Hunedoara Turism Ecologic, Turism Rural, Agroturism
Cuprins
CAPITOLUL I
PREZENTARE GENERALA A ZONEI
Judetul Hunedoara este pastratorul a peste 400 de obiective – monumente istorice, de arta, si stiintele naturii – incepand cu perioada preistorica si continuand cu perioada dacica, romana, feudala si moderna, care dovedesc o succesiune continua de viata pe acest teritoriu. Aici se afla cele doua capitale ale Daciei si Daciei romane – Sarmizegetusa Regia si Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Valoarea deosebita a cetatilor dacice din aceasta zona a determinat includerea lor, in anul 1.999, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Judetul Hunedoara este situat in vestul Romaniei si se intinde pe suprafata de 7.016 kmp, care reprezinta 2,9% din suprafata totala a Romaniei. Principalele localitati ale judetului sunt municipiile Hunedoara, Petrosani, Brad, Orastie si orasele Calan, Hateg, Simeria, Vulcan, Petrila, Lupeni, Uricani si Aninoasa. Populatia totala a judetului Hunedoara este de 543.848 locuitori, din care 414.088 locuiesc in zona urbana si 129.760 in zona rurala. Forma de relief predominanta este muntoasa, Masivul Retezat avand inaltimi de 2.500 m. Raurile principale au peste 500 km lungime si pe intreaga suprafata a judetului se gasesc peste 80 de lacuri glaciare.
1.1. ISTORIA REGIUNII JUDETULUI HUNEDOARA
Istoria regiuni judetului Hunedoara este extrem de bogata in evenimente, din paleoliticul mijlociu, existand dovezi ale asezarilor umane din a doua etapa a Epocii Fierului purtand amprenta civilizatiei geto-dacice si apoi a civilizatiei daco-romane ca si a unirii in primul mileniu a organizarilor prestatale de la Strei, Dobra si Hunedoara. Hunedoara devine autoguvernanta, in secolul al XIII-lea, iar in urmatoarele secole au fost scrise importante pagini de istorie: batalia impotriva otomanilor condusa de Iancu de Hunedoara , rascoala iobagilor condusa de Horia, Closca si Crisan , participarea la evenimentele revolutiei din 1848-1849 sub conducerea lui Avram Iancu, participarea masiva la creerea Statului National Roman si participarea la cele doua razboaie mondiale.
Teritoriul judetului Hunedoara este un adevarat loc sacru al istoriei romanesti. Pe teritoriul judetului s-a aflat capitala staului Dacia, condus de Burebista si Decebal, Cetatea Sarmizegetusa si Ulpia Traiana Sarmizegetusa, romanii stabilindu-si aici capitala provinciei dupa cucerirea Daciei. Toate vestigiile istorice de pe intreg teritoriul judetului sporesc potentialul turistic al judetului Hunedoara, judet aflat in continua dezvoltare.
1.2. CADRUL GEOGRAFIC
Desi regiunea hunedoareana este situata in parte in valea Muresului de mijloc, totusi, ea se prezinta ca una dintre cele mai muntoase regiuni ale tarii. In acest tinut se afla toate formele de relief incepand cu sesul vaii Muresului, cu micile ridicaturi, coline si dealuri si pana la munti inalti acoperiti cu zapezi, care dureaza uneori de la un an la altul.
Dreapta Muresului, nordul regiunii, este acoperita de lantul muntilor Apuseni. La sud de Mures, partea de vest a regiunii Hunedoara este acoperita de ramificatiile muntilor Poiana Rusca. In partea de sud a regiunii, avem muntii Retezatului sau muntii Hategului. La est de muntii Poiana Rusca, se intind, cuprinzand intreg teritoriul dintre Mures, Strei, Jiul de est si muntii Cibinului, muntii Sebesului sau ai Surianului. In coltul de sud-est al regiunii se intind muntii Parangului. Lantul muntilor Vilcan cu ai Parangului, cu cei ai Sebesului si ai Retezatului inchid bazinul minier de la Petrosani. Din punct de vedere al formatiilor geologice regiunea Hunedoara este foarte variata. Muntii Hategului, Vilcanului si cei ai Paringului tin de zona sisturilor cristaline si a granitului. Muntii din nordul regiunii, muntii Metalici, prezinta ca formatie geologica un mare amestec de roci cu consistenta diferita: gresie, calcare jurasice foarte rezistente, cretacice, pietre eruptive ca dacit, andezit, basalt, cu predominarea acestora din urma, ceea ce are mare importanta pentru continutul lor bogat in minereu, mai ales in aur. Bogatia regiunii o formeaza, in primul rand zacamintele de carbune din bazinul superior al Jiului.
1.3. CLIMA
Clima regiunii Hunedoara se caracterizeaza in general ca o clima de tip continental temperat, cu diferente destul de sensibile datorita nu atat deosebirilor dintre nord si sud, ci diverselor variatii de morfologie si de felul cum terenul este expus la soare. In tinutul de ses clima este dulce, in cel de munte aspra. Vanturile variaza si ele de la ses la munte, in aceasta din urma regiune fiind mai dese si mai puternice. In totalitatea ei clima regiunii Hunedoara este dintre cele mai placute, un climat dulce. Asa se explica existenta si cresterea in parcul din Biscaria-Simeria, a unor plantatii de clima calda sau existenta castanului comestibil in bazinul Hategului sau la nord in cel al Crisului Alb.
1.4. HIDROLOGIA
Regiunea Hunedoara dispune de o retea deasa de rauri si paraie, insa rauri importante, ca lungime si ca volum de apa, nu are decat Muresul. Cel mai mare rau al regiunii hunedorene este Muresul. El imparte teritoriul regiunii, curgand de la est la vest, in doua, colectand in acelasi timp toate apele mai insemnate care se indreapta inspre albia lui, fie de la nord spre sud, fie invers de la sud spre nord. Lungimea cursului Muresului pe teritoriul regiunii este de peste 100km. Apele mai insemnate pe care le primeste Muresul ca afluenti principali in stanga lui, curgand de la sud spre nord sunt Sebesul, Secasul paraul Pianului, Cugirul. Cel mai important afluent al Muresului dinspre sud este Streiul. Regiunea Hunedoara abunda in ape minerale si termale: Bobalna, Calan, Geoagiu.
1.5. SOLUL, FLORA SI FAUNA
Regiunea Hunedoara prezinta variate tipuri de sol. In zona golurilor de munte predomina solurile ruginii sau podzoluri alpine; in zona padurilor de rasinoase (molid) predomina solurile superficiale cenusii si brune acide; in zona padurilor de fag predomina solul brun de padure slab acid, iar in zona dealurilor acoperite cu paduri de gorun predomina solurile galbui, solurile brune roscate de padure si pe calcare, rendzine. In ce priveste padurile de foioase, majoritatea o formeaza cele de fag si de gorun. In proportie mai mica se afla carpen, cer, stejar si garnita, iar in diseminatie, paltin, frasin, jugastru, artar, mojdrean, plop, rachita, cires, salcam etc. In padurile de fag intalnim caprioare, mistreti, lupi, vulpi, jderi etc.
1.6. POTEMTIALUL TURISTIC IN HUNEDOARA
Varietatea cadrului natural, precum si bogatia elementelor cu caracter cultural confera judetului Hunedoara un potential turistic remarcabil, obiectivele fiind grupate in 5 zone principale:
1) Tara Zarandului – situata in partea de nord a judetului Hunedoara, cuprinde depresiunea Brad, delimitata de Muntii Metaliferi si strabatuta de Crisul Alb.
2) Tara Hategului – inconjurata de munti, strabatuta de o vasta retea hidrografica depresiunea Hategului a fost mentionata inca din sec. XIII ca un vechi district sau comitat romanesc, legaturile cu restul teritoriilor romanesti pastrandu-se vii si neintrerupte.
3) Tinutul Padurenilor – tinutul padurenilor este un platou inalt, asezat intre Depresiunea Tara Hategului, la sud, si Valea Muresului, la nord, la apus fiind inaltimile nelocuite ale Muntilor Poiana Ruscai.
4) Valea Jiului – zona Parang este deosebit de frumoasa cu vedere spre muntii Retezat, Valcan si Sebes, avand o creasta transversala cu varfuri de 2.074 m, Parangul Mic; 2.460 m, Carja si 2.518 m, Parangul Mare; varful Bobea, 1.850 m. La poalele Muntilor Parang se afla varful Rusu (1.168 m).
5) Valea Muresului
Judetul Hunedoara este un tinut plin de vestigii istorice si monumente de arhitectura. Dintre acestea amintim: Cetatea Devei, Cetatea de la Gradistea Muncelului, Cetatea de Colt, Castelul Corvinestilor, Cetatea de la Costesti, Cetatea de la Blidaru, Cetatea Malaiesti, Prefectura Deva. Dintre lacasele de cult din judetul Hunedoara amintim: Biserica din Lesnic, Biserica din Densus, Biserica din Gurasada, Biserica Ortodoxa Hunedoara, Biserica din Pesteana, Biserica din Santamarie-Orlea, Manastirea Prislop. Principalele muzee din judetul Hunedoara sunt: Muzeul Civilizatiei Dacice Deva ; Muzeul Fierului Hunedoara ; Muzeul de Istorie a Mineritului, Brad ; Muzeul Aurel Vlaicu. sat Aurel Vlaicu.
Tara Hategului – taram de legenda
Prima zi
Urmam cursul Jiului in amonte si dupa Petrosani spatiul parca se dilata in toate directiile, dezvaluind padurile nesfarsite contopite cu crestele muntelui la orizont. Cneazul Cande trebuie sa fi urcat si el aceste coline, ochiul plambandu-se in voie in jos si in sus, inspre creste, alegandu-si cu rabdare locul ctitoriei.Ultimele raze ale soarelui cad piezis pe castelul urmasilor cneazului din Santamaria Orlea. Si peste vale, pe o alta colina verde, se inalta maiestuos turla bisericii, infruntand cu incapatanare veacurile. Mergem insa mai departe, cautand un loc de innoptat din sat in sat, asa cum trebuie sa fi facut si cneazul cu aproape opt secole in urma, cand se intoarcea de la vanatoare. Si ca si atunci, si acum taranii te intampina cu poarta si cu inima larg deschisa, ca cei care stiu ca oricine ar fi strainul ce-ti calca pragul, rege sau cersetor, trebuie sa-l primesti ca pe Domnul deghizat in muritor. Gasim usor un astfel de satean in Rau de Mori, sat al carui nume sta marturie pentru morile de apa ce trebuie sa fi existat aici inca din vremea cneazului. Din curtea casei se vede in zare, intre paduri, pe o stanca, cetatea Colt , resedinta cneazului Cande.
Exploram imprejurimile urcand si coborand coline verzi in asfintit. Vacutele se intorc agale de la pascut, caii dorm in picioare si luna straluceste printre stelele uriase. Agitatia orasului am lasat-o cu secole in urma.
Ziua a doua
Ne trezim devreme si pornim catre Santamaria Orlea, sat cu nume de basm. Biserica de secol XIII, eleganta si zvelta, ne intampina de pe o mica colina verde. Cheia sa invarte in broasca, usa de lemn se roteste catre zid si, trecand prin micul pronaos, ajungem intre fantasticele fresce din nava, rosii ca focul, desi multe sunt alterate de trecerea vremii.
Biserica, initial ortodoxa, a devenit ulterior reformata si este inca folosita pentru slujbele de Duminica. Lasand in urma Santamaria Orlea strabatem dealuri cu iarba inca stralucind de roua diminetii, avand permanent calauze inainte magnificele creste ale Retezatului.
Si iata ca, parca pe furis, iesind treptat dintre coline, apare turla stranie a bisericii din Densus . Trecem prin sat si, undeva la margine, in liziera padurii, urcam grabiti treptele ce duc la biserica. Senzatia este a unui scurtcircuit in materia cenusie, caci ce vede ochiul, mintea nu poate intelege. Biserica pare un monument creat de o civilizatie misterioasa, demult apusa, pentru ca pe cat este de mica, pe atat nu se mai satura a imbina stilurile si materialele de constructie: un turn de piatra romanic, de o forma ciudata, niste ancadramente gotice, cateva coloane clasice, bucati de mausolee romane aduse probabil de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, totul pe un fond de inspiratie folclorica. Zidul de piatra din fata bisericii dice cu gandul la o veche incapere al carei tavan s-ar fi prabusit, facand astfel loc unei curti placata cu dale de piatra. Biserica de secol XIII, aproape ireala, este plina de credinciosii veniti la slujba de Duminica. Reusim totusi sa vedem minunatele picturi din interior, cele mai vechi datand din secolul XIV, create pe un fond albastru ca al cerului de vara. Curiozitatile arhitectonice continua si inauntru: patru stalpi verticali delimitand la sol un patrat se inalta parca pentru a sustine turla in care se pare ca se poate urca numai pe o usita secreta aflata undeva deasupra capetelor noastre. Totul tradeaza creatia unui mester autohton amator, caruia ii este peste mana sa traseze un plan regulat si sa ridice o constructie omogena. Ne vine greu sa plecam din Densus. Ne indreptam spre Pesteana trecand din nou prin inima verde a Tarii Hategului. Ne oprim mai prim mai intai la biserica ortodoxa, relativ noua, dar aflam ca ceva mai departe se afla biserica reformata, extgrem de veche. Intradevar, o descoperim pe o colina cu brazi ce par la fel de vechi ca si biserica, ce dateaza probabil din secolul XIII. Biserica este extrem de mica, un fel de capela cneziala, cu ziduri unduite ce par modelate din plastelina. Mai este folosita de doua familii din sat, dealtfel vechi familii romanesti maghiarizate ca si cneazul Cande/Kendeffy. Plecam si din Pesteana si urmam un drum aproape pustiu ce serpuieste printre dealuri pana la destinatie: manastirea Prislop. Una dintre cele mai vechi manastiri din tara, datand si ea din secolul XIII, manastirea Prislop atrage si azi pelerini din intregul tinut. Pe peretii de piatra de rau ai bisericii se mai pastreaza mici fragmente de tencuiala cu urme de picturi din timpuri imemoriale. Pe magnificul cer albastru incep sa se stranga norii si cand razele soarelui trec prin filtrul lor, culorile se estompeaza si peisajul apare ca intr-o fresca medievala, biserica din Strei dominand orizontul cu pitorescul sau turn de piatra. Si aceasta biserica de secol XIII pastreaza in interior incredibile fresce intr-o combinatie de stiluri bizantin si gotic, aproape tot atat de vechi ca si biserica. Intr-un colt apare chiar mesterul principal al ansamblului decorativ, pe un fond albastru ca marea intr-o zi de toamna. Imbracat intr-un costum tipic de targovet din veacul al XIV-lea, se numeste Grozie, conform inscriptiei alaturate. E vremea sa ne indreptam spre baza noastra de la Rau de Mori, prilej de a vedea si biserica Colt , construita in jurul anului 1300. Cladita din piatra de rau, biserica este asezata pe o inaltime, chiar vis-a-vis de rocile de care se agata ruinele cetatii Colt. Seara care se lasa pe nesimtite si ploaia marunta amplifica senzatia de mister care invaluie acest colt de Rai.
Ziua a treia
Strada ne poarta printre dealuri si parca o poarta in timp se deschide brusc atunci cand trecem pe langa niste ruine antice. Ne oprim, suntem la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Poarta muzeului marcheaza intrarea numai formal, caci inauntru prezent si trecut se contopesc in cele mai bizare moduri: trecem pe langa capite de fan presarate printre ruine, ici si colo cate o livada bine delimitata de garduri lipite practic de amfiteatre, temple si mausolee antice, din loc in loc cate o casa cu gard de piatra evident adusa de la ruinele vecine, niste vaci pasc linistite, ba chiar un tractor intra cu nonsalanta printre temple antice cu cel mai firesc aer din lume. Bineinteles, nici urma de turisti. Doar noi si acesti tarani moderni rataciti in antichitate. Mergem mai departe. Vizitam Deva. Orasul aglomerat si neprimitor la periferie, devine tot mai atractiv pe masura ce ne apropiem de centru. Si deodata, parca ireala, apare cetatea plutind deasupra intregii zone, de pe magnifica roca vulcanica. Urcam cu un modern funicular care asalteaza cu aplomb panta extrem de abrupta, dandu-ne fiori. Cetatea, construita in 1269, a fost distrusa in secolul XIX de o explozie in magazia cu praf de pusca. Zidurile care au ramas sfideaza orizontul, oferind privelisti inegalabile in toate directiile. De la Deva ajungem la Hunedoara, cu al sau urias castel al Corvinestilor, construit in secolul XIV. Tocmai se inchisese, dar nu are nimic, l-am vizitat in interior cu alta ocazie. Nu bucuram de restaurarile exterioare, facute cu gust si cu simt de raspundere. De la Hunedoara drumul ne poarta peste coline catre un loc de legenda: Tinutul Padurenilor. Mergem pe malul lacului Cincis cativa kilometri, dupa care peisajele devin mai salbatice, padurea mai deasa si satele par tot mai vechi. Drumul de asfalt se transforma in nisip si piatra si, pentru ca se lasa seara, ne intoarcem.
Strabatem din nou dealuri, livezi, holde, cautand un sat care pare sa ne joace feste: desi apare pe harta imediat langa Calan, nu e de gasit. Intreband din loc in loc, reusim sa aflam unde il gasim si urcand o panta abrupta, iata ca ne apare in fata vechea biserica din Streisangiorgiu. Aceasta, o mica capela de familie, constrasteaza profund cu blocurile comuniste din jur. Este ca o oaza de arhaic in acest loc ciudat in care aceasta biserica a infruntat cu incapatanare veacurile. Cautarea bisericilor vechi din zona Hategului si a Streiului devenise un fel de competitie cu timpul; atunci cand descopeream o biserica ortodoxa despre care credeam ca este cea mai veche din tara, peste putin timp gaseam o alta si mai veche. Si iata ca cea mai veche nu se afla nici la Densus, nici la Strei, nici la Colt, ci aici, nebanuita si nestiuta intre blocuri moderne, in Streisangiorgiu: pe baza unor monede arpadiene descoperite in mormintele din jurul lacasului, datarea acestuia a fost impinsa inapoi in timp, in anii 1140-1150. Picturile dinauntru sunt relevate in straturi succesive, cel mai vechi datand din 1313, semnat "Teofil Zograf", primul pictor roman din istoria picturii noastre. Atmosfera magica e adancita de apusul soarelui care-si filtreza ultimele raze prin norii de dincolo de munti.
Ziua a patra
Ne trezim devreme si ne oprim in satul vecin, Ostrov. Si aici se afla o biserica de secol XIII, tipica pentru Tara Hategului. Pictura din luneta portalului apusean este unica, reprezentand-o pe Fecioara Maria cu Pruncul in culori neobisnuite: mantaua Mariei este rosie, iar valul este verde, in timp ce mantaua Pruncului este galbena si tunica verde. Pictura, de factura bizantina si aducand cu cea din Santamaria Orlea este datata in secolul XIV. Turnul cu sectiune patrata este unul dintre cele mai pitoresti din zona. In interiorul bisericii se mai pastreaza vag cateva picturi foarte vechi, probabil din secolul XIV.
Plecam din Tara Hategului promitandu-ne sa revenim in aceasta zona fabuloasa, a celor mai vechi biserici romanesti. Ne indreptam spre Caransebes, cu al sau centru pitoresc, apoi o luam printre munti inspre Baile Herculane si poposim la Orsova, unde Dunarea strapunge cu hotarare dealurile, formand golfuri azurii. Mai oprim in Craiova, al carei centru monumental de curand restaurat este plin de lume iesita la promenada, desi este o zi de lucru. Lasam in urma si atmosfera relaxata a Craiovei spre a ajunge, in faptul serii, in orasul din care plecasem cu numai patru zile in urma in cautarea comorilor ascunse ale Tarii Hategului.
Sarmizegetusa Regia. Pe culmea muntilor Orastiei, bine pazit de metereze naturale si valurile inaltimilor, se afla cu peste 2.000 de ani in urma un complex de intarituri din care remarcabila era cetatea de la Grâdistea Muncelului – Sarmizegetusa, centru politic si militar al dacilor. Ruinele care au infruntat veacurile dezvaluie, cu glasul lor de piatra, frânturi din ceea ce a constituit podoaba si mândria statului dac de odinioara. Grandioasa capitala a statului dac, ridicata cam la jumatatea sec. I i.d. Ch., cuprindea in aria sa cetatea, zona sacra si asezarea civila. Cetatea, un patrulater format din blocuri masive de piatra, isi intindea domeniul, in cinci terase, pe un teritoriu de aproape 3 hectare. In cuprinsul cetatii se intretaiau drumurile pavate de piatra. Pe doua inaltimi situate nu prea departe de ruinile cetatii se gasesc resturile unor constructii, probabil cu caracter religios: Sanctuarul mare patrulater si Sanctuarul mic rotund. Blocurile de piatra ale sanctuarului mic, asezate intr-o anumita succesiune, simbolizând razele soarelui, aveau desigur, un rol calendaristic. Ramasitele unui templu si ale unui turn de paza, fragmente de vase ceramice, vetre de foc, unelte si urmele unei instalatii pentru captarea apei de izvor sunt, de asemenea dovezi graitoare ale vietii ce s-a desfasurat pe aceste meleaguri. Referitor la cetatea Sarmizegetusei putem afirma ca zidurile ei, ridicate in tehnica obisnuita – "murus Dacicus", inconjurau un mamelon cu cota de 1000 m, respectand configuratia terenului. Dupa cucerire, romanii reamenajeaza cetatea, marindu-i suprafata, nerespectand nici traseul, dar nici tehnica de constructie a zidurilor acesteia. La 100 m est de cetate, pe doua terase, se gaseste zona sacra, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar ce se termina intr-o piateta. In acest spatiu au fost amplasate sanctuare de tip rectangular si circular, unele fiind construite din piatra de calcar, altele din piatra de andezit. Asezarea civila, formata din cartierele de est si de vest, se intindea pe zeci de terase, constituind cea mai mare locuire dacica compacta cunoscuta. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Intr-una din locuinte a fost descoperit celebrul vas ceramic cu stampila "DECEBALUS PER SCORILO" ("Decebal fiul lui Scorilo"). Insemnari descoperite pe unele blocuri de piatra ale sanctuarelor, monede, arme precum si un vas de ceramica purtând stampila "Decebalus per Scorilo" au dat posibilitatea cercetatorilor sa considere asezarea ca existând in vremea când Dacia a fost condusa de Burebista si apoi de Decebal. Dupa infrângerea dacilor si cucerirea cetatii de catre romani, acestia au stabilit aici o garnizoana militara, formata din detasamentele legiunii a IV-a Flavia Felix, din care se mai vad resturile unei cladiri si ale unei bai. Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa – capitala Daciei Romane – se ridica odinioara la poalele muntilor Retezat, in partea de sud-vest a Tãrii Hategului de astãzi. Orasul se afla la 8 km departare de trecatoarea care face legatura intre Banat si Transilvania si care purta in antichitate numele de Tapae, astazi Portile de Fier ale Transilvaniei. Nu se cunoaste cu exactitate data intemeierii capitalei. O inscriptie descoperita la inceputul secolului al XVI-lea, in hotarul satului Gradiste – Sarmizegetusa consemneaza: "Din porunca imparatului Cesar Nerva Traianus Augustus, fiul divinului Nerva, a fost intemeiata Colonia Dacica prin Decimus Terentius Scaurianus, guvernatorul sau". Numele guvernatorului provinciei arata ca intemeierea noului oras a avut loc in primii anii dupa cucerirea Daciei (dupa unele pareri 106-107, dupa altele intre 108 -110). Intemeierea coloniei a fost marcata si prin baterea unei monede (sestertius) emisa la Roma, din ordinul Senatului, dedicata "celui mai bun principe" – imparatului Traian. Alegerea de catre imparatul Traian a locului pentru orasul care-i va purta numele n-a fost intamplatoare. Prin asezarea sa metropola se bucura de anumite avantaje strategice si economice. Muntii Retezat la sud si Muntii Poiana Ruscai la nord constituiau bariere naturale greu de strabatut pentru eventualii atacatori. Capitala al carei territorium se intindea de la Tibiscum la Micia pana la intrarea Jiului in defileu, se putea dezvolta in liniste, aparata fiind de castrele Tibiscum (azi Jupa), Voislova, Micia (Vetel) si Bumbesti. Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunare si facea legatura cu extremul nord al provinciei, la Porolissum (Moigrad). Orasul antic inchidea o suprafata inconjurata de ziduri de aproximativ 32 ha. In inima orasului se intersectau cele doua drumuri principale (cardo maximus orientat nord-sud si decumanus maximus orientat est-vest), la intretaierea acestora aflandu-se principala constructie publica – Forul. Orasul nu se restrangea insa la teritoriul inconjurat de ziduri. Dincolo de ziduri, pe o mare intindere, erau situate casele (villae), ateliere mestesugaresti (caramidari, sticlari), temple si alte constructii publice sau private. Tot in afara zidurilor se gaseau si cimitirele orasului (sepulcreta) identificate atat la est cat si la vest de incinta. Populatia lui se putea ridica la 25.000 – 30.000 de oameni. Prin stradania arheologilor au fost scoase la lumina constructiile si amenajarile de odinioara a Ulpiei Traiana, precum si numeroase obiecte de uz curent ce sunt adapostite de muzeul din imediata apropiere a sitului.
Castelul Corvinestilor – Hunedoara. Ridicat in secolul al XIV-lea, pe locul unei vechi intarituri, pe o stânca la picioarele careia curge pârâul Zlasti, castelul este o constructie mareata, cu acoperisuri inalte si divers colorate, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane impodobite cu dantelara pietrei cioplite. Fiind una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoaste in timpul acestuia insemnate transformari. El devine astfel o somptuoasa locuinta, nu numai un punct strategic intarit. Cu trecerea anilor, diversii stapâni ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare. Galeria si donjonul – ultimul turn de aparare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (dupa numele unui vestit calugar de la curtea castelului) reprezinta câteva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor si Bastionul alb care servea drept depozit de bucate, Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereti (printre ele se gasesc si portretele domnilor Matei Basarab din Tara Româneasca si Vasile Lupu din Moldova). In aripa castelului numita Matia se mai desluseste destul de vag, o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se zice ca isi trag numele urmasii lui Iancu de Hunedoara (Corvini). In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot in timpul lui Iancu de Hunedoara, se afla o fântâna adânca de 30 de metri. Dupa legenda, aceasta fântâna ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa. Dar dupa 15 ani de truda, când au terminat fântâna, stapânii nu s-au tinut de cuvânt. Se spunea ca inscriptia de pe zidul fântânii inseamna "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, continutul descifrat de specialisti este "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de lânga biserica". Castelul a fost restaurat si transformat in muzeu si este cel mai mare castel din S-E Europei ocupand o suprafata de 240 de m²..fiind pe locul 14 in Europa avand lungimea de 102 de metri si latimea de 61 de metri, iar in lume ocupa locul 43.
Cetatea Deva. Cetatea Deva are o datare sigura: anul 1269. Urme mai vechi descoperite in acest loc duc insa firul vietuirii pana in zorii istoriei umane, apoi in perioada statului dac si stapanirii romane. In timpul feudalismului, viata cetatii era legata de numeroasele si grelele munci pe care taranii iobagi trebuiau sa le faca: pastrarea si apararea zidurilor cetatii, saparea santurilor, taierea lemnelor si a hatisurilor s.a. Aceste impovaratoare obligatii au facut ca cetatea sa devina, in decursul veacurilor, tinta multor rascoale. In anul 1784, in timpul rascoalei conduse de Horia, Closca si Crisan, stapanii cetatii au opus rezistenta atacurilor iobagilor si minerilor din Muntii Apuseni. Neinarmati si lipsiti de o buna organizare, rasculatii nu au reusit sa cucereasca cetatea asediata. Siliti sa se retraga, ei au lasat in mana nobililor 86 de prizonieri, carora li s-au taiat capetele, iar trupurile le-au fost aruncate intr-o groapa comuna, in spatele cetatii. Stapanii Devei au intampinat cu ostilitate si pe Mihai Viteazul, cand acesta se indrepta in 1600 spre Praga, in speranta de a gasi la curtea imparatului Rudolf ajutor impotriva Imperiului Otoman: "…din cetatea Devei indreptara tunurile asupra mea si inecara in Mures mai mult dintre ai mei". Zidurile cetatii au inchis intre ele si pe multi luptatori pentru dreptatea si libertatea poporului, iar in timpul revolutiei de la 1848 aici s-au dat crancene batalii intre trupele revolutionare maghiare si armata tarista, venita sa inabuse revolutia. O explozie produsa in 1849 in magazia cu praf de pusca a aruncat in aer zidurile cetatii, prefacand totul intr-un morman cu pietre. Trecand printre ruinele vechilor porti, prin hrubele slab luminate, gandul ne poarta spre vremurile cand probabil aici isi gaseau adapost haiducii. Aceleasi ruine, incarcate de mister si legenda, au zamislit multe povesti, rod al fanteziei populare. Una dintre acestea arata ca cetatea a fost zidita de zane cu parul de aur, fetele unor uriasi, care certandu-se intre ele au distrus-o. O alta legenda atribuie inaltarea zidurilor harniciei unor pitici. Cetatea este pitoresc asezata pe dealul la poalele caruia se intinde orasul modern, imbracat in haina colorata a noilor constructii. Trecand pe aceste meleaguri, la mijlocul secolului trecut, calatorul englez Paget, incantat de privelistea ce se desfasoara de la inaltimea cetatii, a marturisit ca: "Putine locuri, prin cate tari am umblat, prezinta o panorama mai frumoasa decat aceea a Vaii Muresului." Sub dealul cetatii se afla palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane), construit in sec. XVI, de plan dreptunghiular usor alungit, prevazut la coturi cu cate un decros cu aspect de bastion. Transformat de Gabriel Bethlen in 1621, Magna Curia a dobandit o infatisare prevalent baroca in sec. XVIII, cand i se adauga o scara monumentala dispre parc si un balcon polilobat.
Biserica Densus. La Densus e o biserica "…bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stâlp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtând numele lui Longinus. E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de câteva suvite de soare venind pe niste ferestruici… face impresia unei opere divine furata de genii nocturne" (George Calinescu). Aflat in apropierea ruinelor fostei capitale a Daciei romane – Colonia Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa – acest ciudat edificiu al Tarii Hategului a fost obiectul multor controverse iscate intre diferiti oameni de stiinta, dornici de a-i stabili originea. Unii au considerat ca la inceput biserica a fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci; altii vorbeau de un fost templu roman al zeului Marte; Nicolae Iorga plaseaza construirea monumentului in secolul al XVI-lea, iar istoricul de arta Vataseanu, in ultimul sfert al secolului al XIII-lea. S-au facut numeroase investigatii. Dar monumentul continua sa-si pastreze cu indaratnicie taina. Se presupune ca biserica veche din Densus a suferit mari modificari de-a lungul timpului si, in special, la sfârsitul secolului al XIII-lea. Construita din bolovani de râu, caramida cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, etc., luate desigur din Ulpia Traiana, biserica din Densus are un aspect straniu, stârnind totodata admiratie si uimire. In semiintunericul care stapâneste interiorul acestei masive constructii se disting cu greu fragmente de pictura ramase peste ani. Picturile de pe registrele superioare ale peretilor naosului ca si de pe altar apartin zugravului Stefan. Semnatura cu care acesta si-a pecetluit opera se poate vedea si azi. Profilate pe un fond ultramarin, figurile executate vadesc realele calitati artistice ale mesterului. Particularitatile operei zugravului Stefan ne trimit cu gândul la pictura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Arges, realizata in secolul al XIV-lea. Asemanarea duce la presupunerea ca acest mester ar fi fost un reprezentant al artei din Tara Româneasca in Transilvania.
CAPITOLUL II
AGROTURISMUL SI DEZVOLTAREA RURALA
2.1 RELATIA TURISM MEDIUL RURAL
Intr-o lume marcata de activitati si produse tot mai complexe si performante, de un ritm de viata alert impus de societatile industrializate, agroturismul este bine cotat in ceea ce priveste beneficiul realizat din petrecerea vacantelor la tara, ceea ce afecteaza in mod curent dezvoltarea locala a zonei, pe de o parte si industria turismului, pe de alta parte. O motivatie fata de optimismul manifestat vis-à-vis de perspectivele acestui sector, este tendinta de a fi caracterizat de unele din trasaturile tipice ale “turismului responsabil”.
Cresterea interesului pe plan mondial pentru turism a generat un interes major pentru cercetare, un accent mai mare incepand sa se puna pe determinarea impactului turismului asupra mediului inconjurator si a comunitatii locale. Plecand de la aceasta idee, trebuie sa avem in vedere intelegerea mai aprofundata a modului in care intreprinzatorii din mediul rural opereaza, asemanarile si contrastele asociate cu astfel de afaceri, precum si ideea de resursa turistica si modul in care institutiile si organizatiile regionale si internationale pot sa ajute acest sector.
Relatia dintre turism si mediul rural, ce caracterizeaza agroturismul este mult mai complexa decat pare la prima vedere. Agricultura, ca ramura economica ce apartine sectorului primar al economiei nationale, isi are propriile particularitati, iar turismul se integreaza cu precadere sectorului tertiar, care are propriile trasaturi si care nu intotdeauna sunt compatibile cu cele din domeniul agrar. Amploarea fluxurilor turtistice interne si internationale pune din ce in ce mai multe probleme economice, sociale si ecologice complexe. Acestea se refera la dezvoltarea, modernizarea si diversificarea structurilor de primire, la satisfacerea celor mai sofisticate preferinte ale turistilor cu conditionari pe linia folosirii resurselor turistice naturale si antropice. Analizand conditiile create pana in prezent pentru valorificarea potentialului turistic intern, se constata ca exista mari resurse nevalorificate. Punerea in valoare a acestora presupune o
perioada mai mare de eforturi materiale, financiare si umane, coordonate atat la nivel national, cat si local.
Majoritatea specialistilor considera agroturismul ca un mijloc de sustinere a dezvoltarii societatii rurale. Ne aflam in momentul in care omenirea se confrunta cu o serie de probleme rezultate in urma propriei afirmari a civilizatiei.
Poluarea mediului, resursele limitate, explozia demografica, urbanizarea, industrializarea si globalizarea, robotizarea si automatizarea sunt doar cateva dintre problemele carora omul modern va trebuie sa le faca fata. Odata cu cresterea nivelului de trai, creste si presiunea la care este supus si cel ce beneficiaza de aceasta crestere. Omul viitorului va trebui sa invete sa scape de aceasta presiune crescanda, pentru a-si pastra sanatatea si pentru a supravietui in mediul in care traieste. Cu siguranta una dintre modalitatile de a face acest lucru va consta in practicarea agroturismului, o modalitate a carei importanta nu trebuie neglijata; aceasta deoarece este una din putinele solutii care transfera omul din mediul sau cotidian intr-un alt mediu, in care sa poata sa uite de problemele si monotonia existentei de zi cu zi.
In cadrul conceptului de dezvoltare durabila, agroturismul devine factorul ce asigura:
pastrarea nealterata a structurilor si modurilor de viata rurala, a obiceiurilor si traditiilor, intr-un cuvant a unei culturi traditionale pusa la dispozitia turistilor.Aceasta forma de turism este o activitate multifunctionala, ea reprezentand mai mult decat un sejur petrecut la o casa taraneasca;
interesul in crestere fata de alimentatia naturala si rationala reprezinta un factor de atractie ce se manifesta tot mai pregnant pe piata internationala, si in special in tarile dezvoltate;
viata la tara asigura o odihna activa, din ce in ce mai rara sau mai scumpa in mediul urban.
Astfel, datorita dimensiunilor relativ mici ale firmelor implicate (de cele mai multe ori de natura familiara), agroturismul este apt sa satisfaca intr-o masura mai buna cererea turistilor pentru calitate, intimitate, originalitate, elasticitatea serviciilor cumparate asigurand adaptabilitatea acestora la nevoile individuale. Problema amenajarii si dezvoltarii rurale este una dintre cele mai importante datorita faptului ca, in esenta sa, presupune realizarea unui echilibru intre tendinta de modernizare a vietii rurale, pe de o parte si cerinta unei dezvoltari durabile in cele trei domenii – economic, ecologic si social, pe de alta parte.
In ceea ce priveste planificarea si organizarea turismului rural se vorbeste despre rolul pe care-l au resursele naturale implicate; astfel, dupa analizarea resurselor implicate se pune problema cine conduce turismul rural si care este legatura dintre proprietarii de gospodarii, asociatiile private si agentiile publice. Indiferent de persoanele implicate trebuie inteles faptul ca turismul rural se va dezvolta ca o activitate anexa gospodariei taranesti. Astfel, un proces de organizare al agroturismului ar trebui sa includa urmatorii pasi:
adunarea informatiilor necesare
identificarea valorilor comunitatii
alcatuirea unui plan general
identificarea oportunitatilor si a dezavantajelor
formularea misiunii firmei
aplicarea strategiilor de dezvoltare
evaluarea procesului si modificarea programului in functie de rezultatele obtinute.
Aceste probleme se vor suprapune peste cele legate de accesibilitatea la resurse, sezonalitate si infrastructura existenta.
Un element asupra caruia trebuie sa insistam este cel legat de forta de munca implicata. Multe afaceri de turism rural au un personal redus in sensul ca, familia este cea care se ocupa de afacere; problema majora care apare este lipsa de cunostinte in domeniu. Potrivit studiilor lui A. Hohl si C. Tisder principalul obstacol in dezvoltarea si extinderea unei forte de munca specializate. Astfel, in agroturism apare o nevoie stringenta de oameni cu idei, oameni care sunt interesati de cresterea economica a zonei in care locuiesc. Se apreciaza faptul ca, turismul trebuie astfel dezvoltat incat sa nu se ajunga in situatia in care turismul sa creasca in detrimentul activitatilor de baza (agricultura, exploatare forestiera, cresterea animalelor, etc.). Orice dezvoltare trebuie insotita de participarea intregii comunitati si monitorizarea impactului pe care-l are asupra zonei.
Exista in Romania numeroase sate ce dispun de conditii naturale bune pentru practicarea tursimului si care beneficiaza, de asemenea si de un cadru construit pitoresc, cu case si gospodarii confortabile, cu oameni ospitalieri ce au o traditie culturala si artistica proprie, cu mestesugari si artizani talentati. In acest context, agroturismul constituie una din sansele de reusita ale satului romanesc, putand sa contribuie substantial la dezvoltarea sectorului turistic.
In prezent, ne aflam intr-o societate urbanizata care doreste petrecerea concediului la tara; trebuie inteles faptul ca agroturismul nu este o solutie pentru cei saraci si nici o curiozitate, ci o alternativa, o posibilitate de recreere departe de orasele poluate si de aglomeratia marilor hoteluri, o sansa de castig pentru oamenii satelor. In general, agroturismul este privit ca un sector care include o mare varietate de servicii tursitice, actiuni, evenimente, festivitati, toate dezvoltate intr-o zona rurala.
Scopul sau trebuie sa fie acela de a sprijini mentinerea pe termen lung a vietii regiunii, el trebuie sa constituie o forta de conservare a ruralitatii si nu o forta de vanzare.
Agroturismul, implicit tursimul rural nu este la drept vorbind un fenomen recent; in perioada de dupa al II-lea razboi mondial, relatia dintre spatiul rural si activitatea de petrecere a timpului liber s-a schimbat in mod semnificativ. Subiectul restructurarii si schimbarii, atat in contextul general, cat si rural este un subiect foarte mult dezbatut inca din anii ’70 in tot ceea ce tine de nivelele economice globale si locale in lumea industrializata. Timp de 30 de ani ariile rurale au suferit numeroase schimbari economice, sociale si institutionale, schimbari ce au avut efecte profunde in felul de viata al oamenilor din ariile rurale si in poltitca de dezvoltare a acestora. Cu toate acestea schimbarea nu este ceva nou; in ultimii 250 de ani societatile dezvoltate si economiile ce tin de ele au suferit o serie de restrucutrari de baza care au dus la restructurari industriale, ce au avut efect transformator pentu societatea rurala. Recreatia si turismul in unele zone rurale au evoluat de la elemente minore (pasive, primare), catre o activitate de schimbare si control ( pana la nivel guvernamental) cu implicarea comunitatii rurale.
Interesul pentru petrecerea timpului liber la tara a aparut ca o reactie la stresul oraselor industriale in expansiune. Aceste schimbari au atras atentia asupra rolului petrecerii timpului in zonele rurale, rezultand efecte benefice; in anul 1996 Organizatia Mondiala a Turismului aprecia ca “ turismul rural este salvarea tarilor europene”. Cresterea ponderii turismului rural e dificil de apreciat in cifre, dar se vorbeste tot mai mult despre el ca despre un sector in crestere.
Schimbarea naturii spatiului rural in multe parti ale lumii si cresterea rolului recreatiei si turismului in viata oamenilor au determinat acordarea unei importante tot mai mari acestui domeniu. In prezent, agroturismul este privit ca un concept care acopera activitatea turistica organizata si condusa de populatia rurala si bazata pe fortele imprejurimilor naturale si umane.
De-a lungul timpului – acest timp numarandu-se in decenii pentru majoritatea tarilor – cazarea turistilor la sate s- a practicat de o maniera spontana sau organizata. Ceea ce este in schimb nou, reprezinta dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic in spatiul rural. Aceasta expansiune se explica, pe de o parte prin relansarea dezvoltarii regiunilor rurale si pe de alta parte, prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masa.
Problema amenajarii si dezvoltarii rurale este una dintre cele mai importante datorita faptului ca in esenta se presupune realizarea unui echilibru intre tendinta de modernizare a vietii rurale, pe de o parte, si cerinta unei dezvoltari durabile in cele trei domenii economic, ecologic si social, pe de alta parte. Alegerea variantei abordari fenomenului agroturistic prin realizarea unui proiect de dezvoltare pe o zona relativ limitata pleaca de la necesitatea existentei unei structuri relativ flexibile, care sa permita adapatarea rapida la mediu, orientarea catre piata si sa raspunda in timp util necesitatilor turistilor si localnicilor.
Dupa unii autori proiectul insumeaza activitati unice, orientate spre obiectiv, cu un grad ridicat de noutate si cu o sarcina de lucru complexa, fiind limitate in timp si din punct de vedere al resureslor materiale si umane, necesitand o colaborare interdisciplinara in cadrul unei structuri organizationale speciale, precum si metode speciale si riscuri specifice. Astfel, construirea unui model de dezvoltare rurala pe domeniul turistic pe o regiune clar delimitata ar putea antrena comunitatea si autoritatile locale sa-si inventarieze resursele si sa le implice pentru realizarea unor obiective de care sa beneficieze in mod direct. Reusita acestui tip de turism depinde in mod hotarator tocmai de caracterul particular pe care localnicii reusesc sau nu sa-l imprime.
In legatura cu aceste aspecte, se remarca faptul ca toti cei care se ocupa de turismul in mediul rural trebuie sa-si imagineze o balanta care are pe de o parte turismul rural iar pe de alta parte patrimoniul zonelor rurale; intre cele doua se interpune turistul intr-o tripla ipostaza: beneficiar, utilizator si finantator.
Beneficiar, pentru ca orice turist cauta noi si atractive peisaje, o ambianta propice odihnei active, orice care i poate satisface cerintele de turist.
Utilizator, caci este cautator de gazduire dar si dornic de a participa la activitati necunoscute sau mai putin cunoscute ce ii sunt propuse de organizatori.
Finantator, pentru ca el acopera o parte din cheltuielile facute pentru salvarea si apararea patrimoniului, iar pe de alta parte participa la castigurile directe sau indirecte obtinute de catre locuitorii satelor.
Agroturismul este privit in general ca un sector care include o mare varietate de servicii turistice, activitati, evenimente, festivitati, sport si recreere, acestea toate dezvoltandu-se intr-o gospodarie rurala. Pentru inceput ar trebui sa amintim definitia data de Ioan Csosz si anume: “agroturismul este o forma particulara de turism, mai complexa, cuprinzand atat activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, prestare de servicii, sport, distractii) cat si activitatea economica, de regula agricola, practicata de gazdele turistilor (activitati productive si de prelucrare a produselor agricole in gospodarie si de comercializare a lor)”. Elementul de baza de la care trebuie plecat, si care nu apare in definitia anterioara este acela ca spatiul rural, satul, gospodaria taraneasca sunt principalele motive pentru care turistii vin sa-si petreaca vacantele la tara, pentru mediul rural nepoluat si neafectat de transformarile civilizatiei industriale. In opozitie cu rapiditatea schimbarilor, concentrarea, anonimatul, absenta unor valori de referinta ce caracterizeaza asezarile urbane, turistii vad tot mai mult spatiul rural ca o rezerva de bogatii naturale si spirituale. Gospodaria taraneasca ramane un simbol foarte puternic pentru oraseni, intimitatea sociala evoca acele locuri care au marcat viata oamenilor de-a lungul secolelor.
2.2 RAPORTUL TURISM ECOLOGIC – TURISM RURAL – AGROTURISM
O problema pe care o ridica literatura de specialitate este aceea a pozitionarii exacte a turismului ecologic (ecoturismului) si turismului rural fata de formele clasice ale turismului, pe de o parte si fata de agroturism, pe de alta parte.
Discutam despre ecoturism intr-o perioada in care tarile lumii, prin reprezentatii lor au hotarat in noiembrie 2001 declararea anului 2002 ca “Anul Natiunilor Unite pentru Ecoturism”.
Astfel, in aceasta analiza putem pleca de la intrebarea: “Ce este turismul ecologic?” Raspunsul cel mai simplist la aceasta problema ar fi: un turism care sa se practice respectand principiile ecologice. Cu toate acestea in societatile industrializate de astazi factorii care determina caracterul ecologic al unei activitati trebuie analizati mult mai in profunzime. Dupa unii autori ecoturismul presupune conjugarea a trei elemente:
desfasurarea intregii activitati economice, nu numai turistice, intr-un mediu ambiant nealterat
restructurarile economice si ajustarile tehnice, precum si remodelarea managementului mediului in sensul prevalarii aspectelor calitative in satisfacerea nevoilor de bunastare a populatiei prezentului, fara a afecta mostenirea generatiilor viitoare, necesita, adoptarea unui nou comportament din partea agentilor economici
turismul ecologic presupune un turism constient, individual sau de grup.
Aceasta conceptie incearca sa cuprinda toate elementele pe care ar trebui sa le cuprinda o politica de turism ecologic, luand in calcul, pe de o parte, activitatile economice cu care turismul intra in interactiune, iar pe de alta parte comportamentul oamenilor vis-à-vis de tot ce inseamna protejarea naturii.
Sustinerea dezvoltarii ecoturismului ca o forma de turism bazata pe natura a inceput sa fie studiata de catre expertii in dezvoltare inca din anii 90. Astfel in anul 1991 “The International Ecoturism Society” – societate non-profit avand 1600 de membrii din 110 tari – defineste ecoturismul ca fiind “acele calatorii responsabile ce conserva mediul si sustin dezvoltarea populatiei locale”. Aceasta definitie se apropie mai mult de forma unui principiu, decat de explicitarea elementelor care conditioneaza in practica ecoturismul.
In 1996, Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii – UICN, apreciaza ecoturismul prin excursiile organizate in mod responsabil fata de mediu si turistii care se bucura si apreciaza natura, elemente peste care se suprapun masurile de conservare, limitarea impactului negativ si furnizarea unor beneficii socio-economice importante pentru populatia locala. Neajunsurile acestuia vin tocmai din faptul ca nu se face referire la politicile si strategiile pe care autoritatile locale / nationale ar fi obligate sa le ia vis-a-vis de punerea in practica a elementelor de baza a ecoturismului.
O alta opinie interesanta apartine Societatii Talamaca pentru Ecoturism si Conservare din Costa Rica: “ecoturismul insemna mai mult decat carti si albume despre fauna, binocluri, mai mult decat arta populara care este afisata pe peretii hotelurilor si restaurantelor, ci de fapt inseamna o lupta constanta pentru apararea peisajelor, cu sustinerea traditiei culturale a popoarelor”.
Ecoturismul a capatat o importanta tot mai mare datorita relatiilor pe care le presupune intre conservare sustinere si diversitatea biologica. Ca un instrument ce ajuta la dezvoltare, ecoturismul poate fi pus in practica prin cele trei principii ale “conservarii pe baza diversitatii biologice”, principii enuntate sub egida UNEP (Consiliul de Administratie al Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator):
sa conserve diversitatea biologica si culturala prin intarirea sistemelor manageriale (publice si private) si prin cresterea valorii de ecosistem
sa promoveze folosirea biodiversitatii prin generarea de venituri, locuri de munca si posibilitati de afaceri in ecoturism si in retelele de afaceri ce tin de ecoturism
sa imparta beneficiile dezvoltarii cu comunitatile locale prin atragerea si participarea acestora la planificarea si managementul afacerilor de ecoturism.
Dincolo de definitii si principii trebuie sa analizam ecoturismul si formele sale specifice de manifestare prin beneficiile pe care le poate aduce. Astfel, unii autori numesc aceste beneficii tocmai prin actiunile pe care le genereaza:
necesitatea asigurarii unor experiente directe, care sa implice participarea si culturalizarea turistilor
implicarea educatiei ecologice la nivelul tuturor categoriilor, comunitatilor locale, organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale, agentilor economici si turisti
incurajarea recunoasterii unanime a valorii intrinseci a resurselor
promovarea ideii asocierii si conlucrarii intre mai multi actori, care pot fi: organizatii guvernamentale, ONG, agenti economici, oameni de stiinta si localnici
nevoia sustinerii si promovarii responsabilitatilor morale si etice, precum si a atitudinii intdreptate spre conservarea si protejarea mediului natural si cultural de catre toti agentii.
Sustinatorii ecoturismului considera aceasta forma ca facand parte din aria turismului sustinut. Trebuie sa plecam de la ideea ca ecoturismul este o industrie mica, dar care se dezvolta foarte repede, sub deviza “turism al naturii”; ecoturismul este in mare parte individual si practicat la scara mica, concetrandu-se pe capacitati turistice reduse (ca numar de locuri).
Putem considera ca un turism ecologic bine conceput ar trebui sa genereze in toate cazurile rezultate pozitive, obtinute dintr-o dezvoltare durabila. Aceasta ar insemna ca planificarea si dezvoltarea infrastructurii turismului ar trebui sa-si indrepte toata atentia asupra mediului social, cultural si economic. Orientarea puternica a activitatii spre anumite principii de dezvoltare (enuntate anterior) si recunoasterea bazata pe anumite standarde de sustinere ii confera o anumita pozitie in aria turismului. Astfel, putem formula cateva caracteristici de baza a ecoturismului:
contribuie la conservarea biodiversitatii
sustine prosperitatea localnicilor
include o experienta de invatare a conceptului
include actiuni responsabile atat din parte turistilor, cat si din partea industriei turismului
ecoturismul este practicat, in mare parte, de grupuri mici de oameni sau la un nivel mic (ca si afacere).
Urbanizarea rapida a secolului XX a produs mutatii importante in societate, creand structuri sociale diferite de societatile traditionale de la tara. Conservarea vechilor stiluri de viata si de mentalitate este importanta pentru pastrarea caracterului rural; ceea ce se perpetueaza din acest caracter formeaza, alaturi de pitorescul peisajului si de posibilitatile de agrement, atractia turistica a asezarilor. Dupa parerea aceluiasi autor, sociologii spatiilor rurale s-au straduit indelung sa indentifice multiplele contraste dintre mediul urban si rural, dintre acestea remarcandu-se (vezi tabel):
Caracteristicile societatii rurale si urbane
RURAL URBAN
Pentru a putea lua in calcul aceste diferentieri atunci cand vorbim despre o politica de dezvoltare rurala (care ar include si domeniul turistic) ar trebui sa le conditionam de dezvoltarea si structura economica efectiva a zonei vizate (tipul de economie: agricola, pastorala, silvica; amploarea si perspectivele), ca si de elementele demografice (structura, pondere, raportul rural – urban). Toate acestea constituie elemente importante in unele aprecieri legate de calitatea mediului, de functia de receptor sau emitator de turisti in perspectiva valorificarii resurselor agroturistice.
Pentru evidentierea caracteristicilor turismului rural vis-à-vis de aparteneta lui la viata economica si sociala a comunitatii, plecand de la caracteristicile celor doua tipuri de societati, trebuie sa avem in vedere analiza comparativa a trasaturilor care il detaseaza de
turismul urban sau de statiune (vezi tabel):
Analiza comparativa a turismului urban / rural
Legat de aceste particularitati, Bernard Lane se intreaba: “Are turismul rural calitati intrinseci speciale sau este simplu turism intr-o localitate rurala?” Raspunsul consta intr-o lista de elemente particulare acestui gen de turism:
apropierea de natura, absenta aglomeratiei, existenta linstii si a unor dotari nemecanizate
contact personal intre gazda si turist
antiteza anonimitatii urbane
spiritul de continuitate si stabilitate intr-o istorie indepartata
posibilitatea de a cunoaste zona si populatia care locuieste acolo
dezvoltarea comunitatii locale prin dezvoltarea turismului rural.
In literatura romana, una dintre definitiile turismului rural presupune acel tip de activitate turistica asociata mediului rural, care gestionata intr-un mod adecvat asigura perenitatea spatriului rural si convergenta intereselor economice si spirituale ale ofertantilor si respectiv clientelei, ce relationeaza prin mijlocirea produsului turistic. Intr-un mod mai pragmatic unii specialisti privesc turismul rural ca o ecuatie: “ecuatia fundamentala a produsului turistic rural este – cazarea la ferma = vacanta petrecuta in sat + petrecerea timpului liber in spatiul rural”.
Odata cu cresterea interesului european fata de dezvoltarea rurala si impactul ei asupra comunitatilor rurale, a fost initiat asa-numitul Programul “Leader in cadrul caruia turismul rural este privit ca “totalitatea actiunilor turistice practicate in mediul rural”.
Pentru ca turismul rural sa-si atinga obiectivele (de prestare a unui serviciu turistic) de aducere de venituri suplimentare pentru gospodariile taranesti, de revitalizare a comunitatii rurale, de protectie a mediului inconjurator) consideram ca trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
localizare in arii rurale (prestatia turistica trebuie localizata intr-un han, hotel, motel, sat turistic, campinguri, camere de inchiriat, etc., cu conditia sa fie amplasate la sat.
sa functioneze pe principii rurale (case traditionale, contact cu natura, societati traditionale, populatie ocupata rural, etc.)
sa se practice la scara rurala, mica (din punct de vedere al constructiilor si amenajarilor)
sa fie in general plasat sub controlul autoritatii locale si sa se dezvolte astfel incat sa raspunda intereselor pe termen lung ale regiunii
sa fie viabil, in sensul ca dezvoltarea sa sa ajute la mentinerea caracterului rural particular al regiunii si sa faca uz de resursele locale
turismul rural trebuie considerat ca un instrument potential de protejare si durabilitate si nu ca un instrument de urbanizare.
Astfel, turismul rural este un concept care acopera activitatea turistica, desfasurata si condusa de populatia locala si bazata pe fortele imprejurimilor naturale si umane. Aceasta definitie este una care ar putea fi acceptata aproape universal, ea facand deosebire intre turismul rural si activitatea turistica clasica desfasurata in statiuni sau orase, unde numarul vizitatorilor si natura activitatilor elimina contactul direct intre turisti si populatia locala. In absenta unei definitii unanim acceptate pe plan international a turismului rural, se foloseste tot mai mult termenul de “turism verde” pentru a aface o distinctie fata de turismul alb (turismul sporturilor de iarna), de turismul albastru (vacante la mare) si turismul luminilor (turismul urban); turismul verde poate fi inteles ca o activitate turistica practicata la tara sau in regiuni slab populate (prea putin populate pentru a fi calificat drept turism al luminilor). Turismul verde poate fi caracterizat prin dorinta vizitatorilor de a se integra in imprejurimile naturale si umane si prin implicarea ferma a populatiei locale in asigurarea serviciilor pentru turisti.
Putem considera agroturismul ca un concept mai restrans, integrat in turismul rural si care se refera la totalitatea serviciilor turistice practicate si legate in mod direct de gospodaria taraneasca. Termenul de agroturism vizeaza activitatea de gazduire si petrecere a timpului in gospodaria taraneasca, impreuna cu gazdele; astfel acest concept vizeaza oferirea serviciilor de cazare, masa si agrement in cadrul gospodariei, si in stransa legatura cu acestia. Orice alta forma de turism practicat la sat este inclus in domeniul turismului rural; in turismul rural apare necesitatea crearii unor spatii de cazare, in timp ce in agroturism se vor utiliza gospodariile agricole ca perimetru de desfasurare a prestatiei turistice.
Comisia Zonei Montane din Romania (C.Z.M.R.) in cadrul “Programului privind organizarea si dezvoltarea agroturismului in zona montana” caracterizeaza agroturismul “ca o forma particulara de turism, mai complexa, cuprinzand atat activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, circulatie turistica, derularea programelor, prestarea serviciilor de baza si suplimentare), cat si activitatea economica, de regula agricola, practicata de gazdele turistilor (activitati productive de prelucrare a produselor agricole in gospodarie si comercializarea acestora catre turisti sau prin retele comerciale, precum si modul de petrecere a timpului liber.
In general, toti cei care s-au ocupat de problema agroturismului au accentuat relatia directa care trebuie sa existe intre turisti – locuitorii satelor – gospodaria taraneasca. Putem aminti ca, “agroturismul trebuie sa porneasca de la necesitatea gasirii de solutii pentru gospodariile rurale, in sensul cresterii veniturilor prin valorificarea potentialului economic al acestora, dezvoltand servicii de gazduire si de valorificarea produselor proprii si locale.
Consideram ca aceasta forma particulara a turismului rural trebuie sa fie practicata de fermieri / gospodari ca o activitate secundara, agricultura ramanand principala ocupatie si sursa de venit. Deseori se face distinctie intre conceptul de agroturism si turism de ferma (folosirea unor capacitati de cazare turistica cum ar fi case de vacanta inchiriate, cluburi de sanatate, etc., fara implicarea directa a populatiei locale). Acesta din urma nu este agroturism in sensul cel mai strict deoarece, asemenea case si-au pierdut functia agrara sau nu mai sunt in proprietatea unor gospodari activi. In ciuda pierderii oricarei legaturi directe cu sectorul agricol, turismul de ferma este o forma importanta a turismului rural, care aduce o contributie considerabila la economia locala, oriunde ar avea loc.
2.3 PRINCIPII DE ACTIUNE IN AGROTURISM
Trebuie scos in evidenta faptul ca agroturismul continua inca sa sufere din pricina indiferentei pe care o arata cercetatorii din domeniul turismului, adesea fiind confundat cu simple activitati de recreere, deoarece multe studii de specialitate considera turismul rural ca “ceea ce apartine de sat”, fara a se lua in calcul implicatiile pe care le poate aduce aceasta forma de turism. De aceea, se presupune in mod gresit ca cei care merg la tara sunt doar persoane care vor sa se recreeze si nu pot fi numiti pe drept cuvant turisti. Plecand, de la aceste false idei, trebuie subliniata importanta pe care a capatat-o turismul rural, implicit agroturismul dupa anii 70 pentru toate persoanele implicate: turisti, gazde, comunitati locale, autoritati regionale, etc.
Luand in calcul faptul ca societatile de azi sunt intr-o continua schimbare, P. Cloke aduce in discutie elementele care vor afecta, intr-un mod sau altul turismul manifestat in spatiul rural: cresterea populatiei, a productiei si a nivelului de dezvoltare a comunitatilor diversificarea modurilor de folosinta a zonelor si spatiilor rurale, cresterea importantei comunitatii locale, etc.
Pe langa factorii de influenta asupra cresterii turistice, pentru domeniul agroturistic se detaseaza in literatura de specialitate urmatorii: cresterea nivelului de educatie, cresterea duratei timpului afectat pentru recreere, ameliorarea transporturilor si comunicatiilor, cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii, autenticitatea, linistea si confortul psihic, afirmarea individualismului pe piata, cresterea interesului organismelor administrative la nivel local.
In completarea celor afirmate, putem aprecia ca realizarea unei politici generale de dezvoltare a agroturismului trebuie sa plece de la analizarea factorilor care au stimulat dezvoltarea acestui sector in trecut, si care vor continua sa o faca si in viitor:
Nivelul mare de instruire a populatiei datorita dezvoltarii mijloacelor de invatamant scolar, extinderea invatamantului prin tehnici moderne de comunicatie.
Interesul crescut pentru patrimoniu;zonele rurale s-au adaptat cel mai bine la interpretarea mostenirii trecutului, cu numeroase privelisti, vestigii istorice, etc.; putem spune ca zonele rurale au monopolul patrimoniului natural.
Cresterea duratei timpului liber prin multiplicarea concediilor de scurta durata
Existenta unui interes tot mai mare al oamenilor pentru sanatate
Cresterea stresului urban
Cresterea interesului pentru anumite specialitati culinare (de exemplu: orezul salbatic din America, branzeturile nepasteurizate din Franta)
Ecologia
Autenticitatea; o ancheta efectuata in 1897 de English Tourist Board asupra motivelor petrecerii vacantelor la tara a clasat acest factor pe locul doi
Cresterea numarului calatoriilor avand ca motive instruirea, aventura, etc.
Toate aceste schimbari in atitudinile si modelele de vacanta au fost insotite de schimbari care afecteaza calitatea vacantelor alese de catre cei care se indreapta catre turismul rural. Amatorismul si standardele joase care au caracterizat inceputurile turismului rural si care au dirijat aceasta forma de turism catre asocierea cu turismul “ieftin”, sunt din ce in ce mai putin relevante deoarece operatorii au devenit constienti de necesitatea de a raspunde la noile cerinte ale turistilor.
Aceste cerinte sunt la cele mai elevate nivele de confort si mai presus de acestea, in paralel s-au dezvoltat o serie de activitati care sa-i mentina pe turistii activi si relaxati pe timpul sejurului la tara. In consecinta, operatorii turismului rural au ajuns sa recunoasca ca, serviciile de cazare nu mai sunt suficiente pentru a satisface cerintele clientelei sale. Plimbarile in jurul gospodariilor, studii ale naturii, activitati culturale, cursuri de mestesugarit, activitati legate de sanatate si o mare varietate de sporturi de apa si de uscat ajuta la atragerea clientelei in turismul rural; acestea sunt acum parti vitale ale productiei turistice rurale. Serviciile de agrement sunt la fel de importante ca si cazarea, iar marile succese au aparut acolo unde serviciile turistice au fost planificate impreuna.
Daca au existat schimbari in atitudinea clientelei turistice, au aparut deasemenea schimbari fata de turismul rural si in atitudinea celor care practica marketingul. Conform traditiei, sectorul de marketing a industriei turistice a avut mari rezerve referitoare la turismul rural privindu-l ca fiind format, in mare masura din afaceri la scara mica, care nu sunt competitive cu piata turistica. In trecut, turismul rural a fost considerat aproape ca fiind anti – comercial luand in consideratie standardele joase ale serviciilor si confortului, si lipsa de profesionalism si structuri organizate. In prezent, operatorii de turism isi indreapta progresiv atentia spre acest sector, astfel incat tot mai multe produse ale turismului rural isi gasesc locul in ofertele operatorilor turistici. Fara a pierde din trasaturile esentiale, exista oferte de vacante rurale chiar din partea unor operatori turistici, care la randul lor semneaza contracte cu operatorii individuali (posesori de gospodarii rurale), operatori care isi mentin in continuare independenta. In masura in care se vad schimbari in atitudinea clientelei si a operatorilor turistici, turismul rural este acum privit in alt mod chiar de catre cei care locuiesc la tara. Intr-o perioada in care, de exemplu, productia agrara a Europei trece prin mari framantari, cu fermieri incurajati de catre Uniunea Europeana sa produca din ce in ce mai putin, si cand migrarea continua a populatiei tinere spre orase ameninta sa schimbe multe zone rurale in zone desertice si sate – fantoma, turismul rural devine o solutie la aceste probleme.
Oricat sunt de modeste profiturile din afacerile turismului rural, acei care locuiesc in aceste zone pot sa-si dea seama ca acestea pot fi chiar suficiente pentru a-si mentien gospodaria sau chiar pentru a supravietui la tara; venitul rezultat din turismul rural poate fi chiar suficient pentru a tine in stare de funcionare magazinele locale, pentru a preveni ca oamenii sa migreze la orase in cautare de lucru sau pentru a mentine gospodariile in tr-o stare buna.
Astfel, dezvoltarea turismului rural o putem vedea ca avand o valoroasa functie sociala in aprovizionarea zonelor rurale cu mijloace ajutatoare consolidarii structurilor economice pana in pucntul in care, viata la tara ramane viabila si confortabila pentru cei care s-au nascut acolo. Tocmai aceasta functie sociala determina masurile luate de catre autoritatile guvernamentale si locale pentru a stimula acest sector.
Dincolo de formularile si interpretarile date acestui fenomen, exista o serie de lemente comune: mediu rural, populatie rurala, comuinitate locala, politica de dezvoltare regionala. Daca se vrea reducerea la minim a problemelor si maximizarea avantajelor e nevoie de eforturi suplimentare in ceea ce priveste realizarea parteneriatelor ce se pot stabili intre operatorii de turism si comunitatea rurala si intre institutiile publice si aceasta comunitate.
Desi exista o puternica dezvoltare a turismului la tara dupa anii 90, la ora actuala nu putem vorbi de un sistem de date referitoare la aceasta forma de turism dat fiind faptul ca O.M.T.-ul s-a preocupat prea putin de acest domeniu. Principalele probleme care au fost aduse in discutie la inceput au fost legate mai mult de impactul economic si mai putin de cel social si ecologic. Totusi, o contributie importanta pe care o are aceasta organizatie este evidentierea conditiilor necesare pentru succesul turismului rural: comunitatea sa fie responsabila de activitatea desfasurata, responsabilitatea sa nu fie individuala, intitiativele sa aiba caracter local, coordonatorii profesionali sa apartina unor organizatii specializate, incercarea de implicare a statului si realizarea unor proiecte de dezvoltare regionala.
Multe sunt spuse si scrise despre schimbarea ce tine de locul rural; ariile rurale sunt in schimbare, rezultat al dezvoltarii economice de ansamblu. Orice examinare a turismului rural si a politicii turistice trebuie sa fie bazata pe dezvoltarea care are loc in arie rurala. Pe intreg globul ariile rurale sunt in continua schimbare, de la o generatie ala alta, dat fiind faptul ca ele devin tot mai urbane. Dezvoltarile economice, politice, sociale globale si regionale au avut un efect de schimbare dramatic asupra ariilor rurale, ceea ce a dus la incercarea de a largii sfera economica, care tranforma turismul intr-un proces ce tine de restructurare economica.
2.4. IMPLICATIILE AGROTURISMULUI ASUPRA DEZVOLTARII RURALE
Manifestarea agroturismului a pornit de la necesitatea gasirii de solutii pentru gospodariile rurale, in sensul cresterii veniturilor prin valorificarea potentialului economic al acestora, dezvoltand serviciile de gazduire si valorificare a produselor proprii si locale. Astfel, putem considera agroturismul ca o actiune capabila sa valorifice excedentul de cazare existent in gospodaria taraneasca (pregatit si amenajat pentru primirea de oaspeti), in jurul caruia graviteaza bunurile si serviciile oferite spre consumul persoanelor care, pe o perioada determinata vin in mediul rural pentru relaxare, odihna si agrement, cure terapeutice, satisfacerea unui hobby (pescuit, vanatoare, etc), initierea in mestesugurile traditionale, etc.
Un studiu realizat de Ministerul Turismului din Australia (tara in care notiunea de rural are o semnificatie diferita decat pe continentul european) caracterizeaza agroturismul prin coordonatele sale de baza, plecand de la localizarea si impactul acestuia:
comunitatea locala (mod de viata, identitate culturala, relatiile cu pamantul si natura)
mediul inconjurator (peisaj, flora, fauna, elemente antropice)
agricultura.
In literatura de specialitate, cand se aduce in discutie implicatiile economice ale agroturismului se recurge la o simpla enumerare de efecte economice (multe dintre ele fiind consecintele generale ale oricarui fenomen turistic); fara a se incerca sa se aprecieze aceste efecte ca si elemente definitorii ale politicii de dezvoltarwe a zonei rurale, si ca numai din punct de vedere turistic. Dintre astfel de efecte amintim: stabilizarea populatiei prin fixarea fortei de munca, crearea de noi locuri de munca, diversificarea modului de utilizare a fortei de munca, pluriactivitatea, promovarea si dezvoltarea serviciilor, sustinerea economica a agricultorilor, reabilitarea patrimoniului edilitar, ameliorarea gradului de utilizare a fortei de munca feminine, atragerea de noi investitii.
Dincolo de o simpla enumerare a unor efecte pozitive pe care le-ar putea aduce fenomenul agroturistic, putem aborda implicatiile pozitive puanand un accent mai mare pe tot ce inseamna comunitate locala si rolul ei in dezvoltarea unui domeniu.
Pastrarea unei lumi rurale, cu tot ceea ce are seminificativ sub aspect economic, social, cultural presupune initierea si devoltarea acestei forme de turism. De asemnea, turismul poate participa la pastrarea viabilitatii si stabilitatii localitatilor rurale, in conditiile in care fnomenul depopularii se manifesta in mod evident prin plecarea tinerilor spre zonele urbane si prin abandonarea vechilor gospodarii si terenuri. Intalnirea dintre mediul rural, un mediu deosebit de fragil si dinamismul impus de fenomenul turistic pune problema aparitiei unor riscuri generate de restructurare. Totusi, putem afirma ca agroturismul trebuie sa devina o alternativa la problemele agriculturii si ale zonei rurale. In acest context putem considera ca dezvoltarea agroturismului, legata de evolutia agriculturii imbraca doua forme:
a) turismul ca activitate complementara agriculturii, care presupune pastrarea caracteristicilor agricole ale gospodariei, potentialul turistic urmand sa valorifice aceste activitati dominante
b) turismul ca activitate de revitalizare a activitatii agricole nerentabile si care necesita exploatarea la maxim a tuturor resurserlor turistice existente pentru a acoperi aceste neajunsuri; in nici un caz agroturismul nu trebie sa vina ca un substituent al ocupatiilor agricole traditionale deoarce s-ar pierde esenta acestei forme de turism, care s-ar putea transforma intr-o simpla activitate turistica in mediul rural.
Intotdeauna vom pleca de la ideea ca agroturismul trebuie sa fie un element distructiv (in sensul urbanizarii mediului rural). Activitatile turistice intretin relatii de complemetaritate si de sinergie cu sectorul agricol prin valorificarea resurselor proprii reprezentand o sursa de venituri directe pentru familiile rurale. Pentru intreprinzatorii turistici locali veniturile suplimentare obtinute astfel fac ca gospodaria rurala sa devina mai rentabila si sa contribuie la aparitia unor noi locuri de munca. Un element important al agroturismului este valorificarea mai buna a resurselor locale, valorificare care poate imbraca urmatoarele forme:
vanzarea produselor locale la un pret cat mai bun, pe baza folosirii unor canale de distributie mai scurte, prin comercializarea directa spre turisti a produslor obtinute in gospodarie (alimente, obiecte de artizanat, imbracaminte, etc)
initierea turistilor in diferite practici rurale (mestesuguri, cresterea legumelor si fructelor, etc.)
participarea directa la productia de bunuri.
Practicarea turismului la sat presupune, totodata si imbunatatirea calitatii vietii si deschiderea de noi orizonturi prin schimbul de informatii dintre turisti si gazda privind ocupatiile, modul de viata, traditiile; astfel lumea rurala iese din izolare si isi pastreaza dimensiunea culturala prin turism.
Un alt avantaj major este acela ca practicarea unor servicii turistice presupune dotari de infrastructura (telecomunicatii, alimentare cu apa, canalizare, energie electrica si termica, etc.), dotari care pot fi utilizate si in alte activitati economice.
Analizand evolutia fenomenului, orice abordare trebuie sa raspunda lao serie de probleme cum ar fi: daca agroturismul va putea asigura suficiente locuri de munca, venituri si fluxuri de capital pentru a contribui la o dezvoltare rurala durabila; daca toate zonele rurale pot fi ajutate; daca exista anumite riscuri prin dezvoltarea turismului la tara si prin ce se distinge turismul rural de alte forme ale turimsului.
In prezent, tot mai multi sunt cei care privesc agroturismul ca un element important al strategiei de dezvoltare locala / regionala plecand tocmai de la avantajele economice pe care le genereaza: crearea de venit national, aport valutar la balanta de palti, dezvoltarea pietei muncii, utilizarea pe plan local a disponibilitatilor fortei de munca, dezvoltarea anumitor zone rurale etc.
Dincolo de efectele pozitive pe care le genereaza, este necesar sa amintim ca agroturismul este mai mult decat o activitate pur economica; in esenta este o interactiune a maselor de populatie care necesita o gama larga de servicii, facilitati si input-uri care se transforma in oportunitati si provocari pentru agentii economici gazda. Radu Rey aprecia ca “agroturismul nu este doar un factor de echilibru economic, care angreneaza o multitudine de factori adiacenti si resurse reproductibile – ci devine un ambasador cultural – educational, un instrument constant si nu foarte costisitor – de progres social.
Caracterul multilateral al turismului, in general si al agroturismului in particular nu permite ca acesta sa fie descris ca o “industrie” in sens tehnic deoarece acest sector nu are o singura productie caracteristica sau parametrii operationali bine definiti. Dimensiunea sa economica nu poate fi cunoscuta fara interventia unor factori exogeni / endogeni de natura economica, sociala, culturala si ambientala. Asadar, avem de-a face cu un caracter larg, variat si complex al fenomenului turistic care cere o analiza atenta. Dintre problemele agroturismului, care se detaseaza prin impactul negativ amintim:
amenintarea impotriva mediului inconjurator, intensitatea circulatiei turistice in anumite cazuri poate constitui o problema sociala si ecologica pentru regiunea rurala.
amenintarea socio-culturala, perturbarea lumii naturale destabilieaza micul univers socio – cultural al comunitatii rurale
probleme legate de planificarea, controlul local, participarea publica si parteneriatele posibile.
Raspunsurile ad-hoc individuale date problemelor agroturistice nu constituie o politica pentru acest sector; asemenea raspunsuri pot furniza solutii pe termen scurt pentru probleme pe termen lung.
Succesul agroturismului depinde, in mare parte de capacitatea regiunii de a fi o gazda potrivita pentru turismul rural, capacitatea de planificare si de a pune in practica proiectele de dezvoltare, cu toate schimbarile pe care le aduce aceasta forma de turism pentru regiune, in general si pentru gospodariile taranesti, in particular.
2.5 AGROTURISMUL: ACCES SI POSIBILITATE PENTRU TOTI?
Se aduce tot mai des in discutie faptul ca nu toate zonele rurale au posibilitati egale de a-si intra in drepturile cu privire la turismul rural si la oportunitatile sale. Acestea ar trebui sa implice luarea in considerare a sustinerii din punct de vedere al oportunitatilor turismului si a capacitatii lui de a atrage si mentine vizitele turistice, astfel incat sa se integreze in activitatile economice si sociale ale populatiei zonelor rurale. Lipsa de atentie acordata promovarii turismului in ariile rurale, incluzand chiar si programele si strategiile guvernamentale sugereaza ca, pana de curand dezvoltarea agroturistica nu a fost gandita in termenii compatibilitatii cu dezvoltarea economica pe termen lung.
Starea de schimbare care a aparut in ultimii ani, a determinat o presiune noua asupra resurselor rurale, amenintand tiparele traditionale ale folosirii pamantului, crescand astfel posibilitatea aparitiei unui conflict vis-à-vis de resursele implicate. Deasemenea, combinatia dintre formele noi si cele traditionale ale turismului determina o neincredere tot mai mare asupra durabilitatii schimbarii mediului rural; de aceea unul dintre scopurile majore ale cercetarii turismului rural ar trebui sa fie identificarea noilor contexte in aplicarea principiilor de durata si a viabilitatii economice pe termen lung al turismului. Acestea se pot transpune in practica in ceea ce Fl. Bran si colaboratorii apreciaza a fi principiile de actiune pentru sprijinirea si promovarea unui turism de durabilitate:
realizarea unui inventar detaliat al resurselor actuale si al potentialelor resurse si evaluarea starii lor si a modului de valorificare
identificarea produselor turistice care pot fi realizate si a pietelor, in corelatie cu tendintele de viitor, pentru selectarea produselor care vor fi transpuse in actiuni concrete
elaborarea unor planuri, cu termene precise, de realizare a produselor turistice, cu personalizarea schemelor cadru de dezvoltare pentru fiecare produs in parte
punerea in aplicare a planurilor de dezvoltare aprobate si urmarirea atenta a fazelor de realizare
atragerea si organizarea unor actiuni comune cu toti factorii care pot participa la realizarea si dezvoltarea produselor turistice selectate
realizarea structurilor legale, a reglementarilor necesare, care sa asigure si un suport institutional si financiar corespunzator pentru sustinerea planurilor de valorificare si dezvoltare, si a mentinerii parteneriatului intre toti factorii interesati
colectarea de date asupra efectelor post proiect, ale planurilor de dezvoltare si revizuirea lor in functie de disfunctionalitatile constatate.
Numai in acest fel, prin incercarea de respectare a acestor principii – care au o contributie tocmai prin faptul ca urmeaza indeaproape pasii care trebuie urmati – turismul poate atinge potentialul economic atat de mult laudat si poate deveni o unealta in dezvoltarea rurala regionala.
Daca turismul rural si implicit strategiile de dezvoltare sunt destinate sa imbunatateasca calitatea vietii locuitorilor de la sate, atunci o mai mare atentie trebuie acordata cuprinderii obiectivelor sociale si economice in strategia de dezvoltare a zonei. Totusi, pentru ca acestea sa fie realizate, acele grupuri care in prezent sutn slab reprezentate in tiparele de folosire a resurselor turistice, vor trebui integrate in procesul de elborare a strategiilor turistice. Astfel, legat de raportul dintre castigurile si pierderile celor care presteaza servicii agroturistice, trebuie avute in vedere in cadrul planificarii comunitare unele probe legate de: sezonalitatea fenomenului turistic, cheltuielile pe care turistii sunt dispusi sa le faca, locurile de munca si veniturile generate, dezvoltarea infrastructurii si a serviciilor turistice aferente, nevoile de agrement, impacturile pozitive si negative economice, fizice, sociale asupra comunitatii gazda, conservarea naturii si a elemntelor culturale, dezvoltarea unei industrii de sprijin a turismului, etc. Dintre acestea pentru moment ne vom opri la ceea ce inseamna sezonalitatea fenomenului agroturistic.
Notiunea de sezonalitate este cel mai ades asociata, dintre toate activitatile economice, cu domeniul turistic. Ea presupune “diferente notabile in volumul ofertei si cererii turistice in decursul unui an, ca urmare a schimbarii conditiilor climaterice in decursul diferitelor anotimpuri”.
Aceasta sezonalitate se manifesta si in domeniul agroturistic; de exemplu Federatia Nationala a Gites-urilor Franceze a inregistrat faptul ca aceasta este o ocupatie aproximativ 15 saptamani pe an, cu un procent de circa 70% din capacitatea turistica, avand o rata anuala de ocupare de 20%.
Limita normala a sezonalitatii este in plin sezon de vara si iarna, sezoane ce se bazeaza pe exploatarea resurselor naturale si antropice. Pe langa acestea, poate sa apara dorinta oamenilor de a participa la diferite activitati rurale: strangerea recoltei, festivaluri legate de diferite perioade sau evenimente ale anului. Dezavantajul major al manifestarii acestei sezonalitati rezulta din faptul ca activitatea agroturistica se suprapune cu perioada de varf a lucrarilor din agricultura; in aceste conditii poate aparea riscul de abandonare a unuia dintre domenii (agricultura sau turism) in detrimentul celeilalte. Astfel, in conceptia noastra principalul rol al politicilor de dezvoltare din acest domeniu trebuie sa vizeze un echilibru intre munca depusa de localnici in agricultura – care trebuie sa ramana preocuparea de baza – si prestarea turistica. Daca acest factor nu va fi luat in calcul, poate aparea riscul ca in cativa ani unele zone rurale sa-si piarda caracterul agricol si sa se transforme in simple forme ale turismului rural.
Astfel, B. Bramwell si B. Lane evidentiaza o importanta crescanda acordata ruralitatii, comunitatii rurale, locuitorilor, afacerilor locale individuale si gradului de configurare a turismului rural in contextul influentelor si fortelor rurale. Orice zona care incearca sa ispiteasca turistii trebuie sa examineze comunitatea rurala, situatia cu privire la mediul economic, social si natural si capacitatile de productie agricola .
Nu toate zonele dispun de resurse sau capacitati proprii sau colective pentru atragerea turistilor si determinarea repetarii vizitelor, si totodata trebuie luat in considerare ca ce are succes intr-o anumita zona se poate dovedi ineficienta in alta. Ca urmare, cercetarea legata de rolul agroturismului este nevoita sa determine daca se poate beneficia de pe urma acestui tip de turism, si daca da, in ce masura ajuta la dezvoltarea situatiilor economice si sociale favorabile in timp, care vor genera efecte pozitive pentru regiune.
Restructurarea pietelor, dezvoltarea tehnologica, extinderea corporatiilor multinationale (inclusiv in domeniul turismului), cresterea afacerilor in domeniul agriculturii si reducerea numarului si marimii fermelor familiale vor influenta in mod semnificativ structura comunitatilor rurale multi ani de acum incolo. Toate acestea vor avea, de asemenea o influenta semnificativa asupra puterii de decizie a familiilor rurale traditionale.
Turismul poate contribui intr-o mare masura la dezvoltarea si prosperitatea rurala, dar este deseori gresit interpretat. Multi reprezentanti ai sectoarelor publice si private considera, in mod eronat, ca turismul este o cale usoara catre dezvoltare si restructurare economica. Uneori, elementele prost valorificate ale potentialului turistic din zonele rurale sunt combinate cu ignoranta si neprofesionalismul unor manageri.
Daca agrementul rural si strategiile din turism sunt menite sa ajute comunitatile rurale in realizarea dezvoltarii durabile, pe masura ce se adapteaza la fortele dinamice locale si regionale, o presupunere implicita, care ar trebui sa fie un obiectiv evident al strategiei rurale, este ca localnicii vor avea un cuvant de spus in dezvoltare si o posibilitate de a avea un stil de viata satifacator in comunitatea pe care ei ar trebui sa o sustina.
CAPITOLUL III
PREMISELE APLICARII PROIECTULUI DE DEZVOLTARE
3.1. IMPORTANTA MANAGEMENTULUI DE PROIECT PENTRU AGROTURISM
3.1.1Managementul de proiect in agroturism
Este cunoscut faptul ca turismul practicat la sat, prin multiplele sale functii reprezinta o sursa de crestere a veniturilor localnicilor si, implicit, o modalitate de dezvoltare prin resurse proprii a comunitatii rurale. In cadrul agroturismului, realizarea functiilor de planificare si organizare isi gasesc finalitatea intr-un proiect de organizare, care trebuie sa plece de la evidentierea avantajelor pe care le poate oferi aceasta forma de turism in dezvoltarea economica regionala:
diversifica economia locala, indeosebi in zonele rurale unde agricultura nu are posibilitati de dezvoltare
stimuleaza economia rurala printr-o cerere suplimentara de produse agricole
contribuie la dezvoltarea infrastructurii locale in materie de transport, comunicatii, tehnico-utilitare, cu avantaje pentru populatia locala
incurajeaza realizarea de echipamente si amenajari turistice adecvate care pot fi utilizate atat de turisti, cat si de populatia rurala
favorizeaza intelegerea interculturala si comunicarea libera intre locuitori si turisti.
Punerea in practica a acestor deziderate implica existenta unor planuri de organizare si a unor eforturi considerabile pentru sprijinirea populatiei locale chemate sa contribuie la dezvoltarea activitatii turistice. cei care se implica in organizarea agroturismului, trebuie sa asigure conditii de lucru in parteneriat si in echipe de lucru pluridisciplinare, cu o buna colaborare cu populatia rurala, cu organizatiile locale si regionale interesate, sa identifice valorile si sa gaseasca posibilitatile care pot cladi un turism durabil, sa urmareasca si sa dezvolte activitatile turistice.
Oricum intreaga activitate turistica din zonele rurale, trebuie sa aiba acceptul populatiei locale, care trebuie sa sprijine cerintele si nevoile turistilor si sa inteleaga ca aceasta actiune este in propriul interes. Administratiile locale nu trebuie sa incurajeze dezvoltarea turistica a acestor zone doar pentru scopuri economice, deoarece o dorinta excesiva de rentabilitate poate duce la degradari ireversibile atat pentru mediul natural, cat si pentru comunitate. Valorificarea prudenta si gestionarea eficace trebuie sa devina punctele forte pentru pastrarea integritatii rurale. Elementele de baza care trebuie urmarite pentru a realiza servicii de turism superioare sunt:
innoirea clientilor
satisfacerea acestora
Inovatia
Imaginatia
Productivitatea
conducerea activitatii turistice
utilizarea resurselor
planificarea actiunilor si activitatilor
raspunderea civica si rezultatul net.
Este necesar ca satul sau regiunea turistica sa-si pastreze nealterat specificul, deoarece turistul este interesat sa se imbogateasca cu elemente rurale nealterate de elementul urban. Se poate aduce in discutie, in acest moment, dezvoltarea agroturismului prin considerarea satului turistic ca subiect al managementului de proiect. intr-o formula extinsa, acesta este definit de catre Ov. Nicolescu si I. Verboncu ca " un sistem de management cu o durata de actiune limitata, cel mai adesea la cativa ani, concept in vederea solutionarii unor probleme complexe, dar definite precis, cu un puternic caracter inovational, care implica aportul unei largi game de diversi specialisti, din subdiviziuni organizatorice diferite, integrati temporar intr-o retea organizationala autonoma". Potrivit unei alte pareri " un proiect de organizare se prezinta ca o echipa de persoane reunite pentru mai multe luni sau ani, care trebuie sa lucreze cu buna intelegere , pentru a atinge obiectivele pe care si le-au propus.
Poate definitia cea mai complexa este cea data de M. Mocanu si C. Schuster , conform careia " proiectele sunt activitati unice, orientate spre obiectiv , cu un grad ridicat de noutate si cu o sarcina de lucru complexa; ele sunt limitate in timp si din punct de vedere al resurselor materiale si umane, necesitand de obicei o colaborare interdisciplinara in cadrul unei structuri organizationale speciale, precum si metode speciale si implicand crearea unor valori noi."
Dincolo de aceste conceptualizari ale managementului proiectelor, acesta este privit prin structura organizatorica, metodele manageriale si de conducere aplicate
Plecand de la modul in care aceste elemente organizationale pot fi combinate, in literatura de specialitate se discuta despre variante ale managementului prin proiect :
managementul pe baza de proiect cu responsabilitate individuala, care presupune atribuirea intregii responsabilitati unei singure persoane
managementul pe baza de proiect cu stat major, coordonarea proiectului este asigurata de catre managerul de proiect , impreuna cu un colectiv ce se ocupa exclusiv de aceasta problema ( membrii echipei efectueaza si parte din actiunile pe care le presupune proiectul, pentru restul apelandu-se la angajati din cadrul firmei)
-managementul pe baza de proiect mixt, este o combinare a celor doua tipuri prezentate anterior.
Dupa alti autori, in functie de competentele repartizate, se poate vorbi despre:
coordonarea proiectelor, care este specifica proiectelor de dimensiuni reduse, in cadrul firmelor mici si mijlocii si in care managerul de proiect ( de cele mai multe ori subordonat conducerii organizatiei) are rolul de a coordona , dar procesele importante de decizie si executie cad in seama organizatiei.
organizarea matriceala a managementului proiectelor, in care competentele sunt exercitate atat de catre managerul de proiect, cat si de conducerea din structura organizatorica primara
structura organizatorica independenta ( specifica unor proiecte mari ) presupune crearea unei structuri organizatorice secundare, cu totul independenta care primeste toate competentele si raspunderile vis-a-vis de proiect ; organizatia primara nu intervine decat la cerere pentru rezolvarea unor aspecte de specialitate
structura organizatorica multi-proiect, este o varianta a organizarii proiectelor matriciale, aplicandu-se atunci cand sunt vizate simultan mai multe proiecte .
Indiferent de opiniile exprimate, conceperea si derularea unui proiect necesita metode de lucru specifice, o abordare unitara si niste parghii manageriale adecvate. Domeniul agroturistic se deosebeste ca principii manageriale fata de oricare alt sector economic prin particularitatile sale, particularitati care vor determina conceperea unui anumit proiect managerial; obiectivul de baza sau ratiunea de a exista a acestui proiect este integrarea unor sate in circuitul agroturistic ( vezi figura nr 4.2). Plecand de la caracteristicile economice si socio-culturale ale unui sat turistic, proiectul se va raporta la urmatoarele trasaturi:
rezultatul final se va aplica pentru un numar mic de unitati ( gospodarii taranesti) in opozitie cu turismul de statiune sau turismul urban caracterizat prin dimensiuni mult mai mari
elementele care vor forma produsul turistic sunt foarte diferite chiar de la un sat la altul, de unde rezulta necesitatea ca pe parcursul proiectului sa se efectueze cercetari aplicative ale caror rezultate se integreaza in ansamblul proiectului in curs de realizare.
diversitatea si complexitatea problemelor implica prezenta unor specialisti atat in domeniul turismului, cat si al reprezentantilor comunitatii locale.
In cazul luat in discutie, am optat pentru varianta managementului prin proiect avand in vedere ca in majoritatea zonelor rurale si in Romania aceasta forma de turism nu s-a practicat, astfel ca localnicii nu cunosc parghiile manageriale prin care sa poata realiza un produs agroturistic apt de a fi vandut pe piata turistica; se impune prezenta unor manageri cu experienta in organizarea agroturismului, oameni care vor fi adusi din afara comunitatii ( ei apartin unor operatori de turism, unei organizatie nonguvernamentala specializata sau chiar unei institutii publice) si care isi vor desfasura activitatea aici pe o perioada limitata, pana in momentul in care populatia locala va fi capabila sa realizeze si sa comercializeze singura produsul agroturistic.
Gradul de reusita sau nereusita a unui proiect poate fi pus pe seama a trei motive principale:
multitudinea participantilor,
partea de necunoscut
dificultatea de acces la resurse.
In domeniul agroturismului ponderea cea mai mare o va juca, pe de o parte, partea de necunoscut, in sensul ca managerii proiectului vor antrena oameni pentru care notiunea de prestatie turistica este total necunoscuta, oameni care au ca si ocupatie de baza agricultura, si, pe de alta parte, multitudinea participantilor, adica reuneste persoane cu preocupari si conceptii diferite – de la proprietarii caselor, la reprezentatii administratiei locale, a unor organizatii specializate si managerii cu experienta in domeniu in ceea ce priveste resursele, in domeniul vizat nu se pune problema accesului ( in agroturism resursele nu trebuie cautate, ele rezulta din insasi viata la tara), ci problema pastrarii si conservarii acestora pentru a putea fi valorificate pe o perioada cat mai mare.
Pentru realizarea tuturor obiectivelor stabilite este necesar sa definim partile implicate, adica cele trei componente de baza ale unui proiect:
echipa de proiect / statul major/ grupul de conducere , care reuneste elementele umane considerate necesare pentru a asigura si conduce in mod normal functionarea proiectului
firma/comunitatea locala care realizeaza prestatia turistica sub coordonarea statului major / grupului de conducere
resursele naturale si antropice care vor fi valorificate in cadrul proiectului.
Am optat pentru aceasta forma plecand de la anumite particularitati care au mai fost evidentiate, in sensul ca pentru inceput populatia indigena nu este capabila sa faca fata singura problemelor pe care le ridica organizarea agroturismului. Acest stat major, care este insarcinat cu dirijarea ansamblului actiunilor implicate in realizarea proiectului, va cuprinde reprezentanti ai populatiei autohtone, care cunosc cel mai bine resursele naturale, materiale, umane de care dispune zona si persoane din afara ariei rurale, specialisti in turism si management. Calitatea rezultatelor obtinute depinde atat de dorinta si competenta gospodarilor si personalitatilor locale ( primar, preot, invatator), cat si de competenta colectivului special constituit din afara zonei, care, chiar daca prezinta handicapul necunoasterii aspectelor specifice poseda experiente in acest domeniu, lucru care nu-l putem spune despre reprezentantii locali.
Statul major, grupul de conducere implicat , joaca rolul de " coordonator" caruia ii revin urmatoarele sarcini:
stabilirea scenariului
reunirea resurselor umane si materiale pentru realizarea proiectului
coordonarea desfasurarii proiectului
analizarea impactului asupra mediului rural, impact produs de lansarea satului turistic pe piata.
3.1.2. Elemente de influenta ale proiectului
In realizarea oricarui proiect apar o serie de elemente de influenta, pe care le putem considera ca factori de reusita care conditioneaza buna desfasurare a unui proiect: factori naturali, competente, coordonare, comunicare, informare, economie, continuitate, evolutie si securitate. Putem particulariza astfel influenta acestor factori in domeniul agroturismului:
factori naturali: infrastructura existenta, gradul de dotare al gospodariilor, dotarile edilitare
competente : nivelul de cunostinte si experienta in domeniul turistic al gospodarilor si in domeniul managementului resurselor umane
coordonare: armonizarea utilizarii resurselor naturale cu cele umane pentru a obtine un produs turistic competitiv
comunicare: contacte stabilite intre persoanele cu experienta in agroturism ( gospodari care practica deja aceasta forma de turism in alte zone, manageri turistici, etc ) si cei care doresc sa-si integreze gospodaria in circuitul turistic ( chiar cu cei reticenti la aceste propuneri in scopul de a crea o buna intelegere si o motivatie puternica pentru practicarea pe viitor a acestui gen de turism)
informare: culegere, prelucrare, stocare de informatii in scopul asigurarii datelor necesare implementarii proiectului
economie: evaluarea diferitelor cheltuieli si justificarea acestora in raport cu rezultatele economice
continuitate: deciziile luate trebuie sa asigure o continuitate a proiectului, indiferent de schimbarile de resurse, persoane sau metode care pot surveni in desfasurarea normala a proiectului
evolutie: ansamblul de masuri care permit adaptarea proiectului la diverse schimbari care pot aparea in mediu
securitate: garantarea reusitei proiectului impotriva riscurilor de orice forma ( referitoare la degradarea mediului, urbanizarea spatiului rural, transformarea turismului din activitate complementara in activitate de baza, etc.)
Majoritatea specialistilor sunt de parere ca orice proiect trebuie sa cuprinda printre altele precizarea obiectivelor, planificarea activitatilor, asigurarea realizarilor, masurarea rezultatelor, etc., pentru indeplinirea scopului, la indemana conducatorului de proiect si a echipei sale stau tehnici si instrumente care trebuie adaptate tuturor etapelor, fazelor sau aspectelor dezvoltarii proiectelor.
In agroturism, datorita particularitatilor acestuia se impune urmarirea catorva etape in cadrul concretizarii proiectului de organizare:
definirea generala a proiectului, care include analiza modului in care se practica aceasta forma de turism in alte zone, specificarea obiectivelor, punerea in valoare a atuurilor si remedierea deficientelor pentru a deveni o reala atractie, pregatirea climatului pentru transformarea satului intr-un obiectiv turistic
implementarea proiectului in zona aleasa
evaluarea permanenta a gradului de realizare a proiectului si a impactului pe care il are acesta asupra a tot ce inseamna mediu rural.
Succesul acestui proiect turistic este influentat de capacitatea sa de a realiza o linie de mijloc intre dorintele comunitatii locale si cerintele turistice; amploarea si complexitatea sarcinilor sale rezulta din cadrul multidisciplinar al problemelor ce pot sa apara, din capacitatea de a administra schimbarea din localitate rurala patrimoniala in localitate turistica. Acest sistem de management prezinta o serie de avantaje, dintre care amintim:
se formeaza un colectiv care cuprinde si specialisti din afara satului, care sunt mult mai obiectivi referitor la problemele care pot sa apara;
o mai buna posibilitate de combinare a resurselor naturale, materiale, umane;
sensibilitate sporita pentru schimbare;
ofera un cadru propice pentru formarea unor manageri locali, atat de necesari in activitatea turistica;
creeaza posibilitatea ca printr-un management adecvat sa includa zona respectiva in sistemul agroturistic national si international.
Elementele prezentate anterior pot fi umbrite de unele probleme , dintre care amintim:
dificultatea armonizarii modului de gandire si actiune a personalului local cu cel din afara satului,
dificultatea descoperirii unor manageri buni si de a-i convinge sa-si asume riscurile unei afaceri,
rezistenta la schimbare care poate sa apara din partea localnicilor,
calitatea necorespunzatoare a unor resurse ( dotarea gospodariilor, starea drumurilor, sistemul de telecomunicatii, etc.)
In aceasta etapa a proiectului, de analizare a elementelor de baza ale acestuia trebuie sa amintim ancheta realizata de Asociatia Specialistilor pentru Punerea in Valoare a Spatiului Rural in anul 1988 in Franta care a scos in evidenta faptul ca, indiferent de inzestrarea turistica a unei zone, indiferent de punctele forte si slabe pe care aceasta le prezinta, exista sase constante, prezentate ca si reguli universale de dezvoltare care conditioneaza dezvoltarea agroturismului si care trebuie luate in considerare in elaborarea si aplicarea oricarui proiect de dezvoltare:
aplicarea unei strategii de intreprinzator, care presupune constituirea unei echipe in care sa fie inclusi si reprezentanti ai administratiei locale si ai comunitatii rurale, trecand peste barierele administrative sau politice
organizarea si perfectionarea in materie de turism a celor implicati cu ajutorul asociatiilor de profil, a camerelor de comert, a sistemului de invatamant
efectuarea de schimburi de experienta pentru sensibilizarea prestatorilor asupra cerintelor si asteptarilor clientilor
obtinerea de ajutoare financiare, materiale din partea celor dornici de a sprijini aceasta activitate in scopul dezvoltarii capacitatilor de primire, a dotarilor necesare, etc.
construirea unei agentii sau firme in jurul unui lider cu experienta care sa se poata impune si sa impuna anumite masuri menite sa creasca calitatea prestatiei turistice
acordarea de timp si incredere celor responsabili cu acest proiect
3.2 PREGATIREA IN SPRIJINUL DEZVOLTARII LOCALE
3.2.1 Necesitatea pregatirii aplicarii proiectului
Pregatirea intr-o forma sau alta este una dintre parghiile majoritatii grupurilor locale de actiune, scopul acestei pregatiri fiind asigurarea pentru aceste grupuri si pentru gospodarii din zona rurala a catorva elemente pentru dezvoltarea agroturismului. Elementele comune care exista la toate tipurile de pregatire, indiferent de zona vizata ar trebui sa cuprinda:
abordari strategice la nivel teritorial
alcatuirea proiectelor si achizitionarea de catre o comunitate sau grup( profesional sau social) a elementelor necesare statului de " executanti de dezvoltare".
Acest tip de abordare, pe care o putem numi " formare- dezvoltare", sau pregatire pentru dezvoltare, se bazeaza pe nevoi specifice ale grupurilor voluntare vizate. Un raspuns personalizat sprijina dezvoltarea proiectului in vederea realizarii obiectivelor si, totodata sprijina comportamentul oamenilor intr-un mediu rural, care trebuie sa progreseze de la o abordare de expectativa la una de actiune, pe masura ce se orienteaza el insusi spre inovatie.
In aceasta dezvoltare rationala, managerii proiectului trebuie sa stabileasca gradat ce anume asteapta populatia de la aceasta pregatire, bazandu-se pe un proiect teritorial sau pe o evaluare a resurselor umane necesare pregatirii. Aceste nevoi, adesea neexprimate pot fi mari si pot privi patru tipuri de grupuri vizate:
– comunitatea locala, al carui suport si constientizare trebuie incurajate
– beneficiarii proiectului ( care urmeaza sa fie antrenati pentru a deveni profesionisti)
– conducatorul local ( reprezentantii alesi si expertii tehnici ) care au nevoie sa gaseasca informatii, sa administreze si sa alcatuiasca proiecte integrate de dezvoltare.
Provocarea cu care se confrunta zonele rurale este aceea de a descoperi un nou stil de dezvoltare, putin diferit de cel practicat pana acum.Ei trebuie sa faca asta pe masura ce sunt la fel de dinamice, inovatoare si adaptabile ca si zonele urbane, desi multe zone rurale sunt afectate inca puternic de declinul economic, de dezechilibrul demografic si de departarea centrelor cheie de economia moderna. Pe fundalul acestui istoric, dezvoltarea unui sistem de management poate avea o contributie la nivel local prin :
atitudini schimbate care guverneaza exprimarea nevoilor, ceea ce inseamna cresterea constientizarii problemelor cu care se confrunta comunitatile locale, in general si gospodariile in particular
mobilitatea ajutorului local implica strategii corespunzatoare de dezvoltare: ceea ce inseamna nu doar a invata cum, ci si a indrazni sa vorbeasca deschis despre zonele rurale, mergand dela problemele locale pana la cerintele unei economii deschise.
tranzitia dificila de la problemele locale ( deschiderea spre dezvoltare) spre cerintele tehnice si economice ( nevoile de dezvoltare si provocarea unei mari deschideri) poate fi in mare masura usurata de training
proiecte particularizate pe zone si integrate intr-o regiune care reprezinta orientari spre agroturism.
Pentru acest tip de management, cerut de nevoile tot mai mari ale unei dezvoltari dinamice, este necesar a se " innoi prin pregatire", in aceeasi masura in care se " innoieste in pregatire":
– obiectivele si metodele de training trebuie discutate dela caz la caz si trebuie sa corespunda cu ceea ce comunitatea locala vrea sa realizeze intr-o zona ( aceasta presupune innoirea prin pregatire)
– angajamentele practice, care vizeaza efectiv pregatirea, abordarea si forma pe care proiectele o imbraca, trebuie sa fie in stransa concordanta cu obiectivele gospodarilor si a comunitatii ( aici discutam despre inovare in pregatire).
In ceea ce priveste aspectul teritorial al dezvoltarii, acesta ar trebui sa se bazeze pe trei elemente:
existenta unui mediu cu o identitate puternica, cu resurse suficiente si grupari sociale dinamice
existenta unor activitati cat mai diverse posibil, cat mai puternic inradacinate in zona si mai eficiente ( deschise spre exterior)
existenta unor gospodari responsabili, care nu sunt doar capabili sa faca fata unor provocari cum este agroturismul, ci si sprijina ideea unui lucru in echipa.
Toate aceste elemente pot crea fundamentul pentru dezvoltarea unor activitati economice competitive si de creare a unei zone dinamice si atractive care este deschisa noilor initiative. Inovarea prin pregatire nu inseamna numai satisfacerea nevoilor reale, ci si transformarea pregatirii intr-un catalizator, care sa dea un imbold innoit zonei si locuitorilor sai, sa sprijine afacerile si locurile de munca, sa acorde o atentie deosebita anumitor grupuri vizate ( incluzand tinerii si femeile) si sa sprijine administratia locala.
Ca aceasta inovare prin pregatire sa dea rezultate, exista cateva caracteristici care trebuie subliniate:
sa existe permanent un contact local cu probleme de rezolvat si cu oamenii, carora sa li se dea posibilitatea de a-si asigura cele necesare
sa fie oferit un raspuns " obisnuit" la probleme, raspuns care sa aiba la baza o abordare interdisciplinara, cooperare si parteneriat;
sa apara o schimbare gradata de atitudine si o capacitate crescanda de a face planuri de viitor, adoptand o tehnica a muncii in echipa.
Inovarea in pregatire. In domeniul dezvoltarii, cu toate ca nevoile pregatirii nu sunt de neglijat, aceste nevoi nu pot fi exprimate rapid si usor datorita faptului ca solicitantii de training-uri ( locuitorii satelor care vor sa presteze servicii agroturistice) sunt diversi si raspanditi in intreaga zona. Pe de alta parte, cei capabili sa ofere pregatire si care de obicei apartin mediului urban si sunt mult mai nerabdatori sa maximizeze eficienta produsului agroturistic , vor exercita presiune pentru a crea acel tip de cerere care este in beneficiul lor.
In multe cazuri aceasta neconcordanta se poate transpune in:
asigurarea unei pregatiri care se baza pe obiectivele si priceperea managerilor externi zonei si care nu depind neaparat de nevoile celor implicati in proiectul de dezvoltare.
programe de pregatire care erau aproximativ aceleasi peste tot, cu metode de pregatire total neoriginale si neadaptate zonei in cauza
existenta unor constrangeri administrative si financiare, care limitau flexibilitatea si caracterul inovator al proiectului.
Pentru a evita aceste efecte si intelegand nevoile unei zone si a unei populatii, identificarea proiectelor care necesita sprijin prin pregatire, dezvoltarea unei functionari eficiente, formarea unui plan si nu in cele din urma crearea unei strategii de dezvoltare sunt procese necesare si care au nevoie de o analiza imaginativa, gandire si munca in echipa.
Aceasta include o analiza a nevoilor si o cercetare pentru a identifica cea mai buna solutie pentru zona si chiar pentru fiecare gospodarie in parte. Inovarea in pregatire, ea insasi ceruta de inovarea prin pregatire, este conceputa ca o replica la aceste probleme.
Se pune intrebarea care este scopul unui proiect de dezvoltare a agroturismului in zona, dincolo de eficienta pur economica? Raspunsul il gasim in cateva optiuni:
sa foloseasca mai bine resursele umane din zona, sa asigure un suport mai mare pentru proiectele teritoriale de dezvoltare ,
sa asigure o mai mare coerenta intre proiectele de dezvoltare,
aplicarea si evaluarea acestor proiecte,
sa clarifice rolul si posibilitatile grupurilor manageriale ( externe zonei) de a implementa o strategie de dezvoltare agroturistica.
In legatura cu realizarea in bune conditii a unor proiecte, in cadrul programului LEADER II a Uniunii Europene s-a adus in discutie relatia care trebuie stabilita intre atitudinea civica si activitatile profesionale. Avantajul major pe care il ofera aceasta schema deriva din relatia care se stabileste intre populatia locala si coordonatorii proiectului in realizarea obiectivelor.
3.2.2 Pregatirea si dinamica locala
Un numar mare de grupuri de actiune si de asociatii guvernamentale si non-guvernamentale au cautat sa foloseasca pregatirea in imbunatatirea aptitudinilor populatiei si comunitatilor locale pentru a-i determina sa joace un rol mai mare in dezvoltarea agroturistica a zonei. Nu vorbim aici de pregatirea specialistilor pentru dezvoltare locala, ci mai degraba de munca de voluntariat in folosul comunitatii a reprezentantilor gruparilor locale, membrilor asociatiilor specializate in agroturism, conducatorilor economici si sociali si a locuitorilor zonei, care la inceput au putin de oferit.
In majoritatea cazurilor, cei care au condus initiativele in acest domeniu pot adopta o strategie desfasurata prin mai multe etape:
A. O analiza a nevoilor, bazata pe strategia generala de dezvoltare face posibila dirijarea:
unei evaluari a organizatiilor locale care exista deja in zona, a obiectului lor de activitate, nivelului lor de cunostinte si tehnici folosite
unei estimari, cu ajutorul managerilor locali a grupurilor care nu sunt inca implicate sau sunt insuficient implicate, dar care pot fi incurajate sa joace un rol activ. Ca rezultat al masurilor de coordonare vizate de grupul de actiune, definirea nevoilor de dezvoltare si ale prioritatilor locale pot ajuta la declansarea unei dinamici locale si la cresterea constientizarii asupra beneficiilor agroturismului.
B. Obiectivele definite in pregatirea implementarii proiectului trebuie sa vizeze:
dobandirea unei perceptii colective a schimbarilor care ar fi de dorit in zona
cresterea numarului localnicilor capabili de a-si asuma responsabilitatile
promovarea unui mare flux de informare in zona
punerea in miscare sau substituirea organizatiilor sau institutiilor inactive sau fragile
pregatirea membrilor grupului de actiune de a deveni "coordonatori locali"
atragerea populatiei locale in alcatuirea unui "plan teritorial de dezvoltare"
Obiectivele selectate au dus la dezvoltarea unor initiative specifice de pregatire care servesc ca referinta pentru evaluarile urmatoare.
C. Adoptarea unor strategii si alegeri organizationale
Aceasta analiza a nevoilor face posibila dezvoltarea unei strategii de pregatire a localnicilor, grupurilor si firmelor la nivel local, astfel incat sa nu se iroseasca resursele, si asa limitate.
Organizarea si sustinerea unui curs de pregatire in domeniul agroturismului sau organizarea unui curs de pregatire pentru reprezentantii locali sunt privite ca niste parghii de dezvoltare a interesului localnicilor pentru agroturism. Astfel, aceasta strategie este definita ca urmarind consultarea cu reprezentantii grupurilor vizate, determinarea anumitor prioritati si determinarea interesului de a juca un rol constructiv in dezvoltarea zonei. Punerea in practica a acestor cursuri de pregatire necesita consultarea cu cel putin doua tipuri de parteneri: organizatii cu experienta in dinamica locala si organizatii cu experienta in pregatire pentru dezvoltarea locala. Bazandu-se pe precizarile managerilor externi, acestia pot sa propuna cele mai adecvate optiuni de pregatire si, unde corespunde, vor fi facuti responsabili de randamentul acestei pregatiri.
In practica, pot exista diferite instrumente de pregatire pentru promovarea agroturismului local; care instrument va fi ales depinde de o varietate de factori, cum ar fi tipul grupului vizat si nevoile sale, caracteristicile specifice ale zonei si experienta de pana acum in domeniu:
vizite de lucru – consta in ducerea localnicilor intr-o zona care poate fi situata in aceeasi regiune, tara, sau chiar in strainatate- pentru a-l determina sa reflecteze asupra diferitelor moduri de a presta servicii agroturistice, precum si de a le arata avantajele pe care le poate generaaceasta forma de turism. Asemenea vizite trebuie planificate cu atentie si integrate intr-un ansamblu care include o prezentare preliminara; participantii, alesi in functie de motivatia lor, vor putea dobandi un beneficiu direct din aceasta vizita prin familiarizarea cu notiunea de agroturism.
pregatirea continua – sedintele de pregatire au loc o data pe saptamana ( de preferat in timpul iernii, cand activitatile agricole inceteaza). Este recomandabil sa se dea participantilor cat mai multe posibilitati de a discuta si coordona experienta lor
pregatirea la locul de munca- principiul pe care se bazeaza aceasta abordare este acela ca, pregatirea are adesea prea putina tangenta cu punerea in aplicare practica a unui proiect. Pentru a avea rezultatele scontate, trebuie sa existe o consultare colectiva riguroasa, condusa in paralel si pe masura ce proiectul avanseaza.
D. Punerea in practica a pregatirii
Facand abstractie de metodele folosite, toate programele de pregatire se bazeaza pe o serie de factori, care sunt necesari in a permite participantilor de a juca rolul de " catalizatori" locali. acestia includ institutiile, politicile si fortele care influenteaza zona, parteneriatul, mobilizarea sprijinului populatiei locale, promovarea asociatiilor civice si voluntare.
3.2.3 Pregatirea si guvernarea locala. Asigurarea unei zone cu mijloace de administrare proprii
Termenul de guvernare inseamna aici o structura de putere, cu o multitudine de manageri operand la nivele diferite si care trebuie coordonati pe baza unui proiect comun. functionarii dezvoltarii locale care asigura legatura dintre nevoile existente si potentiale, raspund de acest proiect gasindu-se intr-o pozitie esentiala. Tendinta este de a oferi o pregatire care este influentata de faptul ca cei implicati in acest proiect provin din medii foarte diverse si au calificari la fel de diverse. Este cazul unor functionari pregatiti in spiritul dezvoltarii locale, ceea ce inseamna oameni angajati de o organizatie pentru a pune in aplicare dezvoltarea in domeniul agroturismului.Unii manageri sunt de obicei tineri (sub 40 de ani), foarte motivati si au deja un anumit standard de pregatire si cunostinte a contextului si dezvoltarii locale. Altii au un bagaj diferit de cunostinte din domenii ca industrie, agricultura, etc. Pregatirea unei afaceri agroturistice intr-o zona are nevoie de asemenea oameni intr-o organizatie din mai multe motive: o mai buna cunoastere a lumii rurale, a economiei si dezvoltarii rurale; insusirea aptitudinilor necesare pentru initierea, sprijinirea si coordonarea proceselor locale de dezvoltare.
Stabilirea unor cerinte de pregatire s-a dovedit a fi un proces complex datorita diverselor sarcini pe care persoanele implicate ar trebui sa le aiba, cat si datorita contextului in care lucreaza.
Asadar este necesar ca oamenii responsabili de analiza nevoilor de pregatire sa ia in considerare nu numai asteptarile turistului, cat si ale localnicilor implicati in procesul agroturistic. pe baza experientei europene, s-a creionat un set de aptitudini si cunostinte de baza cerute ( desi acestea pot diferi de la o zona la alta) pe baza carora functionarii locali sa poata:
sa foloseasca informatiile locale pentru a defini punctele forte ale unei zone, slabiciunile, posibilitatile si amenintarile care pot sa apara in mediu
sa " citeasca" o situatie locala specifica si sa decida cum sa actioneze sau sa reactioneze
sa gandeasca strategic, in timp ce ramane deschis la posibilitatile si problemele nevazute ( sa aiba o privire de ansamblu si sa puna lucrurile in perspectiva)
sa materializeze informatiile, argumentele si ideile pentru oameni diferiti, in situatii diferite
sa faciliteze, sa motiveze si sa ii ajute pe altii sa-si dezvolte si sa-si aplice ideile proprii si planurile in domeniul agroturismului
sa negocieze si sa aduca partile aflate in conflict la un consens sau la o situatie de compromis
sa dezvolte, prezinte si sa administreze proiecte care implica frecvent mai multe parti
sa mobilizeze sprijinul unor persoane a caror participare este necesara pentru o reusita.
Pe de alta parte functionarii locali implicati in proiectul agroturistic trebuie sa stie si sa inteleaga:
dinamica schimbarilor socio- economice in lumea rurala si problemele care se ivesc aici
impactul luarii unor decizii externe asupra zonei
structura politica si administrativa a zonei si rolul diversilor functionari in succesul proiectului agroturistic
procesele de dezvoltare locala ( domeniul, de cine apartin si impactul pe care pot sa-l aiba asupra proiectului agroturistic)
surse disponibile de ajutor , la nivel local, regional national si european.
Bazandu-se pe informatiile si sprijinul acestor functionari locali, coordonatorul proiectului agroturistic poate lua in calcul toate circumstantele locale. Totusi, un numar de caracteristici generale ale pregatirii au fost identificate in domeniu, care cu toate intentiile si scopurile constituie " un bun exercitiu", dand o abordare integrata problemei. De exemplu, este posibil sa progresezi de la o abordare generala la una specifica cu ajutorul unor module de pregatire de 6-12 zile, module care sa abordeze probleme ca:
inovatia in agroturism – ce este?, de ce este importanta?, cum poate fi incurajata?
definirea si stabilirea proiectului de dezvoltare pentru o zona mica
coordonarea unui grup de lucru pe o perioada limitata
modalitati de finantare locala a proiectului
analizarea dimensiunii sociale a proiectului agroturistic.
Toate aceastea le putem exemplifica prin metoda " pregatirii stafeta" – aplicata cu succes in sudul Frantei – care presupune stabilirea unei " culturi ' de pregatire si a unui mecanism la care participantii fac referire si pe care apoi le incorporeaza in proiectele proprii. In acest caz trainer-ul joaca rolul de consultant si pentru aceasta, el trebuie sa inteleaga situatia profesionala a celor implicati. Coordonarea unei evaluari detaliate, atat a coordonatorilor, cat si a participantilor, pentru a aprecia atat obiectivele, cat si rezultatele, este posibila atunci cand poti sa-l faci pe managerul firmei sa accepte ca imbunatatirea aptitudinilor unui angajat atrage dupa sine asigurarea lui cu cele necesare pentru a-si exercita aptitudinile, chiar daca aceasta inseamna schimbarea structurii organizatorice. Astfel, pentru a avea rezultate optime, conducatorul proiectului nu este singurul care trebuie sa se schimbe si sa se dezvolte. Comunitatea locala este, de asemenea, nevoita sa se adapteze pentru a deveni mai eficienta. Aplicand aceste obiective mai ambitioase, devine necesara pregatirea conducatorilor si functionarilor locali pe proiectul agroturistic ales. Orice manager pentru a ajunge la obiective propuse, cu ajutorul functionarilor locali, trebuie sa-si adapteze practicile de pregatire atunci cand vin in contact cu o realitate complexa pe care trebuie sa o invete gradat, pentru a intelege sistemul din interiorul lui. In multe cazuri, un numar de membri din cadrul unei organizatii de pregatire sau intreaga organizatie, devin adevarati " coordonatori de dezvoltare" care sunt integrati puternic in comunitatea locala.
3.2.4. Pregatirea si crearea de afaceri
Cresterea constientizarii, organizarii si sprijinirii crearii de noi afaceri, sunt scopurile de baza ale grupurilor de actiune in agroturism. Aceasta presupune in mod general stabilirea a doua tipuri de pregatire:
cursuri de pregatire standardizate, unde recrutarea este deschisa tuturor celor interesati de fenomenul turistic
cursuri de pregatire pentru sprijinirea unor proiecte specifice. In majoritatea cazurilor, aceasta abordare asigura eficienta maxima.
Scopul acestor doua forme de pregatire este profesionalizarea oamenilor dornici de a se implica in activitatea agroturistica, prin facilitarea insusirii unor aptitudini suplimentare necesare pentru a reusi. Pregatirea este in stransa legatura cu proiectul de dezvoltare si trebuie neaparat sa insoteasca lansarea noilor afaceri. In majoritatea cazurilor, cursurile de pregatire alterneaza pregatirea teoretica cu analizarea unor zone agroturistice reale. se analizeaza metodele, instrumentele, avantajele, dezavantajele, etc. O parte a pregatirii se desfasoara in cadrul unor grupuri de lucru, care permite celor implicati sa se descurce intr-o situatie reala, sa invete din experientele altora si sa beneficieze de capacitatea oamenilor care lucreaza in domeniu. Asadar, in multe cazuri, pregatirea este integrata in strategia de dezvoltare generala a zonei, alternand intre discutiile teoretice si studiile practice, de teren.
In cazul cursurilor de pregatire pe proiecte specifice, acestea vizeaza in mod distinct grupuri mici si ' pregatirea personalizata", astfel incat sa faca posibila satisfacerea nevoilor specifice ale indivizilor, bazandu-se pe nevoia lor anterioara si nevoia de pregatire viitoare, indeplinirea rolului pe care sunt chemati sa-l joace in acest proiect. Aceste cursuri pot fi organizate pe secvente de pregatire, modelate dupa programul de dezvoltare: la inceput, pregatirea asigura informatiile si creste constientizarea celor pasibili de a fi implicati in proiect – aceasta este faza initierii procesului de dezvoltare; pregatirea poate continua astfel incat sa clarifice sperantele individului, sa defineasca obiectivele si metodele de a le atinge si sa incerce organizarea la nivelul colectivitatii. asemenea cursuri pot include si o pregatire complementara , esentiala in punerea pe picioare a unei afaceri agroturistice (de exemplu cursuri pentru producatorii de carne, pentru producatorii de paine sau plante medicinale).
3.2.5 Pregatirea, dezvoltarea. O noua abordare de pregatire
Scopul principal al pregatirii/ dezvoltarii este de a impaca cele doua tendinte: sprijin pentru un proiect individual si sprijin pentru un proiect de dezvoltare colectiv multisectorial, strategic si teritorial. Aceste doua directii, care cateodata sunt contrapuse, sunt de fapt interconditionate pentru ca se afirma si se stimuleaza una pe alta, fac posibila indeplinirea obiectivelor intr-un termen scurt si anticiparea celor pe termen lung.
Aceasta dezvoltare tinde sa creeze o dinamica de participare care sa antreneze si reprezentantii autoritatii locale, astfel incat sa sprijine procesul de dezvoltare, prin monitorizarea lui si integrarea in faza respectiva in programul de dezvoltare al regiunii. Pentru ca toate acestea sa aiba succes , trebuie respectate cateva principii: agroturismul nu vine sa substituie ocupatia de baza a populatiei autohtone, ci vine sa ridice performantele de ansamblu ale zonei; agroturismul nu poate face miracole si nu suficient pentru scoaterea unei zone din impasul economic. In spatele acestei abordari generale, asigurarea unei pregatiri in implementarea unei strategii de succes in turismul rural necesita numeroase tehnici manageriale
analiza nevoilor
crearea unor planuri de pregatire
alegerea metodelor de atragere a populatiei rurale in domeniul turistic, etc.
Peste toate acestea trebuie sa se suprapuna un sistem de raspuns in timp real, flexibil, riguros, transparent, estimativ si bazat pe parteneriat.
Orice pregatire si coordonare a actiunilor agroturistice trebuie sa se potriveasca ritmului proiectului de dezvoltare si ritmului asimilarii schimbarii oamenilor ca mentalitate sau perceptie. Astfel, dezvoltarea agroturismului poate fi facuta dupa tiparul progresului proiectului si al oamenilor implicati, mai degraba decat invers. Actualele proceduri pentru implementarea fenomenului agroturistic trebuie sa reflecte principiile flexibilitatii, rigorii si transparentei.
Prin prisma timpului necesar pentru dezvoltarea unui proiect de turism rural, este obligatoriu sa nu se intrerupa prea devreme " alimentarea logistica" a acestuia; sprijinul tehnic si financiar trebuie sa fie continuu, regulat intr-o anumita orientare. De asemenea, evaluarea trebuie sa fie dubla – nu numai ca trebuie sa se identifice ceea ce s-a realizat in domeniul pregatirii, ci si sa se masoare impactul asupra dezvoltarii. Colaborarea activa dintre un manager de proiect si un coordonator de resurse umane ( al carui rol este de a transpune nevoile de dezvoltare intr-un program de pregatire), ilustreaza tipul de parteneriat dintre cei responsabili de dezvoltarea zonei si populatia locala. Acest tip de parteneriat nu poate fi creat intr-un mod simplist; totul trebuie organizat in jurul a doua grupuri umane:
Un grup de conducere, ale carui sarcini sunt sa analizeze resursele umane, materiale, naturale, financiare implicate in proiect ; sa propuna cele mai adecvate modalitati de pregatire a acestor resurse pentru serviciul agroturistic; sa coordoneze punerea in practica aproiectului ca intreg si sa se asigure ca proiectul evolueaza intr-un mediu pozitiv. Pentru a indeplini aceste sarcini intr-un mod eficient, structura grupului local de conducere nu poate fi lasatala voia intamplarii sau conventiei, ci trebuie sa cuprinda toate persoanele necesare dezvoltarii proiectului si care au dorinta si motivatia de a face acest lucru.
O echipa tehnica, care va asigura in mod continuu legatura dintre grupul de conducere si prestatorii de servicii agroturistice. marcat in special de managerii de pregatire ( al caror rol este de a traduce nevoile de dezvoltare intr-un raspuns de pregatire), sarcinile acestei echipe tehnice sunt: sa asigure grupul de conducere cu sprijin logistic, samonitorizeze punerea in practica a cursurilor de pregatire; sa ghideze aplicarea proiectului pe diferite componente ale prestatiei agroturistice; sa evalueze impactul asupra populatiei, economiei si mediului.
3.2.6 Definirea unei strategii de pregatire
Definirea unei strategii de pregatire presupune definirea punctelor prioritare, a procedurilor organizationale, a principiilor si fazelor care fac posibila realizarea obiectivelor propuse. Orice initiativa in domeniul turismului rural este speciala, in sensul ca sigura o legatura intre trei factori:
aspiratiile, aptitudinile si calitatile umane ale populatiei locale; agroturismul este, in primul rand, o investitie in valorile comunitatii si in capacitatea sa de a-si asuma responsabilitatea pentru viitorul sau
oportunitatile interne si constrangerile asociate cu resursele zonei, situatia geografica, istoric, etc.
oportunitatile externe si constrangerile legate de deschiderea zonei si de nevoia crescanda de a fi competitiva pe o piata deosebit de dinamica, cum este piata turismului.
Tinand cont de acesti trei factori, este preferabil sa se defineasca o strategie de dezvoltare, si nu doar un proiect teritorial.
Strategia de dezvoltare
Importanta cruciala a resurselor umane in dezvoltarea agroturistica inseamna inevitabil ca managerii joaca un rol major care se intinde dincolo de reactia conventionala a pregatirii si a imbunatatirii calificarilor persoanelor implicate. Pregatirea acestor strategii permite populatiei si grupurilor implicate sa aprecieze o situatie la dimensiunile sale reale, permitandu-le sa depisteze toate posibilitatile si oportunitatile pe carele prezinta. scopul este de a implica cat mai multi membrii ai comunitatii locale si totodata, de a realiza o deschidere spre schimbare.
Precizarea prioritatii punctelor de reper
Pentru a elabora o strategie de dezvoltare este necesar sa se compare evaluarea teritoriala cu cea a resurselor umane ale zonei; scopul este de a determina calitatea resurselor din zona si nivelul real de cunoastere din partea comunitatii a fenomenului agroturistic, astfel incat sa se poata face o apreciere legata de capacitatea si posibilitatile localnicilor de a fi parte activa a procesului de dezvoltare. De fiecare data cand exista planuri care implica populatia locala intr-o initiativa teritoriala, mai intai este necesar determinarea punctelor forte ale populatiei, slabiciunilor si constrangerilor. Comparand o realitate umana locala perfectibila, cu calitatea ( aptitudini sociale si personale) necesara pentru dezvoltarea agroturistica a unei zone, este posibil sa se clarifice nevoile si de aici sa se defineasca pregatirea ceruta.
Definirea rolului grupului de actiune in pregatire
Ce valori sau contributii specifice poate avea un astfel de grup intr-un proiect agroturistic?
Cum trebuie pozitionat grupul in relatia cu alte organizatii specializate astfel incat sa-si atinga obiectivele dorite? Ar trebui sa li se acorde prioritate de pregatire anumitor grupuri sociale sau sectoarelor cheie de activitate? Acestea si multe alte intrebari sunt adresate grupului de actiune in fazele de inceput si discutate cu alti functionari si specialisti implicati. Pentru ca dezbaterea sa se orienteze spre interesele zonei, trebuie sa se bazeze pe o filosofie de dezvoltare si nu doar simplu pe gasirea unei activitati complementare celei de baza.
Evaluarea si mobilizarea resurselor necesare
Grupul de actiune defineste resursele financiare pe care le aloca pregatirii si de asemenea orice resursa externa care poate fi valorificata. folosirea resurselor externe presupune cresterea constientizarii finantatorilor si a managerilor implicati, cat si atragerea lor in dezbatere, inainte ca orice decizie sa fie luata. Intotdeauna aceste structuri diferite trebuie sa conlucreze in interesul zonei, pentru a transpune regulile lor de operare sau propriile interese, pentru a crea o legatura stransa intre dezvoltare si pregatire, astfel incat sa aiba un sprijin corespunzator.
Dezvoltarea unui plan de pregatire
Prin prisma prioritatilor, planul de pregatire reflecta strategia in domeniul resurselor umane si locul sau in strategia generala. Aceste obiective si prioritati, care sunt stabilite de acest grup de actiune, pot include:
ajutorul in crearea si extinderea serviciilor agroturistice ca si componenta a economiei locale
imbunatatirea nivelelor de cunostinte si aptitudini ale personalului grupului
imbunatatirea infrastructurii de pregatire in anumite sectoare majore in care infrastructura este considerata neadecvata
reintegrarea ocupationala a unor categorii defavorizate.
Asigurarea pregatirii in contextul programului local sebazeaza pe identificarea si analiza exacta a nevoilor diferite ale zonei.In literatura de specialitate, apar 5 abordari posibile pentru analiza nevoilor de pregatire:
1. Concentrarea pe o zona. Identificarea nevoilor de pregatire este parte integranta a evaluarii initiale a zonei; in multe cazuri, aceasta evaluare va identifica problemele specifice care necesita programe de pregatire specifice. Aceasta poate include existenta unei resurse locale neexploatata. De asemenea, evaluarea va face posibila strangerea de informatii de baza despre zona si resursele sale umane, cum ar fi rata somajului, structura ocupationala, numarul femeilor angajate, etc.
2. Concentrarea pe sector. In acest caz obiectivul vizeaza un sector economic specific care intampina dificultati sau care, din contra, prezinta potential de crestere neexploatat. Aceasta inseamna compararea aptitudinilor curente cu cele care sepot cere in viitor.
3. Concentrarea pe grupul vizat. Aceasta abordare consta in analiza nevoilor de pregatire pe baza grupului in cauza, in contextul programului de dezvoltare anterior al zonei. Asemenea grupuri vizate pot include managerii de dezvoltare( adica oamenii angajati de asociatiile de dezvoltare), grupurile de oameni exclusi de pe piata muncii( somerii, femeile casnice, etc.), sau grupurile vulnerabile, cum ar fi angajatii firmelor care au dificultati sau experimenteaza schimbari tehnice rapide.
4. Concentrarea pe o firma sau organizatie. In acest context, scopul este studierea dezvoltarii probabile a firmei, evaluarea necesarului de aptitudini si cunostinte decare are nevoie firma si in ce fel aptitudinile necesare se abat de la cele ale fortei de munca. Acest " gol al aptitudinilor" poate implica nu numai calitatile umane individuale, cat si metodele de organizare din firma ( care pot sau nu sa permita oamenilor cu calificare sa se manifeste). In asemenea circumstante, dezvoltarea unei strategii in domeniul resurselor umane va include un management al schimbarilor in procesele organizationale si operationale ale firmei.
5. Concentrarea pe un proiect specific. Caz in care atentia este indreptata in intregime pe toata expertiza necesara pentru a realiza si pune in practica cu succes un proiect agroturistic.
O combinatie a doua sau mai multe din abordarile anterioare este probabil benefica in contextul fenomenului agroturistic. De exemplu, o abordare teritoriala in timpul etapei initiale si o abordare de proiect in etapele urmatoare ar fi o varianta benefica.
Bazandu-se pe una sau mai multe din aceste posibile abordari, si in conformitate cu obiectivele vizate, este folositor a se pune urmatoarele trei intrebari:
1. Ce aptitudini si calitati umane sunt necesare pentru punerea in practica a proiectului in zona respectiva?
2. Cine are nevoie de aceste aptitudini si la ce nivel oamenii implicati le au deja?
3. Ce pregatire este necesara pentru a umple golul dintre cererea si oferta de munca necesara?
Pentru a asigura o reactie operationala exacta, este necesar sa se lucreze cu asociatii sau specialisti din domeniul resurselor umane si cu aplicantul pentru pregatire ( gospodarul, viitorul prestator de servicii agroturistice), astfel incat sa se treaca de la nevoi la obiective si de la obiective la programe de pregatire. Trebuie spus ca fiecare dintre cei implicati poate avea o parere folositoare in legatura cu pregatirea specifica; aflarea parerilor fiecarei parti si prezentarea lor celeilalte parti pentru analiza este preferabil sa se desfasoare intr-un climat de incredere. Pe langa acestea, mai intervin o serie de probleme:
pentru a stabili obiectivele este important sa se gaseasca un echilibru intre satisfacerea nevoilor identificabile si utilizarea resurselor disponibile
ar trebui sa se determine daca obiectivele corespund cu strategia urmata de proiectul agroturistic
pe cat posibil, obiectivele ar trebui sa fie concepute pe o perioada limitata de timp, dupa care sa fie evaluata realizarea lor.
In economia contemporana, orice planificare, indiferent de metodele folosite, are un rol important, pentru ca in majoritatea cazurilor este necesara o anticipare pentru a pozitiona zona si locuitorii sai in relatia cu mediul din care fac parte.
CAPITOLUL IV
CERCETARE DE PIATA
4.1. DEFINIREA PROBLEMEI DE CERCETARE
4.1.1. Scopul cercetarii
Scopul acestei cercetari este de a studia oportunitatile existente pentru dezvoltarea turismului in zona judetului Hunedoara, in special oportunitatea infintarii unui birou de informare turistica.
Dupa cum bine se stie, populatia judetului Hunedoara trece printr-o acuta perioada de disponibilizari din sectorul industrial, mai ales in zona municipiului Hunedoara. De altfel, se stie ca gradul de reconversie profesionala spre alte sectoare de activitate este unul ridicat in judetul Hunedoara (vezi Institutul National de Statistica).In consecinta, tot mai multi localnici se reorienteaza spre alte sectoare de activitati economice, in special cel al constructiilor si al serviciilor, in special servicii turistice, acestia cautand o integrare cat mai rapida in sectoarele de activitate economica din Romania. Pentru acesta, consider oportuna creearea cat mai grabnica a unui cadru cat mai benefic in ceea ce priveste sprijinirea celor interesati in demararea unor viitoare proiecte de activitati economice in domeniul agorturismului.
Prin acesta cercetare se urmareste o inventariere a atractivitatilor turistice din regiune, precum si o caracterizare a tuturor celor implicati in sectorul serviciilor agroturistice. Mai precis, doresc o analiza a unitatilor agroturistice din zona, o caracterizare a unor clienti care viziteaza in scopuri turistice aceste unitati, precum si o analiza a intentiilor celor ramasi fara un loc de muna in ceea ce priveste dorinta de lor a se reintegra professional sau de a investi intr-o activitate de natura agroturistica. Acesta cercetare are de asemenea scopul de a studia importanta infintarii unui birou de informare turistica pentru a oferi consultanta viitorilor investitori in vederea demararea unei activitati turistice in zona.
4.1.2. Obiectivele cercetarii
Inventarierea principalelor activitati turistice;
Inventarierea principalelor unitati agroturistice din zona;
Studirea atitudinii locuitorilor disponibilizati de la locul lor de munca
Stabilirea nivelului actual de de zvoltare a turismului in judetul Hunedoara
Studiul oportunitatii infintarii unui birou de informare turistica in opinia hunedorenilor;
Identificarea princiapalelor activitati pe care ar trebui sa le intreprinda biroul de informare turistica;
Caracterizarea populatiei: in ce masura varsta si nivelul de scolarizare influenteaza optiunile si preferintele populatiei studiate privind activitatea turistica.
4.1.3. Ipotezele de lucru
Cresterea considerabila in Romania a persoanelor care prefera turismul rural;
Numarul unitatilor de turism in mediul rural prezinta o evolutie ascendenta;
Dorinta de reconversie profesionala cat mai grabnica a hunedorenilor disponibilizati de la locul lor de munca;
Facilitatile oferite de Ministerul Turismului si de alte organizatii si institutii pentru dezvoltarea activitatii turistice in mediul rural;
Insuficienta utilizare a gradului mare de potential turistic din judetul Hunedoara.
4.1.4. Limitele studiului
S-au intampinat dificultati in timpul implementarii chestionarelor datorita:
Numarului mare de persoane care au refuzat sa raspunda sau nu avut timp sa raspunda intrebarilor;
Raspunsurile date la intamplare;
Raspunsuri incomplete date lipsei de cunostinte a intervievatului;
Influenta anchetatorului asupra raspunsurilor obtinute ca urmare a explicatiilor oferite subiectilor intervievati;
Marimea mica si nereprezentativitatea esantionului datorita timpului limitat si bugetului redus avut la dispozitie.
4.2. METODOLOGIA
4.2.1. Natura cercetarii
Cercetarea efectuata este cantitativa deoarece are ca obiectiv descrierea cuantificata a comportamentelor unei populatii fata de problema studiata. Instrumentul folosit in cercetare este chestionarul, exemple de chestionare completate se gasesc mai jos.
Populatia supusa studiului a fost reprezentata de clientii unor unitati agroturistice din judetul Hunedoara, mai exact din jurul municipiului Hunedoara si din comunele din apropiere. Deoarece cercetarea se adresa in principal clientilor care viziteaza unitati agroturistice, consider ca ziua muncii de 1 Mai au fost un moment prielnic in ceea ce priveste oportunitatea alegerii momentului si locului intervievarii persoanelor in cauza, bine stiut fiind faptul ca majoritatea persoanelor intervievate pleaca in general intr-un mini concediu cu oazia zilei muncii. Eu m-am adresat in particular persoanelor care viziteaza o unitate agroturistica in aceasta perioada.
4.2.2. Stabilirea marimi esantionului si medotei de esantionare
In practica dimensionarii unui esantion este necesar sa se aiba in vedere doua categorii de restrictii:
de ordin statistic
de ordin organizatoric
1) Din puctul de vedere al primei categorii de restrictii, esantionul va fi calculat dupa formula:
n = (Z alpha/2 * s)* (Z alpha/2 * s) / (E)*(E)
Consideram nivelul de incredere al studiului egal cu 95% (1-alpha = 95%) rezulta ca
Z alpha/2 = 1,96
Dispersia (s) = 0,5.
Consideram eroarea de esantionare (E) = 0.05 (plus/minus 5%).
Prin urmare:
n = (1,96*0,5)* (1,96*0,5) / (0.05)*(0.05) = 384,16
In consecinta, pentru a fi reprezentativ, acest chestionar ar fi trebuit implementat la 384 persoane.
2) Din punctul de vedere al restrictiilor de ordin organizatoric, luam in considerare urmatoarele:
timpul alocat cercetarii este de 3 zile;
durata de completare a unui chestionar a fost de aproximativ 20 minute;
a existat un singur operator care a lucrat aproximativ 6 ore / zi;
timpul necesar pentru deplasare
In acesta situatie, esantionul interogat a fost de 52 persoane.
Metoda de esantionare folosita a fost esantionarea “pe loc”.
S-a ales aceasta metoda de esantionare deoarece persoanele care fac parte din populatia de studiu locuieste in locuinta propietate personala, loc in care pot fi contactate in privinta aplicarii chestionarelor. S-a ales pentru implementarea chestionarelor perioada 1 – 3 mai (3 zile).
4.2.3. Rata raspunsurilor. Procentul chestionarelor exploatabile
Datorita faptului ca din 52 de chestionare 6 au fost completate gresit, fiind deci inutilizabile, rezulta ca procentul chestionarelor exploatabile este de 88% (6/52 = 12% inutilizabile).
4.2.4. Datele de realizare a anchetei. Numarul anchetatorilor
Chestionarele au fost implementate in perioada 1 – 3 mai 2008, durata de completare a unui chestionar a fost de aproximativ 20 minute. A fost un singur anchetator care a realizat sondajul.
4.3. ANALIZA REZULTATELOR
Baza de date obtinuta prin prelucrarea chestionarelor se gaseste atasat in cadrul Anexei nr.4.1. Tabelele si graficele prezentate pe parcursul acestui capitol sunt obtinute prin prelucrarea raspunsurilor primite in urma aplicarii chestionarelor.
4.3.1. Informatii referitoare la o cura agroturistica
Intrebarea nr. 1: Ati avut o brosura despre acest obiectiv turistic inainte de a veni:
Tabel nr.1. Raspunsuri referitoare la existenta unor brosuri de informare turistica
Intrebarea nr. 2: Criteriul pe care l-ati avut in vedere in alegerea gospodariei sau zonei agroturistice a fost:
Tabel nr.2. Criterii avute in vedere in alegerea unitatii agroturistice
Intrebarea nr. 3: Scopul sederii
Tabel nr.3. Scopul sederii
Intrebarea nr. 4 Perioada aleasa
Tabel nr.4. Perioada aleasa
Intrebarea nr. 5: Care este durata medie a sejurului d-voastra?
Tabel nr.5. Opinii referitoare la durata medie a sejurului
Intrebarea nr. 6 Ce factori credeti ca sunt necesari pentru ca o cura agroturistica sau odihna sa aiba success?
Tabel nr.6. Factorii necesari pentru ca o cura agroturistica sa aiba success
4.3.1.1. Observatii
Fiind intrebati daca au avut o brosura inainte de a veni la obiectivul turistic, doua treimi dintre intervievati (67%) au raspuns ca nu au avut o asemenea brosura si doar o treime (33%) au folosit o brosura in acest sens
Privitor la criteriul avut in vedere in alegerea gospodariei sau zonei agroturistice, peste jumatate dintre respondenti (57%) au precizat ca, caracteristicile rurale a fost criteriul avut in vedere in alegerea facuta, un sfert dintre acestia (26%) au avut in vedere locul si mediul inconjurator in alegerea facuta si doar 17% dintre intervievati au luat acesta decizie doar prin prisma plecarii pur si simplu de acasa.
Se observa ca prin alegerea acestui tip de turism nu se urmareste o cura precisa (17%) sau o cura proprie (17%) ci, in principal, scopul urmarit este acela de a se obtine o odihna active a turistilor in cauza (65%)
Prin prelucrarea raspunsurilor de la intrebarea privind anotimpul ales de turisti, observam ca aproape majoritatea turistilor (91%) prefera vara si toamna ca si perioada de concediu, datorita in principal faptului ca in aceste anotimpuri sunt principalele lucrari agricole specifice la care pot lua parte activ si turistii in cauza.
Peste jumatate dintre intervievati (54%) prefera turismul de weekend, intre 1 – 3 zile, un sfert dintre acestia (26%) isi petrec timpul liber intr-o unitate agroturistica intre 3 – 5 zile si doar 20% dintre ei au ca durata medie a sejurului aproape o saptamana si peste o saptamana.
Analizand intrebarea nr.7, pentru ca o cura agroturistica sau odihna sa aiba success, in opinia intervivatilor ar trebui sa se reuneasa in principal trei factori primordiali: pastrarea nealterata a strucuturilor si modurilor de viata rurala , a obiceiurilor si traditiilor in cadrul fermei agroturistice (83%), alimentatia publica in cadrul fermei agroturistice sa fie una naturala si rationala (48%) si activitatile desfasurate in timpul sejurului sa conduca la o odihna active (65%). Existenta unei infrastructuri adecvate, calitatea serviciilor oferite, personalul calificat in domeniu si un raport rezonabil servicii oferite – prêt sunt urmatoarele elemente alese de turisti pentru ca o cura agroturistica sa aiba success.
4.3.2. Date referitoare la punctele forte si punctele slabe ale agroturismului
Intrebarea nr. 7: Care credeti ca sunt punctele forte ale acestui tip de turism in general si ce va placut mai mult in particular?
Tabel nr.7. Punctele forte alte agroturismului si lucruri agreate in mod particular
Intrebarea nr. 8: Care credeti ca sunt punctele slabe ale agroturismului in general ce v-a displacut mai mult la acest obiectiv in particular?
Tabel nr.8. Puncte slabe ale agroturismului in general, lucruri mai putin placute ale acestui obiectiv in particular.
Intrebarea nr. 9: Cat de mult cunoasteti diferenta dintre conceptele de “agroturism” si “turism rural”?
Tabel nr.9. Cunoasterea diferentei dintre conceptele de “agroturism” si “turism rural”
4.3.2.1 Observatii
Prin adresarea celor trei intrebari s-a urmarit identificarea punctelor farte si a punctelor slabe ale agroturismului in general, precum si gradul de cunoastere a diferentei dintre conceptele de “agroturism” si “turism rural”.
Ca si puncte forte identificate ale agroturismului amintim: cresterea numarului turistilor care prefera agroturismul, cresterea numarului de turisti straini, datorita integrarii in UE; facilitatile oferite de diferitele institutii financiare la contractarea creditelor de finantare in acest domeniu turistic, obiectivele turistice din regiunea judetului Hunedoara si habitatul traditional existent in zona.
Punctele slabe ale agroturismului au fost mentionate de intervievati dupa cum urmeaza: lipsa de experienta in domeniu, lipsa personalui calificat, nepunerea in valoare a unui concept de agroturism integrat, materialele informative, calitatea scazuta a infrastructurii, intelegand starea drumurilor, lipsa canalizarii, a retelei de gaz metan si apa potabila in zona, inasprirea legislatiei in sectorul turistic, datorita aderarii la UE.
Se observa ca trei sferturi dintre respondenti nu cunosc deloc, cunosc foarte putin sau putin diferenta dintre conceptele de “agroturism” si “turism rural”.
4.3.3. Date referitoare la atractivitatile turistice din judetul Hunedoara
Intrebarea nr. 10: Specificati cele mai importante trei mancaruri traditionale din zona judetului Hunedoara, pe care le cunoasteti:
Tabel nr.10. Opinii referitoare la cunoasterea celor mai importante trei mancaruri traditionale din zona
Intrebarea nr. 11: Enumerati principalele trei mestesuguri si ocupatii traditionale existente in zona, de care ati auzit?
Tabel nr.11. Opinii referitoare la popularitatea principalelor trei mestesuguri si ocupatii traditionale existente
Intrebarea nr. 12: Cele mai importante cinci atractivitati turistice din judetul Hunedoara
Tabel 12 Principalele atractivitati turistice din judetul Hunedoara
Intrebarea nr. 13: Care sunt principalele oportunitati care ar putea fi fructificate in vederea dezvoltarii agroturismului/turismului rural in zona judetului Hunedoara?
Tabel nr.13. Opinii referitoare la principalele oportunitati din zona
4.3.3.1. Observatii
Analizand setul de intrebari referitoare la atractiviatatile turistice din judeturl Hunedoara, putem concluziona ca majoritatea respondentilor considera ca principalele atractivitati pentru turisti sunt obiectivele turistice (76%), traditiile (50%) si folclorul (39%) specifice zonei si asezarea si relieful (43%) foarte frumoase si variate intalnite in judetul Hunedoara.
Prin prelucrarea raspunsurilor de la intrebarea privind principalele trei mancaruri traditionale, observam ca cei mai multi respondenti considera ca salmalele (65%) este principala mancare traditionala specifica zonei, urmata indeaproape de mamaliga (48%) si guias (39%).
Marea majoritate (87%) dintre intervievati au mentionat agricultura ca fiind ocupatia traditionala principala in zona, pe locul secund au mentionat oieritul ca si indeletnicire traditionala iar mai apoi, dar nu mai putin vechi si importante, fiind ocupatii traditionale ca si constructiile, viticulture, pomicultura si olaritul.
De departe, principalul obiectiv turistic mentionat de majoritatea absoluta a respondentilor (100%) a fost Castelul Corvinestilor din municipiul Hunedoara, iar mai apoi complexul arheologic de la Sarmizegetusa Regia (85%), Parcul national Retezat (48%), Biserica din Densus (43%) si Tara Hategului (33%). Tara Zarandului, cetatea Devei, cetatea Orastie, cetatea de la Costesti, cetatea de la Blidaru, cetatea de la Gradistea si cetatera de Colt au foat alte obiectice turistice frecvent mentionate de repondentii la intrebari.
4.3.4. Informatii referitoare la preturi, servicii, conditii si facilitatile oferite in unitatile de cazare agroturistice
Intrebarea nr. 14: Cum considerati preturile fata de conditiile oferite?
Tabel nr.14. Opinii in legatura cu preturile practicate fata de conditiile oferite
Intrebarea nr. 15 Cum considerati serviciile oferite in raport cu asteptarile d-voastra?
Tabel nr.15. Opinii referitoare la serviciile oferite raportate la asteptarile clientilor
Intrebarea nr. 16: Facilitati oferite in unitatea de cazare
Tabel 16.1: Facilitati oferite in unitatea de cazare
Tabel nr.16.2. Topul elementelor mentionate la categoria ‘Foarte buna’
Tabel nr.16.3. Topul elementelor mentionate la categoria ‘Nesatisfacator’
Tabel nr. 16.4. Nivelul de satisfacere al elementului“cazare” oferit in unitatea de cazare
Tabel nr. 16.5. Nivelul de satisfacere al elementului“alimentatie” oferit in unitate
Tabel nr. 16.6. Nivelul de satisfacere al elementului“calitate personal” oferit in unitate
Tabel nr. 16.7. Nivelul de satisfacere al elementului“sfaturi priv.serv.” oferit in unitate
Tabel nr. 16.8. Nivelul de satisfacere al elementului“servicii” oferit in unitate
Tabel nr. 16.9. Nivelul de satisfacere al elementului“atmosfera” oferit in unitate
Tabel nr.16.10. Nivelul de satisfacere al elementului“atractii permanente” oferit in unitate
Tabel 16.11. Nivelul de satisfacere al elementului“evenimente speciale” oferit in unitate
Tabel 16.12. Nivelul de satisfacere al elementului“excursii” oferit in unitate
Tabel 16.13. Nivelul de satisfacere al elementului“sederea in general” oferit in unitate
Intrebarea nr. 17: Care dintre facilitati va intereseaza in particular?
Tabel nr.17 Opinii referitoare la interesul pentru o anumita facilitate
Intrebarea nr. 18: Care credeti ca sunt minusurile in ceea ce priveste atractiile si even.
Tabel nr.18. Opinii referitoare la minusurile in ceea ce priveste atractiile si evenimentele
4.3.4.1. Observatii
Parerile subiectilor in legatura cu preturile practicate in raport cu serviciile oferite sunt destul de variate, doua treimi dintre acstia considerand ca fiind accesibile preturile practicate, 17% au considerat ca preturile sunt mari si doar 15% au spus ca preturile sunt mici in raport cu conditiile oferite.
Aproape doua treimi dintre respondenti (60%) au considerat ca servicii oferite in raport cu asteptarile lor sunt bune sau excelente iar o treime dintre ei (30%)au conssiderat perfectibile serviciile oferite.
Analizand intrebarea nr.16, observam ca facititati precum cazarea, alimentatia, calitatea personalului, serviciile oferite si sfaturi privind acestea, atmosfera, atractiile permanente si evenimetele speciale, excursiile si sederea in general au fost mentionate ca fiind “foarte bune” si “bune” de peste o jumatate dintre intervievati (53%). Peste o treime dintre respondenti (38%) au precizat ca facilitatile oferite sunt “satisfacatoare” sau “rezonabile” si doar 9% dintre acestia au considerat ca facilitatile oferite au fost “nesatisfacatoare”.
Analizand intrebarea nr.17 in corelatie cu intrebarea nr.6 (factorii necesari pentru ca o cura agroturistica sa aiba success), seobserva ca facilitatile de care sunt interesati turistii in particular sunt in stransa corelatie cu factorii precizati la intrebarea nr.6, si anume: activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, servicii, spor, distractii) (91%), activitatea economica, de regula agricola, practicata de gazdele turistilor (activitati productive si de prelucrare a produselor agricole in gospodarie si de comercializare a lor) (98%), pastrarea nealterata a structurilor si modurilor de viata rurala, a obiceiurilor si traditiilor, intr-un cuvant a unei culturi traditionale pusa la dispozitia turistilor (48%), alimentatia naturala si rationala (43%), asigurarea unei odihne active (61%).
In ceea ce priveste minusurile constatate de turisti in cadrul unitatii agroturistice se remarca atitudinea de conservare a biodiversitatii si a obiceiurilor traditionale (61%), desfasurarea intregii activitati economice, nu numai turistice, intr-un mediu ambiant nealterat (50%), implicarea educatiei ecologice la nivelul tuturor categoriilor de turisti (39%) si nevoia sustinerii si promovarii responsabilitatilor morale si etice, precum si a atitudinii intdreptate spre conservarea si protjarea mediului natural si cultural (39%).
4.3.5. Date referitoare la clienti si la unitatea agroturistica
Intrebarea nr. 19: Observati un anumit tip de clienti sau grupuri de varsta care sunt cel mai bine reprezentati, si daca da numiti-le?
Tabel nr.19. Opinii referitoare la observarea unui anumit tip de clienti sau grupuri de varsta care sunt cel mai bine reprezentati
Intrebarea nr. 20: De cate ori (incluzand-o si pe aceasta) ati stat la acesta unitate?
Tabel nr.20. Numarul sederilor la unitatea agroturistica
Intrebarea nr. 21: . 21. Ce si cum s-a schimbat de la ultima dumneavoastra sedere?
Tabel nr.21.1. Raspunsuri referitoare la schimbarile produse la unitatea turisticade
Tabel nr.21.2. Topul elementelor mentionate la categoria ‘In mai bine ’
Tabel nr.21.3. Topul elementelor mentionate la categoria ‘La fel de bine ’
Tabel nr.21.4. Topul elementelor mentionate la categoria ‘In mai rau ’
Tabel nr. 21.5. Nivelul de schimbare al elementului“cazare” de la ultima sedere
Tabel nr. 21.6. Nivelul de schimbare al elementului“calitate personal” de la ultima sedere
Tabel nr. 21.7. Nivelul de schimbare al elementului“alimentatie” de la ultima sedere
Tabel nr. 21.8. Nivelul de schimbare al elementului“atmosfera” de la ultima sedere
Tabel nr. 21.9. Nivelul de schimbare al elementului“atractii permanente” de la ultima sedere
Tabel nr. 21.10. Nivelul de schimbare al elementului“amenajare” de la ultima sedere
Tabel nr. 21.11. Nivelul de schimbare al elementului“infrastructura” de la ultima sedere
Tabel nr. 21.12. Nivelul de schimbare al elementului“evenimente speciale” de la ultima sedere
Tabel nr. 21.13. Nivelul de schimbare al elementului“excursii” de la ultima sedere
Tabel nr. 21.14. Nivelul de schimbare al elementului“sederea in general” de la ultima sedere
Intrebarea nr. 22: Considerati necesara o investite masiva intr-un anumit sector din ferma agroturistica?
Tabel nr.22. Opinii referitoare la oportunitatea efectuarii unei investitii masive intr-un anumit sector din ferma agroturistica
Intrebarea nr. 23: Care este starea infrastructurii care deserveste unitatea?
Tabel nr.23. Opinii referitoare la starea infrastructurii care deserveste unitatea
Intrebarea nr. 24: . Cum ati ales sa va petreceti vacanta aici?
Tabel nr.24. Opinii referitoare la alegerea petrecerii vacantei
Intrebarea nr. 25: Ce motive v-au determinat sa practicati aceste tip de turism?
Tabel nr.25. Motivele care au determinat practicarea diferitelor tipuri de turism
Intrebarea nr.26: Principalele mijloace de transport folosite pentru transportul zilnic:
Tabel nr.26 Mijloace te transport folosite pentru transportul zilnic
Intrebarea nr.27: Criteriul decisiv pentru alegerea acestei regiuni
Tabel nr.27 Opinii referitoare la criteriul decisiv pentru alegerea acestei regiuni
Intrebarea nr.28. Recomandati si altor persoane sa viziteze acest obiectiv?
Tabel nr.28 Posibila recomandare altor persoane a acestui obiectiv
Intrebarea nr.29 Veti mai vizita acest obiectiv turistic?
Tabel nr.29 Eventualitatea vizitarii in viitor a acestui obiectiv turistic
4.3.5.1. Observatii
Fiind pusi in situatia de a numi un anumit tip de clienti sau grup de varsta observat in unitatea agroturistica, raspunsurile au fost urmatoarele: peste jumatate dintre clienti sunt persoane active (54%), o treime dintre clienti ca si grup de varsta (33%) sunt persoane mai in varsta, se remarca faptul ca foarte multi turisti straini (43%) practica agroturismul in Romania.
Analizand intrebarea nr.21 in corelatie cu intrebarea nr.16, privitor la schimbarile produse de la ultima sedere in unitatea agoturistica, observam ca aproape doua treimi (63%) considera ca facititati precum cazarea, alimentatia, calitatea personalului, serviciile oferite si sfaturi privind acestea, atmosfera, atractiile permanente si evenimetele speciale, excursiile si sederea in general au fost la “fel de bune” ca si si la ultima lor sedere, o treime dintre acestia (29%) considera ca faclitatile oferite s-au schimbat “in mai bine”si doar 9% dintre cei chestionati au considerat ca facilitatile oferite s-au schimbat “in mai rau” de la ultima lor sedere in cadrul aceastei unitati agroturistice.
Doua treimi dintre intervievati (65%) au precizat ca este pentru prima data cand vin in aceasta unitate agroturistica, o patrime dintre ai (26%) au venit de doua ori aici si doar 9% dintre acestia au fost de mai multe ori la aceasta unitate agroturistica.
Privitor la opiniile referitoare la oportunitatea efectuarii unei investitii masive intr-un anumit sector din ferma agroturistica, se remarca faptul ca aproape majoritatea absoluta a respondentilor (91%) doresc investii in servicii suplimentare in cadrul unitatii agroturistice, peste jumatate dintre ei (54%) considera faptul ca ar trebui sa se investeasca in serviciile curente si o patrime dintre acestia (26%) considera ca ar fi oportuna efectuarea unei investitii la capitolul cazare.
Peste jumatate dintre intervievati (54%) considera starea infrastructurii
ca fiind una de nivel mediu, o treime dintre acestia (33%) considera infrastructura ca fiind buna si doar 13% spun ca infrastructura existenta este una de factura slaba.
Se observa ca foarte multi dintre clienti (39%) au venit in aceasta unitate agroturistica printr-o agentie de turism, o patrime sunt clienti regulati (22%) iar o alta parte au ales aceasta uniatate in urma unei recomandari, a unei reclame sau a unui articol de presa.
Motivele principale care i-au determinat pe turisti sa practice acest tip de turism sunt urmatoarele: ineditul acestei forme de turism(46%), dorinta de cunoastere (22%), facilitatile oferite, experienta proprie si publicitatea (33%).
Aproape doua treimi (61%) au venit cu masina la unitatea agroturistica, altii preferand trenul, autobusul sau alte mijloace de transport (avionul, etc.).
Peste jumatate dintre subiecti (57%) au precizat ca aerul curat, recreerea si odihna sunt criteriile decisive in alegerea acestei regiuni, restul mentionand ca si criteriu decisive in alegerea facuta urmatoarele: agrementul, excursiile, sportul si pretul practicat.
Cel mai imbucurator este faptul ca la intrebarea ”veti mai vizita acest obiectiv turistic?”, aproape majoritatera absoluta (87%) au raspuns afimativ la acesta intrebare si trei patrimi (76%) dintre clienti au spus ca vor recomanda si altor persoana sa viziteze acest obiectiv turistic. Consider acest lucru ca find rezultatul cel mai important pentru unitatea agroturistica, acesta fiind de fapt scopul final urmarit in orice activitate turistica, si anume intentia de a revenii in viitor si de a recomanda si altor persoane locul respective
4.3.6. Date referitoare la sustinerea activitatii turistice in judetul Hunedoara
Intrebarea nr.30 Cine sustine, in prezent, activitatea de agroturism in zona?
Tabel nr.30 Principalii sustinatori ai activitatii de agroturism
Intrebarea nr.31: Care sunt institutiile care ar trebui sa se implice in dezvoltarea agroturismului din zona?
Tabel nr31: Institutiile implicate in dezvoltarea agroturismului
4.3.6.1. Observatii
Referitor la principalii sustinatori privind dezvoltarea turismului in zona se remarca investitorii privati (63%), Primaria (37%) sau Ministerul Turismului (22%).
In ceea ce priveste sprinjinul venit din partea diferitelor autoritati, se observa o mare confuzie intre autoritatile cu o importanta putere de decizie in domeniu (Guvernul, Ministerul Transporturilor, Consiliul Judetean), ce ar trebui sa acorde un sprijin real potentialilor dezvoltatori, si o alta parte , spre exemplu investitorii privati si localnicii, care ar trebui sa fie direct implicata in proiectele de dezvoltare turistica si nu intr-o presupusa sustinere a lor.
4.3.7. Date referitoare la oportunitatea infintarii unui birou de informare turistica in judetul Hunedoara
Intrebarea nr. 32: Considerati ca, pentru dezvoltarea si sustinerea activitatii agroturistice din judetul Hunedoara, existenta unui birou de informare turistica este:
Tabel nr.32: Rolul unui birou de informare turistica
Intrebareanr.33: Cum ar trebui sa se implice mai mult managerii acestei unitati in promovarea agroturismului in zona?
Tabel nr.33 Formele de implicare ale managerilor unitatii in promovarea agroturismului
Intrebarea nr. 34: Care considerati ca ar trebui sa fie principalele servicii (informatii) oferite de acest birou de informare turistica:
Tabel nr.34. Principalele servicii oferite de un birou de informare turistica
4.3.7.1. Observatii
Prin adresarea acestor trei intrebari s-a urmarit obtinerea unor date referitoare la oportunitatea infintarii unui biriu de informare turistica care sa ajute la dezvoltarea si la sustinerea turismului in zona judetului Hunedoara.
In ceea ce priveste importanta unui asemenea birou, marea majoritate a respondentilor (74%) au considerat oportuna (foarte important si important) infintarea unui birou de informare turistica care sa ofere diverse servicii, dintre care cele mai utile au fost considerate urmatoarele : promovarea unitatilor turistice din zona (100%), oferirea de consultanta viitorilor investitori (57%), oferirea de exemple concrete din domeniul agroturismului din zona (54%), creearea unei baze de date privind oferta agroturistica din zona (43%), organizarea unor evenimente, manifestari cultural-artistice, a unor tururi, circuite turistice.
In opinia intervievatilor, managerii unitatii ar trebui sa se implice si ei activ in promovarea agroturismului in zona prin distribuirea de brosuri turistice (100%), bannere si placi de informare pe sosele (61%) si prin anunturi publice mass-media (43%).
4.3.8. Informatii demografice si socio-profesionale
Intrebarea nr. 35: In ce categorie de varsta va incadrati?
Tabel nr.35 Categoriile de varsta a respondentilor
Intrebarea nr. 36: Ultima scoala absolvita:
Tabel nr.36. Nivelul studiilor subiectilor
Intrebarea nr. 37: Ocupatia d-voastra este:
Tabel nr.37. Ocupatia intervievatilor
Intrebarea nr. 38: Venitul mediu lunar/persoana este:
Tabel nr.38. Venitul mediu lunar/persoana
4.3.8.1. Observatii
Esantionul care a participat la intrebari a fost unul foarte bine proportionat, peste trei patrimi (78%) avand varsta cuprinsa intre 19 si 49 ani, 11% fiind pana in 18 ani si alti 11% avnd varsta peste 50 ani.
Peste jumatate dintre intervievati au absolvit liceul (57%), o treime dintre acestia au terminat o facultate (35%) iar 9% au studii postuniversitare (masterat).
Ca si categorie socio-profesionala, o treime dintre respondenti sunt muncitori (33%), o patrime sunt patroni (22%), restul categoriilor fiind mai de slab reprezentate (student, administratie, educatie-cultura, pensionar, casnic).
Se observa ca nivelul veniturilor este unul ridicat, aproape doua treimi dintre acestia (62%) avand venituri cuprinse intre 1.000 ron – 4.000 ron, o patrime dintre acestia (26%) au venituri de peste 4.000 ron si doar 11% au venituri sub 1.000 ron.
CAPITOLUL V
CONSTRUIREA UNUI MODEL DE MANAGEMENT PRIN PROIECT IN AGROTURISM
5.1 EVALUAREA POTENTIALULUI AGROTURISTIC ELEMENT DE BAZA AL PROIECTULUI
Scopul unui proiect de dezvoltare este sa permita grupurilor locale de actiune sa duca la bun sfarsit propria lor actiune turistica, luand in considerare resursele, competitia si directiile pietei agroturistice. Elementul fundamental pentru realizarea oricarui obiectiv, indiferent de marimea firmei, de domeniul de activitate, de sistemul de management, de resursele implicate este analiza punctelor tari si slabe, a oportunitatilor pe care le are organizatia.
Agroturismul poate fi o parghie pentru dezvoltarea locala a unui numar mare de zone rurale. Fiind un sector in plina dezvoltare, turismul intensifica activitatile economice traditionale si exploateaza specialitatile culturale locale in sens pozitiv, in timp ce asigura posibilitati de noi locuri de munca pentru tineri, oprind astfel exodul rural.
Analiza obiectiva a situatiei existente ( din punct de vedere al resurselor naturale, economice, umane, etc) reprezinta punctul de plecare in procesul de planificare si organizare a agroturismului. Prin utilizarea metodei Swot se pot identifica usor avantajele si dezavantajele comparative ale afacerii, dar nu si mijloacele care trebuie utilizate pentru fructificarea oportunitatilor strategice.
Identificarea potentialului rural, care se preteaza dezvoltarii turismului de acest gen se va face prin realizarea unui studiu de evaluare a patrimoniului turistic rural si a posibilitatilor de integrare in sistemul turistic. La nivelul regiunilor rurale se va pune accent pe modul de identificare a potentialului agroturistic sub toate aspectele, potential care trebuie sa imbine armonios elementele naturale, materiale si spirituale ale zonei cu personalitatea gazdei. Aceasta identificare poate fi facuta atat de o persoana ( locuitor al mediului rural) care poseda un minimum de cunostinte necesare organizarii activitatii de agroturism local, fie de un operator de turism, fundatie sau alta organizatie interesata in dezvoltarea acestui tip de turism in zona respectiva. Astfel, se va pleca de la analizarea variabilelor naturale, socio-demografice, economice si ecologice; evaluarea trebuie sa aiba in vedere si existenta unei infrastructuri minime si a unui cadru construit, armonios integrat in cadrul natural, imbracand forma unui studiu de evaluare a patrimoniului turistic rural. Rezultatul evaluarii va oficia sau nu interesul pentru dezvoltarea agroturismului in zona respectiva.
Agroturismul nu se poate dezvolta separat de activitatile traditionale de la sate. Pentru ca oferta turistica din mediul rural sa aiba o valoare ridicata este necesar ca si valoarea economica a activitatilor adiacente sa se situeze la un nivel inalt. Acest principiu nu vizeaza doar atractivitatea pe care o exercita ambientul rural, ci si activitatile specifice vietii de la tara.
Trebuie mentionat faptul, de altfel evident, ca orice prognoza de dezvoltare porneste de la evaluarea resurselor existente, fara de care nici un proiect nu este realizabil. O categorie aparte sunt resursele ce satisfac nevoile spirituale de recreere, agrement si odihna, resurse in categoria carora intra si fondul turistic al unei regiuni. Avantajul acestor resurse fata de cele ale altor ramuri economice, care consuma materia prima este faptul ca, in conditiile unei exploatari rationale si organizate acesta sunt inepuizabile. De aceea trebuie acordata o atentie deosebita si o prioritate pentru valorificarea lor sub aspect turistic ( conducandu-se dupa principiul maximei eficiente), deoarece valorificarea lor de catre alte ramuri economice ar putea conduce la epuizarea materiilor prime si la compromiterea valentelor turistice.
Configuratia geografica a tarii noastre ofera conditii ideale atat pentru turismul propriu-zis, cat si pentru practicarea diferitelor tipuri de agrement, constituind o reala rezerva ca potential valorificat insa la scara redusa, cu atat mai importanta cu cat reprezinta o posibila sursa de venituri, care bine influentata si gospodarita poate fi pusa in valoare in termen scurt si cu investitii minime.
Pentru ca nu se poate asigura o informare corecta asupra perspectivelor de dezvoltare ale acestui sector, evaluarea exacta a potentialului agroturistic este o baza excelenta pentru luarea unor decizii si elaborarea unor strategii, micsorandu-se astfel riscurile antrenarii in investitii nerentabile. In procesul de evaluare a potentialului agroturistic local exista doua faze principale:
analiza situatiei curente a turismului in zona, implicand oferta, cererea, concurenta si situatia pietei
diagnosticarea care, comparand rezultatele analizei situationale va face posibila identificarea punctelor forte si a punctelor slabe ale unui teritoriu, determinarea atat potentialul cat si a riscurilor, luarea deciziilor asupra oportunitatii dezvoltarii turismului in zona
Aceste doua faze implica culegerea, procesarea si folosirea informatiilor interne si externe, astfel incat la sfarsitul procesului de evaluare, gospodarii si comunitatea locala sa poata opta sau nu pentru initierea si dezvoltarea acestui tip de turism.
Analiza situatiei curente – ca prim pas al evaluarii, presupune creearea unui " inventar" al sectorului turistic dezvoltat in acea zona: oferta turistica, concurenta potentiala si tendintele. Analiza ofertei va lua in considerare, in mod particular analiza activitatii turistice existente in zona, opinia gospodarilor vis-a-vis de aceasta forma de turism si mecanismele disponibile de sprijinire din partea diferitelor organizatii sau institutii. Este de asemenea folositor sa se identifice anumiti indicatori economici cu privire la sectorul vizat: randamentul total al sectorului turistic local, valoarea adaugata prin crearea acestui tip de activitate si numarul de locuri de munca aferente turismului. Acesti parametrii cuantificabili asigura celor responsabili, pe plan local, elementele cheie in orientarea unor strategii de dezvoltare a agroturismului in zona.
Desi aceste informatii ar fi suficiente pentru a identifica punctele forte si slabe ale unui teritoriu, este totusi necesar sa se elaboreze o situatie cu conditiile generale, astfel incat managerii turismului local sa poata accesa in orice moment informatiile cu privire la situatia pietei pentru a putea anticipa tendintele pe termen scurt si mediu ale dezvoltarii turismului.
Diagnosticarea – compararea analizei ofertei, cererii, concurentei si tendintele pietei; comparand punctele forte si slabe ale unui teritoriu cu posibilitatile si riscurile sectorului sau turistic putem sa elaboram o atitudine strategica de succes. Acest concept poate directiona principalele investitii care sa conduca in final la superioritatea de durata a competitorilor. Un alt punct la fel de important este acela de a determina daca satul respectiv poate avea o " pozitie unica" pe piata, astfel incat sa-i aigure un avantaj recunoscut de client.
5.2. ASPECTE PRIVIND SITUATIA CURENTA AI FACTORILOR AGROTURISTICI
5.2.1. Analiza ofertei agroturistice
Analiza ofertei agroturistice locale trebuie sa includa urmatoarele elemente:
Factori naturali:
– pozitia geografica si marimea teritoriului vizat
pozitia geologica si climaterica
apa ( mare, rauri , lacuri, etc )
peisaje, flora si fauna
Factori socio-economici:
structura politica si administrativa
structura economica ( importanta diferitelor sectoare de activitate, etc )
structura socio-demografica ( piramida populatiei, echilibrul migrationist, distribuirea socio-profesionala, etc)
Infrastructura si serviciile disponibile:
facilitati – apa, canalizare, gaz, electricitate, reciclarea deseurilor
transport ( drumuri, retele de cai ferate, transport public, etc)
servicii comerciale, sanatate, etc.
Factori culturali:
istoria locurilor
-traditii ( port popular, datini, obiceiuri, produse de artizanat, targuri, etc)
monumente si locuri de interes
divertisment, evenimente culturale
planul general al asezarii
Oferta de agrement:
sport si timp liber ( echitatie, ecoturism, vanatoare, pescuit, sporturi acvatice, inot, golf, alte sporturi si activitati in aer liber)
sanatate si tratament ( balneologie, diferite terapii, revitalizare, etc)
Oferta de cazare:
capacitatea actuala si potentiala de cazare
divizarea ofertei de cazare pe tipuri de turism ( turism de statiune, agroturism, etc)
distribuirea locala a cazarii
calitatea si tarifele de cazare
locuri pentru camping si rulote
perspective ale dezvoltarii ofertei de cazare
Oferta de alimentatie publica:
capacitate totala
distributia locala de restaurante
calitatea servirii si preturi.
Din punct de vedere al dezvoltarii locale bazate pe turism, analiza ofertei turistice trebuie sa mai ia in calcul si urmatorii factori :
Populatia locala:
este pregatita populatia locala pentru turism?
ce nivel de calificare au oamenii care lucreaza deja in turism?
care sunt asteptarile localnicilor si a turistilor?
cum poate agroturismul contribui la dezvoltarea zonei?
a existat un plan de dezvoltare turistica in zona?
care sunt oamenii care pot lua initiativa si care pot sa dezvolte un proiect?
Organizatii turistice locale/ regionale:
ce organizatii turistice sunt deja active in zona/ regiune si care sunt proiectele si realizarile lor de pana acum?
cine lucreaza acolo si care este rolul lor?
care este bugetul lor?
care sunt posibilitatile de colaborare intre aceste organizatii, comunitatea locala si gospodari?
Cooperarea intre administratia locala, gospodari si organizatiile turistice:
ce cooperare exista deja la nivel local in domeniul turismului
care sunt partenerii potentiali de cooperare pe o anumita problema
ce proiecte exista deja?
Sprijin, ajutor, concurenta:
ce fel de ajutor este disponibil pentru participantii la economia turistica?
exista concurenta in domeniul turismului in zona respectiva?
Plecand de la criteriile aratate anterior, analiza ofertei necesita cercetare atat de birou, cat si de teren; fiind precizat teritoriul vizat, informatiile pot fi adunate pentru fiecare comunitate, pana cand datele esentiale pentru intregul teritoriu sunt disponibile. Rezultatele vor putea fi prezentate nu numai intr-o forma clasica, ci si prin grafice, diagrame, astfel incat sa poata fi citite mai usor. O harta cu simboluri indicand clar asezarile, gospodariile agroturistice, facilitatile de cazare, drumurile accesibile intr-un teritoriu vor oferi o imagine mai clara a pfertei turistice din acel teritoriu.
Este de asemenea importanta monitorizarea care se poate face prin metode relativ simple ( studierea regulata a presei zilnice, a diferitelor mijloace media, sondaje de opinie, etc ) si prin care se pot anticipa tendintele manifestate in relatia cu publicul.
5.2.2.Analiza cererii agroturistice
Componenta a pietei agroturistice, cererea agroturistica, exprimand un cerc de nevoi de ordin superior, este extrem de elastica fata de actiunea factorilor de influenta. In numeroase cazuri, cererea agroturistica este influentata in alegerea destinatiei de formele de agrement si animatie prezentate de ofertanti. In aceasta directie satul ofera cateva modalitati originale de petrecere a timpului liber:
aventuri in aer liber pe trasee ce includ diverse sate
calatorii in zonele montane cu carute trase de cai
practicarea unor mestesuguri
a unor activitati agricole, etc.
Analiza cererii agroturistice, ca si componenta de baza a pietei turistice trebuie sa arate rolul pe care il joaca consumatorul in posibilitatile de dezvoltare a acestui nou tip de produs turistic. Astfel, putem pleca de la definitia data de Asociatia Americana de Marketing, care spune ca "marketingul este un proces de planificare si punere in practica a conceptului legat de pret, promovare si distributia de bunuri si servicii pentru a crea schimburi care sa satisfaca necesitatile obiective ale unui individ sau organizatie". Inclusiv aceasta definitie arata rolul pe care il joaca consumatorul in procesul de realizare si schimbare a unui produs.
Orice proces trebuie sa analizeze toate aceste nevoi si dezvoltarea la care se va ajunge, cu scopul de a satisface consumatorul. plecand de la aceste idei, consideram ca imaginea activitatii turistice, cum este ea organizata si tipul de structura care este folosit pentru promovare trebuie sa serveasca satisfacerii nevoilor turistului. Cu toate acestea, trebuie sa subliniem ca in cazul agroturismului, satisfacerea nevoilor de consum trebuie asociata cu satisfacerea nevoilor ce tin de regiune si de partile implicate in afacere.
Conceptia de baza in marketingul agroturistic trebuie sa raspunda la intrebarea: cum sa castigi satisfactia consumatorului in timp ce protejezi produsul ce este vandut? O dezvoltare ineficace a atractiilor turismului la sat poate avea efecte importante atat asupra mediului inconjurator, cat si asupra calitatii vietii locuitorilor sau a calitatii de viata a mediului rural.
In aceste conditii , responsabilitatea sociala este o adevarata incercare; trebuie sa existe un echilibru intre obiectivele de marketing si obiectivele care sunt prioritare in contextul agroturismului. In aceasta situatie, satisfacerea consumatorului nu trebuie sa fie neaparat cheia succesului afacerii, ci trebuie sa fie un factor care sa dea o consideratie adecvata dezvoltarii turismului la sat.
Pentru ca toate aceste elemente de principiu sa prinda contur, trebuie analizata cererea agroturistica la nivel calitativ, cantitativ si pe segmente ale acestuia. Datorita faptului ca purtatorii cererii turistice provin din zone diferite ca nivel economic, cultural, social, se constata caracterul eterogen al acesteia.Dincolo de aceste aspecte in literatura de specialitate au fost delimitate cateva segmente ale cererii turistice:
un prim segment este constituit din turistii- parinti, care dupa terminarea studiilor au migrat si s-au stabilit in mediul urban si care prin practicarea agroturismului pot reveni pe perioada unei vacante la un mod de viata traditional
al doilea segment cuprinde tineri in formare, crescuti in mediul urban si care sunt dornici de experienta unui mediu de viata total opus ( mediul rural)
orasanul, locuitorul din mediul urban, plictisit de aglomeratie, poluare si ritmul de viata urban va cauta un mediu curat, linistit, cu un regim alimentar natural si sanatos.
Spre deosebire de alte forme de turism, agroturismul se poate adresa atat celor cu venituri foarte mari, cat si celor cu venituri sub medie. In timp ce turistii din prima categorie, saturati de turismul clasic ( chiar daca este realizat la cele mai inalte cote de calitate) vad agroturismul ca o aventura, ca pe ceva nou si inedit, turistii cu venituri sub medie il percep ca probabil singura forma de turism accesibil pentru ei.
Analiza cererii ar trebui sa dea raspunsuri la anumite intrebari cantitative/ cuantificabile cu referire la situatia actuala:
cati turisti exista in zona?
ce produse turistice au folosit?
unde au stat?
pentru cat timp?
cati bani au cheltuit in zona respectiva?
De asemenea, este important sa se adune informatii de ordin calitativ:
ce categorii de turisti au venit?
de unde au venit?
care le-au fost sperantele, motivatiile?
ce le-a placut in mod particular?
ce nu le-a placut?
Ar trebui notat ca desi este relativ usor sa obtii date cantitative, cu conditia ca statisticile turistice locale sa fie accesibile, informatiile calitative pot fi adunate numai dintr-un domeniu de analiza (din relatia directa cu clientii).
Analiza cantitativa
Trebuie facuta o distinctie intre turisti/ clientii care au un sejur mai mare si " turistii de o zi"; cu privire la primii, este inregistrat atat numarul sosirilor, cat si al noptilor. Astfel poate fi calculata durata medie de sedere ca raport intre numarul de nopti si numarul sosirilor. Distribuirea noptilor si sosirilor de-a lungul anului face posibila determinarea sezoanelor bune si rele si cunoasterea momentului in care oferta trebuie imbunatatita astfel incat asezarile si si facilitatile turistice sa poata fi folosite cat mai mult posibil de-a lungul anului. Aceste cifre ar trebui comparate pe o perioada mai mare pentru a observa modul in care sectorul turistic local se dezvolta.
Identificarea distribuirii geografice a cererii in zona se constituie ca un sprijin suplimentar, asigurand informatii cu privire la locurile cele mai vizitate. De asemenea , va trebui identificata si distribuirea noptilor si sosirilor pe diverse moduri de cazare ( hoteluri, locuri de camping, gospodarii taranesti, case de vacanta).
Ca mod de determinare a elementelor cantitative legate de cererea turistica se pot alege mai multe variante. De exemplu, in fiecare an se pot publica informatii cu privire la cererea turistica. Compararea acestor informatii cu cele anterioare ofera o imagine clara a amploarei pe care a luat-o dezvoltarea sectorului in zona. Pe langa numarul sosirilor si noptilor, un asemenea raport poate oferi date referitoare la fluctuatiile sezoniere si la dimensiunea sezonalitatii in zona, precum si la locul de origine, varsta, ocupatia turistilor. Toate acestea sunt importante deoarece pot constitui o baza pentru conceperea unor produse agroturistice adaptate la cerintele pietei.
Analiza calitativa
Informatiile calitative pot fi obtinute doar prin intervievarea directa a clientilor. Se alcatuieste un chestionar pe baza informatiilor cerute, chestionar care poate include:
anul in care s-a realizat calatoria
durata concediului
scopul calatoriei
tipul calatoriei
mijloacede transport
tipul de cazare
activitatile din timpul calatoriei
motivatii, asteptari, gradul de satisfacere
prestigiul zonei
cheltuielile vacantei
frecventa vacantelor anterioare si planuri viitoare de vacanta
date statistice ( varsta, sex, nivelul educational, profesia, venitul, domiciliul stabil)
In cazul unei anchete scrise, este important ca acest chestionar sa nu fie prea lung pentru a nu plictisi persoana in cauza; pentru a obtine raspunsuri cat mai exacte, ancheta trebuie organizata ca o competitie pentru cei chestionati ( care pot castiga, de exemplu, o sedere gratis in zona).
Procesarea acestor date faciliteaza dezvoltarea produselor turistice cerute de piata, armonizandu-se cu sperantele diferitelor grupuri vizate. Aceste date sunt necesare si in cazul conceperii si lansarii unei campanii promotionale ( strategiile alese,alegerea suportului media, etc).
In afara de informatii socio- demografice, aceste formulare pot contine un numar de intrebari calitative ( mijloace de transport folosite, numarul calatoriilor in zonele agroturistice, motivatia, etc). Procesarea acestor date ofera informatii valoroase despre tipul de clienti care prefera aceste destinatii:
este posibil de identificat locul de provenienta al turistilor dupa numerele de inmatriculare al masinilor
organizarea in mod regulat a unor mese rotunde cu participarea gazdelor ( gospodari) si a turistilor in care sa se discute motivatiile, asteptarile si inconvenientele ambelor parti
anchete individuale ale turistilor, cu conditia sa nu necesite prea mult timp; in acest caz, ar trebui solicitat sprijinul sau colaborarea cu anumite universitati sau institutii educationale.
Dincolo de trasaturile generale ale turismului, exista factori care au stimulat cererea agroturistica in trecut si care vor continua sa o stimuleze si in viitor: nivelul mare de instruire, interesul crescut pentru patrimoniu, cresterea duratei timpului liber, dezvoltarea transporturilor si telecomunicatiilor, interesul tot mai mare al oamenilor pentru sanatate, interesul pentru anumite specialitati culinare, ecologia, autenticitatea, individualismul, organisme rurale.
5.2.3. Analiza concurentei
O analiza a situatiei nu este completa fara o examinare a mediului competitiv. Multe firme cad in capcana de a crede ca daca actioneaza intr-un domeniu relativ nou ( cum este agroturismul) si daca ofera un serviciu sigur si la un pret convenabil, nu au concurenti. Dar acest lucru nu este adevarat, deoarece toate activitatile si serviciile turistice se afla in competitie unele cu altele.
Analiza concurentei implica strangerea si analizarea a cat mai multe informatii posibile din zonele unde exista potential concurent. Acest pas, care presupune cunoasterea detaliata a produselor turistice din teritoriu, are ca scop sa raspunda la urmatoarele intrebari:
care sunt principalele zone concurente?
ce produse prezinta ele pe piata?
care sunt punctele forte si slabe?
in ce mod informatiile stranse privind concurenta pot fi folosite in mod util?
In domeniul agroturismului este dificil a culege informatii despre gospodariile agroturistice concurente, despre diversitatea si complexitatea produselor turistice oferite, datorita caracterului sporadic de organizare a acestei forme de turism. Analiza concurentei poate duce la crearea urmatoarelor strategii:
Strategia 1: Imitarea concurentei- un produs, serviciu sau concept al concurentilor este reprodus in zona aleasa pentru proiectul de dezvoltare. Aceasta strategie face posibila evitarea costurilor de inovatie si reducerea riscului esecurilor, dar nu reuseste sa se detaseze de alte teritorii, ceea ceinseamna ca nu exista un avantaj comparativ real in relatia de concurenta.
Strategia 2: A fi inspirat de catre concurenti – un produs , serviciu sau concept al concurentei intr-o forma diferita. Aceasta este un compromis care prezinta avantajele si dezavantajele celorlalte doua strategii.
Strategia 3: Detasarea de concurenta – crearea unor produse care sa se diferentieze de concurenta. Este strategia care ofera avantaje reale pe piata, creand exclusivitate si totodata anunta aparitia unor noi produse; tosi rueste o abordare care implica costuri si riscuri mari.
Analiza concurentei nu are ca si scop principal accentuarea rivalitatii, ci din contra trebuie sa ofere o imagine mai clara a situatiei pietei. Evidentierea punctelor slabe si a celor forte ale zonelor concurente face posibila o mai buna evaluare a riscurilor si a potentialului teritoriului propriu.
Principalele surse de informatii pentru analizarea concurentei, adica publicatiile concurentilor ( rapoarte turistice, diferite brosuri ), anunturile din mass-media, targurile turistice, asociatiile din domeniu, etc, fac posibila identificarea strategiilor de piata folosite de acestia.
5.2.4. Analiza tendintelor pietei
Evaluarea potentialului turistic al unei zone trebuie sa ia in considerare dezvoltarea conditiilor externe generale si tendintele care afecteaza comportamentul turistului; aceasta implica anticiparea oportunitatilor si riscurilor asociate cu noile asteptari ale diversilor clienti, pentru a putea crea noi produse turistice ajustate acestei dezvoltari. Pentru fiecare noua tendinta identificata se impun urmatoarele intrebari:
care este efectul acestei tendinte in teritoriul agroturistic?
in ce fel afecteaza concurentii?
se orienteaza cererea spre punctele forte ale ofertei turistice locale?
cum beneficiaza gospodarii si comunitatea locala de aceasta dezvoltare?
Evident este foarte dificil sa prevezi exact viitoarele tendinte ale pietei, in special in contextul cresterii concurentei si a globalizarii pietelor. Cu toate acestea, anumite tendinte generale care pot fi identificate vor facilita procesul de luare a unor decizii. In ceea ce priveste turismul, chiar daca fiecare tara europeana se confrunta cu o serie de caracteristici care ii sunt specifice, exista un context comun de desfasurare a prestatiei turistice:
cresterea relativa mai accentuata a sosirilor de turisti in regiuni cu pondere redusa in turismul international ( datorita elementelor patriarhale)
fragmentarea vacantelor in 3- 4 mini-vacante, din care una poate fi petrecuta in satul turistic, cu reducerea corespunzatoare a sejurului ( 4-5 zile)
sporirea gradului de solicitare pentru spatii de cazare cu un confort minim, deci mai ieftine
Pe langa acestea, putem sa aducem in discutie cateva caracteristici care pot influenta succesul agroturismului:
extinderea transportului aerian, care a produs scaderea considerabila a costului unei calatorii turistice, o crestere importanta a numarului de calatorii efectuate
evenimentele geo-politice au un impact mare asupra numarului de turisti care viziteaza un anumit teritoriu
in contextul accentuarii concurentei internationale si extinderii sectorului turistic este evidenta o crestere a tipurilorde produse turistice oferite
In acest context, in ceea ce priveste orientarea generala a strategiilor agroturistice de dezvoltare se asteapta ca activitatea sa vizeze: imbunatatirea protejarii mediului natural, specializarea sau cel putin o mai buna pregatire a prestatorilor agroturistici, deperiodizarea fluxurilor de turisti, imbunatatirea infrastructurii transporturilor, promovarea unor noi pachete turistice, imbunatatirea cercetarii pietei si a metodelor de marketing turistic, cresterea protectiei consumatorului, etc. In acelasi mod, participanti locali la sectorul turistic vor crea produse turistice care sa combine avantajele comparative ale teritoriului lor cu tendintele prezente sau prevazute ale cererii:
in urmatorii 30 de ani, numarul oamenilor peste 60 de ani va creste cu 50%, in timp ce numarul populatiei sub 20 de ani va scadea cu 11%; imbunatatirea nivelului de viata va creste in mod semnificativ piata turistilor in varsta
interesul turistic asociat cu probleme privind mediul si sanatatea creste continuu
tendinta turistilor de a abandona turismul de masa in favoarea produselor mai diferentiate; cei care au identificat noi tipuri de destinatii si au actionat rapid, detin avantaj pe piata
consumatorul obisnuit, definit in concordanta cu caracteristicile socio-demografice specifice , nu mai exista
noul consumator impartaseste sperante si alege tipul de calatorie intr-un mod aparent contradictoriu ( fast -food-urile si plecarile in ultimul moment merg mana in mana cu bucataria de inalt rafinament si croazierele luxoase )
numarul persoanelor in cautare de pace si liniste intr-un mediu neexplorat va continua sa creasca.
In ceea ce priveste metodele de analiza a tendintelor pietei turistice, datorita costurilor ridicate ale studiilor de piata, se recomanda folosirea studiilor existente, deoarece este putin probabil ca resursele financiare si umane sa se disponibilizeze la nivel local pentru a realiza un studiu a tendintelor la scara larga. Cu toate acestea, multe grupuri locale de activitate pot sa-si realizeze propriile analiza, care sunt mai putin ambitioase, dar cu toate acestea foarte folositoare. De exemplu, poate fi organizata o dezbatere reunind turisti, localnici carelucreaza in turism, reprezentanti ai administratiei locale. La prima intalnire, participantii sunt rugati sa creeze o lista cu punctele pe care le considera maiimportante referindu-se la: tendintele in societate ( noi moduri de existenta, de comportament individual, preferinta pentru o mancare sanatoasa, etc), tendinte in ceea ce priveste turismul ( vacante in natura, vacante active), schimbari notabile in zona ( crestere in consumul produsului local). Pentru a fi mai eficienti, dezbaterea poate lua forma unei discutii de grup ( cu aproximativ 10 participanti). Urmatoarea faza implica strangerea si structurarea comentariilor facute in timpul dezbaterii si compararea lor cu informatiile obtinute din alte surse.
5.3. DIAGNOSTICAREA ZONEI AGROTURISTICE
Determinarea rezultatului evaluarii potentialului agroturistic al zonei implica compararea analizelor ofertei, cererii, concurentei si tendintelor, in scopul descoperirii punctelor forte si slabe ale zonei, cat si a oportunitatilor si riscurilor pietei sale. Compararea finala a acestor doua elemente- punte forte si slabe, posibilitati si riscuri, va face posibila stabilirea unei pozitii strategice de succes pentru zona rurala.
Aceasta analiza diagnostic apare ca o necesitate obiectiva si vizeaza armonizarea resurselor cu obiectivele urmarite, in conditii de eficienta economica si sociala ridicata. Sub aspect metodologic, ea desemneaza investigarea organizatiei ca sistem si a partilor componente, cu ajutorul unui instrumentar specific, in scopul depistarii punctelor forte, a punctelor slabe, oportunitatilor si amenintarilor, a cauzelor care le provoaca si, pe aceasta baza, formularea de recomandari axate pe cauzele generatoare de puncte favorabile si nefavorabile. Un alt punct de vedere este acela ca diagnosticarea este acea metoda folosita de manageri, pe baza constituirii unei echipe multidisciplinare, al carei continut principal consta in identificarea punctelor forte si respectiv, slabe ale domeniului realizat, cu evidentierea cauzelor care le genereaza, finalizata in recomandari cu caracter corectiv sau de dezvoltare. Indiferent de definitie, trebuie precizat ca in domeniul agroturismului aceasta diagnosticare va prezenta o serie de particularitati care tin mai mult de tot ce inseamna mediul rural , decat de indicatorii analizei financiare. Avem de-a face aici cu diagnostice specializate, care sevor referi distinct la fiecare dintre factorii de influenta a produsului turistic. In turismul rural, diagnosticarea afacerii vizeaza capacitatea unei zone de a oferi elementele care intra intr-o prestatie agroturistica, adica resurse naturale, elemente rurale, gospodarii taranesti, etc.
Aceasta implica alcatuirea intr-un mod riguros si obiectiv a unui profil al punctelor forte si slabe pentru sectorul turistic local; informatiile obtinute din analiza ofertei pot fi evaluate comparand-o cu cea a concurentei. In acest context, minusurile ofertei agroturistice nu trebuie evitate, din moment ce sunt la fel de importante ca si cunoasterea obiectivelor de dezvoltare si a atuu-rilor. Evaluarea elementelor pozitive si negative poate fi realizata in diferite feluri si din diferite puncte de vedere:
a) Din punctul de vedere al turistului
In primul rand, este esential a cunoaste modul in care clientii percep oferta agroturistica locala; pentru a obtine aceste informatii se poate recurge la realizarea unei anchete reprezentative (discutii neoficiale cu clientii, conduse de oameni experimentati) sau la asa-numitele "cutii de sugestii"
amplasate in diferite locuri de cazare, birouri turistice sau in orice punct turistic (caracterul de anonimat al metodei inseamna ca turistul isi poate exprima liber criticile si sugestiile in mod onest).
b) Din punctul de vedere al comunitatii locale
Organizarea unor sedinte deschise ofera gospodarilor si reprezentantilor comunitatii locale posibilitatea de a analiza situatia pe care o genereaza practicarea agroturismului pentru regiune. Cand este implicat un numar mare de oameni, aceasta abordare permite receptarea si luarea in considerare a asteptarilor populatiei; intocmirea colectiva a unei liste cu punctele forte si cu slabiciunile teritoriului faciliteaza sprijinul populatiei la proiect si creeaza conditii favorabile imbunatatirii situatiei turistice. Aplicatiile de teren si vizitele in zonele unde dezvoltarea turistica este de succes sunt metode foarte eficiente de auto-evaluare si de convingere a populatiei locale asupra efectelor benefice ale agroturismului.
c) Din punctul de vedere al specialistilor
Atat specialistii locali, cat si cei externi ar trebui sa ia parte la evaluare: cei dintai cunosc zona si sunt capabili sa compare indicatorii locali de la un an la altul ( numarul vizitatorilor, ratele de ocupare, impactul urbanizator asupra zonei, etc.). Consultantii externi au avantajul de a percepe zona agroturistica dintr-o perspectiva de actualitate: cunoasterea pietei le permite identificarea mai obiectiva a potentialului turistic; ei sunt adesea mai credibili in ochii autoritatilor publice locale si regionale, putand obtine astfel fonduri mai mari pentru proiectul respectiv.
Plecand de la evaluarea patrimoniului turistic natural si antropic, de la infrastructura zonei, putem identifica o serie de puncte forte si slabe, a caror cunoastere ne va ajuta la o mai buna realizare si implementare a proiectului. Pregatirea oricarui program de organizare agroturistica presupune formarea unei echipe care sa incerce sa realizeze obiectivele propuse; realizarea acestor obiective va pleca de la analiza punctelor forte si slabe pentru a putea valorifica oportunitatile si a ne pune la adapost de amenintarile aparute.
Ca exemplificare, amintim cateva elemente care pot fi privite ca puncte forte ale unei zone:
o bogata mostenire naturala si o situatie geografica favorabila ( in vecinatatea unor puncte de interes turistic); existenta unei oferte turistice variate si de o mare atractivitate, zona dispunand de o serie de atractii turistice ce pot satisface in egala masura preferintele schiorului, alpinistului, vanatorului pasionat, dar si a turistului sosit la odihna
o situatie buna a gospodariilor taranesti, care si-au pastrat caracterul traditional
dorinta din partea localnicilor de a practica agroturismul
o imagine pozitiva a produselor locale alimentare
vointa din partea administratiei locale de a se implica in procesul agroturistic; dorinta administratiei locale de a integra comuna in circuitul agroturistic
o populatie preocupata preponderent cu activitati forestiere si agricole
existenta unor cai de acces atat rutiere, cat si de cale ferata.
Referitor la slabiciunile unei zone, putem aminti:
lipsa unei imagini individuale a teritoriului vizat
informatii turistice greu accesibile
transport public insuficient
o lipsa de experienta atat a administratiei locale, cat si a gospodarilor in organizarea si conducerea activitatii agroturistice
lipsa dotarilor edilitare
greutatea gasirii unor ghizi specializati
Oportunitatile afacerii se concretizeaza in existenta unui interes manifestat pe piata internationala, si nu numai, pentru acest gen de turism, si un mediu rural care se preteaza activitatii turistice. Amenintarile pot veni din tot ce inseamna exploatarea nerationala a resurselor rurale si posibilitatea de a fi distrus elementul rural de baza, existand riscul de urbanizare a satului in cauza.
5.4. MODELE DE ORGANIZARE A AGROTURISMULUI
Cele mai multe studii au aratat ca turismul combinat cu resursele rurale reprezinta o importanta unealta pentru revitalizarea economiei rurale, si ca acestea ar trebui sa fie componente esentiale in strategia de dezvoltare a economiei rurale. Astfel a fost identificata nevoia atribuirii unor responsabilitati, atat a unor persoane specializate din exteriorul satului, cat si a unor reprezentanti ai comunitatii locale. Orice activitate de organizare a agroturismului pleaca de la ideea ca nu toate zonele rurale sau gospodariile din mediul rural se pot adapta cu succes activitatii turistice. Zonele turistice variaza considerabil prin serviciile care pot fi oferite in functie de localizarea geografica, resursele naturale, profilul economic al zonei, dimensiunea culturala, etc.
Organizarea si conducerea agroturismului este o decizie majora, care uneori poate fi prea mare pentru autoritatile locale sau chiar pentru cele regionale. Sfera de cuprindere a deciziei de dezvoltare este data atat de firma, in ansamblul ei, cat si de comunitatea in care se desfasoara activitatea de agroturism. Datoria de a organiza acest gen de turism este tot mai dificila din cauza naturii dispersate a operatorilor, numarului lor si nivelului de dezvoltare a activitatii lor. Deseori, profesionalismul care se cere pentru a patrunde pe piata cu un produs competitiv, lipseste. Tendinta manifestata in ultimul timp in industria turistica catre largirea varietatii si internationalizarii pietei turistice face necesara dezvoltarea unor produse de inalta calitate si efectuarea acestui lucru intr-un mod profesional.
Ovidiu Nicolescu precizeaza faptul ca " modalitatile organizationale cu ajutorul carora se operationalizeaza managementul prin proiect depind de o serie de variabile, cum ar fi:
amploarea proiectului
noutatea proiectului
perioada de realizare
numarul si potentialul firmei
distributia specialistilor in subdiviziunile organizatorice
caracteristicile climatului de munca
personalitatea managerului de proiect, etc."
Astfel, multiplele conditionari (cele aratate anterior) determina tot atatea variante de modalitati organizationale. In ceea ce priveste organizarea agroturismului, faptul ca s-a propus un management pe baza de proiect are o semnificatie aparte datorita unor situatii mai speciale:
modelul de organizare a serviciilor agroturistice se suprapune peste " structura organizationala" a gospodariei taranesti ( fiecare membru al familiei are propriile responsabilitati in gospodarie)
implicatiile mari pe care le presupune schimbarea modului de viata a taranilor prin practicarea acestei forme de turism
posibilitatea aparitiei unor stari tensionate intre personalul integrat in proiect si ceilalti membrii ai comunitatii ce nu participa la realizarea lui, sau intre personalul din afara satului si membrii comunitatii rurale.
Demersul de valorificare a satului prin turism se va realiza prin impletirea confortului si progresului, cu traditia si autenticitatea. valoarea " actorilor" implicati va fi pusa in evidenta cu ajutorul unui scenariu. Liviu Baloiu definea scenariul ca un " ansamblu format de descrierea unei situatii viitoare si a modului coerent in care evolueaza evenimentele, pentru a trece de la starea actuala la cea prognozata".
Implementarea proiectuluide management, pe baza unui scenariu dinainte stabilit de cei raspunzatori cu organizarea activitatii, presupune delimitarea clara a sarcinilor ce revin fiecarui participant la actul turistic.
Cele prezentate anterior ar trebui completate in ceea ce priveste directiile generale care trebuie sa guverneze sarcinile pe care le au detinatorii de gospodarii evidentiate:
sa-si clarifice obiectivele, sa-si puna in valoare atu-urile si sa-si remedieze deficientele pentru ca gospodaria taraneasca sa devina o reala atractie
sa-si dirijeze eforturile pentru realizarea obiectivelor, fara a uita faptul ca agroturismul trebuie sa fie o activitate complementara activitatii de baza (agricultura, cresterea animalelor, exploatare forestiera)
sa-si integreze resursele materiale, umane, financiare prin intermediul "valorificatorilor" pentru ducerea la bun sfarsit a proiectului
sa invete sa aprecieze ce trebuie si ce nu trebuie facut, inainte de executia actului turistic
sa respecte standardul de calitate impus
Pe langa "actorii" implicati, alte elemente de baza ale unui scenariu sunt evenimentele, care pot fi definite ca o stare sau situatie care se va produce sau nu in viitor pentru realizarea obiectivelor propuse in proiectul de baza. In agroturism aceste evenimente pot imbraca mai multe forme:
participarea la viata satului (lucrari agricole, viata in gospodarie)
participarea la viata spirituala a satului (nunti, botezuri, slujbe religioase)
participarea la sarbatorile de orice natura ale comunitatii (targuri, festivaluri, iarmaroace,sarbatori laice sau religioase).
5.5. IMPLEMENTAREA PROIECTULUI DE ORGANIZARE
Preocuparile managerilor din domeniul turismului rural vin in intampinarea protectiei turistului, prin existenta unor criterii minime de calitate care se regasesc in toate procedurile de implementare. In literatura romana de specialitate se considera ca aceasta implementare ar trebui sa cuprinda:
atestarea sau certificarea gospodariilor / fermelor dupa criteriile stabilite de legislatia in vigoare
prezentarea programelor agroturistice cu precizarea serviciilor minime si a celor obligatorii, precum si a celor optionale ca forma de diversificare a atractiei
existenta unui contract de inchiriere sau a unui alt tip de contract intre participantii la reteaua turistica
obligativitatea obtinerii brevetelor si a licentelor de turism, atestand altat existenta specialistilor in coordonarea si realizarea serviciilor, cat si a conditiilor minime ce trebuie asigurate de agentii economici care alcatuiesc reteaua agroturistica
oferta spatiului de cazare sa fie in concordanta cu elementele care au dus la stabilirea clasei de confort inscrisa in documentele de agreere
asigurarea hranei turistilor in conditii igienice si calitative corespunzatoare
animalele din gospodaria proprie, care reprezinta surse de aprovizionare pentru turism, trebuie sa fie sanatoase si sa respecte normele sanitar – veterniare in cresterea si sacrificarea acestora
produsele alimentare care nu provin din gospodaria proprie trebuie sa corespunda criteriilor calitative si sa posede certificate sanitar-veterinare.
Avand in vedere “actorii” si “evenimentele” implicate in activitatea agroturistica, responsabilii de proiect vor trebui sa elaboreze o strategie de dezvoltare, care sa contina principalele etape de parcurs pentru reusita implementarii proiectului.
5.5.1 Conceperea produsului agroturistic
O etapa importanta a implementarii proiectului vizeaza conceperea unui produs turistic competitiv, plecand de la conditiile pe care le ofera gospodariile din zona rurala. Aceasta etapa va imbraca forma “concretizarii produsului turistic rural (inventariere, omologarea si clasificarea unui minim de spatii / echipamente / instalatii de agrement tradtionale, semnalizarea si balizarea treseelor si echipamentelor.”
Privit prin prisma managementului, produsul agroturistic reprezinta expresia fizica a raspunsului firmei la cererea de turism, respectiv tot ceea ce poate fi oferit de ea pe piata, intr-o forma care poate fi remarcata, cumparata si consumata, in vederea satisfacerii cererii agroturistice. Produsul agroturistic poate fi privit ca o suma de activitati desfasurate in gospodariile taranesti, ce au ca obiectiv satisfacerea nevoilor turistului pe perioada in care el se deplaseaza si in legatura cu aceasta.
O parte a actiunilor ce formeaza prestatia agroturistica sunt destinate satisfacerii unor necesitati cotidiene, clasice (cazare, hrana), iar altele unor necesitati specifice agroturismului, respectiv formelor particulare de manifestare ale acestuia. Prestatia agroturistica se prezinta sub forma unei succesiuni de servicii cu caracter specific, a caror realizare este dependenta de intalnirea ofertei cu cererea si ale caror trasaturi exprima particularitatile celor doua categorii, si respectiv ale conditiilor in care se desfasoara actele de vanzare-cumparare.
In raport cu varietatea si valoarea resurselor turistice, activitatea ce se desfasoara intr-un sat turistic se caracterizeaza printr-o complexitatemai mare sau mai mica, dar cuprinde in principal, urmatoarele componente: cazare, alimentatie publica, comert general si agrement. Derularea acestor activitati este conditionata de existenta unei baze tehnico – materiale adecvate formata din totalitatea gospodariilor taranesti amenajate pentru primirea turistilor, atestate in acest sens si care pot fi racordate la o anumita forma de organizare. O gospodarie apta de a fi introdusa in circuitul agroturistic este acea gospodarie / ferma care indeplineste conditiile necesare pentru practicarea agroturismului si este incadrata intr-o clasa de confort conform criteriilor stabilite prin lege.
Particularitatea pe care o prezinta agroturismul fata de turismul rural este aceea ca gazduirea turistilor se face numai in cadrul gospodariilor taranesti, in timp ce in turismul rural aceasta se materializeaza in sate de vacanta, popasuri turistice, campinguri, pensiuni turistice, hanuri, hoteluri rurale, etc; aceasta reprezinta o particularitate a gospodariei agroturistice, in sensul ca trebuie sa fie capabila sa primeasca turisti, sa asigure atat conditii optime de cazare, cat si de asigurare a hranei cu produse naturale pentru turisti, oferind totdata si o suma de servicii ca: servicii de recreere si odihna, ghizi turistici, asistarea la activitatile de productie agricola, participarea la manifestari culturale traditionale, etc.
Trebuie tinut cont de faptul ca baza materiala a agroturismului este foarte eterogena din punct de vedere arhitectural (fiecare zona are un anumit stil arhitectonic, traditional, propagat in timp) si din punct de vedere al materialelor de constructie (piatra, lemn, sindrila), eterogenitate care le confera satelor turistice un grad inalt de atractivitate.
Activitatea agroturistica poate fi desfasurata de catre persoane fizice, asociatii familiale si societati comerciale care detin elemente de infrastructura in zona rurala. Pentru a se putea integra in circuitul agroturistic, orice gospodarie sau ferma agroturistica trebuie sa fie evaluata si sa detina un certificat de conformitate, certificat obtinut ca urmare a indeplinirii conditiilor cerute (conform Ordonantei 63/1997 privind clasificarea pensiunilor si a fermelor agroturistice). Reglementarile legale in domeniu clasifica pensiunile agroturistice pe trei categorii, care in turismul rural sunt asimilate cu margarete, clasificare care ia in calcul cladirile, caile de acces, curtea si spatiile inconjuratoare, dotarea camerelor, dotarea bucatariilor si activitatile anexe care pot fi practicate in gospodarie (de ex: cresterea animalelor). Astfel cu minim 60 de zile inainte de darea in folosinta a pensiunii este necesar sa se solicite procedura de clasificare a acesteia catre Oficiul de Autorizare si Control in Turism. Toata aceasta procedura de omologare se face cu implicarea Antrec-ului, a carui reprezentanti sunt membrii in comisiile tehnice de clasificare.
Dincolo de aceste elemente formale, trasatura definitorie este aceea ca in cosntruirea, reamenajarea sau rearanjarea casei trebuie pastrat caracterul arhaic. In practicarea acestei forme de turism se manifesta un interes pentru conservarea civilizatiei vechi, prin pastrarea decoratiunilor, mobilierului, obiceiurilor, mancarurilor, mestesugurilor populare, ocupatiilor locale, etc. In ceea ce priveste serviciile de cazare trebuie discutat detaliat despre camere, grupul sanitar si anexele gospodaresti. Daca in ceea ce priveste camerele si grupul sanitar traditional trebuie pastrat in masura in care ofera minimum de conditii, in ceea ce priveste anexele gospodaresti situatia se schimba. Discutam aici despre magazie, sopron, adapostul pentru animale, saivanul, cotetele pentru porci si pasari, gradina de legume, livada, etc.; toate acestea trebuie astfel pastrate si dezvoltate incat, pe de o parte sa nu afecteze negativ confortul turistilor, si pe de alta parte sa ofere alimentele necesare hranei turistilor.
Comertul si alimentatia publica reprezinta a doua componenta a produsului agroturistic prezentand o serie de particularitati in raport cu serviciile de alimentatie publica din cadrul unui produs turistic clasic. Odata cu cazarea gospodaria trebuie sa aiba posibilitatea de a oferi si conditii de a servi masa. In satele turistice, in functie de modul de organizare a agroturismului servirea mesei poate cunoaste mai multe variante:
mic dejun inclus in tariful de inchiriere a camerei demipensiune
pensiune completa acordata de o familie unui grup de turisti care locuiesc in gospodarii diferite
pregatirea mesei de catre turisti cu produsele si ustensilele gospodarului
Indiferent de modalitate in care se realizeaza serviciul de alimentatie publica, caracteristica de baza a agroturismului este aceea ca vor fi servite alimente produse si preparate in propria gospodarie in proportie de 50%.
In toate satele turistice trebuie sa existe posibilitatea cumpararii de catre turistii sositi pentru sejur sau de cei aflati in tranzit, a unor produse agro-alimentare locale (lactate, carne, legume, fructe, vin, tuica, etc.). In unele sate se pot amenaja si dezvolta si unele complexe industriale agro-alimentare, care sa comercializeze produse proprii: lactate, carne, legume, fructe (inclusiv de padure), care se adreseaza atat turistilor si localnicilor, cat si altor societati comerciale, inclusiv celor turistice. De asemenea, intr-un sat cu activitate turistica sunt necesare si magazine de interes general pentru satisfacerea unor necesitati legate de turism (vederi, timbre, suveniruri, presa, etc.).
Serviciile de agrement se caracterizeaza printr-o varietate mai mare decat cele analizate anterior, ele asociindu-se acestora sau avand o existenta independenta. Resursele turistice variate ale unui sat pot genera diferite moduri de petrecere a timpului prin amenajarea sau organizarea unor dotari si actiuni turistice specifice.
Tipologia serviciilor de agrement ar putea cuprinde:
servicii legate de creatia artistica si artizanala
servicii legate de activitati pastorale
servicii legate de activitati de pescuit si vanatoare
servicii legate de activitati sportive (schi, inot, echitatie, popicarie, alpinism, speoturism, drumetie).
Toate aceste posibilitati de agrement, actiuni si programe turistice, presupun amenajari cu investitii mici sau mari proportii, realizarea unor programe de mare eficienta, dar si atractive, precum si o buna organizare. Dobandirea dreptului de a presta servicii agroturistice din partea ofertantului produsului agroturistic sau organizatorului retelei de turism trebuie sa se faca in conformitate cu normele si standardele in vigoare. Pentru o zona agroturistica serviciile de agrement se pot materializa in:
organizarea de circuite turistice per pedes, cu bicicleta sau auto
pescuit si sporturi nautice participarea la munca campului impreuna cu gazdele
vizita la stana de oi si prepararea de branza
prezentarea si invatarea unor mestesuguri vechi – tesutul, sculptura in lemn, confectionarea diferitelor obiecte de imbracaminte
participarea la o nunta traditionala
taierea si pomana porcului, in sezonul de iarna
practicarea alpinismului si speologiei
organizarea unor puncte de observare a animalelor salbatice.
Toate acestea sunt servicii care nu necesita investitii intr-o infrastructura destinata agrementului si pot fi practicate fara o instruire prealabila a gospodarilor.
O problema importanta care trebuie abordata este legata de modul in care serviciile de cazare, masa si agrement pot apartine / pot fi prestate de unul sau mai multi prestatori / gospodari. Trebuie sa specificam ca nu intotdeauna gospodarii care ofera cazare sunt interesati / capabili sa ofere si servicii de masa si agrement. Pentru a trece peste acest inconvenient, mai ales in fazele de initiere a agroturismului putem gasi forme de organizare care sa ofere turistului un serviciu integrat. Situatia ideala ar fi ca orice gospodarie care se vrea prestatoare de servicii agroturistice sa fie capabila sa presteze toate serviciile aferente.
Exista anumite situatii in care gospodarii nu pot presta decat servicii de cazare; cel mai des motiv invocat ar fi lipsa timpului necesar pregatirii mesei pentru turisti datorita faptului ca membrii familiei sunt ocupati fie cu muncile agricole, fie lucreaza in alta parte. In acest caz organizarea poate sa arate astfel:
Relatii de colaborare / parteneriat
Realizarea acestui model presupune gasirea unor gospodari care sunt dispusi sa presteze serviciile de alimentatie publica si agrement atat pentru turistii proprii, cat si pentru turistii cazati in alte gospodarii, relatia care apare intre acestia fiind de parteneriat. Acest lucru este posibil mai ales pentru gospodariile care au un numar relativ mare de membrii si care au o productie agricola importanta, astfel incat sa aiba si timpul si disponibilitatea aferenta prestarii unor astfel de servicii si produsele agricole necesare. Avantajele pe care le genereaza acest sistem apar de ambele parti: cei care ofera numai servicii de cazare isi folosesc surplusul de camere din gospodarie, obtinand anumite venituri si se integreaza intr-o anumita masura in fenomenul agroturistic; cei care ofera si serviciile de masa si agrement obtin venituri considerabile din valorificarea produselor agricole obtinute in gospodarie si din timpul petrecut cu turistii in cadrul serviciilor de agrement, si totodata beneficiaza de avantajele pe care le ofera practicarea agroturismului ca proces integrat.
5.5.2 Sprijinirea si promovarea produsului agroturistic
Sprijinirea si protectia cererii agroturistice constituie un factor determinant al succesului turistic. Este extrem de important sa se inteleaga din partea prestatorilor de servicii agroturistice ce ascendenta are turismul asupra ofertei, niciodata invers, pentru ca oferta este destinata turistului si nu turistul este destinat ofertei. Insa, in plan practic realitatea existenta nu respecta acest principiu, ceea ce constituie un impediment suplimentar in calea dezvoltarii agroturismului pe coordonatele stabilite.
Procesul de modernizare a mijloacelor ce intra in dotarea unitatii de agroturism reprezinta o conditie determinanta a ofertei turistice, a gradului de atractivitate pe care il castiga gospodarul care gazduieste turisti. Diferitele studii intreprinse in satele romanesti au condus la aceeasi idee: necesitatea gasirii unor solutii de imbunatatire a gradului de dotare a gospodariilor acestei zone. Subdotarea tehnica a acestora, generalizata in majoritatea asezarilor din zona, si acuta in cele de altitudine (zona montana), determina un randament al muncii extrem de redus, aspect ce genereaza o atractivitate diminuata. Acest randament scazut al muncii determina in mod implicit un randament scazut al valorificarii resurselor turistice naturale si umane de care dispun gospodariile taranesti.
Eficienta agroturismului nu poate face abstractie de eficienta economica generala a gospodariilor implicate in agroturism, iar aceasta eficienta este bazata in mod obligatoriu pe dotare. Dotarea tehnica corespunzatoare determina raportul dintre efortul depus si rezultatele obtinute, constituind principalul criteriu de departajare a gospodariilor agroturistice.
Toate obiectivele care concura la dezvoltarea agroturismului inclusiv dotarea tehnica, sunt conditionate de un factor esential: dotarea financiara. Situatia acesteia in perioada actuala este critica, impunandu-se cu prioritate sprijinul financiar din partea statului si a institutiilor specializate in domeniu. Gospodariile cu specific de turism rural pot beneficia de credite cu dobanda subventionata cu 50% din dobanda pietei bancare, creditele fiind puse la dispozitie dintr-un fond al Agentiei Romane de Dezvoltare in scopul sprijinirii intreprinderilor mici si mijlocii din Romania.
O masura de stimulare a participantilor la turismul rural o constituie si scutirea de impozit asupra veniturilor obtinute din agroturism pe o perioada de 10 ani. Masurile de sprijinire a agroturismului nu se pot insa limita la sustinerea sa directa; astfel, apare necesitatea de sustinere economico-financiara, din partea forurilor legislative, a tuturor activitatilor adiacente acestuia: agricultura, mestesuguri traditionale, comert, telecomunicatii, etc. In acest sens, politica fiscala in zona de munte trebuie sa fie construita pornind de la diferentieri ale conditiilor si resurselor naturale pe altitudine, fiind necesara instituirea unor bonificatii fiscale.
Modul in care societatea intervine in sprijinirea gospodariilor montane este vital; dar oricat de mare ar parea efortul intreprins de aceasta este necesar ca, la un moment dat, sa intervina pentru a preintampina efectele mult mai greu de suportat ale depopularii acestor zone. Sustinerea financiara este principalul mod prin care societatea poate si trebuie sa compenseze efortul acestora de a valorifica in folosul ei resurse marginale.
Dincolo de aceste masuri, modalitatea cea mai eficienta de sprijinire a gospodariilor noi intrate in circuitul agroturistic este apartenenta la un sistem direct de rezervari. Principalele avantaje pe care le genereaza includerea unei gospodarii intr-un sistem de rezervari sunt:
directionarea unui numar de turisti catre gospodarie
posibilitatea de a avea oaspeti si in extrasezon
reclama pe piata interna si externa prin cuprinderea gospodariei in toate materialele publicitare si de informare a sistemului de rezervari
schimbul de informatii cu alte ferme / gospodarii rurale.
Un astfel de sistem ne este oferit de ANTREC, care functioneaza prin centralele / filialele regionale si prin centrala din Bucuresti. Principalele beneficii oferite membrilor sunt:
asigurarea cadrului legal de desfasurare a activitatii agroturistice
instruirea membrilor asupra elementelor specifice agroturismului
asigurarea unui numar de turisti in gospodarii
promovarea intereselor membrilor ANTREC in relatiile de diferite institutii publice sau private.
In acelasi timp, fermierii care devin memebrii ANTREC au urmatoarele obligatii:
asigura in perioadele contractate cazare, masa si agrement
garanteaza securitatea turistilor si a bunurilor acestora
informeaza agentia asupra numarului de turisti pe care ii gazduieste si care nu au venit prin acest sistem de rezervari
cedeaza filialei un comision (circa 10%) din valoarea totala a serviciilor prestate.
Urmatorul pas vizeaza realizarea si promovarea unor programe turistice competitive si includerea lor in oferta unor organizatii specializate, ca de ex. ANTREC. Fiecare comunitate va trebui sa se straduiasca sa-si puna in valoare valentele ce pot personaliza produsul turistic rural din zona respectiva, astfel incat sa existe o multitudine de oferte speciale atractive. Aici apar o serie de probleme de marketing, referitoare inclusiv la modul de vanzare a produslui agroturistic. Referitor la aceasta idee este interesant de analizat distributia prin centrala de rezervari a turismului rural romanesc, si prin aceasta la nivelul EUROGITES.
De obicei, turistul sau consumatorul de servicii agroturistice intra in posesia unor informatii referitoare la agroturism, in principal prin cateva canale de promovare:
distribuitorii de produse agroturistice
agentii de turism specializate
mijloace publicitare (mass-media), publicatii specifice – ghiduri, cataloage, pliante, panouri de prezentare
reclama facuta de turisti care au beneficiat de aceasta forma de turism
manifestari si materiale promotionale realizate de catre asociatiile si organizatiile nationale ale agroturismului
actiuni de marketing desfasurate sub egida forurilor guvernamentale
organizarea unor mese pe anumite trasee turistice frecventate, cu mancaruri traditionale sau degustari de vinuri, prilej cu care se vor prezenta zona si posibilitatile de practicare a agroturismului.
Sprijinirea produsului agroturistic prin instruirea personalului
Avand in vedere caracteristicile agroturismului si faptul ca organizatia se afla in etapa de realizare a produsului turistic si a relatiei produs – piata, strategia de personal trebuie orientata in principal spre dezvoltarea intensiva a personalului pentru asigurarea calificarii acestuia, astfel incat sa poata folosi cat mai eficient si cat mai mult timp potentialul de care dispune. Plecand de aici strategiile vizeaza, in special formarea si perfectionarea resurselor umane. In literatura de specialitate se face tot mai mult distinctie intre formarea profesionala, care vizeaza dezvoltarea unor capacitati noi, in timp ce perfectionarea are drept scop imbunatatirea continua a capacitatilor profesionale existente.
Formarea si perfectionarea prin cursuri specializate – acestea por fi realizate fie de catre specialisti din domeniul turismului (daca sunt implicati tour-operatori), fie cu ajutorul unor organizatii non-profit (ex. Antrec, Operatiunea Satelor Romanesti) prin organizarea unor cursuri, seminarii, tabere de instruire cu scop tematic. Programul de formare profesionala poate viza intruirea tinerilor din zonele rurale sub multiple aspecte: prezentarea cadrului legislativ, formarea pentru activitati de prestari servicii, pentru activitati agricole, de crestere a animalelor, pregatirea teoretica pentru noile tehnologii agrare si adaptarea la formele de organizare existente.
Un element care trebuie luat in considerare este incercarea de a atrage populatia tanara a zonei in ceea ce inseamna procesul de coordonare a activitatii turistice. Aici se pune problmea formarii unor coordonatori locali cu ajutorul Institutului National de Formare si Management in Turism, coordonatori care vor trebui sa devina niste consilieri ai gospodarilor din punct de vedere al serviciilor turistice si sa dezvolte rolul de dispecerat al zonei. Agentul local astfel format va trebui sa desfasoare o activitate de popularizare a agroturismului, si totodata sa realizeze o baza de date locala.
Indiferent de strategia aplicata sau concretizarea acesteia in programe de formare si perfectionare trebuie respectate o serie de politici specifice resurselor umane. De retinut ar fi:
politica oportunitatilor egale in sensul ca, organizatia are intentia ferma de a garanta oportunitati egale tuturor membrilor sai;
politica de dezvoltare a angajatilor care exprima angajamentul organizatiei de a dezvolta continuu calificarile angajatilor in domeniu;
politica implicarii si participarii care prezinta convingerea organizatiei ca antrenarea si implicarea cat mai profunda a taranilor este una din caile de a obtine succesul pe piata agroturistica.
5.5.4 Evaluarea pregatirii si implementarii proiectului.
Evaluarea presupune masurarea elementelor care au rezistat testului timpului; aceasta insemna sa astepti ca masurile de pregatire sa aiba impact inainte de a le evalua eficacitatea (relatia dintre obiective si rezultate) si eficienta (relatia dintre mijloace, rezultate si efecte). Golurile care exista intre ce s-a planificat initial si ce s-a realizat se datoreaza nu numai felului in care au fost organizate operatiile, ci si multor situatii care au adus:
o lipsa de coerenta (au ramas metodele de management pe deplin fidela obiectivelor?)
o lipsa de relevanta (s-au potrivit obiectivele de pregatire si initiativele cu scopurile si dorintele?).
Astfel, nu numai indicatorii cantitativi, ci si cei calitativi, mult mai importanti trebuie creati pentru a masura efectele intangibile pe termen lung (schimbari de atitudini si echipament).
In domeniul agroturismului, evaluarea trebuie privita ca o unealta in imbunatatirea calitatii; astfel, putem concepe acest proces sub forma a doua chestionare care sa fie completate, unul la sfarsitul fiecarei etape de pregatire, urmat de un chestionar de evaluare economica la putin timp dupa ce s-a incheiat pregatirea.
In lucrarea “Turismul rural, o afacere mica cu perspective mari” Puiu Nistoreanu enumera douazeci de posibile motivatii care stau la baza practicarii acestui gen de turism, fara a stabili o ierarhie precisa:
1. atractia peisajului
2. caliatea mesei
3. atmosfera generala (populatie indigena, renumele regiunii, curatenia)
4. curiozitatile regiunii
5. calitatea climatului in legatura cu sanatatea
6. odihna si destindere
7. itinerar
8. conditiile de cazare
9. pret avantajos
10. probleme de limba
11.contacte de simpatie cu populatia indigena
12. atractii culturale
13. starea drumurilor
14. distractii de zi sau de noapte.
15. sosire si receptie
16. folclor local
17. posibilitati de practicare a activitatilor sportive
18. pregatirea calatoriei si formalitati
19. posibilitati de cumparaturi
20. alte pasiuni sau distractii.
Un element important care trebuie luat in calcul vizeaza alegerea proiectului care se suprapune cel mai bine peste caracteristicile zonei. In agroturism folosirea tuturor resurselor de care dispune satul si comunitatea locala este un element de diferentiere. In acest context analiza resurselor este menita sa scoata in evidenta acele resurse care sunt importante pentru afacere si care pot sa asigure principalele arii rurale folosite aduc mai multa consistenta procesului de planificare si organizare. Dar acest lucru necesita intelegerea ariei rurale, incluzand cultura si obiceiurile ce tin de acel loc, cat si de mediul social.
Pentru a obtine o pozitionare strategica de succes, trebuie sa tinem seama de ultimele tendinte aparute pe piata turismului international, de a oferi si vinde asa numitele “produse asamblate”, in termeni concreti nu mai este posibila abordarea pietei turistice cu slogane de genul “cea mai buna cazare” sau “cel mai bun loc de agrement”. Astazi, aceasta abordare trebuie materializata printr-un set de servicii agregate:
mijloace informationale
retea de drumuri si autostrazi
cazare si restaurante
asigurarea unor ghizi de specialitate pentru toate activitatile din cadrul produsului turistic
posibilitati de agrement multiple
diversificarea serviciilor oferite.
Trecand peste ceea ce este specific reusitei oricarei afaceri, in agroturism se evidentiaza, mai mult decat in alte domenii, libertatea de actiune de care trebuie sa se bucure gazda atunci cand isi primeste oaspetii si cand incerca sa stabileasca o relatie dincolo de simpla legatura prestator – consumator.
In acest sens, putem incheia cu aprecierea ca: “daca obiectivul este sa faceti bani, atunci ati pierdut; din contra, daca urmariti sa aduceti un serviciu cuiva, deci sa identificati o necesitate si sa o satisfaceti intr-un mod eficient pentru cel care va va cumpara produsul, atunci va veti atinge scopul si veti castiga bani”.
=== 1,2 ===
CAPITOLUL I
PREZENTARE GENERALA A ZONEI
Judetul Hunedoara este pastratorul a peste 400 de obiective – monumente istorice, de arta, si stiintele naturii – incepand cu perioada preistorica si continuand cu perioada dacica, romana, feudala si moderna, care dovedesc o succesiune continua de viata pe acest teritoriu. Aici se afla cele doua capitale ale Daciei si Daciei romane – Sarmizegetusa Regia si Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Valoarea deosebita a cetatilor dacice din aceasta zona a determinat includerea lor, in anul 1.999, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Judetul Hunedoara este situat in vestul Romaniei si se intinde pe suprafata de 7.016 kmp, care reprezinta 2,9% din suprafata totala a Romaniei. Principalele localitati ale judetului sunt municipiile Hunedoara, Petrosani, Brad, Orastie si orasele Calan, Hateg, Simeria, Vulcan, Petrila, Lupeni, Uricani si Aninoasa. Populatia totala a judetului Hunedoara este de 543.848 locuitori, din care 414.088 locuiesc in zona urbana si 129.760 in zona rurala. Forma de relief predominanta este muntoasa, Masivul Retezat avand inaltimi de 2.500 m. Raurile principale au peste 500 km lungime si pe intreaga suprafata a judetului se gasesc peste 80 de lacuri glaciare.
1.1. ISTORIA REGIUNII JUDETULUI HUNEDOARA
Istoria regiuni judetului Hunedoara este extrem de bogata in evenimente, din paleoliticul mijlociu, existand dovezi ale asezarilor umane din a doua etapa a Epocii Fierului purtand amprenta civilizatiei geto-dacice si apoi a civilizatiei daco-romane ca si a unirii in primul mileniu a organizarilor prestatale de la Strei, Dobra si Hunedoara. Hunedoara devine autoguvernanta, in secolul al XIII-lea, iar in urmatoarele secole au fost scrise importante pagini de istorie: batalia impotriva otomanilor condusa de Iancu de Hunedoara , rascoala iobagilor condusa de Horia, Closca si Crisan , participarea la evenimentele revolutiei din 1848-1849 sub conducerea lui Avram Iancu, participarea masiva la creerea Statului National Roman si participarea la cele doua razboaie mondiale.
Teritoriul judetului Hunedoara este un adevarat loc sacru al istoriei romanesti. Pe teritoriul judetului s-a aflat capitala staului Dacia, condus de Burebista si Decebal, Cetatea Sarmizegetusa si Ulpia Traiana Sarmizegetusa, romanii stabilindu-si aici capitala provinciei dupa cucerirea Daciei. Toate vestigiile istorice de pe intreg teritoriul judetului sporesc potentialul turistic al judetului Hunedoara, judet aflat in continua dezvoltare.
1.2. CADRUL GEOGRAFIC
Desi regiunea hunedoareana este situata in parte in valea Muresului de mijloc, totusi, ea se prezinta ca una dintre cele mai muntoase regiuni ale tarii. In acest tinut se afla toate formele de relief incepand cu sesul vaii Muresului, cu micile ridicaturi, coline si dealuri si pana la munti inalti acoperiti cu zapezi, care dureaza uneori de la un an la altul.
Dreapta Muresului, nordul regiunii, este acoperita de lantul muntilor Apuseni. La sud de Mures, partea de vest a regiunii Hunedoara este acoperita de ramificatiile muntilor Poiana Rusca. In partea de sud a regiunii, avem muntii Retezatului sau muntii Hategului. La est de muntii Poiana Rusca, se intind, cuprinzand intreg teritoriul dintre Mures, Strei, Jiul de est si muntii Cibinului, muntii Sebesului sau ai Surianului. In coltul de sud-est al regiunii se intind muntii Parangului. Lantul muntilor Vilcan cu ai Parangului, cu cei ai Sebesului si ai Retezatului inchid bazinul minier de la Petrosani. Din punct de vedere al formatiilor geologice regiunea Hunedoara este foarte variata. Muntii Hategului, Vilcanului si cei ai Paringului tin de zona sisturilor cristaline si a granitului. Muntii din nordul regiunii, muntii Metalici, prezinta ca formatie geologica un mare amestec de roci cu consistenta diferita: gresie, calcare jurasice foarte rezistente, cretacice, pietre eruptive ca dacit, andezit, basalt, cu predominarea acestora din urma, ceea ce are mare importanta pentru continutul lor bogat in minereu, mai ales in aur. Bogatia regiunii o formeaza, in primul rand zacamintele de carbune din bazinul superior al Jiului.
1.3. CLIMA
Clima regiunii Hunedoara se caracterizeaza in general ca o clima de tip continental temperat, cu diferente destul de sensibile datorita nu atat deosebirilor dintre nord si sud, ci diverselor variatii de morfologie si de felul cum terenul este expus la soare. In tinutul de ses clima este dulce, in cel de munte aspra. Vanturile variaza si ele de la ses la munte, in aceasta din urma regiune fiind mai dese si mai puternice. In totalitatea ei clima regiunii Hunedoara este dintre cele mai placute, un climat dulce. Asa se explica existenta si cresterea in parcul din Biscaria-Simeria, a unor plantatii de clima calda sau existenta castanului comestibil in bazinul Hategului sau la nord in cel al Crisului Alb.
1.4. HIDROLOGIA
Regiunea Hunedoara dispune de o retea deasa de rauri si paraie, insa rauri importante, ca lungime si ca volum de apa, nu are decat Muresul. Cel mai mare rau al regiunii hunedorene este Muresul. El imparte teritoriul regiunii, curgand de la est la vest, in doua, colectand in acelasi timp toate apele mai insemnate care se indreapta inspre albia lui, fie de la nord spre sud, fie invers de la sud spre nord. Lungimea cursului Muresului pe teritoriul regiunii este de peste 100km. Apele mai insemnate pe care le primeste Muresul ca afluenti principali in stanga lui, curgand de la sud spre nord sunt Sebesul, Secasul paraul Pianului, Cugirul. Cel mai important afluent al Muresului dinspre sud este Streiul. Regiunea Hunedoara abunda in ape minerale si termale: Bobalna, Calan, Geoagiu.
1.5. SOLUL, FLORA SI FAUNA
Regiunea Hunedoara prezinta variate tipuri de sol. In zona golurilor de munte predomina solurile ruginii sau podzoluri alpine; in zona padurilor de rasinoase (molid) predomina solurile superficiale cenusii si brune acide; in zona padurilor de fag predomina solul brun de padure slab acid, iar in zona dealurilor acoperite cu paduri de gorun predomina solurile galbui, solurile brune roscate de padure si pe calcare, rendzine. In ce priveste padurile de foioase, majoritatea o formeaza cele de fag si de gorun. In proportie mai mica se afla carpen, cer, stejar si garnita, iar in diseminatie, paltin, frasin, jugastru, artar, mojdrean, plop, rachita, cires, salcam etc. In padurile de fag intalnim caprioare, mistreti, lupi, vulpi, jderi etc.
1.6. POTEMTIALUL TURISTIC IN HUNEDOARA
Varietatea cadrului natural, precum si bogatia elementelor cu caracter cultural confera judetului Hunedoara un potential turistic remarcabil, obiectivele fiind grupate in 5 zone principale:
1) Tara Zarandului – situata in partea de nord a judetului Hunedoara, cuprinde depresiunea Brad, delimitata de Muntii Metaliferi si strabatuta de Crisul Alb.
2) Tara Hategului – inconjurata de munti, strabatuta de o vasta retea hidrografica depresiunea Hategului a fost mentionata inca din sec. XIII ca un vechi district sau comitat romanesc, legaturile cu restul teritoriilor romanesti pastrandu-se vii si neintrerupte.
3) Tinutul Padurenilor – tinutul padurenilor este un platou inalt, asezat intre Depresiunea Tara Hategului, la sud, si Valea Muresului, la nord, la apus fiind inaltimile nelocuite ale Muntilor Poiana Ruscai.
4) Valea Jiului – zona Parang este deosebit de frumoasa cu vedere spre muntii Retezat, Valcan si Sebes, avand o creasta transversala cu varfuri de 2.074 m, Parangul Mic; 2.460 m, Carja si 2.518 m, Parangul Mare; varful Bobea, 1.850 m. La poalele Muntilor Parang se afla varful Rusu (1.168 m).
5) Valea Muresului
Judetul Hunedoara este un tinut plin de vestigii istorice si monumente de arhitectura. Dintre acestea amintim: Cetatea Devei, Cetatea de la Gradistea Muncelului, Cetatea de Colt, Castelul Corvinestilor, Cetatea de la Costesti, Cetatea de la Blidaru, Cetatea Malaiesti, Prefectura Deva. Dintre lacasele de cult din judetul Hunedoara amintim: Biserica din Lesnic, Biserica din Densus, Biserica din Gurasada, Biserica Ortodoxa Hunedoara, Biserica din Pesteana, Biserica din Santamarie-Orlea, Manastirea Prislop. Principalele muzee din judetul Hunedoara sunt: Muzeul Civilizatiei Dacice Deva ; Muzeul Fierului Hunedoara ; Muzeul de Istorie a Mineritului, Brad ; Muzeul Aurel Vlaicu. sat Aurel Vlaicu.
Tara Hategului – taram de legenda
Prima zi
Urmam cursul Jiului in amonte si dupa Petrosani spatiul parca se dilata in toate directiile, dezvaluind padurile nesfarsite contopite cu crestele muntelui la orizont. Cneazul Cande trebuie sa fi urcat si el aceste coline, ochiul plambandu-se in voie in jos si in sus, inspre creste, alegandu-si cu rabdare locul ctitoriei.Ultimele raze ale soarelui cad piezis pe castelul urmasilor cneazului din Santamaria Orlea. Si peste vale, pe o alta colina verde, se inalta maiestuos turla bisericii, infruntand cu incapatanare veacurile. Mergem insa mai departe, cautand un loc de innoptat din sat in sat, asa cum trebuie sa fi facut si cneazul cu aproape opt secole in urma, cand se intoarcea de la vanatoare. Si ca si atunci, si acum taranii te intampina cu poarta si cu inima larg deschisa, ca cei care stiu ca oricine ar fi strainul ce-ti calca pragul, rege sau cersetor, trebuie sa-l primesti ca pe Domnul deghizat in muritor. Gasim usor un astfel de satean in Rau de Mori, sat al carui nume sta marturie pentru morile de apa ce trebuie sa fi existat aici inca din vremea cneazului. Din curtea casei se vede in zare, intre paduri, pe o stanca, cetatea Colt , resedinta cneazului Cande.
Exploram imprejurimile urcand si coborand coline verzi in asfintit. Vacutele se intorc agale de la pascut, caii dorm in picioare si luna straluceste printre stelele uriase. Agitatia orasului am lasat-o cu secole in urma.
Ziua a doua
Ne trezim devreme si pornim catre Santamaria Orlea, sat cu nume de basm. Biserica de secol XIII, eleganta si zvelta, ne intampina de pe o mica colina verde. Cheia sa invarte in broasca, usa de lemn se roteste catre zid si, trecand prin micul pronaos, ajungem intre fantasticele fresce din nava, rosii ca focul, desi multe sunt alterate de trecerea vremii.
Biserica, initial ortodoxa, a devenit ulterior reformata si este inca folosita pentru slujbele de Duminica. Lasand in urma Santamaria Orlea strabatem dealuri cu iarba inca stralucind de roua diminetii, avand permanent calauze inainte magnificele creste ale Retezatului.
Si iata ca, parca pe furis, iesind treptat dintre coline, apare turla stranie a bisericii din Densus . Trecem prin sat si, undeva la margine, in liziera padurii, urcam grabiti treptele ce duc la biserica. Senzatia este a unui scurtcircuit in materia cenusie, caci ce vede ochiul, mintea nu poate intelege. Biserica pare un monument creat de o civilizatie misterioasa, demult apusa, pentru ca pe cat este de mica, pe atat nu se mai satura a imbina stilurile si materialele de constructie: un turn de piatra romanic, de o forma ciudata, niste ancadramente gotice, cateva coloane clasice, bucati de mausolee romane aduse probabil de la Sarmizegetusa Ulpia Traiana, totul pe un fond de inspiratie folclorica. Zidul de piatra din fata bisericii dice cu gandul la o veche incapere al carei tavan s-ar fi prabusit, facand astfel loc unei curti placata cu dale de piatra. Biserica de secol XIII, aproape ireala, este plina de credinciosii veniti la slujba de Duminica. Reusim totusi sa vedem minunatele picturi din interior, cele mai vechi datand din secolul XIV, create pe un fond albastru ca al cerului de vara. Curiozitatile arhitectonice continua si inauntru: patru stalpi verticali delimitand la sol un patrat se inalta parca pentru a sustine turla in care se pare ca se poate urca numai pe o usita secreta aflata undeva deasupra capetelor noastre. Totul tradeaza creatia unui mester autohton amator, caruia ii este peste mana sa traseze un plan regulat si sa ridice o constructie omogena. Ne vine greu sa plecam din Densus. Ne indreptam spre Pesteana trecand din nou prin inima verde a Tarii Hategului. Ne oprim mai intai la biserica ortodoxa, relativ noua, dar aflam ca ceva mai departe se afla biserica reformata, extgrem de veche. Intradevar, o descoperim pe o colina cu brazi ce par la fel de vechi ca si biserica, ce dateaza probabil din secolul XIII. Biserica este extrem de mica, un fel de capela cneziala, cu ziduri unduite ce par modelate din plastelina. Mai este folosita de doua familii din sat, dealtfel vechi familii romanesti maghiarizate ca si cneazul Cande/Kendeffy. Plecam si din Pesteana si urmam un drum aproape pustiu ce serpuieste printre dealuri pana la destinatie: manastirea Prislop. Una dintre cele mai vechi manastiri din tara, datand si ea din secolul XIII, manastirea Prislop atrage si azi pelerini din intregul tinut. Pe peretii de piatra de rau ai bisericii se mai pastreaza mici fragmente de tencuiala cu urme de picturi din timpuri imemoriale. Pe magnificul cer albastru incep sa se stranga norii si cand razele soarelui trec prin filtrul lor, culorile se estompeaza si peisajul apare ca intr-o fresca medievala, biserica din Strei dominand orizontul cu pitorescul sau turn de piatra. Si aceasta biserica de secol XIII pastreaza in interior incredibile fresce intr-o combinatie de stiluri bizantin si gotic, aproape tot atat de vechi ca si biserica. Intr-un colt apare chiar mesterul principal al ansamblului decorativ, pe un fond albastru ca marea intr-o zi de toamna. Imbracat intr-un costum tipic de targovet din veacul al XIV-lea, se numeste Grozie, conform inscriptiei alaturate. E vremea sa ne indreptam spre baza noastra de la Rau de Mori, prilej de a vedea si biserica Colt , construita in jurul anului 1300. Cladita din piatra de rau, biserica este asezata pe o inaltime, chiar vis-a-vis de rocile de care se agata ruinele cetatii Colt. Seara care se lasa pe nesimtite si ploaia marunta amplifica senzatia de mister care invaluie acest colt de Rai.
Ziua a treia
Strada ne poarta printre dealuri si parca o poarta in timp se deschide brusc atunci cand trecem pe langa niste ruine antice. Ne oprim, suntem la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Poarta muzeului marcheaza intrarea numai formal, caci inauntru prezent si trecut se contopesc in cele mai bizare moduri: trecem pe langa capite de fan presarate printre ruine, ici si colo cate o livada bine delimitata de garduri lipite practic de amfiteatre, temple si mausolee antice, din loc in loc cate o casa cu gard de piatra evident adusa de la ruinele vecine, niste vaci pasc linistite, ba chiar un tractor intra cu nonsalanta printre temple antice cu cel mai firesc aer din lume. Bineinteles, nici urma de turisti. Doar noi si acesti tarani moderni rataciti in antichitate. Mergem mai departe. Vizitam Deva. Orasul aglomerat si neprimitor la periferie, devine tot mai atractiv pe masura ce ne apropiem de centru. Si deodata, parca ireala, apare cetatea plutind deasupra intregii zone, de pe magnifica roca vulcanica. Urcam cu un modern funicular care asalteaza cu aplomb panta extrem de abrupta, dandu-ne fiori. Cetatea, construita in 1269, a fost distrusa in secolul XIX de o explozie in magazia cu praf de pusca. Zidurile care au ramas sfideaza orizontul, oferind privelisti inegalabile in toate directiile. De la Deva ajungem la Hunedoara, cu al sau urias castel al Corvinestilor, construit in secolul XIV. Tocmai se inchisese, dar nu are nimic, l-am vizitat in interior cu alta ocazie. Nu bucuram de restaurarile exterioare, facute cu gust si cu simt de raspundere. De la Hunedoara drumul ne poarta peste coline catre un loc de legenda: Tinutul Padurenilor. Mergem pe malul lacului Cincis cativa kilometri, dupa care peisajele devin mai salbatice, padurea mai deasa si satele par tot mai vechi. Drumul de asfalt se transforma in nisip si piatra si, pentru ca se lasa seara, ne intoarcem.
Strabatem din nou dealuri, livezi, holde, cautand un sat care pare sa ne joace feste: desi apare pe harta imediat langa Calan, nu e de gasit. Intreband din loc in loc, reusim sa aflam unde il gasim si urcand o panta abrupta, iata ca ne apare in fata vechea biserica din Streisangiorgiu. Aceasta, o mica capela de familie, constrasteaza profund cu blocurile comuniste din jur. Este ca o oaza de arhaic in acest loc ciudat in care aceasta biserica a infruntat cu incapatanare veacurile. Cautarea bisericilor vechi din zona Hategului si a Streiului devenise un fel de competitie cu timpul; atunci cand descopeream o biserica ortodoxa despre care credeam ca este cea mai veche din tara, peste putin timp gaseam o alta si mai veche. Si iata ca cea mai veche nu se afla nici la Densus, nici la Strei, nici la Colt, ci aici, nebanuita si nestiuta intre blocuri moderne, in Streisangiorgiu: pe baza unor monede arpadiene descoperite in mormintele din jurul lacasului, datarea acestuia a fost impinsa inapoi in timp, in anii 1140-1150. Picturile dinauntru sunt relevate in straturi succesive, cel mai vechi datand din 1313, semnat "Teofil Zograf", primul pictor roman din istoria picturii noastre. Atmosfera magica e adancita de apusul soarelui care-si filtreza ultimele raze prin norii de dincolo de munti.
Ziua a patra
Ne trezim devreme si ne oprim in satul vecin, Ostrov. Si aici se afla o biserica de secol XIII, tipica pentru Tara Hategului. Pictura din luneta portalului apusean este unica, reprezentand-o pe Fecioara Maria cu Pruncul in culori neobisnuite: mantaua Mariei este rosie, iar valul este verde, in timp ce mantaua Pruncului este galbena si tunica verde. Pictura, de factura bizantina si aducand cu cea din Santamaria Orlea este datata in secolul XIV. Turnul cu sectiune patrata este unul dintre cele mai pitoresti din zona. In interiorul bisericii se mai pastreaza vag cateva picturi foarte vechi, probabil din secolul XIV.
Plecam din Tara Hategului promitandu-ne sa revenim in aceasta zona fabuloasa, a celor mai vechi biserici romanesti. Ne indreptam spre Caransebes, cu al sau centru pitoresc, apoi o luam printre munti inspre Baile Herculane si poposim la Orsova, unde Dunarea strapunge cu hotarare dealurile, formand golfuri azurii. Mai oprim in Craiova, al carei centru monumental de curand restaurat este plin de lume iesita la promenada, desi este o zi de lucru. Lasam in urma si atmosfera relaxata a Craiovei spre a ajunge, in faptul serii, in orasul din care plecasem cu numai patru zile in urma in cautarea comorilor ascunse ale Tarii Hategului.
Sarmizegetusa Regia. Pe culmea muntilor Orastiei, bine pazit de metereze naturale si valurile inaltimilor, se afla cu peste 2.000 de ani in urma un complex de intarituri din care remarcabila era cetatea de la Grâdistea Muncelului – Sarmizegetusa, centru politic si militar al dacilor. Ruinele care au infruntat veacurile dezvaluie, cu glasul lor de piatra, frânturi din ceea ce a constituit podoaba si mândria statului dac de odinioara. Grandioasa capitala a statului dac, ridicata cam la jumatatea sec. I i.d. Ch., cuprindea in aria sa cetatea, zona sacra si asezarea civila. Cetatea, un patrulater format din blocuri masive de piatra, isi intindea domeniul, in cinci terase, pe un teritoriu de aproape 3 hectare. In cuprinsul cetatii se intretaiau drumurile pavate de piatra. Pe doua inaltimi situate nu prea departe de ruinile cetatii se gasesc resturile unor constructii, probabil cu caracter religios: Sanctuarul mare patrulater si Sanctuarul mic rotund. Blocurile de piatra ale sanctuarului mic, asezate intr-o anumita succesiune, simbolizând razele soarelui, aveau desigur, un rol calendaristic. Ramasitele unui templu si ale unui turn de paza, fragmente de vase ceramice, vetre de foc, unelte si urmele unei instalatii pentru captarea apei de izvor sunt, de asemenea dovezi graitoare ale vietii ce s-a desfasurat pe aceste meleaguri. Referitor la cetatea Sarmizegetusei putem afirma ca zidurile ei, ridicate in tehnica obisnuita – "murus Dacicus", inconjurau un mamelon cu cota de 1000 m, respectand configuratia terenului. Dupa cucerire, romanii reamenajeaza cetatea, marindu-i suprafata, nerespectand nici traseul, dar nici tehnica de constructie a zidurilor acesteia. La 100 m est de cetate, pe doua terase, se gaseste zona sacra, la care duce un drum pavat cu lespezi de calcar ce se termina intr-o piateta. In acest spatiu au fost amplasate sanctuare de tip rectangular si circular, unele fiind construite din piatra de calcar, altele din piatra de andezit. Asezarea civila, formata din cartierele de est si de vest, se intindea pe zeci de terase, constituind cea mai mare locuire dacica compacta cunoscuta. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere mestesugaresti, depozite, hambare, instalatii de captare si distribuire a apei potabile. Intr-una din locuinte a fost descoperit celebrul vas ceramic cu stampila "DECEBALUS PER SCORILO" ("Decebal fiul lui Scorilo"). Insemnari descoperite pe unele blocuri de piatra ale sanctuarelor, monede, arme precum si un vas de ceramica purtând stampila "Decebalus per Scorilo" au dat posibilitatea cercetatorilor sa considere asezarea ca existând in vremea când Dacia a fost condusa de Burebista si apoi de Decebal. Dupa infrângerea dacilor si cucerirea cetatii de catre romani, acestia au stabilit aici o garnizoana militara, formata din detasamentele legiunii a IV-a Flavia Felix, din care se mai vad resturile unei cladiri si ale unei bai. Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa – capitala Daciei Romane – se ridica odinioara la poalele muntilor Retezat, in partea de sud-vest a Tãrii Hategului de astãzi. Orasul se afla la 8 km departare de trecatoarea care face legatura intre Banat si Transilvania si care purta in antichitate numele de Tapae, astazi Portile de Fier ale Transilvaniei. Nu se cunoaste cu exactitate data intemeierii capitalei. O inscriptie descoperita la inceputul secolului al XVI-lea, in hotarul satului Gradiste – Sarmizegetusa consemneaza: "Din porunca imparatului Cesar Nerva Traianus Augustus, fiul divinului Nerva, a fost intemeiata Colonia Dacica prin Decimus Terentius Scaurianus, guvernatorul sau". Numele guvernatorului provinciei arata ca intemeierea noului oras a avut loc in primii anii dupa cucerirea Daciei (dupa unele pareri 106-107, dupa altele intre 108 -110). Intemeierea coloniei a fost marcata si prin baterea unei monede (sestertius) emisa la Roma, din ordinul Senatului, dedicata "celui mai bun principe" – imparatului Traian. Alegerea de catre imparatul Traian a locului pentru orasul care-i va purta numele n-a fost intamplatoare. Prin asezarea sa metropola se bucura de anumite avantaje strategice si economice. Muntii Retezat la sud si Muntii Poiana Ruscai la nord constituiau bariere naturale greu de strabatut pentru eventualii atacatori. Capitala al carei territorium se intindea de la Tibiscum la Micia pana la intrarea Jiului in defileu, se putea dezvolta in liniste, aparata fiind de castrele Tibiscum (azi Jupa), Voislova, Micia (Vetel) si Bumbesti. Prin Ulpia Traiana trecea drumul imperial care venea de la Dunare si facea legatura cu extremul nord al provinciei, la Porolissum (Moigrad). Orasul antic inchidea o suprafata inconjurata de ziduri de aproximativ 32 ha. In inima orasului se intersectau cele doua drumuri principale (cardo maximus orientat nord-sud si decumanus maximus orientat est-vest), la intretaierea acestora aflandu-se principala constructie publica – Forul. Orasul nu se restrangea insa la teritoriul inconjurat de ziduri. Dincolo de ziduri, pe o mare intindere, erau situate casele (villae), ateliere mestesugaresti (caramidari, sticlari), temple si alte constructii publice sau private. Tot in afara zidurilor se gaseau si cimitirele orasului (sepulcreta) identificate atat la est cat si la vest de incinta. Populatia lui se putea ridica la 25.000 – 30.000 de oameni. Prin stradania arheologilor au fost scoase la lumina constructiile si amenajarile de odinioara a Ulpiei Traiana, precum si numeroase obiecte de uz curent ce sunt adapostite de muzeul din imediata apropiere a sitului.
Castelul Corvinestilor – Hunedoara. Ridicat in secolul al XIV-lea, pe locul unei vechi intarituri, pe o stânca la picioarele careia curge pârâul Zlasti, castelul este o constructie mareata, cu acoperisuri inalte si divers colorate, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane impodobite cu dantelara pietrei cioplite. Fiind una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoaste in timpul acestuia insemnate transformari. El devine astfel o somptuoasa locuinta, nu numai un punct strategic intarit. Cu trecerea anilor, diversii stapâni ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare. Galeria si donjonul – ultimul turn de aparare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (dupa numele unui vestit calugar de la curtea castelului) reprezinta câteva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor si Bastionul alb care servea drept depozit de bucate, Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereti (printre ele se gasesc si portretele domnilor Matei Basarab din Tara Româneasca si Vasile Lupu din Moldova). In aripa castelului numita Matia se mai desluseste destul de vag, o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se zice ca isi trag numele urmasii lui Iancu de Hunedoara (Corvini). In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot in timpul lui Iancu de Hunedoara, se afla o fântâna adânca de 30 de metri. Dupa legenda, aceasta fântâna ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa. Dar dupa 15 ani de truda, când au terminat fântâna, stapânii nu s-au tinut de cuvânt. Se spunea ca inscriptia de pe zidul fântânii inseamna "Apa aveti, dar suflet, nu". In realitate, continutul descifrat de specialisti este "Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de lânga biserica". Castelul a fost restaurat si transformat in muzeu si este cel mai mare castel din S-E Europei ocupand o suprafata de 240 de m²..fiind pe locul 14 in Europa avand lungimea de 102 de metri si latimea de 61 de metri, iar in lume ocupa locul 43.
Cetatea Deva. Cetatea Deva are o datare sigura: anul 1269. Urme mai vechi descoperite in acest loc duc insa firul vietuirii pana in zorii istoriei umane, apoi in perioada statului dac si stapanirii romane. In timpul feudalismului, viata cetatii era legata de numeroasele si grelele munci pe care taranii iobagi trebuiau sa le faca: pastrarea si apararea zidurilor cetatii, saparea santurilor, taierea lemnelor si a hatisurilor s.a. Aceste impovaratoare obligatii au facut ca cetatea sa devina, in decursul veacurilor, tinta multor rascoale. In anul 1784, in timpul rascoalei conduse de Horia, Closca si Crisan, stapanii cetatii au opus rezistenta atacurilor iobagilor si minerilor din Muntii Apuseni. Neinarmati si lipsiti de o buna organizare, rasculatii nu au reusit sa cucereasca cetatea asediata. Siliti sa se retraga, ei au lasat in mana nobililor 86 de prizonieri, carora li s-au taiat capetele, iar trupurile le-au fost aruncate intr-o groapa comuna, in spatele cetatii. Stapanii Devei au intampinat cu ostilitate si pe Mihai Viteazul, cand acesta se indrepta in 1600 spre Praga, in speranta de a gasi la curtea imparatului Rudolf ajutor impotriva Imperiului Otoman: "…din cetatea Devei indreptara tunurile asupra mea si inecara in Mures mai mult dintre ai mei". Zidurile cetatii au inchis intre ele si pe multi luptatori pentru dreptatea si libertatea poporului, iar in timpul revolutiei de la 1848 aici s-au dat crancene batalii intre trupele revolutionare maghiare si armata tarista, venita sa inabuse revolutia. O explozie produsa in 1849 in magazia cu praf de pusca a aruncat in aer zidurile cetatii, prefacand totul intr-un morman cu pietre. Trecand printre ruinele vechilor porti, prin hrubele slab luminate, gandul ne poarta spre vremurile cand probabil aici isi gaseau adapost haiducii. Aceleasi ruine, incarcate de mister si legenda, au zamislit multe povesti, rod al fanteziei populare. Una dintre acestea arata ca cetatea a fost zidita de zane cu parul de aur, fetele unor uriasi, care certandu-se intre ele au distrus-o. O alta legenda atribuie inaltarea zidurilor harniciei unor pitici. Cetatea este pitoresc asezata pe dealul la poalele caruia se intinde orasul modern, imbracat in haina colorata a noilor constructii. Trecand pe aceste meleaguri, la mijlocul secolului trecut, calatorul englez Paget, incantat de privelistea ce se desfasoara de la inaltimea cetatii, a marturisit ca: "Putine locuri, prin cate tari am umblat, prezinta o panorama mai frumoasa decat aceea a Vaii Muresului." Sub dealul cetatii se afla palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane), construit in sec. XVI, de plan dreptunghiular usor alungit, prevazut la coturi cu cate un decros cu aspect de bastion. Transformat de Gabriel Bethlen in 1621, Magna Curia a dobandit o infatisare prevalent baroca in sec. XVIII, cand i se adauga o scara monumentala dispre parc si un balcon polilobat.
Biserica Densus. La Densus e o biserica "…bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stâlp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtând numele lui Longinus. E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de câteva suvite de soare venind pe niste ferestruici… face impresia unei opere divine furata de genii nocturne" (George Calinescu). Aflat in apropierea ruinelor fostei capitale a Daciei romane – Colonia Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa – acest ciudat edificiu al Tarii Hategului a fost obiectul multor controverse iscate intre diferiti oameni de stiinta, dornici de a-i stabili originea. Unii au considerat ca la inceput biserica a fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci; altii vorbeau de un fost templu roman al zeului Marte; Nicolae Iorga plaseaza construirea monumentului in secolul al XVI-lea, iar istoricul de arta Vataseanu, in ultimul sfert al secolului al XIII-lea. S-au facut numeroase investigatii. Dar monumentul continua sa-si pastreze cu indaratnicie taina. Se presupune ca biserica veche din Densus a suferit mari modificari de-a lungul timpului si, in special, la sfârsitul secolului al XIII-lea. Construita din bolovani de râu, caramida cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, etc., luate desigur din Ulpia Traiana, biserica din Densus are un aspect straniu, stârnind totodata admiratie si uimire. In semiintunericul care stapâneste interiorul acestei masive constructii se disting cu greu fragmente de pictura ramase peste ani. Picturile de pe registrele superioare ale peretilor naosului ca si de pe altar apartin zugravului Stefan. Semnatura cu care acesta si-a pecetluit opera se poate vedea si azi. Profilate pe un fond ultramarin, figurile executate vadesc realele calitati artistice ale mesterului. Particularitatile operei zugravului Stefan ne trimit cu gândul la pictura bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Arges, realizata in secolul al XIV-lea. Asemanarea duce la presupunerea ca acest mester ar fi fost un reprezentant al artei din Tara Româneasca in Transilvania.
CAPITOLUL II
AGROTURISMUL SI DEZVOLTAREA RURALA
2.1 RELATIA TURISM MEDIUL RURAL
Intr-o lume marcata de activitati si produse tot mai complexe si performante, de un ritm de viata alert impus de societatile industrializate, agroturismul este bine cotat in ceea ce priveste beneficiul realizat din petrecerea vacantelor la tara, ceea ce afecteaza in mod curent dezvoltarea locala a zonei, pe de o parte si industria turismului, pe de alta parte. O motivatie fata de optimismul manifestat vis-à-vis de perspectivele acestui sector, este tendinta de a fi caracterizat de unele din trasaturile tipice ale “turismului responsabil”.
Cresterea interesului pe plan mondial pentru turism a generat un interes major pentru cercetare, un accent mai mare incepand sa se puna pe determinarea impactului turismului asupra mediului inconjurator si a comunitatii locale. Plecand de la aceasta idee, trebuie sa avem in vedere intelegerea mai aprofundata a modului in care intreprinzatorii din mediul rural opereaza, asemanarile si contrastele asociate cu astfel de afaceri, precum si ideea de resursa turistica si modul in care institutiile si organizatiile regionale si internationale pot sa ajute acest sector.
Relatia dintre turism si mediul rural, ce caracterizeaza agroturismul este mult mai complexa decat pare la prima vedere. Agricultura, ca ramura economica ce apartine sectorului primar al economiei nationale, isi are propriile particularitati, iar turismul se integreaza cu precadere sectorului tertiar, care are propriile trasaturi si care nu intotdeauna sunt compatibile cu cele din domeniul agrar. Amploarea fluxurilor turtistice interne si internationale pune din ce in ce mai multe probleme economice, sociale si ecologice complexe. Acestea se refera la dezvoltarea, modernizarea si diversificarea structurilor de primire, la satisfacerea celor mai sofisticate preferinte ale turistilor cu conditionari pe linia folosirii resurselor turistice naturale si antropice. Analizand conditiile create pana in prezent pentru valorificarea potentialului turistic intern, se constata ca exista mari resurse nevalorificate. Punerea in valoare a acestora presupune o
perioada mai mare de eforturi materiale, financiare si umane, coordonate atat la nivel national, cat si local.
Majoritatea specialistilor considera agroturismul ca un mijloc de sustinere a dezvoltarii societatii rurale. Ne aflam in momentul in care omenirea se confrunta cu o serie de probleme rezultate in urma propriei afirmari a civilizatiei.
Poluarea mediului, resursele limitate, explozia demografica, urbanizarea, industrializarea si globalizarea, robotizarea si automatizarea sunt doar cateva dintre problemele carora omul modern va trebuie sa le faca fata. Odata cu cresterea nivelului de trai, creste si presiunea la care este supus si cel ce beneficiaza de aceasta crestere. Omul viitorului va trebui sa invete sa scape de aceasta presiune crescanda, pentru a-si pastra sanatatea si pentru a supravietui in mediul in care traieste. Cu siguranta una dintre modalitatile de a face acest lucru va consta in practicarea agroturismului, o modalitate a carei importanta nu trebuie neglijata; aceasta deoarece este una din putinele solutii care transfera omul din mediul sau cotidian intr-un alt mediu, in care sa poata sa uite de problemele si monotonia existentei de zi cu zi.
In cadrul conceptului de dezvoltare durabila, agroturismul devine factorul ce asigura:
pastrarea nealterata a structurilor si modurilor de viata rurala, a obiceiurilor si traditiilor, intr-un cuvant a unei culturi traditionale pusa la dispozitia turistilor.Aceasta forma de turism este o activitate multifunctionala, ea reprezentand mai mult decat un sejur petrecut la o casa taraneasca;
interesul in crestere fata de alimentatia naturala si rationala reprezinta un factor de atractie ce se manifesta tot mai pregnant pe piata internationala, si in special in tarile dezvoltate;
viata la tara asigura o odihna activa, din ce in ce mai rara sau mai scumpa in mediul urban.
Astfel, datorita dimensiunilor relativ mici ale firmelor implicate (de cele mai multe ori de natura familiara), agroturismul este apt sa satisfaca intr-o masura mai buna cererea turistilor pentru calitate, intimitate, originalitate, elasticitatea serviciilor cumparate asigurand adaptabilitatea acestora la nevoile individuale. Problema amenajarii si dezvoltarii rurale este una dintre cele mai importante datorita faptului ca, in esenta sa, presupune realizarea unui echilibru intre tendinta de modernizare a vietii rurale, pe de o parte si cerinta unei dezvoltari durabile in cele trei domenii – economic, ecologic si social, pe de alta parte.
In ceea ce priveste planificarea si organizarea turismului rural se vorbeste despre rolul pe care-l au resursele naturale implicate; astfel, dupa analizarea resurselor implicate se pune problema cine conduce turismul rural si care este legatura dintre proprietarii de gospodarii, asociatiile private si agentiile publice. Indiferent de persoanele implicate trebuie inteles faptul ca turismul rural se va dezvolta ca o activitate anexa gospodariei taranesti. Astfel, un proces de organizare al agroturismului ar trebui sa includa urmatorii pasi:
adunarea informatiilor necesare
identificarea valorilor comunitatii
alcatuirea unui plan general
identificarea oportunitatilor si a dezavantajelor
formularea misiunii firmei
aplicarea strategiilor de dezvoltare
evaluarea procesului si modificarea programului in functie de rezultatele obtinute.
Aceste probleme se vor suprapune peste cele legate de accesibilitatea la resurse, sezonalitate si infrastructura existenta.
Un element asupra caruia trebuie sa insistam este cel legat de forta de munca implicata. Multe afaceri de turism rural au un personal redus in sensul ca, familia este cea care se ocupa de afacere; problema majora care apare este lipsa de cunostinte in domeniu. Potrivit studiilor lui A. Hohl si C. Tisder principalul obstacol in dezvoltarea si extinderea unei forte de munca specializate. Astfel, in agroturism apare o nevoie stringenta de oameni cu idei, oameni care sunt interesati de cresterea economica a zonei in care locuiesc. Se apreciaza faptul ca, turismul trebuie astfel dezvoltat incat sa nu se ajunga in situatia in care turismul sa creasca in detrimentul activitatilor de baza (agricultura, exploatare forestiera, cresterea animalelor, etc.). Orice dezvoltare trebuie insotita de participarea intregii comunitati si monitorizarea impactului pe care-l are asupra zonei.
Exista in Romania numeroase sate ce dispun de conditii naturale bune pentru practicarea tursimului si care beneficiaza, de asemenea si de un cadru construit pitoresc, cu case si gospodarii confortabile, cu oameni ospitalieri ce au o traditie culturala si artistica proprie, cu mestesugari si artizani talentati. In acest context, agroturismul constituie una din sansele de reusita ale satului romanesc, putand sa contribuie substantial la dezvoltarea sectorului turistic.
In prezent, ne aflam intr-o societate urbanizata care doreste petrecerea concediului la tara; trebuie inteles faptul ca agroturismul nu este o solutie pentru cei saraci si nici o curiozitate, ci o alternativa, o posibilitate de recreere departe de orasele poluate si de aglomeratia marilor hoteluri, o sansa de castig pentru oamenii satelor. In general, agroturismul este privit ca un sector care include o mare varietate de servicii tursitice, actiuni, evenimente, festivitati, toate dezvoltate intr-o zona rurala.
Scopul sau trebuie sa fie acela de a sprijini mentinerea pe termen lung a vietii regiunii, el trebuie sa constituie o forta de conservare a ruralitatii si nu o forta de vanzare.
Agroturismul, implicit tursimul rural nu este la drept vorbind un fenomen recent; in perioada de dupa al II-lea razboi mondial, relatia dintre spatiul rural si activitatea de petrecere a timpului liber s-a schimbat in mod semnificativ. Subiectul restructurarii si schimbarii, atat in contextul general, cat si rural este un subiect foarte mult dezbatut inca din anii ’70 in tot ceea ce tine de nivelele economice globale si locale in lumea industrializata. Timp de 30 de ani ariile rurale au suferit numeroase schimbari economice, sociale si institutionale, schimbari ce au avut efecte profunde in felul de viata al oamenilor din ariile rurale si in poltitca de dezvoltare a acestora. Cu toate acestea schimbarea nu este ceva nou; in ultimii 250 de ani societatile dezvoltate si economiile ce tin de ele au suferit o serie de restrucutrari de baza care au dus la restructurari industriale, ce au avut efect transformator pentu societatea rurala. Recreatia si turismul in unele zone rurale au evoluat de la elemente minore (pasive, primare), catre o activitate de schimbare si control ( pana la nivel guvernamental) cu implicarea comunitatii rurale.
Interesul pentru petrecerea timpului liber la tara a aparut ca o reactie la stresul oraselor industriale in expansiune. Aceste schimbari au atras atentia asupra rolului petrecerii timpului in zonele rurale, rezultand efecte benefice; in anul 1996 Organizatia Mondiala a Turismului aprecia ca “ turismul rural este salvarea tarilor europene”. Cresterea ponderii turismului rural e dificil de apreciat in cifre, dar se vorbeste tot mai mult despre el ca despre un sector in crestere.
Schimbarea naturii spatiului rural in multe parti ale lumii si cresterea rolului recreatiei si turismului in viata oamenilor au determinat acordarea unei importante tot mai mari acestui domeniu. In prezent, agroturismul este privit ca un concept care acopera activitatea turistica organizata si condusa de populatia rurala si bazata pe fortele imprejurimilor naturale si umane.
De-a lungul timpului – acest timp numarandu-se in decenii pentru majoritatea tarilor – cazarea turistilor la sate s- a practicat de o maniera spontana sau organizata. Ceea ce este in schimb nou, reprezinta dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic in spatiul rural. Aceasta expansiune se explica, pe de o parte prin relansarea dezvoltarii regiunilor rurale si pe de alta parte, prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masa.
Problema amenajarii si dezvoltarii rurale este una dintre cele mai importante datorita faptului ca in esenta se presupune realizarea unui echilibru intre tendinta de modernizare a vietii rurale, pe de o parte, si cerinta unei dezvoltari durabile in cele trei domenii economic, ecologic si social, pe de alta parte. Alegerea variantei abordari fenomenului agroturistic prin realizarea unui proiect de dezvoltare pe o zona relativ limitata pleaca de la necesitatea existentei unei structuri relativ flexibile, care sa permita adapatarea rapida la mediu, orientarea catre piata si sa raspunda in timp util necesitatilor turistilor si localnicilor.
Dupa unii autori proiectul insumeaza activitati unice, orientate spre obiectiv, cu un grad ridicat de noutate si cu o sarcina de lucru complexa, fiind limitate in timp si din punct de vedere al resureslor materiale si umane, necesitand o colaborare interdisciplinara in cadrul unei structuri organizationale speciale, precum si metode speciale si riscuri specifice. Astfel, construirea unui model de dezvoltare rurala pe domeniul turistic pe o regiune clar delimitata ar putea antrena comunitatea si autoritatile locale sa-si inventarieze resursele si sa le implice pentru realizarea unor obiective de care sa beneficieze in mod direct. Reusita acestui tip de turism depinde in mod hotarator tocmai de caracterul particular pe care localnicii reusesc sau nu sa-l imprime.
In legatura cu aceste aspecte, se remarca faptul ca toti cei care se ocupa de turismul in mediul rural trebuie sa-si imagineze o balanta care are pe de o parte turismul rural iar pe de alta parte patrimoniul zonelor rurale; intre cele doua se interpune turistul intr-o tripla ipostaza: beneficiar, utilizator si finantator.
Beneficiar, pentru ca orice turist cauta noi si atractive peisaje, o ambianta propice odihnei active, orice care i poate satisface cerintele de turist.
Utilizator, caci este cautator de gazduire dar si dornic de a participa la activitati necunoscute sau mai putin cunoscute ce ii sunt propuse de organizatori.
Finantator, pentru ca el acopera o parte din cheltuielile facute pentru salvarea si apararea patrimoniului, iar pe de alta parte participa la castigurile directe sau indirecte obtinute de catre locuitorii satelor.
Agroturismul este privit in general ca un sector care include o mare varietate de servicii turistice, activitati, evenimente, festivitati, sport si recreere, acestea toate dezvoltandu-se intr-o gospodarie rurala. Pentru inceput ar trebui sa amintim definitia data de Ioan Csosz si anume: “agroturismul este o forma particulara de turism, mai complexa, cuprinzand atat activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, prestare de servicii, sport, distractii) cat si activitatea economica, de regula agricola, practicata de gazdele turistilor (activitati productive si de prelucrare a produselor agricole in gospodarie si de comercializare a lor)”. Elementul de baza de la care trebuie plecat, si care nu apare in definitia anterioara este acela ca spatiul rural, satul, gospodaria taraneasca sunt principalele motive pentru care turistii vin sa-si petreaca vacantele la tara, pentru mediul rural nepoluat si neafectat de transformarile civilizatiei industriale. In opozitie cu rapiditatea schimbarilor, concentrarea, anonimatul, absenta unor valori de referinta ce caracterizeaza asezarile urbane, turistii vad tot mai mult spatiul rural ca o rezerva de bogatii naturale si spirituale. Gospodaria taraneasca ramane un simbol foarte puternic pentru oraseni, intimitatea sociala evoca acele locuri care au marcat viata oamenilor de-a lungul secolelor.
2.2 RAPORTUL TURISM ECOLOGIC – TURISM RURAL – AGROTURISM
O problema pe care o ridica literatura de specialitate este aceea a pozitionarii exacte a turismului ecologic (ecoturismului) si turismului rural fata de formele clasice ale turismului, pe de o parte si fata de agroturism, pe de alta parte.
Discutam despre ecoturism intr-o perioada in care tarile lumii, prin reprezentatii lor au hotarat in noiembrie 2001 declararea anului 2002 ca “Anul Natiunilor Unite pentru Ecoturism”.
Astfel, in aceasta analiza putem pleca de la intrebarea: “Ce este turismul ecologic?” Raspunsul cel mai simplist la aceasta problema ar fi: un turism care sa se practice respectand principiile ecologice. Cu toate acestea in societatile industrializate de astazi factorii care determina caracterul ecologic al unei activitati trebuie analizati mult mai in profunzime. Dupa unii autori ecoturismul presupune conjugarea a trei elemente:
desfasurarea intregii activitati economice, nu numai turistice, intr-un mediu ambiant nealterat
restructurarile economice si ajustarile tehnice, precum si remodelarea managementului mediului in sensul prevalarii aspectelor calitative in satisfacerea nevoilor de bunastare a populatiei prezentului, fara a afecta mostenirea generatiilor viitoare, necesita, adoptarea unui nou comportament din partea agentilor economici
turismul ecologic presupune un turism constient, individual sau de grup.
Aceasta conceptie incearca sa cuprinda toate elementele pe care ar trebui sa le cuprinda o politica de turism ecologic, luand in calcul, pe de o parte, activitatile economice cu care turismul intra in interactiune, iar pe de alta parte comportamentul oamenilor vis-à-vis de tot ce inseamna protejarea naturii.
Sustinerea dezvoltarii ecoturismului ca o forma de turism bazata pe natura a inceput sa fie studiata de catre expertii in dezvoltare inca din anii 90. Astfel in anul 1991 “The International Ecoturism Society” – societate non-profit avand 1600 de membrii din 110 tari – defineste ecoturismul ca fiind “acele calatorii responsabile ce conserva mediul si sustin dezvoltarea populatiei locale”. Aceasta definitie se apropie mai mult de forma unui principiu, decat de explicitarea elementelor care conditioneaza in practica ecoturismul.
In 1996, Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii – UICN, apreciaza ecoturismul prin excursiile organizate in mod responsabil fata de mediu si turistii care se bucura si apreciaza natura, elemente peste care se suprapun masurile de conservare, limitarea impactului negativ si furnizarea unor beneficii socio-economice importante pentru populatia locala. Neajunsurile acestuia vin tocmai din faptul ca nu se face referire la politicile si strategiile pe care autoritatile locale / nationale ar fi obligate sa le ia vis-a-vis de punerea in practica a elementelor de baza a ecoturismului.
O alta opinie interesanta apartine Societatii Talamaca pentru Ecoturism si Conservare din Costa Rica: “ecoturismul insemna mai mult decat carti si albume despre fauna, binocluri, mai mult decat arta populara care este afisata pe peretii hotelurilor si restaurantelor, ci de fapt inseamna o lupta constanta pentru apararea peisajelor, cu sustinerea traditiei culturale a popoarelor”.
Ecoturismul a capatat o importanta tot mai mare datorita relatiilor pe care le presupune intre conservare sustinere si diversitatea biologica. Ca un instrument ce ajuta la dezvoltare, ecoturismul poate fi pus in practica prin cele trei principii ale “conservarii pe baza diversitatii biologice”, principii enuntate sub egida UNEP (Consiliul de Administratie al Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator):
sa conserve diversitatea biologica si culturala prin intarirea sistemelor manageriale (publice si private) si prin cresterea valorii de ecosistem
sa promoveze folosirea biodiversitatii prin generarea de venituri, locuri de munca si posibilitati de afaceri in ecoturism si in retelele de afaceri ce tin de ecoturism
sa imparta beneficiile dezvoltarii cu comunitatile locale prin atragerea si participarea acestora la planificarea si managementul afacerilor de ecoturism.
Dincolo de definitii si principii trebuie sa analizam ecoturismul si formele sale specifice de manifestare prin beneficiile pe care le poate aduce. Astfel, unii autori numesc aceste beneficii tocmai prin actiunile pe care le genereaza:
necesitatea asigurarii unor experiente directe, care sa implice participarea si culturalizarea turistilor
implicarea educatiei ecologice la nivelul tuturor categoriilor, comunitatilor locale, organizatiilor guvernamentale si neguvernamentale, agentilor economici si turisti
incurajarea recunoasterii unanime a valorii intrinseci a resurselor
promovarea ideii asocierii si conlucrarii intre mai multi actori, care pot fi: organizatii guvernamentale, ONG, agenti economici, oameni de stiinta si localnici
nevoia sustinerii si promovarii responsabilitatilor morale si etice, precum si a atitudinii intdreptate spre conservarea si protejarea mediului natural si cultural de catre toti agentii.
Sustinatorii ecoturismului considera aceasta forma ca facand parte din aria turismului sustinut. Trebuie sa plecam de la ideea ca ecoturismul este o industrie mica, dar care se dezvolta foarte repede, sub deviza “turism al naturii”; ecoturismul este in mare parte individual si practicat la scara mica, concetrandu-se pe capacitati turistice reduse (ca numar de locuri).
Putem considera ca un turism ecologic bine conceput ar trebui sa genereze in toate cazurile rezultate pozitive, obtinute dintr-o dezvoltare durabila. Aceasta ar insemna ca planificarea si dezvoltarea infrastructurii turismului ar trebui sa-si indrepte toata atentia asupra mediului social, cultural si economic. Orientarea puternica a activitatii spre anumite principii de dezvoltare (enuntate anterior) si recunoasterea bazata pe anumite standarde de sustinere ii confera o anumita pozitie in aria turismului. Astfel, putem formula cateva caracteristici de baza a ecoturismului:
contribuie la conservarea biodiversitatii
sustine prosperitatea localnicilor
include o experienta de invatare a conceptului
include actiuni responsabile atat din parte turistilor, cat si din partea industriei turismului
ecoturismul este practicat, in mare parte, de grupuri mici de oameni sau la un nivel mic (ca si afacere).
Urbanizarea rapida a secolului XX a produs mutatii importante in societate, creand structuri sociale diferite de societatile traditionale de la tara. Conservarea vechilor stiluri de viata si de mentalitate este importanta pentru pastrarea caracterului rural; ceea ce se perpetueaza din acest caracter formeaza, alaturi de pitorescul peisajului si de posibilitatile de agrement, atractia turistica a asezarilor. Dupa parerea aceluiasi autor, sociologii spatiilor rurale s-au straduit indelung sa indentifice multiplele contraste dintre mediul urban si rural, dintre acestea remarcandu-se (vezi tabel):
Caracteristicile societatii rurale si urbane
RURAL URBAN
Pentru a putea lua in calcul aceste diferentieri atunci cand vorbim despre o politica de dezvoltare rurala (care ar include si domeniul turistic) ar trebui sa le conditionam de dezvoltarea si structura economica efectiva a zonei vizate (tipul de economie: agricola, pastorala, silvica; amploarea si perspectivele), ca si de elementele demografice (structura, pondere, raportul rural – urban). Toate acestea constituie elemente importante in unele aprecieri legate de calitatea mediului, de functia de receptor sau emitator de turisti in perspectiva valorificarii resurselor agroturistice.
Pentru evidentierea caracteristicilor turismului rural vis-à-vis de aparteneta lui la viata economica si sociala a comunitatii, plecand de la caracteristicile celor doua tipuri de societati, trebuie sa avem in vedere analiza comparativa a trasaturilor care il detaseaza de
turismul urban sau de statiune (vezi tabel):
Analiza comparativa a turismului urban / rural
Legat de aceste particularitati, Bernard Lane se intreaba: “Are turismul rural calitati intrinseci speciale sau este simplu turism intr-o localitate rurala?” Raspunsul consta intr-o lista de elemente particulare acestui gen de turism:
apropierea de natura, absenta aglomeratiei, existenta linstii si a unor dotari nemecanizate
contact personal intre gazda si turist
antiteza anonimitatii urbane
spiritul de continuitate si stabilitate intr-o istorie indepartata
posibilitatea de a cunoaste zona si populatia care locuieste acolo
dezvoltarea comunitatii locale prin dezvoltarea turismului rural.
In literatura romana, una dintre definitiile turismului rural presupune acel tip de activitate turistica asociata mediului rural, care gestionata intr-un mod adecvat asigura perenitatea spatriului rural si convergenta intereselor economice si spirituale ale ofertantilor si respectiv clientelei, ce relationeaza prin mijlocirea produsului turistic. Intr-un mod mai pragmatic unii specialisti privesc turismul rural ca o ecuatie: “ecuatia fundamentala a produsului turistic rural este – cazarea la ferma = vacanta petrecuta in sat + petrecerea timpului liber in spatiul rural”.
Odata cu cresterea interesului european fata de dezvoltarea rurala si impactul ei asupra comunitatilor rurale, a fost initiat asa-numitul Programul “Leader in cadrul caruia turismul rural este privit ca “totalitatea actiunilor turistice practicate in mediul rural”.
Pentru ca turismul rural sa-si atinga obiectivele (de prestare a unui serviciu turistic) de aducere de venituri suplimentare pentru gospodariile taranesti, de revitalizare a comunitatii rurale, de protectie a mediului inconjurator) consideram ca trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
localizare in arii rurale (prestatia turistica trebuie localizata intr-un han, hotel, motel, sat turistic, campinguri, camere de inchiriat, etc., cu conditia sa fie amplasate la sat.
sa functioneze pe principii rurale (case traditionale, contact cu natura, societati traditionale, populatie ocupata rural, etc.)
sa se practice la scara rurala, mica (din punct de vedere al constructiilor si amenajarilor)
sa fie in general plasat sub controlul autoritatii locale si sa se dezvolte astfel incat sa raspunda intereselor pe termen lung ale regiunii
sa fie viabil, in sensul ca dezvoltarea sa sa ajute la mentinerea caracterului rural particular al regiunii si sa faca uz de resursele locale
turismul rural trebuie considerat ca un instrument potential de protejare si durabilitate si nu ca un instrument de urbanizare.
Astfel, turismul rural este un concept care acopera activitatea turistica, desfasurata si condusa de populatia locala si bazata pe fortele imprejurimilor naturale si umane. Aceasta definitie este una care ar putea fi acceptata aproape universal, ea facand deosebire intre turismul rural si activitatea turistica clasica desfasurata in statiuni sau orase, unde numarul vizitatorilor si natura activitatilor elimina contactul direct intre turisti si populatia locala. In absenta unei definitii unanim acceptate pe plan international a turismului rural, se foloseste tot mai mult termenul de “turism verde” pentru a aface o distinctie fata de turismul alb (turismul sporturilor de iarna), de turismul albastru (vacante la mare) si turismul luminilor (turismul urban); turismul verde poate fi inteles ca o activitate turistica practicata la tara sau in regiuni slab populate (prea putin populate pentru a fi calificat drept turism al luminilor). Turismul verde poate fi caracterizat prin dorinta vizitatorilor de a se integra in imprejurimile naturale si umane si prin implicarea ferma a populatiei locale in asigurarea serviciilor pentru turisti.
Putem considera agroturismul ca un concept mai restrans, integrat in turismul rural si care se refera la totalitatea serviciilor turistice practicate si legate in mod direct de gospodaria taraneasca. Termenul de agroturism vizeaza activitatea de gazduire si petrecere a timpului in gospodaria taraneasca, impreuna cu gazdele; astfel acest concept vizeaza oferirea serviciilor de cazare, masa si agrement in cadrul gospodariei, si in stransa legatura cu acestia. Orice alta forma de turism practicat la sat este inclus in domeniul turismului rural; in turismul rural apare necesitatea crearii unor spatii de cazare, in timp ce in agroturism se vor utiliza gospodariile agricole ca perimetru de desfasurare a prestatiei turistice.
Comisia Zonei Montane din Romania (C.Z.M.R.) in cadrul “Programului privind organizarea si dezvoltarea agroturismului in zona montana” caracterizeaza agroturismul “ca o forma particulara de turism, mai complexa, cuprinzand atat activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, circulatie turistica, derularea programelor, prestarea serviciilor de baza si suplimentare), cat si activitatea economica, de regula agricola, practicata de gazdele turistilor (activitati productive de prelucrare a produselor agricole in gospodarie si comercializarea acestora catre turisti sau prin retele comerciale, precum si modul de petrecere a timpului liber.
In general, toti cei care s-au ocupat de problema agroturismului au accentuat relatia directa care trebuie sa existe intre turisti – locuitorii satelor – gospodaria taraneasca. Putem aminti ca, “agroturismul trebuie sa porneasca de la necesitatea gasirii de solutii pentru gospodariile rurale, in sensul cresterii veniturilor prin valorificarea potentialului economic al acestora, dezvoltand servicii de gazduire si de valorificarea produselor proprii si locale.
Consideram ca aceasta forma particulara a turismului rural trebuie sa fie practicata de fermieri / gospodari ca o activitate secundara, agricultura ramanand principala ocupatie si sursa de venit. Deseori se face distinctie intre conceptul de agroturism si turism de ferma (folosirea unor capacitati de cazare turistica cum ar fi case de vacanta inchiriate, cluburi de sanatate, etc., fara implicarea directa a populatiei locale). Acesta din urma nu este agroturism in sensul cel mai strict deoarece, asemenea case si-au pierdut functia agrara sau nu mai sunt in proprietatea unor gospodari activi. In ciuda pierderii oricarei legaturi directe cu sectorul agricol, turismul de ferma este o forma importanta a turismului rural, care aduce o contributie considerabila la economia locala, oriunde ar avea loc.
2.3 PRINCIPII DE ACTIUNE IN AGROTURISM
Trebuie scos in evidenta faptul ca agroturismul continua inca sa sufere din pricina indiferentei pe care o arata cercetatorii din domeniul turismului, adesea fiind confundat cu simple activitati de recreere, deoarece multe studii de specialitate considera turismul rural ca “ceea ce apartine de sat”, fara a se lua in calcul implicatiile pe care le poate aduce aceasta forma de turism. De aceea, se presupune in mod gresit ca cei care merg la tara sunt doar persoane care vor sa se recreeze si nu pot fi numiti pe drept cuvant turisti. Plecand, de la aceste false idei, trebuie subliniata importanta pe care a capatat-o turismul rural, implicit agroturismul dupa anii 70 pentru toate persoanele implicate: turisti, gazde, comunitati locale, autoritati regionale, etc.
Luand in calcul faptul ca societatile de azi sunt intr-o continua schimbare, P. Cloke aduce in discutie elementele care vor afecta, intr-un mod sau altul turismul manifestat in spatiul rural: cresterea populatiei, a productiei si a nivelului de dezvoltare a comunitatilor diversificarea modurilor de folosinta a zonelor si spatiilor rurale, cresterea importantei comunitatii locale, etc.
Pe langa factorii de influenta asupra cresterii turistice, pentru domeniul agroturistic se detaseaza in literatura de specialitate urmatorii: cresterea nivelului de educatie, cresterea duratei timpului afectat pentru recreere, ameliorarea transporturilor si comunicatiilor, cresterea interesului pentru mentinerea sanatatii, autenticitatea, linistea si confortul psihic, afirmarea individualismului pe piata, cresterea interesului organismelor administrative la nivel local.
In completarea celor afirmate, putem aprecia ca realizarea unei politici generale de dezvoltare a agroturismului trebuie sa plece de la analizarea factorilor care au stimulat dezvoltarea acestui sector in trecut, si care vor continua sa o faca si in viitor:
Nivelul mare de instruire a populatiei datorita dezvoltarii mijloacelor de invatamant scolar, extinderea invatamantului prin tehnici moderne de comunicatie.
Interesul crescut pentru patrimoniu;zonele rurale s-au adaptat cel mai bine la interpretarea mostenirii trecutului, cu numeroase privelisti, vestigii istorice, etc.; putem spune ca zonele rurale au monopolul patrimoniului natural.
Cresterea duratei timpului liber prin multiplicarea concediilor de scurta durata
Existenta unui interes tot mai mare al oamenilor pentru sanatate
Cresterea stresului urban
Cresterea interesului pentru anumite specialitati culinare (de exemplu: orezul salbatic din America, branzeturile nepasteurizate din Franta)
Ecologia
Autenticitatea; o ancheta efectuata in 1897 de English Tourist Board asupra motivelor petrecerii vacantelor la tara a clasat acest factor pe locul doi
Cresterea numarului calatoriilor avand ca motive instruirea, aventura, etc.
Toate aceste schimbari in atitudinile si modelele de vacanta au fost insotite de schimbari care afecteaza calitatea vacantelor alese de catre cei care se indreapta catre turismul rural. Amatorismul si standardele joase care au caracterizat inceputurile turismului rural si care au dirijat aceasta forma de turism catre asocierea cu turismul “ieftin”, sunt din ce in ce mai putin relevante deoarece operatorii au devenit constienti de necesitatea de a raspunde la noile cerinte ale turistilor.
Aceste cerinte sunt la cele mai elevate nivele de confort si mai presus de acestea, in paralel s-au dezvoltat o serie de activitati care sa-i mentina pe turistii activi si relaxati pe timpul sejurului la tara. In consecinta, operatorii turismului rural au ajuns sa recunoasca ca, serviciile de cazare nu mai sunt suficiente pentru a satisface cerintele clientelei sale. Plimbarile in jurul gospodariilor, studii ale naturii, activitati culturale, cursuri de mestesugarit, activitati legate de sanatate si o mare varietate de sporturi de apa si de uscat ajuta la atragerea clientelei in turismul rural; acestea sunt acum parti vitale ale productiei turistice rurale. Serviciile de agrement sunt la fel de importante ca si cazarea, iar marile succese au aparut acolo unde serviciile turistice au fost planificate impreuna.
Daca au existat schimbari in atitudinea clientelei turistice, au aparut deasemenea schimbari fata de turismul rural si in atitudinea celor care practica marketingul. Conform traditiei, sectorul de marketing a industriei turistice a avut mari rezerve referitoare la turismul rural privindu-l ca fiind format, in mare masura din afaceri la scara mica, care nu sunt competitive cu piata turistica. In trecut, turismul rural a fost considerat aproape ca fiind anti – comercial luand in consideratie standardele joase ale serviciilor si confortului, si lipsa de profesionalism si structuri organizate. In prezent, operatorii de turism isi indreapta progresiv atentia spre acest sector, astfel incat tot mai multe produse ale turismului rural isi gasesc locul in ofertele operatorilor turistici. Fara a pierde din trasaturile esentiale, exista oferte de vacante rurale chiar din partea unor operatori turistici, care la randul lor semneaza contracte cu operatorii individuali (posesori de gospodarii rurale), operatori care isi mentin in continuare independenta. In masura in care se vad schimbari in atitudinea clientelei si a operatorilor turistici, turismul rural este acum privit in alt mod chiar de catre cei care locuiesc la tara. Intr-o perioada in care, de exemplu, productia agrara a Europei trece prin mari framantari, cu fermieri incurajati de catre Uniunea Europeana sa produca din ce in ce mai putin, si cand migrarea continua a populatiei tinere spre orase ameninta sa schimbe multe zone rurale in zone desertice si sate – fantoma, turismul rural devine o solutie la aceste probleme.
Oricat sunt de modeste profiturile din afacerile turismului rural, acei care locuiesc in aceste zone pot sa-si dea seama ca acestea pot fi chiar suficiente pentru a-si mentien gospodaria sau chiar pentru a supravietui la tara; venitul rezultat din turismul rural poate fi chiar suficient pentru a tine in stare de funcionare magazinele locale, pentru a preveni ca oamenii sa migreze la orase in cautare de lucru sau pentru a mentine gospodariile in tr-o stare buna.
Astfel, dezvoltarea turismului rural o putem vedea ca avand o valoroasa functie sociala in aprovizionarea zonelor rurale cu mijloace ajutatoare consolidarii structurilor economice pana in pucntul in care, viata la tara ramane viabila si confortabila pentru cei care s-au nascut acolo. Tocmai aceasta functie sociala determina masurile luate de catre autoritatile guvernamentale si locale pentru a stimula acest sector.
Dincolo de formularile si interpretarile date acestui fenomen, exista o serie de lemente comune: mediu rural, populatie rurala, comuinitate locala, politica de dezvoltare regionala. Daca se vrea reducerea la minim a problemelor si maximizarea avantajelor e nevoie de eforturi suplimentare in ceea ce priveste realizarea parteneriatelor ce se pot stabili intre operatorii de turism si comunitatea rurala si intre institutiile publice si aceasta comunitate.
Desi exista o puternica dezvoltare a turismului la tara dupa anii 90, la ora actuala nu putem vorbi de un sistem de date referitoare la aceasta forma de turism dat fiind faptul ca O.M.T.-ul s-a preocupat prea putin de acest domeniu. Principalele probleme care au fost aduse in discutie la inceput au fost legate mai mult de impactul economic si mai putin de cel social si ecologic. Totusi, o contributie importanta pe care o are aceasta organizatie este evidentierea conditiilor necesare pentru succesul turismului rural: comunitatea sa fie responsabila de activitatea desfasurata, responsabilitatea sa nu fie individuala, intitiativele sa aiba caracter local, coordonatorii profesionali sa apartina unor organizatii specializate, incercarea de implicare a statului si realizarea unor proiecte de dezvoltare regionala.
Multe sunt spuse si scrise despre schimbarea ce tine de locul rural; ariile rurale sunt in schimbare, rezultat al dezvoltarii economice de ansamblu. Orice examinare a turismului rural si a politicii turistice trebuie sa fie bazata pe dezvoltarea care are loc in arie rurala. Pe intreg globul ariile rurale sunt in continua schimbare, de la o generatie ala alta, dat fiind faptul ca ele devin tot mai urbane. Dezvoltarile economice, politice, sociale globale si regionale au avut un efect de schimbare dramatic asupra ariilor rurale, ceea ce a dus la incercarea de a largii sfera economica, care tranforma turismul intr-un proces ce tine de restructurare economica.
2.4. IMPLICATIILE AGROTURISMULUI ASUPRA DEZVOLTARII RURALE
Manifestarea agroturismului a pornit de la necesitatea gasirii de solutii pentru gospodariile rurale, in sensul cresterii veniturilor prin valorificarea potentialului economic al acestora, dezvoltand serviciile de gazduire si valorificare a produselor proprii si locale. Astfel, putem considera agroturismul ca o actiune capabila sa valorifice excedentul de cazare existent in gospodaria taraneasca (pregatit si amenajat pentru primirea de oaspeti), in jurul caruia graviteaza bunurile si serviciile oferite spre consumul persoanelor care, pe o perioada determinata vin in mediul rural pentru relaxare, odihna si agrement, cure terapeutice, satisfacerea unui hobby (pescuit, vanatoare, etc), initierea in mestesugurile traditionale, etc.
Un studiu realizat de Ministerul Turismului din Australia (tara in care notiunea de rural are o semnificatie diferita decat pe continentul european) caracterizeaza agroturismul prin coordonatele sale de baza, plecand de la localizarea si impactul acestuia:
comunitatea locala (mod de viata, identitate culturala, relatiile cu pamantul si natura)
mediul inconjurator (peisaj, flora, fauna, elemente antropice)
agricultura.
In literatura de specialitate, cand se aduce in discutie implicatiile economice ale agroturismului se recurge la o simpla enumerare de efecte economice (multe dintre ele fiind consecintele generale ale oricarui fenomen turistic); fara a se incerca sa se aprecieze aceste efecte ca si elemente definitorii ale politicii de dezvoltarwe a zonei rurale, si ca numai din punct de vedere turistic. Dintre astfel de efecte amintim: stabilizarea populatiei prin fixarea fortei de munca, crearea de noi locuri de munca, diversificarea modului de utilizare a fortei de munca, pluriactivitatea, promovarea si dezvoltarea serviciilor, sustinerea economica a agricultorilor, reabilitarea patrimoniului edilitar, ameliorarea gradului de utilizare a fortei de munca feminine, atragerea de noi investitii.
Dincolo de o simpla enumerare a unor efecte pozitive pe care le-ar putea aduce fenomenul agroturistic, putem aborda implicatiile pozitive puanand un accent mai mare pe tot ce inseamna comunitate locala si rolul ei in dezvoltarea unui domeniu.
Pastrarea unei lumi rurale, cu tot ceea ce are seminificativ sub aspect economic, social, cultural presupune initierea si devoltarea acestei forme de turism. De asemnea, turismul poate participa la pastrarea viabilitatii si stabilitatii localitatilor rurale, in conditiile in care fnomenul depopularii se manifesta in mod evident prin plecarea tinerilor spre zonele urbane si prin abandonarea vechilor gospodarii si terenuri. Intalnirea dintre mediul rural, un mediu deosebit de fragil si dinamismul impus de fenomenul turistic pune problema aparitiei unor riscuri generate de restructurare. Totusi, putem afirma ca agroturismul trebuie sa devina o alternativa la problemele agriculturii si ale zonei rurale. In acest context putem considera ca dezvoltarea agroturismului, legata de evolutia agriculturii imbraca doua forme:
a) turismul ca activitate complementara agriculturii, care presupune pastrarea caracteristicilor agricole ale gospodariei, potentialul turistic urmand sa valorifice aceste activitati dominante
b) turismul ca activitate de revitalizare a activitatii agricole nerentabile si care necesita exploatarea la maxim a tuturor resurserlor turistice existente pentru a acoperi aceste neajunsuri; in nici un caz agroturismul nu trebie sa vina ca un substituent al ocupatiilor agricole traditionale deoarce s-ar pierde esenta acestei forme de turism, care s-ar putea transforma intr-o simpla activitate turistica in mediul rural.
Intotdeauna vom pleca de la ideea ca agroturismul trebuie sa fie un element distructiv (in sensul urbanizarii mediului rural). Activitatile turistice intretin relatii de complemetaritate si de sinergie cu sectorul agricol prin valorificarea resurselor proprii reprezentand o sursa de venituri directe pentru familiile rurale. Pentru intreprinzatorii turistici locali veniturile suplimentare obtinute astfel fac ca gospodaria rurala sa devina mai rentabila si sa contribuie la aparitia unor noi locuri de munca. Un element important al agroturismului este valorificarea mai buna a resurselor locale, valorificare care poate imbraca urmatoarele forme:
vanzarea produselor locale la un pret cat mai bun, pe baza folosirii unor canale de distributie mai scurte, prin comercializarea directa spre turisti a produslor obtinute in gospodarie (alimente, obiecte de artizanat, imbracaminte, etc)
initierea turistilor in diferite practici rurale (mestesuguri, cresterea legumelor si fructelor, etc.)
participarea directa la productia de bunuri.
Practicarea turismului la sat presupune, totodata si imbunatatirea calitatii vietii si deschiderea de noi orizonturi prin schimbul de informatii dintre turisti si gazda privind ocupatiile, modul de viata, traditiile; astfel lumea rurala iese din izolare si isi pastreaza dimensiunea culturala prin turism.
Un alt avantaj major este acela ca practicarea unor servicii turistice presupune dotari de infrastructura (telecomunicatii, alimentare cu apa, canalizare, energie electrica si termica, etc.), dotari care pot fi utilizate si in alte activitati economice.
Analizand evolutia fenomenului, orice abordare trebuie sa raspunda lao serie de probleme cum ar fi: daca agroturismul va putea asigura suficiente locuri de munca, venituri si fluxuri de capital pentru a contribui la o dezvoltare rurala durabila; daca toate zonele rurale pot fi ajutate; daca exista anumite riscuri prin dezvoltarea turismului la tara si prin ce se distinge turismul rural de alte forme ale turimsului.
In prezent, tot mai multi sunt cei care privesc agroturismul ca un element important al strategiei de dezvoltare locala / regionala plecand tocmai de la avantajele economice pe care le genereaza: crearea de venit national, aport valutar la balanta de palti, dezvoltarea pietei muncii, utilizarea pe plan local a disponibilitatilor fortei de munca, dezvoltarea anumitor zone rurale etc.
Dincolo de efectele pozitive pe care le genereaza, este necesar sa amintim ca agroturismul este mai mult decat o activitate pur economica; in esenta este o interactiune a maselor de populatie care necesita o gama larga de servicii, facilitati si input-uri care se transforma in oportunitati si provocari pentru agentii economici gazda. Radu Rey aprecia ca “agroturismul nu este doar un factor de echilibru economic, care angreneaza o multitudine de factori adiacenti si resurse reproductibile – ci devine un ambasador cultural – educational, un instrument constant si nu foarte costisitor – de progres social.
Caracterul multilateral al turismului, in general si al agroturismului in particular nu permite ca acesta sa fie descris ca o “industrie” in sens tehnic deoarece acest sector nu are o singura productie caracteristica sau parametrii operationali bine definiti. Dimensiunea sa economica nu poate fi cunoscuta fara interventia unor factori exogeni / endogeni de natura economica, sociala, culturala si ambientala. Asadar, avem de-a face cu un caracter larg, variat si complex al fenomenului turistic care cere o analiza atenta. Dintre problemele agroturismului, care se detaseaza prin impactul negativ amintim:
amenintarea impotriva mediului inconjurator, intensitatea circulatiei turistice in anumite cazuri poate constitui o problema sociala si ecologica pentru regiunea rurala.
amenintarea socio-culturala, perturbarea lumii naturale destabilieaza micul univers socio – cultural al comunitatii rurale
probleme legate de planificarea, controlul local, participarea publica si parteneriatele posibile.
Raspunsurile ad-hoc individuale date problemelor agroturistice nu constituie o politica pentru acest sector; asemenea raspunsuri pot furniza solutii pe termen scurt pentru probleme pe termen lung.
Succesul agroturismului depinde, in mare parte de capacitatea regiunii de a fi o gazda potrivita pentru turismul rural, capacitatea de planificare si de a pune in practica proiectele de dezvoltare, cu toate schimbarile pe care le aduce aceasta forma de turism pentru regiune, in general si pentru gospodariile taranesti, in particular.
2.5 AGROTURISMUL: ACCES SI POSIBILITATE PENTRU TOTI?
Se aduce tot mai des in discutie faptul ca nu toate zonele rurale au posibilitati egale de a-si intra in drepturile cu privire la turismul rural si la oportunitatile sale. Acestea ar trebui sa implice luarea in considerare a sustinerii din punct de vedere al oportunitatilor turismului si a capacitatii lui de a atrage si mentine vizitele turistice, astfel incat sa se integreze in activitatile economice si sociale ale populatiei zonelor rurale. Lipsa de atentie acordata promovarii turismului in ariile rurale, incluzand chiar si programele si strategiile guvernamentale sugereaza ca, pana de curand dezvoltarea agroturistica nu a fost gandita in termenii compatibilitatii cu dezvoltarea economica pe termen lung.
Starea de schimbare care a aparut in ultimii ani, a determinat o presiune noua asupra resurselor rurale, amenintand tiparele traditionale ale folosirii pamantului, crescand astfel posibilitatea aparitiei unui conflict vis-à-vis de resursele implicate. Deasemenea, combinatia dintre formele noi si cele traditionale ale turismului determina o neincredere tot mai mare asupra durabilitatii schimbarii mediului rural; de aceea unul dintre scopurile majore ale cercetarii turismului rural ar trebui sa fie identificarea noilor contexte in aplicarea principiilor de durata si a viabilitatii economice pe termen lung al turismului. Acestea se pot transpune in practica in ceea ce Fl. Bran si colaboratorii apreciaza a fi principiile de actiune pentru sprijinirea si promovarea unui turism de durabilitate:
realizarea unui inventar detaliat al resurselor actuale si al potentialelor resurse si evaluarea starii lor si a modului de valorificare
identificarea produselor turistice care pot fi realizate si a pietelor, in corelatie cu tendintele de viitor, pentru selectarea produselor care vor fi transpuse in actiuni concrete
elaborarea unor planuri, cu termene precise, de realizare a produselor turistice, cu personalizarea schemelor cadru de dezvoltare pentru fiecare produs in parte
punerea in aplicare a planurilor de dezvoltare aprobate si urmarirea atenta a fazelor de realizare
atragerea si organizarea unor actiuni comune cu toti factorii care pot participa la realizarea si dezvoltarea produselor turistice selectate
realizarea structurilor legale, a reglementarilor necesare, care sa asigure si un suport institutional si financiar corespunzator pentru sustinerea planurilor de valorificare si dezvoltare, si a mentinerii parteneriatului intre toti factorii interesati
colectarea de date asupra efectelor post proiect, ale planurilor de dezvoltare si revizuirea lor in functie de disfunctionalitatile constatate.
Numai in acest fel, prin incercarea de respectare a acestor principii – care au o contributie tocmai prin faptul ca urmeaza indeaproape pasii care trebuie urmati – turismul poate atinge potentialul economic atat de mult laudat si poate deveni o unealta in dezvoltarea rurala regionala.
Daca turismul rural si implicit strategiile de dezvoltare sunt destinate sa imbunatateasca calitatea vietii locuitorilor de la sate, atunci o mai mare atentie trebuie acordata cuprinderii obiectivelor sociale si economice in strategia de dezvoltare a zonei. Totusi, pentru ca acestea sa fie realizate, acele grupuri care in prezent sutn slab reprezentate in tiparele de folosire a resurselor turistice, vor trebui integrate in procesul de elborare a strategiilor turistice. Astfel, legat de raportul dintre castigurile si pierderile celor care presteaza servicii agroturistice, trebuie avute in vedere in cadrul planificarii comunitare unele probe legate de: sezonalitatea fenomenului turistic, cheltuielile pe care turistii sunt dispusi sa le faca, locurile de munca si veniturile generate, dezvoltarea infrastructurii si a serviciilor turistice aferente, nevoile de agrement, impacturile pozitive si negative economice, fizice, sociale asupra comunitatii gazda, conservarea naturii si a elemntelor culturale, dezvoltarea unei industrii de sprijin a turismului, etc. Dintre acestea pentru moment ne vom opri la ceea ce inseamna sezonalitatea fenomenului agroturistic.
Notiunea de sezonalitate este cel mai ades asociata, dintre toate activitatile economice, cu domeniul turistic. Ea presupune “diferente notabile in volumul ofertei si cererii turistice in decursul unui an, ca urmare a schimbarii conditiilor climaterice in decursul diferitelor anotimpuri”.
Aceasta sezonalitate se manifesta si in domeniul agroturistic; de exemplu Federatia Nationala a Gites-urilor Franceze a inregistrat faptul ca aceasta este o ocupatie aproximativ 15 saptamani pe an, cu un procent de circa 70% din capacitatea turistica, avand o rata anuala de ocupare de 20%.
Limita normala a sezonalitatii este in plin sezon de vara si iarna, sezoane ce se bazeaza pe exploatarea resurselor naturale si antropice. Pe langa acestea, poate sa apara dorinta oamenilor de a participa la diferite activitati rurale: strangerea recoltei, festivaluri legate de diferite perioade sau evenimente ale anului. Dezavantajul major al manifestarii acestei sezonalitati rezulta din faptul ca activitatea agroturistica se suprapune cu perioada de varf a lucrarilor din agricultura; in aceste conditii poate aparea riscul de abandonare a unuia dintre domenii (agricultura sau turism) in detrimentul celeilalte. Astfel, in conceptia noastra principalul rol al politicilor de dezvoltare din acest domeniu trebuie sa vizeze un echilibru intre munca depusa de localnici in agricultura – care trebuie sa ramana preocuparea de baza – si prestarea turistica. Daca acest factor nu va fi luat in calcul, poate aparea riscul ca in cativa ani unele zone rurale sa-si piarda caracterul agricol si sa se transforme in simple forme ale turismului rural.
Astfel, B. Bramwell si B. Lane evidentiaza o importanta crescanda acordata ruralitatii, comunitatii rurale, locuitorilor, afacerilor locale individuale si gradului de configurare a turismului rural in contextul influentelor si fortelor rurale. Orice zona care incearca sa ispiteasca turistii trebuie sa examineze comunitatea rurala, situatia cu privire la mediul economic, social si natural si capacitatile de productie agricola .
Nu toate zonele dispun de resurse sau capacitati proprii sau colective pentru atragerea turistilor si determinarea repetarii vizitelor, si totodata trebuie luat in considerare ca ce are succes intr-o anumita zona se poate dovedi ineficienta in alta. Ca urmare, cercetarea legata de rolul agroturismului este nevoita sa determine daca se poate beneficia de pe urma acestui tip de turism, si daca da, in ce masura ajuta la dezvoltarea situatiilor economice si sociale favorabile in timp, care vor genera efecte pozitive pentru regiune.
Restructurarea pietelor, dezvoltarea tehnologica, extinderea corporatiilor multinationale (inclusiv in domeniul turismului), cresterea afacerilor in domeniul agriculturii si reducerea numarului si marimii fermelor familiale vor influenta in mod semnificativ structura comunitatilor rurale multi ani de acum incolo. Toate acestea vor avea, de asemenea o influenta semnificativa asupra puterii de decizie a familiilor rurale traditionale.
Turismul poate contribui intr-o mare masura la dezvoltarea si prosperitatea rurala, dar este deseori gresit interpretat. Multi reprezentanti ai sectoarelor publice si private considera, in mod eronat, ca turismul este o cale usoara catre dezvoltare si restructurare economica. Uneori, elementele prost valorificate ale potentialului turistic din zonele rurale sunt combinate cu ignoranta si neprofesionalismul unor manageri.
Daca agrementul rural si strategiile din turism sunt menite sa ajute comunitatile rurale in realizarea dezvoltarii durabile, pe masura ce se adapteaza la fortele dinamice locale si regionale, o presupunere implicita, care ar trebui sa fie un obiectiv evident al strategiei rurale, este ca localnicii vor avea un cuvant de spus in dezvoltare si o posibilitate de a avea un stil de viata satifacator in comunitatea pe care ei ar trebui sa o sustina.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Hunedoara Turism Ecologic, Turism Rural, Agroturism (ID: 168412)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.