Huțulii – o etnie misterioasă din Bucovina Absolvent: Botezat Mihai București -Decembrie, 2015 – 2 CUPRINS Cuprins……. [600929]

INSTITUTUL NAȚIONAL PENTRU CERCETARE ȘI
FORMARE CULTURALĂ

Lucrare de absolvirea cursului
BAZELE MUZEOLOGIEI

Huțulii – o etnie misterioasă din
Bucovina

Absolvent: [anonimizat], 2015 –

2

CUPRINS

Cuprins…. ………………………………… …………………………………………………………………. ……………. 2
Afiș .. …………………………………………………………………………………………….. ……… ………………… 3
Ideea expoziți ei………………………………………………………………………………. ……… ………………… 4
Ghidaj…………………………………………………………………………………………….. ……… …….. …………. 6
Capitolul I. Repere geografice, istorice și socio -culturale asupra etniei huțule din
Bucovina………………………………………………………………………………………….. ………. ……………….. 8
Capitolul I I. Plan de expunere………………………………… …………………….. …………………………. 1 8
Capitolul III. Activități educative …………… ……………………….. …………………… …………………… 35
Capitolul IV. Echipa care va realiza expoziția ……………………….. …………………………. ………… 36
Bibliografie:……………………………………………………………………………… …………………………….. 37
Anexe…………………………………………………………………………………… ………………………………… 3 8
 Bugetul……………………………………………………………………………………………… …………. 38
 Referat…………………………………………………………………………. ……….. ……………. ………. 3 9
 Planul expoziției …………………………………………………………… ………. ……………………… 40
 Invitație vernisaj închis ………………………………………………………………………………….. 41
 Invitație vernisaj închis ………………………………………………………………………………….. 42

3

PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CÂMPULUNG MUZEUL „ARTA LEMNULUI”

Huțulii – o etnie
misterioasă din Bucovin a

MUZEUL „ARTA LEMNULUI”
20 decembrie 2015
ora 18
PARTENERI / COLABORATORI :
Școala Profesională Specială
Solist vocal Felicia Oblezniuc
Grupul vocal -instrumental „ Izvorașul”

SPONSOR I
SPONSOR

4
Ideea expoziției

Pornind de la o cercetare asupra populației huțule din Bucovina, având în expoziția
în aer liber o casă huțulă din satul Ciumârna , comuna Vatra Moldovițe i, județul Suceava, casă
al cărei interior încă nu a fost organizat, mi -am propus ca temă pentru această lucrare de
absolvire a cursului de formare profesională Bazele Muzeologiei tocmai organizarea
interior ului unei case huțule , surprinzând un moment important pentru viața spirituală
huțanilor și anume Ajunul Crăciunului, folosindu -mă d oar de bunurile culturale pe care le
deține Muzeul ”Arta Lemnului” în depozitele sale și care dau mărturie asupra acestei etnii.
În organizarea expoziției voi fi ajutat de colectivul muzeului pe care i -am menționat
în capitolul IV al lucrării , pentru vernisaj și activitățile educative voi avea sprijinul unor
parteneri / colaboratori ai instituției noastre, iar bugetul va fi a sigurat din fonduri proprii și
sponsorizări.
Nu se va percepe taxă de vizitare pentru expoziție. Va fi pus în vânzare un CD de
colinde românești și huțule interpretate de copiii din Grupul vocal – instrumental „Izvorașul”.
Coperta CD -ului va fi un mini -catalog al expoziției cu imagin din expoziție i și câteva texte
sugestive.
Expziția va avea un vernisaj închis pe data de 19 decembrie ora 18:00, adresat
sponsorilor și proprietarilor de pensiuni de pe raza Ocolului Câmpulungului Moldovenesc în
vederea stab ilirii unui plan de promovare reciprocă. Vernisajul deschis va avea loc a doua zi,
la ora 18:00, conform anunțului din afiș.
Atât la vernisajul închis, cât și la cel deschis, copiii din Grupul vocal – instrumental
„Izvorașul” din comuna Izvoarele Suceve i (comună locuită în mare parte de huțuli) vor cânta
colinde în limba română și în limba ucraineană, dialectul huțul.
Pentru partea de protocol participanții de la vernisajul închis sunt invitați în crama
muzeului unde vor fi pregătite de către PENSIUNEA BUCOVINA preparate de post c are
reiter ează masa cu cele 12 feluri de mâncare din Ajunul Crăciunului . Aici vor fi colindați din
nou și primi cadou CD -ul de colinde . Gazda (muzeul) va răsplăti colindătorii cu mere și
covrigi, iar invitații vor avea la disp oziție un bol pe care va fi scris mesajul „DĂRUIND VEI
DOBÂNDI” .

5
Activitățile eduvative menționate la capitolul III se vor desfășura timp de 5 zile în
intervalul 20 – 24 decembrie 2015.
Sumele necesar e achiziționării materialelelor pentru realizarea ornam entelor de
Crăciun, precum și costurile de realizare a 300 CD -uri de colinde și a 300 de mini -ghiduri vor
fi asigurate prin sponsorizare de către firma CALCARUL SA.

6
Ghidaj
„Noi, huțanii, am fost așezați în munții aceștia de cătră Domnul Dumnezeu dintru
începutul lumii. Și tot ne -au cuprins și ne -au ros neamurile străine, iar noi ne -am tras tot cătră
locuri singuratice și slobode. Așa eu, văzând că pier și mă înăbuș, m -am suit pe Căliman, mai
aproape de Dumnezeu. Ș -aici am să mor. Iar după ce -oi muri, băieții și fetele mele s -or
amesteca cu noroadele.“1 (Mihail Sadoveanu – Țara de dincolo de negură, 1926)
În câteva cuvinte, parte din istoria huțulilor!
Însă nu este deloc ușor să pornești pe urmele unui neam uitat de secole prin munții
Bucovinei de Nord. Îți trebuie răbdare și picioare bune, care să te poarte neostenite,
curiozitate și o dorință mare de cunoaștere. Pentru că h uțulii sunt un trib vechi de munte,
risipiți de -a lungul Carpaților, începând din Polonia și până în Maramureș și Bucovina. În
țară, ei pot fi găsiți la Moldovița, Argel, Breaza, Moldova Sulița, valea Suhei (zona Ostrei),
Cârlibaba și în zona Maramureșului, unde sunt din ce în ce mai puțini, fiind asimilați de
ucraineni.
Prin expoziția temporară ”Huțulii – o etnie misterioasă din Bucovina”, ne propunem să
surprindem aspecte din viața acestor oameni ai muntelui. A pătrunde în intimitatea unei case
înseamnă posibilitatea de a -i cunoaște pe cei care trăiesc acolo. Astefel îți vine mai ușor să le
înțelegi obârșia, să le descoperi tradițiile, portul, ocupațiile, felul lor de a fi. Și devine
interesant huțulul, pentru că prin felul lui de -a fi este om ul momentului. El trăiește clipa! Nu
se gândește ce a fost ieri sau ce va fi mâine. Dacă astăzi i -a fost bine și e mulțumit, totul este
bine. El nu privește lumea în ansamblul ei, o privește punctual. Și ajungi să afli că există
oameni care n u au avut dorința de a -și păstra istoria, identitatea, memoria strămoșilor sau de
a-și cultiva originile, devenind oar ecum copiii orfani ai istoriei .
„Pe lângă că sunt puțini și încep să fie rupți de pădurea în care au trăit strămoșii lor
sute de ani, huțanii mai au și o problemă politică. Nu reușesc să fie recunoscuți ca minoritate,
atât pentru că au fost foarte puțini care s -au declarat la recensământ ca fiind huțani, cât și
pentru că Uniunea Ucrainienil or, mult mai numeroasă, susține la Guvern și la Parlament că
huțanii sunt de fapt ucrainieni. Le -au întocmit și o bibliografie și le aduc copiilor cărți din
Ucraina „ca să învețe de unde au plecat strămoșii lor. Mai mult, de curând, la intrarea în unele
sate în care trăiesc huțani au apărut plăcuțe cu numele lo calității în limba ucrainiană. Puteau

1 Mihail Sadovenu, Țara de dincolo de negură , 1926

7
să pună și plăcuțe în ebraică, asta nu este un motiv de supărare. Nici cărț ile pe care le împart,
nici promisiunile pe care le fac familiilor de huțani nu sunt motiv de supărare. Dar am vrea să
nu ne mai împingă așa de la spate și să nu ne mai bată capul zicându -ne «voi, huțanii, trebuie
să mergeți cu ucrainienii». Unde să mergem ?”, oftează Casian Balabasciuc, ,un urmaș de
seamă al huțulilor de pe meleagurile Bucovinei .
Deprinși cu sihăstriile, înfrățiți cu ținuturile fără poteci, din zonele înalte ale munților,
au supraviețuit ageri și vicleni într -o lume în care doar cei mai put ernici au șanse. De când se
știu, huțulii trăiesc într -o încrengătură de neam care își lasă moștenirea de spiritualitate și
tradiție de la bunici la nepoți.
Misterioși și discreți, asemenea locurilor în care și -au înfipt rădăcinile, huțulii rămân o
enigmă pentru călătorul însetat de cunoaștere…, o etnie neelucidată. Oameni imprevizibili și
adânci ca pădurile, în preajma cărora și -au așezat casele, suspicioși și prudenți ca
sălbăticiunile codrilor, susțin că sunt de un alt neam, deși nu -și cunosc istoria. Po ate și din
cauză că nu obișnuiesc să și -o scrie, cum nici dacii nu și -au scris istoria lor. Iubitori de natură,
și-au însușit libertatea și liniștea ei, adăpostindu -și casele în inima pădurii, feriți de legile
oamenilor. Singura lege le -a fost Dumnezeu, aș a cum L -au putut înțelege în sufletele lor
răzvrătite și neînduplecate…“, este de părere Casian Balabasciuc în prefața cărții sale „Stranii
povestiri huțule“.

8
CAPITOLUL I
Repere geografice, istorice și socio -culturale asupra etniei huțule din Buco vina

a) Despre origini
Considerați a fi un grup subetnic ucrainean , huțulii sunt regăsiți în Bucovina,
Maramureș , Transcarpatica și Pocuția . În România ocupă arealul aferent comunelor
Brodina, Breaza, Cârlibaba, Moldova -Sulița, Moldovița, Izvoarele -Suceve i, Vatra
Moldoviței și Ulma (din județul Suceava) precum și al comunelor Bistra, Poienile de sub
Munte, Repedea, Rona de Sus, Ruscova și Vișeu de Sus (din județul Maramureș).

Harta Bucovinei și teritoriilor locuite de huțuli

Despre originea lor s -au emis numeroase teorii argumentate mai mult sau mai puțin,
dar deosebit de controversate, chiar una pe alta excluzându -se și din păcate fără rezultate
clare, definitive. S-a spus despre ei că ar fi resturi slavizate de sc iți, goți, cumani și mongoli
sau u n amestec rezultat, după unii, din ro mâni și ,, ruteni”, ori după alții din diferite alte
elemente etnice.

9
De pretinsa lor origine cumanică se leagă și una dintre explica țiile date numelui de
huțul. E. Kaluzn iacki, în excelentul lui studiu, argumenta că h uțanii ar fi uzi (cumani), care s –
ar fi românizat mai întâi și ar fi trăit ca atare în Maramureș, unde sunt semnalați la anul 12852.
De la numele acestor uzi( germ. Uzen) ar proveni partea întâi a cuvântului huțul, iar „–ul” ar
fi articolul românesc3.Teori a originii cumanice a huțulilor nu mai are astăzi decât o valoare
istorică. De altfel trebuie precizat că uzii nu erau cumani, ci sunt pomeni ți ca neam aparte,
din aceeași familie, turcică cu pecenegii și cumanii, cu care erau inrudiți ca limbă. Nici
etimologia cuvântului huțul, amintită mai sus, n -a fost acceptată. Nu știm care era numele
acestor uzi în limba lor. În cronicile rusești apar sub numele de uzy4. Se pare că „ț”, care de
altfel nu constitue singura dificultate a etimologiei, se găsește numai î n pronunțarea
germanică a numelui acestui neam.
Nicolae Iorga arată că numele derivă din cuvântul “huț”, nume peiorativ dat de
populația de la șes, care se ocupa cu agricultura, celei de la munte, care se ocupa cu păstoritul.
Acest cuvânt este analog celui de „moț”(rom) și „cut”, pe care străin ii l-au transformat în
„huculy“5. Cuvântul trebuie să -și fi menținut în părțile nordice nuanța de
„huț”, iar spre sud și vest cea de “moț”, asemenea cuvântului Vorona care are forma
aceasta spre nord, cea de Voroneț s pre vest și Vrancea spre sud. Gh. Nimigeanu
concluzionează că numele de „ huțani” este dat de populația de la șes acestor munteni. La
început numele de „Huț”, de unde derivă și cel de huțul a avut sens peiorativ, dar cu timpul
acest înțeles s -a ameliorat ș i s-a extins asupra întregii populații muntene, care prezintă
anumite caractere distincte față de alte populații cu care vin în contact. Cu atât mai mult este
întărită această părere, cu cât chiar muntenii din alte părți, m oții din Apuseni și -ar trage
nume le din cuvinte care la început au avut sens peiorativ 6.
De altă părere este e tnograful Iuri Boberski din Linov care în jurnalul ,,Grajda” dă o
altă interpretare sensul ui cuvântului ,,huțul” având la bază dicționarul sanscrit. Sanscrita e
limba emigranțilo r de pe actualele teritorii ale Ucrainei care s -au stabilit în India în secolele
IV-III înainte de Hristos. De aceea și în prezent sanscrita are peste 600 cuvinte ucrainești;
astfel s -a ajuns la concluzia că acest cuvânt – Huțulia – este compus din ,,huțu” care înseamnă
zgomot și ,,lia” care înseamnă cursul, deci în concluzie avem posibilitatea să ne gândim la

2 F. Milosich și E. Kaluzniacki, Uber die Wanderungen der Rumunen in den dalmatinische Alpen und den
Karpaten , Viena, 1879, p.58.
3 N. Drăganu, Românii în veacurile IX -XIV pe baza toponimiei și onomasticii , București 1933, p.421.
4 I. Pătruț, Fonetica graiu lui huțul din Valea Sucevei , București, 1957,p.8.
5 Nicolae Iorga, Documente privitoare la istoria românilor, vol XIV, 1935, p.85 -86.
6 Ion Nistor, Românii și rutenii în Bucovina, București, 1915,p.31 -33.

10
cursul zgomotos al apelor de munte. De la această descifrare se ajunge la concluzia că această
populație a trăit și trăiește de mai multă vreme în zon a precarpatică și carpatică. Sigur, cu
timpul, huțulii, caută noi locuri și pătrund în zonele virgine ale Carpaților.7
Ioan Drăgușanul în lucrarea , „Breaza, satul primei iubiri a lui Iraclie Porumbescu ”
face o succintă prezentare a teoriilor care s -au enunțat în legătură cu originile huțulilor. Astfel
aflăm că de pildă, Kochkov îi considera inițial, „traci sau sciți românizați, apoi slavizați”.
Ulterior, revenind asupra temei, îi cataloga drept goți, cumani sau mongoli românizați și apoi
slavizați. Chiar și poetul național al românilor, Mihail Eminescu remarcă etnia huțulă,
considerând -o nimic altceva decât descendenta unor daci slavizați . Fischer și Kozak susțineau
că huțanii ar reprezenta resturi cumanice, opinie preluată și de Em. Grigorovitza și de E .
Kaluzniacki . Diefenbach îi vedea drept malo -ruși, V. Suchiewici întrezărea o „mlădiță a
poporului rutean”, în vreme ce Wolkow le căuta rădăcinile prin munții Caucaz. E. Pol
considera că huțanii formează „tipul slav nealterat”, iar praghezul Lubor Niederl e descifra în
ei „o enigmă a etnologiei slave”. Vladimir Kubijovici, mai vag, îi considera „amestec slav cu
populația sud -estică”, părere oarecum preluată și de Iancu Nistor, care vedea în huțuli o
„populație s lavă cu suport etnic românesc”.8
Altă opinie precum descinderea d in civilizaț iile celtice vechi nu face decât să
adâncească misterul, deși după cum vom putea remarca î n expoziție, podoabele huțule ar
putea conduc e și spre o astfel de variantă.
Dacă avem în vedere modul de viață al huțulilor din v echime, unele obiceiuri, nu chiar
lăudabile, cum ar fi stilul de viață prădalnic, plăcerea de a bea, lipsa de interes față de istoria
lor, sau obiceiul ca la moartea unui membru al comunității să se veselească prin jocuri și farse
la privegherea mortului, dar și prin cultul bradului , găsim asemănări izbitoare cu vechiul
popor dac , cu care, deși există relativ puține informații, putem să facem o asemenea
comparație.
În fața atâtor ipoteze și păreri despre originea huțulilor, care mai de care mai plină sau
mai lipsită de certitudine, singurii care nu au fost preo cupați de acest aspect , păstrându -și
limpezi adâncimile cugetului, au fost chiar huțulii. Dacă i -a întrebat cineva vreodată despre

7 Laura Profir, Aspecte de etnografie și folclor ale comunității huțule , http://www.luceafarul.net/aspecte -de-
etnografie -si-folclor -ale-comunitatii -hutule -1
8 Ion Drăgușanul, Breaza, satul primei iubiri a lui Iraclie Porumbescu, Editura „Mușatinii”, Suceava, 2011, p.
108

11
originile lor au răspuns fie că sunt ruși, fie că sunt ucraineni sa u români, însă de fiecare dată
au adăugat că, de fapt, sunt oameni liberi, ai munților.9
O certitudine însă este faptul că această populație o regăsim în bazinele superioare ale
Moldoviței și Moldovei, valea Sucevei și valea Putilei, către Ceremuș, precum și faptul
că astăzi este aproape asimilată.
Datele statistice oficiale arată că în anul 1774, administrația austro -ungară identifică în
Bucovina 6750 huțuli,10 cifră care va crește în următorii ani. În Dic ționarul geografic al
Bucovinei al profesorului Em il Grigorovitza, editat în anul 1908 , se specifică faptul că la acea
dată erau în jur de 25000 de oameni , care "formează de fapt o populațiune osebită". Creșterea
specatculoasă a numărului de huțuli este explicată prin imigranții veniți dinspre Galiția înt re
anii 1787 -1849, ca urmare a politicii imperiale de încurajare a populării ținutului Bucovinei și
a creării unui mozaic etnic.
Din mot ive diverse huțulii au preferat cu timpul să se declare români, astfel că în
statisticile de azi etnia nu mai este preze ntă, chiar și în localitățile recunoscute că aveau o
populație majoritar huțulă. De pildă, așa cum aflăm din ghidul turistic – schiță monografică a
Moldoviței, la începutul secolului al XX -lea circa 80 % din populația locală era de etnie
huțulă: Rușii Mol doviței cu 2244 locuitori, Dubul cu 181, Argel cu 275, Demăcușa cu 177,
Secrieș cu 4 locuitori și Rașca 374 locuitori. Azi în Moldovița nici un locuitor nu se mai
declară huțul, deși foarte mulți sunt cei care își recunosc originea huțulă.11

b) Ocupații și me șteșuguri
Caracterul misterios al acestor oam eni este î ntreținut și de modul lor de viață, ei
alegâdu -și ca adăpost zonele păduroase ale Bucovinei. De aici decurge o profilare a lor pe
ocupații legate strict de natură. Pentru că puținul loc arabil era obț inut prin lăzuire, nu
încadrăm agricultura între ocupațiile de bază ale huțulilor. Mai curând culesul din natură
asigura o mică parte din hrana lor. Trăind în munți, culesul ciupercilor și a l fructelor de

9 Casian Balabasciuc
10 Tancred Bănă țeanu, Arta populară Bucovinerană , Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării
artistice de masă al județului Sceava, 1975, p. 35
11 Casian Balabasciuc

12
pădure, precum și cel al plantelor din flora sponta nă folosite fie de leac, fie pentru a vopsi lâna
au constituit o ocupație sezoniera, dar cu caracter continuu.
Ca ocupații de bază însă, menționăm creșterea vitelor și exploatarea masei lemnoase .
Fiindcă animalele din gospodărie reprezintă sursa principa lă de trai, grij a pentru acestea era
deosebită. S pre exemplu, relația dintre huțul și cal a fost una specială, de multe ori, viața
omului depinzând major de caii huțuli, rasă perfect adaptată la condițiile aspre ale vi eții în
munți.
Trăind în codrii secula ri ai Bucovinei, au deprins tainele lemnului , încât l -au
transformat în materie principală, reușind să ducă știința prelucrării lemnului la rang de artă.
Recoltarea acestuia în anumite zile ale iernii în strânsă legătură cu fazele lunii reprezintă
factori care influențează durabilitatea lemnului. Nu întâmplător se poate observa astăzi
sănătatea bârnelor din pepereții unor case de peste 200 de ani. Este un adevărat ritual în ceea
ce privește tăierea lemnului și anume: înainte de a se apuca de tăiat, huțanul mergea la
preotul din sat care îl blagoslovea și îi citea o rugăciune ca Dumnezeu să -l păzească de
posibile accidente sau de atacul neprevăzut al animalelor sălbatice. Apoi, după ce ajungea în
pădure , îngenunchea în fața copacului pe care urma să -l taie, spune rugăciunea ,, Tatăl nostru”,
apoi cerea iertare bradului/copacului pentru că urma să -i ia viața.
Tot din lemn era confecționat mobilierul precum și cele mai multe obiecte de uz
gospodăresc.
Traiul izolat și discret l -a făcut pe huțul ca în interioru l gospodăriei sale cu ocol întărit
să să îngrijească a avea toate cele necesare realizându -și propriul microunivers. Despre
modul în care huțulii și -au dobândit pământurile mai povestesc și azi bătrânii. Ținuturile fiind
preponderent împădurite exista o p oruncă domnească ce permitea ca cei care lăzuiau pădurea
să fie recunoscuți ca stăpâni pe terenul astfel obținut. Toată pădurea câtă o puteau înconjura
într-o zi de mers călare, făcând semne de hotar cu toporul pe arbori, le revenea în stăpânire.
Apoi în mijlocul acestor suprafețe deschideau câte o tăietură în care își ridicau case și grajduri
cu lemnul din arborii doborâți întemeindu -și astfel gospodării în mijlocul pădurilor. Cu
timpul lărgeau aceste ochiuri pentru a dobândi terenuri agricole. Poate di n cauza acestui
obicei chiar și în zilele noastre huțulii obișnuiesc frecvent să -și mute discret îngrădirile în
interiorul fondului forestier lărgindu -și astfel proprietățile.

13
Bogăția cinegetică a spațiului locuit de etnia huțulă, precum și simțurile dez voltate ni -i
descoperă ca vânători și braconieri iscusiți. Arma de foc, corneciul pentru praf de pușcă și
baltagul, capcane ingenios meșterite erau instrumente nelipsite care asigurau de multe ori
hrana întregii familii.
Prelucrarea osului, prelucrarea me talului, încondeierea ouălor, țesutul, podoabele
realizate atestă măiestria și totodată sensibilitatea acestor oameni căliți în vitregia munților.

c) Religia huțulilor
Din punct de vedere religios, huțulii sunt creștini ortodocși de rit nou sau de rit vechi.
Deși în viața de zi cu zi se întâmplă să încalce învățăturile bisericești, mentalitatea
lor înclinând către acea libertate de conștiință care le permite aproape orice manifestare
izbucnită din propria personalitate, mândri și nepăsători față de reguli, e i respectă totuși cu
strășnicie sărbătorile și participă la slujbele religioase. La cele două mari evenimente creștine
de peste an, Crăciunul și Paștele se adună în mod deosebit cu mic, cu mare la biserică și
marchează aceste două momente prin manifestări inedite .
Contrar acestui fapt , huțulii au fost mereu depozitarii unor mari mistere legate de
vrăjitorie. Poate că modul lor de viață legat de singurătatea munților și de atmosfera
tenebroasă a codrilor copleșiți de cețuri le -a sporit renumele de vrăjitor i. Povești și amintiri
ale bătrânilor huțuli aduc în atenție frecvent evenimente legate de practici oculte, întâmplări
greu de crezut, dar mărturisite cu atâta convingere încât pot pune pe gânduri pe oricine.
De magia neagră a huțulilor se leagă poveștile cu demoni, cu duhuri ale pădurilor, dar
și practici cum ar fi influențarea destinului, legarea sau dezlegarea unor blesteme, anihilarea
dușmanilor, luarea manei de la vite, sporirea sau distrugerea avutului. Vrăjitorii huțanilor se
numesc solomonari și erau renumiți pentru puterile lor magice . Despre e i se spune că alungau
grindina, aduceau și luau norocul, tămăduiau bolile. De la ei puteai să cumperi un „băiat”,
adică un drac, care îți rămânea slugă tot restul vieții cu condiția să nu -i spui vreodată pe n ume.
O astfel de slugă îți aducea belșug, dar nu apucai să te bucuri de el, pentru că sufletul
„stăpânului” se golea, și odată cu „băiatul” îți intrau în casă bolile, certurile, pizma.
Solomonarii puteau să descânte și armele huțanilor, astfel încât să uci dă fără greș orice

14
sălbăticiune. Și aici era însă o lege. Nu aveai voie să omori decât parte bărbătească și, dacă nu
aveai nevoie, nu se cuvenea să iei viața unei sălbăticiuni.12

d) Tradiții și obiceiuri
Viața modernă, tendința de adoptare a facilităților, d ar și a avantajelor aduse de tehnică
l-au smuls pe hu țan din singurătatea muntelui, atrăgându -l, ca de altfel pe oricare dintre noi,
către o justificată tendință de neîmpovărare a vieții . Doar că deschiderea aceasta a insemnat
transformarea unui mod de via ță și inevitabil , pierderea unor tradiții ale acestei etnii. Tot mai
puține dintre ele se regăsesc în viețuirea generațiilor tinere, iar o dată cu trecerea la cele
veșnice a bătrânilor satului , parcă se mai adâncește acest gol.
Tradițiile huțule, atâtea c ăte s-au mai păstrat, sunt legate de momentele importante din
viața omului (botez, nuntă, înmormântare), sunt legate de sărbătorile creștine ( Paștele,
Crăciunul, Bobotea za, Sânzienele, Sf Gheorghe), sau sunt legate de alte aspecte din viața de zi
cu zi ( la exploatarea pădurii, la construirea casei, la zidirea vetrei, la mutarea în casa nouă).
În Ajunul Crăciunului de pildă, huțulii au obiceiul de a ține post negru până la apusul
soarelui. După ce preotul satului le binecuvânta casele, ei se strângeau în j urul mesei care era
pregătită d upă datină cu 12 feluri de mâncare de post astfel: pe masă se așează un strat de
otavă în semn de belșug, după care, peste fața de masă se petrece o fundă roșie în formă de
cruce. Apoi se rânduiesc cele 12 feluri de mâncare de post (grâu fiert, bob, hribi cu usturoi,
sarmale, fasole, piroște, mere coapte, compot de prune afumate, gogoși, orez, pâine și vin) .
Scaunele care aveau găuri pentru furcile de tors erau deasemenea înfundate cu otavă în ideea
de a astupa gurile rele d in sat. Gospodinele aașezau pe fereastră o farfurie cu porții din toate
cele 12 feluri de mâncare pentru sufletele celor adormiți. Erau așteptați cu cu drag și
recompensați cu mere și colaci colindătorii sau irozii.

e) Portul huțănesc
Datorită unei convie țuiri de secole a populației autohtone românești cu cea a huțulilor,
acesta din urmă și -a modificat în așa măsură formele pieselor de port, care, de fapt nu erau

12 http://www.gandul.i nfo/reportaj/stapanii -dracilor -3205140

15
prea deosebite nici la origini ( deoarece aria de răspândire a catrinței, a cămășii carpatice și a
sumanului depășește granițele țării noastre ), încât astăzi acesta se confundă cu cele românești,
iar portul popular al huțulilor nu mai este o trăsătură caracteristică de distincție etnică.
Despre vechiul costum popular huțul bărbătesc cu haină și p antaloni din dimie roșie își
mai amintesc bătrânii că se purta la Lupcina, Ulma și Nisipitu în vremea copilăriei lor în
timpul României Mari. Dacă astăzi se mai păstrează unele diferențieri, acestea sunt mai ales
elemente de detaliu (motivele ornamentale, compunerea acestora, alegerea gamei cromatice).
Hedvig Maria Formagiu, analizând portul popular din România, referindu -se la portul
huțulilor, afirmă: ,,Mergând până la identitate, pe conture suprapunându -se același principii de
organizare a decorului, în cadrându -se perfect trăsăturile esențiale ale stilului de bază,
costumul huțulilor, frecvent în unele sate din Bucovina își evidențiază specificul mai ales în
gama cromatică mai vie, bazată pe armonia de roșu și portocaliu. Ca o reminescență a portului
de veche tradiție ieșit din uz în primele decenii ale secolului al XX lea, este costumul
bărbătesc din dimie roșie, o manifestare grăitoare a concepției lor decorative13.
Din punct de vedere al păstrării elementelor specifice portului huțul, se pot stabili
satele în care acestea predomină datorită majorității populației huțule și care sunt grupate în
nordul județului n ostru: Izvoarele Sucevei, Ulma, Argel. În comuna Brodina spre exemplu,
elementele portului popular sunt „amestecate”( cele românești cu cele huț ule).
Piesele componente ale costumului popular huțul sunt aceleași ca și ale costumului
popular românesc. Ele au o structură identică, mai ales cele ale costumului femeiesc. Nota
distinctivă a portului popular huțul este data de folosire a altor compoziți i ornamentale, a altor
forme de compunere și combinare a motivelor ornamentale și chiar de amplasare a acestora ca
și de unitatea tonurilor cromatice bazate pe roșu, galben și portocaliu. Dacă la populația
românească sunt deosebiri cromatice date de vârsta femeii care poartă costumul la populația
huțulă nu se întâlnesc asemenea deosebiri, tonurile vii de roșu, portocaliu, galben roz sunt
preferate și de femeile în vârstă nu numai de cele tinere.
f) Limba huțulă

13 Hedvig Maria Formagiu, Portul popular din România , București, 1974, p.176).

16
În zilele noastre vechea limba huțula se pierde ș i ea, este pe cale de dispariț ie. P e
teritoriul romanesc este vorbită din ce în ce mai puțin de tineri și supusă schimbărilor
provenite din limbile rom ână și ucraineană, ultima fiind studiată în școală ca limbă straină de
majoritatea elevilor huțuli. Limba huțulă, fară alfabet scris, este unic ă, diferit ă de ucrainean ă
și de dialectul rutean, cu influen țe poloneze și împrumuturi romane ști vechi, mai ales pentru
inventarul pastoral: stepyn (st ăpân), cobán (cioban), vátax (v ătaf), bryndz a (brânză de oi
frământată), zyntyca (jinti ță).
P.Caraman remarca de altfel, o puternică infiltrație de elemente e tnice româneși , care
însă cu timpul au dispărut în masa ucraineană14. Prin acest substrat regional comun românilor
și huțulilor, care nu este numit, precum și prin superstratul românesc ulterior, P.Caraman
explică acel e ,,identități indistructibile” din manifestările celor două popoare, atât în datini,
credințe și obiceiuri, numai că graiul este diferit. ,, Numai ca el [graiul] – continuă autorul –
abundă în expresii și turnuri românești, dar prezintă, din punct de vedere fonetic, un aspect cu
totul distinct în cadrul dialectologiei ucrainiene, prin chipul special cum huțulii pronunță
limba ucraineană, de unde se vede că sunt moștenitori ai unei baze de articulație str ăină de
restul obștei ucrainiene și evident, în mod implicit, și ai unei baze psihice străine”.15 Autorul
nu aduce dovezi în sprijinul afirmațiilor pe care le -am citat. Ne întrebăm pe ce se bazează
constatarea referitoare la graiul huțul, întrucât ma terialu l lingvistic, aproape în întregime
lexical, din această dare de seamă, nu pezin tă nimic nou față de ceea ce era cunoscut până
atunci.
Graiul huțul prezintă “din punct de vedere fonetic, un aspect cu totul distinc t în
cadrul dialectologiei ucrainene”16, opinie constatată de I. P ătruț, care analizând dialectul huțul
din calea superioară a Sucevei , constată că nici măcar în acesta, mai expus influențelor
românești ulterioare, “nu există aproape nici o trăsătură fonetică românească”17, ceea ce îl
face pe cercet ator să vadă în această populație slavi autentici, neamestecați cu românii.
Istoricii Ion Nistor, R.F. Kaindl, G.V. Asbot, A.Ficker, E.Kolbenheu yer, precum și
lingviștii Ion Pă truț, Vintilă Mihăilescu, Corneliu și Aspazia Reguș, Ion Robciuc, Ion Lobiuc,
Timofie Macovei și numeroși alții, le -au atribuit huțulilor o origine incontestabil slavă, în
timp ce L. Wierzbecki, George Bogdan Duica, B. Auerbach se pronunță pentru o categorică
deosebire a huțulilor de ruteni, adică de ucraineni.

14 P.Caraman , Însemnări ieșene , 1940,an V, vol. XIII, nr. 3, p.497 -498.
15 Ibidem , p.498.
16 I. Pătruț, Fonetica graiului huțul din Valea Su cevei , București, 1957,p.38.
17 Ibidem , p.40.

17
Este limpede că despre etnia huțulă s -a discutat îndelung, ipotezele originii acesteia
fiind pe cît de numeroase pe atât de diverse. Dorința de a integra această populație, relativ
redusă ca efectiv, într -un anumit grup etnic, a avut conotații științifice, economice sau
politice , după caz. Singurele certitudini cu privire la originea lor sunt caracetrul slav al
limbajului lor, asemănările datinilor, obiceiurilor lor cu cele ale populației autohtone și nu în
ultimul rând costumul tradițional , care a reprezentat din totdeauna o mar că identitară și etnică
și care are în acest caz un pronuntat caracter românesc .
Neavând o istorie scrisă, neexistând izvoare istorice sau documente clare, se pare că
din punct de vedere etnologic huțulii sunt o enigmă
Așadar, o rganizarea unei expoziții a cărei tematică vizează populația huțulă din
Bucovina este o încercare pe cât de frumoasă, pe atât de temerară, complexă și dificilă.

18
CAPITOLUL II
Plan de expunere
a) Descrierea spațiului expozițional
Expoziția temporară cu tema ”Huțuli i – o etnie misterioasă din Bucovina” va fi
organizată în interiorul unei case de tipul C-T-C, adică locuință cu două camere , tindă rece
mediană și gang ( cerdac ). Casa provine din satul Ciumârna, comuna Vatra Moldoviței,
județul Suceava, fapt pentru care a intrat în patrimoniul Muzeului ”Arta Lemnului” din
Câmpulung Moldovenesc cu titulatura de ”Casa Ciumârna! Dimensiunile acesteia la exterior
sunt: lungime a 11 metri, lățimea 6,5 metri. În această planimetri e a casei sunt cuprinse odaia
mare cu dimensiuni le de 5m/4m, o odaie mică de 4m/ 2,7m, tinda foarte spațioasă cu
dimensiuni de 4m/3 ,3m și gangul de 11m/1,5m. Ca element de prim ordin arhitectural,
funcțional și decorativ, gangul a fos t conceput ca parte integrantă î n planimetria casei , făcând
corp comun cu aceasta, devenind astfel un spațiu de legătură al interiorului cu spațiul
exterior.
O primă impresie ne face să încadrăm casa foarte ușor în categoria c aselor cu două
camere și tindă mediană (case de tipul C -T-C). Însă la o analiză mai atentă observă m că una
dintre camere (cea din stînga) nu are ferestre și nu are intrare din tindă, accesul făcându -se
direct din exterior, casa având două uși pe fațada principală . Așadar , avem în discuție o casă
cu cămară, locuință cu un plan mai rar întâlnit , care cu prinde o cameră de locuit, o tindă și o
cămară de alimente. Tanctred Bănățanu identifică acest tip de locuinț ă în Bucovina, dar îl
socotește ”mai degrabă o improvizație , un rezultat din alipirea, alături de locuința
monocelulară, a unei încăperi noi, desti nată pentru pastrarea alimentelor.” 18
Această ipoteză nu se aplică în cazul nostru întrucât elemente constitutive ale casei
demontrează că nu au fost făcute adăugiri ulterioare care să modifice planimetria inițială
(talpa casei este dintr -o singură buca tă, nu există diferențe între bârnele din care au fost
ridicați pereții exteriori) . În sprijinul acestei păreri aducem ca argument și tinda încălzită de
care dispune ”Casa Ciumârna” De altfel, este specific locuințelor huțănești de la începutul
secolului al XVIII -lea tinda de mari dimensiuni prevăzută cu instalație de încălzire (vatră
rudimentară), ceea ce obligă la o regândire a spațiului din punct de vedere funcțional.

18 Tancred Bănățeanu, Arta populară Bucovinerană , Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării
artistice de masă al județului Sceava, 1975, p. 78

19
Prin urmare, precizăm că vom organiza expoziția într -o casă huțulă, cu o planimetrie
relativ redusă ca frecvență, având două camere ce nu comunică între ele, dar care are două uși
pe de intrare pe fațadă: una dintre ele socotită a fi intrare principală prin care se face trecerea
în interiorul casei prin tindă, iar a doua ușă deservind ca intrare directă în cămară .
O a treia ușă apare în capătul celălalt al tindei . Era o ieșire în spatele casei care dădea
într-o dependință ce servea drept staul de oi. Pe aici, stăpânul casei putea ușor să fugă în caz
de primejdie, berbecii fiind învățați să împungă orice stră in care ar fi căutat să -i urmeze calea.
La momentul achiziționării casei această construcție anexă lipsea și nici nu a fost re făcută
până în prezent.
Ca puncte fixe menționăm soba cu cuptor care era construită prin perete pentru a
încălzi tinda, precum și laițele din camera de locuit .
Înainte de a trece la descrierea planului de expoziție vom prezenta o fotografie a casei
în care vom expune , precum și planul acesteia :

20

CĂMARĂ SOBĂ
TINDĂ CAMERĂ
GANG

21
b) Descriere a planului de expoziție
Deoarece planimetria cas ei în care vom expune nu ne permite să avem un circuit
cursiv al expoziției, se va sugera locul de unde începe vizitarea printr -un panou inndicator tip
banner (Panoul 1), așezat în capătul din stânga al gangului pe care va fi imaginea unui huțul
și un tex t. O săgeată va indica întrarea în expoziție, care se va face pe ușa secundară a casei
(de la intrarea în cămară ).
În acest spațiu expozițional, cămara casei, se vor prezenta câteva din ocupațiile
populației huțule, astfel:
Pe peretele din stânga ușii ( Peretele A1), va fi expus un colaj foto care va sugera
modul de ob ținere a terenului peentru construirea case lor (lăzuirea), modul de construire a
caselor huțănești folosind lemnul de pe loc, un text și diferite obiecte tridimensionale folosite
la debitar ea, transportul și prelucrarea lemnului.
Pe peretele din fața ușii ( Peretele A2) va fi expus un montaj foto înf ățișând un aspect
de vânătoare , un text, un citat (document facsimil) , și diferite obiecte tridimensionale
specifice (trofee, arme, capcane, cor neci pentru praf de pușcă).
Pe peretele din dreapta ușii, (Peretele A3) se va expune un text, un citat și fotografii .
Pe o „laiță” vor fi așezate obiecte tridimensionale folosite la con servarea hranei pe timul
iernii, iar deasupra pe o poliță diferite p lante medicinale uscate .
În tinda casei, în stânga ușii de intrare pe același perete , în interior , (Peretele T1) vor fi
expuse texte cu strigăturile folosite în timpul jocului specific acestei etnii , ”Huțulca”.
În tindă pe Peretele T2 vor fi expuse două montaje foto reprezenând dansul ”Huțulca”
ce vor încadra un text despre acest dans. În fața peretelui vor fi așezate diferite instrumente
muzicale folosite de huțu li (cobza, fluier, tilincă, drâmbă, balalaică, gordună, vioară). În
surdină se va auzi melo dia care dă și numele dansului ”Huțulca”.
În plan secund, tot în tindă, în colțul format de Peretele T2 și Peretele T3 vor fi
expus e un text, un colaj foto cu femei torcând la șezătoare, un război de țesut, țesături și
diferite obiecte tridimensionale spe cifice acestei ocupații .
În camera de locuit, în partea stângă a ușii de intrare pe PERETELE C1 avem ca
punct fix, vatra cu hornul și în spatele lui cuptorul cald pe care se putea dormi. În prelungirea
sobei, pe același perete avem o laiță mai scur tă și în continuare patul înalt , așterute cu lăicere
de lână . Pe perete va fi etalat un păretar, iar deasura patului, între sobă și peretele de la răsărit
găsim grinda (culmea) pe care vor fi expuse piese de port.

22
Pe peretele dinspre răsărit (Peretele C2) vor f i așezate două icoane pe lemn care vor
încadra fereastra ,deasupra ferestrei o cruce din busuioc , ștergare, năfrămițe, un panou cu
rugăciunea ”Tatăl nostru” în limba română și dialectul huțul. În partea de jos a peretelui va fi
o laiță lată care pleacă de l ângă pat și se prelungește pe tot peretele de la miază -zi. Laițele sunt
acoperite cu lăicere, și tot cu același tip de țesătură vor și îmbrăcați pereții de -a lungul lor.
Pe Peretele C3 , pe capătul laiței din spre ușă, în colțul camerei , va și așezată o la dă de
zestre cu motive antropomorfe, iar deasupra ei, pe un panou se vor etala podoabe huțule și
strigături la luatul zestrei. Deasupra feres trelor se va găsi un blidar tip poliță pe care v a fi
etalată ceramica de Kuty și ulcele de lut .
Pe peretele de ap us, între laiță și și ușa de intrare (Peretele C4) se va afla un podișor
ornamentat cu motivul solarîn care vor fi așezate strachini de lut și trei șipuri de lut pt oloi.
În fața laiței va fi o ladă masă horjată pe care se vor etala cele dousprezece feluri de
mîncare de post pregătite de huțani în Ajunul Crăciunului . La masă vor fi așezate două
manechine îmbrăcate în portul huțănesc c e vor reprezenta gazdele. Prezența preotului care
vizitează și binecuvintează casele creștinilor în Ajunul Crăciunului va fi sugerată prin icoana
Nașterii Mântuitorului pe care gazdele o împodobesc cu un fuior de cânepă.

c) Detalierea planului de expoziție

I. ÎN GANG
Întrucât huțulii și -au ales ca adăpost zonele păduroase ale Bucovinei, c hiar de pe
prispa casei vizitatorul este in trodus în mediul de viață retras al acestora prin intermediul unui
efect sonor, care va reproduce ciripitul păsărilor, foșnetul pădurii, susurul izvoarelor.

PANOUL 1
În capătu l din stânga al gangului pe panoul indicator se vor regăsi:
 imagi nea unu i huțul;
 o săgeată indicatoare;
 textul ” Viața huțulului începe de aici! ”

II. ÎN CĂMARĂ
PERETELE A1

23
Text 1:
Gospodăriile țărănești erau rare și situate la distanțe mari unele față de celelalte.
Adesea terenul pentru noua gospodărie se obținea prin lăzuir e, adică tăierea unei suprafețe
de pădure. Locul obținut servea pentru ridicarea noilor gospodării – iar materialul lemnos
era utilizat pentru ridicarea locuințelor. La vechile case huțănești din Bucovina, întâlnim o
tehnică constructivă din bârne, unică în întreg spațiul românesc. Aici bârnele masive ale
pereților, deosebit de lungi, se tăiau în profil semirotund, îmbinarea la capete făcându -se tot
în cheutori asemănătoare celor ce aparțineau stilului ”stânește”, numite și ”cheutori
huțănești”, mult asem ănătoare cu cele întâlnite la casele românilor, dar de un efect artistic
aparte.19

Montaj f oto 1:
– Aspecte din munca la pădure
– Tăiatul în trașcă
– Lucrătorii și funcționarii fabricii de prelucrare a lemnului Bu covina la inaugurarea din
1908
– Ridicarea pereț ilor unei case din bârne cioplite pe patru părți
Obiecte tridimensionale:
– Fierăstrău
– Topor
– Bardă
– Țapină
– Trașcă
– Tânjă pentru cal
– Cioflâng
– Tarniță
Text 2:
Faze de lucru în manevrarea buștenilor:
– Doborâtul = tăiatul arborelui;
– Cepuitul = curățarea crengilo r arborelui
– Curmatul = fasonatul (tăiatul) la anumite dimensiuni: 4m, 8m, 12m;

19 Mihai Camilar, Arhitectura populară bucovineană, Suce ava, 2014, p 330

24
– Corhănitul = manevrarea manuală a buș tenilor pe terenuri în pantă;
– Marinarea = răsucirea bușteanului în jurul axei sale , rostogolirea bușteanului ;
– Volta = deplasarea bușteanulu i pe lungime doar cu ajutorul țapinei
– Țugăritul = trasul buștenilor cu boii sau caii
– Cărăușitul = transportul lemnului cu sanciul (iarna), sau carul (vara)

PERETELE A2
Montaj foto 2:
Vânători și aspect de vânătoare tradițională.

Text 3:
Vânătoarea repr ezintă o străveche îndeletnicire datorată bogăției cinegetice a ținuturilor
românești. Mărturiile documentare și dovezile etnografice cu privire la metodele de
prelucrare dovedesc puterea de imaginație și inventivitate, vaste cunoștințe în lumea animală
și vegetală, o mare perspicacitate și un simț al realității în luptă cu natura.

Citat (document facsimil) :
„Pentru vânatul peștelui și pentru alte gujulii să fie neopriți lăcuitorii și cu dejmă să nu
să supere, de vreme că vânatul nu iaste stătători la un loc, ce astăzi iaste pe o moșie și măne
pe alta: dosebit că și boerii care au moșie la munte și la câmpu nu supără cu dejmă pe acei
ce prind gujulii pe moșiile Dumilor sale: drept aceea și despre egumeni asemenesă să urmeze
și să nu să supere cu dejmă, fă ră numai păscăritul peștelui apa dela mânăstire în sus
giumătate de ceas; și apa de la mânăstire în gios iar giumătate de ceas, să nu umble
lăcuitorii păscărind ce să fie pentru triaba părinților.”20 (Hrisovul lui Grigore Ioan Calimach
V.V. cu privilegii pe ntru Câmpulungeni din 5 Decembrie 1767) .

Obiecte tridimensionale:
– 2 trofee cerb din care unul anomalie
– 3 trofee țap
– Arme
– 3 corneciuri pentru praf de pușcă prevăzute cu curele bătute cu ținte de cositor
– 4 corneciuri simple din corn de vită

20 T. V. Ștefanelli , Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc, București, 1915, p 93

25
– corn de vânătoar e
– tașcă de piele
– capcane din fier
– capcană din lemn pentru dihori și jderi
– ghioage
Text 4: fragmend din poezia „Moartea căprioarei ” de Nicolae Labiș

”Pe-o nar ă pușca tatii scoate fum.
Vai, f ără vânt alearg ă frunzele duium!
Înalță tata foc î nfrico șat.
Vai, c ât de mult pă durea s -a schimbat!
Din ierburi prind în maini f ără să știu
Un clopo țel cu clinchet argintiu…
De pe frigare tata scoate -n unghii
Inima c ăprioarei și rărunchii.

Ce-i inima? Mi -i foame! Vreau s ă trăiesc și-aș vrea ….
Tu, iart ă-mă, fecioară – tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Și codrul, ce adânc!
Plâng. Ce g ândește tata? M ănânc și plâng. M ănânc!”

PERETELE A3
Text 5:
Traiul izolat în sate risipite și iernile lungi , l-au făcut pe huțul să se îngrijească a avea
provizii ș i toate cele necesare traiului pentru perioade mai lungi de timp. Astfel, conservarea
hranei constituie o preocupare importantă a lor, un mod de a -și susține viața . Procesele
tehnologice variau în funcție de tipul de alimente procesate. Rețetele folosite erau simple, dar
eficiența lor avea proba timpului, ceea ce le integrează în tradiția culinară a locului.

Obiecte tridimensionale:
– 2 bărbânțe pentru brânză
– 1 fedeleș pentru lapte acru (huslincă)
– 1 cofă pentru smântână

26
– 1 poloboc pentru varză murată
– 1 budur oi pentru grăunțe
– 1 ladă pentru făină
– 1 budăieș pentru borșul de putină
– 1 budâi pentru mustul de merișoare
– O poliță cu diferite plante medicinale uscate și plante folosite la vopsirea țesăturilor .
Text 6:
„… documentele cele mai interesante din trecutul n ostru medical aparțin folclorului și
etnografiei. Medicina poporului și folclorul medical sunt mult mai semnificative decât opera
cutărui medic de la începutul secolului trecut. O viziune organică și pe alocuri personală a
omului se descoperă numai în medi cina populară. Aici avem de -a face cu credințe și
superstiții care trăiesc de mii de ani pe pământul românesc. Cunoscându -le, descifrându -le,
luând contact cu viața sufletească a strămoșilor noștri, poate izbuti să desprindem anumite
valori spirituale înap oia vrăjitorilor și leacurilor băbești.”
Mircea Eliade

Montaj foto 3:
O pajiște de afin i.

III. ÎN TINDA CASEI
PERETELE T1

Text 7:
Sî gioacî la Cârlibaba, Huțulca, Huțulca
Șî huțanu stă digeaba, Huțulca, Huțulca
Hai huțani șî -om giuca, Huțulca, Huțulca
Huțulca din Brodina, Huțulca, Huțulca

Huțulca știu a giuca, Huțulca, Huțulca
Pâinea nu știu framânta, Huțulca, Huțulca
Huțulca eu știu sî giog, Huțulca, Huțulca
Pâinea nu știu cum s -o coc, Huțulca, Huțulca.

27
Coasa care nu cosăști trebuie bătutî, Huțulca, Huțulca
Mândra care nu muncești trebuie sfaditî, Huțulca, Huțulca
Câti-oleacă, câti -un pic, Huțulca, Huțulca
Nu ti temi nu -i nimic, Huțulca, Huțulca.

Cini n -are ci lucra, Huțulca, Huțulca
Traista șî la Brodina, Huțulca, Huțulca
Acolo di lucru are, Hu țulca, Huțulca
Pi paduri șî pi ogoare, Huțulca, Huțulca

Mult îmi placi Huțulcuța, Huțulca, Huțulca
Dar imi paci și mândruța, Huțulca, Huțulca
Huțulca ti veselești, Huțulca, Huțulca
Șî mândruța ti iubește, Huțulca, Huțulca.

PERETELE T2
Montaj foto 4:
Montaj foto reprezenând dansul specific acestei etnii ”Huțulca”.

Text 8:
„Mă întrebam dacă elevii mei s -or prinde sau nu s -or prinde să danseze dansurile astea
huțule. Nu merg! Asta a fost marea mea decepție. Imi spuneau colegii din jur: «Mai Nicule,
uită-te la ei că nu trăiesc muzica asta. Ei sunt ca roboții.» Nu le -a placut, și, într -adevăr, au
dreptate să nu se prindă. Muzica hu țulă nu este o muzică de amuzament, de lume. Eu cred că
sunt dansuri ritualice htoniene. Și dac ă sunt a șa, am terminat -o. Au niște nuanțări, felul în care
bat pământul te duce cu gândul la ritualurile închinate Zeiței Mamă , prim ăvara, c ând băteau
pământul cu b âtele, cu m âinile, ca s ă-l trezeasc ă la viață , să-l reînvie . Pare a fi u n dans magic,
o religiozitate venetic ă, o solida rizare între oameni migratori, sau poate doar un soi de
naționalism al c ălăreților f ără de țară.”

Prof. Nicolae Macovei – Argel

28
Obiecte tridimensionale:
– Fluier
– Tilincă
– Drâmbă
– Gordună
– Cobză
– Vioară
– Balalaică
– Bucium
AUDIO:
Se va auzi în fundal melodi a Huțulca – varianta instrumentală.

COLȚUL FORMAT DE PERETELE T2 ȘI PERETELE T3

Text 9:
”Se poate aprecia că toate piesele de îmbrăcăminte se ob țineau în propria locuință,
vorbindu -se de o adev ărată industrie casnică. În nopț ile lungi de iarnă se organi zau adevărate
șezători ( vecerneți): se torcea, se cosea, se împletea, se spuneau glume, iar gazda oferea și o
gustare.” 21
prof. Ion Aflorei – Izvoarele Sucevei

Montaj foto 5:
Femei torcând la șezătoare.

Țesături:
– Păretar
Obiecte tridimensionale:
– Război de țesut
– Suveică
– Sucală
– Vârtelniță

21 Ion Aflorei, Izvoarele Sucevei, o comună din munții Bucovinei, Suceava, p 143

29
– Roată de tors
– Furcă de tors
– Cojeică
– Fuse
– Fusarniță
– Drugă

IV. ÎN CAMERA DE LOCUIT

PERETELE C1
Puncte fixe
– vatra liberă cu horn susținut și cuptor cald
– laiță mică
– pat
– culme

Organizarea vetrei libere cu horn susținut și cuptor cald

Obiecte tridimensionale:
– ceaun pentru mămăligă
– oală de lut pentru sarmale
– sărăriță din coajă de mesteacăn
– piperniță
– pisăloagă
– fund de mămăligă
– cociorvă
– scăunele tip băncuță cu 4 picioare
– pe locul de dormit de pe cuptor așezăm un fuspelț și un căpătâi
– lingurar (coș de liguri) cu diferite modele de linguri

30
Text 10:
”Vatra îndeplinește în casa țărănească rolul unui adevărat altar casnic, fiind locul
destinat producerii focului, al încălzirii interiorului casnic, al preparării hranei, dar t otodată
era și altar sacrifical pe care erau arse anumite ofrande ritualice, aici se derulându -se
farmecele de dragoste și de altă natură. În prejma vetrei bătrânii își depănau povestirile despre
viață, gândurile și povețele, lângă vatră se dormea, se torc ea, se cocea pâinea cea de toate
zilele, aici se ascundeau banii și obiectele de mare prețuire în vreme de primejdie și tot aici
omul își dădea ultima răsuflare.” 22

ORGANIZAREA LAIȚEI MICI ȘI A PATULUI
Obiecte tridimensionale:
– lăicer (pentru laiță)
– cergă mițoasă în dungi late (pentru pat)
– pernă cu fulgi de gâscă
– păretar
Pe pat vor fi expuse hainele pregătite de gospodari pentru a merge la biserică în prima
zi de Crăciun la Biserică.
Costumul femeii:
– cămașă cu altiță, brodară în sistem „tablă” specific ac estei comunități, broadă în culori
tari: cărămiziu, roșu, portocaliu, verde și albastru.
– fotă – catrință de păr, pe fond roșu, cu vârste în tehnica alesăturii „în curcubeie” –
verde, albastru, negru.
– cingătoare din lână „în ciubuce” care va fi prinsă peste cămașă.
– Frânghii de păr, realizate în tehnica alesăturii în 5 ițe, va fixa fota.
– șal din lână gros, pe fond roșu și cu flori imprimate.
– cizme roșii cu calâmburi
– Salbă de cruci și mărgele venețiene
– Pieptar lung brodat cu arnici și ornamente vegetale
– Manta albă din pănură bătută în ștează

22 Mihai Camilar, Arhitectura populară bucovineană, Suceava, 2014, p 117 -118

31
Costumul bărbatului:
– Cămașă si mplă de tort
– Ițari din pănură albă
– Chimir cu 6 catarămi
– Căciulă de miel cu urechi
– Baltagul specific acestei etnii
– Pieptar lung brodat cu arnici și ornamente vegetale
– Manta albă din pănură bătu tă în ștează
Organizarea culmei (grinda)
– Covor gros bătut în ștează, cu ornamente geometrice
– 2-3 valuri de pânză de tort
– 1 val de pănură albă și 1 de pănură neagră
– Câțiva struți de busuioc, lemnul Domnului, năfurică
– 2 șaluri mari de cașmir
– 2 mantale negre
– 2 cojoace
– Câteva caleapuri de cânepă toarsă și neopărită

PERETELE C 2
Puncte fixe
– laița
Țesături
– lăicer pentru laiță
– păretar deasupra laiței pe toată lungimea acesteia
– năfrămițe
– ștergare
Icoane pe lemn
– Mântuitorul Iisus Hristos
– Maica Domnului
– o cruce di n busuioc

32
Text 11:
”Tatăl nostru Care ești în ceruri,
sfințească -se numele Tău,
vie împărăția Ta,
facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.
Pâinea noastră cea spre ființă,
dă-ne-o nouă astăzi
și ne iartă nouă greșalele noastre
precum și noi iertăm g reșiților noștri .
Și nu ne duce pe noi în ispită
ci ne izbăvește de cel rău. Amin. ”

”Otce naș Șo iese nom nebesah,
do sviatevsea imnea Tvoe,
dah preide țarstvo Tvoe,
dah budet vole a Tvoia, iaco na nebesah tac i na zemle.
Hlib nas nasușnei
dai nam,
dnes i ostave nam douhe nași,
iaco i me ostovleaem doujnecam nașem.
I ne uvede nas no iscușenia,
no izbove nas zit lucovoho. Amin.”

PERETELE C3
Puncte fixe
– laița
Țesături
– lăicer pentru laiță
– păretar deasupra laiței pe toată lungimea acesteia
– năframe de strămă tură
Obiecte tridimensionale:
– blida r
– blide de Kuty
– ulcele de lut

33
– ladă de zeste cu motive antropomorfe
Panou l 2 cu podoabe huțănești
– salbă de cruci din alamă
– mărgele de malachit
– zgărdiță de mărgele
– agrafă de păr din argint
– paftale
– inele

Text 12:
”Miresuică -mpodobită
De ducă ești pregătită ?
Astă seară luăm lada
Mâine om lua și fata.
………………………..
Frunză verde solz de pește
Soacra lada pregătește
Și iar verde de salată
Să vedem ce pune -n ladă
C-am vinit cu carele
Să luăm odoarele!
………… …………….
Tare bine am umblat
Frumoasă zestre -am luat
În ladă straie și pânză
Și nouă perne de gâscă
Cinci scorțare, trei covoare
Și vreo opt valuri de țoale;
Plapume și păretare
Și bundițe și sumane…”23

23 Aurelian Ciornei, La izvor de joc și cânt – comori folclorice bucovinene, Suceava, 2000, p. 348 -349

34
PERETELE C 4
Obiecte tridimensionale:
– podișo r ornamentat cu motivul solar
– blide de lut
– șipuri de lut pentru oloi
– prosopele țesute
– balercuțe
– sărărițe
– pipernițe

ÎN FAȚA LAIȚEI
Obiecte tridimensionale:
– o ladă masă horjată
– un strat de otavă
– o față de masă
– o cruce din fir de lână roșie
– 10 blide de lut , o ulcică de lut și un fund de lemn pentru cele 12 feluri de mâncare de
post
– un sfeșnic
– o lumânare
– o farfurie î n care se regăsesc toate cele 12 feluri se așează pe pervazul ferestrei
pentru sufletele celor adormiți
*farfuriile vor fi goale; lângă ele v or fi fotografi i din care se vor recunoaște cele 12
feluri de mâncare de post (grâu fiert, bob, hribi cu usturoi, sarmale, fasole, piroște,
mere coapte, compot de prune afumate, gogoși, orez, pâine și vin)
Preotul
Prezența preotului în casa creștinilor în Ajunul Crăciunului v a fi sugerat ă de icoana
Nașterii Mântuitorului pe care gazdele o î mpodobesc cu un fuior de cânepă și care va fi
așezată în capul mesei lângă o cofiță cu aghiazmă și sfeștoc din cetină de brad și busuioc.

35
Capitolul III

Activitatea educativă

Pentru expoziția ”Huțulii – o etnie misterioasă din Bucovina” ne fixăm și două
activități educative adresate în mod special tinerilor, dar și seniorilor și tuturor celor care cred
în spiritul și spiritualitatea Crăciunului.
Întrucât în temat ica expoziției surprindem această sărbătoare creștină prin masa
organizată cu cele 12 feluri de mâncare de post din Ajunul Crăciunului, cele două activități
propuse vor fi specifice perioadei :
1. Învățatrea de colinde în limba ucraineană, dialectul huț ul
– Îndr umător : prof. Oblezniuc Felicia ;
– Grup țintă: elevi ai școlilor cu care Muzeul a de rulat parteneriate în timpul anului ,
vizitatori;

2. Realizarea de ornamente de Crăciun
– Îndrumă tori: profesori educatori ai Școli Profesionale Speciale ;
– Grup țintă: elevi ai șc olilor cu care Muzeul a derulat parteneriate în timpul anului ,
vizitatori;

36
Capitolul IV
Echipa care va realiza expoziția

Expoziția temporară intitulată ”Huțulii – o etnie misterioasă din Bucovina” va fi
realizată de autor, în calitate de co ordonator, cu sprijinul următoarelor persoane de specialitate
din cadrul muzeului:
– gestionar depozit
– restaurator
– muzeograf
– custode sală
– inspector relații cu publicul
– tâmplar
Realizatorul expoziției (autorul Botezat Mihai) are sarcina de a căuta în registru
numărul de inventar al pieselor și de a realiza o listă cu acestea. Lista este înmânată
gestionarului de depozit, (dir. Zahaniciuc Marcel) domnia sa punând la dispoziție obiectele
solicitate și asigurând totodată accesul direct la obiecte.
Tot realizatoru l expoziției va achiziționa materialul adiacent expoziției (specificat în
referat), prin cumpărarea acestuia în urma unui deviz aprobat de director.
Restauratorul (Ciupârcă Vasile ) împreună cu autorul investighează piesele care se
doresc a fi expuse și in tervine asupra lor unde este cazul.
Muzeograful (Ulian Maria ) care p rin fișa postului are și atribuții de conservator
hotărăște care piese îndeplinesc toate condițiile pentru a fi expuse.
Tâmparul (Alboi Vasile ) are sarcina de a realiza panourile inform ative din placaj
cartonat respectiv lemn masiv, după planurile puse la dispoziție de autor.
Inspectorul de relații cu publicul (Mîndrilă Cristian) se va ocupa de trimiterea
invitațiilor și promovarea expoziției în presă, pe sit -ul și pagina de facebook a le muzeului,
precum și pe sit -ul primăriei.
După definitivarea expoziției, autorul acesteia realizează un proces -verbal prin care
menționează toate obiectele etalate și îl predă gestionarului custode (Țâmpău Octavia
Sânziana ), care are sarcina de a suprave ghea sala pe toată perioada expoziției și de a înmâna
la sfârșitul acesteia același număr de piese precizate în procesul -verbal menționat.

37
BIBLIOGRAFIE

Aflorei Ion, Izvoarele Sucevei, o comună din munții Bucovinei, Suceava
Balabasciuc Casi an, Stranii po vestiri huțule
Bănățeanu Tancred, Arta populară Bucovinerană , Centrul de îndrumare a creației populare și
a mișcării artistice de masă al județului Sceava, 1975
Camilar Mihai, Arhitectura populară bucovineană, Suceava, 2014
Caraman P. , Însemnări ieșene , 1940, an V, vol. XIII, nr. 3
Ciornei Aurelian, La izvor de joc și cânt – comori folclorice bucovinene, Suceava, 2000
Drăganu N., Românii în veacurile IX -XIV pe baza toponimiei și onomasticii , București 1933
Drăgușanul Ion, Breaza, satul primei iubiri a lu i Iraclie Porumbescu, Editura „Mușatinii”,
Suceava, 2011
F. Milosich și E. Kaluzniacki, Uber die Wanderungen der Rumunen in den dalmatinische
Alpen und den Karpaten , Viena, 1879
Hedvig Maria Formagiu, Portul popular din România , București, 1974 ,
Iorga Nico lae, Documente privitoare la istoria românilor, vol XIV, 1935
Nistor Ion, Românii și rutenii în Bucovina, București, 1915.
Pătruț I., Fonetica graiului huțul din Valea Sucevei , București, 1957
Sadovenu Mihail, Țara de dincolo de negură, 1926
Ștefanelli T. V., Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc, București, 1915

38
ANEXE

BUGETUL

Pentru definitivarea acestei expoziții îmi este necesară suma de 997 lei , justificată astfel:

– 1 x panou informativ tip banner(150 x 80 cm) x 1 50 lei = 150 lei ;
– 11 texte tipărite pe hârtie autocolantă format A1 x 5lei = 55 lei ;
– 2 texte tipărite pe hârtie autocolantă format A2 = 6 lei;
– 3 x coală carton passepartout x32 lei = 96 lei ;
– 0,2 m3 cherestea pentru executarea a 11 x panou informativ (90 x 60 cm) și 2 x
panou informativ (60 x 45 cm) = 120 lei ;
– 10 x afiș expoziție (format A3) x 16 lei = 160 lei ;
– 100 x invitații (100 buc) x 1,5 leu/buc = 150 lei ;
– 1 cartuș HP color x 140 lei = 140 lei ;
– 1 cartuș HP negru x 55 lei = 55 lei ;
– 1 top hârtie A4 x 15 lei = 15 lei ;
– 1 x bon de motorină x 100 lei = 100 lei
– articole papetărie = 500 lei
– 300 CD înregistrate + carcasă x 4 lei = 1200 lei
– 300 mini -ghid x 6 lei = 1800 lei

TOTAL = 4047 lei
Din suma totală de 4047 lei, avem:
– fonduri proprii = 1047 lei
– sponsorizări 3000 lei
– câștig aproximativ din vânzare CD = 250 CD x 15 lei = 3750 lei
– profit aproximativ pentru muzeu = 3750 – 1047 = 2703 lei

39
Referat,

Subsemnatul Bote zat Mihai, muzeograf la Muzeul ”Arta Lemnului”, propun
conducerii muzeului organizarea unei expozitii temporare cu titlul ”Huțulii – o etnie
misterioasă din Bucovina”, expozitie al cărei vernisaj va deschide comunicările
Simpozionului ”Întâlniri Bucovinen e” organizat în cadrul Festivalului Internațional de Folclor
cu același nume.
Pentru definitivarea acestei expoziții îmi este necesară suma de 997 lei , justificată
astfel:
– 1 x panou informativ tip banner(150 x 80 cm) x 150 lei = 150 lei ;
– 11 texte t ipărite pe hârtie autocolantă format A1 x 5lei = 55 lei ;
– 2 texte tipărite pe hârtie autocolantă format A2 = 6 lei;
– 3 x coală carton passepartout x32 lei = 96 lei ;
– 0,2 m3 cherestea pentru executarea a 11 x panou informativ (90 x 60 cm) și 2 x
panou informativ (60 x 45 cm) = 120 lei ;
– 10 x afiș expoziție (format A3) x 16 lei = 160 lei ;
– 100 x invitații (100 buc) x 1,5 leu/buc = 150 lei ;
– 1 cartuș HP color x 140 lei = 140 lei ;
– 1 cartuș HP negru x 55 lei = 55 lei ;
– 1 top hâr tie A4 x 15 lei = 15 lei ;
– 1 x bon de motorină x 50 lei = 50 lei .

TOTAL = 997 lei

Data: Întocmit,
1 martie 2015 Botezat Mihai

În atenția Domnului Direc tor
al Muzeului ”Arta Lemnului” din Câmpulung Moldovenesc

40

A 1
T 1
A 3
A 2
T 3
T 2
C 3
C 2
C 1
Ladă masă cu 12
feluri de
mâncare de post
Text 1, Montaj foto 1, Obiecte, Text 2
Text 3, Mon taj foto 2, Citat
document facsimilat,
Obiecte, Text 4
Text 5, Montaj foto 3, Obiecte, Text 6
Text 9, Montaj
foto 5, Păretar,
Război de țesut,
Text 8, Montaj foto 4, Obiecte
Costum fefeie sc și
bărbătesc, țesături
Obiecte
Text 10, Obiecte
Păretar,
lăicer
Păretar, Lăicere Năfrămițe,
Ștergare, Icoane, Text 11
C 4
Țesături, Obiecte, Ceramică, Text 12, Panoul 2
Podișor,
ceramică,
năfrămițe

41

Invitație vernisaj închis

Muzeul „Arta Lemnului”
alături de Primăria Municipiului
Câmpulung Moldovenesc, vă invită la
vernisajul expoziției
„Huțulii – o etnie misterioasă din
Bucovina”
Sâmbătă, 19 decembrie 2015, ora 18

42

Invitație vernisaj deschis
Muzeul „Arta Lemnului”
alături de Primăria Municipiului
Câmpulung Moldovenesc, vă invită la
vernisajul expoziției
„Huțulii – o etnie misterioasă din
Bucovina”
Sâmbătă, 20 decembrie 2015, ora 18