avand scopul de a iniția și promova o atitudine față de mediu, de a-i face pe copii să conștientizeze pericolele unei degradări accentuate a mediului. Dragostea și interesul pentru natură, la majoritatea copiilor, sunt instinctive, comportamentul și convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă fiind cele care se pastrează cel mai bine toată viața. În educația realizată în grădiniță trebuie să se pornească de la interesul firesc al copiilor pentru plante și animale, pentru ceea ce reprezintă, în general, natura pentru ei.

Educația ecologică înseamnă informarea și sporirea cunoștințelor copiilor despre mediul înconjurător.

În învățământuldin România apar o multitudine de aspecte dintre care două se detașează: idealurile și finalitățile învățământului românesc: învățământul urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești și contribuie la păstrarea identității naționale.

Scopul principal al educației privind mediul înconjurător este acela de a oferi fiecărui individ posibilitatea de a manifesta o atitudine personală, responsabilă față de mediul în care trăiește. Educația ecologică are semnificația deprinderii unui anumit mod de a înțelege relația dintre om și mediul de viață, care nu este numai al său, ci și al plantelor și animalelor. Copii preșcolari trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale întregi lumi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acțiune negativă a noastră, oricât de insignificantă ar fi, poate să afecteze în mod distructiv natura. Explicațiile specialiștilor și statisticile întocmite de aceștia au un rol incontestabil, dar pentru implicarea și acțiunea eficientă de formare în sens ecologic se ajunge prin sensibilizare și prin antrenarea componentelor afective și volitive ale copiilor. De aceea, activitățile de educație ecologică se desfășoară într-o manieră relaxantă, unde interesul și comunicarea să încurajeze inițiativele, dar și opțiunile fiecăruia.

Pornind de la obiectivele cadru in ”domeniul științe” din cadrul ”Programei activităților instructiv-educative în grădiniță” (București, 2008) se stabilesc următoarele obiective cu grad înalt de generalitate și complexitate:

Conștientizarea: ajută copii să capete o ințelegere și o sensibilitate față de intreg mediul și problemele lui, le dezvoltă capacitatea de a observa și de a alege stimulii, îi ajută în prelucrarea, perfecționarea și extinderea percepțiilor nou formate legate de mediu și contribuie la folosirea acestor noi abilități în diferite situații;

Cunoașterea: ajută copii să capete o înțelegere de bază privind modul de funcționare a mediului, interacțiunea oamenilor cu mediul și despre apariția problemelor legate de mediu și cum pot fi rezolvate aceste probleme;

Atitudinea: ajută copii să capete un set de valori și să manifeste grijă pentru mediu, precum și să posede motivație și dorință pentru a participa la acțiuni menite să îmbunătățească starea mediului;

Deprinderi / Abilități / Priceperi: ajută copii să capete abilități necesare identificării și investigării problemelor de mediu și să contribuie la rezolarea acestor probleme;

Participarea: ajută copii să capete experiență ăn utilizarea abilităților dobandite și cunoștințelor, în vederea luării unor decizii pozitive și bine gandite pentru rezolvarea problemelor de mediu;

Scopul esențial al educației ecologice este acela de a-i face pe copii să stie, să respecte normele și regulile de prevenire și combatere a efectelor nedorite cauzate de anumite fenomene naturale, de ocrotire a mediului înconjurător, de menținere a sănătății individuale și colective și de a înțelege necesitatea cultivării comportamentelor și atitudinilor de protecție și autoprotecție, în raport cu natura.

Copiilor li se oferă posibilitatea de a înțelege unele aspecte din mediul înconjurător ce ridică în mintea lor multe întrebări.

Pentru a satisface aceste cerințe ale copiilor, trebuie respectate câteva obiective importante ale educației ecologice:

de a recunoaște ființe și fenomene din mediul înconjurător și caracteristicile acestora;

dezvoltarea capacității de a ocroti, proteja și respecta natura;

dezvoltarea dragostei pentru planeta Pământ cu tot ce intră în componența acesteia: apă, plante, animale, aer.

Obiectivele care sunt urmărite pentru realizarea unei educații ecologice sunt:

Conștientizarea și sensibilizarea comunității locale, a copiilor și a părinților față de problemele mediului;

Crearea în grădiniță și în împrejurimi a unui mediu ambient plăcut, prin amenajarea și întreținerea spațiilor verzi;

Formarea unui comportament etic, civic;

Formarea unor deprinderi de conservare a naturii;

Implicarea copiilor în colectarea materialelor reciclabile – hârtie și pet-uri.

Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiția să respecte natura.

Scopul final al educației ecologice este acela de a-l face pe copil să-și însușească, să cunoască, și să respecte normele și regulile de prevenire și combatere a efectelor nedorite cauzate de unele fenomene naturale, de protejarea mediului înconjurător, de menținerea sănătății individuale și colective și să înțeleagă necesitatea cultivării comportamentelor și atitudinilor de protecție și autoprotecție în raport cu natura.

Curiozitatea copiilor conduce la acumularea de cunoștințe despre mediul înconjurător, despre protecția lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacității copiilor de a gândi logic și de a interpreta corect aspectele din jurul lor.

Programa actuală pentru învățământul preșcolar cuprinde ca activitate opțională și educația ecologică. Aceasta presupune că, în pofida importanței sale, programul de educație ecologică se aplică în funcție de diverși factori, cum sunt: resursa umană competentă și cu disponibilitatea pentru acest tip de studiu, materialele didactice necesare, factori materiali, sociali etc.

2.4. OBIECTIVELE CADRU ȘI DE REFERINȚĂ ALE EDUCAȚIEI ECOLOGICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Curriculum-ul la decizia școlii reprezintă un prim pas al procesului de descentralizare al sistemului de învățământ, prin dreptul conferit unității școlare de a decide asupra unui segment al Curriculum-ului național.

Libertatea de decizie la nivelul școlii reprezintă șansa de adecvare la un sistem deschis, cu opțiuni multiple, flexibile, în funcție de așteptările elevilor și prioritățile sistemului educațional și permite crearea unui etospropriu.

Integrat comandamentului actual, de responsabilizare a tuturor factorilor domeniului educativ față de problemele de mediu, opționalul ”Educație ecologică și de protecție a mediului”, are un caracter interdisciplinar, adresându-se unui segment educațional generos, de la preșcolar la gimnazial.

Proiectat pentru o oră pe săptămână, se adresează elevilor din învățământul preșcolar, primar și gimnazial, cadrul didactic având posibilitatea organizării conținuturilor în unități de învățare, în concordanță cu specificul local și particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor.

Întregul demers al instruirii este generat de sistemul: obiective – conținuturi – activități de învățare care converg spre formarea de capacități.

Obiectivele generale și obiectivele de referință conduc la formarea unor deprinderi și atitudini referitoare la problemele ecologice și de protecție a mediului. Prin strategii interactive, elevii sunt puși în situația de a observa, analiza, investiga, fenomene și procese din mediu, exersând deprinderile de muncă intelectuală, concomitent cu formarea unui comportament responsabil, implicat, în relațiile cu mediul înconjurător.

Pledoaria pentru “bune practici”, în viața cotidiană, crește gradul de aplicabilitate al conținuturilor propuse și oferă copiilor/elevilor posibilitatea implicării efective în efortul de protecție a mediului.

Activitățile propuse valorizează creativitatea, imaginația, spiritul de echipă, competiția, oferind elevilor oportunitatea de a-și asuma roluri și responsabilități în comunitate, de a oferi soluții viabile pentru păstrarea unui mediu de viață optim.

Evaluarea autentică este un deziderat a cărui împlinire depinde de direcționarea acestui proces către afirmarea performanțelor elevilor în contexte cât mai apropiate de viața cotidiană, dobândite prin sarcini de lucru complexe.

Pentru atingerea finalităților propuse, schimbări comportamentale ca urmare a asumării rolului participativ de către copil/elev în procesul de predare – învățare – evaluare, se propun un set de materiale auxiliare: Ghiduri metodologice și caiete ale preșcolarului/ elevului (formă tipărită și electronică), pentru fiecare nivel de învățământ, ce oferă posibilitatea unei abordări personalizate, selective, în funcție de expertiza cadrului didactic, receptivitatea copiilor/elevilor, baza materială și oportunitățile unității școlare.

Sugestiile metodologice sunt orientative, iar prezentarea unor posibile unități de învățare și a unor metode/ tehnici instrumente de evaluare, facilitează adecvarea la realitățile concrete ale grupei/ clasei și unității de învățământ.

Obectivele cadru

Stimularea interesului pentru cunoștințele din domeniul ecologic.

Încurajarea activităților cu caracter demonstrative și experimental, care ajută la păstrarea sănătății mediului înconjurător (colectarea materialelor refolosite, recoltarea plantelor ornamentale, economisirea apei sau a energiei electrice).

Însușirea unor norme de comportament ecologic specific asigurării echilibrului dintre sănătatea omului și mediul în care trăiește.

Familiarizarea și îmbogățirea volcabularului cu termini în domeniul ecologic.

Susținerea și încurajarea copilului pentru exprimarea independent a opiniilor și stărilor sufletești proprii și motivarea acestora.

Obiectivele de referință :

I. Cunoașterea mediului prin stimularea curiozității pentru investigarea relității înconjurătoare

Să descopere principalele elemente componente ale mediului înconjurător.

Exemple de comportamente:

Să perceapă vizual, auditiv, olfactiv și tactil elemente ale mediului natural;

Să denumească elementele componente ale mediului înconjurător: aerul, solul, apa, fauna, oamneii;

Să descrie aspecte observate din mediul apropiat;

Să relizeze experimente simple privind apa, aerul, solul, platele;

Să identifice fenomene ale naturii;

Să stabilescă factori, efecte, cauze ale relațiilor dintre om și mediul înconjurător.

Să identifice sursele de poluare și posibilitatea de eliminare a acestora.

Exemple de comportamente:

Să observe consecințele poluării prin participarea la excursii, plimbări în natură;

Să recunoască deșeurile;

Să identifice soluții pentru rezolvarea problemelor de mediu;

Să grupeze imagini după modelul: „așa Da”, „așa Nu”.

Să perceapă noțiunile de refolosire ți reciclare învățând să economisească.

Exemple de comportamente:

Să recunoască pe anumite ambalaje semnele convenționale ale reciclării

Să colecționeze diferite obiecte din natură pe care să le folosescă , învățând astfel să economisescă;

Să sorteze corect deșeurile;

Să valorifice deșeurile prin depunerea acestora la centrele speciale de colectare;

II. Formarea și exersarea unor abilități practice în scopul relizării unor produse funcționale, practic – utilitare din materiale reciclabile sau refolosibile

1. Să realizeze materiale din natură în scopul realizării unor produse.

Exemple de comportamente:

Să adune diferite materiale din natură;

Să observe și să perceapă anumite caracteristici ale materialelor din natură;

Să sorteze materialele reciclabile după diferite criterii;

Să relizeze diferite produse funcționale (jucării, ornamente, obiecte de decor)

2. Să observe frumosul din natură și să simtă dorința de a-l crea.

Exemple de comportamente:

Să realizeze activități artistico – plastice exprimand frumosul din natură;

Să desfășoare jocuri și activități în natură;

Să utilizeze variate tehnici de realizare a unor lucrări originale, măști și costume ecologice;

Sa realizeze expoziții cu lucrările realizate;

III. Formarea unor atitudini pozitive față de natură prin realizarea unor activități de educație ecologică

1. Să manifeste grija față de mediul înconjurător și să fie capabili să ia atitudine.

Exemple de comportamente:

Să antreneze părinții în activitățile realizate de ei;

Sa lucreze în echipă;

Să participe la acțiuni ecologice desfășurate la nivelul comunității;

Să exprime atitudine critică față de cei care poluează natura;

Sa manifeste grijă față de natură.

2. Să exprime gânduri și sentimente față de mediu.

Exemple de comportamente:

Să descrie și să povestească fapte pozitive din experiența proprie cu privire la mediu;

Sa aprecieze atitudinea pozitivă față de mediu.

3. Să aplice în contexe reale, de viață, regulile și normele însușite privind protecția mediului.

Exemple de comportamente:

Să respecte indicatoarele și simbolurile întâșâlnite în mediu;

Să îngrijeeească spețiile verzi și să planteze pomi și flori;

CAPITOLUL III

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR ALESE ȘI ÎN CADRUL ACTIVITĂȚII COMUNE

Educația ecologică poate fi realizată în grădiniță, în conformitate cu particularitățile de vârstă, prin activități de observare asupra mediului înconjurător, jocuri distractive, povestiri,prezentări power point, diafilme, diapozitive, plimbări, excursii, discuții libere, convorbiri, activități practice,etc.

Aceste activitățienumerate au ca scopuri fundamentale: educarea copiilor în sensul păstrării sănătății mediului natural în care trăiesc, educarea capacității de a proteja și respecta natura și planeta Pământ, conștientizarea necesității de a economisi toate resursele naturale ( apa, lemnul, energia electrică ), antrenarea copiilor în activitățile menite să contribuie la îngrijirea unor arbori, flori, a spațiului verde și nu în ultimul rând, formarea unui comportament civic, și a deprinderilor de protejare anaturii.

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR ALESE

Antrenarea copilului în explorarea mediului înseamnă a-i dezvolta echipamentul senzorio-perceptiv și a-i stimula curiozitatea naturală și spiritul explorativ. Jocul este principalul mijloc prin care copilul învață și se dezvoltă la această vârstă , pe care l-am putea defini ca motor al minții care vrea să exploreze mai mult decât până acum, dar și al copilului care este însetat după nou. Jocul intervine in viața copilului într-o varietate de feluri, fiind „inima”unui program preșcolar de succes

Modul în care copiii învață, în general, determină, modul în care trebuie să se predea conținutul care trebuie învățat, volumul și natura lui, noțiuni, proceduri, atitudini,concepte,competențe, abilități,rezolvărideprobleme,etc. iar în modspecific,determină felul în care trebuie să fie prezentate informațiile, structurarea, succesiunea lor logică, precum și implicațiile care se impun.

Abordarea integrată a activității instructiv-educative este concepută începând cu ariile de stimulare. Organizarea activității copiilor pe arii de stimulare creează condiții pentru descoperiri ale proprietăților unor obiecte și fenomene din mediul înconjurător investigații, experimente, asimilarea regulilor și normelor de comportare, în vederea protejării lui.

Jocurile de rol trebuie privite în interdependență cu experiența de viață a copiilor și cu deprinderile formate până în momentul desfășurării lor.

Astfel, pentru conștientizarea rolului naturii în viața omului, dar și contribuția omului la dezvoltarea mediului se realizează prin următoarele jocuri: De-a grădinarii, De-a florăresele, De-a veterinarul,De-a tabăra, De-a greierele și furnica,De-a pădurarii, Prietenul meu este anotimpul…, Anul și cele patru fiice ale sale, Ces-ar întâmpla daca ar fi tot timpul vară ?, Cautăiți un prieten în lumea plantelor/animaleloretc, Tu ești apa,eu sunt aerul, Cum ai trăi pe o planetă pustie?; Acestejocuri permit aplicarea unor norme specifice de comportament sau adoptarea unei atitudini de protejare a mediului și de combatere a acțiunilor distrugătoare ale omuluii Copiii pot fi prietenii naturii, Miciiecologiști, Luptătorii împotrivapoluării.

În cadrul ativităților din dsectorul Știință se poate concepe ca un mic laborator, cu multe funcționalități, astfel încât experiențele desfășurate aici să le stimuleze curiozitatea și să fie un prilej de asimilare și consolidare a cunoștințelor. Acest cadru va fi relizat și amenajat în funcție de anotimp și de temele de interes pe o perioadădeterminată.

Activitățile din cadrul sectorului Bibliotecă conturează interesele pentru ocrotirea și protejarea lumii înconjurătoare și favorizează îmbogățirea sferei cognitive. Dotarea se va face în funcție de tematica stabilită: cărți de colorat, cărți de citit, cărți, siluete de carton pentru dramatizări, jocuri de masă, seturi de imagini, calendare cu aspecte din natură, ghicitori ilustrate, pliante, fotografii,etc.

Activitățile realizate la sectorul Artă vor reflecta modul în care copiii văd lumea înconjurătoare. În cadrul acestei arii de stimulare, se vor planifica diverse teme în care copiii să redea ceea ce i-a impresionat din activităților anterioare: Flori de primăvară, Copacul inmugurit, Plouă, Fluturi, Albine, Copiii îngrijesc pădurea, Vin păsările călătoare, Soarele luminează pământul, lucrări realizate cu materiale din natura si cu materiale refolosibile,deșeuri netoxice,etc.

La aria de stimulare Construcții copiii pot realiza construcții din combinații de materiale adunate din natură și cele existente în dotare având teme propusede educatoare sau la alegerea copiilor.

Desfășurarea jocurilor pe arii de stimulare satisface sarcinile de ordin formativ și adaugă noi achiziții personalitățiicopilului.

3.2.EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR COMUNE

Activitățile pe domenii experiențiale sunt activitățile integrate sau pe discipline desfășurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcție de temele mari propuse de curriculum, precum și de nivelul de vârstă și de nevoile și interesele copiilor din grupă.

Noul curriculum pune accent pe metodele care măresc potențialul intelectual al copilului, prin angajarea lui la unefort personal, în actul instruirii și educării.

Domeniile experiențiale sunt adevărate „câmpuri cognitive integrate” (L.Vlăsceanu) care depășesc granițele dintre discipline și care, în contextul dat de prezentul curriculum, se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emoțional, domeniulcognitive.

Domeniul estetic și creativ – acoperă abilitățile de a răspunde emoțional și intelectual la experiențe perceptive, sensibilitatea față de diferitele niveluri de manifestare a calității, aprecierea frumosului și a adecvării la scop sauutilizare.

Experiențele și trăirile caracteristice presupun explorarea trăirilor afective, ca și a proceselor de a construi, compune sau inventa. Prin intermediul unor asemenea experiențe copiii acumulează cunoștințe și abilități, ca și o sporită receptivitate perceptivă, care le va permite să reacționezedeomanieră personal laceeacevăd,aud,atingsausimt.Acesteexperiențepotfi prezente în orice componentă curriculară, dar cu deosebire în contextul acelor discipline care solicită răspunsuri personale, imaginative, emoționale și uneori acționale la stimuli (vezi muzica, activitățile artistico-plastice, drama, euritmiaetc).

Muzica, arta clădită armonie și ritm, este principalul mijloc de sensibilizare a copiilor față de natura înconjurătoare și totodată o modalitate de dezvoltare a gustului pentru valorile autentice. Muzica constituie suportul afectiv prin care se însușesc noțiuni de orice fel și principalul mijloc de sensibilizare a copiilor față de naturaînconjurătoare.

Un cântecel vesel despre un animal, o plantă, un fenomen al naturii poate fi intonat în orice moment al zilei, de asemenea se pot utiliza instrumentele din cutii sau din sticle de plastic pe post de maracașe, confecționate împreună cucopiii.

Prin conținutul lor, cântecele pentru preșcolari sunt mijloace importante de adaptare și de transferare a noțiunii de prietenie, în lumea plantelor și a animalelor.Exemple de cântece pentru preșcolari prin care se cultivă dragoste de natură: Înfloresc gră dinilei T .Popovici;Glasul florilor Ț.Vasilache; Stă la geam o păsărică din folclorul copiilor; CopăcelulC.Mereș; Cățelușul șchiopi L.Petrescu, E.Farago; Imn soarelui J.Lupu, V.Tulbure; Dragă vrăbiuțăi G.Teodorescuetc.

Desenul, pictura, modelajul (activități artistico-plastice) Aceste o modalitate importantă prin care copiii, “jucându-se” oferă posibilitatea de a li se observa modul cum înțeleg ei lumea, ce-i impresionează, și li se descoperă interesele și năziunțele.

Desenul, pictura, modelajul le oferă copiilor prilejul de a retrăi plăcerea unor evenimente sau impresii și dau posibilitatea adulților să observe felul în care copiii văd și înțeleg lumea.

Desenul dezvoltă în mod deosebit atenția, dezvăluind problemele care-l preocupă pe copil, dacă acesta are spirit de observație, dacă este superficial, dacă este un spirit inventiv. Desenul contribuie la perfecționarea exprimării grafice și la dezvoltarea vocabularului, arătând stadiul intelectual în care se regăsește copilul.

Pentru a atrage și mai mult atenția copiilor spre natură, pentru dezvoltarea abilităților creatoare prin punerea în practică a imaginației acestora, dar și pentru a dezvolta spiritual competitive, se pot organiza diverse concursuri de picture și desen. Implicarea direct ăn astfel de activități va trezi și mai mult interesul lor pentru reducerea de energie, promovând principiile de eficiență energetică.

Domeniul om și societate include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele. Domeniul are o extindere și către contexte curriculare care privesc tehnologia, în sensul abordării capacităților umane de a controla evenimentele și de a ordona mediul.

Activitățile practice îi apropie pe copii de mediul înconjurător, le dezvoltă dragostea pentrunatură.Îngrijireașiocrotireaplantelorsuntunmodconcretdeformareadeprinderilorde gospodărire, care îi determină să înțeleagă nemijlocit rolul pe care îl au ei în protejarea naturii. În special primăvara putem antrena copiii în acțiuni practice de îngrijire a plantelor din curtea grădiniței sau în sădirea altora în jardiniere amplasate pe terase și balcoane. Este foarte important ca în dreptul rondurilor cu flori să plasăm tăblițe cu diverse îndemnuri( Nu rupeți florile, Nu călcați iarba etc.) astfel vor învăța mai repede semnificația îndemnurilor și le vor respecta.

Împreună cu copiii pot fi identificate categorii de deșeuri din care se pot realiza diferire obiecte. Explicânduile de ce trebuie să le triem îi facem să înțeleagă sensul acțiunii: unele se pot refolosi, altelenu.

Colectarea diverselor materiale din natură poate fi utilă în cadrul activităților practice deoarece cu ajutorul lor copiii pot realiza lucrări originale în acord cu tema propusa sau aleasă, astfel copiii vor învăța că aceste materiale aparent neînsemnate dau lucrărilor aspecte deosebite și foarte apreciate deceilalți.

Domeniul limbă și comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, ca și abilitatea de a înțelege comunicarea verbală șiscrisă.

Se apreciază că prin ascultare și exprimare în situații de grup, preșcolarii devincapabili să exploreze experiențele altor persoane și să-i extindă astfel propriul repertoriu de experiențe semnificative. Se urmărește ca aceștia să vorbească cu încredere, clar și fluent, utilizând modalități de exprimare adecvate pentru diferite categorii de auditoriu. Activitățile cele mai potrivite pentru această învățare sunt: memorarea de cuvinte/ propoziții, ghicitori, poezii; o povestirea/ povestirea; jocul didactic; lectura pe bază de imagini; convorbirea; jocuri de limbă.

Conduita verbală și afirmarea personalității fac progrese prin dezvoltarea capacității de exprimare verbală: crește volumul vocabularului activ, se manifestă intens limbajul situațional, se exersează însușirea structurii gramaticale a limbii. Activitățile de educare a limbajului desfășurate în grădinița de copii formează abilități de comunicare ce facilitează învățarea citit- scrisului în clasa I. La preșcolari, limbajul are rolul unui instrument activ și deosebit de complex al relațiilor copilului cu cei din jurul său, cu mediul înconjurător și, în același timp, un instrument de organizare a activitățiipsihice.

Contactul nemijlocit cu aspectele mediului înconjurător oferă copiilor multiple noi posibilități de cunoaștere a legăturilor dintre om și natură, dintre plante șianimale.

De aceea trebuie conștientizată necesitatea protecției mediului, a ocrotirii vieții în cele

mai variate forme alesale.

Domeniul științe – include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experiențelor practice cât și înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află îninteracțiune.

Astfel, se consideră necesar ca preșcolarul să fie pus în contact cu domeniul matematic prinjocuridirijatecumateriale,cumarfinisipulsauapa,sauprinsimulareadecumpărăturiîn magazine. În această manieră vor putea fi dezvoltate reprezentările acestora cu privire la unele concepte, cum ar fi: volum, masă, număr și, de asemenea, ei vor putea fi implicați în activități de discriminare, clasificare sau descriere cantitativă. Dezvoltarea capacităților deraționament,inclusiv de raționament abstract, va fi încurajată în conexiune cu obiecte și activități familiare în sala de grupă sau la domiciliul copiilor. Este considerată deosebit de semnificativă concretizarea ideilor matematice în experimente, utilizarea lor împreună cu alte concepte și elemente de cunoaștere pentru rezolvarea de probleme, pentru exprimarea unor puncte de vedere, pentru creșterea clarității sau relevanței unormesaje.

De asemenea, este de dorit ca domeniul să nu îngrădească copilul doar la contextul disciplinelor matematice, ci săli ofere posibilitatea de a explora și contexte ale unor alte componente curriculare, oriunde apar elemente cum ar fi: generarea unor desene geometrice, scheme, estimarea unor costuri, planificarea unor activități, cuantificarea unor rezultate, analiza proporțiilor unei clădirietc.

Abilități și competențe asociate demersurilor de investigație științifică, cum ar fi observarea, selectarea elementelor semnificative din masa elementelor irelevante, generarea de ipoteze, generarea de alternative, conceperea și realizarea de experimente, organizarea datelor rezultate din observații pot fi dobândite de copiii preșcolari atunci când sunt puși în contact cu domeniul cunoașterii naturii, prin activități simple cum ar fi: observarea unor ființe/plante/animale/obiecte din mediul imediat apropiat, modelarea plastilinei (putând face constatări privind efectul temperaturii asupra materialului), confecționarea sau jocul cu instrumente muzicale simple, aplicarea unor principii științifice în economia domestică (ex. Producerea iaurtului) sau prin compararea proprietăților diferitelormateriale.

Totodată, preșcolarii pot fi încurajați să efectueze experimente, să utilizeze în condiții de securitate diferite instrumente sau echipamente, să înregistreze și să comunice rezultatele observațiilor științifice, să utilizeze diferite surse de informare, să rezolve problem, să caute soluții, să sintetizeze concluziivalide.

Formarea comportamentului ecologic la preșcolari în cadrul activităților de cunoaștere a mediului se poate realiza cu succes prin următoarele:

Observarea – ponderea mare a observărilor în cadrul activităților de cunoaștere se explică prin faptul că i se subordonează valorii cognitiv – formative, valoarea ecologică a observării, exprimată prin deprinderile pe care le formează copiilor, concretizate în acțiuni de ocrotire și conservare a mediului ambiant.;

Lectura după imagini,lectura educatoarei,convorbiri – O altă formă organizată de formare a comportamentelor ecologice și de cunoaștere a mediului. Și activitățile de convorbire pot fi un mijloc important de consolidare, aprofundare și sistematizare acunoștințelor privitoare le ocrotirea naturii și la protecția mediului.

proiecții de diafilme și diapozitive, powerpointiuri;

Jocuri didactice–Un mijloc accesibil și atrăgător prin care copilul își însușește în mod firesc o serie de cunoștințe despre mediul înconjurător. Elementele de joc, sarcinile didactice accesibile antrenează copii în învățare și le menține interesul pentru activitățile desfășurate.Specificul jocului didactic este acela căîmbină armonios elementul instructiv cu cel educativ, având o mare putere de deconectare psihică a copilului. Prin cerințele pe care le impune participanților, de a-și asuma roluri, de a respecta reguli, de a elabora planuri de rezolvare, de a lua decizii, de a compara și evalua rezultatele, jocul didactic creează cadrul organizatoric în care se dezvoltă curiozitatea și interesul copiilor pentru conținutul studiat, formarea convingerilor ecologice la preșcolari și a deprinderilor de îngrijire și ocrotire a naturii.;

Povestiri, scenete,dramatizări – Copilul preșcolar dispune de reprezentări morale formate prin intermediul experienței directe sau al poveștilor ascultate.Majoritatea povestirilor transmit cunoștințe despre natură și educă preșcolarii în spirit ecologic. Lumea vie a plantelor din povești este privită cu interes și le devine repede familiar, o îndrăgesc, simțind că trebuie să o protejeze.

Domeniul psihomotric acoperă coordonarea și controlul mișcărilor corporale, mobilitatea generală și rezistența fizică, abilitățile motorii și de manipulare de finețe, ca și elemente de cunoaștere, legate mai ales de anatomia și fiziologiaomului.

Activitățile de educație psihoimotrică contribuie la dezvoltrea sănătosă, atât fizică cât și psihică, a preșcolarilor iar educatoarea poate să insereze în cadrul acestor activități și conținuturi ecologice prin diverse jocuri, comenzi, ștafete, simulărietc.

Plimbări, excursii, vizite – pe de o parte, obișnuința de a face plimbări și excursii în aer liber oferă avantaje pentru menținerea sănătății fizice și psihice. Pe de altă parte, contactul cu natura sporește eficiența demersului specific al educațieiecologice.

Plimbările sunt pentru preșcolari adevărate experiențe comportamentale atât în relația cu mediul, cât și cu ceilalți copii. Ei învață în mod direct reguli pe care trebuie să le respecte tot timpul: păstrarea curățeniei la locul de popas, interzicerea focului în pădure, interzicerea scrijelirii trunchiurilorcopacilor.

Cu prilejul organizării taberelor la munte, îi putem îndruma pe copii să observe fenomenul de defrișare a arborilor, acțiune care aduce oamenilor pagube imense. Le putem vorbicopiilordespremultitudineaspeciilordeplantedintropădure.Dar,în momentul în care vor observa direct toate aceste lucruri, vor sesiza și paleta de culori și forme dintr-o pădure. Dacă în desenele lor de dinainte toți copacii erau la fel, după aceste discuții în mijlocul naturii se vor schimba cu siguranță. Este și acesta un pas în a vedea cât de generoasă este natura și pentru a înțelege sensul cuvântului„biodiversitate”.

În concluzie, educația ecologică a copiilor se realizează cu succes dacă în acțiunile organizate de educatoare se urmăresc obiective accesibile și posibil de realizat, cu conținuturi, strategii didactice și tematici corespunzătoare.

Copilul, încă de la cea mai fragedă vârstă înainte de a veni la grădiniță, se mișcă, intreabă, manifestă o mare curiozitate. La toate ,,de ce-urile’’, lui răspund părinții, bunicii, fiecare dupa nivelul de instruire și experiență. Dar, primele forme organizate, în cunosterea de către copii a mediului înconjurător aparțin grădiniței. La această vârstă prin cunoștintele însușite și deprinderile formate se pune prima piatră la temelia educației ecologice care trebuie să devină o componentă de primă mărime a educațieipermanente.

Prin metodele folosite (conversația, explicația, observația, experimentul, problematizarea, studiul de caz , învățarea prin descoperire, jocul de rol, copiii au înțeles modul de funcționare a mediului, problemele cu care se confruntă datorită varietății factorilor de poluare precum și necesitatea implicării de la cea mai fragedă vârstă în rezolvarea problemelor demediu.

Copiii au nevoie să perceapă cel mai mare adevăr din spațiul viului: plantele se nasc trăiesc si mor lăsând semințe pentru urmatoarea generație de plante. Pentru a-l apropia pe preșcolar de realitatea vie, acest dar minunat care este ,,Natura’’, se pot planifica unele temesi subteme cât mai adecvate ca : ,,Natura’’ (fenomene specifice celor patru anotimpuri) ,,Fructe și legume’’’, ,,Flori’’ , ,,Pădurea’’, altă temă ,,Universul’’ cu subtemele ,, Pământul planeta oamenilor’’, ,,Ocrotirea vieții pePământ’’.

De aceea, la observarea plantelor, ca de exemplu : „Laleaua’’, ,,Ghiocelul’’,

,,Zambila’’, ,,Crizantema’’, ,,Trandafirul’’, ,,Bujorul’’, se atrage atentia copiilor că nu este bine sa le dezmembrăm, să nu rupem decât floarea pe care o pune in casă, să miroasă frumos, dar nu s-o rupem, s-o scotem din pământ. Deci cel mai indicat ca aceste observări să se facăîn mediul lor natural, în preajma plantelor, și mai cu seama a plantelor cu flori, copiii dobândesc pentru lumea lor interioară, gingăsie, admirație, sentimentul de ocrotire și frumusețea întregului, armonia formelor si culorilor, grija fața de frumusețe șifragilitate.

Folosind observația spontană sau dirijată se urmărește formarea unei gândiri intuitive în raport cu natura, pentru a le dezvolta dragostea și respectul față de aceasta, dorința de a o ocroti. Prin intermediul observărilor, copiii dobândesc cunoștințe elementare despre unele fenomene din natură legate de succesiunea anotimpurilor ( căderea frunzelor, ploaia, ceața, înghețarea apei, topirea zăpezilor, etc). Preșcolarii își lărgesc și își conturează cunoștințeledespreanimaleledomestice,cunoscuneleanimalesălbaticecumodullorspecific. Ei învață să deosebească animalele domestice de cele sălbatice, păsările migratoare de cele nemigratoare, animalele care aduc foloase omului de cele care pricinuiesc daune. Pentru realizarea acestui scop, copiii trebuie puși în situația de a leobserva.

Toate întrebările pe care le pun copiii dovedesc interesul de cunoaștere al acestora manifestat în toate ocaziile cu multă insistență și prin întrebări variate. În practică, în desfășurarea activităților din grădiniță se aplicaă variate procedee și modalități. Una dintre modalitățile cu rezultate deosebite este observarea plantelor puse la germinat. Acest procedeu este pentru copii un mijloc palpabil, concret. Observând plantele în dezvoltarea lor, ei își însușesc anumite cunoștințe care apoi le stimulează curiozitatea și de aici dorința de cunoaștere, care la ei se transformă prin întrebări, ceea ce dovedește că vor să înțeleagă mecanismul, legătura dintre om – plante – apă – lumină, iar ceea ce n-au înțeles devine curiozitate.

Ocupându-se de creșterea animalelor sau de cultura plantelor, reconstituind condițiile de viață și de dezvoltare ale animalelor și plantelor, copilul poate să le observe continuu, zi de zi, ceea ce-l duce la generalizări, care încep cu conceptele. Dar conceptul de evoluție trebuie urmărit de copii și la animale. Pentru aceasta copiii se preocupă de creșterea unor animale care pot fi crescute în grădiniță: păsări (canari, papagali, pești (varietăți de pești roșii de acvariu), broască țestoasă de uscat sau de apă, mamifere (pisică, câine, iepure,hamsteri).

Observând pisica, câinele, etc., copiii dovedesc interes deosebit pentru a cunoaște părțilecorpului,aspectul blănii, modulde hrănire.

Întrebările ipotetice la vârsta preșcolară sunt întrebările problematice de tipul:,, Ce s- ar întâmpla dacă n-ar avea aripi?” , ,,Ce s-ar întâmpla dacă animalele n-ar avea nas?”, care solicită copiii să propună soluții, apoi să aleagă pe cele maipotrivite.

De asemenea, se folosește observarea spontană în curtea grădiniței: omida, melcul, buburuza,etc. , dar și observarea în timp îndelungat a plantelor: stadiile prin care trece toporașul până la înflorire, păpădia, pomii fructiferi din curtea grădiniței. Copiii pot observat căderea frunzelor toamna, copacul fără frunze iarna, înmugurirea, înflorirea și formarea fructelor primăvara, coacerea fructelor vara și culegerea lor toamna. După aceste observări copiii pot realizat colaje și pot reprezentat grafic ,, pomul” în cele patruanotimpuri.

În activitățile de convorbire cu temele: ,, Pădurea, prietena mea”, ,,În excursie la munte sau la mare”, ,,Iarna în pădure”, se subliniază grija permanentă a oamenilor pentru asigurarea celui mai benefic element pentru viață-aerul, precum și grija lor pentru animale, asigurându-le hrana pentru a ieși din iarnă. Jocurile de rol ,,de-a grădinarii” , ,,De-a florăresele” organizate la groapa de nisip le dau copiilor posibilitatea să amenajeze ronduri cu flori, straturi de legume și zarzavaturi,pe care le sapă, le udă.

3.3. METODE INTERACTIVE MODERNE DE REALIZARE A EDUCAȚIEI ECOLOGICE

Obiectivele metodelor interactive de grup

Schimbările actuale de politică educațională au dus la elaborarea unui nou Curriculum , conceput astfel încât să se utilizeze strategii didactice moderne.

Acestea facilitează înțelegerea și explicarea de către copii apunctelor de vedere proprii, stimulează schimbul de opinii între copii, încurajează cooperarea în rezolvarea problemelor și srcinilor de lucru, facilitează și moderează învățarea prin cooperare, permit măsurarea și aprecierea competențelor ( ce poate să facă și ce știe copilul), cu accent pe elementele de ordin calitativ.

Metodele interactive de grup – jocuri distractive, de învățare, de cooperare, etc. – îi învață pe copii să rezolve problemele cu care se confruntă, să ia decizii în grup și să aplaneze conflicte. Acestea, utilizate în proiectarea și realizarea activităților de tip integrat, acționează asupra modului de gândire și de manifestare al copiilor.

Aplicarea acestor metode se soldează cu performanțe, care îi responsabilizează pe copii în rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii înțeleg și observă că implicarea lor este diferită, dar, încurajați, își vor cultiva dorința de a se antrena în rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul, la rândul său, înțelege să nu își marginalizeze partenerii, să aibă răbdare cu ei.

Clasificarea metodelor interactive de grup

Metodele interactive de grup se clasifică astfel:

– metode de predare învățare (Predarea- învățarea reciprocă, Mozaic, Metoda Lotus sau Floare de nufăr, Bula dublă, Cubul, Puzzle, etc.)

– metode de fixare, consolidare și evaluare (Piramida, Diamantul, Ciorchnele, Posterul, Trierea aserțiunilor, Turnirul întrebărilor, etc.)

– metode de stimulare a creativității (Brainstorming, Tehnica 6/3/5,, Tehnica viselor,etc.)

– metode de problematizare ( Pălăriuțele gânditoare, Studiul de caz, Interviul, Explozia stelară, etc.)

– metode de cercetare (proiectul, reportajul, experimentul, investigația de grup,etc.)

Aplicarea acestor metode reclamă mult tact, timp, diversitate de idei, creativitae, responsabilitate didactică și desigur, presupune existența la clasă a materialelor didactice necesare.

Metoda cubului

Această metodă este indicată pentru explorarea unui subiect nou sau cunoscut, pentru a fi îmbogățit cu noi cunoștințe și presupune respectarea următorilor pași: descrierea, compararea, asocierea, analiza, aplicarea și argumentarea. Este esențial să se respecte cu strictețe ordinea etapelor.

Exemplu: grupa mare

Tema: Pădurea

Tipul activității: însușire de cunoștințe

Mijloc de realizare: convorbire

Materiale: un cub, jetoane/ imagini cu elemente din păsure, carioci, coli de hârtie A4

Desfășurare:

Se prezită cubul. Copiii primesc câte o floare (acestea sunt colorate în culorile de pe fețele cubului) și se formează 6 grupuri. Fiecare grup alege un lider, care extrage un bilet, a cărui culoare corespunde cu una din fețele cubului. Se anunță tema. Grupurile discută , colaborează.

Grupul I Descrie –să enumere cât mai multe elemente specifice pădurii

Răspunsurile copiilor: e răcoare, miroase a brad, sunt veverițe, adunăm ciuperci…

Grupul II Compară –să stabilească asemănări și deosebiri între pădure și luminiș

Răspunsurile copiilor: în pădure este umbră, în luminiș este lumină, sunt flori multe….

Grupul III Asociază – să recite versuri care se potrivesc cu imaginile de pe masă (flori, soare, copaci, fluturi)

Grupul IV Analizează – să stabilească părțile componente ale unui copac.

Răspunsurile copiilor: copacii sunt formati din rădăcină, tulpină și coroană

Grupul V Aplică – să deseneze cât mai multe elemente specifice pădurii

Grupul VI Argumentează – să motiveze de ce le place în pădure.

Răspunsurile copiilor: pentru că este aer curat, se aud păsărelele..

Floare de nufăr

Această modalitate interactivă de lucru în grupuri mici oferă posibilitatea stabilirii de relații între noțiuni pe baza unei teme princiale, din care derivă alte 8 subteme, concretizate în 8 idei ce vor vi abordate în activitate. Obiectivul urmărit prin aplicarea acesteia presupune stimularea inteligențelor multiple și potențialuli creativprin activități individuale și de grup.

Etapele aplicării metodei:

– se construiește schema;

– se prezintă problem sau tema centrală;

Grupul de copii se gândește la idei / cunoștințe legate de tema principală.

– se stabilesc, în grupuri mici, noi legături/ conexiuni pentru cele 8 subteme.

Exemplu

Grupa mare

Educație ecologică

Tema: Reguli de comportare în pădure

Mijloc de realizare: convorbire

Materiale: simbolul florii de lotus, cartonașe cu imagini reprezentând un semn de interdicție al unui comportament în aer liber

Desfășurare:

Se anunță tema principală a activității: Reguli de comportare în pădure.

Se selectează 8 copii, care formează grupul central, cel al liderilor. Aceștia împreună cu educatoarea și în baza materialelor puse la dispoziție stabilesc 8 teme secundare și le înglobează în diagramă: Mergi numai pe cărare!; Nu distruge mușuroaiele!; nu distruge păienjenișul!; Nu atinge puii din cuiburi!; nu aprinde ramuri!; Nu face zgomot!; Nu rupe florile! Admiră-le!; Nu prinde fluturi!

Fiecare membru al grupului central alege alți 2-3 copii și formează grupul cu care va lucra/ colabora.

Ex. Regula Mergi numai pe cărare! În iarbă trăiesc multe animale mici. Ai putea să nu le observi și să le calci. Ai putea să strivești iarba și florile etc.

Diagrama Cum te comporți în pădure

Metoda Piramida și diamantul

Aceasta are ca obiectiv dezvoltarea capacității de a sintetiza principalele probleme, informații, idei ale unei teme sau text literar.

Fiind la grădiniță, piramida este construit de educatoare ( pătrate grupate după culoare, formată din trei trepte)

Pentru a înțelege pașii aplicării metodei, copiii vor primi imagini cu tema aleasă.

Grupa mare

Educație ecologică

Tipul activității: fixare de cunoștințe

Mijloc de realizare: joc didactic

Materiale: schema piramidei, jetoane cu cifre de la 1-3, care au scrise pe verso o întrebare sau sarcină, coș/ platou cu imgini reprezentând diferite deșeuri îndemnuri

Desfășurare:

1. Educatoarea anunță tema.

2. Copiii ascultă cerințele sau întrebările și selectează imaginile.

Exemplu

1. Cum se numește planeta noastră?

2. dați 2 exemple de deșeuri reciclabile

3. dati exemple de 3 comportamente pozitive față de natură.

Metoda ciorchinelui

Metoda respectivă exersează gîndirea liberă a copiilor asupra unei teme și facilitează realizarea unor conexiuni între idei, actualizînd cunoștințele anterioare. Obiectivul acesteia vizează integrarea informațiilor dobîndite pe parcursul învățării în ciorchinele realizat inițial și completarea lui cu noi informații. Contribuie la organizarea reprezentărilor și exersează capacitatea copiilor de a înțelege un anumit conținut.

Exemplu

Grupa mare

Tema: Deșeuri reciclabile

Tipul activității:Consolidarea cunoștințelor despre deșeurile reciclabile

Materiale: o foaie de hârtie, semnul întrebării, jetoane cu imagini

Metoda Brainstorming

În traducere directă “furtună în creier” sau “asalt de idei”, metoda constă în enunțarea spontană a mai multor idei pentru soluționarea unei probleme. Obiectivul urmărit prin aplicarea acesteia presupune exersarea creativității copiilor prin diferite tipuri de activitate

Exemplu:

Grupa mare

Tema: Despre poluare

Tipul activității:verificare și sistematizare de cunoștințe

Ce putem face pentru a avea o planetă curată?

Răspunsurile copiilor: să reciclăm deșeuri, să nu aruncăm gunoiul oriunde, să nu poluăm apa, să nu folosim mașini vechi, să consumăm mai puțin curent electric, să economisim apa, să nu tăienm copacii, să plantăm flori și copaci.

Metoda Explozia stelară

Este o metodă de stimulare a creativității, de relaxare a copiilor, care se bazează pe formularea de întrebări în vederea rezolvării de probleme și realizării de noi descoperiri, prin stabilirea de conexiuni între ideile emise de copii în comun și individual.

Copiilor, așezați în semicerc, li se propune problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie ideea centrală.

Pe fiecare dintre cele 5 steluțe se scrie cîte o întrebare: Ce? Cine? Unde? De ce? Cînd? Fiecare lider își alege 3-4 colegi, astfel organizîndu-se 5 grupuri. Un reprezentant al grupului extrage o întrebare.

Grupurile cooperează în eleborarea întrebărilor.

La expirarea timpului afectat, copiii revin în semicerc, în jurul steluței mari, și prezintă întrebările elaborate. Membrii celorlalte grupuri răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.

Se apreciază calitatea și corectitudinea întrebărilor, efortul copiilor, precum și modul de cooperare și interacțiune în cadrul grupurilor.

Exemplu

Grupa mare

Educație ecologică

Tema: Cum plantez o floare?

Cine?

Cine se bucură de frumusețea florilor?

Cine îngrijește florile?

Cine iubește florile?

Cine vinde flori?

Ce?

Ce avem în coș?

Ce culoare au florile?

Ce putem face cu ele?

Ce plantăm?

Ce le trebuie florilor să crească?

Unde?

Unde plantăm florile?

Unde le place florilor să crească?

Cum?

Cum putem semăna flori?

Cum plantez o floare?

Cum udăm florile?

De ce?

De ce au nevoie florile să crească?

De ce iubim florile?

De ce se ofilesc?

3.4.METODE ȘI TEHNICI DE EVALUARE A ACTIVITĂȚILORECOLOGICE

Evaluarea performanțelor de învățare ale copilului preșcolar se realizează prin modalități specifice acestui nivel de vârstă, având în vedere declanșarea și stimularea dezvoltării potențialului biopsihic de care dispune nativcopilul cât și optimizarea procesului integrării copilului în mediul social,

Din motivul acestor considerente procesul evaluativ este orientat către punerea în evidență a progreselor pe care le realizează copilul în învățare, fapt ce se relevă hotărâtor în îmbunătățirea parametrilor generali ai dezvoltării psihofizice, în dobândirea unei anumite autonomii acționale și funcționale. Formele de evaluare regăsite în grădinițe sunt: evaluarea inițială, continuă sau de progres, sumativă sau cumulativă. Acest întreg demersul evaluativ prezentat se realizează cu ajutorul unor metode adaptate, desigur, strategiilor didactice specifice învățământului preșcolar și care se referă la: metoda observației, metoda consemnării grafice a preferințelor, metoda consemnării grafice și progresivă a copilului, metoda portofoliului, metoda proiectelor, metoda testului standardizat,autoevaluarea.

Metoda observației constă în consemnarea și surprinderea evenimentelor definitorii pentru dezvoltarea copilului. Rezultatele observației sunt materializate prin aprecieri deschise, directe, cu valoare evaluativă de genul "Bravo!", "Foarte bine!", sau "Se poate și mai bine", "Mai încearcă o dată", "Dovedește că poți" sau prin consemnări în scris a unor date din a căror sinteză se poate realiza un tablou complex al evoluției și dezvoltăriicopilului.

Este de preferat ca informațiile obținute despre copil prin intermediul observației să fie consemnate într-un protocol de observație (fișă/dosar personal al copilului) cu scopul de a nu se pierde din memoria educatoarei sau să se deterioreze odata cu trecerea timpului. Faptele înscrise vor fi datate pentru a se putea pune mai ușor în evidență aspectele evaluative sau, dimpotrivă, unele stagnări, regrese, involuții care, prin acumulare, atrag atenția asupra urgenței de a se interveni ameliorativ șioptimizator.

Iată un exemple de comentarii scurte care pot apărea în dosarul cu însemnări:

"Mirela, 4 ani, 4 apr. Ionuț, foarte mândru de gestul lui, îmi oferă o crenguță de măr înflorit. Nu știu cum să reacționez. Nu vreau să-l rănesc. Gestul lui e frumos, dar m-am întristat. Lavinia observă și intervine critic:"Vezi dacă lipsești de la grădi! Nu știi povestea cireșului. Nu trebuie să rupem crenguțele pomilor! Ele sunt copii ca și noi. Ai omorât niște fructe!"

Orice tip de activitate ne oferă informații despre copii. Evaluarea inițială a copiilor care vor participa la activitățile opționale cu caracter ecologic, se poate realiza prin observarea comportamentului acestora în timpul unor acțiuni organizate de educatoare, cum arfi:

Copii văd un animal – observarea comportamentului copilului prin atitudinea manifestată (afecțiune, interes, teamăetc.);

prezentareaverbalăaunorîntâmplărisau cazuricăroracopiiisălegăseascăunsfârșit (rezolvare), observând astfel copiii sensibili,creativi;

activități practice de îngrijire aplantelor sau animalelor;

observarea comportamentului copiilor în timpul plimbărilor, excursiilor, vizitelor;

antrenareacopiilorinconceperea unorpovești,poezii,povestiri;

chestionare verbale (exemplu"Dacă ai avea o floare ce ai face cuea?");

relatarea unor întâmplări care au ca personaje diferiteviețuitoare;

citireaunorimaginialcărorconținutvizeazăaspectecu character ecologic.

Metoda consemnării grafice apreferințelor, a participării

Reprezintă metoda care permite prelucrarea și interpretarea datelor obținute despre fiecare copil prin evidențierea zonelor de interes, a preferințelor copilului, dar și a domeniilor în raport cu care el întâmpinădificultăți38.

În acest scop, realizarea modelelor grafice simple pentru fiecare copil devine extrem de utilă, în cadrul cărora să se remarce tipurile de activități la care acesta a participat activ ori, dimpotrivă, față de care manifestă interes scăzut sau chiar dezinteres.

Metoda consemnării grafice progresive acopilului

Metoda consemnării grafice a progresului în învățare ale copilului, Prin specificul ei, este o metoda comparative, urmând să pună în evidență anumite manifestări prin valorile lor la start și prin valorile înregistrate într-o fază ulterioară angajării într-o activitate. Diferențele dintre cele două tipuri de valori marchează progresele și după caz, regresele copilului în învățare.

Pentru sarcinile care presupun achiziționarea unor cunoștințe în forma unor comportamente observabile se pot alcătui grafice în cadrul cărora să se marcheze gradul de reușită prin utilizarea gradațiilor corespunzătoare: nesatisfăcător, satisfăcător, bine, foarte bine, excelent.

Acordarea corectă a calificativelor se poate prin apelul la exemplele de comportamente oferite în "Curriculum", care sunt concepute pentru a permite împlinirea obiectivelor de referință cu care sunt înrelație.

Proiectul- metodă modernă, alternativă și complementară deevaluare

Proiectul este strategia de învățare/evaluare care implică activ copiii într-o investigație bazată pe o cooperare în scopul exersării capacităților necesare viitorului adult într-o societatedemocratică.

Proiectul este acea activitate amplă ce implică un volum de muncă sporit. Acesta se realizează atât prin activitatea în grupă, cât și în afara grădiniței (activități extracuricculare). Realizare a proiectului poate fi individuală sau degrup.

Formă de evaluare puternic motivantă pentru copil o reprezintă proiectul. Acesta vizează aspecte teoretice sau practice și poate fi recomandat ca metodă de învățare și evaluare în egală măsură la diferite vârste. Pentru vârstele preșcolară și școlară mică, poate și trebuie să includă componente ludice, acesta permițând o apreciere complexă și nuanțată a învățării. Reprezintă o formă de evaluare complexă ce oferă posibilitatea aprecierii unor capacități și cunoștințe superioare, și totodată permite identificarea unor calități individuale alecopiilor.

Proiectul este recomandat în evaluările de tip sumativ, cât și în evaluările formative. Având o desfășurare mai mare în timp, în procesul de evaluare și de autoevaluare pot fi luate în considerare produsul final și desfășurarea procesului învățării care a condus la acest produs.

Proiectuleste considerat "unprocesșiînacelașitimpunprodus".

Este un proces încare:

– copiii descoperă, investighează, prelucrează informații despre o temă de real interes pentru ei,carearerelevanțăatâtpentruexperiențalorînviață,câtșipentrucontextulvieții cotidiene;

copiii sunt actori cu roluri multiple în organizarea, planificarea și evaluarea activităților;

copiii sunt puși în situații practice în care sunt stimulați să experimenteze deprinderi și capacități noi și să le consolideze pe cele dejadobândite;

utilizează cooperarea ca modalitate de bază în atingerea scopurilor individuale și de

grup;

Proiectul este un produscare:

reflectăefortuldegrup șiindividualpentruatingereaunorobiectiveformulateside programă și de copil, împreună cueducatoarea;

constituie dovada implicării fiecăru copil și a interesului pe care l-a manifestat pentru împlinirea unui parcurscolectiv;

permite aprecierea unor capacități și cunoștințesuperioare;

cultivă încrederea în forțeleproprii;

stimuleazăcreativitatea copiilor;

cultivă gândireaproiectivă;

facilitează achiziționarea unor tehnici de elaborare și execuție a unor lucrăripractice, științifice.

Cerințe șiprecondiții:

Îndemersuldederulareaunuiproiect,estenecesarrespectareaurmîtoarelorcerințe:

să aibă un conținut tematiclarg;

să se bazeze pe învățarea princooperare;

locul de desfășurare să nu fie numai sala declasă;

resursele materiale să fie diverse;

copiii sa fie parteneri în luarea tuturor deciziilor;

să se desfășoare paralel cu activitățile obișnuite;

durata unui proiect să fie de cel puțin o săptămână;

să aibă produse finale concrete și corecte;

să antreneze părinții și întreaga familie în realizarea lui;

să spargă barierele dintre grădiniță – grupă – comunitate prin apelul la resursele umane din comunitate.

De asemenea, sunt necesare niște precondiții:

tema să prezinte interes pentru preșcolari;

aceștia să cunoască și să fie informați unde vor găsi sursele bibliografice și resursele

material necesare;

Aplicarea programei școlare prin propunerea proiectelor ce vizează conținuturi dintre cele mai surprinzătoare dar accesibile pentru preșcolari, facilitează exersarea abilităților practice de intergaresocială.

Mai puțin abordate sunt proiectele care debutează în grădiniță în timpul jocurilor libere și se dezvoltă în alte tipuri de activități decât cele formale. Finalizarea și evaluarea unui astfel de proiect este pregătită și programată de educatoare. Ea provoacă grupa la dezbateri tematice bazate pe întrebări, adresate preșcolarilor care au studiatsubiectul.

Și în acest caz educatoarea ghidează, monitorizează și evaluează copilul. Acest tip de proiectesteoprovocarepentrufamiliacuajutorulcăreiainvestigheazătemapropusă.

Ca un exemplu:"Aerul"

Argument:ImportanțaaeruluipentrusănătateaoamenilordepeTerra și viață

Obiectivegenerale:

înțelegerea valorilor personale și concretizarea problemelor prin "descoperirea" atitudinii și înțelegerii, ajutându-i pe copii să-și evalueze și să-și clarifice sentimentele în ceea ce privește mediul înconjurător și cum contribuie la rezolvarea problemeloracestuia

îmbogățirea nivelului de cunoaștere a copiilor cu informații din domeniul științelor naturii (biologie, chimie,fizică).

Obiectivespecifice:

conștientizarea, îi ajută pe copii să capete o înțelegere și sensibilitate față de mediuși problemelelui

cunoașterea, îi ajută pe copii să capete o înțelegere de bază privind funcționarea mediului, interacțiunea oamenilor cu mediu și despre cum apar și vor fi rezolvate problemele de mediu

atitudinea, îi ajută pe copiii să capete un set de valori și sentimente de grijă pentru mediu cum ar fi devotamentul și motivația de a participa la menținerea calității acestuia

– participarea, îi ajută pe copiii să capete experiență în utilizarea abilităților și cunoștințelor dobândite în vederea unor acțiuni pozitive și bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor demediu.

Comportamente:

să cunoască cât mai multe despre aer și caracteristicile lui, și anume definiție, compoziție, proprietăți, circuitulaerului

să observe fenomene naturale sau create, fapte care polueazăaerul

să înțeleagă efectele poluării asupraaerului

să ia atitudine față de cei care poluează aerul: mesaje,îndemnuri

să acționeze pentru protejareaaerului

să creeze și să recite poezii, catrene, rime,caricaturi cu conținutmoralizator

să realizeze obiecte noi, jucării, costume ecologice din materiale reciclabile, exersându-și imaginația șicreativitatea

Resurse temporale: osăptămână

Resurse umane: preșcolari, educatoare,părinți

Metode folosite: brainstorming-ul, povestirea, observarea spontană și dirijată, explicația, demonstrația, exercițiul,etc.

Evaluarea realizării proiectului se concretizează prin organizarea și desfășurarea expoziției ecologice "Pentru un aer curat și sănătos". Această expoziție poate cuprinde lucrări realizate de copii, cu ar fi desene, picturi, colaje, machete, albume, cărți confecționate de copii, postere, jurnale, dicționar ecologic, obiecte, jucării și costume realizate din materiale refolosibile, expoziție foto cu aspecte din timpul proiectului, portofolii, construcții, reflectând rezultatele obținute de copii pe parcursulderulării proiectului, creativitatea și ingeniozitatea acestora. Această expoziție se poate încheia cu parada costumelorecologice.

Expoziția se poate desfășura pe holul grădiniței pentru a facilita vizualizarea și de către persoane din afara acesteia; se urmărește respectarea unor condiții, cu ar fi: spațiul să fie aerisit, luminos,pentruapuneînvaloaremesajultransmis,exponatelesăfiedistanțatepentruascoate în evidență conținutul redat, fiecare lucrare să fie etichetată având și o descriere a conținutului, lucrările să fie grupate după tehnicile derealizare.

Preșcolarii sunt ajutați de educatoare să revadă și să evalueze punctele principalealeinvestigațiilorinterprinseșisăselectezematerialele cevorfiexpuse.Eicautăidei originale de întocmire a afișului de prezentare, a invitațiilor către oaspeți, a fluturașilor cu îndemnuri și mesajeecologice.

Personalizareanoilorcunoștințesereflectăînreprezentareafinalăatemeiinvestigate,

concretizată în expoziția ecologică, aceasta fiind un produs al întregii grupe decopii.

Pe parcursul vizitării expoziției, preșcolarii vor însoți vizitatorii adresând întrebări, solicitând analiza logică a lucrărilor expuse, urmărind impactul pe care-l are asupra acestora. Vor cere sugestii de rezolvare a problemelor de mediu prezentate înexpoziție.

MetodaPortofoliuluisauraportuldeevaluare

Aceastămetodă este una distinctădeevaluareșiun mijloc de valorizare a datelor obținute prin evaluări realizate, presupunând un procesdeanalizăadatelorobținutepenumeroasecăișipeoperioadădetimpbinedefinită.

Portofoliul reprezintă un veritabil "portret pedagogic" al copilului relevând nivelul general de pregătire, rezultatele deosebite obținute în unele domenii, ca și rezultatele slabe în altele, interese și aptitudini demonstrate, atitudini, capacități formate, dificultăți întâmpinate înînvățare.

Ca un exemplu: evaluarea produselor muncii preșcolarilor la finalitatea unui proiect tematic se face în funcție de natura proiectului și de posibilitățile reale ale copiilorastfel:

sub forma unui panou de fotografii făcute în timpul derulăriiproiectului;

prin prezentarea unor filmări video cu momente din desfășurareaproiectului;

sub forma unei carți în care copiii și-au adunat propriile lucrări, impresiile și părerile dictate educatoarei în urma desfășurării activităților. Această va putea fi citită și de ei și de către părinți sau altepersoane;

printr-un spectacol literal muzical prezentat părinților;

sub forma unei expoziții cu lucrări executate peparcurs;

prin prezentarea unor raportări grafice, fișe de lucru elaborate deeducatoare;

prin realizarea unor monografii cu tot felulde informații pe care ei le-au aflat în timpul derulăriiproiectelor;

Metoda portofoliului constă în selectarea, îndosarierea și păstrarea diferitelor lucrări ale preșcolarilor, precum desene, picturi, colaje, teste și chestionare, fișe de lucru individual, pentru ca, pe baza probelor materiale, să se poată opera ulterior evaluarea de tip cumulative care va marca, progresele pe care ei le-au realizat într-o perioadă mai mare de timp.

Portofoliul, în teoria și practica evaluării, este un concept polisemantic și polifuncțional, cercetătorii atribuindu-i acestuia diverse apelative: „dosar de învățare”, „de evaluare”, „de prezentare”, „de calificare”, „de carieră”, „jurnal de formare”, „portofoliu de competențe”.

Scopul unui portofoliu este de a confirma faptul că ceea ce este cuprins în obiectivele învățării reprezintă ceea ce știu copiii sau ce sunt capabili să facă.

Aprecierea holistică a unui portofoliu reprezintă cea mai bună modalitate de evaluare în cazul acestui instrument. Aceasta se bazează pe impresia generală asupra performanței copiilor , asupra produselor realizate luând în considerare elementele individuale componente aleportofoliului acestuai.

Acesta reprezintă o serie deavantaje:

ca instrument de evaluare continuă, portofoliul s-a dovedit a fi flexibil și util, furnizând informații esențiale educatoarei pentru întemeierea unor judecăți de valoare valide asupra performantelor copilului pe parcursul anuluișcolar;

leagă evaluarea de învățare, performanța copilului fiind evaluată în relație cu obiectivele învățării, cu activitățile desfășurate, reflectând progresul înregistrat în procesulformării;

are validitate de conținut, cuprinsul său reflectând activitățile autentice prin care copilul aînvățat;

Ca instrument de evaluare, portofoliul își dovedește utilitatea furnizând informații esențiale despre preșcolar, despre eficiența derulării unui proiect, despre activitatea educatoarei.

Testul este o alternativă și o cale de eficientizare a examinării tradiționale, o probă standardizată care asigură o obiectivitate mai mare în procesul de evaluare. Derivat ca metodologie din psihologie, testul implică îndeplinirea unor sarcini identice pentru toți subiecții de examinat în conformitate cu o strategie precisă. Avantajul testelor este că sistemul de raportare valorică esteunic.

Scopulfinalaltestuluieste acela declasificare asubiectuluiexaminatprinraportarealagrupuldereferință.

Testul este un procedeu standardizat și poate fi oral, scris sau practic. El oferă posibilitatea măsurării mai exacte a performanțelor obținute depreșcolari.

Pe lângă testele de cunoștință, de personalitate și teste de eficiență, în grădiniță se pot folosi și testele de aptitudini și cele deinteligență.

Cea mai mică componentă identificabilă a unui test de evaluare este itemul, care are un rol major în realizarea metodelor și tehnicilor folosite în cadrul oricărui tip deevaluare.

Evaluarea activităților ecologice se face interdisciplinar stabilind itemi în cadrul

evaluării proiectuluiderulat.

Tema: Întâmplări în padure Tip de evaluare: continuă

Obiective:

sădenumeascăanimalelesălbaticeșisăformulezepropozițiidespre ele (alcătuire, hrană,adăpost)

să identifice dintre poveștile cunoscute pe cele în care animalele sălbatice sunt personajeprincipale

să decupeze și să completeze lista neagră a naturii cu animalele pe cale de dispariție din pădurilenoastre

să creeze o scurtă poveste despre animalele sălbatice și să îi dea un titlu (lanțuri trofice, braconaj și alte acțiuni negative, acțiuni pozitiveetc.)

să-și compună propriul nume prin decuparea literelor așezându-lepe copertă caautor

să dea o notă originală lucrării îmbinând tehnici cunoscute (colaj, pictură, desen), în redarea aspectului depădure

să numeroteze paginile cărții prin scrierea sau decupareacifrelor

Itemi:

Denumește, colorează și decupează! Ce fel de animalesunt?

Spune, ce știi despreele?

Lipește în cartea neagră a naturii animalul pe cale de dispariție din pădurilenoastre!

Spune titlul poveștilor în care sunt personaje animalele ilustrate înpagină!

Cu imaginile decupate, realizează o carte de povești pictând sau desenând în funcție de povestea creată!

Numerotează paginilecărții!

Rezultatele evaluării copiilor trebuie să fie cunoscute de către aceștia, iarcopilultrebuiesăcunoascăcriteriiledeapreciereșisăfieajutatsăoperezecu acesteaînevaluarea lucrărilorsaleșialecolegilorsăi, astfel,educându-se capacitateade autoevaluare.

Educarea capacității de autoevaluareeste acea modalitate de evaluare cu largi valențe formative care poate să meargă de la trecerea verbală și până la autonotarea mai mult sau mai puțin supravegheată de cadruldidactic.

O importantă preocupare a educatoarei este aceea de formare a competenței de autoevaluare. Educatoarea va trebui să fie tolerantă cu manifestările de egocentrism, subiectivism, față de aprecierea nejustificată pe care copiii o dau rezultatelor proprii sau celor ale prietenilor. Pentru a nu-i contraria pe preșcolari și pentru a determina totuși exercițiile de apreciere, pot fi excluși unii factori perturbatori. De exemplu, copilul preșcolar poate fi solicitat să facă aprecieri asupra produselor unor copii pe care nu-i cunoaște, sau cu care nu are relații pozitive sau negative deosebite. Prezentarea obiectivelor și a criteriilor de apreciere a realizării acestora îl ajută pe copil să preia unele criterii de apreciere.

Implicarea copiilor în aprecierea rezultatelor proprii are efecte benefice pe mai multe planuri

– educatoarea dobândește confirmarea aprecierilor sale în opinia copiilor, referitoarelarezultateleconstatate;

– îiajutăpecopiisăapreciezerezultateleobținuteșisăînțeleagăeforturilenecesarepentru atingerea obiectivelorpropuse;

cultivă motivația lăuntrică față de învățătură și atitudinea pozitivă, responsabilă, față depropriaactivitate.

Calitatea evaluării realizată de educatoare se repercutează direct asupra capacității de autoevaluare a copilului. Interiorizarea repetată a grilelor de evaluare cu care operează educatoarea constituie o premisă a posibilității și validității autoaprecierii copilului. Pe lângă această modalitate implicită a educării capacitătii de autoevaluare , educatoarea poate dispune de căi explicite de formare și de educare a spiritului de evaluare obiectivă.

Autocorectareasaucorectareareciprocăesteunprimexercițiupecaleaautonomieiîn

evaluare.

Copilul este solicitat să-și depisteze operativ unele minusuri, erori, în momentul realizării unor sarcini de învățare. În același timp, se pot edita momente de corectare a lucrărilorcolegilor.

Depistarea lacunelor proprii sau ale colegilor, constituieunprimpaspedrumulconștientizăriicompetențelorînmodindependent.

Cea mai eficientă metodă în exemplificarea acestui tip de evaluare este metoda „Turul galeriei”definităca fiind aceatehnicădeînvățareprincooperarecarestimuleazăgândirea,creativitatea și învățarea eficientă încurajând copiii să-și exprime opiniile cu privire la soluțiile propuse de educatoare.

Exemplu: Desen după lectură „Treiprieteni”

Metoda:Turulgaleriei

se constituie grupurile din 3-4elevi;

fiecare grup de preșcolari se consultă în vederea găsirii soluțiilor privindelementeleconstitutiveale tabloului, culorile, aranjarea în pagină, împărțirea sarcinilorîn cadrul grupului;

Timp de lucru:10minute

educatoarea monitorizează activitatea și oferăsprijin;

grupurile de preșcolari afișează posterele sub formă deexpoziție;

la semnalul educatoarei, grupurile trec de la o lucrare la alte pentru a oanaliza;

pe marginea desenelor se vor trece elemente care au fost omise din tablou (ex:păpădia, fluturele, melcul, buburuza, copacii, punga cu gunoaie etc.) ,utilizarea culorilor predominante, se barează elementele care nu corespund pentru a fi excluse din tablou (corecturi);

turul se face timp de 5minute;

după încheierea turului galeriei grupurile revin la locurile inițiale și timp de 5 minute analizează observațiile facute și își completează sau corecteazădesenul.

Metoda de apreciere obiectivă a personalității constă în antrenarea întregului colectiv de copii în evidențierea rezultatelor obținute aceștia prin coroborarea a cât mai multe informații și aprecieri-eventual prin confruntare-în vederea formării unor reprezentări cât mai exacte asupra posibilităților fiecărui copil în parte și ale tuturor la un loc.

Astfel, se pot organiza jocuri didactice, concursuri pe diferite teme, cum ar fi:„Cei mai buni ecologiști”, „Prietenii naturii”, spectacole cu prilejul eco-evenimentelor „Ziua mondială a apei”, „Ziua mondială a mediului”, expoziții cu lucrări realizate de copii. Acestea se pot organiza ca expoziții personale sau de grup sub diverse forme: expoziții-perdea, expoziția-rama uriașă, expoziția-fereastra cu picturi, expoziția în aer liber.

Învățământul preșcolar se află ca și celelalte trepte de învățământ într-un dinamic proces de restructurare și revalorizare, de racordare la nivel mondial în acest domeniu. Dar cum orice reformă trebuie să înceapă și să se încheie cu o evaluare a rezultatelor, această componentă este și ea reconsiderată și reglementată pe criterii noi.

Evaluarea performanțelor în învățare ale copilului preșcolar se realizează în diferite modalități specifice acestui nivel de educare si instruire având în vedere faptul că achiziționarea de cunoștinte nu reprezintă un scop în sine în această etapă de vârstă.

Învățământul preșcolar nu face din transmiterea de cunoștințe un obiect expres de preocupări, ci se folosește de cunoștințe pentru a ușura și optimiza procesul integrării copilului în mediul social, ca și pentru a declanșa și stimula dezvoltarea potențialului biopsihic de care dispune nativ preșcolarul. Pentru aceste considerente procesele evaluative sunt orientate către punerea în evidență a progreselor pe care le realizează copilul în învățare, fapt ce se relevă hotarâtor în îmbunătățirea parametrilor generali ai dezvoltării psiho-fizice, în dobândirea unei anumite autonomii acționale și funcționale. Evaluarea este o componentă esențială a procesului instructiv- educativ din grădiniță reprezentând ultimul pas într-o suită ce cuprinde: stabilirea obiectivelor pedagogice ce se vor materializa în comportamentul așteptat al preșcolarilor, proiectarea și realizarea activității și măsurarea rezultatelor obținute.

Evaluarea în grădiniță are un rol primordial datorită faptului că oferă posibilitatea educatoarei de a-și cunoaște rodul muncii sale , modul în care a reușit să atingă obiectivele propuse, modul în care copiii și-au însușit anumite cunoștințe, priceperi, deprinderi. Datorită evaluării putem îndrepta, ajusta sau relua ceea ce unii copii nu au reușit să atingă în evoluțialor.

În fața spectacolului naturii copiii fac descrieri verbale, creează jocuri pe anumite teme ecologice, iar educatoarele concep jocuri cu conținut educativ care să stimuleze curiozitatea pentru investigația unui anumitmediu.

Activitățile cu conținut ecologic își găsesc finalitatea în comportamentele dobândite de copii: de a fi mai sensibili față de ambient, mai buni, de a fi mai protectori, mai plini de solicitudine, de a acționa mai disciplinat de a fi mai responsabili, mai pline de inițiativă și mai promți în respectarea unorreguli.

Activitățile de educație ecologică ajută copiii să manifeste sensibilitate față de întreg mediul înconjurător și problemele lui. Deasemenea, ajută copiii să înțeleagă funcționarea mediului, interacțiunea oamenilor cu mediul și despre cum pot fi rezolvate problemele legate de mediu; copiii dobândesc valori și sentimente de grijă față de mediu, să utilizeze cunoștințele și abilitățile dobândite, în vederea unor acțiuni pozitive și bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelormediului.

Prin antrenarea copilului în diferite acțiuni de educație ecologică, grădinița alături și mai apoi școalașifamiliecontribuielaformareaunuicomportamentșiauneiculturiecologice.

Pentru evaluare putem folosi o fișă în care preșcolarii trebuie să coloreze aspecte cu conținut ecologic pozitive (plantare de puieți, udarea arborilor, adunatul gunoaielor), să taie cu o linie aspectele ecologice negative (ruperea copacilor, aruncarea gunoaielor pe jos în parcuri și păduri). În completarea evaluării activității, preșcolarii descriu ce activități ecologice au desfășurat în vacanță alături de părinți și care au fost aspectele pozitive și negative ale acestora. Tot în scopul evaluării copii pot fi îndrumați spre găsirea altor fenomene ale naturii care apar datorită transformărilor apei la diferitetemperaturi.

În cadrul activității de observare „Roșia și ardeiul”, am desfășurat un joc distractiv în care copiii au recunoscut numai prin pipăire și gust legumele observate anterior, specificând modul în care se pregătesc aceste legume pentru consum (spălare, cojire, tăiere). Cunoașterea mediului ambiant la vârsta preșcolară se poate evalua și prin jocurile didactice, cu material din natură sau pe bază de ilustrații și jocuri didactice orale. Jucându-se, copilul cunoaște și descoperă lumea și viața. Prin jocuri cunoașterea lumii devine accesibilă și atractivăcopiilor.

Exemplificare prin câteva jocuri didacticefolosite:

Animaleleamestecate

Scop: consolidarea și verificarea cunoștințelor despre animalele domestice și sălbatice; recunoașterea lor, a mediului lor deviață

Sarcina didactică: selectarea animalelor sălbatice, care se întâlnesc într-o grădină

zoologică de celedomestice

Materialdidactic:flanelograf,siluetesauimaginicuanimalesălbaticeșidomestice

Desfășurareajocului:

Jocul este colectiv. Se explică felul de desfășurare a jocului. Pe flanelograf se pune o plansă pe care scrie GRĂDINĂ ZOOLOGICĂ și mai multe siluete sau imagini cu animale domestice și sălbatice. Educatoarea povestește o întâmplare: ,, Într-o zi, găsind poarta deschisă, câteva animale de la Grădina Zoologică s-au furișat afară și au intrat într–o curte din apropiere, amestecându-se cu animalele domestice care se găseau în acea curte. ,,Voi trebuie să-iajutațipeîngrijitorisăaleagăanimalelecaretrebuieduseînapoilaGrădinaZoologică.”

După aceea numește câte un copil care vine la flanelograf și mută siluetele sauimaginile animalelorcaretrăiesclaGrădinaZoologicăpeplanșă.Secorecteazăeventualelegreșeli.Sefac aprecieri.

Pentru ca jocul să se regăsească în procesul de asimilare a cunoștințelor despre lumea înconjurătoare se introduce în cadrul fiecărei activități, în momente diferite ale activității un joc de mișcare, de multe ori creat, inventat anume pentru copii. Printre modalitățile prin care putem verifica modul în care copiii și-au interiorizat deprinderile ecologice se numără etapele unei plantări printr-un joc exercitiu de evaluare, copilul trebuie să pună în ordine imaginile care reprezintă etapele successive ale plantării unui sâmbure și lucrările care însoțesc creșterea. Pentru o evaluare corectă a aptitudinea de a ordona etapele, vom începe exercițiul printr- o parcurgere a tuturor imaginilor, pentru a ne asigura că situațiile reprezentate suntînțelese.

Scopul esențial al educației ecologice este acela de a-i face pe copii să perceapă, să respecte normele și regulile de prevenire și combatere a efectelor nedorite cauzate de unele fenomene naturale, de protejare a mediului înconjurător, de menținere a sănătății individuale și colective si de înțelegere a necesitatății cultivării comportamentelor și atitudinilordeprotecțieșiautoprotecție,înraportcunatura.

PROIECT ECOLOGIC

PRIETENII NATURII

Obiectivul general al proiectului:

Formarea la copiii preșcolari a atitudinilor si comportamentelor ecologice în vederea adoptării unei conduite corespunzătoare în raport cu Natura.

Prezentarea proiectului:

Descrierea obiectivului general:

Obiectivul general al proiectului ,,Prietenii naturii’’ vizează formarea la copiii preșcolari a atitudinilor și comportamentelor ecologice care să ducă, în timp, la adoptarea unei atitudini corespunzătoare fata de Natură, la cunoașterea unor soluții necesare rezolvării problemelor de mediu, încă de la vârstele mici și sensibilizarea copiilor cu privire la frumusețile Naturii. Acest obiectiv general derivă din necesitatea de a proteja Natura de acțiunea necontrolată a Omului si de a răspunde la strigătul de alarmă care se face auzit pretutindeni: ,,Salvați Natura!

Obiective specifice ale proiectului :

O1: copiii să dobândească un sistem coerent de cunoștinte elementare despre mediul înconjurător care să le permită adoptarea unei atitudini corespunzatoare față de Natură precum și o comunicare adecvată cu acesta în plan afectiv, acțional, comportamental;

O2: să perceapă omul (implicit pe sine) ca element în acest spațiu,să conștientizeze rolul pe care îl are acțiunea Omului asupra mediului înconjurător, identificând activități umane negative care conduc la degradarea mediului

O3: să desfășoare activități cu caracter experimental și demonstrativ, practice, în vederea însușirii de cunoștințe din domeniul ecologiei;

O4: să înțeleagă necesitatea de a economisi resursele naturale(apă, energie, lemn) precum și importanța refolosirii lor;

O5: să identifice activități umane negative care conduc la degradarea mediului și să adopte o atitudine corespunzătoare în raport cu aceasta, contribuind astfel la protejarea Naturii;

O6: să cunoască și să scoată în evidență schimbările care au loc ca urmare a modificării conditiilor de viață;

O7: să cunoască și să creeze condiții de mediu necesare vieții plantelor și animalelor și să transfere noțiunea de ,,prietenie’’ în lumea acestora;

O8: să cunoască frumusețile Naturii din zona locală și din alte zone învecinate;

O9: să înțeleagă că Natura are nevoie de prieteni și că oricare copil poate deveni prieten al acesteia cu condiția să o cunoască, să o apere, să o protejeze și să o respecte.

Grupul țintă:

29 copii preșcolari de la Grădinița cu PP nr. 23 Ploiești

Activități propuse:

1.,,Pentru un oraș, o țară, un mediu mai curat’’- lansarea proiectului.

(întâlnirea coordonatorilor, a partenerilor și colaboratorilor cu copiii din grupul țintă si cu părinții pentru prezentarea obiectivului general al proiectului și atribuirea de responsabilități).

2.,,Copiii, prieteni ai Naturii’’

(identificarea acțiunilor negative ale Omului asupra Naturii și a efectelor acestora).

3. ,, Prietenii Naturii așteaptă oaspeți dragi!’’

(amenajarea spațiului ambiental în sala de grupă, a spațiului de joc din curtea grădiniței și primirea în vizită a unor copii, prieteni de la alte gradinițe din oraș sau din alte județe cu care suntem în parteneriat educațional).

4.,,Un buchet, o floare, pentru fiecare !’’

(cultivarea unor plante decorative în ghivece, în grădină, confecționarea de buchete de flori și inițierea în arta ikebana).

5.,,Flori pentru cei dragi.’’

(confecționarea unor daruri din materiale refolosibile și oferirea acestora, împreună cu buchete de flori, mamelor, bunicelor).Prezentarea spectacolului ,,Un cântec, o floare’’, dedicat Zilei Internaționale a Femeii.

6.,,Patrula de reciclare !’’

(demararea programelor de colectare a materialelor refolosibile conform protocolului încheiat cu ROREC și valorificarea acestora la centre de colectare ).

7.,,Salvați Planeta Albastră !’’

(confecționarea unor afișe, panouri publicitare și amplasarea acestora în diverse zone cu grad ridicat de poluare: cartierul grădinitei, Parcul ,,Nicolae Bălcescu’’, parcul din apropierea Statuii Domnitorului Stefan cel Mare și Sfânt).

8.,,Prietenii Naturii in actiune !’’

(curățarea și amenajarea spațiului de joc din curtea grădiniței și a terenului de joc, plantarea unor puieți în curtea grădiniței).

9. ,,Legea protejează plantele și animalele !’’

(vizitarea Muzeului de Stiințe Ploiești, a Grădinii Zoologice, colectarea de deșeuri electrice și electrocasnice, confecționarea unui album aspecte din vizitele efectuate).

10. ,,In lumea fanteziei si creației’’

(amenajarea unei expoziții cu lucrări confecționate de copii, ajutați de partenerii din proiect, din materiale refolosibile: deșeuri textile, de hârtie, P.E.T.-uri,etc și a unor expoziții cu caracter permanent, reactualizate periodic pe parcursul derulării proiectului).

11.,,Ziua Ozonului’’

(efectuarea unor lucrări de curățenie în parcul din apropierea grădiniței, răsădirea de flori).

12. ,,Stiati că… ?’’

(cunoașterea unor curiozități din lumea plantelor și animalelor, colectarea de la copii și ceilalți parteneri si colaboratori a unor informații legate de acestea).

13. ,,In vizită la prieteni’’

(excursie la Fabrica de pâine Oltina , vizitarea Castelului Bellu și mănăstirea Jercălăi).

14. ,,Ne prezentăm: Suntem ,,Patrula de reciclare

(activități artistice , activități cu părinții).

15. ,,Am învățat să trăim într-un mediu curat’’

(întocmirea unor portofolii cu materiale realizate în acțiunile desfășurate, aplicarea de chestionare, teste, grupului țintă, partenerilor si colaboratorilor în vederea evaluării finale).

Rezultate așteptate :

dobândirea de către copiii preșcolari a unui sistem de cunoștințe coerent în vederea formării unui comportament aptitudinal, atitudinal și acțional care să ducă la o mai bună protejare a Naturii ;

întocmirea portofoliilor ;

confecționarea ierbarelor si insectarelor;

întocmirea albumelor cu aspecte din activitățile desfășurate în cadrul proiectului;

organizarea unor expozitii, spectacole.

Modalități de monitorizare și evaluare a rezultatelor proiectului:

întocmirea unor insectare și ierbare ;

plantarea unor puieți(arbuști) și răsădirea unor flori, activități de îngrijire a curții grădiniței, a parcului din apropierea acesteia ;

colectarea materialelor refolosibile și valorificarea lor ;

organizarea unor expoziții cu lucrări realizate de copii, din materiale refolosibile;

organizarea și desfășurarea unor spectacole (,,Suntem mici ecologiști’’), concursuri tematice(,,Cel mai bun câștigă’’) si a unui carnaval al costumelor ciudate (confecționate din materiale refolosibile) urmând ca primii trei câștigători să participe la Concursul Național,,Parada costumelor ciudate’’, ediția a III-a, Bacău, 31 mai 2007;

organizarea unor întîlniri tematice, plimbări, vizite și excursie cu caracter tematic;

elaborarea unor scrisori de intenție, pliante, afișe, flututași.

Descrierea rezultatelor asteptate ca urmare a implementării proiectului :

producerea de îmbunătățiri în comportamentul copiilor, aceștia devenind mai toleranți, responsabili față de mediul înconjurător, sensibili și atenți la ceea ce îi înconjoară, mai prietenoși cu Natura și cu mai multă dorință de a cunoaște,explora, admira;

schimbarea opiniei adulților cu privire la rolul grădiniței în formarea copiilor, astfel încât să înteleagă necesitatea frecventării acesteia și contribuția pe care o are ea în formarea tinerei generații de copii;

o mai puternică implicare a instituțiilor, a comunității, în rezolvarea problemelor legate de educația ecologică, dar și a problemelor care țin de procurarea unor bunuri, materiale, accesorii necesare desfașurării activităților din proiect;

nouă viziune a educatoarelor în ceea ce privește lucrul în echipă și implicarea cu responsabilitate în derularea unor proiecte.

Prezentarea modalității de monitorizare si de evaluare a rezultatelor proiectului:

întocmirea unor albume, insectare, ierbare;

organizarea unor acțiuni de colectare și valorificare a meterialelor refolosibile ;

plantarea unor puieți, răsădirea florilor în ghivece și în straturi de flori;

confecționarea unor lucrări cu materiale refolosibile din natură și prezentarea lor în cadrul unor expoziții ;

organizarea unor spectacole, concursuri tematice, excursii, plimbări și vizite;

desfășurarea unor activități practice,de curățenie și întreținere, de igienizare a unor spații și terenuri, împreună cu părinții;

aplicarea periodică de chestionare, teste, în vederea evaluării stadiale a derulării proiectului;

întocmirea portofoliilor, ierbarelor, insectarelor, albumelor;

organizarea periodică a întâlnirilor de proiect.

Beneficiarii directi si indirecti ai proiectului:

copiii din grupul țintă;

copii de la gradinitele partenere în proiect;

educatoarele, părinții, comunitatea, instituțiile implicate în proiect.

Impactul estimat al implementarii proiectului asupra:

Grupului țintă:

conștientizarea locului pe care îl ocupă fiecare individ(copilul implicit) în mediul înconjurător și a rolului pe care îl are fiecare în păstrarea unei Naturi curate prin adoptarea unui comportament ecologic corespunzător ;

stimularea curiozității copiilor, a dorinței de cunoaștere și explorare directă și indirectă a Naturii ;

înțelegerea de către copii a faptului că Natura are nevoie de prieteni care să o apere, să o protejeze, că plantele și animalele pot deveni prietenii Omului numai dacă sunt tratate cu dragoste .

Cadrelor didactice:

să conștientizeze necesitatea și importanța realizării educației ecologice de la cea mai fragedă vârstă;

să învete să manifeste disponibilitate pentru lucrul în echipă în vederea atingerii unui scop nobil, exprimând îngăduință, cooperare, responsabilitate.

Părinților, reprezentanților instituțiilor și ai comunității :

să conștientizeze necesitatea implementării și derulării unor astfel de proiecte încă de la vârsta preșcolară;

să susțină coordonatorii proiectului în activitățile organizate,ajutând la procurarea unor materiale(atlase, enciclopedii, albume, pliante, accesorii cum ar fi halate, mănuși și saci de plastic, șepci,unelte, rechizite, consumabile, materiale de curățenie) și să ajute la realizarea lucrărilor din proiect prin procurarea, împreună cu copiii a suportului practic(deșeuri si materiale reciclabile, plante presate, etc.);

să însoțească copiii la diferitele acțiuni din proiect, în plimbări, vizite, excursii, să-i ajute să primească musafiri.

Asigurarea continuității după încheierea proiectului:

Continuitatea va fi asigurată prin modificarea si completarea grupului țintă(prin plecarea la școală a copiilor de 6 ani), prin atragerea de alți parteneri, prin diversificarea activităților și desfașurarea lor și în alte locații, prin valorificarea rezultatelor obținute.

Portofoliul va constitui suportul informațional în cadrul opționalului ,,Micii ecologiști’’.

Activitati de promovare, mediatizare si de diseminare a rezultatelor proiectului :

promovarea proiectului se va realiza prin elaborarea și distribuirea de pliante, fluturași, afișe;

mediatizarea se va face prin intermediul mass- media(presa și televiziunea locală);

confecționarea și distribuirea de afișe care să facă publice activități cum ar fi : expoziții, concursuri, spectacole, excursii, prin publicarea unor aspecte în paginile revistei,, Vârstele scolii’’;

întocmirea albumelor cu aspecte din proiect;

diseminarea proiectului se va realiza în cadrul întâlnirilor cu părinții copiilor de la celelalte grupe din grădiniță, în cadrul comisiilor metodice și a cercurilor pedagogice a educatoarelor , prin participarea la dezbateri/ sesiuni nationale tematice, publicarea de articole tematice în reviste de specialitate și prin crearea unui site care să facă publice aspecte din timpul derulării proiectului.

Partenerii implicați în proiect (comunitatea locală, alte gradinițe, firme, ONG-uri)

Educatoare – vor colabora la desfășurarea activităților din proiect;

Muzeografi – vor oferi suportulinformațional;

Părinți – vor ajuta la procurarea diverselor materiale necesare în diferite activități(atlase, albume, enciclopedii, materiale refolosibile, etc.),vor monitoriza și coordona investițiile și cheltuielile, vor ajuta la procurarea și confecționarea unor costumații pentru activitățile practice(halate, șepci), pentru programele artistice, la procurarea uneltelor necesare unor activități practice(saci și mănuși de plastic, mături, coșuri de gunoi, farașe, etc.), vor însoți, alături de educatoare, copiii în plimbări, vizite, excursii, la activitățile practice, gospodărești ;

Un părinte – va asigura asistența medicală;

Reprezentantul ROREC Ploiești – va asigura suportul informațional;

Reprezentanții mass-media locală (Observatorul prahovean) vor populariza activitățile din proiect.

3.5. OPȚIONAL PENTRU EDUCAȚIA ECOLOGICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

„MICII ECOLOGIȘTI” grupa mare, durata – 1 an

Opționalul integrează activități din domenii experiențiale:

DOMENIULȘTIINȚĂ

DOMENIUL LIMBĂ ȘICOMUNICARE

DOMENIUL ESTETIC ȘICREATIV

DOMENIUL OM ȘISOCIETATE

ARGUMENT

Prin educația ecologică putem cunoaște, înțelege și respecta natura, mediul în care trăim și din care facemparte. Ecologia constituie una dintre condițiile supraviețuirii speciei umane.

Educația pentru protecția mediului a devenit în multe țări, o nouă dimensiune a curriculumului, cu scopul de a iniția și promova o atitudine responsabilă față de mediu, de a-i face pe tineri să conștientizeze pericolele unei degradări accentuate a mediului.

Curiozitatea copiilor preșcolari este foarte mare și va conduce la acumularea de cunoștințe despre mediul înconjurător,despre protecția lui, ceea ce contribuie la dezvoltarea capacității copiilor de a gândi logic și de a interpreta corect aspecte din jurullor.

Interesul și dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive, dar comportamentele și convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele care se păstrează cel mai bine toată viața. Și pentru că la vârsta preșcolară începe formarea viitorului cetățean al planetei, este important ca educația ecologică să înceapă de la această vârstă. În educația realizată în grădiniță trebuie să pornim de la interesul firesc al copiilor pentru plante și animale, pentru ceea ce reprezintă, în general, natura pentru ei.

În grădiniță preșcolarii sunt foarte receptivi la ce li se arată și li se spune în legătură cu mediul, dorind să se implice, atât cât le permit puterile lor, în protejarea mediului.

Menirea grădiniței este să ofere treptat, respectând totodată particularitățile de vârstă, cunoștințele științifice care motivează conduitele și normele eco-civice, să creeze și să organizeze activități educative privind protejarea mediului înconjurător.

Dragostea pentru pentru mediul ce ne înconjoară și de caredepindem, trebuie să fie o componentă esențială a comportamentului uman.

Cunoașterea naturii, a mediului înconjurător este necesară pentru formarea unor noțiuni, idei, convingeri, raționamente, a unui comportament adecvat și a conștiinței ecologice.

Protejarea planetei Pământ, casa noastră a tuturor, este o problemă care trebuie să intereseze nu doar ecologiștii, ci pe toată lumea: adulți și copii. Noi, dascălii, trebuie să punem un mare accent pe educația ecologică a celor mici, pentru a ne putea bucura împreună, pe timp îndelungat de albastrul curat al cerului, de limpezimea apelor, de florile multicolore ale câmpului și de frunzeleverzi.

OBIECTIVE CADRU

Familiarizarea cu diverse aspecte ale lumii vii și a legilor acesteia,pentru înțelegerea și aplicarea normelor de protecție a mediuluiînconjurător.

Formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire, protejare și ocrotire a mediului în vederea educării unei atitudini pozitive față deacesta.

Sprijinirea copilului în înțelegerea unor termeni specifici ecologiei și protecției mediului și utilizarea lor corectă incomunicare.

Cultivarea dorinței de a se împlica activ, colaborând cu alte persoane pentru protejarea mediului și rezolvarea unor probleme demediu

OBIECTIVE CADRU, OBIECTIVE DE REFERINȚĂ

ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

Excursii și expediții în mediulnatural

Observarea dirijată a unorfenomene.

Vizionarea unor filme, documentare TV,aunor prezentări PowerPoint.

Povestirea unor întâmplări trăite în mijlocul naturii sau aflate prin intermediul altorsurse.

Efectuarea unor experimente simple:încolțirea semințelor, transplantarea răsadurilor, plantarea de pomi șiflori.

Activități practice de îngrijire a plantelor șianimalelor.

Observarea diferitelor medii de viață și factorii care le pot influența, prin observarea directă a acestora sau studierea unor materiale de specialitate (reviste,atlase,enciclopedii).

Lecturi dupăimagini.

PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR

CAPITOLUL IV

CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND EDUCAȚIA ECOLOGICĂ A PREȘCOLARILOR

„Cercetarea științifică în domeniul educațional reprezintă cheia pentru soluționarea unor probleme reale și importante prezente în practică, reprezintă o sursă importantă pentru dezvoltarea gândirii științifice.”1

Cercetarea pedagogică este un tip special de cercetare științifică, care are ca scop principal oprimizarea și prospectarea activității de instruire și educare și se bazează pe investigarea teoretică și / sau practic – aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale dintre variabilele caracteristice fenomenului educațional.

Cercetările pedagogice presupun derularea unor acțiuni specifice, în legatură cu toate componentele fenomenului educațioal, cum ar fi: cunoaștere, explicare, înțelegere, interpretare, provocare intenționată, emitere de ipoteze, verificare de ipoteze și introducere de noi variabile, cum sunt programele de învățământ, metode de învățământ, mijloace de învîțământ, forme de organizare a activității didactice.

Ce tip special de cercetare științifică, cercetara pedagogică urmărește definirea și argumentarea legilor și principiilor care ordonează acțiunea de proiectare și de realizare a educației la nivel de sistem și de proces. Din această perspectivă, care este situată la limita cercetării filosofice, se evidențiază necesitatea cercetării finalităților educației care determină orientările valorice ale educației, realizabile în diferite contexte istorice și sociale.

Se poate considera cercetarea pedagogică ca fiind o strategie desfășurată în vederea surprinderii unor relații noi între componentele acțiunii educaționale și a elaborării pe această bază a unor soluții optime ale problemelor pe care le ridică procesul educațional, în conformitate cu exigențele sociale și cu logica internă a desfășurării lui.

Activitatea zilnică la clasă, contactul cu preșcolarii este cadrul cel mai direct al experienței pedagogice, dându-le posibilitatea cadrelor didactice să-și verifice tehnicile de lucru, să aleagă soluțiile eficiente.

Calea delimitată pentru a ajunge la obținerea unor situații noi, care vor contribui la optimizarea procesului didactic, sunt metodele de cercetare pedagogică. Metoda include un sistem de strategii prin care se poate ajunge la obținerea unor rezultate noi, care să asigure perfecționarea și optimizarea acțiunii educaționale, având un caracter operațional datorită faptului că indică concret cum trebuie procedat, indică logica internă a operațiilor pe care le implică cercetarea. Noțiunea de eșantion este utilizată în cadrul cercetării pedagogice și reprezintă un anume număr de cazuri delimitate din populația școlară care urmează să fie supusă investigației.

Metoda trebuie să fie subordonată cunoașterii criteriului de apreciere fiind prin, rezultatele obținute și prin verificarea acestora prin intermediul practicii, o verificare a metodelor folosite.

Procedeuleste un auxiliar al metodei, și urmărește cunoașterea unor aspecte colaterale și incidentale ale demersului de fapte care intră în câmpul metodei. Datele obținute cu ajutorul procedeului au menirea să întregească și să lămurească o serie de amănunte ce apar pe parcursul cercetării.

Tehnicile de cercetare sunt acele instrumente și operații folosite de-a lungul unei cercetări pentru înregistrarea și prelucrarea datelor obținute. Ca și procedeu, tehnicile de cercetare sunt subordonate metodei și depind de inventivitatea cercetătorului care concepe modalități de culegere a datelor faptice și de folosire a instrumentelor matematice pentru ordonarea și prelucrarea acestor date.

Folosirea unor astfel de instrumente permite obținerea datelor pe care simpla observație nu le poate oferi dar care au importanța lor în cunoașterea detaliilor și sunt inabordabile prin alte mijloace.

Intregul arsenal de metode, procedee și tehnici de cercetare folosite trebuie adaptate continuu, în funcție de de evoluția, caracteristicile și modificările ce intervin în cadrul fenomenului real.

IV.1.Obiectivele cercetării:

Identificarea și urmărirea comportamentelor negative la copii față de natură și diminuarea sau chiar eliminarea acestor;

Evidențiere rolului hotărâtor al educatorului în dezvoltarea sentimentelor de aparteneță la mediul înconjurător și de ocrotire a acestuia;

Însușirea unui bagaj minim de cunoștințe ecologice, care să-i ajute pe copii la înțelegerea problematicii mediului;

Formarea de priceperi și deprinderi de protecție și ocrotire a mediului;

Stimularea copilului în participarea lui la activitățile aplicative, prin valorificarea rezultatului cercetării.

IV.2. Ioptezele cercetării:

Să se contribuie la formarea conștiinței și conduitei ecologice a copiilor prin proiectarea și desfășurarea sistematică a activităților de educație ecologică prin utilizarea unor strategii interactive de grup adecvate colectivului de preșcolari și respectarea ritmului de lucru al fiecăruia;

Să se utilizeze în procesul instructiv – educativ modalități de aplicare practică a cunoștințelor și modalități de activizare, ținându-se cont de particularitățile de vârstă, de specificul fiecărei activități;

Să se asigure participare conștientă în procesul de instruire, o ancorare în realitatea înconjurătoare a mucului preșcolar, prin îmbinarea armonioasă între metodele tradiționale și cele moderne, a plăcutului cu utilul în cadrul activităților de cunoaștere a mediului ;

Să se optimizeze procesul de insușire a informațiilor, diminuându-se efortul de învățare al copilului, prin valorificarea în mod corect a materialelor didactice, mijloacelor audio – vizuale, cunoștințelor obținute pe baza observării dirijate;

Să se aplice tratarea diferențiată și să se folosească activități integrate, activitatea copiilor fiind stimulată de educatoare, influențând pozitiv rezultatele reușitei și ținându-i pe copii activi în procesul de însușire al cunoștințelor.

IV.3. Metodologia cercetării:

Prin modalități de instruire moderne (strategii interactive de grup), am urmărit în mod deosebit, să contribui la dezvoltarea conștiinței și conduitei ecologice a copiilor.

3.1. Eșantionul cercetării:

Cercetarea pentru lucrarea de față a fost efectuat în cadrul opționalului „Micii ecologiști”, care s-a derulat în anul școlar 2014 – 2015, pe un eșantion de 29 preșcolari, ai grupei mari de la Grădinița cu program prelungit nr.23 Ploiești, cu vârste cuprinse între 5 – 6 ani. Grupa a fost formată din 13 fete și 16 băieți, colectivul fiind relativ omogen, majoritatea copiilor fiind normal dezvoltați atât fizic cât și intelectual. Preșcolarii au fost disciplinați, nu au creat probleme, au fost comunicativi și sociabili, majoritatea frecventând grădinița încă de la vârsta de 3 ani.

Diagrama nr.1

3.2 Etapele cercetării:

3.2.1.Etapa constatativă:

Această etapă s-a desfășurat în perioada 01.10.2014 – 30.11.2014 și a cuprins aplicarea diferitelor probe, verificarea prin evaluari orale, analizarea produselor copiilor, pentru a descoperi nivelul inițial al achizițiilor cognitive și practice, ale eșationului de copil. În cadrul evaluării inițiale, cunoștințele copiilor s-au verificat prin fișe de lucru, oral și prin joc. Așadar, la începutul cercetării, evaluarea inițială m-a ajutat să apreciez nivelul inițial de cunoștințe ale copiilor, dezvoltarea lor comportamentală și socio – afectivă.

Am urmărit dezvolatrea comportamentală și socio – afectivă, utilizând metoda observației.

Observarea constă în urmărirea sistematică a unor procese sau activități educative, consemnarea acestora și prelucrarea datelor în vederea concluzionării rezultatelor. Se urmărește stabilirea unui scop clar și precis prin care se realizează o observare sistematică asupra grupei, dar și observații individuale asupra copiilor.

Probele utilizate, la evaluarea inițială au vizat prezența sau absența unor cunoștințe, deprinderi, comportamente, la copii preșcolari, despre protecția și ocrotirea mediului.

Prezint în continurea câteva probe utilizate la evaluarea inițială:

Proba 1. Reprezentarea prin desen a unor îndemnuri ecologice (păstrarea curățeniei, reciclarea deșeurilor, protejarea mediului, etc), și sunt solocitate următoarele cerințe:

Privește imaginile și spune ce reprezintă;

Colorează adecvat cele 4 imagini;

Cum pot ajuta copii la păstrarea și ocrotirea sănătății mediului?

Pentru această probă am utilizat imaginile cuprinse în următoarea fișă de lucru nr. 1

Fișa de lucru nr.1

Cerințe:

Privește imaginile și spune ce reprezintă

Colorează adecvat cele 4 imagini;

Cum pot ajuta copii la păstrarea și ocrotirea sănătății mediului?

La această probă am acordat câte 3 puncte pentru realizarea fiecărei sarcini. Punctele le-am convertit apoi în comportamente, astfel: NS – necesită sprijin, CD – comportament în curs de dezvoltare și CA – comportament atins.

Prezentarea rezultatelor obținute în urma evaluarii probei nr.1:

Barem de corectare:

3 puncte – răspuns corect;

2 puncte – răspuns incomplet;

0 puncte – răspuns greșit;

Punctaj de referință:

29 itemi x 3 = 87

Calculul calificativului individual:

90 – 100% – CA;

60 – 90% – CD;

SUB 60% – NS

Datele obținute au fost consemnate în următorul tabel:

Tabel sintetic nr.1

Diagrama nr.1

Proba 2. Se dă puzzle – ul și sunt solicitate următoarele cerințe:

Realizează puzzle – ul;

Spune ce reprezintă imaginea creată;

Cum pot participa copii la păstrarea și ocrotirea sănătății mediului?

Pentru această probă am utilizat puzzel – ul următor:

Prezentarea rezultatelor obținute în urma evaluarii probei nr.2:

Barem de corectare:

3 puncte – răspuns corect;

2 puncte – răspuns incomplet;

0 puncte – răspuns greșit;

Punctaj de referință:

29 itemi x 3 = 87

Calculul calificativului individual:

90 – 100% – CA;

60 – 90% – CD;

SUB 60% – NS

Datele obținute au fost trecute în următorul tabel:

Tabel sintetic nr.2

Diagrama nr.2

Datele obținute la evaluarea inițială au fost consemnate în tabel și m-au ajutat la diagnosticarea nivelului de cunoaștințe al preșcolarilor, comportamente și deprinderi privind educația ecologică, pe care aceștia îl au sau vin direct din familie, care, cumulate cu observațiile de fiecare zi, cu lucrările copiilor, m-au ajutat în conturarea activității viitoare.

Probele desfășurate au demonstrat că ei au nivele diferite de dezvoltare a operațiilor intelecuale. O parte dintre aceștia posedă cunoștințe corecte, științifice despre mediul înconjurător. Puțini copii nu posedă cunoștințe necesare despre mediul înconjurător, specifice vărstei. De obicei aceștia nu au avut o frecvență crescută la grădiniță sau provin din familii cu o pregătire intelectuală scăzută.

Diagrama nr.3

Am căutat ca în etapa următoare, pentru depășirea dificultăților, să proiectez și să realizez demersuri didactice adecvate, modalități de realizare variate, privind ideea formării unor convingeri ecologice la copii și a unui comportament pozitiv față de mediu.

Etapa formativ – ameliorativă s-a desfășurat în perioada 01.12.2014 – 31.05.2015 și a cuprins proiectarea, organizarea și desfășurarea unor activități care să răspundă obiectivelor propuse, urmărindu-se antrenarea tuturor copiilor în cadrul activităților de opțional.

Verificarea, aprecierea și notarea rezultatelor obținute de preșcolari, le-am realizat pe parcursul tuturor activităților planificate.

Evaluarea s-a realizat oral (pe baza întrebărilor, în cadrul jocurilor distractive, jocuri exercițiu, didactice) și pe baza completării, fișe de dezvolatrela sfârșitul unei teme.

În cadrul acestei etape am îmbinat metoda observației cu cea a experimentului, cea a interviului cu cea a analizei produselor activității preșcolarilor, acestea urmînd să-mi confirme dacă preșcolarii și-au însușit cunoștințele , și-au format priceperi și deprinderi practice, stabilite prin obiectivele propuse.

Pentru a demonstra cele menționate voi prezenta în continuare câteva metode folosite pentru a veni în sprijinul copiilor de a înmagazina cât mai multe cunoștințe cu privire la mediul înconjurător, la protejarea și ocrotirea naturii:

Pentru formarea unor noțiuni clare și corecte cu privire la lumea înconjurătoare, am organizat vizite, excursii și drumeții, prin care preșcolarii au luat contact direct cu natura, au desfășurat observări spontane, urmărind îndeaproape schimbarea atitudinii față de natură, în vederea menținerii unui mediu natural curat și sănătos.

Ca un exemplu, în perioada acestei evaluari am organizat cu preșcolarii o vizită la Muzeul de Științe ale Naturii din Ploiești, având ca temă „Efectele Poluării”, unde aceștia au rămas profund impresionați, au adresat întrebări, au facut observații și au schimbat impresii între ei.

În continuare voi prezenta câteva imagini din cadrul acestei vizite:

Întorcându-ne din nou în clasă, am putut evalua pe baza unui plan dinainte stabilit, tot ceea ce și-au însușit copii cu ocazia lecției – vizită, solicitând copiilor clarificări, sinteze, generalizări privind cele văzute. Astfel, am formulat următoarele întrebări (testul 1):

Ce putem face pentru a avea o planetă curată?

Dați trei exemple de tipuri de poluare?

De unde provine poluarea aerului?

Prezentarea rezultatelor obținute în urma evaluarii testului 1:

Barem de corectare:

3 puncte – răspuns corect;

2 puncte – răspuns incomplet;

0 puncte – răspuns greșit;

Punctaj de referință:

29 itemi x 3 = 87

Calculul calificativului individual:

90 – 100% – CA;

60 – 90% – CD;

SUB 60% – NS

Datele obținute au fost consemnate în următorul tabel:

Tabel sintetic nr.3

Diagrama nr.4

Un alt exemplu de activitate în cadrul acestei etape este activitatea artistico – plastică, denumită tema „Învățăm și reciclăm”, unde copii împreună cu părinții, au fost antrenați în confecționarea unor jucării sau panouri cu îndemnuri ecologice, din obiecte reciclabile.

Această activitate constituie o modalitate importantă prin care copii „jucându-se” ne dau posibilitatea să constatăm modul cum înțeleg ei lumea, ce-i impresionează, să le descoperim interesele și năzuințele.

În urma acestei activități am putut evalua copii printr-un test, cu următoarele întrebări (testul 2):

– Din ce obiecte reciclabile ai realizat jucăria?

– Ce importanță are reciclarea pentru mediul înconjurător?

– Ce alte jucării mai poți realiza din deșeuri?

Prezentarea rezultatelor obținute în urma evaluarii testului 2:

Barem de corectare:

3 puncte – răspuns corect;

2 puncte – răspuns incomplet;

0 puncte – răspuns greșit;

Punctaj de referință:

29 itemi x 3 = 87

Calculul calificativului individual:

90 – 100% – CA;

60 – 90% – CD;

SUB 60% – NS

Datele obținute au fost consemnate în următorul tabel:

Tabel sintetic nr.4

Diagrama nr.5

Cercetarea, în etapa formativ – ameliorativă, a constat în aplicarea unui set de probe, a observației pe toată această perioadă, a analizei produselor copiilor privind dezvoltarea comportamentelor în diferite etape, în urma implementării activităților noi și atractive.

Diagrama nr.6

În această etapă, rezultatele obținute prin metoda observației m-a ajutat la formarea unei imagini de ansamblu prin modul de participare la activități, respectarea normelor de comportament în grup (relația copil – copil).

Astfel, am constatat că în general copii au devenit mai activi față de cunoștințele pe care le aveau inițial, au luat parte la discuții, au dovedit inițiativă.Întrebările adresate au fost în general legate de subiect, putănd da exemple de situații similare celor prezentate de mine la clasă.

De asemenea, în activitîțile zilnice de la clasă, și în principiu din grădiniță, au dat dovadă de mai multă responsabilitate, au respectat regulile impuse, au manifestat inițiativă în ocrotirea și îngrijirea plantelor din grădiniță, au fost mai atenți la consumul de apă și energie, au colectat gunoiul diferențiat

Observația m-a ajutat să cunosc mai bine copii din punct de vedere a trăsăturilor individuale, mi-a oferit informații despre trăsăturile de caracter ale copiilor, dându-mi posibilitatea intervenției, în vederea diminuării trăsăturilor negative.

În cadrul etapei finale, care s-a desfășurat în perioada 01.06.2015 – 18.06.2015,am aplicat probe de evaluare finală. Probele aplicate au fost în marea lor majoritate asemănătoare cu cele de la evaluarea inițială, dar cu un grad sporit de dificultate.

Un exemplu de astfel de probă aplicată în etapa de evaluare finală, este fișa de lucru nr.1, care cuprinde următoarele cerințe:

Colorează imaginile în care copii sunt prietenii naturii;

Descrie pe scurt imaginile reprezentate in fișa de lucru;

Recunoașteți, prin incercuire, aspectele poluarii mediului;

Fișa de lucru nr. 1

COPII, PRIETENII PAMANTULUI

Colorati imaginile în care copii sunt prietenii naturii.

Recunoașteți, prin incercuire, aspectele poluarii mediului

Prezentarea rezultatelor obținute în urma evaluarii fișei de lucru 1:

Barem de corectare:

3 puncte – răspuns corect;

2 puncte – răspuns incomplet;

0 puncte – răspuns greșit;

Punctaj de referință:

29 itemi x 3 = 87

Calculul calificativului individual:

90 – 100% – CA;

60 – 90% – CD;

SUB 60% – NS

Datele obținute au fost consemnate în următorul tabel:

Tabel sintetic nr.5

Diagrama nr.7

Un alt exemplu este fișa de lucru nr.2, care conține următoarele solicitări:

– Găsește drumul obiectelor reciclabile către coș;

– Care este rolul reciclării?

– Cum pot ajuta copii la păstrarea și ocrotirea sănătății mediului?

Fișa de lucru nr. 2

Ne jucăm și reciclăm!

Găsește drumul obiectelor reciclabile către coș:

Prezentarea rezultatelor obținute în urma evaluarii fișei de lucru 2:

Barem de corectare:

3 puncte – răspuns corect;

2 puncte – răspuns incomplet;

0 puncte – răspuns greșit;

Punctaj de referință:

29 itemi x 3 = 87

Calculul calificativului individual:

90 – 100% – CA;

60 – 90% – CD;

SUB 60% – NS

Datele obținute au fost consemnate în următorul tabel:

Tabel sintetic nr.6

Diagrama nr.8

Din rezultatele obținute în cadru evaluării finale, prezentate în tabelele sintetice nr.5 și nr. 6, reiese clar faptul că, față de rezultatele obținute la evaluarea inițială (tabelele sintetice nr.1 și nr.2), copii au înregistrat progrese, în ceea ce privește formarea deprinderilor de îngrijire a mediului, în schimbarea comportamentelor față de mediuși însușirea unor cunoștințe de educație ecologică. Acest lucru s-a datorat desfășurării unor modalității variate de activități: excursii și vizite, experimente, jocuri didactice, activități artistico – plastice.

Diagrama nr.9

CONCLUZII

Prin aplicarea probelor, care au vizat cunoștințe despre mediu și ocrotirea lui, am constatat că majoritatea preșcolarilor dețin cunoștințe despre elemente care alcătuiesc mediul (plante, animale, oameni) și mai puțin despre necesitatea păstrării unui echilibru între om și natură.

În urma efectuării cercetării am constatat ca preșcolarii vin din familii cu o serie de noțiuni eronate despre viețuitoare, fenomene ale naturii și cauzalitatea acestora, fără deprinderi de îngrijire a mediului și a propriei sănătăți. De aceea, am încercat să pun accent pe formarea deprinderilor practic – aplicative, dezvoltarea unui comportament pozitiv față de mediul înconjurător, cât și formarea convingerilor de natură ecologică.

Activităție desfășurate în toată perioada cercetării, am reușit să-i atragă pe copii în exersarea deprinderilor de comportare civilizată, în însușirea unor reguli de comportament oferindu-mi rezultatele scontate.

Modalitățile de realizare a educației ecologice alese în cadrul cercetării, au adus elemente de noutate față de activitățile cu care erau obișnuiți copii, i-au plasat în contact direct cu natura, i-au ajutat să o exploreze, să analizeze și să interpreteze singuri rezultatele, i-au învățat să exprime frumosul din natură prin diferite activități artistico – plastice.

Am pus accent mai mult pe latura formatică a învățării, încercând să ofer copiilor mai multă autonomie, mai multă inițiativă și motivație. Prin stimularea creativității, am determiat copii să înțeleagăvaloarea actului educativ, aceștia dorindu-și singuri să aspire spre realizarea scopului propus.

Dacă oferim copiilor modele pozitive, demne de urmat, le insuflăm dragostea pentru cunoașterea naturii, plăcerea de a fi în mijlocul ei, de a o ajuta să de conserve, până nu e prea târziu. La educarea sensibilității, a atitudinii copiilor față de sine și față de alții, la interiorizarea treptată a unor modele de conduită, contribuie valorizarea pozitivă a modelelor de interacțiune.

Experiența avută la clasă, cât și practica cercetării m-au făcut să ințeleg că, dacă îmi aleg instrumentele adecvate, pot ajunge la sufletul prescolarului, motivând copilul să devină participant activ la propria sa instruire.

CONCLUZII

Educația ecologică este procesul care se află la confluența dintre științele reale (biologia, chimia, geografia, fizica, etc.) și cele umanistice (legate de sistemele sociale: sociologia, psihologia, istoria, etc.), în care se îmbină armonios știința cu arta, iar noșiunile teoretice sunt fară efect dacă nu sunt transpuse în practică.

Educația ecologică reprezintă procesul de recunoaștere a valorilor și de înțelegere a conceptelor, în aspectul formării și deyvoltării deprinderilor și atitudinilor necesare pentru înțelegerea corectă și aprecierea interdependenței dintre om, cultură și factorii mediului înconjurător.

Aceasta presupune pe lângă formarea unui comportament corect față de mediul ambiant cât și implicarea activă și chibzuită în procesul de adoptare a deciziilor de mediu.

Punctul de plecare în realizarea acestei lucrări îl reprezintă experiența de viață a copilului și nevoia lui reală de cunoaștere. Competențele ce trebuie abordate în proiectarea unor activități centrate pe copil ca unic produs și beneficiar al procesului educativ sunt axate pe dezvoltarea capacității de observare, explorare și înțelegere a realității, formarea unor atitudini pozitive față de mediul înconjurător, exersarea unor deprinderi de ocrotire și îngrijire a naturii.

La nivelul vârstei preșcolare, educația ecologică ține de formarea deprinderilor și trăirilor afective. De aceea, am utilizat adevărate strategii de organizare a conținuturilor științifice, ținând cont de particularitățile de grup, de ritmul de dezvoltare al fiecărui copil și totodată de nevoile și interesele lui. Așadar, primul contact cu mediul și cu problemele sale, trebuie să îmbrace la această vârstă aspecte practice și să provoace trăiri emoționale. Este necesar ca preșcolarul să trăiască experiența de cunoaștere, să se angajeze în procesul cunoașterii să se implice în acest proces, să participe cu mult interes pentru a cunoaște cât mai multe din tainele naturii, din viața plantelor, animalelor, fenomenelor din natură, cât și contribuția omului la protecția mediului înconjurător.

În lucrarea realizată, am încercat să subliniez modul în care am aplicat, în cadrul activităților desfășurate, metode și procedee active, mijloace de învățământ adecvate, menite să contribuie la înlesnirea înțelegerii noțiunilor științifice, la însușirea cunoștințeloe, fenomenelor cât și la formarea deprinderilor și priceperilor de muncă prin efort propiu, urmărind o bună pregătire pentru viață.

Din experiența cumulată pe toată perioada activității mele, am observat că folosirea celor mai eficiente metode moderne, îmbinarea tehnicilor moderne cu cele tradiționale, folosirea mijloacelor audio – video activează întregul colectiv de preșcolari spre a-și însuși profund cunoștințele.

Pentru îndeplinirea obiectivelor specifice activităților privind cunoașterea mediului înconjurător mi-am propus să adaptez strategiile didactice cu privire la formarea deprinderilor practic – aplicative și de îmbogățire a unor conținuturi.

Astfel, am redus numărul numărul activităților statice, acestea fiind un prejudiciu în dezvoltarea fizică și psihică a preșcolarului, și am urmărit îndeapoape latura educativă și formativă a acestuia. În formarea unor noțiuni clare și corecte despre lumea înconjurătoare, am organizat un numaăr mare de activități de observare desfășurate în natură.

Am avut în vedere adoptarea unei atitudini receptive față de toate întrebările copiilor, referitoare la ce era nou pentru ei, să includ în structura activităților noțiuni noi, interesante, care să le stârnească interes și curiozitate, asigurându-i fiecărui copil șansa de a cunoaște tot ceea ce pentru el era necunoscut.

În întreaga mea activitate am căutat să realizez un echilibru între procesele afective, cognitive și volitive în cadrul activităților de cunoașterea mediului, pentru ca preșcolarii să-și dezvolte interesele de cunoaștere, spiritul de observație, imaginația creatoare.

Fișele de lucru variate folosite au constituit principala verigă a activităților pentru dobândirea, fixarea și aplicarea cunoștințelor.

Dezvoltarea personalității copilului sub aspect intelectual, moral și estetic, este un proces complex și de durată, la care trebuie să participe și să fie implicați toți factorii educativi responsabili.

Din acest motiv, consider ca educația preșcolarilor reclamă o preocupare deosebită din partea factorilor implicați în aceasta misiune dificila (famile, grădiniță, societate) în direcția dezvoltării cadrului optim pentru formarea și educarea cetățeanului de mâine.

Ca educatori, avem sarcina de a trezi încă de la cea mai fragedă vârstă, curiozitatea și interesul pentru cunoaștere în domeniul ecologic. Copilul trebuie să fie stimulat pentru a desfășura activități cu caracter demonstrativ și experimental, implecarea lui în îngrijirea mediului cuprinzând, în primul rând acțiuni practice, în care exemplul să fie adultul, educat în spiritul respectuluifață de natură.

BIBLIOGRAFIE

Lileu Alexandra – „O Conduită Ecologică Corectă” În Tribuna Învățământului Nr. 41/21 oct. 1991 pag. 5;

– Neculai Despina – „ Modalități de realizare a educației ecologice în învățământul preșcolar”, Rovimed Publishers, 2013;

Berca M., Ecologie generala si protectia mediului, Editura Ceres, Bucuresti,2000 Boca M. Elena & colab., Ghidul metodologic și aplicativ al educatoarei, Editura Eurodidact, Cluj Napoca,2006

Breben Silvia, Gongea Elena, Ruiu Georgeta, Fulga Mihaela, Metode interactive de grup- ghidmetodic, Editura Ares, București,2008;

Bucovală Carmen, Cândea M., Metode moderne de educație pentru mediu, Constanța, 2003;

Cătrună Liliana, Să ocrotim mediul înconjurător, Editura Coresi, București,2003;

Cătrună Liliana, Ecosfera. Viața și mediul ei natural, Editura Coresi, București,2003;

Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Pedagogia secolului XX, București,1980;

Ezechil Liliana, Lăzărescu P., Laborator preșcolar- ghid metodic, Editura V& Integral, București,2001;

Geamănă Nicoleta Adriana & colaboratorii, Educația ecologică la vârsta preșcolară mic îndrumar pentru educatoare, Editura Coresi, București,2008;

Șchiopu Ursula, Preșcolarul la porțile mileniului III, Revista Învățământului Preșcolar, nr. 1-2, București,2000;

Curriculum pentru învățământul preșcolar”-Editura Didactica Publishig House – București2009.

Cucoș Constantin – Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași1998.

Nicoleta Adriana Geamănă, „Educația ecologică la vârsta preșcolară – mic îndrumar pentru educatoare”, Editura Coresi S.A., București,2008.

Păun Emil & Iucu Romiță – „Educația preșcolară în România”, Editura Polirom, Iași2002.

Ciobotaru, Melania,2005, Educația ecologică în grădiniță, Editura CD Press, București.

Cucoș, Constantin,2006, Pedagogie, Editura Polirom, Iași.

Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, Ediția a II-a revizuită și adăugită, București, 2005.

„Curriculum pentru învățământul preșcolar”, Ed. Didactica Publishing House, 2009, p.37. Curs PRET, Modul 3, „Noi repere ale educației timpurii în grădiniță”, 2009, p.71;

Dicționar ecologic online;

Lucian Ciolan “ Învățarea integrată-Fundamente pentru un curriculumtransdisciplinar”, Editura Polirom, București, 2008;

Wilfried Vandaele “Manualul educatorului pentru utilizarea setului << Flopiși apa>> , << Flopi și aerul>>”, editat de Comisia European ă;

Site-urile: www.umbrelaverde.ro;www.trilulilu.ro;www.youtube.ro

Vasilica Duțu și colaboratorii “Activitatea integratădin grădiniță", EdituraDidactica Publishing House, București 2008, p.20.

ANEXA 1

Pot să ajut!

Colorează obiectele care se pot recicla, pentru a ajuta natura să rămână cât mai mult timp sănătoasă și bogată.

Încercuiește elementul diferit:

Ajută fetița să ducă pet-ul în coșul de reciclare

ANEXA 2

PROIECT DIDACTIC

Tema de studiu: „Cum este/ a fostși va fi aici pe pământ?”

Subtema:”Natura, prietena mea”

Tema activității: „S.O.S. Natura”

Activitate integrată tip IV: ADE în care sunt înglobate elemente din mai multe DE

Tipul activității: consolidarea cunoștințelorși deprinderilor

Forma de realizare: joc didactic

Scopul activității: Consolidarea cunoștințelor despre mediul înconjurătorși a modalitățilorde ocrotire a acestuia.

OBIECTIVE OPERAłIONALE:

DOMENIUL ȘTIINȚE:

1.Cunoașterea mediului:

a)cognitiv-informaționale

să înțeleagă cum interacționează cu mediul, ce probleme pot apărea și cum pot fi rezolvate;

să definească mediul, calitatea / degradarea mediului/poluarea;

să enumere sursele de poluare;

să motiveze necesitatea “ Umbrelei verzi”, de protejare a mediului (păsărilor și arborilor);

să formuleze un cod ecologic de conduită al grupei pentru protejarea mediului;

să conștientizeze importanța protejării mediului.

b) psiho-motorii:

– să mânuiasc ă materialele puse la dispoziție

c) afective:

să coopereze cu colegii în acțiuni de protecție a mediului;

să-și asume responsabilități cu privire la deciziile individuale/colective luate cu privire la protejarea mediului (păsărilor, arborilor).

2.Activitate matematică:

a) cognitiv-informaționale:

– să grupeze deșeurile după sursele de poluare: deșeuri menajere, stradale, industriale, provenite din construcții, provenite de la animale, refolosibile (sticla, hârtia, resturi de plante, resturi provenite din lemn ș.a.);

– să numere de la 1-10 recunoscând grupele;

– să rezolve probleme simple, în limitele 1- 10, pentru situații ecologice imaginare. b) psiho-motorii:

– să mânuiască materialele ecologice puse la dispoziție. c) afective:

– să coopereze cu colegii pentru rezolvarea problemelor de mediu.

DOMENIUL ESTETIC CREATIV

Educație muzicală:

cognitiv-informaționale:

să diferențieze auditiv “glasul păsărelelor”, “foșnetul copacilor”;

să intoneze corect, melodic cântecele înv ățate -“Imnul ECO”;

b) psiho-motorii:

– să asocieze mișcările sugerate de textul cântecului cu ritmul acestuia.

c) afective:

– să exprime starea sufletească creată de muzica audiată/interpretată.

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE

Educarea limbajului

cognitiv-informaționale:

să perceapă ideea unui text, urmărind indiciile oferite de imagini;

să asocieze cuvântul scris cu imaginea corespunz ătoare;

să utilizeze desene, etichete, simboluri pentru a transmite semnificație;

să descopere că scrierea îndeplinește anumite scopuri, cerințe sociale;

să “citească” îndemnuri simple pentru protecția naturii.

b) psiho-motorii:

– să utilizeze efectiv instrumentele de scris stăpânind deprinderile motrice elementare necesare folosirii acestora.

c) afective:

să coopereze cu colegii;

să participe activ la luarea deciziilor.

Sarcina didactică: Utilizarea noțiunilor de mediu în descriereași explicarea unor fenomeneecologice și a relațiilor din mediul natural.

Regulile jocului: Copiii îl ajutăpe “Naturel “săsalveze Natura respectând regulile jocului:Descifrează semnalul SOS, alcătuiesc propoziții simple și dezvoltate răspunzând la întrebările specifice “Exploziei stelare” identifică sursele de poluare, le denumesc, găsesc soluții “Eco“ salvatoare. Se apreciază răspunsurile copiilor, soluțiile Eco găsite.

Mijloace didactice:șepcuțe verzi,șorțulețe verzi, umbrele verzi, jetoane cu păsări, jetoane cuarbori, panouri, laptop pentru proiectat/prezentări documentare, imagini care reprezintă poluarea apei, aerului, solului,CD- soft educațional ”Micul ecologist”, siluete cu păsări și arbori, “containere” pentru colectarea de șeurilor, deșeuri (provenite din: resturi menajere, hârtie, peturi, sticle);

Elemente de joc: Surpriza, întrecereape echipe, aplauzele, mânuirea materialelor, executareaunor mișcări sugerate de text.

Strategia didactică:

Metode și procedee: Observația, conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, lucrul înechipă, lucrul în perechi, explozia stelară, metoda ciorchinelui.

Panouri cu “Îndemnuri ecologice”: “ NU RUPE CRENGILE”, NU ZGÂRÂIAȚI SCOARȚA COPACILOR!“; NU ARUNCA ȚI HÂRTII PE STRAD Ă”! FII ECONOM!”;

“ECONOMISEȘTE!”, “REUTILIZEAZĂ!”, “RECICLEAZĂ!”, “PLANTEAZĂ!”, “ALEGE ECO! “NU ARUNCA GUNOI PE STRAD Ă”!

Forme de organizare: Frontală, în perechi, pe echipe.

ANEXA 3

Proiectul educațional

„Micii prieteni ai naturii”

Argument

Politicile educaționale ce converg spre realizarea unei dimensiuni europene in educație , ne oferă sa fim parte activa la provocările lumii contemporane : explozia demografica , imigrația și interculturalismul , amploarea tehnologiei și societatea informațională , poluarea mediului . Educația pentru protecția mediului capătă astfel o noua dimensiune în cadrul curriculumului național . Acțiunea educativă are în vedere un ansamblu foarte cuprinzător si vast de obiective cognitive , afectiv-atitudinale si practic acționale. Scopul este de a iniția și promova o atitudine responsabilă față de mediu , de ai face pe preșcolari să conștientizeze de mici pericolele unei degradări accentuate a mediului ambiant.

Copiii , trebuie să fie ajutați sa înțeleagă că fără plante nu ar putea respira , nu s-ar putea hrăni, deci nu ar putea trăi. Contactul nemijlocit cu natura oferă copiilor multiple și noi posibilități de cunoaștere a unor aspecte ale legăturilor dintre acestea , a cauzelor care le determină , urmările pe care le au . Să educăm copiii să trăiască înconjurați de verdeață , casele noastre să le înfrumusețăm cu grădini , orașele cu păduri , țările cu rezervații naturale în care să protejăm si să plantăm plantele folositoare vieții și sănătății oamenilor.Nici un efort nu este prea mare atunci când vrem să îngrijim și să protejăm natura. Astfel la vârsta ,, de ce-urilor” copilul din grădiniță manifestă o curiozitate și o dorință de explorare deosebită a realității înconjurătoare .Toate aceste dorințe de cunoaștere trebuie canalizate spre înțelegerea corecta și sănătoasă a naturii , darurilor de neprețuit pe care cu generozitate le oferă.

În activitățile desfășurate, educatoarea va creea un climat favorabil manifestării curiozității, a acțiunii directe a copilului cu materiale, un climat stimulativ al exprimării verbale si comunicării între copii.

PUNCTE TARI:

copiii preșcolari vor descoperi și învăța diferite aspecte legate de mediul înconjurător, de respectarea normelor față de acesta;

– va exista o învățare prin colaborare între preșcolari – educatoare, parteneri.

-existența unui colț ecologic în fiecare sală de grupă;

-dorința cadrelor didactice de a se implica în acest proiect;

PUNCTE SLABE:

-posibil ca nu toți copiii (preșcolari) să trateze cu interes acest proiect și să nu se implice;

– indiferența familiilor preșcolarilor față de temele planificate și absența dorinței de a se implica în desfășurarea lor.

OPORTUNITĂȚI:

– colaborare cu alți factori educaționali

– implicarea grădiniței în rezolvarea problemelor și semnalarea acestora

METODE DIDACTICE ȘI TEHNICI DE LUCRU:

Observația, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea, descoperirea, învățarea prin cooperare, dezbaterea, lucrul în echipă, gândiți-lucrați în perechi, brainstorming-ul de grup și individual, ciorchinele, turul galeriei, cubul; întâlniri cu specialiști, vizionare de casete video, prezentare de imagini foto, expoziții foto și cu lucrările copiilor.

Identificarea GRUPULUI ȚINTĂ sau beneficiarii proiectului.

Grupul țintă reprezintă destinatarii finali ai acțiunii unui proiect.

Trebuie precizat că grupul țintă este o noțiune distinctă de echipa de lucru a proiectului.

– copii preșcolari;

– cadre didactice: educatoarea grupei;

– părinți dornici să susțină proiectul, ai copiilor preșcolari;

Formularea și enunțarea scopului și obiectivelor

În cadrul proiectului educațional „Micii prieteni ai naturii”voi urmări:

Scop:Stimularea motivației pentru protecția naturii și formarea comportamentului ecologic adecvat și derularea de acțiuni concrete de protecție a mediului înconjurător.

Obiective:

Sprijinirea copilului pentru a manifesta interes și curiozitate pentru cunoștințele din domeniul ecologiei.

Stimularea copilului pentru a desfășura activități cu caracter experimental și demonstrativ prin care să contribuie la păstrarea sănătății mediului (reciclarea de materiale, îngrijirea unor spații verzi)

Educarea capacității de a ocroti și respecta natura.

Educarea copiilor în sensul păstrării sănătății mediului în care trăiesc.

Antrenarea lor în activitățile menite să contribuie la îngrijirea unor arbori, a spațiului verde

Vizitarea unor rezervații naturale, a unor amenajări speciale destinate creșterii unor plante și animale care sunt ocrotite prin lege.

Stabilirea echipei de proiect și a partenerilor:

Stabilirea bugetului proiectului

Planificarea bugetului are ca scop sa raspunda la întrebarea ,,Cât costă resursele necesare derularii proiectului și cum acoperim acoperim aceste sume?”

Practic, sunt evaluate toate costurile, atât cele în bani, cât si cele în timp si resurse umane.

În cadrul proiectului educațional Micii prieteni ai naturiivom identifica următoarele resurse:

UMANE

copiii preșcolari;

cadre didactice: educatoare;

părinți dornici să susțină proiectul;

reprezentanți

televiziunea locală

revista școlii

MATERIALE

– plante; animale și alte viețuitoare;

– albume, poze, pliante, cărți și-mijloace audio-video;

-aparatură modernă: calculator, microscop și diverse ustensile de laborator

– roci, pietre, nisip, apă etc.

– materiale din natură, cărți ilustrate, enciclopedii, planșe cu imagini, albume, carioci, lipici, acuarele, aparat foto.

FINANCIARE: venituri extrabugetare ( sponsorizări);

DE SPAȚIU

sala de grupă, curtea grădiniței, parcul comunei, pădurea din apropierea comunei

RESPONSABILITĂȚI

-realizarea activităților pe temă ecologică lunar, răspund cadrele didactice

PARTENERI:

reprezentanți ai comunității locale

TERMEN 1an

Structurarea activităților:

În cadrul proiectulului “Micii prieteni ai naturii” voi desfășura urmatoarele activități conform graficului de mai jos:

CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR:

Evaluarea rezultatelor

Evaluarea rezultatelor în cadrul proiectului „Micii prieteni ai naturii” se va realiza prin:

Expoziție de fotografii realizate în timpul desfășurării proiectului;

Portofoliul și Jurnalul proiectului – cu lucrări artistico-plastice (desene, picturi, modelaje) și practice realizate de copii în timpul proiectului;

Înregistrări audio-video din timpul derulării proiectului;

Revista „Micul ecologist” (revistă editată de educatoare, părinți și copii).

Jocuri didactice

Finalitățile propuse în urma desfășurării proiectului

Proiectul “Micii prieteni ai naturii” va avea un impact deosebit asupra copiilor preșcolari datorită:

– utilizării metodelor interactive, a procedeelor și tehnicilor de lucru, care le-a sporit încrederea în forțele proprii;

– apropierii lor de mediul înconjurător;

– însușirii unor norme de comportament eco-civic;

– formării unei atitudini dezaprobatoare față de cei care încalcă normele ecologice.