http://www.biblioteca-digitala.ase.ro /biblioteca/carte2.asp?id=113&idb=6 Prof.univ.dr. Vasile ROBU Conf.univ.dr. Nicolae GEORGESCU Analiză… [615285]
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
BUCURE ȘTI
Biblioteca digital ă
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro /biblioteca/carte2.asp?id=113&idb=6
Prof.univ.dr. Vasile ROBU
Conf.univ.dr. Nicolae GEORGESCU
Analiză economico-
financiar ă
Cuprins:
Capitolul 1: OBIECTUL SI METODA ANALIZEI ECONOMICO-
FINANCIARE
1.1. Obiectul analizei economico-financiare 1.1.1. Definirea obiectului analizei economico-financiare
1.1.2. Necesitatea analizei ca metoda a cunoasterii si utilizatorii rezultatelor
acesteia 1.1.3. Tipologia analizei economico-financiare 1.1.4. Continutul procesului de analiza economico-financiara 1.1.5. Rolul analizei economico-financiare în realizarea functiilor manageriale
1.1.6. Factorii care determina schimbari de stare în functionarea sistemelor
microeconomice 1.1.7. Sistemul de informatii, premisa a efectuarii analizei economico-
financiare
1.1.8. Tehnica organizarii activitatii practice de analiza economico-financiara
1.2. Metodologia analizei economico-financiare
1.2.1. Metode ale analizei calitative 1.2.1.1. Diviziunea sau descompunerea rezultatelor
1.2.1.2. Gruparea
1.2.1.3. Comparatia
1.2.2. Metode ale analizei cantitative
1.2.2.1. Metoda balantiera 1.2.2.2. Metoda substituirilor în lant
1.2.2.3. Metoda ratelor
1.2.2.4. Metoda analizei regresionale (corelatiei)
1.2.2.5. Metoda scorurilor (scoring)
1.2.2.6. Metoda cercetarilor operationale
Capitolul 2: ANALIZA ACTIVITATII DE PRODUCTIE SI COMERCIALIZARE
2.1. Analiza situatiei generale a activitatii de productie si comercializare, pe
baza indicatorilor valorici
2.1.1. Sistemul indicatorilor valorici utilizati pentru caracterizarea activitatii de productie si comercializare
2.1.2. Analiza dinamicii activitatii pe baza indicatorilor valorici
2.1.3. Analiza raportului static si dinamic dintre indicatorii valorici 2.2. Analiza cifrei de afaceri
2.2.1. Aspecte conceptuale
2.2.2. Analiza dinamicii si structurii cifrei de afaceri
2.2.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri
2.2.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri 2.2.3. Analiza factoriala a cifrei de afaceri
2.2.4. Analiza consecintelor modificarii cifrei de afaceri asupra principalilor
indicatori economico-financiari ai firmei
2.3. Analiza valorii adaugate
2.3.1. Aspecte conceptuale 2.3.2. Analiza dinamicii si structurii valorii adaugate
2.3.3. Analiza factoriala a valorii adaugate
2
2.3.4. Analiza consecintelor modificarii valorii adaugate asupra principalilor
indicatori economico-financiari ai firmei
2.4. Analiza productiei fizice
2.4.1. Analiza realizarii programului de fabricatie pe sortimente si pe total
întreprindere
2.4.2. Analiza structurii productiei 2.4.3. Corelatiile posibile dintre coeficientul de sortiment si coeficientul mediu
de structura
2.5. Analiza calitatii produselor
2.5.1. Analiza produselor diferentiate pe clase de calitate
2.5.2. Analiza calitatii produselor nediferentiate pe clase de calitate
Capitolul 3: ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII
3.1. Abordari conceptuale privind cheltuielile întreprinderii
3.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii
3.2.1. Analiza dinamicii si structurii cheltuielilor aferente veniturilor totale 3.2.2. Analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri totale
3.3. Analiza cheltuielilor de exploatare
3.3.1. Analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare 3.3.2. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifra de afaceri
3.3.3. Analiza costurilor aferente productiei marfa comparabile
3.4. Analiza cheltuielilor variabile si fixe
3.4.1. Analiza cheltuielilor variabile
3.4.1.1. Analiza factoriala a cheltuielilor variabile 3.4.1.2. Estimarea evolutiei probabile a cheltuielilor variabile
3.4.1.3. Analiza reflectarii nivelului cheltu ielilor variabile la 1000 lei venituri în
performantele economico-financiare ale întreprinderii
3.4.2. Analiza cheltuielilor fixe
3.4.2.1. Analiza factoriala a cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri din exploatare sau cifra de afaceri
3.4.2.2. Estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe
3.4.3. Analiza riscului de exploatare sau operational
3.5. Analiza cheltuielilor materiale si salariale
3.5.1. Analiza cheltuielilor materiale 3.5.1.1. Analiza cheltuielilor cu materialele
3.5.1.2. Analiza cheltuielilor cu amortizarea
3.5.2. Analiza cheltuielilor cu personalul
3.5.2.1. Caracterizarea situatiei generale a cheltuielilor cu salariile
3.5.2.2. Analiza factoriala a cheltuielilor cu salariile 3.5.2.3. Analiza corelatiei dintre dinamica productivitatii muncii si dinamica
salariului mediu
3.5.2.4. Analiza eficientei cheltuielilor cu personalul
3.6. Analiza cheltuielilor cu dobânzile
3.7. Analiza costului pe unitatea de produs 3.7.1. Analiza principalelor categorii de cheltuieli pe unitatea de produs
3.7.2. Analiza costului pe unitatea de produs în functie de gradul de utilizare a
capacitatii de productie 3.7.3. Analiza costului marginal
3.7.4. Analiza consecintelor modificarii costurilor unitare pe produse asupra
performantelor economico-financiare ale întreprinderii
3
3.7.5. Metodologia de cuantificare a cailor de reducere a costurilor
Capitolul 4: ANALIZA RENTABILITATII
4.1. Abordari conceptuale privind rentabilitatea întreprinderii
4.2. Analiza profitului
4.2.1. Analiza structurala a profitului 4.2.2. Analiza soldurilor intermediare ale gestiunii (S.I.G.)
4.2.3. Analiza factoriala a profitului la nivel de întreprindere
4.2.3.1. Analiza factoriala a rezultatului brut al exercitiului
4.2.3.2. Analiza factoriala a rezultatului exploatarii
4.2.3.3. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri 4.2.4. Analiza factoriala a profitului pe produs
4.3. Analiza ratelor de rentabilitate
4.3.1. Analiza ratei rentabilitatii economice
4.3.2. Analiza ratei rentabilitatii financiare
4.3.2.1. Analiza ratei rentabilitatii financiare a capitalurilor proprii 4.3.2.2. Analiza ratei rentabilitatii financiare a capitalului permanent
4.3.3. Analiza ratei rentabilitatii resurselor consumate (R
rc)
4.3.4. Rata rentabilitatii comerciale
4.3.5. Analiza ratelor de rentabilitate pe produs
4.4. Analiza rentabilitatii pe baza punctului critic (pragul rentabilitatii)
4.4.1. Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activitati omogene (un
singur produs)
4.4.2. Analiza pragului de rentabilitate în cazul unor activitati diferite (mai
multe tipuri de produse)
Capitolul 5: ANALIZA SITUATIEI FINANCIAR-PATRIMONIALE A
ÎNTREPRINDERII
5.1. Bilantul instrument de baza al analizei financiare
5.1.1. Bilantul patrimonial
5.1.2. Bilantul functional
5.2. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii
5.2.1. Analiza structurii activului
5.2.2. Analiza structurii surselor de finantare a întreprinderii 5.3. Analiza patrimoniului net
5.4. Analiza corelatiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment
si trezoreria neta
5.4.1. Fondul de rulment
5.4.2. Necesarul de fond de rulment 5.4.3. Trezoreria neta
5.5. Analiza corelatiei dintre creante si obligatii pe termen scurt
5.6. Analiza lichiditatii si solvabilitatii întreprinderii
5.7. Analiza echilibrului economico-financiar prin metoda ratelor
5.8. Analiza vitezei de rotatie a activelor circulante 5.8.1. Analiza factoriala a vitezei de rotatie a activelor circulante
5.8.2. Analiza vitezei de rotatie la nivelul elementelor componente ale
activelor circulante 5.9. Analiza fluxurilor de trezorerie
5.10. Analiza situatiei financiare prin metoda scorurilor
4
Capitolul 6: ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE ALE
ÎNTREPRINDERII
6.1. Analiza asigurarii cu resurse umane, ca potential economic al întreprinderii
6.2. Analiza utilizarii resurselor umane
6.2.1. Analiza utilizarii timpului de munca si reflectarea modificarii acestuia în principalii indicatori economico-financiari ai întreprinderii
6.2.2. Analiza productivitatii muncii
6.2.2.1. Analiza situatiei generale a productivitatii muncii pe baza indicatorilor
valorici
6.2.2.2. Analiza factoriala a productivitatii muncii în expresie valorica 6.2.2.3. Analiza productivitatii fizice a muncii
6.2.2.4. Consecintele modificarii productivitatii muncii asupra performantelor
economico-financiare ale întreprinderii
6.2.2.5. Analiza corelatiei dintre productivitatea marginala si productivitatea
medie a muncii 6.2.2.6. Analiza eficientei utilizarii re surselor umane pe baza profitului pe
salariat 6.3. Utilizarea bilantului social în analiza gestiunii resurselor umane în întreprinderile contemporane
Capitolul 7: ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR MATERIALE
7.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
7.1.1. Analiza dinamicii, structurii si starii functionale a mijloacelor fixe
7.1.2. Analiza utilizarii mijloacelor fixe
7.1.2.1. Analiza utilizarii extensive a mijloacelor fixe
7.1.2.2. Analiza utilizarii intensive a mijloacelor fixe
7.1.2.3. Analiza eficientei utilizarii mijloacelor fixe
7.2. Analiza gestiunii stocurilor 7.2.1. Analiza formarii stocurilor si a costului stocarii
7.2.2. Analiza utilizarii resurselor materiale
7.2.3 Analiza productiei fizice
7.2.4. Consecintele modificarii consumurilor specifice asupra
performantelor economico-financiare ale întreprinderii
BIBLIOGRAFIE
5
Activitatea oric ărei firme, în contextul reformei și al tranzi ției la economia de pia ță,
se desf ășoară într-un mediu dinamic și agresiv. În general, tranzi ția, reprezint ă o perioad ă
de a șezare a lucrurilor și conceptelor în ordinea lor fireasc ă, deci o schimbare, cu grija
fireasc ă privind adaptarea noilor structuri la cerin țele economiei de pia ță în condi ții
concuren țiale tot mai aspre și mai bine definite (legiferate).
Problemele fundamentale cu care se confrunt ă fiecare firm ă vizeaz ă, în principal,
stabilirea și consolidarea locului pe care aceasta îl ocup ă în spa țiul economic concret în
care activeaz ă, obiectivul major spre care se îndreapt ă, costurile implicate și șansele de
izbând ă.
În acest context, firma este determinat ă să se raporteze permanent la cererea de
piață, trebuie s ă anticipeze mi șcările concuren ței, s ă-și autoevalueze resursele de care
dispune și să acționeze în direc ția cre șterii eficien ței utiliz ării acestora etc.
În abordarea sistemic ă a problematicii firmei un rol deosebit revine analizei
economico-financiare, ca instrument de supraveghere a activit ății și performan țelor
acesteia.
Analiza economico-financiar ă prin metodologia, procedeele și tehnicile specifice de
care dispune, concur ă la diagnosticarea st ării diferitelor procese și fenomene, le
descoper ă structura, stabile ște rela țiile de cauzalitate, factorii care le guverneaz ă,
descoper ă legile form ării și dezvolt ării lor, iar pe aceast ă baz ă ofer ă conducerii
posibilitatea adopt ării deciziilor privind îmbun ătățirea activit ății în viitor.
1.1. Obiectul analizei economico-financiare
În spa țiul socio-economic în care activeaz ă, întreprinderea trebuie s ă-și probeze
permanent viabilitatea, capacitatea de concuren ță și adaptare, performan ța economico-
financiar ă. Toate acestea, î și găsesc reflectarea în eficien ța activit ăților care au la baz ă
determin ări cantitativ-calitative ale factorilor produc ției, randamente maxime ale utiliz ării
acestora etc. OBIECTUL ȘI METODA ANALIZEI
ECONOMICO-FINANCIARE CAPITOLUL 1
6
Natura și importan ța întreprinderii în economiile moderne, au constituit obiectul de
studiu al numeroaselor lucr ări de specialitate1). Aproape în toate acestea, accentul nu mai
este pus pe semnifica ția sociologic ă a întreprinderii, ci pe interpretarea socio-economic ă,
sistemic ă, vizând tehnici declarate opera ționale.
Întreprinderea reprezint ă o entitate socio-economic ă de sine st ătătoare, cu o
structur ă proprie delimitat ă în timp și spa țiu, astfel încât partenerii s ăi sunt considera ți că
fac parte din interiorul s ău, iar al ții din exteriorul s ău. Pentru a fi viabile și pentru a putea
desfășura o activitate continu ă în mediul lor institu țional, întreprinderile intr ă în rela ții de
intercondi ționare cu factorii existen ți în mediul lor ambiant, fiind sus ținute în demersul
economic de clien ți, furnizori, for ță de munc ă, bănci, institu ții guvernamentale și bugetare
etc., cu inten ția declarat ă să demonstreze c ă sunt capabile s ă desf ășoare o activitate
eficient ă.
Delimitarea obiectului de studiu, constituie o problem ă esen țială a oric ărei științe
sau discipline științifice și const ă in determinarea con ținutului fenomenelor pe care le
studiaz ă și a sferei lor de ac țiune, precum și în fixarea raporturilor de condi ționare cu
celelalte științe care cerceteaz ă fenomene și procese din domenii de activitate conexe.
Problema gestion ării și administr ării întreprinderii, indiferent de obiectul de activitate
și de scopul propus, este complex ă. Aprecierea diferen țelor de performan ță depinde de
natura întreprinderii, de sistemul instrumentelor utilizate în gestionarea patrimoniului.
1.1.1. Definirea obiectului analizei economico-financiare
Stabilirea obiectului de studiu al oric ărei științe este o problem ă component ă a
clasific ării științelor. Potrivit clasific ării științelor, analiza activit ății economico-financiare,
funcție de obiectul s ău, face parte din grupa științelor sociale.
Ca disciplin ă științifică, analiza s-a afirmat în via ța social ă și economic ă, unde a
contribuit și contribuie la progresul societ ății, inspirând prin metoda sa încredere în
acțiunile viitoare. De-a lungul timpului ca și alte științe, analiza și-a revizuit conceptele și
terminologia, modalit ățile de calcul și tehnicile aplicative, dar și-a p ăstrat nealterat ă
construc ția teoretic ă închegat ă rațional, având orizontul descis spre orice prefacere și
înnoire.
1) J.E.T. Eldridge, A.D., Crombie, A sociology of organisations. Ed. Allan and Unwin 1974; G. Mouzelis, Organisations
and Bureaucracy, Ed. Routledge 1967; C.B. Handy Understanding organisations, Ed. Penguin 1982; Beckhard,
Organization development Strategies and Models, Ed. Addisson Wesley 1969; K. Legge, Evaluating Planned
Organisation al Change, Academic Press 1984.
7
În întregul ei con ținut, analiza îmbin ă armonios, teoria abstract ă cu realitatea
fenomenelor studiate și furnizeaz ă informa ții multiple asupra activit ății economico-
financiare la nivel micro și macroeconomic.
Analizei îi revine sarcina, ca prin metodele, procedeele și tehnicile pe care le
utilizeaz ă, să concure la descoperirea mecanismelor factoriale, a intimit ăților cauzale ale
fenomenelor cercetate și pe aceast ă baz ă să permit ă diagnosticarea st ării acestora în
scopul fundament ării ac țiunilor de reglare și func ționare stabil ă și eficient ă a întreprinderii
în sistemul economiei de pia ță.
Întreprinderea î și desf ășoară activitatea fiind influen țată de o serie de factori externi
(economici, sociali, politici, tehnologici, ecologici etc.), asupra c ărora nu poate avea o
influen ță direct ă, deoarece evolu ția acestora nu este controlabil ă la nivel microeconomic.
În schimb, ea poate ac ționa și influen ța asupra elementelor discre ționare ale mediului
economic (clien ți, furnizori, competitori etc.), amortizându-le într-o anumit ă măsură
efectele.
Analiza activit ății societ ăților comerciale cu caracter industrial, este o disciplin ă
științifică al c ărui obiect de studiu îl constituie procesele și fenomenele economico-
financiare legate de activitatea industrial-productiv ă a acestora.
Activitatea de produc ție și comercializare , reprezint ă pentru oricare firm ă,
indiferent de forma de proprietate, ra țiunea de a exista, respectiv de a produce bunurile
necesare satisfacerii unor nevoi sociale.
În acest caz, sarcina analizei const ă în eviden țierea gradului de realizare a
sarcinilor programate privind indicatorii de rezultate și performan ță care caracterizeaz ă
activitatea productiv-industrial ă a întreprinderii, efectuarea de compara ții între indicatorii
realiza ți de întreprindere și cei ai întreprinderilor care î și desf ășoară activitatea în cadrul
aceleia și ramuri, eviden țierea cauzelor care au determinat anumite abateri, stabilirea
măsurilor ce se impun în vederea corect ării situa țiilor nefavorabile, pe de o parte,
concomitent cu evaluarea complex ă a activit ății și a rezultatelor întreprinderii în corela ție
cu cerin țele pie ței, pe de alt ă parte.
Capacitatea întreprinderii de a r ăspunde cerin țelor și reac țiilor pie ței este
dependent ă de asigurarea cu resurse materiale, umane și financiare , dar f ără a pierde
din vedere aspectele privind eficien ța utiliz ării acestora.
Asigurarea din punct de vedere cantitativ, calitativ și la termen cu produse și
servicii, trebuie realizat ă pe baza identific ării corecte a solicit ărilor și motiva țiilor clien ților.
8
Aceasta constituie o modalitate de a r ăspunde cerin țelor pie ței, fiind expresia utiliz ării
eficiente a factorilor de produc ție (natura, munca și capitalul) ai întreprinderii.
Eficien ța actului decizional, rezid ă nu numai din cunoa șterea realit ăților interne, ci și
din cea a mediului economic în care ac ționeaz ă întreprinderea.
Asigurarea întreprinderii cu personal , vizeaz ă pe lâng ă latura cantitativ ă și
aspecte de ordin calitativ, exprimate prin gradul de calificare a salaria ților. Analiza
economic ă are deci ca obiectiv, în acest caz, determinarea gradului de asigurare cu
personal din punct de vedere cantitativ, pe structur ă, la termen și calitativ, precum și
utilizarea acestuia prin prisma timpului de munc ă utilizat și al eficien ței utiliz ării.
Existen ța bazei tehnico-materiale sau a poten țialului material , constituie o
condi ție indispensabil ă a desf ășurării activit ății. Poten țialul material, formeaz ă practic
suportul real al capitalului fix (mijloace fixe, respectiv active fixe de exploatare) și al
capitalului circulant (stocuri, respectiv active circulante de exploatare). În consecin ță,
analiza urm ărește pe de o parte, evolu ția dinamicii și structurii capitalului fix, leg ătura cu
dinamica și masa efectelor pe care le genereaz ă, eficien ța utiliz ării acestora, iar pe de alt ă
parte, modul de gestionare și utilizare a capitalului circulant.
Desf ășurarea oric ărei activit ăți și cu atât mai mult a unei activit ăți productive
reclam ă, implicit, consumul dar și utilizarea factorilor de produc ție.
Atât consumul cât și utilizarea respectivilor factori, trebuie s ă se încadreze în
anumite niveluri considerate ca fiind obiectiv normale, care reprezint ă criterii de
compara ție privind aprecierea comportamentului diferitelor categorii de cheltuieli.
Analiza evolu ției costurilor trebuie f ăcută în strâns ă dependen ță cu scopul
propus, respectiv cu masa efectelor generate. Mecanismul form ării rezultatelor
întreprinderii cât și dimensiunea și structura acestora, constituie consecin ța fireasc ă a
consumurilor de resurse circumscrise aceleia și sfere de cuprindere.
Obiectul analizei îl formeaz ă toate categoriile de cheltuieli care concur ă la
desfășurarea activit ății întreprinderii. Analiza urm ărește să eviden țieze c ăile și mijloacele
privind reducerea cheltuielilor, în scopul men ținerii in limitele de eficien ță care concur ă la
performan ța economico-financiar ă a întreprinderii.
Analiza performan țelor unei întreprinderi, inclusiv a rentabilit ății acesteia , sunt
necesare pentru o corect ă apreciere și evaluare a eventualelor modific ări esen țiale privind
resursele economice pe care le-ar putea controla în viitor. Importan ță deosebit ă prezint ă
varia ția performan ței în viitorul previzibil, determinându-se în acest scop aspectele legate
de generarea de fluxuri de trezorerie în func ție de resursele existente. În ceea ce prive ște
9
orientarea întreprinderii c ătre noi resurse financiare, analiza performan ței va trebui s ă
furnizeze concluzii asupra impactului pe care l-ar avea utilizarea de resurse suplimentare.
Totodat ă, analiza financiar ă urm ărește să eviden țieze modalit ățile de realizare ale
echilibrului financiar pe termen mediu și lung (obiectiv al analizei pe baz ă de bilan ț) și
treptele de acumulare b ăneasc ă, de rentabilitate ale activit ății întreprinderii (obiectiv al
analizei pe baza contului de profit și pierdere).
În cazul analizei situa ției financiar-patrimoniale , un rol deosebit îl ocup ă
stabilirea c ăilor de men ținere a independen ței financiare și de realizare a flexibilit ății în
acest domeniu.
Scopul analizei financiare îl constituie întocmirea diagnosticului financiar al
întreprinderii, în vederea eviden țierii punctelor forte și a punctelor slabe, adic ă a st ării de
sănătate sau de sl ăbiciune financiar ă a întreprinderii, precum și a poten țialului
managementului financiar.
Activitatea oric ărei întreprinderi trebuie apreciat ă atât din punct de vedere social cât
și din punct de vedere economic prin gradul de asigurare a unei oferte de produse și
servicii adecvate care s ă asigure satisfacerea cerin țelor clien ților.
Ra țiunea întreprinderii de a exista, este condi ționat ă de capacitatea acesteia de a
răspunde în mod stabil nevoilor pie ței și de a desf ășura o activitate rentabil ă care s ă
reflecte sintetic eficien ța întregii activit ăți economice.
1.1.2. Necesitatea analizei ca metod ă a cunoa șterii și utilizatorii
rezultatelor acesteia
Cunoa șterea mecanismului de formare și manifestare a fenomenelor și proceselor
economico-financiare, precum și a leg ăturilor cauzale dintre acestea, constituie in
contextul economico-social dat o necesitate de prim rang.
Realizarea practic ă a acestor deziderate reclam ă analiza, care constituie o metod ă
de cercetare bazat ă pe descompunerea sau desfacerea unui întreg (fenomen sau proces)
în părțile sale componente, în elementele sale simple.
Stabilirea locului analizei economico-financiare în ansamblul științelor economice se
face în func ție de particularit ățile acesteia în raport cu fenomenele din natur ă. Dac ă
fenomenele din natur ă se manifest ă în afara activit ății oamenilor, în domeniul socio-
economic îns ă, procesele și fenomenele nu pot avea loc decât ca urmare a ac țiunii
factorului uman.
10
În ceea ce prive ște fenomenele din natur ă, gra ție posibilit ăților oferite de cercetarea
științifică în domeniu (metode, tehnici, tehnologii, instrumentar, aparatur ă etc.), sunt create
premisele p ătrunderii în structura intern ă a acestora prin microanaliz ă. În aceste condi ții,
obiectul analizei poate fi redus la dimensiuni de laborator, dar f ără ca astfel s ă fie afectate
concluziile analizei. Caracterul particular al experimentului în domeniul fenomenelor din
natur ă, nu are relevan ță atunci când este vorba de analiza fenomenelor socio-economice.
Cercetarea fenomenelor socio-economice, având în vedere caracterul complex al acestora, face imposibil ă utilizarea în aceast scop a instrumentarului de laborator și nici nu
permite dep ășirea dificult ăților legate de generalizarea concluziilor.
În analiza fenomenelor economice, un rol însemnat revine puterii de abstrac ție,
ceea ce exclude posibilitatea experien țelor pure în scopul desprinderii ac țiunii izolate a
unui factor, a șa cum este posibil în domeniul științelor naturii. Meritul revine logicii, al c ărei
demers este hot ărâtor în asigurarea unei gândiri coerente în procesul analizei economice.
Analiza economic ă, presupune cercetarea unui fenomen sau proces din punct de
vedere economic, ceea ce implic ă corelativ, eviden țierea eforturilor dimensionate prin
consumul de resurse materiale, umane și financiare, cât și a efectelor, circumscrise
rezultatelor ca valori sociale utile. Determinativul “economic ă” fixeaz ă caracterul analizei, care poate avea ca obiect
nu numai o activitate economic ă, ci și una medical ă, politic ă, social ă etc.
Putem asocia cuvântului “analiz ă”, fie termeni care s ă indice caracterul analizei
(analiz ă economic ă, analiz ă contabil ă, analiz ă statistic ă, analiz ă static ă, analiz ă dinamic ă,
analiz ă matematic ă etc.), fie obiectul analizei (analiza activit ății de produc ție și
comercializare a întreprinderii, analiza asigur ării și utiliz ării poten țialului uman, analiza
productivit ății marginale, analiza costurilor de produc ție, analiza rentabilit ății etc.).
Se utilizeaz ă și formul ări în care apar atât caracterul, cât și obiectul analizei, în
cazul în care caracterul analizei este diferit de obiectul acesteia (analiza static ă a unor
fenomene chimice, analiza dinamic ă a unor fenomene sociale etc). Sunt și situa ții când
caracterul analizei se suprapune cu obiectul ei (se utilizeaz ă de exemplu denumirea de
analiz ă chimic ă sau analiz ă biologic ă, ceea ce presupune, pe de o parte analiza
fenomenelor chimice, iar pe de alt ă parte analiza fenomenelor biologice utilizând o
metodologie corespunz ătoare).
Ca metod ă a cunoa șterii, analiza este proprie oric ărei științe. Ca activitate practic ă,
analiza utilizeaz ă, în scopul realiz ării obiectivelor sale, un ansamblu de concepte, metode,
tehnici și procedee care asigur ă culegerea, verificarea și prelucrarea informa țiilor în
11
vederea formul ării unor aprecieri pertinente referitoare la situa ția unui agent economic
(nivelul și calitatea performan țelor, competitivitatea produselor, pozi ția pe pia ță, gradul de
risc etc.).
Relevarea specificului cercet ării fenomenelor economico-financiare la nivelul
întreprinderii este de natur ă să sublinieze primatul analizei calitative în raport cu studiul
cantitativ.
Corelativul analizei îl reprezint ă sinteza, care define ște procesul prin care are loc
reunirea într-un tot unitar a p ărților și a elementelor disparate ale unui obiect sau fenomen
cercetat. Dac ă analiza presupune descompunerea unui fenomen în elementele sale
simple (inclusiv determinarea rela țiilor structural-func ționale și a celor cauz ă-efect), sinteza
const ă în examinarea acestora în unitatea lor. Cunoa șterea deplin ă a proceselor sau
fenomenelor economico-financiare necesit ă îmbinarea într-o unitate a analizei și sintezei,
ca mijloace ale cunoa șterii.
Tendin țele actuale din economia româneasc ă, vizeaz ă realizarea programului
complex de reforme menit s ă conduc ă la des ăvârșirea privatiz ării întreprinderilor,
restructurarea economiei în ansamblul s ău, lărgirea cadrului concuren țial, dinamizarea
activit ății pie ței financiare, reducerea rolului statului în economie, toate acestea având ca
scop cre șterea flexibilit ății și deschiderea c ătre realiz ările altor țări.
Procesul continuu de perfec ționare a științelor în general și al analizei economico-
financiare, în special, are loc pe principii de finaliate. Rolul analizei economico-financiare,
poate fi considerat ca fiind esen țial, deoarece prin rezultatele sale permite satisfacerea
cerin țelor diferi ților utilizatori.
Orice analiz ă strategic ă și financiar ă constituie o surs ă privilegiat ă de informa ții care
concur ă la fundamentarea deciziilor cu caracter economic ale utilizatorilor.
Dar cum activitatea din domeniul economic are repercusiuni asupra domeniului
financiar, tot a șa în contextul deciziilor de natur ă economic ă, informa ția financiar ă serve ște
susținerii deciziilor legate de anagajarea unor proiecte investi ționale sau contractarea unui
credit bancar. Informa ția financiar ă, reprezint ă potrivit opiniei exprimate de Lauzon1),
numai un mijloc care permite utilizatorilor luarea celor mai bune decizii și de a ajunge la
cea mai bun ă alocare a resurselor.
Informa țiile de ordin general privind cunoa șterea pie țelor, tehnologiilor, mediului
politic și social, climatul existent în întreprindere, vin s ă întregeasc ă imaginea asupra
contextului în care s-a efectuat analiza.
1) Leo-Paul Lauzon, “Fondements conceptuel de la comptabilite financiere; expose critique”, Gaeton Marin Editeur, 1990.
12
Beneficiind de rezultatele analizei economico-financiare, subordonat scopului
utilizatorilor, se formeaz ă și mecanismul opera țional concret al diagnosticului privind
starea de performan ță a întreprinderii.
1.1.3. Tipologia analizei economico-financiare
Diversitatea activit ăților desf ășurate de c ătre o întreprindere și varietatea situa țiilor
întâlnite privind con ținutul, nivelul și caracteristicile performan țelor economico-financiare
ale acesteia, reclam ă necesitatea utiliz ării mai multor tipuri de analiz ă, care pot fi
structurate dup ă mai multe criterii:
a) În func ție de raportul dintre momentul în care se efectueaz ă analiza și
momentul desf ășurării fenomenului , distingem:
• Analiza post-factum, post-operativ ă sau analiza activit ății, constituie un
instrument de “supraveghere și reglare” a modului de func ționare a unei întreprinderi, ceea
ce presupune cercetarea rezultatelor acesteia potrivit rela țiilor cauzal-func ționale și implicit
relevarea gradului de realizare a obiectivelor programate (încadradrea în limitele stabilite de managementul firmei). Post-factum, ca sens no țional, define ște o activitate, proces sau eveniment care a
avut loc sau care s-a încheiat, analiza acestuia efectuându-se ulterior producerii lui. Analiza post-factum î și dovede ște utilitatea în activitatea practic ă a întreprinderii
prin aceea c ă furnizeaz ă informa ții privind încadrarea sau neîncadrarea rezultatului ob ținut
în limitele estimate ca fiind normale (inclusiv în nivelurile programate). Aprecierea în sine nu poate fi considerat ă ca fiind și suficient ă, dac ă nu sunt luate în considerare și măsurile
menite a contribui la remedierea unor situa ții nefavorabile pentru întreprindere.
Analiza activit ății prive ște prezentul și trecutul, în timp ce analiza previzional ă
prive ște viitorul. Dac ă separ ăm prezentul de trecut, se poate crea o nou ă categorie și
anume analiza concomitent ă sau curent ă. Acest tip de analiz ă const ă în sec ționarea
unui fenomen și presupune urm ărirea sa pe fragmente, cu condi ția men ținerii unit ății
fenomenului. Raportarea analizei la fiecare fragment urm ărit, indiferent de frac țiunea de
timp considerat ă, readuce în actualitate tipul de analiz ă post-factum.
Ca tip de analiz ă post-factum care se poate îmbina și cu analiza prospectiv ă
men ționăm analiza diagnostic , care permite aprecieri asupra performan țelor economico-
financiare ale unei întreprinderi, asupra unei structuri de tipul func țiilor acesteia, asupra
centrelor de responsabilitate sau a unui segment al activit ății întreprinderii.
• Analiza previzional ă sau prospectiv ă, presupune determinarea evolu ției
viitoare a unui fenomen economic pe baza cercet ării factorilor (a rela țiilor de cauzalitate), a
13
acțiunii lor în perspectiv ă (inclusiv cu luarea în considerare și a altor factori decât cei
cunoscu ți).
Analiza previzional ă constituie o etap ă premerg ătoare în elaborarea strategiei
activit ății economico-financiare a întreprinderii. Ea este utilizat ă de c ătre centrele de
decizie pentru stabilirea obiectivelor ce trebuie atinse în perioada viitoare. În condi țiile
economiei de pia ță angajarea unei investi ții solicit ă în mod obligatoriu elaborarea de
scenarii prin care se prefigureaz ă rezultatele viitoare ale realiz ării acesteia.
Între cele dou ă tipuri de analiz ă, analiza post-factum și analiza previzional ă, exist ă
o serie de particularit ăți generate de faptul c ă analiza activit ății se bazeaz ă pe variabile
certe, cunoscute, în timp ce analiza previzional ă se bazeaz ă pe variabile incerte,
presupuse. De aici rezult ă deosebiri de ordin metodologic datorate faptului c ă analiza
activit ății economico-financiare studiaz ă o singur ă variant ă a fenomenului și anume cea de
execu ție, prevalând leg ăturile de tip determinist, în timp ce analiza prospectiv ă studiaz ă
mai multe variante și apar frecvent leg ături de tip stohastic.
b) Din punct de vedere al urm ăririi însu șirilor esen țiale sau al determin ărilor
cantitative ale fenomenelor , deosebim:
• Analiza calitativ ă, urm ărește esen ța fenomenului, însu șirile sale esen țiale,
factorii care sunt de aceea și natur ă cu fenomenul analizat.
În procesul de analiz ă, potrivit principiului descompunerii în trepte, se trece de la o
esen ță mai pu țin profund ă către alta mai profund ă, având, deci, loc un proces de purificare
prin tercerea de la factori calitativi mai pu țin puri c ătre factori mai puri.
Rolul analizei calitative const ă în elaborarea modelelor de analiz ă în care sunt
surprinse elementele esen țiale ale fenomenului.
• Analiza cantitativ ă presupune cercetarea fenomenului prin determin ări
comensurative exprimate prin greutate, volum, suprafa ță, num ăr, durat ă etc.
În determinarea modific ării fenomenelor și cuantificarea (m ăsurarea) influen ței
factorilor asupra fenomenelor analizate, sunt utilizate metodele matematice. Subliniem
primatul analizei calitative, care prin modelarea proceselor economice creaz ă premisele
aplic ării metodelor matematice în analiza variabilelor unui fenomen economico-financiar.
Viabilitatea solu țiilor oferite, urmare utiliz ării metodelor matematice, este condi ționat ă de
rigurozitatea model ării proceselor economice, ca efecte ale analizei calitative.
c) Dup ă nivelul la care se desf ășoară analiza , distingem:
• Analiza microeconomic ă cerceteaz ă fenomenele economico-financiare la
nivelul întreprinderii sau al compartimentelor func ționale din cadrul structurii sale
14
organizatorice. Acest tip de analiz ă centrat ă la scara întreprinderii, vizeaz ă relevarea
comportamentului acesteia privind realizarea produselor, lucr ărilor și prest ărilor de servicii,
potrivit obiectului de activitate, în raport cu obliga țiile asumate prin contarctele încheiate cu
beneficiarii, performan țele economico-financiare realizate etc.
• Analiza mezoeconomic ă studiaz ă fenomenele și procesele la nivelul
sectorului sau al ramurii de activitate în scopul eviden țierii pozi ției firmei pe pia ță, a
capacit ății concuren țiale a acesteia etc.
• Analiza macroeconomic ă presupune studierea fenomenelor la nivelul
economiei na ționale sau al economiei mondiale (conjunctura intern ă și interna țional ă,
legisla ție și reglement ări, factori demografici, de cultur ă și credin ță, nivel de dezvoltare,
probleme sociale, factori climaterici etc.), operând preponderent cu m ărimi globale sau
agregate ca de exemplu produs na țional brut, produs intern brut etc.
d) Dup ă modul de urm ărire în timp a fenomenelor , distingem:
• Analiza static ă studiaz ă fenomenele, precum și elementele și factorii care
influen țează asupra acestora la un moment dat, relevând pe baza rela țiilor existente între
acestea, o anumit ă pozi ție a fenomenului supus analizei.
No țiunea de static este legat ă de modul de efectuare a analizei și nu de natura
fenomenului, deoarece fenomenele, prin natura lor, nu pot fi statice.
• Analiza dinamic ă cerceteaz ă fenomenele economice în mi șcare, relevând
poziția lor într-un șir de momente. Eviden țierea leg ăturii dintre diferitele pozi ții succesive
ale fenomenelor economice se face pe baza cercet ării factorilor care au determinat aceste
schimb ări.
e) Dup ă orizontul de timp pe care se cerceteaz ă fenomenul , distingem:
• Analiza pe termen scurt serve ște managementului întreprinderii pentru
conducerea operativ ă a activit ății pe perioade de timp de pân ă la un an de zile. Acest tip
de analiz ă opereaz ă preponderent cu modele de tip determinist.
• Analiza pe termen lung opereaz ă cu date care dep ășesc termenul de un
an, utilizând în acest scop modele de tip statistic sau stocastic. În țările cu economie de
piață, se opereaz ă frecvent, la nivel microeconomic cu modele în care intervalul de timp
analizat este de 3-5 ani.
f) Dup ă criteriile de studiere a fenomenelor , distingem:
• Analiza tehnico-economic ă îmbin ă caracterul tehnic cu cel economic.
Acțiunea de cre ștere a produc ției fizice este rezultatul unei analize tehnico-economice
efectuate de speciali ști cu cuno ștințe tehnice și economice (în mod similar, pot fi tratate și
15
acțiunile care vizeaz ă la nivel de produs reducerea costului sau cele privind cre șterea
rentabilit ății pe produs).
• Analiza economico-financiar ă trateaz ă corela țiile dintre activitatea
economic ă (de exploatare) și cea financiar ă (analiza riscului financiar trebuie corelat ă cu
analiza riscului de exploatare).
• Analiza financiar ă vizeaz ă cu predilec ție fluxurile financiare care se
formeaz ă la nivelul întreprinderii, modul de gestionare și plasare a capitalului etc.
g) În func ție de pozi ția analistului , distingem:
• Analiza intern ă are un caracter parctic, facilitatea efectu ării acesteia rezid ă
din faptul c ă analistul are o pozi ție privilegiat ă deoarece beneficiaz ă de o serie de
informa ții despre întreprinderea analizat ă. Pe baza acestor informa ții, analistul poate
detecta st ările de dezechilibru din diferite domenii ale activit ății întreprinderii, precum și
cauzele acestora, stabilind totodat ă măsurile care se impun în vederea remedierii.
Elaborarea acestor analize servesc conducerii întreprinderii, atât pentru
cunoa șterea st ării de fapt reflectat ă prin nivelul performan țelor economico-financiare și
exercitarea pe aceast ă baz ă a controlului privind modul de realizare a sarcinilor
programate, cât și pentru fundamentarea activit ății viitoare.
Diferitele categorii de utilizatori folosesc informa țiile financiare, precum și alte
informa ții oferite de eviden ța contabil ă, statistic ă și operativ ă a întreprinderii în vederea
diagnostic ării activit ății acesteia, iar pe aceast ă baz ă să-și poat ă fundamenta deciziile
economice și financiare.
• Analiza extern ă se efectueaz ă de partenerii externi. În fundamentarea
deciziilor lor, partenerii externi ai întreprinderii se bazeaz ă pe informa țiile furnizate de
analiza financiar ă (diagnosticul financiar extern). Exemplul clasic îl constituie procedura
utilizat ă de b ănci pentru studierea cererilor întreprinderilor privind acordarea de credite,
care urm ăresc capacitatea acestora de a- și achita obliga țiile.
În acela și mod, partenerii de afaceri (furnizori, clien ți etc.), statul reprezentat prin
autorit ățile locale, guvern și organiza țiile cvasiguvernamentale, precum și organele de
urmărire penal ă sau instan țele de judecat ă, sunt interesate în a- și forma o imagine asupra
dezvolt ării viitoare a afacerilor întreprinderii, situa ției economico-financiare și securit ății
financiare a acesteia.
16
1.1.4. Con ținutul procesului de analiz ă economico-financiar ă
Drumul parcurs de analiz ă este inversul evolu ției reale a fenomenului. Analiza
porne ște de la rezultatele procesului încheiat c ătre elemente și factori.
Con ținutul procesului de analiz ă economico-financiar ă, inclusiv îmbinarea acesteia
cu sinteza, presupune parcurgerea urm ătoarelor etape:
a) Delimitarea obiectului analizei , const ă în identificarea anumitor fapte,
fenomene, rezultate, care se exprim ă sub forma indicatorilor economico-financiari.
Delimitarea obiectului se face în timp și spa țiu, cantitativ și calitativ, utilizând
anumite metode de evaluare și calcul.
b) Determinarea elementelor, factorilor și cauzelor fenomenului studiat .
Descompunerea în elemente presupune o analiz ă structural ă. Factorii se stabilesc în mod
succesiv, trecând de la cei cu ac țiune direct ă la cei care ac ționeaz ă indirect, prin
intermediul celor cu ac țiune direct ă, pân ă la stabilirea cauzelor finale. Potrivit principiului
descompunerii în trepte, procesul cunoa șterii este adâncit de la o esen ță mai pu țin
profund ă, către alta mai profund ă.
c) Stabilirea rela țiilor de condi ționare dintre fiecare factor și fenomenul
analizat pe de o parte, cât și dintre diferi ții factori care ac ționeaz ă asupra acestuia,
pe de alt ă parte. În acest scop este necesar a se determina rela ția cauz ă-efect, respectiv
raporturile de condi ționare.
Parcurgerea acestor trei etape conduce la elaborarea modelelor de analiz ă ale
proceselor și fenomenelor analizate.
d) M ăsurarea (cuantificarea) influen țelor diferitelor elemente sau factori
asupra fenomenului analizat. În aceast ă etap ă intervine analiza cantitativ ă, care pe baza
unei metodologii proprii permite m ăsurarea influen țelor, dimensionarea rezervelor interne
și aprecierea cât mai exact ă a rezultatelor.
e) Sinteza rezultatelor analizei , constituie etapa stabilirii concluziilor și aprecierilor
asupra activit ății desf ășurate (în func ție de obiectul analizei). Elaborarea m ăsurilor,
respectiv al deciziilor menite a contribui la utilizarea optim ă a factorilor de produc ție, la
obținerea unor randamente maxime ale utiliz ării acestora în vederea asigur ării marjei
concuren țiale, a viabilit ății întreprinderii.
Caracterul științific al analizei ca metod ă a cunoa șterii, este condi ționat de
parcurgerea acestor etape. Respectarea etapelor este obligatorie, iar parcurgerea lor se
impune cu ocazia analizei oric ărui fenomen economico-financiar.
17
În afara acestor etape, pentru a se asigura caracterul științific al analizei este
necesar s ă se respecte urm ătoarele cerin țe:
– analiza nu trebuie s ă con țină contradic ții (în procesul analizei trebuie respectate
legile gândirii);
– analiza trebuie s ă fie complex ă și să îmbr ățișeze toate laturile activit ății
economico-financiare a întreprinderii, având în vedere și implica țiile pe care le pot
determina;
– analiza trebuie s ă fie operativ ă și sistematic ă ceea ce presupune c ă trebuie
efectuat ă în mod periodic și la momentul oportun;
– orice analiz ă trebuie s ă se încheie cu un program de m ăsuri concrete,
opera ționale, fundamentate, care s ă vizeze îmbun ătățirea activit ății economico-financiare
a întreprinderii.
Desf ășurarea procesului de analiz ă este prezentat în figura 1.1. care permite
eviden țierea rela țiilor dintre fenomen, elemente, factori și cauzele finale, fixând totodat ă
conceptul “ordine de analiz ă”, față de evolu ția real ă a fenomenului.
Schema mai sus prezentat ă, permite, pe de o parte, sesizarea condi țiilor în care
acționeaz ă un fenomen precum și a elementelor sau factorilor care influen țează asupra
acestuia, iar, pe de alt ă parte, pune în eviden ță dou ă tipuri principale de analiz ă: analiza
structural ă (prin elemente) și analiza factorial ă (prin factori).
Elementele reprezint ă părți componente ale fenomenului analizat (de exemplu
costul produsului pe articole de calcula ție sau pe elemente primare de cheltuieli), în timp 1 2 3 Fenomenul x
Elemente
Cauze
finale Factori de
gr. II (indirec ți) Factori de
gr. I (direc ți)
Fig. 1.1. Schema desf ășurării procesului de analiz ă economico-financiar ă
18
ce factorii reprezint ă forțele motrice care provoac ă sau determin ă un fenomen (de
exemplu num ărul mediu scriptic fa ță de cifra de afaceri).
În ceea ce prive ște cauzele, acestea reprezint ă fenomene care, în anumite condi ții,
provoac ă și respectiv explic ă apari ția unui fenomen (fie fenomenul analizat, fie un factor
care ac ționeaz ă asupra acestuia). Termenul de “factori” este utilizat în general pentru
fenomene mai complexe decât “cauzele”.
Cauzele finale reprezint ă ultimele cauze descoperite în procesul de analiz ă, având
în vedere limitele sferei de cercetare ale analizei respective. În procesul de analiz ă,
acestea apar drept cauze finale deoarece procesul de analiz ă reprezint ă inversul evolu ției
reale a fenomenului. Din punct de vedere al apari ției și dezvolt ării oric ărui fenomen, ele
sunt cauze primare.
1.1.5. Rolul analizei economico-financiare în realizarea func țiilor manageriale
Procesul de conducere este caracterizat ca un ansamblu de interven ții prin care se
prevede, organizeaz ă și coordoneaz ă activitatea întreprinderii, considerat ă ca fiind un
sistem complex socio-economic, dinamic și deschis, se iau decizii și se controleaz ă
activitatea acesteia în vederea realiz ării obiectivelor curente și de perspectiv ă, respectând
criteriile de eficien ță economic ă și de utilitate social ă.
Realizarea principalelor func ții (atribute) ale conducerii, implic ă analiza de stare a
sistemului în diferite momente ale func ționării sale.
A prevedea înseamn ă a scruta viitorul, respectiv a întocmi un program de ac țiune
care vizeaz ă atingerea obiectivelor propuse. Realizarea acestui program presupune îns ă a
lua în considerare atât activitatea trecut ă, dar și cea prezent ă.
Dac ă ne referim la procesul de organizare, în sensul de a construi dublul organism
material și social al întreprinderii, acesta presupune, pe de o parte, asigurarea
întreprinderii cu resursele necesare func ționării sale, iar pe de alt ă parte, ansamblul de
acțiuni privind utilizarea eficient ă a acestora.
Func ționarea oric ărui sistem, nu poate fi conceput ă fără coordonarea sau
armonizarea tuturor elementelor sale (faptelor, eforturilor, actelor etc.) în scopul îndeplinirii
în mod eficient a rolului pe care îl au.
Una din func țiile conducerii al c ărei con ținut se realizeaz ă în mod implicit cu ajutorul
analizei economico-financiare este controlul. Controlul reprezint ă un atribut al conducerii,
care const ă în urm ărirea sistematic ă a modului de realizare a programelor pe sectoare de
activitate cât și la nivel de întreprindere, stabilirea abaterilor și a cauzelor acestora,
19
respectarea obliga țiilor asumate prin contractele încheiate, utilizarea eficient ă a resurselor,
confruntarea dintre situa ția faptic ă și cea scriptic ă etc.
Realizarea obiectului de activitate al întreprinderii se înf ăptuie ște prin desf ășurarea
unei multitudini de opera țiuni, care au loc sub impulsul continuu al factorilor endogeni și
exogeni, care îmbrac ă o diversitate de forme, fiecare dintre ele fiind expresia autonomiei
funcționale a întreprinderii. În acest sens, se poate afirma c ă domeniile concrete în care se
exercit ă autoritatea formeaz ă func țiile întreprinderii. Ca atare, fiecare func ție reprezint ă un
ansamblu de atribu ții specializate și omogene.
Func țiile întreprinderii (cercetare și dezvoltare, produc ție, comercial ă, personal,
financiar-contabil ă), indiferent de forma de proprietate, îmbr ățișează totalitatea aspectelor
activit ății economico-financiare ale acesteia, fiecare fiind atât o condi ție, cât și o rezultant ă
a celorlalte.
Intercondi ționarea tuturor aspectelor activit ății economico-financiare este rezultatul
manifest ării tuturor func țiilor întreprinderii într-o strâns ă interdependen ță. Manifestarea
unei func ții implic ă și manifestarea celorlalte în sensuri și ritmuri bine determinate. De și
sunt deopotriv ă ca importan ță și corelate în mecanismul lor intim de manifestare, func țiile
întreprinderii prezint ă totu și grade diferite de generalitate. Astfel, func ția financiar-
contabil ă, prin capacitatea de reflectare a tuturor modific ărilor ce au loc în mecanismul
întreprinderii, precum și prin tipul de exprimare valoric ă a ac țiunii sale, are o putere foarte
mare de sintetizare. Aceast ă func ție constituie “numitorul comun” pentru însumarea tuturor
aspectelor activit ății întreprinderii.
Luând în considerare faptul c ă obiectivele activit ății oric ărei intreprinderi se
circumscriu în func țiunile ei, iar asupra lor se exercit ă atributele conducerii, rezult ă că
analiza se afl ă la confluen ța acestora constituindu-se într-un “instrument al realiz ării tuturor
atributelor, sau chiar într-o func ție autonom ă cuprinz ătoare”1). Realizarea oric ărei func ții a
întreprinderii, are loc prin exercitarea tuturor atributelor conducerii, iar fiecare din aceste
atribute se realizeaz ă prin intermediul unui anumit tip de analiz ă.
Analiza economico-financiar ă are un loc bine definit în structurile func ționale ale
conducerii. Analiza economico-financiar ă intră sub inciden ța perfec ționării, constituindu-se
într-un instrument al centrelor de decizie în amplul proces de sporire a eficien ței oric ărei
activit ăți.
Analiza economico-financiar ă realizeaz ă, prin ea însu și, în procesul conducerii o
serie de func ții:
20
a) func ția informa țional ă, asigur ă valorificarea datelor furnizate de întregul sistem
de eviden ță economic ă, în scopul inform ării centrelor de decizie asupra modului de
realizare a performan țelor economico-financiare, precum și a cauzelor care au generat
eventuale deregl ări, în vederea regl ării lor în perioada urm ătoare, pozi ționarea unor st ări
comparativ cu standardele normative, niveluri ale concuren ței pe diferite pie țe etc.
b) func ția de evaluare a poten țialului tehnico-economic al întreprinderii , deși
definit ă ca având caracter autonom, rolul s ău const ă în a transpune în practic ă cerin țele
funcției anterior prezentate.
Aceast ă func ție cap ătă contur și se materializeaz ă prin cele dou ă laturi ale sale,
care se individualizeaz ă și întrep ătrund într-un proces simbiotic: diagnostic și respectiv
reglare, în accep țiunea de echilibrare a func ționării sistemului întreprindere.
Diagnosticul, subscris func ției de evaluare, presupune reflectarea modului de
valorificare a poten țialului tehnico-economic al întreprinderii, în accep țiunea de “poten țial”
circumscris în nivelele maxime sau minime ordonate de sistemul de conducere al
acesteia. Nu trebuie îns ă omis “vectorul” privind perfec ționarea func ției analizei de
evaluare și de dezvoltare a capacit ății de diagnoz ă, care are ca obiectiv și procesul de
“distilare” a sistemului de indicatori, care trebuie s ă reflecte mai fidel fenomenele
economico-financiare, s ă satisfac ă cerin țele definite, compatibile cu capacitatea cognitiv-
informa țional ă a fiec ăreia, s ă contribuie la dinamizarea func țiilor sistemului, s ă armonizeze
interesele individuale și generale etc.
Reglarea func ționării sistemului întrege ște de fapt bucla analiz ă-diagnostic și se
realizeaz ă în raport cu parametrii de func ționare, atunci când ace știa reprezint ă limite-
restric ții sau valori poten țiale, sau în situa ția în care interesele și echilibrul macrosistemului
admit acest lucru.
c) func ția de fundamentare a deciziei pe criterii de eficien ță, reprezint ă o
cerin ță obiectiv ă a desf ășurării activit ății în oricare domeniu al vie ții economico-sociale.
În structurile decizionale ale întreprinderii, prezint ă interes modul de desf ășurare al
oricărei activit ăți în scopul satisfacerii unor nevoi sociale. Este cunoscut faptul c ă oricare
ar fi aceast ă activitate, ea presupune, pe de o parte, un efort economic, iar, pe de alt ă
parte, este generatoare de efecte. Nimeni nu este dispus a investi f ără a ob ține o eficien ță scontat ă a respectivei
investi ții. Decizia în acest domeniu se bazeaz ă pe calculul economic de eficien ță, care
presupune punerea alternativ ă în balan ță a eforturilor necesare pentru ob ținerea unor
1) Prof. dr. D. M ărgulescu, coordonator, “Analiza economico-financiar ă a intreprinderii”, Supliment la Revista Trib una
21
efecte sau viceversa, vizând dup ă caz minimizarea eforturilor, luând în considerare
caracterul limitat al resurselor sau maximizarea efectelor.
Efortul presupune consumul de resurse, care în ultim ă instan ță înseamn ă timp de
munc ă, iar efectele sunt reprezentate de func țiile utile omului și societ ății.
Utilitatea practic ă a acestei func ții, își dovede ște aplicabilitatea atât în faza de
estimare a capacit ății de ofertare a întreprinderii, cât și post-factum, ca m ăsură a verific ării
modului de utilizare eficient ă a resurselor intrate în circuitul economic, prin nivelul efectelor
obținute în raport cu acestea.
d) func ția de reflectare a gestion ării eficiente a patrimoniului și de evaluare a
performan țelor managementului se realizeaz ă cu ajutorul contabilit ății.
Contabilitatea reprezint ă un bun universal, ea fiind temeiul cunoa șterii prezentului în
economie, dar și un consilier indispensabil al viitorului.
Sistemul informa țional trebuie s ă oglindeasc ă veridic circuitul valorilor în stadiile lor
de transformare, s ă reflecte performan țele economico-financiare realizate precum și
dezechilibrele manifestate în realizarea acestora, constituind un instrument de analiz ă
permanent ă a gestion ării valorilor patrimoniale în condi ții de eficien ță.
Analiza are rolul de a cuantifica aspectele de ordin cantitativ și calitativ privind
performan țele economico-financiare realizate, de a reflecta p ăstrarea puterii și autonomiei
financiare a întreprinderii, ceea ce conduce la realizarea respectivelor performan țe. De
asemenea, ea are rolul de a semnala deficien țele de ordin financiar privind degradarea
rentabilit ății și cre șterea riscului, de a evalua calitatea managementului prin nivelul
performan țelor ob ținute, de a dezv ălui raporturile dintre fenomenele produc ției, schimbului
și consumului și de a oferi pe aceste baze informa ții certe privind modul de gestionare a
patrimoniului, prefigurând totodat ă cerin țele supravie țuirii în viitor a întreprinderii.
În condi țiile economiei de pia ță, întreprinderile trebuie s ă se adapteze cerin țelor și
legităților acesteia, s ă-și desf ășoare activitatea potrivit criteriilor de eficien ță, respectiv ale
concordan ței activit ăților economice cu nevoile reale ale consumatorilor.
Analiza condi țiilor economice și financiare în care î și desf ășoară activitatea
întreprinderea în raport cu cerin țele și legit ățile pie ței, concur ă la p ăstrarea puterii și
autonomiei financiare ale acesteia, prevenind situa ția de încetare a pl ăților și de faliment.
Capacitatea întreprinderii de a fi solvabil ă și de a învinge riscul de faliment, ocup ă un loc
central în analiza financiar ă. Pentru oricare întreprindere, realizarea echilibrului financiar
Economic ă, Bucure ști, 1994, pg. 2 1.
22
reprezint ă un obiectiv permanent prin aceea c ă men ținerea solvabilit ății constituie condi ția
financiar ă de baz ă în ceea ce prive ște supravie țuirea întreprinderii.
e) func ția de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico-financiar ,
presupune analiza rela țiilor cu: furnizorii de capital (ac ționarii și consultan ții acestora,
investitorii în obliga țiuni, b ăncile și alți investitori, bursa de valori), partenerii de afaceri
(furnizorii, clien ții etc.), statul (fiscul, guvernul și organiza țiile cvasi-guvernamentale,
autorit ățile locale), al ți utilizatori (organiza țiile profesionale, anali știi și consultan ții externi,
auditorii, organele de urm ărire penal ă sau instan țele de judecat ă, publicul).
Satisfacerea cerin țelor acestei func ții este condi ționat ă de furnizarea de c ătre
întreprindere a informa țiilor economico-financiare ca expresie a activit ății desf ășurate.
Informa țiile în cauz ă, constituie suportul necesar efectu ării analizei financiare externe
orientat ă spre formularea diagnosticului asupra condi țiilor de echilibru financiar, a
solvabilit ății și a structurii financiare a întreprinderii.
Diagnosticarea activit ății întreprinderii serve ște ca baz ă pentru fundamentarea
deciziilor economico-financiare.
1.1.6. Factorii care determin ă schimb ări de stare în func ționarea
sistemelor microeconomice
Factorii, ca for țe motrice ale dezvolt ării, determin ă formarea și modificarea unui
fenomen economic, a unui rezultat. Ei, de regul ă, nu ac ționeaz ă izolat, ci interdependent,
într-un sistem de leg ături cauzale bine definit.
Cunoa șterea factorilor, a naturii acestora și a leg ăturilor prin intermediul c ărora
concur ă la formarea și respectiv la modificarea unui fenomen, precum și stabilirea
posibilit ăților de îmbun ătățire a activit ății întreprinderii ca sistem, reprezint ă un element
definitoriu al obiectului analizei economico-financiare.
Identificarea factorilor necesit ă cunoa șterea modului de formare a rezultatului (în
accep țiunea de fenomen analizat), a rela țiilor de condi ționare dintre ace știa, precum și
dintre factori și fenomenul analizat.
Factorii care explic ă rezultatele economico-financiare pot fi grupa ți dup ă mai multe
criterii, astfel:
a) Dup ă con ținutul (natura) lor , distingem urm ătoarele categorii de factori: tehnici,
tehnologici, organizatorici, economici, social-politici, demografici, psihologici, biologici, naturali etc.
23
Analiza tuturor categoriilor de factori este absolut necesar ă în abordarea
fenomenelor economice, deoarece conexiunile care exist ă între ace știa se reflect ă în
rezultatele activit ății economico-financiare.
b) Dup ă caracterul lor în cadrul unei rela ții cauzale , distingem:
• factori cantitativi , care sunt purt ătorii materiali ai celor calitativi,
reprezentând condi ția preliminar ă și indispensabil ă a ac țiunii acestora;
• factori calitativi , care sunt de aceea și natur ă cu fenomenul analizat,
deosebindu-se de acesta prin gradul de extensie;
• factori de structur ă, care intervin în situa ția în care rezultatul analizat se
refer ă la m ărimi agregate (compuse din mai multe elemente). De regul ă, factorii de
structur ă sunt con ținuți de factorii cantitativi, dar ac ționeaz ă prin intermediul celor calitativi
(ei reprezint ă raporturile dintre componentele fenomenului analizat).
Utilitatea teoretico-practic ă a acestei grup ări este condi ționat ă de cunoa șterea
procesului de formare a fenomenului analizat cât și a modului de combinare a factorilor
care influen țează asupra acestuia.
c) Dup ă modul cum ac ționeaz ă, deosebim:
• factori cu ac țiune direct ă, sunt acei factori care î și exercit ă nemijlocit
influen ța asupra fenomenului analizat;
• factori cu ac țiune indirect ă (factori de gradul 2, 3, …, n), sunt cei care
acționeaz ă asupra fenomenului analizat prin intermediul primei categorii.
d) În func ție de efortul propriu al întreprinderii , distingem:
• factori dependen ți de efortul propriu , sunt acei factori care î și au originea
în eforturile depuse de întreprindere privind utilizarea eficient ă a patrimoniului s ău;
• factori independen ți de efortul propriu , sunt în principal proveni ți din
mediul în care întreprinderea î și desf ășoară activitatea.
e) Dup ă gradul de sintetizare , distingem:
• factori simpli , sun cei care nu mai pot fi descompu și având în vedere sfera
de desf ășurare a analizei:
• factori complec și, sunt cei care sunt determina ți de o serie de al ți factori
simpli sau complec și, dar cu un grad redus de complexitate.
f) Dup ă izvorul ac țiunii lor , distingem:
• factori interni (endogeni) , care î și au originea în interiorul întreprinderii
(organizarea intern ă a produc ției, ritmicitatea produc ției, calitatea produc ției etc.);
24
• factori externi (exogeni) , care î și au originea în mediul exterior întreprinderii
(modificarea cursului de schimb, infla ția, concuren ța, nivelul dobânzii etc.).
g) Dup ă stadiul circuitului economic , se disting factori specifici aprovizion ării,
produc ției și vânz ării produc ției.
h) Dup ă posibilit ățile de previziune , distingem:
• factori previzibili (cer ți sau determinabili) , care ac ționeaz ă în cadrul unor
procese controlabile, f ără a implica anumite riscuri;
• factori imprevizibili (aleatori) , sunt cei acre ac ționeaz ă necontrolat ca
urmare a unor abateri de la desf ășurarea normal ă a proceselor economice sub impulsul
unor factori exteriori necontrolabili (pia ța extern ă, forțele naturii etc.).
i) Dup ă intensitatea ac țiunii lor , distingem:
• factori dominan ți (cheie) a c ăror influen ță este hot ărâtoare în ob ținerea
rezultatelor. În teoria economic ă se utilizeaz ă noțiunea de “factori cheie ai succesului” în
analiza portofoliului de produse și a mediului concuren țial. Ace ști factori diferen țiază
firmele între ele din punct de vedere al performan țelor realizate într-un mediu concuren țial
dat;
• factori secundari a căror influen ță nu este decisiv ă în ob ținerea rezultatelor.
Criteriile de clasificare ale factorilor nu au caracter limitativ, cele men ționate având
însă o deosebit ă utilitate practic ă în analiza economico-financiar ă.
1.1.7. Sistemul de informa ții, premis ă a efectu ării analizei economico-
financiare
Pornind de la în țelegerea analizei ca metod ă a cunoa șterii se poate deduce c ă
analiza economico-financiar ă reprezint ă un instrument eficient de diagnoz ă și reglare a
activit ății întreprinderii. Aceasta presupune cunoa șterea modului în care func ționeaz ă
întreprinderea ca sistem și stabilirea pe aceast ă baz ă a direc țiilor de ac țiune asupra
acestuia în sensul regl ării și determin ării schimb ărilor de stare, în concordan ță cu
obiectivele parametrizate în timp și spa țiu.
Toate acestea reclam ă existen ța unui sistem de informa ții care s ă reflecte complex
stările func ționale ale sistemului și să permit ă pe aceast ă bază deciden ților cunoa șterea și
implicit asigurarea condi țiilor de ac țiune.
Informa ția economic ă reprezint ă una din formele de baz ă ale informa ției în general,
iar pentru analiza economico-financiar ă constituie materia prim ă de baz ă deoarece analiza
25
se bazeaz ă pe informa ții și furnizeaz ă la rândul ei informa țiile necesare procesului
managerial.
Cele dou ă mari categorii de surse în baza c ărora se formeaz ă informa ția
economic ă la nivelul întreprinderii sunt:
a) Sursele interne , reprezentând informa țiile generate de procesele interne de
combinare și utilizare a factorilor produc ției.
Informa țiile interne reflect ă func țiunea propriu-zis ă a sistemului, st ările acestuia în
anumite momente, inclusiv ca st ări probabile (prognozate sau programate). Principalele
informa ții interne de natur ă financiar ă sunt furnizate de documentele de sintez ă: bilan țul
contabil, contul de profit și pierdere și anexele la bilan ț. Toate celelalte categorii de
informa ții privind produc ția, distribu ția, calitatea, cantitatea, costurile, utilizarea factorilor de
produc ție etc. sunt constituite în blocul informa țional intern al întreprinderii.
În cadrul acestui bloc, informa țiile pot fi grupate pe baza criteriului func țional în:
– informa ția care reflect ă performan țele economico-financiare, ca efect al exercit ării
atribu țiilor manageriale;
– informa ția care reflect ă stările de fapt ale performan țelor men ționate;
– informa ția normativ ă care reglementeaz ă diferite procese sub form ă de norme,
reguli etc.;
– informa ția de evaluare a elementelor patrimoniale.
b) Sursele exterioare întreprinderii ca sistem, care includ informa țiile privind
conjunctura pie ței interne și interna ționale, performan țele concuren ței, progresul tehnic în
respectiva ramur ă de activitate etc.
Informa țiile externe servesc întreprinderii în ceea ce prive ște orientarea activit ății
acesteia și în dimensionarea obiectivelor într-un anumit context concuren țial. Aceste
informa ții pot fi structurate astfel:
– dup ă natura lor, distingem urm ătoarele categorii de informa ții: științifice,
tehnologice și tehnice; economice și financiare; juridice; politice; de marketing; sociale și
sociologice etc.; – dup ă legalitatea lor
1), distingem informa ții legale (care pot fi deschise și respectiv
închise) și informa ții nelegale.
Speciali știi apreciaz ă că aproape 90% din informa ții sunt informa ții legale, iar dintre
acestea, 70% sunt informa ții deschise.
1) J. Villan, L’entreprise aux aquets, Paris, 1992, pg. 27-30.
26
Din categoria informa țiilor deschise fac parte cele furnizate de: reviste, cotidiene,
magazine, periodice; colocvii, conferin țe, congrese; saloane, expozi ții, târguri; centre de
documentare; brevete de inven ție; organisme furnizoare de documente de sintez ă.
Informa țiile închise sunt cele ob ținute prin: vizite, întâlniri, rela ții cu clien ții, furnizorii
și concuren ții; cump ărarea și analiza de e șantioane; re țeaua proprie a întreprinderii.
Pentru ca informa ția să fie valorificat ă eficient în procesul managerial, ea trebuie s ă
satisfac ă urm ătoarele cerin țe:
– utilitatea informa ției se verific ă prin modul în care aceasta serve ște conducerii în
procesul de cunoa ștere și reglare a func țiunii sistemelor;
– exactitatea informa țiilor reprezint ă cerin ța de baz ă privind reflectarea obiectiv ă și
corect ă a fenomenului analizat;
– profunzimea informa ției presupune reflectarea complex ă a rela țiilor cauz ă-efect în
contextul analizei fenomenelor economice contribuind astfel la cre șterea capacit ății de
cunoa ștere în procesul de analiz ă și de diagnostic și implicit pe aceast ă baz ă la
fundamentarea și eficien ța deciziilor;
– vârsta (vechimea) informa ției condi ționeaz ă operativitatea și calitatea deciziei
(pentru a ac ționa operativ în vederea regl ării func țiunii sistemului este necesar ă, uneori, o
informa ție zilnic ă, ca de exemplu, derularea contractelor pe pie țe și pe clien ți);
– valoarea informa ției se atest ă prin crearea condi țiilor pentru managementul
întreprinderii de a lua cele mai eficiente decizii privind func ționarea sistemului (obiectului)
condus;
– costul informa ției, reprezint ă elementul în func ție de care se stabile ște limita de
eficien ță a informa ției (exceptând informa țiile obligatorii solicitate pentru a
satisface cerin țele fiscalit ății, organizarea celorlalte categorii de informa ții
rămâne la latitudinea întreprinderii).
1.1.8. Tehnica organiz ării activit ății practice de analiz ă economico-financiar ă
Organizarea activit ății practice de analiz ă economico-financiar ă este dependent ă, în
principal, de subiectul și scopul urm ărit. În organigrama oric ărei întreprinderi exist ă un
compartiment distinct de “analiz ă” al c ărui obiect de activitate este circumscris unor
anumite probleme dar, f ără a viza ansamblul activit ății acesteia.
27
Având în vedere complexitatea activit ății de analiz ă economico-financiar ă, precum
și semnifica ția pe care o prezint ă în cadrul mecanismelor manageriale ale întreprinderii,
pot fi eviden țiate mai multe posibilit ăți de organizare și realizare practic ă a acesteia.
În principal, activitatea de analiz ă trebuie s ă se realizeze la nivelul fiec ărui
compartiment func țional din cadrul întreprinderii, pe problemele care intr ă în sfera de
competen ță a acestora și a c ăror solu ționare este considerat ă ca imperios necesar ă. În
contextul realit ăților concrete ale economiei de pia ță, este necesar ca la nivelul fiec ărui
compartiment s ă se dep ășeasc ă stadiul de “înregistrator al fenomenelor” și să devin ă cea
mai important ă verig ă în solu ționarea disfunc ționalit ăților și promovarea unei activit ăți
eficiente și benefice pentru societate.
Intensificarea competi ției interne și interna ționale ridic ă pentru fiecare întreprindere
în ansamblul s ău, cât și la nivelul fiec ărui compartiment func țional, o serie de probleme noi
legate de studierea și evaluarea mediului concuren țial. În acest sens, eficien ța actului
decizional este condi ționat ă, pe de o parte, de cunoa șterea operativ ă a realit ăților interne
privind modul cum s-a desf ășurat activitatea în perioadele anterioare, m ăsurile care au
fost adoptate, realizarea acestora și efectele pe care le-au generat, iar, pe de alt ă parte a
mediului economic în care î și desf ășoară activitatea întreprinderea.
În al doilea rând, la nivelul întreprinderii se efectueaz ă, prin intermediul
compartimentului financiar contabil, analiza pe baz ă de bilan ț care se prezint ă în Consiliul
de Administra ție și respectiv în Adunarea General ă a Ac ționarilor. Aceast ă analiz ă are, în
general, caracter de raportare în vederea desc ărcării gestiunii administratorilor.
La nivelul întreprinderii pot fi efectuate de c ătre organisme special create, analize
tematice sau de ansamblu având îns ă un caracter temporar, în func ție de scopul urm ărit
(de exemplu: promovarea unor noi produse; încheierea unor contracte de asociere sau
cooperare în vederea realiz ării anumitor produse; studierea concuren ței la anumite
produse pentru stabilirea strategiei viitoare; extinderea sau reducerea unor activit ăți etc.).
Trebuie men ționat faptul c ă analizele pot fi efectuate nu numai de c ătre anali ști din
cadrul întreprinderii, ci și de anali ști și respectiv firme specializate în domeniu din afara
acesteia. Sunt create astfel premisele obiectivit ății și caracterului independent al analizei
economico-financiare. Raportul dintre obiectivitate și subiectivitate în formularea
concluziilor este influen țat de un complex de factori, în care interesul material personal nu
trebuie neglijat. În al treilea rând, un alt sistem organiza țional care trebuie luat în considerare este
cel care se refer ă la analiza extern ă realizat ă de partenerii externi (b ănci, investitori
28
institu ționali, puterea public ă, furnizori, clien ți etc.). De remarcat c ă analizele externe au un
caracter temporar și sunt efectuate de c ătre firme specializate, ele fiind declan șate în
vederea solu ționării unor probleme specifice momentului sau care privesc activitatea
viitoare.
Analizele cu caracter permanent sunt efectuate de compartimentele func ționale sau
special constituite în acest scop.
1.2. Metodologia analizei economico-financiare
Întreprinderea privit ă ca sistem, permite reliefarea leg ăturilor dintre subsistemele
componente, rela țiile cauzale sau generale dintre elementele structurale, componente ale
întregului. Trebuie, de asemenea, subliniat c ă sistemul întreprindere are și o finalitate, iar
din acst punct de vedere, interac țiunile dintre elementele sale sunt concepute în func ție de
aceast ă finalitate.
Analizarea în ansamblu a activit ății întreprinderii, în func ție de natura performan țelor
economico-financiare, sau pe structuri organizatorice, presupune utilizarea unui complex
de metode, tehnici și procedee, respectiv a unei metodologii de analiz ă.
Metoda, reprezint ă un proces teoretico-abstract prin care se stabile ște calea ce
trebuie urmat ă privind modul de studiere al unui proces sau fenomen, în scopul ob ținerii
de informa ții asupra formei și con ținutului acestuia.
Analiza economico-financiar ă utilizeaz ă o serie de metode, tehnici și procedee
specifice sau împrumutate din domeniul altor științe menite s ă contribuie la realizarea
obiectului ei. În acest sens, se poate face o grupare a metodelor în func ție de cele dou ă
laturi fundamentale ale analizei și anume latura calitativ ă și respectiv, cea cantitativ ă.
1.2.1. Metode ale analizei calitative
Metodele analizei calitative se bazeaz ă în mare m ăsură pe abstrac ția științifică și au
ca obiect de baz ă stabilirea elementelor și rela țiilor lor structurale, a factorilor și cauzelor
care explic ă fenomenul, a rela țiilor de condi ționare dintre fiecare factor (element) și
fenomenul studiat, precum și dintre factorii (elementele) care ac ționeaz ă. Construirea
modelelor, proceselor și fenomenelor economice are la baz ă analiza calitativ ă.
29
Principalele metode calitative care formeaz ă metodologia de diagnosticare a
activit ății economico-financiare a întreprinderii, este format din: diviziunea și
descompunerea rezultatelor, gruparea și compara ția.
1.2.1.1. Diviziunea sau descompunerea rezultatelor
Rezultatele activit ății economico-financiare a întreprinderilor sunt reflectate cu
ajutorul unor indicatori care se divid și se descompun pentru a asigura profunzimea
studierii acestora, a constitui un suport concret al diagnozei fenomenelor petrecute în
activitatea întreprinderii, a se localiza rezultatele și cauzele lor în timp și spa țiu.
Diviziunea și descompunerea rezultatelor, precum și a abaterilor acestora sunt de
mai multe feluri și anume:
– diviziunea dup ă timpul de formare al rezultatelor , permite eviden țierea
abaterilor de la tendin ța general ă de desf ășurare în timp a fenomenului, de la ritmicitatea
proiectat ă pentru un anumit indicator (de exemplu, asigurarea cu materii prime și materiale
la intervale optime, realizarea produc ției și distribu ției pe decade, luni, trimestre etc.);
– diviziunea dup ă locul de formare al rezultatelor , decurge în mod necesar din
funcția analizei de semnalare a locurilor unde efectul ob ținut nu corespunde condi țiilor
create, unde exist ă posibilit ăți de îmbun ătățire a activit ății, unde se înregistreaz ă atât
rezultate bune cât și deficien țe (disfunc ționalit ăți). Practic, aceasta presupune necesitatea
stabilirii concrete a compartimentelor func ționale unde s-au înregistrat rezultate pozitive
sau negative și determinarea contribu ției pe care fiecare dintre acestea și-au adus-o la
modificarea general ă a rezultatului;
– diviziunea pe p ărți sau elemente componente , permite aprofundarea laturilor
esen țiale ale form ării și dezvolt ării fenomenelor economico-financiare. Aceast ă metod ă
constituie o condi ție preg ătitoare stabilirii leg ăturilor factorial-cauzale ce se reflect ă în
starea și mișcarea fenomenului.
1.2.1.2. Gruparea
În procesul de analiz ă a fenomenelor aceast ă metod ă are un rol deosebit și const ă
în separarea colectivit ății cercetate în categorii omogene de unit ăți, dup ă varia ția uneia
sau multe caracteristici. Alegerea caracteristicilor de grupare se face în func ție de scopul
cercet ării, de esen ța fenomenului studiat și presupune o analiz ă multilateral ă a acestuia.
Importan ța alegerii caracteristicii de grupare deriv ă din rolul pe care aceasta îl are
în separarea tipurilor calitative conturate în cadrul colectivit ății cercetate.
30
Criteriile dup ă care se alc ătuiesc grup ările difer ă dup ă conținut, form ă de exprimare
și varia ția caracteristicii de grupare.
1.2.1.3. Compara ția
Orice rezultat al activit ății întreprinderii se analizeaz ă și apreciaz ă prin prisma unui
criteriu de referin ță. Performan țele economico-financiare ale întreprinderii pot fi analizate și
apreciate, nu prin ele însele, ci în raport de o baz ă de compara ție, stabilind nivelurile,
propor țiile și ritmurile de dezvoltare ale acestora.
În cadrul oric ărei întreprinderi se utilizeaz ă mai multe categorii de compara ții:
– compara ții în timp , care se efectueaz ă între valoarea efectiv ă a fenomenului sau
informa ția de stare și valoarea de referin ță, considerat ă ca baz ă de compara ție, în diferite
momente ale evolu ției;
– compara ții în spa țiu, care pot fi efectuate între rezultatele centrelor de
responsabilitate din cadrul întreprinderii, precum și între rezultatele ob ținute de
întreprinderea analizat ă cu cele ale altor întreprinderi cu activitate similar ă;
– compara ții mixte , reprezentând acele compara ții care se bazeaz ă pe ambele
criterii (timp și spa țiu);
– compara ții în func ție de un nivel prestabilit (programe, norme, standarde,
valori de normalitate stabilite de institu ții specializate etc.);
– compara ții cu caracter special , care se realizeaz ă pe baza altor criterii decât
cele mai sus men ționate.
Cele mai frecvente compara ții de acest tip privesc determinarea eficien ței unor
măsuri sau solu ții tehnico-economice (compararea variantelor în vederea alegerii variantei
optime).
Condi ția esen țială care determin ă caracterul științific al compara ției, o constituie
asigurarea comparabilit ății datelor, atât din punct de vedere al omogenit ății con ținutului,
cât și al modului de exprimare într-un etalon unic care s ă fie determinat dup ă o
metodologie unitar ă.
1.2.2. Metode ale analizei cantitative
Metodele cantitative de analiz ă au rolul de a m ăsura contribu ția factorilor și
elementelor componente asupra modific ării fenomenului studiat.
31
Principalele metode ale analizei cantitative sunt: metoda balan țieră, metode
substitu țiilor în lan ț, metoda ratelor, metoda analizei regresionale, metoda scorurilor etc.
1.2.2.1. Metoda balan țieră
Metoda balan țieră sau metoda input-output este folosit ă în analiza economic ă în
situa ția în care între elementele fenomenului analizat exist ă rela ții de sum ă și/sau
diferen ță, ea dovedindu- și utilitatea în elaborarea programelor privind activitatea curent ă și
de perspectiv ă a întreprinderilor. Prin aplicarea metodei balan țiere se urm ărește
asigurarea unor propor ții, a unui echilibru între resursele și necesit ățile din diferite domenii
de activitate (de exemplu: balan ța consumurilor de materiale, balan ța for ței de munc ă,
balan ța veniturilor și cheltuielilor în accep țiunea prezent ă a contului de profit și pierdere
etc.).
Leg ăturile existente între elementele fenomenului analizat, permit eviden țierea
contribu ției pe care fiecare dintre acestea o au asupra modific ării fenomenului, explicând
astfel, în limitele date, cauzele respectivei modific ări.
Modelul de principiu care surprinde acest tip de rela ții este urm ătorul:
F = a + b – c
în care: F reprezint ă fenomenul analizat;
a, b, c – elementele care influen țează asupra fenomenului analizat.
Analiza oric ărui fenomen se poate face atât în m ărimi absolute, cât și în m ărimi
relative, cu ajutorul indicilor cu baz ă fixă, cu baz ă în lan ț sau prin intermediul ritmurilor
medii.
a) Analiza fenomenului în m ărimi absolute
Modificarea oric ărui fenomen ( ∆F), se stabile ște ca diferen ță între valoarea efectiv ă
sau informa ția de stare (F 1) și valoarea de referin ță a acestuia, considerat ă ca baz ă de
compara ție (F 0), astfel:
∆F = F 1 – F 0
M ăsurarea (cuantificarea) influen ței fiec ărui element asupra modific ării fenomenului
analizat, se stabile ște ca diferen ță între valoarea efectiv ă și valoarea de referin ță a
respectivului element, dar ținând cont de semnul algebric al elementului din modelul
fenomenului cercetat. Deci, modificarea fenomenului analizat fa ță de baza de compara ție, este rezultatul:
1. Influen ței modific ării elementului “a”:
∆
aFaa=−10
32
2. Influen ței modific ării elementului “b”:
∆aFbb=−10
3. Influen ței modific ării elementului “c”:
∆aFcc=− −()10
Suma influen ței elementelor explic ă sporul absolut (modificarea fenomenului
analizat):
∆∆∆∆aF
bF
cFF ++=
Aceast ă metod ă se utilizeaz ă frecvent în cazul analizei structurale a fenomenelor
economico-financiare.
b) Analiza fenomenului în m ărimi relative
Indicele unui fenomen (I F) se determin ă ca raport între valoarea efectiv ă și valoarea
de referin ță a acestuia, astfel:
IF
FF=1
0100
În mod similar se determin ă și indicii elementelor care concur ă la modificarea
fenomenului analizat, dup ă cum urmeaz ă:
ia
aa=10100 ; ib
bb=10100 ; ic
cc=10100
Modificarea în m ărime relativ ă a fenomenului analizat, se determin ă astfel:
∆IIFF=− 100
Aprofundarea analizei poate presupune și determinarea contribu ției în m ărime
relativ ă pe care modificarea fiec ărui element și-o aduce asupra sporului absolut
(modific ării fenomenului care constituie obiectul analizei), astfel:
1. Contribu ția modific ării elementului “a”:
%∆∆∆
aF a
F=
0100
2. Contribu ția modific ării elementului “b”:
%∆∆∆
bF b
F=
0100
3. Contribu ția modific ării elementului “c”:
%∆∆∆
cF c
F=
0100
33
1.2.2.2. Metoda substituirilor în lan ț
Aceast ă metod ă își are aplicabilitatea în procesul de analiz ă, atunci când între
factorii care determin ă mărimea unui fenomen exist ă rela ții de tip determinist care îmbrac ă
forma matematic ă de produs sau raport (propor ționalitate direct ă sau invers ă).
Substituirile în lan ț reprezint ă un procedeu tehnic de baz ă al metodei analizei
economice, care se aplic ă în anumite condi ții pentru m ăsurarea influen ței factorilor asupra
fenomenelor supuse cercet ării.
a) Utilizarea metodei substituirilor în lan ț când între factorii care influen țează
asupra unui fenomen sunt rela ții de produs.
În mod concret, leg ătura de condi ționare direct ă dintre factori și fenomenul analizat
îmbrac ă forma unei func ții de tipul:
Y = f (x)
Când într-o rela ție sunt trei factori, rezultatul reprezint ă o func ție de genul Y = f (x 1,
x2, x3) sau F = f (a, b, c). Analiza fenomenului (F) o putem efectua atât în m ărimi absolute,
cât și în m ărimi relative.
a1) Analiza fenomenului în m ărimi absolute.
Modificarea fenomenului analizat ( ∆F) se determin ă comparând valoarea efectiv ă a
acestuia (F 1) cu valoarea de referin ță (F0), astfel:
∆FFF=−10
în care:
Fa b c1 111=
Fa b c0 000=
sau:
∆Fa b c a b c=−() ( )111 000
În ceea ce prive ște m ăsurarea influen țelor factorilor asupra fenomenului cercetat
trebuie avute în vedere urm ătoarele principii:
• într-un model de analiz ă factorii se a șează în ordinea condi ționării
economice (se substituie mai întâi factorul cantitativ și apoi cel calitativ, iar în situa ția în
care analiza se efectueaz ă la nivelul fenomenelor agregate, ordinea în care se substituie
factorii este urm ătoarea: factorul cantitativ, de structur ă și calitativ);
• substituirile se fac succesiv, respectiv factor dup ă factor;
• un factor odat ă substituit, r ămâne ca atare în opera țiile ulterioare.
34
Luând în considerare principiile men ționate, m ăsurarea influen ței fiec ărui factor
asupra modific ării fenomenului analizat, îmbrac ă urm ătoarele forme de exprimare:
1. Influen ței modific ării factorului “a”:
∆aFabc abc a a bc=−= −() () ( )100 000 1 0 00
2. Influen ței modific ării factorului “b”:
∆bFabc abc a b b c=−= −() () ( )110 10 0 1 1 0 0
3. Influen ței modific ării factorului “c”:
∆cFabc abc ab c c=−= −() () ( )111 110 11 1 0
Și de aceast ă dată suma influen țelor factorilor explic ă sporul absolut ( ∆F):
∆∆∆∆aF
bF
cFF ++=
a2) Analiza fenomenului în m ărimi relative
Analiza fenomenului în m ărimi relative, pe baz ă de indici, permite generalizarea și
oferă baze certe pentru efectuarea de compara ții în timp și spa țiu.
Indicele fenomenului analizat (I F) se poate scrie potrivit rela ției:
Iii i
Fab n
n=−…
1001
în care: i a, ib, …, i n reprezint ă indicii factorilor care influen țează asupra fenomenului.
Deoarece în exemplul de fa ță sunt trei factori care influen țează asupra fenomenului,
indicele acestuia se prezint ă sub forma:
Iiii
Fabc=1002
Modificarea în m ărimi relative a fenomenului ( ∆IF) se poate scrie;
∆IIFF=− 100
Procedând la m ăsurarea în m ărimi relative a influen țelor celor trei factori, rezult ă:
1. Influen ței modific ării factorului “a”:
∆iaI
aFi=− 100
2. Influen ței modific ării factorului “b”:
∆ibI ab
aFiii=−100 sau iiab()−100
100
3. Influen ței modific ării factorului “c”:
∆icI abc ab Fiii ii=−100 100 sau ii iab c()−100
1002
35
b) Utilizarea metodei substitu țiilor în lan ț când între factori sunt rela ții de
raport.
Aplicarea metodei substitu țiilor în acest caz, îmbrac ă dou ă forme de prezentare în
funcție de locul unde este situat factorul cantitativ (la numitor sau la num ărător).
b1) Când factorul cantitativ “a” se afl ă la num ărător.
Vom nota: Fa
b11
1= și Fa
b00
0=
De unde rezult ă că modificarea fenomenului analizat ( ∆F) poate fi scris ă de
maniera:
∆FFF=−10 sau a
ba
b1
10
0−
M ăsurarea influen ței factorilor asupra modific ării fenomenului analizat se face pe
baza ra ționamentului:
1. Influen ței modific ării factorului “a”:
∆aFa
ba
b=−1
00
0
2. Influen ței modific ării factorului “b”:
∆bFa
ba
b=−1
11
0
Ceea ce în m ărimi relative, pe baz ă de indici, înseamn ă:
IF
FF=1
0100, iar ∆IIFF=− 100
din care, datorit ă:
1. Influen ței modific ării factorului “a”
∆iaI
aFi=− 100
2. Influen ței modific ării factorului “b”
) 100( 100b
ba
a
ba I
ib iiiiii
F− =−=∆
b2) Când factorul cantitativ “b” se afl ă la numitor.
Se respect ă și în acest caz nota țiile precum și modul de determinare a modific ării
fenomenului analizat de la pct. “b’”, îns ă în ceea ce prive ște m ăsurarea influen ței factorilor,
se procedeaz ă dup ă cum urmeaz ă:
1. Influen ței modific ării factorului “b”:
36
∆bFa
ba
b=−0
10
0
2. Influen ței modific ării factorului “a”:
∆aFa
ba
b=−1
10
1
În m ărimi relative, modificarea fenomenului analizat se explic ă prin:
1. Influen ței modific ării factorului “b”:
∆ibI
bF
i=/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8−100100 100
2. Influen ței modific ării factorului “a”:
∆iaI a
bbFi
ii=/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8−/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8 100100100
1.2.2.3. Metoda ratelor
Ratele reprezint ă un raport între dou ă mărimi comparabile din punct de vedere
logico-economic. Dincolo de forma matematic ă de exprimare, ratele au o înc ărcătură
informa țional ă și o semnifica ție deosebit ă în teoria și practica economic ă. Ele reprezint ă
instrumente redutabile de analiz ă utilizate pentru cunoa șterea anumitor fenomene
economice și financiare, din punct de vedere istoric sau previzional, precum și a
elementelor și factorilor care le determin ă.
Pentru toate categoriile de analiz ă economic ă și financiar ă (post-factum, curent ă,
previzional ă, static ă, dinamic ă, cantitativ ă, calitativ ă, micro și macroeconomic ă etc.), ratele
constituie corela ții de eficien ță economic ă, fie a activit ății, fie a structurilor. În analiza
diagnostic se recomand ă a se construi un “tablou de bord” care s ă con țină un set de rate
pertinente în raport cu obiectivele procesului decizional.
Metoda ratelor constituie un instrument opera țional în procesul de analiz ă și
evaluare intern ă a întreprinderii, servind totodat ă și scopului analizei financiare externe.
De și în teorie se utilizeaz ă un num ăr mare de rate, în practic ă, fiecare întreprindere
utilizeaz ă o gam ă relativ restrâns ă care reflect ă mai bine realizarea intereselor sale
economice și financiare. Analiza financiar ă pe baza ratelor este un perimetru în care mai
mult nu înseamn ă neap ărat mai bine, deoarece utilizarea unui num ăr mai mare de rate nu
determin ă implicit o cre ștere a relevan ței analizei.
În diagnosticul economico-financiar al întreprinderii pot fi utilizate urm ătoarele
categorii opera ționale de rate ale poten țialului și echilibrului financiar:
37
• ratele de lichiditate și solvabilitate, exprim ă capacitatea întreprinderii de a- și
onora obliga țiile de plat ă pe termen scurt, cu o perioad ă de maturitate mic ă;
• ratele de echilibru financiar eviden țiază anumite propor ționalit ăți care se stabilesc
în cadrul și între diferite fluxuri financiare;
• ratele de gestiune, m ăsoar ă eficien ța cu care întreprinderea î și utilizeaz ă activele
de care dispune;
• ratele privind managementul datoriei, explic ă î n c e m ăsură întreprinderea este
finan țată prin credite;
• ratele de rentabilitate, m ăsoar ă eficacitatea echipei manageriale, a șa cum rezult ă
ea din veniturile ob ținute și din rentabilitatea investi țiilor.
Exist ă o gam ă foarte larg ă de utilizatori ai informa țiilor oferite de analiza pe baza
ratelor financiare în general și de profilul financiar al ramurii de activitate în special.
Existen ța acestor “radiografii financiare” poate fi considerat ă cel pu țin la fel de important ă
în diagnosticul economico-financiar al întreprinderii, ca și analizele și radiografiile din
domeniul medical.
Cu toate c ă analiza ratelor financiare ofer ă informa ții utile asupra condi țiilor
financiare și opera ționale dintr-o întreprindere, exist ă, totu și, probleme inerente și limite ale
analizei pe baza acestora, care trebuie luate în considerare cu toat ă aten ția.
1.2.2.4. Metoda analizei regresionale (corela ției)
Aceast ă metod ă se folose ște în cazul rela țiilor de tip stocastic dintre fenomenul
analizat și factorii care influen țează asupra acestuia.
Caracterul practic al acestei metode, justific ă utilitatea sa atât în analiza post-
factum, cât și în analizele previzionale, cu scopul declarat de a extrapola tendin țele de
evolu ție ale unor fenomene economice în viitor.
Folosirea metodei corela ției în analiza economic ă, presupune parcurgerea
următoarelor etape:
a) Identificarea leg ăturilor de cauzalitate dintre fenomenul supus analizei “y” și
factorii care influen țează asupra acestuia (x
1, x2, …, x n);
b) cunoa șterea leg ăturilor de cauzalitate dintre fenomen și factorii de influen ță și
alegerea pe aceast ă baz ă a ecua ției de regresie care s ă exprime fidel corela ția existent ă
între ace știa.
38
În func ție de num ărul factorilor de influen ță sau al variabilelor luate în calcul,
corela ția poate fi simpl ă (unifactorial ă sau bidimensional ă) sau multipl ă (multifactorial ă sau
multidimensional ă).
Dac ă luăm în considerare sensul leg ăturii dintre fenomenul analizat (variabila
dependent ă) și factorii care influen țează asupra acestuia (variabilele independente),
corela ția poate fi direct ă sau invers ă, dup ă cum modificarea variabilei independente
determin ă o modificare în acela și sens sau de sens contrar a variabilei dependente.
Dup ă natura sau forma leg ăturii dintre fenomen și factorii care influen țează,
apreciat ă în func ție de alura graficului construit pe baza datelor empirice, corela ția poate fi
liniar ă sau neliniar ă.
În practic ă se utilizeaz ă urm ătoarele ecua ții de regresie de tip:
• liniar , exprimate prin func ția: y = a + bx
în care:
y reprezint ă valoarea variabilei dependente;
x – variabila independent ă;
a, b- parametrii ecua ției de regresie (au caracter de m ărimi medii) și arat ă la ce
nivel ar fi ajuns variabila dependent ă, dac ă toți factorii ar fi avut o ac țiune constant ă;
Sistemul de ecua ții normale care st ă la baza determin ării celor doi parametrii a și b
este urm ătorul:
yn a b x
xy a x b x=+
=+/Gad
/Gae/Gb0
/Gaf/Gb0/Ga6 /Ga6
/Ga6/Ga6/Ga62
2
Pentru rezolvarea acestui sistem de ecua ții și calcularea parametrilor “a” și “b”, se
poate utiliza metoda determinan ților ob ținându-se:
()ayx x yx
nx x=−
−/Ga6/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga62
22
()bnx y xy
nx x=−
−/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga622
Dup ă determinarea parametrilor “a” și “b” și rezolvarea sistemului de ecua ții
normale, pot fi calculate valorile teoretice ale variabilei dependente “y” pentru fiecare
valoare concret ă a factorului “x”, ceilal ți factori fiind considera ți constan ți. Pe baza valorilor
teoretice ale ecua ției de regresie se pot face aprecieri cu privire la modificarea și tendin ța
evolu ției fenomenului analizat sub influen ța varia ției factorului determinant, precum și în
39
legătură cu existen ța și direc ția corela ției dintre cele dou ă variabile studiate (în func ție de
mărimea și sensul coeficientului de regresie).
• parabolic , exprimat prin func ția: y = a + bx + cx2
în care:
a și b reprezint ă parametrii ecua ției care au aceea și semnifica ție ca și în cazul
funcției liniare;
c – coeficientul de regresie care determin ă inflexiunea curbei.
Pentru calcularea parametrilor a, b și c se utilizeaz ă metoda celor mai mici p ătrate,
care implic ă rezolvarea sistemului:
ya n b xc x
yx a x b x c x
yx a x b x c x/Ga6/Ga6 /Ga6
/Ga6/Ga6 /Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6 /Ga6 /Ga6=+ +
=+ +
=++/Gad
/Gae/Gb0
/Gaf/Gb02
23
22 3 4
pe baza c ăruia rezult ă urm ătoarele rela ții:
()axy xx y
nx x=−
−/Ga6/Ga6/Ga6 /Ga6
/Ga6/Ga642 2
422
bya nc x
x=−−/Ga6 /Ga6
/Ga62
()cnx y x y
nx x=−
−/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga622
422
• hiperbolic , exprimate prin func ția: yab
x=+ , ceea ce presupune rezolvarea
următorului sistem de ecua ții normale:
yn a bx
x
yaxbx/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6/Ga6=+
=+/Gad
/Gae/Gb0
/Gaf/Gb0/Gb01
11
2
• exponen țial, exprimat prin func ția: y = a + bx
În toate cazurile, rezolvarea func țiilor neliniare se bazeaz ă pe metoda celor mai mici
pătrate, folosindu-se o metodologie asem ănătoare ca în cazul func ției liniare.
Pentru determinarea intensit ății leg ăturii dintre variabila independent ă ca factor de
influen ță și caracteristica rezultativ ă (variabila dependent ă), este necesar s ă se calculeze
coeficientul de corela ție pe baza formulei:
40
() ()rnx y xy
nx x ny yy=−
−−/Ga6/Ga6 /Ga6
/Ga6/Ga6 /Ga6/Ga622 2 2
Utilizarea în procesul de analiz ă a metodei corela ției vizeaz ă cu prec ădere
elaborarea prognozelor privind dezvoltarea fenomenelor. Cu ajutorul corela ției se pot
exprima, sub forma indicatorilor sintetici, nu numai intensitatea și direc ția leg ăturii, dar și
gradul de influen ță a diferi ților factori.
Aplicarea corela ției în cercetarea fenomenelor economice nu este o opera ție
simpl ă, experien ța eviden țiind o complexitate de probleme, care privesc baza teoretic ă,
premisele calculelor de corela ție, limitele de cunoa ștere, semnifica ția indicatorilor de
corela ție. Eficien ța aplic ării metodei corela ției depinde de rezolvarea problemelor
men ționate, ceea ce solicit ă cunoa șterea temeinic ă a fenomenelor și proceselor studiate,
precum și a bazelor matematice și logice ale corela ției.
1.2.2.5. Metoda scorurilor (scoring)
Metoda scorurilor este o tehnic ă de analiz ă discriminant ă. Acest demers al analizei
financiare exist ă de câteva decenii și beneficiaz ă de un interes deosebit din partea
teoreticienilor și practicienilor, gra ție studiilor efectuate de diverse organisme.
În literatura de specialitate, primele func ții scor au fost elaborate de economistul
american Altman în anul 1968 și de economi știi francezi Connan și Holder în anul 1978.
Inclus ă de teoreticieni în “aplica țiile profesionale ale analizei financiare”1) sau de
practicieni în “alte metode de analiz ă financiar ă”2), analiza discriminant ă poate fi apreciat ă
ca o metod ă care apar ține etapei de maturizare a analizei economico-financiare ca
disciplin ă științifică.
Prefa țată de “institu ționalizarea” prezent ării indicatorilor economico-financiari pe
ramuri de activitate (Dun & Bradstreet, reprezint ă prima banc ă de indicatori din lume care
a fost înfiin țată în anul 1931 în S.U.A.), func ția scor permite aprecierea vulnerabilit ății unei
întreprinderi.
Scorul constituie o metod ă de diagnostic extern care const ă în m ăsurarea și
interpretarea riscului la care se expune investitorul (creditorul întreprinderii), dar și
întreprinderea ca sistem în activitatea viitoare. Func ția scor se înscrie în interven ția
preventiv ă, având caracterul unui instrument de previziune și se bazeaz ă pe elaborarea
1) Cohen E., Sauriel A., Analyse financiere-Outils et applications , Ed. Economica, Paris, 1990.
2) Barbier A., Proutat J., Traite practique de l’analyse financiere a l’usage des banques, La revue banque, Paris, 1990.
41
unei judec ăți de valoare combinând liniar un grup de rate financiare (sau variabile)
semnificative.
Din perspectiva aplicabilit ății metodei, forma general ă pe care o îmbrac ă func ția
scor (Z) este:
Z = ax 1 + bx 2 + … + zx n
în care: x
1 , …, x n reprezint ă ratele implicate în calcul;
a, b, …, z reprezint ă coeficien ți de ponderare (de semnifica ție) ai fiec ărei rate.
Indicatorii financiari inclu și în modelele de previzionare a falimentului con țin
aproape toate ratele financiare relevante. Ele deriv ă din conceptele de venituri, cheltuieli,
active, datorii, cash-flow și sunt construite pe baza contului de rezultate, a situa ției
patrimoniului și a tabloului de cash-flow.
În prezent, dintre func țiile scor utilizate se eviden țiază, ca fiind mai elaborat ă,
metoda Centralei Bilan țurilor din Banca Fran ței. Obiectivul esen țial al acestei metode îl
constituie stabilirea unei sinteze a principalelor aspecte ale capacit ății unei întreprinderi de
a face fa ță falimentului prin utilizarea unei combina ții de rate. Sistemului îi este asociat ă o
probabilitate de faliment, de normalitate sau de risc, aceasta neavând un caracter
determinist. El indic ă numai faptul c ă întreprinderea apar ține unei anumite grupe din cele
trei precizate, cu un anumit grad de siguran ță, prin analogie cu alt ă categorie de
întreprinderi. Func ția elaborat ă de Banca Fran ței ia în considerare o “baterie” de rate care se
refer ă la structura financiar ă, dinamica activit ății, rezultatul financiar și gestiunea curent ă,
având aplicabilitate în cazul firmelor industriale pl ătitoare de impozit pe profit care au cca.
500 salaria ți.
Numero și practicieni (bancheri, asiguratori, anali ști financiari) au cercetat și
dezvoltat și alte func ții decât cea elaborat ă de Banca Fran ței, îns ă informa țiile de care au
beneficiat nu le-au permis, în toate cazurile, s ă respecte în totalitate condi țiile de aplicare
ale acestei metode.
1.2.2.6. Metoda cercet ărilor opera ționale
Perfec ționarea continu ă a activit ății unei întreprinderi, necesit ă luarea în
considerare a unui num ăr mare de factori în momentul adopt ării deciziilor.
Procesul de conducere are un caracter continuu și cuprinde toate laturile și
momentele activit ății umane. Conducerea poate fi definit ă, în sens larg, ca fiind un proces
42
de prelucrare a informa ției și de adoptare a celei mai bune decizii în vederea realiz ării unui
anumit scop.
În cadrul acestui proces utilizarea metodelor matematice și a tehnicii electronice de
calcul î și găsesc o aplicabilitate efectiv ă în studierea proceselor care au un obiectiv precis,
urmărind ob ținerea unor efecte optime cu minimum de cheltuial ă.
Cercetarea opera țional ă reprezint ă unul din capitolele matematice, care cuprinde
totalitatea metodelor științifice de analiz ă cantitativ ă a celor mai variate activit ăți umane
care au un scop bine determinat. Rezultatul final al unei astfel de analize se prezint ă sub
forma unei recomand ări cu caracter practic pentru conducerea întreprinderii care se refer ă
la anumite obiective concrete și la o anumit ă perioad ă de timp real ă.
Varietatea problemelor studiate prin metodele cercet ării opera ționale este tot atât
de mare ca și cea a activit ăților societ ății umane, care pot fi grupate, astfel:
– probleme de alocare, care pot fi rezolvate cu ajutorul program ării liniare
(optimizarea produc ției și organizarea optim ă a transporturilor);
– programarea activit ăților complexe, care presupune alegerea din ansamblul
programelor posibile a acelora care optimizeaz ă durata, costul sau pe amândou ă.
Procedeele sunt cunoscute sub denumirea general ă de metoda drumului critic (Pert,
Pergo, Pert/cost);
– probleme de a șteptare care vizeaz ă minimizarea costurilor aferente atât a șteptării
consumatorilor cât și timpului neutilizat al sta țiilor de servire, probleme care se rezolv ă
potrivit “teoriei firelor de a șteptare”;
– decizii secven țiale asupra unor sisteme a c ăror evolu ție în timp este supus ă unor
transform ări care necesit ă o succesiune de decizii. Prin elaborarea unei succesiuni de
decizii optime se realizeaz ă programarea dinamic ă utilizat ă, în mod frecvent, în controlul
stocurilor reînnoite.
Utilizarea acestor tehnici în analiza activit ății economice a întreprinderilor î și
dovede ște actualitatea și importan ța prin aceea c ă permite stabilirea efectului optim al
acțiunii mai multor factori, între care exist ă legături func ționale, asupra unui rezultat.
43
Stabilirea obiectivelor întreprinderii în domeniul activit ății de produc ție și
comercializare constituie un act decizional privind politicile sale de afaceri. Sistemul întreprindere este unul deschis, iar realizarea obiectivelor sale presupune
un schimb permanent de resurse cu mediul ambiant, care se desf ășoară dup ă modelul
“intrare-transformare-ie șire”.
M ărimile de intrare în sistem exprim ă cantitatea și calitatea materiilor prime,
materialelor, energiei, combustibilului, for ței de munc ă, echipamentelor tehnice,
informa țiilor, mijloacelor financiare etc. supuse transform ării în scopul ob ținerii m ărimilor
de ie șire din sistem sub forma produselor, serviciilor prestate și lucr ărilor executate
destinate satisfacerii unor nevoi sociale.
Pentru a- și dovedi viabilitatea, sistemul întreprindere trebuie s ă-și sporeasc ă
posibilitatea de adaptare și stabilitate prin perfec ționarea parametrilor de func ționare, a
structurii și comportamentului s ău. Afirma ția este cu atât mai viabil ă cu cât în economiile
de pia ță cele mai multe întreprinderi î și desf ășoară activitatea în condi ții de risc și
incertitudine.
2.1. Analiza situa ției generale a activit ății de produc ție si comercializare,
pe baza indicatorilor valorici
2.1.1. Sistemul indicatorilor valorici utiliza ți pentru caracterizarea activit ății de
produc ție și comercializare
Teoria și practica economic ă recomand ă utilizarea unui sistem de indicatori valorici
a căror putere cognitiv ă permite sesizarea și comensurarea unor aspecte definitorii privind
aprecierea dimensiunilor activit ății întreprinderii, evaluarea rezultatelor și performan țelor
sale comerciale. ANALIZA ACTIVITÃ ȚII DE PRODUC ȚIE
ȘI COMERCIALIZARE CAPITOLUL 2
44
Pentru a în țelege utilitatea folosirii sistemului de indicatori valorici meni ți a
dimensiona activitatea de produc ție și comercializare, trebuie cunoscut con ținutul fiec ărui
indicator în parte.
a) Cifra de afaceri (CA)
Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza c ăruia se apreciaz ă volumul
activit ății întreprinderii. În termeni concre ți, ea face parte din categoria indicatorilor de
rezultate economico-financiare, contribuind la diagnosticarea și evaluarea economic ă a
întreprinderii, la estimarea eficien ței managementului practicat.
b) Produc ția ob ținută destinat ă livrării (Qf)
Indicatorul produc ția ob ținută destinat ă livrării reprezint ă rezultatul direct și util al
activit ății industriale productive, exprimând valoarea produselor fabricate, lucr ărilor
executate și serviciilor prestate în cursul unei perioade de timp și care urmeaz ă a fi
vândute (livrate, respectiv valorificate) în afara întreprinderii.
Pentru stabilirea produc ției marf ă fabricate se utilizeaz ă informa țiile din
contabilitatea de gestiune a întreprinderii, respectiv rulajele debitoare ale conturilor 345
“Produse finite” și 341 “Semifabricate” și rulajele creditoare ale conturilor 704 “Venituri din
lucrări executate și servicii prestate”, 705 “Venituri din studii și cercet ări” și 708 “Venituri
din activit ăți diverse”.
Produc ția ob ținută destinat ă livrării (marf ă sau vandabil ă) se poate determina pe
baza urm ătoarei rela ții1):
Qf = Vpf + Vle + Vsp
Vpf = Qv + (Sf – Si)
în care:
Qf reprezint ă produc ția ob ținută destinat ă livrării;
Vpf – valoarea produselor fabricate (produse finite, semifabricate destinate livr ării și
produse reziduale);
Vle – valoarea lucr ărilor executate;
Vsp – valoarea serviciilor prestate;
(Sf – Si) sau ∆Qs – stocurile de produse la sfâr șitul și respectiv la începutul
perioadei sau varia ția produc ției stocate.
De și, nu se reg ăsește printre indicatorii din contul de profit și pierdere și nici printre
cei ai tabloului soldurilor intermediare de gestiune, produc ția ob ținută destinat ă livrării este
totuși un indicator util pentru estimarea rezultatului poten țial al exploat ării (profit sau
45
pierdere), deoarece ofer ă o mai bun ă corelare cu indicatorii de efort în vederea calcul ării
eficien ței activit ății întreprinderii.
c) Produc ția exerci țiului sau produc ția global ă (Qe)
Indicatorul în cauz ă reflect ă volumul total al activit ății productive desf ășurată de
către firm ă pe perioada unui exerci țiu financiar.
Indicatorul “produc ția exerci țiului”, sau “produc ția global ă”, își dovede ște
necesitatea și utilitatea, în principal, în analiza activit ății întreprinderilor cu ciclu lung de
fabrica ție unde produc ția neterminat ă are un volum însemnat, iar finalizarea produselor se
realizeaz ă dup ă o lung ă perioad ă de timp.
Produc ția exerci țiului este format ă din produc ția vândut ă (sau cifra de afaceri
exprimat ă în pre țuri de vânzare, exclusiv T.V.A.), varia ția produc ției stocate
(creșterea/descre șterea produc ției stocate, în care se includ stocurile de produse finite,
semifabricate, produc ție neterminat ă etc) și produc ția imobilizat ă (respectiv, costul
imobiliz ărilor corporale și necorporale realizate în regie proprie), astfel:
Qe = Qv + ∆Qs + Qi
în care:
Qv reprezint ă produc ția vândut ă;
∆Qs – varia ția produc ției stocate;
Qi – produc ția imobilizat ă.
Ultimele dou ă elemente componente ale produc ției exerci țiului sunt evaluate în
costuri de produc ție, potrivit cerin țelor principiului pruden ței, ceea ce creaz ă un important
neajuns care afecteaz ă comparabilitatea datelor, dat fiind faptul c ă produc ția vândut ă,
respectiv cifra de afaceri este exprimat ă în pre țuri de vânzare, exclusiv T.V.A.. Înl ăturarea
acestui inconvenient, s-ar putea realiza prin evaluarea tuturor elementelor în costuri standard sau prestabilite.
Orice modificare a elementelor componente concur ă la modificarea produc ției
exerci țiului, atât din punct de vedere structural cât și din punct de vedere al dinamicii.
d) Valoarea ad ăugat ă (VA) reprezint ă surplusul de încas ări peste valoarea
consumurilor provenind de la ter ți, respectiv bog ăția creat ă prin valorificarea resurselor
tehnice, umane și financiare ale întreprinderii.
În ceea ce prive ște produc ția de bunuri sau servicii, valoarea ad ăugat ă permite
aprecierea structurii și metodele de produc ție ale întreprinderii prin intermediul gradului de
1) Vasile Robu, Analiza eficien ței utiliz ării capitalului societ ăților comerciale industriale, Tipografia & Editura
Secorex, Bucure ști 1998, pg. 67.
46
integrare (ca raport între valoarea ad ăugat ă și produc ția corespunz ătoare sau cifra de
afaceri), precum și dezvoltarea sau regresul activit ății întreprinderii.
În analiza diagnostic, valoarea ad ăugat ă prezint ă importan ță, pe de o parte, ca
indicator de performan ță economico-financiar ă a întreprinderii, iar pe de alt ă parte ca
indicator în sistemul fiscalit ății.
Sintetic, valoarea ad ăugat ă se determin ă prin deducerea din produc ția ob ținută
(global ă sau a exerci țiului, exclusiv subven ții de exploatare), a consumurilor intermediare
(totalul consumurilor de bunuri și servicii furnizate de ter ți).
e) Valoarea ad ăugat ă netă (Van), exprim ă valoarea nou creat ă într-o perioad ă de
timp și se determin ă deducând din valoarea ad ăugat ă cheltuielile cu amortizarea.
2.1.2. Analiza dinamicii activit ății pe baza indicatorilor valorici
Analiza dinamicii indicatoilor valorici permite sesizarea modului de fundamentare a
programelor de produc ție și comercializare, precum și stabilirea gradului de realizare a
acestora, comparativ cu nivelurile programate sau cu realiz ările perioadelor anterioare. Pe
aceast ă baz ă, se stabilesc cauzele abaterilor, precum și măsurile care se impun pentru
corectarea situa țiilor nefavorabile.
Sub aspect teoretic, poate fi admis ă egalitatea dintre to ți indicatorii valorici
prezenta ți în tabelul de mai sus, ceea ce semnific ă faptul c ă față de o baz ă de compara ție
se men țin acelea și propor ționalit ăți între elementele care diferen țiază respectivii indicatori.
Însă, o astfel de situa ție nu poate fi întâlnit ă și nici nu este de dorit, deoarece de la o
perioad ă la alta între elementele care diferen țiază indicatorii valorici intervin atât schimb ări
cantitative cât și calitative.
Sub aspectul normalit ății, pot fi întâlnite urm ătoarele situa ții:
a) IICA Qf≥
Egalitatea dintre indicele cifrei de afaceri (CAI) și indicele produc ției ob ținute
destinat ă livrării (QfI), semnific ă men ținerea ponderii imobiliz ărilor în stocuri de produse
finite, manifestându-se îns ă pregnant tendin ța de reducere a ponderii imobiliz ărilor în
stocuri de produse finite, sininim ă cu cre șterea gradului de valorificare a produc ției
obținute.
b) IIQf Qe>
47
Creșterea mai rapid ă a produc ției ob ținute destinat ă livrării fa ță de cre șterea
produc ției exerci țiului, reflect ă o situa ție pozitiv ă, respectiv reducerea stocurilor de
produc ție neterminat ă și a consumului intern, dar pân ă la limitele care s ă nu afecteze
desfășurarea normal ă a activit ății de produc ție. O astfel de situa ție este specific ă firmelor
care nu prelucreaz ă materia prim ă a clien ților.
c) IIVA Qe>
Inegalitatea dintre indicele valorii ad ăugate și indicele produc ției exerci țiului, reflect ă
reducerea ponderii consumurilor provenite de la ter ți în volumul total al activit ății realizate
de întreprindere pe seama cheltuielilor cu materialele. Practic, situa ția în cauz ă denot ă
creșterea gradului de valorificare a resurselor materiale.
d) IIVAn VA≠ , ceea ce reflect ă varia ția cheltuielilor cu amortizarea.
În dinamic ă, situa ția indicatorilor valorici este prezentat ă în tabelul nr. 2. 1.
Tabelul nr. 2.1.
Evolu ția în dinamic ă a indicatorilor valorici
– mii lei –
Nr. Indicatori Realiz ări An curent Indici (%)
crt. an baz ă Programat Realizat (3/2) 100 (4/2) 100 (4/3) 100
0 1 2 3 4 5 6 7
1. Cifra de afaceri 6.400 8.000 9.632 125 140 120,4
2. Produc ția marf ă fabricat ă
(destinat ă vânz ării)
6.800
7.820
9.892,3
115
142 126,5
3. Produc ția exerci țiului 7.250 8. 120 10.596,6 112 150 130,5
4. Valoarea ad ăugat ă 4. 120 5.356 6.695 130 145 125
5. Valoarea ad ăugat ă netă 3.850 4.85 1 5.82 1,2 126 142,5 120
Comparativ cu perioada precedent ă, firma și-a propus o sporire a valorii tuturor
indicatorilor, ceea ce în condi ții normale de evolu ție a pre țurilor presupune o dinamizare a
activit ății de produc ție și comercializare. S-a urm ărit, în fapt, reducerea produc ției stocate,
diminuarea imobiliz ărilor în produc ția neterminat ă, sc ăderea ponderii cheltuielilor
materiale, precum și a cheltuielilor cu materialele, cu repercursiuni directe asupra
costurilor și rezultatelor financiare.
Prin nivelurile realizate ale indicatorilor valorici se constat ă dep ășirea obiectivelor
programate, ceea ce înseamn ă că în activitatea pe care a desf ășurat-o întreprinderea a
mobilizat rezerve peste cele prev ăzute.
Totu și, s-au înregistrat unele aspecte care atest ă neîncadrarea în nivelul propor țiilor
stabilite prin program. Astfel, de și s-a prev ăzut o reducere a ponderii imobiliz ărilor în
stocuri de produse finite, în fapt acestea au crescut, ceea ce semnific ă o sc ădere a
gradului de valorificare a produc ției fabricate.
48
Analiza poate fi aprofundat ă, în func ție de cauzele care au condus la înregistrarea
acestei situa ții (produc ția fabricat ă suplimentar nu a avut desfacerea asigurat ă, crearea
unor stocuri de produse finite și valorificarea ulterioar ă a acestora î ăn condi ții de pre ț
favorabile etc.). Situa ții similare celei prezentate s-au înregistrat și în ceea ce prive ște
ceilal ți indicatori valorici.
Activitatea desf ășurată de înterprindere reflect ă o nerespectare a obiectivelor
propuse. Din punct de vedere economic, aceast ă situa ție poate fi caracterizat ă ca fiind
nefavorabil ă, deoarece s-a acordat prioritate indicatorilor care nu sesizeaz ă aspectele
calitative ale activit ății.
Reducerea stocurilor de produc ție neterminat ă pân ă la limitele desf ășurării normale
ale activit ății de produc ție, a cheltuielilor cu materii prime și materiale etc. în condi țiile
respect ării calit ății produselor finite, creeaz ă premisele ca produc ția ob ținută să aibă
desfacerea asigurat ă și pe aceast ă bază rezultatele financiare s ă fie favorabile.
2.1.3. Analiza raportului static și dinamic dintre indicatorii valorici
Diagnosticarea activit ății economico-financiare a întreprinderii, presupune utilizarea
unor metode și procedee de baz ă ale analizei, precum și a unora complementare
acesteia. Coroborat necesit ăților concrete ale analiazei, în general, și ale diagnostic ării, în
special, se utilizeaz ă raportul static și raportul dinamic cu scopul de a servi în vederea
construirii modelelor multiplicative de analiz ă.
a) Analiza raportului static dintre indicatorii valorici permite caracterizarea
evolu ției elementelor care-i diferen țiază. Raportul static se determin ă p e b a z a m ărimilor
absolute ale indicatorilor valorici.
Principalele rapoarte statice care pot fi construite pe baza indicatorilor valorici
men ționați sunt:
• Raportul dintre cifra de afaceri (CA) și produc ția ob ținută destinat ă livrării
(Qf), reflect ă modificarea stocurilor de produse finite și a altor venituri (exclusiv cele
financiare și cele excep ționale).
CA
Qf≥
<1
• Raportul dintre produc ția ob ținută destinat ă livr ării (Qf) și produc ția
exerci țiului (Qe), reflect ă evolu ția stocurilor de produc ție neterminat ă, precum și a
49
consumului intern (imobiliz ări în stocuri de produc ție neterminat ă, materii prime, materiale
etc.).
1
<≥QeQf
• Raportul dintre valoarea ad ăugat ă (VA) și produc ția exerci țiului (Qe),
eviden țiayă modificarea ponderii cheltuielilor cu materialele, sau a cheltuielilor materiale
(în cazul valorii ad ăugate nete).
1
<≥QeVA
Utilizând datele din tabelul nr. 2. 1., evolu ția rapoartelor statice mai sus men ționate
este prezentat ă în tabelul nr. 2.2.
Tabelul nr. 2.2.
Situa ția raportului static dintre indicatorii valorici
Nr. Indicatori Realiz ări An curent
crt. an baz ă Programat Realizat
1. Cifra de afaceri/Produc ția marf ă 0,94 1 1,023 0,974
2. Produc ția marf ă/Produc ția exerci țiului 0,938 0,963 0,934
3. Valoarea ad ăugat ă/Produc ția exerci țiului 0,568 0,659 0,632
4. Valoarea ad ăugat ă netă/Produc ția exerci țiului 0,53 1 0,597 0,549
Prin programul de activitate, comparativ cu perioada precedent ă s-a estimat o
creștere a valorii rapoartelor dintre indicatorii valorici ca urmare a modific ărilor pozitive ale
elementelor care-i diferen țiază. Valorile realizate s-au situat sub nivelul programat, ceea
ce reflect ă faptul c ă elementele respective au înregistrat o alt ă evolu ție.
b) Raportului dinamic se stabile ște pe baza indicilor indicatorilor valorici (cu baz ă
fixă) și caracterizeaz ă evolu ția acestora fa ță de o anumit ă baz ă de compara ție (de regul ă,
perioada precedent ă).
Principalele rapoarte dinamice sunt:
• Raportul dintre indicele cifrei de afaceri ()CAI și indicele produc ției ob ținute
destinat ă livrării ()QfI, reflect ă rela ția dintre ritmul livr ărilor și ritmul fabrica ției.
1
<≥
QfCA
II
• Raportul dintre indicele produc ției ob ținute destinat ă livrării ()QfI și indicele
produc ției exerci țiului ()QeI, reflect ă legătura dintre ritmul finaliz ării produc ției și ritmul
volumului total de activitate.
50
I
IQf
Qe≥
<1
• Raportul dintre indicele valorii ad ăugate ()VAI și indicele produc ției
exerci țiului ()QeI, reflect ă cre șterea sau sc ăderea gradului de valorificare a resurselor
materiale (consumurilor provenite de la ter ți).
1
<≥
QeVA
II
Utilizând aceea și baz ă de date, raportul dinamic dintre indicatorii valorici se prezint ă
astfel (Tabelul nr. 2.3.):
Tabelul nr. 2.3.
Situa ția raportului dinamic dintre indicatorii valorici
Nr. Indicatori Realiz ări An curent
crt. an baza Programat Realizat
1. Cifra de afaceri ( ICA) 100 125 140
2. Produc ția marf ă fabricat ă (IQf) 100 115 142
3. Produc ția exerci țiului (global ă) (IQe) 100 112 150
4. Valoarea ad ăugat ă (IVA) 100 130 145
5. Valoarea ad ăugat ă netă (IVAn) 100 126 142,5
6. ICA/IQf 1,00 1,087 0,986
7. IQf/IQe 1,00 1,027 0,947
8. IVA/IQe 1,00 1,161 0,967
9. IVAn/IQe 1,00 1,125 0,950
Concluziile desprinse pe baza raportului dinamic dintre indicatorii valorici sunt
similare celor mai sus prezentate. Fa ță de perioada precedent ă s-au estimat modific ări
favorabile ale ritmurilor elementelor care diferen țiază respectivii indicatori, dar în realitate,
în func ție de ritmurile realizate, situa ția este nefavorabil ă, ceea ce impune m ăsuri de
redresare a activit ății în perioada urm ătoare.
2.2. Analiza cifrei de afaceri
Întreprinderea reprezint ă o entitate socio-economic ă de sine st ătătoare cu o
structur ă proprie delimitat ă în timp și spa țiu. Pentru a fi viabile și pentru a putea desf ășura
o activitate continu ă în mediul lor institu țional, întreprinderea intr ă în rela ții de
intercondi ționare cu factorii existen ți în mediul lor ambiant fiind sus ținute în demersul
51
economic de clien ți, furnizori, for ță de munc ă, bănci, institu ții guvernamentale și bugetare
etc., cu inten ția declarat ă să demonstreze c ă sunt capabile s ă desf ășoare o activitate
eficient ă.
În condi țiile economiei de pia ță, toți ace ști factori î și pun amprenta asupra
rezultatelor întreprinderii, fapt pentru care analiza cifrei de afaceri este considerat ă ca
hotărâtoare pentru aprecierea locului și rolului întreprinderii în cadrul sectorului s ău de
activitate, a pozi ției sale pe pia ță, a capacit ății acesteia de a desf ășura o activitate
profitabil ă.
2.2.1. Aspecte conceptuale
Conceptual cifra de afaceri poate fi abordat ă prin prisma urm ătorilor indicatori:
a) Cifra de afaceri total ă, potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilit ății
nr. 82/ 1991, se calculeaz ă prin însumarea veniturilor rezultate din livr ările de bunuri,
executarea de lucr ări și prest ările de servicii și alte venituri din exploatare, exclusiv
rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clien ților.
Planul Contabil General 1982 (Fran ța), define ște cifra de afaceri ca reprezentând
totalitatea încas ărilor realizate din exercitarea activit ății preofesionale și curente a
întreprinderii, exclusiv subven țiile de exploatare și veniturile nete par țiale din opera țiunile
pe termen lung. b) Cifra de afaceri net ă reprezint ă, în conformitate cu prevederile Ordinului
ministrului finan țelor nr. 403/ 1999 privind aprobarea Reglement ărilor contabile armonizate
cu Directiva a IV-a a Comunit ății Economice Europene și cu Standardele de Contabilitate
Interna ționale, un indicator al Contului de profit și pierdere care cuprinde sumele provenind
din vânzarea de bunuri și servicii ce intr ă în categoria activit ăților curente ale întreprinderii,
după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea ad ăugat ă precum și a altor
impozite și taxe aferente.
Continuarea dezvolt ării sistemului contabil în țara noastr ă se realizeaz ă în strâns ă
corelare cu tendin țele care se manifest ă pe plan european și interna țional și vizeaz ă, în
principal, asimilarea în întregime a prevederilor Directivei a IV-a a Comunit ății Economice
Europene și a Cadrului general de întocmire și prezentare a situa țiilor financiare elaborat
de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Interna ționale.
În acest context, unul dintre principalele elemente care prive ște dezvoltarea
sistemului de contabilitate îl reprezint ă adaptarea și explicarea terminologiei contabile
52
specifice în consens cu actele normative mai sus men ționate (conturi anuale, situa ții
financiare, raport anual, cost administrativ, cifra de afaceri net ă, activitatea curent ă,
venituri și cheltuieli extraordinare etc.).
c) cifra de afaceri încasat ă, reprezint ă valoarea total ă a încas ărilor întreprinderii
pentru o anumit ă perioad ă de timp, ca urmare a vânz ărilor de produse și mărfuri și se
poate stabili pe baza rulajului creditor al contului 4 11 “Clien ți”, corectat cu T.V.A. aferent ă.
d) cifra de afaceri minim ă (CAmin ), reprezint ă suma vânz ărilor care permite
acoperirea cheltuielilor variabile aferente și a tuturor cheltuielilor fixe ale întreprinderii.
cvCfCA
−=
1min
în care:
Cf reprezint ă suma cheltuielilor fixe;
cv – cheltuielile variabile medii la 1 leu cifr ă de afaceri.
e) cifra de afaceri de realizat în cazul unor restric ții date (CAr).
Restric țiile date, cunoscute, se refer ă la capitalul social (Ks), rata dividendelor (Rd),
cota de repartizare a profitului net pentru autofinan țare (caf), cota de impozit pe profit (ci)
și rata rentabilit ății resurselor consumate (Rrc).
Rela ția de calcul a cifrei de afaceri de realizat în cazul unor restric ții date, este
următoarea:
/Gb8
/Gb9/Gb7/Ga8
/Ga9/Ga7+/Gb8
/Gb9/Gb7/Ga8
/Ga9/Ga7
−/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
−=rcR ci cafRdKs CAr1001100100
100100
100
în care:
100RdKs reprezint ă suma dividendelor;
/Gb8
/Gb9/Gb7/Ga8
/Ga9/Ga7
−/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− ci cafRdKs100100
100100
100 – profitul brut.
−rcR rata rentabilit ății resurselor consumate ( 100xcqPbR
vrc
/Ga6= ).
f) cifra de afaceri medie pe unitatea de produs sau de presta ție (iCA):
ii
iqvCACA=
în care:
53
iCA reprezint ă cifra de afaceri medie pe unitatea de produs sau presta ție
(echivaleaz ă cu pre țul mediu de vânzare pe unitatea de produs, sau tariful
mediu pe unitatea de presta ție);
CAi – cifra de afaceri pe tipuri de produse sau activit ăți;
qvi – volumul fizic al produc ției vândute pe tipuri de produse sau activit ăți.
g) cifra de afaceri marginal ă (CA m), reprezint ă venitul aferent unei unit ăți
adiționale de produs sau de presta ție vândute.
0 10 1
i ii i
ii
mqv qvCA CA
qvCACA−−=∆∆=
2.2.2. Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri
2.2.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri
Analiza evolu ției în timp a vânz ărilor se impune a fi realizat ă pe total firm ă și pe
produse. Procedeele de analiz ă recomandate în acest scop sunt: abaterile în m ărimi
absolute (ca diferen ță între valorile efective și cele ale bazei de compara ție) și indicii cu
bază fixă, în lan ț și medii.
Pentru o corect ă apreciere a evolu ției în dinamic ă a performan țelor comerciale ale
unei firme, se impune operarea cu cifra de afaceri evaluat ă în pre țuri comparabile.
Necesitatea acestui demers este reclamat ă de faptul c ă determinarea cifrei de afaceri pe
baza datelor din contabilitatea financiar ă precum și în contul de profit și pierdere se face în
prețuri curente.
Cifra de afaceri în pre țuri comparabile, se determin ă astfel:
– la nivel de produs (qv 1 p0);
– la nivel de întreprindere ( Σqvi1 pi0, sau Ippqvii/Ga6 1 1).
în care: Ip reprezint ă indicele pre țurilor de vânzare la nivel de întreprindere.
2.2.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri
Cifra de afaceri a unei firme poate fi analizat ă structural în func ție de diverse criterii
de grupare a vânz ărilor, cum sunt: pe produse, clien ți, pie țe de desfacere, faze ale ciclului
de via ță a produselor etc..
Pentru a caracteriza evolu ția structurii vânz ărilor firmei se pot utiliza urm ătoarele
procedee de analiz ă:
54
a) Ponderile componentelor cifrei de afaceri (gi):
100CACAgii=
în care:
iCA reprezint ă cifra de afaceri total ă;
CAi – vânz ările aferente elementului component “i”.
Informa țiile furnizate de acest procedeu de analiz ă se refer ă la: care sunt
principalele elemente componente ale cifrei de afaceri; care este evolu ția în timp a
acestora; cât de stabile sunt etc.
b) Coeficientul de concentrare (Gini-Struck):
Gng i
n=/Ga6−
−21
1 ; n ≥ 2, G ∈ [0,1)
în care: n reprezint ă num ărul de termeni ai seriei luate în studiu.
Apropierea de zero a coeficientului de concentrare semnific ă o distribuire relativ
echilibrat ă a vânz ărilor pe elementele structurale luate în calcul. Coeficientul este egal cu
zero, atunci când elementele componente au aceea și pondere în cifra de afaceri total ă,
concentrarea vânz ărilor fiind nul ă.
În cazul în care coeficientul se apropie de 1, atunci se înregistreaz ă un num ăr redus
de elemente care contribuie în cea mai mare m ăsură la ob ținerea cifrei de afaceri a
întreprinderii.
c) Coeficientul HERFINDHAL (H):
H = g i2 ; H ∈ [1/n,1]
Pot fi eviden țiate urm ătoarele situa ții:
• H = 1, atunci când cifra de afaceri este format ă dintr-un singur element;
• H = 1/n, atunci când elementele componente contribuie în aceea și măsură la
formarea cifrei de afaceri;
• când H se apropie de 1, aceasta reflect ă un grad ridicat de concentrare a
vânz ărilor, iar apropierea de 1/n reflect ă o distribu ție relativ echilibrat ă a acestora.
d) Metoda ABC
Metoda ABC se recomand ă a fi aplicat ă îndeosebi în cazul structur ării cifrei de
afaceri pe clien ți și pe produse.
55
Aplicarea metodei ABC la gestiunea unei clientele eterogene a condus la
următoarea distribu ție optimal ă1) :
• zona A: 10% din clien ți contribuie cu 60% din CA;
• zona B: 40% din clien ți contribuie cu 30% din CA;
• zona C: 50% din clien ți contribuie cu 10% din CA.
Studierea acestei distribu ții teoretice permite stabilirea unor concluzii utile în
fundamentarea deciziilor privind volumul activit ății pentru securitatea și rentabilitatea
firmei. Astfel:
– zona A contribuie în cea mai mare m ăsură la rentabilitatea firmei, dar are și cel
mai ridicat grad de risc (incapacitatea de plat ă a unui client important se reflect ă într-o
măsură însemnat ă asupra situa ției financiare a firmei analizate);
– zona B asigur ă cel mai mare grad de stabilitate din punct de vedere al vânz ărilor
și rentabilit ății și constituie un risc moderat pentru întreprindere;
– zona C se caracterizeaz ă printr-o rentabilitate sc ăzută (indicele cheltuielilor de
exploatare devanseaz ă indicele cifrei de afaceri) și printr-un risc redus.
Reprezentarea grafic ă a curbelor ABC, se prezint ă astfel:
Fig. 2.1. Reprezentarea grafic ă a curbelor ABC
OX = ponderea în func ție de num ărul de clien ți
OY = ponderea în cifra de afaceri
Pentru reprezentarea curbei reale ABC s-au luat în calcul urm ătoarele valori:
– 10% din clien ți reprezint ă 45% din CA;
– 40% din clien ți reprezint ă 30% din CA;
– 50% din clien ți reprezint ă 25% din CA.
1) D. M ărgulescu, M. Niculescu, V. Robu “Diagnostic economico-financiar”, Editura Romcart 1994, pg. 58. curba real ă ABC curba teoretic ă ABC
B
A
A’ 100%
50% 90%
75%
60%
45%
10% 50% 100% B’ C
56
Studiind posibilit ățile de reprezentare grafic ă ale celor dou ă curbe se constat ă
următoarele:
– când curba real ă este sub curba teoretic ă, scade ponderea vânz ărilor din zona A
și crește ponderea vânz ărilor din zonele B și/sau C;
– când curba real ă este deasupra curbei teoretice, cre ște ponderea vânz ărilor în
zona A (posibil și în zona B) și scade ponderea vânz ărilor în zona C.
În cazul analizei CA pe produse distribu ția teoretic ă este:
– zona A = 10 – 15% din tipurile de produse contribuie cu 60 – 70% din CA;
– zona B = 25 – 30% din tipurile de produse contribuie cu 25 – 30% din CA;
zona C = 65 – 70% din tipurile de produse contribuie cu 10 – 15% din CA.
Aprecierea situa ției unei întreprinderi se face în func ție de fazele ciclului de via ță în
care se afl ă produsele corespunz ătoare celor trei zone (lansare, cre ștere, maturitate sau
declin).
2.2.3. Analiza factorial ă a cifrei de afaceri
Cifra de afaceri evolueaz ă sub influen ța unor factori direc ți și indirec ți specifici
domeniului de activitate al firmei.
Analiza factorial ă a cifrei de afaceri în întreprinderile industriale se poate realiza pe
baza urm ătoarelor modele:
a)
/Ga6
=⋅=n
ii ipqv CA
1
b) QfCA
NsQfNs CA=
c) ''
MfCA
MfMf
NsMfNs CA=
în care:
qvi reprezint ă volumul fizic al produc ției vândute pe produse;
pi – pre țurile medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.;
Ns – num ărul mediu de personal;
Qf – produc ția marf ă fabricat ă;
Mf – valoarea medie anual ă a mijloacelor fixe;
Mf’ – valoarea medie anual ă a mijloacelor fixe direct productive.
57
Pentru analiza factorial ă a modific ării cifrei de afaceri fa ță de o baz ă de compara ție
se au în vedere datele din tabelul nr. 2.4.
Tabelul nr. 2.4.
– mil. lei –
Nr.
crt. Indicatori Simbol Programat Realizat %
1. Cifra de afaceri (CA) /Ga6qvIpi 30.420 36.470 119,9
2. Volumul fizic efectiv al produc ției
vândute, evaluat în pre țuri prev ăzute /Ga6qvi1pi0
–
35.520 –
3. Num ărul mediu de personal sN 650 640 98,5
4. Produc ția marf ă fabricat ă Qf 28.97 1 36.838 127,2
5. Valoarea medie anual ă a mijloacelor fixe fM 3.000 3.450 115
6. Valoarea medie anual ă a mijloacelor fixe
direct productive 'fM
1.950
2.277 116,8
7. Timpul total de munc ă (ore) T 1.216.800 1.184.000 97,3
8. Productivitatea medie anual ă a muncii
determinat ă pe baza produc ției marf ă (mii lei) Qf
Ns
44.570,8
57.559,4 129,1
9. Productivitatea medie anual ă a muncii
determinat ă pe baza cifrei de afaceri (mii lei) aW
46.800
55.500 118,6
10. Timpul de munc ă mediu pe salariat (ore) t 1.872 1.850 98,8
11. Productivitatea medie orar ă a muncii
determinat ă pe baza cifrei de afaceri (mii lei) hw
25
30 120,0
12. Gradul de înzestrare tehnic ă a muncii
sNfM
4.615,4
5.390,6 116,8
13. Ponderea mijloacelor fixe direct productive în
totalul mijloacelor fixe,sau compozi ția
tehnologic ă a mijloacelor fixe (%) fMfM'
65
66 101,5
14. Randamentul mijloacelor fixe (eficien ța) direct
productive (lei) 'fMQf
14,86
16,18 108,9
15. Cifra de afaceri medie la 1 leu mijloace fixe
direct productive (lei) 'fMCA
15,60
16,02 102,7
16. Gradul de valorificare a produc ției ob ținută
destinat ă livrării QfCA
1,05
0,99 94,3
Sistemul factorial, potrivit primului model de analiz ă, se prezint ă astfel:
Ns
qvi t
Wa
CA hw
pi
în care:
Wa reprezint ă productivitatea medie anual ă, determinat ă pe baza cifrei de afaceri
(
sNpqaWi vi/Ga6= );
58
hw – productivitatea medie orar ă, determinat ă pe baza cifrei de afaceri
(Tpqhwi vi/Ga6= ).
Metodologia de analiz ă factorial ă și cuantificarea influen ței factorilor, pe baza
primului model, se prezint ă astfel:
∆CA = 36.470 – 30.420 = +6.060 mil. lei
din care, datorit ă:
1. influen ței modific ării volumului fizic al produc ției vândute pe produse:
/Ga6/Ga6 = − =∆0 0 0 1 i vi i vi vi pq pq q 35.520-30.420 = +5. 100 mil. lei
din care, datorit ă:
1.1. influen ței modific ării num ărului mediu de personal:
= −=∆0 0 1 ) ( aWsNsNsN (640 – 650) 46,8 = – 468 mil. lei
1.2. influen ței modific ării productivit ății medii anuale a muncii:
=− =∆ ) (0 1 1 aWaWsNaW 640 (55,5 – 46,8) = + 5.568 mil. lei
din care datorit ă:
1.2.1. influen ței modific ării timpului de munc ă mediu pe salariat:
= −=∆00 11 ) ( hWttsNt 640 ( 1.850 – 1.872) 0,025 = -352 mil. lei
1.2.2. influen ței modific ării productivit ății medii orare a muncii:
=− =∆ ) (0 111 hwhwtsNhw 640 1.850 (0,030 – 0,025) = + 5.920 mil. lei
2. influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare unitare:
/Ga6/Ga6 = − =∆0 1 1 1 i vi i vi i pq pq p 36.470 – 35.520 = + 950 mil. lei
Din analiza datelor prezentate, rezult ă o cre ștere a vânz ărilor fa ță de prevederile
din bugetul de venituri și cheltuieli cu 6.060 mil. lei, respectiv cu 19,9%. Aceast ă situa ție se
reflect ă pozitiv asupra profitului aferent cifrei de afaceri, rezultatului exploat ării, rezultatului
curent, rezultatului brut, rezultatului net al exerci țiului și destina țiilor acestuia, vitezei de
rotație a activelor circulante etc.
Studiind influen țele factorilor direc ți se constat ă că din modificarea total ă a cifrei de
afaceri 84, 16% s-a datorat cre șterii volumului fizic al vânz ărilor și 15,84% m ăririi pre țurilor
de vânzare.
Cre șterea volumului fizic al vânz ărilor a determinat dep ășirea cifrei de afaceri cu
5.100 mil. lei, în exclusivitate pe baza utiliz ării intensive a poten țialului uman. Sporirea
productivit ății muncii anuale cu 8,7 mil. lei a avut ca efect cre șterea cifrei de afaceri cu
59
5.568 mil. lei. Aceast ă situa ție s-a datorat în totalitate sporirii productivit ății muncii medii
orare cu 5 mii lei, ceea ce a avut ca efect cre șterea cifrei de afaceri cu 5.930 mil. lei.
Productivitatea medie orar ă, stabilit ă în pre țuri comparabile, este influen țată de
structura vânz ărilor )(ig și productivitatea orar ă pe produse )(iwh.
100/Ga6=i iwhghw , iar whp
tii
i=0
în care:
ti reprezint ă timpul de munc ă pe unitatea de produs.
Rezult ă că, orice m ăsură luat ă în direc ția reducerii timpului de munc ă consumat pe
unitatea de produs are drept consecin ță sporirea produc ției ob ținute, ceea ce constituie
premisa cre șterii vânz ărilor.
Referitor la utilizarea extensiv ă a for ței de munc ă se constat ă dou ă aspecte:
– reducerea num ărului mediu de salaria ți, se apreciaz ă ca fiind justificat ă din punct
de vedere economic, deoarece este efectul sporirii productivit ății muncii;
– înregistrarea unui timp efectiv lucrat mai mic decât cel maxim disponibil pe un
salariat cu 22 ore, a avut ca efect sc ăderea vânz ărilor cu 352 mil. lei.
Pre țurile medii de vânzare unitare au crescut fa ță de prevederi, influen țând pozitiv
asupra cifrei de afaceri în sensul cre șterii acesteia cu 950 mil. lei. Aceast ă situa ție poate fi
efectul îmbun ătățirii calit ății produselor vândute, caz în care este rezultatul efortului propriu
al întreprinderii analizate, și/sau al ac țiunii factorilor conjuncturali de pe pia ță (raportul
cerere/ofert ă în favoarea firmei) sau de la nivelul economiei na ționale (infla ție, evolu ția
cursului de schimb al monedei na ționale etc.).
Utilizând cel de-al doilea model de analiz ă, sistemul de factori care influen țează
asupra cifrei de afaceri (semnifica ția acestora este prezentat ă în tabelul nr. 2.4.), se
prezint ă astfel:
Ns
Mf
Ns
CA Qf
Ns Mf
Ns' , iar Qf
NsMf
NsMf
MfQf
Mf='
'
CA
Qf Qf
Mf'
Metodologia de analiz ă factorial ă și măsurarea influen țelor factorilor, se prezint ă
astfel:
60
∆CA=+ 6.060 mil. lei
din care, datorit ă:
1. = −=∆
00
00
0 1 ) (QfCA
sNQfsNsNsN – 468 mil. lei
2. =/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7− =∆
00
00
11
1QfCA
sNQf
sNQfsN
sNQf + 8.728,3 mil. lei
din care datorit ă:
2.1. =
/Gbb/Gbb
/Gbc/Gba
/Gab/Gab
/Gac/Gaa
/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− =∆
00
00
00
00
11
1''
QfCA
fMQf
fMfM
sNfM
sNfMsN
sNfM+ 5.03 1,7 mil. lei
2.2. =
/Gbb/Gbb
/Gbc/Gba
/Gab/Gab
/Gac/Gaa
/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− =∆
00
00
00
11
11
1'' ' '
QfCA
fMQf
fMfM
fMfM
sNfMsN
fMfM + 538,3 mil. lei
2.3. =
/Gbb/Gbb
/Gbc/Gba
/Gab/Gab
/Gac/Gaa
/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− =∆
00
00
11
11
11
1' ''
' QfCA
fMQf
fMQf
fMfM
sNfMsN
fMQf + 3. 155,9 mil. lei
3. =/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7− =∆
00
11
11
1QfCA
QfCA
sNQfsNQfCA – 2.2 10,3 mil. lei
Analiza cifrei de afaceri pe baza sistemului factorial mai sus prezentat, comparativ
cu cel aferent primului model de analiz ă, pune în eviden ță acțiunea unor factori, cum sunt:
gradul de înzestrare a for ței de munc ă, compozi ția tehnologic ă a mijloacelor fixe,
randamentul mijloacelor fixe direct productive și gradul de valorificare a produc ției ob ținute
și destinate livr ării.
Astfel, în cazul analizat rezult ă urm ătoarele aspecte:
• Sporirea gradului de înzestrare a for ței de munc ă cu 16,8%, respectiv cu 775,2
mii lei/persoan ă, a avut ca efect cre șterea produc ției ob ținute și mărirea vânz ărilor cu
5.03 1,7 mil. lei. Aceast ă situa ție a fost determinat ă de noile investi ții în mijloace fixe, în
sumă de 450 mil. lei și de reorganizarea activit ății;
• Ponderea mijloacelor fixe direct productive a crescut cu 1% și a reprezentat o
premis ă pentru ob ținerea unei produc ții suplimentare și o sporire a vânz ărilor cu 538,3 mil.
lei. Aceast ă situa ție este determinat ă de axarea investi țiilor c ătre cele direct productive
(mașini, utilaje, instala ții de lucru etc.);
• Randamentul valoric al mijloacelor fixe direct productive s-a m ărit cu 8,9% și a
avut ca efect cre șterea vânz ărilor cu 3. 155,9 mil. lei. Acest rezultat este efectul atingerii
parametrilor proiecta ți de noile capacit ăți de produc ție puse în func țiune, precum și al
sporirii nivelului calitativ al produselor vândute;
61
• Gradul de valorificare a produc ției ob ținute s-a redus și a determinat sc ăderea
vânz ărilor cu 2.2 10,3 mil. lei. Situa ția este determinat ă de cre șterea stocului de produse
finite la finele perioadei , fa ță de începutul perioadei și față de prevederi (s-a prev ăzut o
reducere a stocului de produse finite cu 1.449 mil. lei și s-a înregistrat o dep ășire a
stocului ini țial cu 368 mil. lei).
Cel de-al treilea model de analiz ă a cifrei de afaceri, eviden țiază, în plus fa ță de
modelele precedente, influen ța cifrei de afaceri medie la 1 leu mijloace fixe direct
productive CA
Mf'/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8.
2.2.4. Analiza consecin țelor modific ării cifrei de afaceri asupra principalilor
indicatori economico-financiari ai firmei
Modificarea cifrei de afaceri influen țează, în principal, asupra urm ătorilor indicatori
sintetici economico-financiari ai întreprinderii, cum sunt:
a) Profitul brut:
()CA CA pr10 0 − , iar prqc
qpv
v000
001=−/Ga6
/Ga6
în care:
pr reprezint ă rezultatul exploat ării (profitul) mediu la 1 leu cifr ă de afaceri.
b) Rata rentabilit ății economice:
()CA CA pr
At10 0
1100−
în care:
At reprezint ă activul total.
c) Viteza de rota ție a activelor ciculante:
AC
CATAC
CAT0
10
0−
în care:
AC reprezint ă soldul mediu al activelor circulante;
T – perioada analizat ă (zile).
d) Efectul economic (eliber ări sau imobiliz ări de capital circulant) al
acceler ării/încetinirii vitezei de rota ție a activelor circulante:
62
AC
CATAC
CATCA
T0
10
01−/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8
e) Eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe:
CA
MfCA
Mf1
10
11000 1000−
f) Eficien ța utiliz ării activelor de exploatare:
CA
AeCA
Ae1
10
11000 1000−
în care:
Ae reprezint ă activele de exploatare.
g) Eficien ța utiliz ării poten țialului uman, caracterizat ă prin profitul mediu pe
salariat:
()CA CA pr
Ns10 0
1−
2.3. Analiza valorii ad ăugate
2.3.1. Aspecte conceptuale
Valoarea ad ăugat ă reflect ă plusul de valoare (bog ăție) ob ținut prin activitatea
productiv ă și comercial ă a unei întreprinderi.
Valoarea ad ăugat ă este unul din cei mai importan ți indicatori de reflectare a
performan țelor economico-financiare ale unei firme. Pe baza valorii ad ăugate consider ăm
că poate fi apreciat ă adev ărata dimensiune a activit ății unei firme. Spre deosebire de cifra
de afaceri, care include și valoarea cump ărărilor de materii prime, materiale și servicii care
se reg ăsesc în cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea ad ăugat ă cuprinde numai
echivalentul activit ății întreprinderii în cauz ă.
Valoarea ad ăugat ă, poate fi determinat ă prin dou ă metode:
a) Metoda sintetic ă, conform c ăreia din volumul total de activitate de produc ție și
comercial ă se scad consumurile intermediare de la ter ți.
În cazul în care firma desf ășoară numai activitate de produc ție, valoarea ad ăugat ă
se determin ă astfel:
VA = Qe – M
în care:
M reprezint ă consumurile intermediare de la ter ți aferente activit ății de produc ție.
63
În situa ția în care întreprinderea desf ășoară pe lâng ă activitatea de produc ție și
activitate de comer ț atunci valoarea ad ăugat ă se stabile ște astfel:
VA = (Qe + Mc) – M’
în care:
Mc reprezint ă marja comercial ă;
M’ – consumurile intermediare de la ter ți (pentru firmele cu activitate de produc ție și
comercializare).
Marja comercial ă se determin ă ca diferen ță între valoarea m ărfurilor vândute (ct.
707) și costul lor (ct. 607).
Consumurile intermediare de la ter ți se preiau din contabilitatea financiar ă din
conturile 600 la 628, mai pu țin contul 607 care a fost luat în calcul la stabilirea marjei
comerciale.
b) Metoda de reparti ție (aditiv ă), conform c ăreia valoarea ad ăugat ă este rezultatul
însum ării urm ătoarelor elemente: salarii, contribu ții pentru asigur ări și protec ție social ă,
amortizare, provizioane, cheltuieli cu impozite și taxe (f ără impozitul pe profit) și rezultatul
exploat ării.
Potrivit abord ării valorii ad ăugate dup ă aceast ă metod ă, rezult ă că ea este format ă
din remunerarea urm ătorilor subiec ți (parteneri sociali): salaria ți, ac ționari, stat, institu țiile
care acord ă credite întreprinderii etc.
Ratele de remunerare ale valorii ad ăugate, reprezint ă ponderea de ținută de fiecare
element component (ca expresie a remuner ării partenerilor sociali) în valoarea ad ăugat ă.
Fig. 2.2. Reparti ția valorii ad ăugate între partenerii sociali
Ratele de remunerare ale valorii ad ăugate permit compara ții sectoriale și inter-
exerci ții.
VALOAREA
ADÃUGATÃ PERSONAL
STAT
CREDITORI
ACȚIONARI
ÎNTREPRINDERE Salarii
Participa ții
Impozite, taxe
Dobânzi
Dividende
Autofinan țare
curent ă Cp/VA 100
it/VA 100
Cd/VA 100
Dv/VA 100
A/VA 100
64
În literatura de specialitate se opereaz ă pe lâng ă valoarea ad ăugat ă, în sens
tradi țional tratat ă mai sus, cu un nou concept care încearc ă să explice succesul firmelor și
anume acela de “valoare ad ăugat ă de pia ță” denumit ă “MVA” (Market Value Added).
Acest concept este opera țional în activitatea de evaluare a firmelor. MVA se
determin ă ca diferen ță între valoarea de pia ță a firmei (V) și valoarea actual ă cumulat ă a
capitalurilor investite de ac ționari (Ci) și a profitului reinvestit (Pr), astfel:
MVA = V – (Ci + Pr)
În fapt, “MVA” reprezint ă un surplus fa ță de valoarea actual ă a capitalului investit de
acționari și respectiv a profitului reinvestit în firm ă.
2.3.2. Analiza dinamicii și structurii valorii ad ăugate
Procedeele de analiz ă folosite în acest caz sunt:
• modific ările absolute pe total și pe elemente;
• indicii pe total și pe elemente;
• ponderile elementelor componente (ratele de remunerare ale valorii ad ăugate).
Pentru analiza dinamicii și structurii valorii ad ăugate informa țiile se impun a fi
structurate astfel:
Nr.
crt. Indicatori Nivel de
compara ție Nivel
efectiv Structura (ratele)
valorii ad ăugate (%) Modificarea
absolut ă Indici
(%)
(0) ( 1) (0) ( 1)
0 1 2 3 4 5 6=3-2 7=3/2x 100
Indicatorii ce trebuie selecta ți sunt:
1. cheltuieli cu salarii
2. CAS
3. cheltuieli cu protec ția social ă
4. cheltuieli cu personalul ( 1+2+3)
5. cheltuieli cu amortizarea și provizioanele
6. cheltuieli cu impozite și taxe
7. cheltuieli financiare cu dobânzile
8. rezultatul exploat ării exclusiv cheltuielile financiare cu dobânzile
9. valoarea ad ăugat ă (4+5+6+7+8)
65
Elementele componente ale valorii ad ăugate sunt de natura cheltuielilor și a
profitului.
Pentru a aprecia contribu ția elementelor componente la formarea și modificarea
valorii ad ăugate se compar ă indicii acestora cu indicii valorii ad ăugate și cu indicele
volumului total de activitate (produc ția exerci țiului plus marja comercial ă). În cazul în care
indicele unui element component este mai mic decât indicele valorii ad ăugate atunci se
înregistreaz ă o sc ădere a ponderii acelui element în valoarea ad ăugat ă și invers. La
nivelul unei întreprinderi se consider ă că situa ția este normal ă atunci când scade
ponderea elementelor de natura cheltuielilor în valoarea ad ăugat ă (în sum ă absolut ă
acestea putând s ă creasc ă) și crește ponderea profitului din exploatare.
Prin compararea indicilor elementelor de natura cheltuielilor cu indicele volumului
total de activitate rezult ă aspecte legate de eficien ța activit ății întreprinderii. În cazul în
care indicele cheltuielilor este mai mic decât indicele volumului de activitate, atunci se înregistreaz ă o sporire a eficien ței acelor cheltuieli.
Pe baza valorii ad ăugate și a elementelor sale structurale, pot fi construi ți urm ătorii
indicatori: a) Contribu ția factorului uman la formarea valorii ad ăugate ( K
f)
100 personalulcu cheltuieli Total⋅ =VAKf
b) Contribu ția activelor imobilizate la formarea valorii ad ăugate (K
Ai)
100 a amortizarecu Cheltuieli⋅ =VAKAi
c) Gradul de integrare pe vertical ă a activit ății firmei (G iv)
• pentru firmele cu activitate de produc ție și comercializare: CAVAGiv= ;
• pentru firmele cu activitate specific ă de produc ție: QeVAGiv='.
În cazul în care gradul de integrare se apropie de 1, atunci în întreprindere se
realizeaz ă cel mai mare num ăr de etape de ob ținere a produsului finit. Aprecierea
eficien ței integr ării se impune a fi f ăcută în corela ție cu riscul din exploatare, care depinde
îndeosebi de m ărimea cheltuielilor fixe și rentabilitatea întreprinderii.
66
2.3.3. Analiza factorial ă a valorii ad ăugate
Din punct de vedere factorial, valoarea ad ăugat ă se poate analiza pe baza
modelelor:
a) vaQeQeMQe VA ⋅=/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7−= 1
b) vaaWsNQeVA
sNQesN VA ⋅⋅= =
Sistemul de factori care ac ționeaz ă asupra valorii ad ăugate, potrivit modelului “a” se
prezint ă dup ă cum urmeaz ă:
sN
T
Q e t
wh
VA
g i
va
iva
în care:
Qe reprezint ă produc ția exerci țiului ( whT Qe⋅= );
T – timpul total de munc ă ( tsNT⋅= );
Wa – productivitatea medie anual ă determinat ă pe baza produc ției exerci țiului
(
sNQeaW= );
wh – productivitatea medie orar ă determinat ă pe baza produc ției exerci țiului;
sN – num ărul mediu de personal;
t – timpul de munc ă mediu pe salariat;
gi – structura produc ției exerci țiului pe produse sau tipuri de activit ăți;
va – valoarea ad ăugat ă medie la 1 leu produc ție a exerci țiului (
1001/Ga6
==n
ii ivag
va );
vai – valoarea ad ăugat ă la 1 leu produc ție a exerci țiului pe produse sau tipuri de
activit ăți.
Pentru exemplificare se folosesc datele din tabelul nr. 2.5.
67
Tabelul nr. 2.5.
– mii lei –
Nr.
crt. Indicatori Programat Realizat Indice
(%)
1. Produc ția exerci țiului (Qe) 32.760.000 37.536.000 114,6
2. Consumurile provenind de la ter ți (M) 13.759.200 15.014.400 109,1
3. Valoarea ad ăugat ă (VA) 19.000.800 22.52 1.600 118,5
4. Timpul total de munc ă (T); (ore) 1.310.400 1.251.200 95,5
5. Num ărul mediu de personal ( sN) 700 680 97, 1
6. Timpul de munc ă mediu pe salariat ( t); (ore) 1.872 1.840 98,3
7. Productivitatea medie orar ă (wh) 25 30 120,0
8. Valoarea ad ăugat ă medie la 1 leu produc ție a
exerci țiului ( va); (lei) 0,58
0,60 103,4
9. Valoarea ad ăugat ă medie recalculat ă la 1 leu
produc ție a exerci țiului ( var
); (lei)
–
0,595
–
Metodologia de analiz ă factorial ă și cuantificarea influen țelor factorilor (semnifica ția
acestora este prezentat ă în tabelul nr. 2.5.), presupune:
VA = VA 1 – VA 0 = + 3.520.800 mii lei
din care, datorit ă:
1. 00 1 ) ( vaQe Qe Qe −=∆ = + 2.770.080 mii lei
din care, datorit ă:
1.1. 0 00 1 ) ( vawhTT T−=∆ = – 858.400 mii lei
din care:
1.1.1. 0 0 00 1 ) ( vawhtsNsNsN −=∆ = – 542.880 mii lei
1.1.2. 0 0 0 11 ) ( vawhttsNt −=∆ = – 3 15.520 mii lei
1.2. 0 0 11 ) ( va wh whT wh − =∆ = + 3.628.480 mii lei
2. ) ( 0 11 va vaQe va − =∆ = + 750.720 mii lei
din care, datorit ă:
2. 1. ) ( 01 vava Qegr
i − =∆ = +563.040 mii lei
2.2. ) ( 11 va vaQe var
i − =∆ = + 187.680 mii lei
unde:
1000 1/Ga6=i i rvagva
Urmare analizei efectuate, se constat ă o cre ștere a valorii ad ăugate cu 3.520.800
mii lei, respectiv cu 18,5% fa ță de prevederile din bugetul de venituri și cheltuieli. Situa ția
se apreciaz ă ca pozitiv ă pentru firm ă deoarece indicele valorii ad ăugate devanseaz ă
indicele produc ției exerci țiului, ceea ce denot ă o sporire a gradului de prelucrare a
materiilor prime, materialelor, energiei etc. procurate de la ter ți.
68
Studiind influen țele factorilor direc ți asupra valorii ad ăugate se constat ă că 78,7%
din modificarea total ă s-a datorat cre șterii produc ției exerci țiului, iar 2 1,3% sporirii valorii
medii ad ăugate la 1 leu produc ție.
Produc ția exerci țiului a crescut cu 4.776.000 mii lei și a determinat, în condi țiile
date, sporirea valorii ad ăugate cu 2.770.080 mii lei. Produc ția exerci țiului și valoarea
adăugat ă au fost influen țate de modul de utilizare a for ței de munc ă din punct de vedere
exetnsiv și al eficien ței.
Din punct de vedere extensiv, se constat ă că reducerea fondului total de timp de
munc ă cu 59.200 ore a avut ca efect sc ăderea valorii ad ăugate cu 858.400 mii lei.
Aceast ă modificare s-a datorat num ărului de salaria ți, situa ție justificat ă și
determinat ă de sporirea productivit ății muncii, și utiliz ării incomplete a timpului maxim
disponibil pe un salariat, situa ție care în cea mai mare parte este nejustificat ă.
Din punct de vedere intensiv se constat ă o situa ție pozitiv ă, respectiv o cre ștere a
productivit ății medii orare cu 5 mii lei, care se reflect ă în m ărirea valorii ad ăugate cu
3.628.480 mii lei.
Valoarea medie ad ăugat ă a crescut cu 0,02 lei la 1 leu produc ție și a determinat
sporirea cu 750.720 mii lei a valorii ad ăugate totale. Aceast ă influen ță denot ă reducerea
cu 2% a ponderii consumurilor de la ter ți în volumul total de activitate.
Aprofundând aceast ă influen ță se constat ă că 75% din influen ță s-a datorat
modific ării structurii produc ției și 25% valorii ad ăugate la 1 leu produc ție, pe produse.
Structura produc ției exerci țiului s-a modificat în favoarea produselor la care s-au
prev ăzut valori ad ăugate la 1 leu produc ție superioare valorii medii ad ăugate programate
pe întreprindere și în defavoarea sortimentelor la care s-au prev ăzut valori ad ăugate la 1
leu produc ție mai mici decât media programat ă.
Valoarea ad ăugat ă la 1 leu produc ție pe produse a exercitat o influen ță favorabil ă,
ca urmare a îmbun ătățirii calit ății produselor, materializat ă în cre șterea pre țurilor de
vânzare, reducerii consumurilor specifice de resurse materiale etc.
Rezult ă că direc țiile principale de ac țiune pentru cre șterea valorii ad ăugate sunt:
sporirea gradului de utilizare a capacit ăților de produc ție, folosirea integral ă a fondului de
timp maxim disponibil pe salariat, m ărirea productivit ății muncii printr-o mai bun ă
organizare a muncii, introducerii progresului tehnic, ridicarea gradului de calificare a poten țialului uman etc., cre șterii gradului de valorificare a materiilor prime, materialelor,
energiei prin ob ținerea unor produse cu o calitate superioar ă etc.
69
2.3.4. Analiza consecin țelor modific ării valorii ad ăugate asupra principalilor
indicatori economico-financiari ai firmei
Modificarea valorii ad ăugate influen țează urm ătorii indicatori economico-financiari
care m ăsoar ă performan ța întreprinderii:
a) Rezultatul exploat ării:
()0 0 1 pr VA VA ⋅−
în care:
pr reprezint ă rezultatul exploat ării (profitul) mediu la 1 leu valoare ad ăugat ă
(
VAprRe= ).
b) Eficien ța utiliz ării poten țialului uman:
10 1
sNVA VA−
c) Eficien ța utiliz ării activelor de exploatare:
1000
10 1
AeVA VA−
d) Rata rentabilit ății economice:
100) (
10 0 1
Atpr VA VA−
e) Eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe:
1000
10 1
MfVA VA−
2.4. Analiza produc ției fizice
2.4.1. Analiza realiz ării programului de fabrica ție pe sortimente și pe total
întreprindere
La nivelul fiec ărui sortiment procedeul de analiz ă recomandat este indicele
volumului fizic al produc ției, stabilit pe baza rela ției:
iq
qq=1
0100
70
în care:
q reprezint ă volumul fizic al produc ției ob ținute.
Rolul indicilor volumului fizic este de a semnala sortimentele și propor ția de
realizare sau nerealizare a programului de fabrica ție.
Valoarea informa țional ă a indicelui volumului fizic se limiteaz ă la un singur tip de
produs.
Pentru a caracteriza gradul de realizare a programului de fabrica ție pe total
întreprindere, în cazul unei produc ții eterogene, se recomand ă folosirea coeficientului
mediu de sortiment ( sK) și a coeficientului de nomenclatur ă (Kn).
Coeficientul mediu de sortiment, se stabile ște având în vedere principiul neadmiterii
compens ărilor dintre dep ășirile de la unele sortimente cu nerealiz ările de la alte
sortimente.
Principalele modalit ăți de determinare ale coeficientului mediu de sortiment sunt
următoarele1):
a) /Ga6/Ga6=
000 min
pqpqsK
în care:
/Ga6 0 minpq reprezint ă valoarea recalculat ă a produc ției fabricate în limitele
programate. Ea se stabile ște comparând valoarea efectiv ă cu valoarea programat ă a
produc ției pe fiecare sortiment, luându-se în calcul valoarea minim ă rezultat ă în urma
compara ției.
b) Ksqp
qp=−/Ga6
/Ga61
00∆
în care:
∆qp reprezint ă abaterile negative (nerealizate fa ță de programul de fabrica ție) pe
sortimente.
c) Ksgi qiq i i=−/Ga6/Ga6'' '00
100 100
în care:
g’i0 reprezint ă ponderile valorice ale produselor la care nu s-a realizat programul de
fabrica ție;
1) Mărgulescu și colectivul, “Analiza economico-financiar ă a întreprinderii – metode și tehnici”, Ed. Tribuna Economic ă,
1994 pg. 9 1.
71
g’’i0 – ponderile valorice ale produselor la care programul de fabrica ție a fost realizat
integral sau dep ășit;
i qi – indicele de realizare a programului de fabrica ție pe sortimente.
Coeficientul mediu de sortiment poate înregistra valoarea maxim ă 1, în cazul în
care programul de fabrica ție a fost realizat în propor ție de 100% sau dep ășit la toate
produsele. Valoarea subunitar ă a coeficientului mediu de sortiment semnific ă existen ța a
cel pu țin un tip de produs la care gradul de realizare a programului de fabrica ție este mai
mică decât 100%.
Coeficientul de nomenclatur ă se determin ă dup ă rela ția:
Knn
N=−1
în care:
N reprezint ă num ărul total al sortimentelor (pozi țiilor) din nomenclatorul de
fabrica ție;
n – num ărul sortimentelor (pozi țiilor) la care programul de fabrica ție nu a fost
realizat.
Acest coeficient acord ă aceea și importan ță tuturor produselor indiferent de
ponderea lor în volumul produc ției, ceea ce-i confer ă o valoare informa țional ă limitat ă.
Modificarea volumului fizic al produc ției ob ținute sau vândute pe sortimente
influen țează asupra urm ătorilor indicatori economico-financiari ai întreprinderii:
a) Valoarea produc ției ob ținute destinate livr ării:
()qf qf pi
in
ii 1
100
=/Ga6−
în care:
qf i reprezint ă volumul fizic al produc ției ob ținute destinat ă livrării, pe tipuri de
produse. b) Cifra de afaceri:
()qv qv pi
in
ii 1
100
=/Ga6−
în care: qv reprezint ă volumul fizic al produc ției vândute, pe tipuri de produse.
c) Costul pe produs:
00cficf
q−
72
în care:
cf 0 reprezint ă cheltuieli fixe pe unitatea de produs, la nivelul bazei de compara ție.
d) Profitul pe produs:
– direct:
( q v 1 – qv 0) (p 0 – c0)
– indirect
) (00
1 cficfqv
q− −
în care:
(p 0 – c0) reprezint ă profitul pe unitatea de produs, la nivelul bazei de compara ție.
e) Profitul la nivel de întreprindere:
)100 (0−qvIP
în care:
P 0 reprezint ă profitul total, la nivelul bazei de compara ție;
I qv – indicele volumului fizic al produc ției vândute ( 100
0001
/Ga6/Ga6=pqpqI
vv
qv ).
f) Cheltuielilor fixe la 1000 lei cifr ă de afaceri:
1000 1000
000
010
/Ga6 /Ga6−pqCf
pqCf
v v
în care: Cf
0 reprezint ă suma cheltuielilor fixe la nivel de întreprindere, la nivelul bazei de
compara ție.
g) Suma economiilor (dep ășirilor) din modificarea costulurilor aferente
produc ției marf ă comparabile:
)100 (−qc pIE
Eq c q cpp p p=− /Ga6 /Ga6 0
în care:
qcI reprezint ă indicele volumului fizic al produc ției marf ă comparabil ă
( 100
001
/Ga6/Ga6=cqcqI
pqc ).
73
h) Rata rentabilit ății economice:
100)100 (
10
AtIPqv−
2.4.2. Analiza structurii produc ției
Realizarea în propor ții diferite a programului de produc ție pe sortimente determin ă
modific ări în structura acesteia prin ponderile pe care le de țin diferite sortimente în total.
Pentru caracterizarea structurii produc ției, se folosesc ponderile (la nivelul fiec ărui
tip de produs) și coeficientul mediu de structur ă sau de asortiment (la nivel de
întreprindere). Ca și în cazul precedent (coeficientul mediu de sortiment), nivelul maxim al
coeficientului mediu de structur ă este 1.
Coeficientul mediu de structur ă (asortiment, aK), se stabile ște pe baza
următoarelor rela ții:
a) /Ga6∆−= g aK 100
b) /Ga6/Ga6=
010 min
pqpqaKrr
în care:
/Ga6∆g reprezint ă suma modific ării ponderilor pe fiecare sortiment, indiferent de
semnul matematic;
/Ga6 01pqr – valoarea efectiv ă a produc ției recalculat ă în func ție de structura
programat ă pe sortimente. Ea se determin ă în dou ă modalit ăți:
– î n m u l țind valoarea efectiv ă total ă a produc ției cu structura programat ă a
acesteia pe fiecare sortiment în parte;
– î n m u l țind indicele mediu de îndeplinire a programului de fabrica ție cu
valoarea programat ă a produc ției pe fiecare sortiment în parte.
/Ga6 0 minpqr – valoarea produc ției executat ă în contul structurii programate (se
determin ă prin compararea la nivelul fiec ărui sortiment în parte a valorii efective a
produc ției cu valoarea efectiv ă a acesteia recalculat ă în func ție de structura programat ă,
luând în calcul valoarea minim ă rezultat ă în urma compara ției).
74
Modificarea structurii produc ției influen țează asupra urm ătorilor indicatori
economico-financiari ai întreprinderii:
a) Cheltuieli la 1000 lei cifr ă de afaceri:
qc
qpqc
qpv
vv
v10
1000
001000 1000/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6−
b) Suma economiilor (dep ășirilor) din modificarea costurilor aferente
produc ției marf ă comparabile:
()qcP p IE cq cq − −/Ga6/Ga6 01 1
c) Reducerea medie procentual ă a costurilor aferente produc ției marf ă
comparabile:
qc qc
qcqc qc
qcpp p p
p11 0
100
0100 100−
−− /Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6 /Ga6
/Ga6
d) Profitul aferent cifrei de afaceri:
()v v v IqP cq pq0 01 01 − −/Ga6 /Ga6
e) Rata rentabilit ății economice:
( )100
10 01 01
AtIqP cq pqv v v − −/Ga6/Ga6
f) Rata rentabilit ății resurselor consumate:
1001 1001
0000
0101
/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− −/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
−/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
cqpq
cqpq
vv
vv
g) Rata rentabilit ății comerciale:
1 100 1 10010
1000
00−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8−−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6qc
qpqc
qpv
vv
v
h) Profitul mediu pe un salariat:
( )
10 01 01
NsIqP cq pqv v v − −/Ga6/Ga6
i) Eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe:
( )1000
10 01 01
MfIqP cq pqv v v − −/Ga6/Ga6
75
2.4.3. Corela țiile posibile dintre coeficientul de sortiment și coeficientul mediu
de structur ă
Studierea corelat ă a coeficien ților medii de sortiment și de structur ă și a indicelui
volumului produc ției pe total întreprindere pune în eviden ță urm ătoarele corela ții posibile:
a)
/Gb0/Gb0
/Gaf/Gb0/Gb0
/Gae/Gad
/Ga2≥<<
10011
IqaKsK
Situa ția în cauz ă, reflect ă faptul c ă programul de produc ție nu a fost îndeplinit la cel
puțin un sortiment, iar propor țiile sunt diferite de la un produs la altul.
Indicele volumului produc ției pe total firm ă este mai mare decât 100, atunci când
suma dep ășirilor de la unele sortimente este mai mare decât suma nerealiz ărilor de la
celelalte sortimente.
b)
/Gb0
/Gaf/Gb0
/Gae/Gad
><=
10011
IqaKsK
Denot ă realizarea și/sau dep ășirea programului de fabrica ție la toate sortimentele,
dar în propor ții diferite.
c)
/Gb0
/Gaf/Gb0
/Gae/Gad
≥==
10011
IqaKsK
Reflect ă realizarea în aceea și propor ție a programului de fabrica ție la toate
sortimentele (i 1 = i2 = i3 = … = Iq ≥ 100).
d)
/Gb0
/Gaf/Gb0
/Gae/Gad
<=<
10011
IqaKsK
Programul de fabrica ție nu a fost realizat în aceea și propor ție la toate sortimentele
(i1 = i2 = i3 = … = Iq < 100).
76
2.5. Analiza calit ății produselor
Calitatea se poate defini ca fiind “m ăsura, gradul în care un produs, prin totalitatea
caracteristicilor tehnice, economice, sociale și de exploatare, satisface nevoia pentru care
a fost creat”1).
Calitatea se formeaz ă în procesele de concep ție și execu ție și se verific ă în
procesul de consumare a bunurilor și serviciilor, unde se manifest ă caracteristicile:
– tehnice, care reprezint ă însu șiri proprii valorii de întrebuin țare;
– de disponibilitate, în sensul de a- și realiza func țiile de-a lungul ciclului de via ță;
– economice și tehnico-economice (randament, cost, pre ț);
– psihosenzoriale, determinate de efecte estetice, organoleptice, ergonomice;
– socio-economice (efecte asupra mediului, a s ănătății etc.)2).
Procedeele utilizate în analiza calit ății produselor difer ă dup ă cum produsele pot fi
grupate sau nu pe clase sau sorturi de calitate.
2.5.1. Analiza produselor diferen țiate pe clase de calitate
Principalele criterii care stau la baza grup ării produc ției pe clase de calitate sunt:
– calitatea materiilor prime folosite;
– procedeele tehnologice utilizate;
– alinierea la normele interne care reglementeaz ă parametrii de calitate ai
produselor respective, etc. Analiza calit ății produselor diferen țiate pe clase de calitate se poate face pe fiecare
produs în parte, precum și la nivel de întreprindere.
La nivel de produs , analiza calit ății se poate efectua cu ajutorul urm ătoarelor
procedee:
a) coeficientul mediu de calitate pe produs (
iK) determinat pe baza indicilor
claselor de calitate:
100 , /Ga6
/Ga6/Ga6= =ii
i
iii
iKgKsauqKqK
în care:
iq reprezint ă cantitatea fabricat ă din clasa de calitate “i”;
1) Al. Gheorghiu și colaboratorii, “M ăsurarea, analiza și optimizarea calit ății produselor industriale”, Editura Ÿtiin țifică și
Enciclopedic ă, 1982, pg. 9.
77
iK – coeficientul clasei de calitate “i”;
ig – structura produc ției fabricate pe clase de calitate.
Situa ția este favorabil ă pentru întreprindere când coeficientul mediu de calitate pe
produs tinde c ătre 1 ( 1→iK , simbol al calit ății superioare), prin descre ștere ( 0 1 i iK K< ).
b) coeficientul mediu de calitate ( iKe), determinat pe baza coeficien ților de
echivalen ță:
100 , /Ga6
/Ga6/Ga6= =i i
i
ii i
iKegKesauqKeqKe
în care:
iKe reprezint ă coeficientul de echivalen ță al clasei de calitate “i”.
Coeficientul de echivalen ță al unei clase de calitate se stabile ște ca raport între
prețul unitar al produsului din clasa de calitate “i” și pre țul de vânzare al produsului de
calitate superioar ă. Cu cât coeficientul de calitate se apropie de 1, prin cre ștere, cu atât
calitatea produsului este mai bun ă ). (0 1 eiK eiK>
c) pre țul mediu de vânzare (ip):
pqp
qsau pgpii
iii==/Ga6
/Ga6/Ga6
100
în care:
ip reprezint ă prețul unitar al produselor din clasa de calitate “i”.
La nivel de întreprindere pot fi utilizate, în principal, urm ătoarele modalit ăți, pentru
analiza calit ății:
a) coeficientul mediu generalizat al calit ății
100/Ga6=iiKggK
în care:
ig reprezint ă structura produc ției fabricate pe produse;
iK – coeficientul mediu de calitate pe produs.
2) D. M ărgulescu, M. Niculescu, V. Robu “Diagnostic economico-financiar”, Editura Romcart, Bucure ști 1994, pg. 96.
78
Modificarea coeficientului mediu generalizat al calit ății, se explic ă prin influen ța
structurii produc ției (ig) și a coeficientului mediu de calitate pe produs () .Ki Influen țele se
stabilesc astfel:
0 1 gKgKgK −=∆
din care, datorit ă:
1. 00001
100 100gKgKKg Kggr iiii
i −= − =∆/Ga6 /Ga6
2. gK gKKg KgKr iiii
i −= − =∆/Ga6 /Ga6
10111
100 100
b) ponderea produselor de calitate superioar ă în valoarea total ă a produselor
diferen țiate pe clase de calitate (sg):
100calitate de clase pe te diferentia produselor a totala Valoareasuperioara calitate de produselor Valoarea=sg
Modificarea calit ății produselor diferen țiate pe clase de calitate influen țează,
prin intermediul pre țului mediu de vânzare, asupra urm ătorilor indicatori
economico-financiari ai întreprinderii: a) Cifra de afaceri:
) (0 1 1 i i vi p pq− /Ga6
b) Cheltuieli la 1000 lei cifr ă de afaceri:
1000 1000
0 101
1 101
/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6−
i viivi
i viivi
pqcq
pqcq
c) Cheltuieli fixe la 1000 lei cifr ă de afaceri:
1000 1000
0 10
1 10
/Ga6 /Ga6−
i vi i vi pqCf
pqCf
d) Profitul aferent cifrei de afaceri:
/Ga6 /Ga6 −0 1 1 1 i vi i vi pq pq
e) Rata rentabilit ății resurselor consumate:
1001 1001
100 0
111 1
/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− −/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
−/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
i vii vi
i vii vi
cqpq
cqpq
f) Rata rentabilit ății comerciale:
79
100 1 100 1
0 101
1 101
/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
−−/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
−/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
i viivi
i viivi
pqcq
pqcq
g) Rata rentabilit ății economice:
100
10 1 1 1
Atpq pqi vi i vi/Ga6/Ga6−
h) Eficien ța utiliz ării poten țialului uman, prin intermediul profitului mediu pe
salariat:
10 1 1 1
Nspq pqi vi i vi/Ga6/Ga6−
i) Eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe:
1000
10 1 1 1
Mfpq pqi vi i vi/Ga6/Ga6−
2.5.2. Analiza calit ății produselor nediferen țiate pe clase de calitate
În acest caz analiza calit ății comport ă particularit ăți metodologice de la ramur ă la
ramur ă datorit ă parametrilor specifici și posibilit ăților de m ăsurare a calit ății produselor.
Principalele procedee folosite sunt:
a) coeficientul echivalen ței tehnice sau al parametrului unic , potrivit c ăruia
însușirile unui produs sunt reduse la una singur ă și anume aceea care îl intereseaz ă pe
beneficiar;
b) coeficientul de exploatare (al punctajului) , se folose ște în cazul produselor
complexe. Etapele de determinare ale coeficientului de exploatare sunt:
1. stabilirea însu șirilor calitative ale produsului;
2. definirea ordinii de importan ță a fiec ărei insu șiri;
3. aprecierea fiec ărei însu șiri calitative cu un anumit num ăr de puncte;
4. stabilirea coeficientului de exploatare, potrivit rela ției:
gn pii/Ga6
100
în care:
g i reprezint ă ponderea fiec ărei însu șiri calitative;
80
np i – num ărul de puncte pentru fiecare însu șire calitativ ă.
c) rata defectelor:
Rdfnd np
Npii=/Ga6
în care:
nd i reprezint ă num ărul de produse pe categorii de defecte;
np i – num ărul de puncte pe categorii de defecte;
Np – num ărul de produse supuse verific ării.
Rata efectiv ă a defectelor se compar ă cu rata admisibil ă pentru acea categorie de
produse.
d) rata gradului de disponibilitate a produsului:
Rd=+1
1α, iar
nnf
tt=α
în care:
nft reprezint ă timpul de nefunc ționare a unui produs pe durata de via ță economic ă;
nt – timpul normal de func ționare a produsului.
e) raportul dintre cheltuielile efectuate în procesul de exploatare pe durata de
viață economic ă a produsului (pe baza informa țiilor de la utilizatori) și pre țul de
cump ărare al acestuia.
f) gradul de reînnoire a produc ției (Gr):
100fabricate productiei a totala Valoareanoi produselor Valoarea=Gr
g) dinamica refuzurilor din partea beneficiarilor , poate fi caracterizat ă pe baza
indicatorilor: ponderea valorii produselor refuzate în valoarea total ă a livr ărilor (în
dinamic ă) și num ărul mediu al refuzurilor ce revin la 1 milion lei livr ări (sau un alt ordin de
mărime al valorii livr ărilor).
h) dinamica cheltuielilor cu remedierile în perioada de garan ție a produselor ,
exprimat ă în m ărime absolut ă sau ca nivel la 1000 lei cifr ă de afaceri.
i) indicatori tehnico-economici caracteristici fiec ărui domeniu de activitate
(randament, con ținutul în substan ță utilă, durabilitate, viteza de lucru etc.).
În analiza calit ății produselor o importan ță deosebit ă o reprezint ă corela ția costuri-
efecte, redat ă sintetic cu ajutorul bilan țului calit ății (în activ se reflect ă efectele calit ății, iar
în pasiv costurile calit ății), așa cum rezult ă din fig. 2.3.
81
ACTIV PASIV
– efecte înregistrate la produc ător:
– cre șterea cifrei de afaceri;
– pre țuri avantajoase;
– cre șterea profitului, etc.
– efecte înregistrate la utilizator:
– reduceri de costuri;
– cre șterea profitului, etc. Costurile de asigurare a calit ății
și de prevenire a defectelor:
– costul reproiect ării produselor;
– costul aparaturii de control;
– costul preg ătirii for ței de munc ă, etc.
Costul evalu ării calit ății (totalitatea
cheltuielilor cu controlul și atestarea calit ății)
Costul refacerii calit ății (costul noncalit ății):
– rebuturile; – cheltuielile de remaniere; – valoarea produselor înlocuite in perioada de garan ție;
– bonifica ții și alte cheltuieli efectuate pentru
“stingerea” reclama țiilor.
Fig. 2.3. Bilan țul calit ății
82
Analiza prin costuri reprezint ă un domeniu deosebit de important în activitatea
întreprinderii, deoarece în aceast ă zon ă se produc o serie de fenomene economice legate
de consumul și utilizarea factorilor de produc ție.
De modul cum se consum ă și cum se utilizeaz ă factorii de produc ție depinde în
mare m ăsură competitivitatea produselor și eficien ța activit ății desf ășurate.
Reducerea costurilor de produc ție constituie, acolo unde este posibil, un obiectiv
prioritar al oric ărei întreprinderi. În acest sens, este necesar ă analiza detaliat ă a
principalelor categorii de cheltuieli care concur ă la formarea costurilor.
Problemele prioritare ale diagnostic ării cheltuielilor vizeaz ă, pe de o parte,
cheltuielile aferente veniturilor întreprinderii, în special cheltuielile de exploatare, iar, pe de
altă parte, eficien ța diferitelor categorii de cheltuieli (variabile și fixe, directe și indirecte,
materiale și salariale etc.).
3.1. Abord ări conceptuale privind cheltuielile întreprinderii
Desf ășurarea oric ărei activit ăți reclam ă un consum de resurse, indiferent de natura
acestora (materiale, umane și financiare), pe temeiul c ărora se cl ădește produc ția valorilor
materiale.
Cheltuielile, potrivit prevederilor art. 95 din Regulamentul privind aplicarea Legii
Contabilit ății nr. 82/ 1991, reprezint ă sumele sau valorile pl ătite sau de pl ătit pentru
consumurile, lucr ările executate și serviciile prestate de ter ți, remunerarea personalului,
executarea unor obliga ții legale sau contractuale de c ătre unitatea patrimonial ă,
constituirea amortiz ărilor și provizioanelor, consumuri excep ționale.
Într-o anumit ă form ă și în ultim ă instan ță, cea mai mare parte din aceste consumuri,
localizate în timp și spa țiu, îmbrac ă forma costului produselor.
Costurile reprezint ă o categorie economic ă care se manifest ă nemijlocit în produc ția
material ă, respectiv în activitatea de creare a bunurilor materiale. Prin costuri se în țelege
ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII CAPITOLUL 3
83
totalitatea consumurilor exprimate în form ă băneasc ă pe care le efectueaz ă întreprinderea
în vederea realiz ării unei anumite produc ții sau a unui singur produs.
În contabilitatea financiar ă, cheltuielile întreprinderii sunt structurate dup ă natura lor,
pe categorii de cheltuieli, dup ă cum urmeaz ă:
• cheltuieli de exploatare, reprezentând consumurile efectuate în scopul realiz ării
obiectului de activitate:
– materii prime și materiale consumabile;
– energie electric ă și apă;
– lucr ări și servicii executate de ter ți (repara ții, între ținere, chirii etc.);
– impozite, taxe, v ărsăminte asimilate;
– salarii și cheltuieli asimilate acestora;
– amortiz ări și provizioane.
• cheltuieli financiare, care cuprind:
– pierderi din crean țe imobilizate legate de participa ții; – pierderea net ă din vânzarea
titlurilor de plasament;
– diferen țe nefavorabile de curs valutar;
– dobânzi pl ătite aferente creditelor contractate.
• cheltuieli excep ționale, reprezentând acele cheltuieli care nu sunt legate de
activitatea normal ă, curent ă a unit ății patrimoniale. Ele cuprind:
– cheltuieli legate de opera ții de gestiune (desp ăgubiri, amenzi, pierderi din
calamit ăți, pierderi din debitori diver și etc.);
– cheltuieli legate de opera ții de capital (valoarea contabil ă a imobiliz ărilor cedate și
alte cheltuieli excep ționale).
Concentrarea aten ției în direc ția unei analize sistematice a volumului, structurii și
tendin țelor pe care le înregistreaz ă diferitele categorii de cheltuieli, ofer ă posibilitatea
identific ării măsurilor care trebuie întreprinse în direc ția reducerii costurilor.
Trebuie, de asemenea, avut în vedere corela ția care exist ă între venituri și
cheltuieli, prin aceea c ă realizarea unui venit presupune efectuarea unei cheltuieli sau
invers. Excep ții de la aceast ă regul ă se întâlnesc în cazul cheltuielilor financiare care nu
genereaz ă venituri, dup ă cum realizarea de venituri nu implic ă neap ărat o cheltuial ă. O
situa ție similar ă se întâlne ște și în ceea ce prive ște cheltuielile și veniturile excep ționale.
Veniturile întreprinderii reprezint ă sumele sau valorile încasate sau de încasat în
cursul exerci țiului. Potrivit reglement ărilor contabile, în mod similar cheltuielilor, veniturile
întreprinderii sunt structurate pe categorii de venituri, dup ă natura lor, astfel:
84
• venituri din exploatare, care cuprind:
– venituri din vânzarea produselor, m ărfurilor, lucr ărilor executate și din serviciile
prestate;
– venituri din produc ția stocat ă și imobilizat ă;
– alte venituri legate de exploatare.
• venituri financiare în care se includ:
– venituri din participa ții;
– venituri din alte imobiliz ări financiare;
– venituri din crean țe imobilizate;
– venituri din titluri de plasament;
– venituri din diferen țe de curs valutar;
– venituri din dobânzi etc.
• venituri excep ționale, reprezentând acele venituri care nu sunt legate de
activitatea normal ă, curent ă a unit ății patrimoniale și se refer ă fie la opera ții de exploatare,
fie la opera ții de capital, cum sunt:
– desp ăgubiri și penalit ăți încasate;
– venituri din cedarea activelor; – cote-p ărți de subven ții pentru investi ții virate la rezultatul exerci țiului;
– alte venituri excep ționale (dona ții, salarii neridicate prescrise și alte venituri).
3.2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii are rolul de a
eviden ția evolu ția acestora în dinamic ă și pe structur ă, precum și factorii care influen țează
asupra nivelului lor, în scopul identific ării rezervelor de reducere a acestora, a c ăror
mobilizare constituie premisa cre șterii eficien ței și performan țelor economico-financiare.
3.2.1. Analiza dinamicii și structurii cheltuielilor aferente veniturilor totale
La nivel de întreprindere, analiza în dinamic ă a cheltuielilor totale denot ă o evolu ție
ascendent ă a acestora, aflat ă, pe de o parte, sub impactul infla ției, iar, pe de alt ă parte,
reclamat ă de necesit ățile desf ășurării activit ății curente corespunz ător perioadei analizate
(tabelul nr. 3. 1.).
85
Orice analiz ă a cheltuielilor, pe total sau pe categorii de activit ăți, nu se efectueaz ă
prin sine îns ăși, ci în strâns ă corelare cu categoriile de venituri la a c ăror realizare
concur ă.
Tabelul nr. 3.1.
– mii lei –
Nr. Venituri Ponderea veniturilor în total (%)
crt. Activit ăți An baz ă An curent An baz ă An curent
Programat Realizat Programat Realizat
0 1 2 3 4 5 6 7
1. Exploatare 16.790.000 23.236.800 28.775.250 92 94 94,5
2. Financiar ă 1.095.000 1.483.200 1.370.250 6 6 4,5
3. Excep țional ă 365.000 – 304.500 2 – 1,0
4. TOTAL 18.250.000 24.720.000 30.450.000 100 100 100
– continuare –
Nr. Modificarea veniturilor
crt. Activit ăți În m ărimi absolute (mii lei) În m ărimi relative (%)
3-2 4-2 4-3 (3/2) 100 (4/2) 100 (4/3) 100
8 9 10 11 12 13 14 15
1. Exploatare +6.446.800 + 11.985.250 +5.538.450 138,4 171,4 123,8
2. Financiar ă +388.200 +275.250 – 112.950 135,5 125,1 92,4
3. Excep țional ă -365.000 -60.500 +304.500 – 83,4 –
4. TOTAL +6.470.000 + 12.200.000 +5.730.000 135,5 166,8 123,2
-continuare-
Nr. Cheltuieli (mii lei) Ponderea cheltuielilor în total (%)
crt. Activit ăți An baz ă An curent An baz ă An curent
Programat Realizat Programat Realizat
0 1 2 3 4 5 6 7
1. Exploatare 14.048. 193 19.286.544 23.7 16.56 1 90,6 93,8 93,3
2. Financiar ă 8 19.279 1.275.552 1.274.332,5 5,3 6,2 5,0
3. Excep țional ă 635.903 – 427.244 4, 1 – 1,7
4. TOTAL 15.503.375 20.562.096 25.4 18.137,5 100 100 100
– continuare –
Nr. Modificarea cheltuielilor Rata de eficien ță a
cheltuielilor1)
crt. Activit ăți În m ărimi absolute (mii lei) În m ărimi relative (%) An baz ă An curent
3-2 4-2 4-3 (3/2) 100 (4/2) 100 (4/3) 100 Progr. Realizat
8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
1. Exploatare +5.24 1.351 +9.668.368 +4.430.0 17 137,3 168,8 123,0 836,7 830,0 824,2
2. Financiar ă +456.273 +455.053,5 – 1.219,5 155,7 155,5 99,9 748,2 860,0 930,0
3. Excep țional ă -635.903 -208.659 +427.244 – 67,2 – 1.742,2 – 1.403, 1
4. TOTAL +5.058.72 1 +9.9 14.762,5 +4.856.04 1,5 132,6 163,9 123,6 849,5 83 1,8 834,75
Corespunz ător perioadei supuse analizei, se constat ă că la nivel de întreprindere
creșterea în sum ă absolut ă a cheltuielilor este devansat ă de cre șterea veniturilor. O
situa ție similar ă se înregistreaz ă la nivelul activit ății de exploatare, în timp ce la celelalte
activit ăți situa ția este diferit ă de la o perioad ă la alta, luând în considerare caracterul
acestor activit ăți aflate în strâns ă corela ție cu condi țiile concrete din economie, urmare
acțiunii unor factori perturbatori care î și pun amprenta asupra activit ății întreprinderii
(apelarea frecvent ă la credite bancare ca efect al blocajului financiar, concomitent cu
creșterea dobânzilor aferente; deprecierea monedei na ționale în raport cu celelalte valute;
1) Rata de eficien ță a cheltuielilor se exprim ă în lei la 1000 lei.
86
evolu ția fluctuant ă a cursului ac țiunilor societ ăților cotate la Bursa de Valori; înregistrarea
de pierderi din debitori insolvabili; falimentul unor b ănci comerciale etc.).
Din punct de vedere al evolu ției ratei medii de eficien ță a cheltuielilor totale, aceasta
înregistreaz ă o tendin ță normal ă, caracterizat ă prin prognozarea unor niveluri inferioare
celor aferente perioadei de baz ă.
La nivelul activit ății de exploatare se are în vedere o cre ștere a ratei de eficien ță a
cheltuielilor aferente, respectiv o reducere a cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare,
în timp ce contractarea unor credite pentru finan țarea investi țiilor implic ă o prognozare a
creșterii cheltuielilor financiare într-un ritm mai rapid fa ță de cre șterea veniturilor
corespunz ătoare. Consecin ța o reprezint ă faptul c ă rata de eficien ță a cheltuielilor
financiare programat ă este inferioar ă celei din perioada de baz ă.
Dup ă cum era de a șteptat, eforturile s-au materializat doar la nivelul activit ății de
exploatare printr-o eficient ă utilizare a factorilor de produc ție, cu consecin țe favorabile în
direc ția cre șterii ratei de eficien ță a cheltuielilor la acest nivel.
La nivelul celorlalte activit ăți, s-au înregistrat sc ăderi însemnate ale ratelor de
eficien ță, cu consecin țe nefavorabile la nivel de întreprindere.
3.2.2. Analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri totale
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se face cu ajutorul indicatorului “rata
medie de eficien ță a cheltuielilor totale” sau “cheltuieli la 1000 lei venituri totale” , al
cărui model de analiz ă este urm ătorul:
1000
11
/Ga6/Ga6
===n
iin
i
vci
cR , sau Rctgric i
in
==/Ga6
1
100
gv
Vtii= 100 și 1000
icivcir=
în care:
Rct reprezint ă rata medie de eficien ță a cheltuielilor totale sau cheltuieli la 1000 lei
venituri totale;
/Ga6
=n
ici
1 – suma cheltuielilor pe categorii de activit ăți (exploatare, financiare,
excep ționale);
87
vi
in
=/Ga6
1 – suma veniturilor pe categorii de activit ăți (exploatare, financiare,
excep ționale);
gi – structura veniturilor pe categorii de activit ăți;
rci – rata de eficien ță a cheltuielilor pe categorii de venituri.
Rezult ă că modificarea ratei medii de eficien ță a cheltuielilor totale, fa ță de baza de
compara ție, este rezultatul influen ței exercitate de modificarea structurii veniturilor ( gi) și a
ratei de eficien ță a cheltuielilor pe categorii de venituri ( rci).
Luând în considerare modul de calcul al ratei medii de eficien ță a cheltuielilor totale,
determinat ă ca raport efort/efect, rezult ă că reducerea nivelului acesteia denot ă o cre ștere
a eficien ței cu care au fost consumate resursele materiale, umane și financiare ale
întreprinderii.
Pentru relevarea modific ării ratei medii de eficien ță a cheltuielilor totale, prin prisma
factorilor care influen țează asupra acesteia, se impune efectuarea unei analize de tip
factorial, utilizând datele din tabelul nr. 3. 1.
Analiza în dinamic ă a modific ării ratei medii de eficien ță a cheltuielilor totale poate fi
efectuat ă fie comparând nivelul programat din anul curent (pr) cu nivelul realizat în
perioada de baz ă (simbolizat cu “0”), fie comparând nivelul realizat din anul curent
(simbolizat cu “ 1”) cu nivelul programat (pr), astfel:
lei cRcRcRsilei cRcRcR
pp
95,2 8,831 75,834 7,17 5,8498,831
10
+=−=−=∆−=−=−=∆
din care, datorit ă:
1. Influen ței modific ării structurii veniturilor pe categorii de activit ăți:
00
100cRrcigip cR
gi− =∆/Ga6
0,94 x 836,7 = 786,498 0,06 x 748,2 = 44,892
0 x 1742,2 = 0_____
8 3 1,39 lei
leicR
gi 11,18 50,849 39,831 −=−=∆
și
88
pp cR
g ctRrcigi
i− =∆/Ga6
1001
0,945 x 830 = 784,35
0,045 x 860 = 38,70
0,00 1 x 0 = 0_____
823,05 lei
leicR
gi 75,8 8,83105,823 −=−=∆
2. Influen ței modific ării ratei de eficien ță a cheltuielilor pe categorii de venituri.
1000/Ga6−=∆rcigicRp
pcR
rci
= 8 3 1,8 – 83 1,39 = + 0,4 1 lei
și
1001
1/Ga6−=∆p cR
rrcigicR
ci
= 834,75 – 823,05 = + 11,7 lei
Urmare analizei efectuate se constat ă că deși s-a avut în vedere o îmbun ătățire a
eficien ței cheltuielilor pe total activitate, bazat ă pe reducerea cheltuielilor la 1000 lei
venituri totale, totu și la finele perioadei analizate se înregistreaz ă o situa ție invers ă,
deoarece indicele cheltuielilor totale ( Ict) devanseaz ă indicele veniturilor totale ( Iv),
respectiv Ict > Iv (123,6% > 123,2%).
Structura veniturilor, ca factor de influen ță, reflect ă dinamica veniturilor pe categorii
de activit ăți, cu prec ădere cre șterea ponderii veniturilor din activitate de exploatare, ceea
ce constituie un aspect pozitiv urmare cererii în exces la anumite produse.
În ambele situa ții mai sus prezentate, influen ța modific ării structurii poate fi
considerat ă ca fiind favorabil ă, deoarece a contribuit la cre șterea ratei medii de eficien ță.
Aceasta s-a datorat faptului c ă structura veniturilor s-a modificat în sensul cre șterii ponderii
activit ății de exploatare a c ărei rat ă de eficien ță era superioar ă ratei medii programate la
nivel de întreprindere (în condi țiile în care ponderile celorlalte activit ăți au avut o evolu ție
diferit ă tocmai datorit ă nivelului sc ăzut al ratei de eficien ță a acestora în raport cu media
programat ă).
Rata de eficien ță a cheltuielilor pe categorii de venituri, influen țează în mod
nefavorabil, ceea ce a condus la sc ăderea ratei medii de eficien ță, corespunz ător
perioadei analizate, cu 0,4 1 lei și respectiv cu 11,7 lei. Dac ă în primul caz, influen ța ratei
de eficien ță a cheltuielilor pe categorii de venituri are o contribu ție minor ă asupra sc ăderii
89
ratei medii la nivel de întreprindere, îns ă în cel de-al doilea caz influen ța acestui factor
imprim ă sensul rezultatului, respectiv o sc ădere a ratei medii de eficien ță la nivel de
societate. Situa ția de fapt, respectiv analiza nivelului efectiv comparativ cu cel programat,
denot ă o sc ădere a ratelor de eficien ță la nivelul activit ății financiare și excep ționale, ceea
ce concur ă la deteriorarea ratei medii de eficien ță la nivel de societate.
În ceea ce prive ște rata de eficien ță a cheltuielilor pe categorii de venituri,
semnal ăm înregistrarea unei situa ții nefavorabile atât la nivelul activit ății financiare cât și la
nivelul activit ății excep ționale constând în sc ăderea acesteia cu 60 lei și respectiv cu
1403, 1 lei (vf cfI I> și vexc cexc I I> ).
Trebuie avut în vedere faptul c ă în cursul perioadei analizate infla ția își pune
amprenta asupra nivelului veniturilor și cheltuielilor care stau la baza determin ării ratei
medii de eficien ță, ceea ce conduce la cre șterea acesteia.
Dac ă indicele pre țurilor categoriilor de resurse cu care se aprovizioneaz ă
întreprinderea (ceea ce constituie o cheltuial ă pentru aceasta) este de 125%, iar indicele
prețurilor produselor vândute este de 120%, atunci pe baza acestora vom determina
nivelul programat al ratei medii de eficien ță a cheltuielilor, astfel: 83 1,8 x 125/120 = 866,44
lei, ceea ce schimb ă sensibil situa ția.
Modificarea nivelului ratei medii de eficien ță a cheltuielilor totale se reflect ă în
mărimea rezultatului exerci țiului înaintea impozit ării, astfel:
() ()
lei mii -89.827,5 1000000.450.308,831 75,83410001
1
=−−= −−/Ga6 i
pvcRcR
Se eviden țiază astfel influen ța nefavorabil ă pe care o exercit ă deteriorarea ratei
medii de eficien ță a cheltuielilor totale asupra rezultatului exerci țiului, în sensul diminu ării
acestuia cu 89827,5 mii lei. În perioada urm ătoare, în vederea îmbun ătățirii activit ății,
materializat ă într-o cre ștere a ratei medii de eficien ță a cheltuielilor totale, se preconizeaz ă
o compensare a influen ței nefavorabile asupra rezultatului exerci țiului prin cre șterea masei
veniturilor.
3.3. Analiza cheltuielilor de exploatare
Cheltuielile de exploatare de țin ponderea hot ărâtoare în totalul cheltuielilor, suma
lor fiind în strâns ă dependen ță cu realizarea obiectului de activitate al întreprinderii.
Cheltuielile de exploatare cuprind urm ătoarele elemente:
90
– cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale, combustibili, energie și
alte cheltuieli asimilate acestora;
– cheltuieli cu lucr ările și serviciile executate de ter ți;
– cheltuieli cu impozite și taxe suportate de întreprindere, exclusiv impozitul pe
profit;
– cheltuieli cu personalul;
– cheltuieli cu amortiz ările și provizioanele aferente exploat ării;
– costul m ărfurilor vândute;
– alte cheltuieli de exploatare.
În acest domeniu, la nivelul fiec ărui elemnt de cheltuial ă, se pot ini ția și realiza
măsuri concrete de reducere a costurilor.
3.3.1. Analiza cheltuielior la 1000 lei venituri din exploatare
Analiza cheltuielilor aferente activit ății de exploatare, poate fi efectuat ă cu ajutorul
următorilor indicatori:
a) Cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare, pe categorii de cheltuieli:
10001000
Vececei Ve
i=
b) Rata medie de eficien ță a cheltuielilor de exploatare:
1000
11
/Ga6/Ga6
===n
ijn
ij
vece
ceR sau, Rcegrjc e
in
j
==/Ga6
1
100
gve
Vejj= 100 și 1000
jj
cevecer
j=
în care:
Rce reprezint ă rata medie de eficien ță a cheltuielilor de exploatare;
vej
in
=/Ga6
1 – suma veniturilor din exploatare pe tipuri de activit ăți (vânz ări de m ărfuri,
livrări de produse, execut ări de lucr ări, prest ări de servicii, produc ția stocat ă, produc ția
imobilizat ă, alte venituri din exploatare);
/Ga6
=n
ijce
1 – suma cheltuielilor de exploatare pe tipuri de activit ăți;
91
gj – structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activit ăți;
rcej – rata de eficien ță a cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri pe tipuri de
activit ăți.
Metodologia de cuantificare a influen țelor factorilor este similar ă celei prezentat ă la
pct. 2.2.
Utilizarea modalit ăților mai sus prezentate, faciliteaz ă atât analiza în dinamic ă cât și
din punct de vedere structural a cheltuielilor de exploatare. În dinamic ă, analiza nivelului ratei de eficien ță a cheltuielilor de exploatare vizeaz ă,
în principal, eviden țierea modific ărilor intervenite de la o perioad ă la alta, pe total, dar și pe
categorii de cheltuieli, fapt ce permite identificarea acelor categorii de cheltuieli care
influen țează nefavorabil asupra acesteia.
Din punct de vedere structural, analiza cheltuielilor de exploatare permite și
eviden țierea ponderii pe care o de ține fiecare element de cheltuial ă în totalul acestora.
Func ție de natura cheltuielilor aferente activit ății de exploatare, se poate determina pe
fiecare categorie de cheltuial ă în parte, rata de eficien ță a acestora la 1000 lei venituri din
exploatare. Metodologic se poate proceda la analiza detaliat ă a fiec ărei categorii de cheltuial ă
indiferent de evolu ția acesteia, în scopul identific ării posibilit ăților de reducere. Totodat ă,
analiza eficien ței cheltuielilor de exploatare poate fi efectuat ă și în raport cu modul de
formare a veniturilor și nivelul cheltuielilor pe categorii de venituri.
3.3.2. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri
Principala component ă a cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare, o reprezint ă
cheltuielile la 1000 lei cifr ă de afaceri.
În analiza factorial ă a cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri , pot fi utilizate
următoarele dou ă modele de analiz ă:
gi
a) Cqc
qpCA v
v10001000 =/Ga6
/Ga6 p
c
92
gi
b) CgcCA ii 10001000
100=/Ga6 p
ci1000
c
în care:
qv reprezint ă volumul fizic al produc ției vândute pe produse;
gi – structura produc ției vândute pe produse;
p – pre țurile medii de vânzare unitare (exclusiv T.V.A.);
c – costurile complete unitare;
ci1000 – cheltuieli la 1000 lei cifr ă de afaceri pe produse.
Cele dou ă modele de analiz ă mai sus prezentate, sunt utilizate în cazul
întreprinderilor cu activitate productiv-industrial ă.
Pentru exemplificarea metodologiei de analiz ă a cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de
afaceri, se vor utiliza datele din tabelul nr. 3.2.
Tabelul nr. 3.2.
– mii lei –
Nr.
crt. Indicatori Programat Realizat
1.
2.
3. Volumul fizic al produc ției
vândute exprimat în:
– pre țuri medii de vânzare unitare
– costuri complete unitare
Volumul fizic efectiv al produc ției
vândute exprimat în:
– pre țuri medii de vânzare unitare
programate
– costuri complete unitare programate
Cheltuieli la 1000 lei CA (lei) 20.650.500
17.144.045
–
–
830,2
26.250.000 21.614.250
25.934.268
21.561.750
823,4
Potrivit primului model, metodologia de analiz ă factorial ă și cuantificarea influen ței
factorilor se prezint ă astfel:
lei 8,6 2,8304,8231000
01000
11000−=−=−=∆ C C C
Pentru activitatea desf ășurată, reducerea cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri cu
6,8 lei, poate fi apreciat ă ca favorabil ă și func ție de principalul efect pe care îl genereaz ă ,
respectiv cre șterea sumei profitului cu 178,5 mil. lei. Situa ția în cauz ă constituie o
rezultant ă a utiliz ării eficiente a factorilor de produc ție, cu consecin țe pozitive privind
consolidarea pozi ției întreprinderii pe pia ță, cre șterea competitivit ății produselor și a
gradului de satisfac ție a clientului etc.
93
Modificarea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri, se explic ă prin
intermediul:
1. Influen ței modific ării structurii produc ției vândute pe produse:
lei 2.1 2,8304,8312.830 1000268.934.25750.561.211000 1000
0000
0101+=−=− = − =∆/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
pqcq
pqcqg
vv
vv
Structura produc ției vândute a exercitat o influen ță nefavorabil ă, deoarece
modificarea sa a determinat cre șterea cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri cu 1,2 lei.
Situa ția de fapt se datoreaz ă creșterii ponderii acelor produse al c ăror nivel al cheltuielilor
la 1000 lei cifr ă de afaceri pe produs era superior nivelului mediu programat la nivel de
întreprindere. Interpretarea influen ței acestui factor, trebuie efectuat ă în func ție de cauzele și
condi țiile care au generat modific ările care au avut loc în structura produc ției. Dac ă
modific ările produse sunt consecin ța schimb ării raportului dintre cerere și ofert ă în
favoarea cererii anumitor produse (chiar dac ă nivelul cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de
afaceri pe produse este mai mare decât cel mediu programat pe întreprindere), atunci
influen ța structurii se poate aprecia ca fiind justificat ă.
2. Influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare unitare:
lei 10 4,8314,821 1000268.934.25750.561.211000000.500.26750.561.211000 1000
0101
1101−=−= − = − =∆/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
pqcq
pqcqp
vv
vv
Modificarea pre țurilor medii de vânzare unitare au exercitat o influen ță favorabil ă
asupra nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri, determinând diminuarea acestuia
cu 10 lei. Aceast ă situa ție este rezultatul cre șterii pre țurilor de vânzare comparativ cu cele
prev ăzute la categoria de produse care de țin o pondere însemnat ă în totalul vânz ărilor.
La nivelul fiec ărui produc ător și respectiv ofertant de produse, modificarea pre țurilor
de vânzare poate fi consecin ța unor cauze dependente sau independente de activitatea
întreprinderii. Aceste aspecte sus țin necesitatea eviden țierii condi țiilor concrete care le-au
generat, a semnifica ției influen țelor exercitate, iar ca un corolar sublinierea m ăsurilor care
se impun în vederea îmbun ătățirii activit ății viitoare.
Din punct de vedere metodologic se impune determinarea rezultatului dependent de efortul propriu al întreprinderii. Este cunoscut faptul c ă pre țurile de vânzare se pot
modifica ca urmare a schimb ării raportului dintre cerere și ofert ă, îmbun ătățirea calit ății
produselor (în situa ția în care produc ția și respectiv pre țurile de vânzare sunt diferen țiate
pe clase de calitate), schimbarea destina ției produsului, acoradrea de bonifica ții, marca de
94
fabric ă, interven ția statului în cazul produselor de importan ță național ă sau strategic ă,
evolu ția cursului de schimb etc.
Cunoscându-se soldul modific ărilor de pre țuri independente de activitatea
întreprinderii ( ±∆Mp), se procedeaz ă la corectarea influen ței anterior determinate.
Considerând c ă soldul modific ărilor de pre țuri de vânzare însumeaz ă 98.696 mii lei,
atunci influen ța modific ării pre țurilor datorat ă efortului propriu al întreprinderii, se detemin ă
astfel:
lei 9,6 4,831 1000)696.98( 000.250.26750.561.211000 1000) (0101
1101−=−+−= −∆±− /Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
pqcq
Mp pqcq
Rezult ă că din influen ța total ă a modific ării pre țurilor de vânzare unitare de – 10 lei,
doar 6,9 lei se datoreaz ă efortului propriu al întreprinderii, diferen ța de 3, 1 lei fiind aferent ă
unor cauze independente de efortul propriu.
3. Influen ței modific ării costurilor unitare:
lei 2 4,8214,823 1000 1000
1101
1111+=−= − =∆/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
pqcq
pqcqc
vv
vv
Costurile complete unitare au contribuit la dep ășirea cu 2 lei a nivelului cheltuielilor
la 1000 lei cifr ă de afaceri, conducând, în consecin ță, la sc ăderea profitului aferent cifrei
de afaceri. Aceast ă situa ție este determinat ă de dep ășirea costurilor programate la
produsele care de țin ponderea majoritar ă în totalul vânz ărilor. Influen ța în cauz ă se poate
aprecia ca fiind justificat ă atunci când folosirea unor materii prime și materiale de calitate
superioar ă celor prev ăzute, se reflect ă în îmbun ătățirea calit ății produselor și cre șterea
prețului de vânzare al acestora.
Influen ța cu semnul “+” a costurilor o consider ăm nefavorabil ă în cazul în care a fost
rezultatul dep ășirii consumurilor specifice normate, sc ăderii productivit ății, diminu ării
gradului de utilizare a capacit ății de produc ție, precum și altor cauze care reflect ă
disfunc ționalit ăți în activitatea firmei.
Rezult ă deci, c ă este important ă aprofundarea influen ței costurilor unitare în func ție
de factorii specifici firmei analizate, pentru a se putea depista cauzele care au determinat respectiva situa ție și a stabili pe aceast ă bază măsurile concrete privind reglarea activit ății.
Pentru determinarea efortului propriu al întreprinderii privind modificarea costurilor
unitare, se procedeaz ă astfel:
a) Se determin ă soldul modific ărilor de cheltuieli independente de activitatea
întreprinderii (
±Mc), cum sunt: modific ări ale pre țurilor de aprovizionare la materii prime,
materiale, combustibili, energie etc., modific ări ale normelor de amortizare, modificarea
95
salariilor tarifare, modificarea tarifelor de transport și ale altor tarife, modific ări ale
dobânzilor la creditele contractate;
b) Se stabile ște nivelul modific ărilor la 1000 lei cifr ă de afaceri:
±
/Ga6Mc
qp111000
c) Se corecteaz ă influen ța costurilor unitare cu efectul modific ării cheltuielilor
independente de activitatea întreprinderii. În mod ipotetic, considerând c ă soldul modific ărilor de cheltuieli independente de
efortul propriu, reprezentând o cre ștere a acestora, însumeaz ă 59.062,5 mii lei, atunci
influen ța costului datorat ă de efortul propriu va fi:
()
/Ga6/Ga6 ±−
1111
pqMc cq
vv1000 1000
1101
/Ga6/Ga6−pqcq
vv= lei 25,0 25,22 1000000.250.265,062.592 −=−+=/Gbb/Gbc/Gba
/Gab/Gac/Gaa+−+
Aprofundarea analizei în domeniul costurilor trebuie s ă vizeze în principal,
determinarea contribu ției modific ării consumului fizic de resurse (materiale și umane),
precum și a pre țurilor de aprovizionare, respectiv a tarifelor pe unitatea fizic ă de resurs ă
consumat ă.
Analiza în detaliu a costurilor unitare reprezint ă un obiectiv prioritar pentru
managementul oric ărei întreprinderi în vederea fundament ării politicii de pre țuri.
Utilizând cel de-al doilea model de analiz ă, factorii care influen țează asupra
cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri sunt: structura produc ției vândute pe produse și
cheltuielile la 1000 lei cifr ă de afaceri pe produse (din care: pre țurile medii de vânzare
unitare și costurile unitare).
Explicarea modific ării fenomenului analizat, este rezultatul:
1. Influen ței modific ării structurii produc ției vândute pe produse:
∆ggc
pgc
p=−/Ga6/Ga6 10
000
01000
1001000
100
2. Influen ței modific ării cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri pe produse:
1001000
1001000
00
1
11
1
1000/Ga6 /Ga6
− =∆pcgpcg
ci
din care, datorit ă:
2 . 1. Influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare unitare:
96
∆pgc
pgc
p=−/Ga6/Ga6 10
110
01000
1001000
100
2.2. Influen ței modific ării costurilor unitare:
∆cgc
pgc
p=−/Ga6/Ga6 11
110
11000
1001000
100
Dat fiind rolul cheltuielilor ca instrument eficient utilizat în evaluarea și
diagnosticarea performan țelor economico-financiare ale întreprinderii, se impune ca
necesitate obiectiv ă, m ăsurarea efectelor modific ării acestora asupra respectivelor
performan țe, astfel:
a) Rezultatului aferent cifrei de afaceri:
() lei mil. 5,1781000000.250.26)8,6(100011 1000
01000
1 += −= −−/Ga6 pqC Cv
din care, datorit ă:
1. Influen ței modific ării structurii produc ției vândute pe produse:
lei mil. 5,311000000.250.26)2,1(10001000 100011
0000
0101−= +−=/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− −=∆/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6 pq
pqcq
pqcqgv
vv
vv
2. Influen ței modific ării pre țului mediu de vânzare unitar:
lei mil. 5,2621000000.250.26)10(10001000 100011
0101
1101+= −−=/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− −=∆/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6 pq
pqcq
pqcqpv
vv
vv
3. Influen ței modific ării costului unitar:
lei mil. 5,521000000.250.26)2(10001000 100011
1101
1111−= +−=/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− −=∆/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6 pq
pqcq
pqcqcv
vv
vv
b) Rezultatului aferent cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe:
()
10001000
111 1000
01000
1
MfpqC Cv/Ga6−−
c) Eficien ța utiliz ării poten țialului uman (prin intermediul rezultatului aferent
cifrei de afaceri pe salariat):
()
111 1000
01000
11000
NspqC Cv/Ga6−−
97
d) Rezultatul aferent cifrei de afaceri la 1000 lei active de exploatare:
()−−/Ga6CCqp
Aev
11000
01000 11
110001000
e) Eficien ța utiliz ării capitalurilor întreprinderii (prin intermediul rezultatului aferent
cifrei de afaceri la 1000 lei capitaluri):
()−−/Ga6CCqp
Kv
11000
01000 11
110001000
3.3.3. Analiza costurilor aferente produc ției marf ă comparabile
Produc ția marf ă comparabil ă reprezint ă acea produc ție care s-a fabricat în cadrul
întreprinderii și în perioada anterioar ă celei analizate. Rezult ă că produc ția marf ă fabricat ă
a unei perioade este format ă din produc ția marf ă comparabil ă și produc ția marf ă
necomparabil ă, reprezentat ă prin produsele nou introduse în nomenclatorul de fabrica ție
în anul curent.
Analiza costurilor aferente produc ției marf ă comparabil ă se realizeaz ă cu ajutorul
următorilor indicatori:
• suma economiilor sau dep ășirilor (m ărimea absolut ă a fenomenului);
• reducerea sau dep ășirea medie procentual ă a costurilor (m ărimea relativ ă a
fenomenului).
a) Analiza factorial ă a sumei economiilor (dep ășirilor) aferente produc ției
marf ă comparabil ă:
Analiza în cauz ă presupune utilizarea urm ătoarelor trei categorii de costuri:
• c0 reprezint ă costul realizat al perioadei precedente (considerat ca baz ă de
compara ție);
• cp – costul prev ăzut al perioadei curente;
• c1 – costul realizat al perioadei curente.
Analiza sumei economiilor (dep ășirilor) se poate efectua, astfel:
– la nivelul unit ății de produs, caz în care rela ția este: c – c 0
– la nivel de produs, utilizând rela ția: q(c – c 0)
– la nivel de întreprindere, rela ția fiind: /Ga6/Ga6/Ga6/Ga6q(c – c 0) sau /Ga6/Ga6/Ga6/Ga6qc – /Ga6/Ga6/Ga6/Ga6qc0
98
Analiza factorial ă se efectueaz ă la nivel de întreprindere utilizând urm ătorul model
de analiz ă:
q
E/D = /Ga6qc – /Ga6qc0 g
c
Factorii care influen țează asupra sumei economiilor (dep ășirilor) aferente produc ției
marf ă comparabil ă sunt: volumul fizic al produc ției marf ă comparabil ă, structura acestei
produc ții pe produse și costurile unitare.
Pentru exemplificare folosim datele din tabelul nr. 3.3.
Tabelul nr. 3.3.
– mil. lei –
Nr.
crt. Indicatori Simbol Programat Realizat
1.
2.
3. Produc ția marf ă comparabil ă evaluat ă
în costurile perioadei curente
Produc ția marf ă comparabil ă evaluat ă în
costurile perioadei precedente
Volumul efectiv al produc ției marf ă
comparabie exprimat în costuri prev ăzute
/Ga6qc
/Ga6qc0
/Ga6q1cp
6.304
6.400
–
6.899,2
7.040
6.948,48
Eq c q cpp p p=−= /Ga6 /Ga6 06.304 – 6.400 = – 96 mil. lei
Eq c q c11 1 1 0=−= /Ga6/Ga6 6.899,2 – 7.040 = – 140,8 mil. lei
∆EE EP=−=1 – 140,8 -(- 96) = -44,8 mil. lei
din care, datorit ă:
1. Influen ței modific ării volumului fizic al produc ției marf ă comparabil ă:
lei mil. 9,6- %)100%110(96 )100 ( =−⋅−=−=∆q pIEq
%110 100400.6040.7100
001= = =/Ga6/Ga6
cqcqI
pq
2. Influen ței modific ării structurii produc ției marf ă comparabi ă:
() lei mil. 14,1 110% (96)-)040.7 48,948.6(01 1 +=⋅ − =− − =∆/Ga6/Ga6 qp p IE cq cq g
3. Influen ței modific ării costurilor unitare:
() ()∆cq cq c q c q cp =−−− /Ga6/Ga6/Ga6 /Ga6 11 10 1 10
sau: lei mil. 49,3- 48,948.62,899.61 11/Ga6/Ga6 = − = −pcq cq
99
b) Analiza factorial ă a reducerii (dep ășirii) medii procentuale a costurilor
aferente produc ției marf ă comparabil ă
Modelul de analiz ă este:
RE
qcsau Rqc qc
qc=⋅ ⋅ =−
/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6 00
0100 100 , respectiv 1001
0/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− =/Ga6/Ga6
qcqcR
Sistemul de factori care influen țează asupra reducerii (dep ășirii) medii procentuale
a costurilor aferente produc ției marf ă comparabil ă, este urm ătorul:
g
R
c
Rezult ă că modificarea reducerii medii procentuale are loc ca urmare a influen ței
structurii produc ției marf ă comparabil ă pe produse și a costurilor unitare.
Metodologia de analiz ă, este urm ătoarea:
%5,1 100400.696100
0−=−= =/Ga6 cqER
pp
p
%2 100040.78,140100
01−= = =/Ga6 cqER
pg
∆RR R p= − =− − − =− 1 2% 15%) 0 5% (, ,
din care, datorit ă:
1. Influen ței modific ării structurii produc ției marf ă comparabil ă pe produse:
%2,0 %)5,1(%3,1 100 100
00
0101 1+=−−−=−=−−−=∆/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6/Ga6
pr
pp pp pRRcqcq cq
cqcq cqg
%3,1 100040.7040.7 48,948.6−=−=Rr
2. Influen ței modific ării costurilor unitare:
%7,0 %)3,1(%2 100 100
0101 1
0101 11−=−−−=−=−
−−
=∆/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6/Ga6R R
cqcq cq
cqcq cq
cr
pp
Se constat ă că la finele perioadei analizate s-a înregistrat o economie suplimentar ă
în sum ă de 44,8 mil. lei, ceea ce echivaleaz ă cu o reducere medie procentual ă a costurilor
cu 0,5%. Aceast ă situa ție se apreciaz ă ca favorabil ă, deoarece economia suplimentar ă se
100
poate reg ăsi în cre șterea profitului din exploatare cu condi ția ca produc ția marf ă
comparabil ă să fi fost vândut ă.
Analiza factorial ă a sumei economiilor și a reducerii medii procentuale a costurilor,
relev ă contribu ția pe care și-au adus-o asupra modific ării acestora, urm ătorii factori de
influen ță:
– cre șterea volumului fizic al produc ției marf ă fabricate cu 10%, în condi țiile
economiei programate, conduce la cre șterea sumei economiilor cu 9,6 mil. lei, apreciindu-
se în mod favorabil;
– modificarea structurii produc ției marf ă comparabil ă a avut un impact negativ,
determinând sc ăderea sumei economiilor cu 14,1 mil. lei, ceea ce corespunde unei
creșteri procentuale a costurilor cu 0,2%. Structura produc ției marf ă comparabil ă s-a
modificat în favoarea produselor la care s-a prev ăzut o reducere procentual ă mai mic ă
decât cea medie programat ă la nivel de întreprindere și respectiv, a sc ăzut ponderea
sortimentelor la care s-a prev ăzut o reducere procentual ă mai mare decât cea medie
programat ă la nivel de întreprindere.
– costurile unitare s-au redus la produsele care de țin o pondere hot ărâtoare în
totalul produc ției marf ă comparabil ă, ceea ce a determinat o cre ștere a sumei economiilor
cu 49,3 mil. lei, și respectiv o reducere a costurilor cu 0,7%. Influen ța costurilor unitare se
poate aprofunda prin gruparea produselor în dou ă categorii: cele la care s-au înregistrat
reduceri de costuri și respectiv cele la care s-au înregistrat dep ășiri de costuri. Analiza se
axeaz ă în mod deosebit pe cea de-a doua categorie, în vederea stabilirii factorilor specifici
ce au determinat aceast ă situa ție (consumuri specifice, pre țuri de aprovizionare,
productivitatea fizic ă a muncii, salariul mediu orar etc.).
3.4. Analiza cheltuielilor variabile și fixe
Indicele de variabilitate al unei cheltuieli nu r ămâne în permanen ță acela și,
deoarece el se modific ă sub influen ța diferi ților factori: volumul fizic al produc ției, perioada
de timp pe care se analizeaz ă cheltuiala în cauz ă, caracterul particular al respectivei
categorii de cheltuieli, dintre care volumul fizic al produc ției r ămâne totu și factorul
hotărâtor.
Studiind comportamentul diferitelor categorii de cheltuieli fa ță de modificarea
volumului fizic al produc ției, prin intermediul coeficientului de variabilitate, putem deosebi
cheltuielile variabile și cheltuielile fixe.
101
3.4.1. Analiza cheltuielilor variabile
Analizând cheltuielile variabile din punct de vedere al variabilit ății acestora în raport
cu modificarea volumului de activitate distingem: cheltuieli propor ționale, progresive,
regresive și cheltuieli flexibile.
În categoria cheltuielilor variabile se includ:
– cheltuieli cu materiile prime și materialele directe;
– cheltuieli cu manopera direct ă;
– alte categorii de cheltuieli care variaz ă relativ propor țional cu volumul de activitate.
În general, cheltuielile variabile sunt cheltuieli directe, care pot fi individualizate distinct pe produsele la a c ăror realizare concur ă. Pot fi create astfel premisele necesare
în vederea ini țierii unor m ăsuri tehnico-organizatorice care s ă aibă ca efect reducerea
acestor cheltuieli.
3.4.1.1. Analiza factorial ă a cheltuielilor variabile
Cheltuielile variabile se analizeaz ă ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare
(
Ve
veC1000) sau cifr ă de afaceri (CA
vC1000), precum și ca sum ă absolut ă a cheltuielilor variabile
aferente produc ției marf ă fabricat ă.
Analiza factorial ă a cheltuielilor variabile se efectueaz ă cu ajutorul urm ătorilor
indicatori:
a) Cheltuieli variabile la 1000 lei venituri din exploatare:
jg
100sau 10001000
1000 /Ga6=je je Ve
vcvg
VeCvC
e
1000
ejvc
în care:
eCv reprezint ă suma cheltuielilor variabile aferente exploat ării;
Ve – suma veniturilor din exploatare;
gj – structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activit ăți;
1000
ejcv – cheltuieli variabile la 1000 lei venituri din exploatare pe tipuri de activit ăți.
Metodologia de stabilire a influen țelor celor doi factori este similar ă cu cea
prezentat ă în cazul cheltuielilor totale la 1000 lei venituri.
102
b) Cheltuieli variabile la 1000 lei cifr ă de afaceri:
g
Cvqc
qpvv
v10001000 =/Ga6
/Ga6 p
cv
cv – costurile variabile unitare
Pentru analiza factorial ă a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifr ă de afaceri se
utilizeaz ă datele din tabelul nr. 3.4.
Tabelul nr. 3.4.
– mii lei –
Nr.
crt. Indicatori Programat Realizat
1.
2.
3. Volumul fizic al produc ției
vândute exprimat în:
– pre țuri medii de vânzare unitare
– costuri variabile unitare Volumul fizic efectiv al produc ției
vândute exprimat în: – pre țuri medii de vânzare unitare
programate – costuri variabile unitare
programate
Cheltuieli variabile la 1000 lei CA (lei) 21.377.856
13.52 1.494
–
–
632,5
27.048.735
16.929.803
26.723.7 18
16.896.064
625,9
∆Cv Cv Cv1000
11000
01000=− = 625,9 – 632,5 = -6,6 lei
din care, datorit ă:
1. Influen ței modific ării structurii produc ției vândute pe produse:
= − =∆/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga61000 1000
000 0
01011000
pqcq
pqcqv v Cv
g lei 25,0 5,632 1000718.723.26064.896.16−=−
2. Influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare unitare:
= − =∆/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga61000 1000
0101
11011000
pqcq
pqcqv v Cv
p lei 65,7 5,632 1000735.048.27064.896.16−=−
3. Influen ței modific ării costurilor variabile unitare:
lei 30,1 1000 1000
0101
11111000+= − =∆/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
pqcq
pqcqv v Cv
cv
Se constat ă că la finele perioadei analizate s-a înregistrat, comparativ cu nivelul
programat o sc ădere cu 6,6 lei a cheltuielilor varabile la 1000 lei cifr ă de afaceri, ceea ce
se înscrie în tendin ța general ă de economisire a resurselor întreprinderii. Aceasta cu atât
mai mult cu cât cre șterea eficien ței cheltuielilor la nivel de întreprindere s-a datorat în
exclusivitate pe seama cheltuielilor variabile.
103
Economia înregistrat ă ca urmare a sc ăderii cheltuielilor variabile la 1000 lei cifr ă de
afaceri s-a datorat, pe de o parte influen ței favorabile a structurii produc ției vândute pe
produse (urmare cre șterii ponderii acelor produse care au o cheltuial ă variabil ă la 1000 lei
cifră de afaceri pe produs inferioar ă mediei programate la nivel de societate), iar pe de alt ă
parte cre șterii pre țurilor medii de vânzare unitare.
Nu trebuie neglijate în perspectiv ă, acele produse care au cheltuieli variabile mai
mari, fapt ce impune a se ac ționa în direc ția reducerii acestora.
3.4.1.2. Estimarea evolu ției probabile a cheltuielilor variabile
Estimarea evolu ției cheltuielilor variabile totale și a nivelului acestora la 1000 lei
cifră de afaceri, se justific ă ca fiind necesar ă în elaborarea bugetului de venituri și
cheltuieli, a studiilor de fezabilitate, cât și în ceea ce prive ște evaluarea economic ă a
întreprinderii.
Ca modalit ăți practice de solu ționare pot fi avute în vedere:
a) estimarea cheltuielilor variabile totale pe baza nivelului realizat al acestor
cheltuieli la 1000 lei cifr ă de afaceri.
()CA
p p Cv CA Cv1000
110001⋅ =
în care:
CAp reprezint ă cifra de afaceri previzionat ă;
Cv11000 – nivelul realizat al cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri.
Cifra de afaceri, precum și cheltuielile sunt exprimate în unit ăți monetare,
corespunz ător perioadei analizate.
Într-o economie în tranzi ție, evolu ția pre țurilor este subordonat ă puseelor
inflaționiste, ceea ce antreneaz ă varia ții nominale ale indicatorilor mai sus men ționați, care
nu corespund varia țiilor reale ale activit ății.
În aceste condi ții, pentru a preîntâmpina elaborarea unor concluzii deformate
asupra realit ății bazate pe acele niveluri ale performan țelor lipsite de substan ță real ă, se
impune corectarea acestora cu infla ția.
Dat fiind faptul c ă în cazul de fa ță infla ția afecteaz ă și nivelul rentabilit ății se
procedeaz ă la corectarea sumei cheltuielilor variabile cu raportul dintre indicele pre țurilor
de cump ărare ( Ip) și indicele pre țurilor de vânzare ( Iv), notat cu Ii.
104
Se estimez ă că în anul urm ător cifra de afaceri va cre ște cu 10%. În anul curent
cifra de afaceri realizat ă a însumat 5.000 mil. lei, iar nivelul cheltuielilor variabile la 1000 lei
cifră de afaceri a fost de 600 lei.
Subordonat obiectului analizei, trebuie s ă se procedeze la estimarea pentru anul
următor a sumei cheltuielilor variabile totale utilizând dou ă variante:
• fără a considera c ă infla ția afecteaz ă rentabilitatea întreprinderii
500.5%110 000.51 =⋅=⋅=CA p I CA CA mil. lei
() 300.3 600 500.5100011000
1 =⋅ =⋅=CA
p p Cv CA Chv mil. lei
• considerând c ă infla ția afecteaz ă rentabilitatea întreprinderii
Cunoscând c ă infla ția afecteaz ă în egal ă măsură suma veniturilor precum și cea a
cheltuielilor, iar raportul dintre indicele mediu al pre țurilor de cump ărare și respectiv,
indicele mediu al pre țurilor de vânzare este de 1,025, se procedeaz ă la corectarea sumei
cheltuielilor variabile estimate cu valoarea acestui raport.
[ ] lei mil. 5,382.3%5,102300.31000
1 =⋅=⋅⋅=iCA
p p I Cv CA Cv
Cre șterea produc ției genereaz ă, dup ă cum este și normal, modific ări în structura
produc ției pe produse, și implicit asupra cheltuielilor variabile estimate la 1000 lei cifr ă de
afaceri. Cheltuielile variabile estimate la 1000 lei cifr ă de afaceri sunt influen țate de
structura previzionat ă a produc ției pe produse ( gip) și cheltuielile variabile realizate la 1000
lei cifr ă de afaceri pe produse ( Cvi11000).
1001000
1 1000/Ga6⋅=vi p CAcgiCvp
b) estimarea cheltuielilor variabile totale (Cv t) cu ajutorul ecua ției de regresie de
tipul: y = a+bx.
în care:
y reprezint ă suma absolut ă a cheltuielilor variabile totale;
x = cifra de afaceri. Pentru exemplificare utiliz ăm datele din tabelul nr. 3.5.:
Tabelul nr. 3.5.
– mld. lei –
Anii Suma cheltuielilor
variabile (y) Cifra de afaceri (x) x y x2
1
2
3 4
5 0,9
1,18
1,254
1,372
1,485 1,5
2
2,2
2,450
2,71,35
2,36
2,7588
3,36 14
4,00952,25
4,0
4,84
6,0025
7,29
Total 6, 191 10,85 13,8397 24,3825
105
Utilizând metoda celor mai mici p ătrate, rezult ă:
/Ga6/Ga6/Ga6/Ga6
+=+=
2xbax xyxbnax
()ayx xx y
nx x=−
−=/Ga6/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga62
220 189,
()bnx xy
nx x=−
−=/Ga6/Ga6 /Ga6
/Ga6/Ga62204 8 3 6,
de unde rezult ă:
y = 0, 189 + 0,4836 x
Estimând c ă în cel de-al șaselea an cifra de afaceri va fi de 3,5 mld. lei, rezult ă că
suma cheltuielilor variabile aferente va fi de 1,881,6 mil. lei.
y 6 = 0, 189 + 0,4836 3,5 = 1.881,6 mil. lei
Pe aceast ă baz ă poate fi determinat și nivelul estimat cheltuielilor variabile la 1000
lei cifr ă de afaceri, care va fi:
lei 6,537 10005,38816,11001000−= = =CACvCvCA
F
3.4.1.3. Analiza reflect ării nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri
în performan țele economico-financiare ale întreprinderii
Modificarea nivelului cheltuielilor variabile la 1000 lei venituri din exploatare sau
cifră de afaceri, se reflect ă în urm ătorii indicatori ai performan țelor economico-financiare:
a) Rezultatul exploat ării (profit):
()10001 1000
01000
1VeCv Cv−−
b) Rata medie a rezultatului exploat ării (profitului) fa ță de veniturile din
exploatare:
1001 1001
00 0
11 1
/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− −/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
−/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
VeiCviVei
VeiCviVei sau ()100
0100
1 Cv Cv−−
în care:
Vei reprezint ă suma veniturilor din exploatare pe categorii de venituri;
Cvi – cheltuieli variabile la 1 leu venituri din exploatare pe categorii.
106
c) Rata medie a rezultatului exploat ării (profitului) fa ță de costuri:
1001 1 1 1
00
000
00
110
/Gb8/Gb8/Gb8/Gb8/Gb8/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8/Ga8/Ga8/Ga8/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7+−
+
CfVe
CveVepr
CfVe
CveVepr
în care:
prreprezint ă profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare;
Cve – suma cheltuielilor variabile;
Cf – suma cheltuielilor fixe.
d) Eficien ța utiliz ării activelor de exploatare:
()
11 1000
01000
11000
AeVeCv Cv−−
1000
e) Eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe:
()
11 100001000
1
1000
MfVeCv Cv−−
1000
f) Eficien ța utiliz ării capitalurilor (social, propriu, permanent):
()
11 100001000
1
1000
KVeCv Cv−−
1000
g) Eficien ța muncii exprimat ă prin profitul mediu pe salariat:
()
11 1000
01000
11000
sNVeCv Cv−−
3.4.2. Analiza cheltuielilor fixe
Definind cheltuielile fixe sau constante în func ție de comportamentul pe care îl au
față de modificarea volumului fizic al produc ției, trebuie subliniat faptul c ă aceast ă
categorie de cheltuieli se caracterizeaz ă printr-un indice de variabilitate egal cu zero.
În general, aceste cheltuieli sunt determinate de capacitatea de produc ție a
întreprinderii, iar structura lor difer ă de la o întreprindere la alta în func ție de factorii care-i
107
determin ă capacitatea și respectiv de apartenen ța la o anumit ă ramur ă cu activitate
industrial ă.
Prin defini ție, masa cheltuielilor fixe ar trebui s ă rămân ă aceea și indiferent de gradul
de utilizare a capacit ății de produc ție a întreprinderii, îns ă din punct de vedere practic, în
cadrul acestora se disting dou ă categorii de cheltuieli: cheltuieli fixe propriu-zise și
cheltuieli relativ fixe.
Cheltuielile fixe propriu-zise sunt cele a c ăror m ărime r ămâne relativ constant ă
indiferent dac ă, în cadrul unei capacit ăți de produc ție date, volumul produc ției cre ște sau
scade. În aceast ă categorie se cuprind, în principal, cheltuielile privind: amortiz ările,
serviciile telefonice, abonamentele radio-tv, primele de asigurare, impozitele și taxele
locale etc. Aceste cheltuieli sunt ocazionate de simpla existen ță a întreprinderii, ele fiind
inevitabile chiar și atunci când produc ția ar fi oprit ă temporar.
Cheltuielile relativ fixe sunt formate din acele cheltuieli de produc ție care manifest ă
o mai mare sensibilitate fa ță de modificarea volumului fizic al produc ției, respectiv în raport
cu m ăsura în care este utilizat ă capacitatea de produc ție a întreprinderii.
Din aceast ă categorie fac parte: salariile personalului de conducere, tehnic,
economic și de alt ă specialitate, administrativ și de deservire a sec țiilor și a întreprinderii,
cheltuielile asimilate acestora, cheltuielile cu protec ția mediului înconjur ător, cheltuieli de
birou și alte cheltuieli administrativ-gospod ărești etc.
În ansamblu, cota cheltuielilor fixe ce revine pe unitatea de produs, depinde de
suma lor total ă și de volumul fizic al produc ției sau vânz ărilor întreprinderii.
Studiul comportamentului cheltuielilor în raport cu evolu ția volumului fizic al
produc ției (vânz ărilor) care le-au ocazionat are implica ții economice și metodologice
deosebite. Sub aspect economic, cheltuielile fixe, prin suma lor total ă, solicit ă întreprinderea la
o exploatare complet ă a ma șinilor și utilajelor, inclusiv a suprafe țelor de produc ție. Numai
o exploatare optim ă a capacit ății de produc ție are ca efect repartizarea unor cote de
cheltuieli fixe mai mici pe unitatea de produs și imprim ă cheltuielilor variabile caracter
propor țional.
Raportul dintre cheltuielile fixe și cele variabile, precum și raportul dintre acestea
luate separat și costul produc ției serve ște la fundamentarea deciziilor privind capacitatea
de produc ție a noilor utilaje necesare a fi puse în func țiune. Gruparea cheltuielilor de
produc ție în fixe și variabile prezint ă o importan ță deosebit ă în procesul informa țional-
decizional privind conducerea activit ății productive a întreprinderii.
108
Sub aspect metodologic, gruparea cheltuielilor de produc ție în variabile și fixe și
separarea lor dup ă procedee științifice st ă la baza unor metode de calcula ție cu larg ă
aplicabilitate și răspunde cerin țelor privind analiza riscului opera țional ca o component ă a
riscului global al întreprinderii.
Întreprinderile care înregistreaz ă cheltuieli de regie mari, pentru a putea func ționa,
trebuie, fie s ă practice pre țuri mari (numai dac ă piața și concuren ța permit acest lucru), fie
să realizeze un volum mai mare de produc ție.
3.4.2.1. Analiza factorial ă a cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri din exploatare
sau cifr ă de afaceri
Analiza cheltuielilor fixe se poate efectua cu ajutorul urm ătorilor indicatori:
a) Cheltuieli fixe la 1.000 lei venituri din exploatare:
000.1000.1⋅=VeCfCfe Ve
e
whT Ve⋅=
() () () n
e cf cf cf cf +++= …2 1
Sistemul de factori care influen țează asupra nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei
venituri din exploatare, este urm ătorul:
T
V e
wh
Ve
eCf000.1 cf(1)
eCf cf(2)
c f(n)
în care:
eCf reprezint ă suma cheltuielilor fixe din exploatare;
Ve – suma veniturilor din exploatare;
T – fond total de timp de munc ă;
wh – productivitatea medie orar ă, determinat ă în func ție de veniturile din exploatare;
cf(1), …, cf(n) – cheltuieli fixe pe categorii de cheltuieli.
109
Metodologia de analiz ă factorial ă a modific ării nivelului mediu al cheltuielilor fixe la
1000 lei venituri din exploatare, este urm ătoarea:
1. Influen ța modific ării veniturilor din exploatare:
000.1 000.1
00
10⋅−⋅=∆VeCf
VeCfVee e
din care datorit ă:
1.1. Influen ței fondului de timp total de munc ă (latura extensiv ă a poten țialului
uman):
000.1 000.1
000
010⋅
⋅−⋅
⋅=∆
whTCf
whTCfTe e
1.2. Influen ței modific ării productivit ății medii orare:
000.1 000.1
010
110⋅
⋅−⋅
⋅=∆
whTCf
whTCfwhe e
2. Influen ța modific ării sumei cheltuielilor fixe din exploatare:
000.1 000.1
10
11⋅−⋅=∆VeCf
VeCfCfe e
e
Prin intermediul sumei cheltuielilor fixe din exploatare, analiza poate fi aprofundat ă
pe categorii de cheltuieli fixe, astfel:
000.1
1)1(
0)1(
1 )1(⋅−=∆Vecf cfcf
000.1
1)(
0)(
1 )(⋅−=∆Vecf cfcfn n
n
Situa ția poate fi considerat ă ca fiind normal ă, atunci când indicele veniturilor din
exploatare (VeI) devanseaz ă indicele cheltuielilor fixe din exploatare (CfeI), respectiv
(Cfe VeI I> ).
b) Cheltuieli fixe la 1.000 lei cifr ă de afaceri:
000.1 sau 000.11000⋅⋅⋅=/Ga6 pqCf
CACfCf
vCA
Sistemul de factori care influen țează asupra nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei
cifră de afaceri, se prezint ă astfel:
110
qv
C A
p
CACf1000
)1(cf
Cf )2(cf
… … .
)(ncf
Analiza factorial ă a nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifr ă de afaceri, se
efectueaz ă pe baza datelor din tabelul nr. 3.6., potrivit metodologiei mai jos prezentat ă:
Tabelul nr.3.6.
– mii lei –
Nr.
crt. Indicatori Programat Realizat %
1. Volumul fizic al produc ției vândute exprimat în pre ț
mediu de vânzare unitar
21.377.856
27.048.735
126,5
2. Suma cheltuielilor fixe 3.906. 106 5.060.243 129,6
3. Volumul fizic efectiv al produc ției vândute exprimat
în pre ț mediu de vânzare unitar programat
–
26.723.708
–
4. Cheltuieli fixe la 1000 lei cifr ă de afaceri 182,72 187,08 99,7
lei 36,4 72,18208,1871000
01000CA
11000+=−= − = ∆CA CACf Cf Cf
dincare, datorit ă:
1. Influen ței modific ării cifrei de afaceri:
CA
CACA
CfICf
CACf
CACfCA000.1
01000
0
00
10sau 000.1 000.1 − ⋅−⋅=∆
Iqp
qpCAv
v=⋅/Ga6
/Ga611
00100
lei 31,43 72,18741,141 72,187 000.1735.048.27106.906.3−=−=−⋅ =∆CA
din care, datorit ă:
1.1. Influen ței modific ării volumului fizic al produc ției vândute:
CA
qvCA
v vv CfICf
pqCf
pqCfq000.1
0000.1
0
000
010sau 000.1 000.1 − ⋅ −⋅ =∆/Ga6 /Ga6Iqp
qpqvv
v=⋅/Ga6
/Ga610
00100
lei 55,41 72,18717,146 72,187 000.1708.723.26106.906.3−=−=−⋅ =∆vq
1.2. Influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare unitare (exclusiv TVA):
qvCA
CACA
v v ICf
ICf
pqCf
pqCfp000.1
0000.1
0
010
110sau 000.1 000.1 − ⋅ −⋅ =∆/Ga6 /Ga6 lei 76,1 17,14641,144 −=−=∆p
2. Influen ței modific ării sumei cheltuielilor fixe:
111
CACA
CA
ICffCACf
CACfCf000.1
0 000.1
1
10
11Csau 000.1 000.1 − ⋅−⋅=∆
lei 67,42 41,14408,187 +=−=∆Cf
Analiza poate fi aprofundat ă, procedându-se la cuantificarea influen ței modific ării
cheltuielilor fixe pe categorii de cheltuieli, astfel:
1000
1)(
0)(
1 )(⋅−=∆CAcf cfcfn n
n
Corela ția de baz ă care permite aprecierea eficien ței cheltuielilor fixe, presupune
creșterea mai rapid ă a cifrei de afaceri fa ță de cre șterea cheltuielilor fixe ( IICA chf> ).
În cazul întreprinderii analizate, se constat ă o cre ștere a nivelului realizat al
cheltuielilor fixe la 1000 lei cifr ă de afaceri comparativ cu nivelul programat, cu 4,36 lei.
Aceast ă situa ție constituie consecin ța nerespect ării corela ției de baz ă dintre indicele cifrei
de afaceri și indicele cheltuielilor fixe (chf CAI I< , respectiv 126,5% < 129,6%).
Cre șterea cifrei de afaceri, datorat ă într-o propor ție hot ărâtoare componentei
cantitative, respectiv cre șterii volumului fizic al produc ției vândute, denot ă utilizarea la un
nivel ridicat al capacit ăților de produc ție, onorarea cerin țelor excedentare ale clien ților
dincolo de obliga țiile asumate prin contractele încheiate cu ace știa, nivelul calitativ ridicat
al produselor expresie a cererii clien ților etc. Efectul favorabil al cre șterii cifrei de afaceri
prin cele dou ă componente ale sale (volumul fizic al produc ției vândute și pre țul mediu de
vânzare unitar), ca factori care influen țează invers propor țional asupra fenomenului
analizat, const ă în sc ăderea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifr ă de afaceri.
Suma cheltuielilor fixe, ca factor care influen țează direct propor țional asupra
fenomenului analizat, a crescut conducând implicit la cre șterea acestuia. Trebuie
identificate cauzele care au determinat cre șterea cheltuielilor fixe, în scopul lu ării măsurilor
vizând intrarea în normalitate ( IICA chf> ).
3.4.2.2. Estimarea nivelului probabil al cheltuielilor fixe
La nivelul oric ărei întreprinderi, implica țiile deciziilor prezente afecteaz ă, prin
imagine și efecte, viitorul acesteia. De aceea, orice decizie trebuie analizat ă prin prisma
calculului economic de eficien ță: eforturile ce se fac trebuie s ă conduc ă la efecte maxime
preconizate a se realiza în viitor.
112
Gestionarea eficient ă a patrimoniului întreprinderii, în prezent dar și în perspectiv ă,
implic ă și estimarea tendin ței de evolu ție a cheltuielilor fixe, atât ca sum ă absolut ă, cât și
ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare sau cifr ă de afaceri.
Pe termen scurt, respectiv de la un an la altul, suma total ă a cheltuielilor fixe se
consider ă constant ă, dac ă nu intervin modific ări majore în activitatea întreprinderii.
Estimarea nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifr ă de afaceri (CACf1000' ), venituri
totale sau din exploatare, se poate face cu ajutorul urm ătoarei rela ții:
CACA CA
ICf Cf1'1000
01000⋅ =
în care: CAI reprezint ă indicele cifrei de afaceri, al veniturilor totale sau al veniturilor din
exploatare, dup ă caz.
Cunoscând realiz ările perioadei curente, precum și faptul c ă în perioada urm ătoare
se preconizeaz ă o cre ștere a cifrei de afaceri cu 15,2%, s ă se procedeze, pe baza datelor
din tabelul nr. 3.7., la estimarea nivelului cheltuielilor fixe la 1000 lei cifr ă de afaceri:
Tabelul nr. 3.7.
– mil. lei –
Nr.
crt. Indicatori Realiz ări
(perioada crt.)
1. Cifra de afaceri 6.600
2. Suma cheltuielilor fixe 1.485
3. Cheltuieli fixe la 1000 lei cifr ă de afaceri (lei) 225
lei 3,195152,11225 '1000=⋅=CACf
Între nivelul cheltuielilor fixe la 1.000 lei cifr ă de afaceri, ca variabil ă dependent ă (y)
și cifra de afaceri, ca variabil ă independent ă (x), exist ă o corela ție exprimat ă cu ajutorul
funcției de regresie de tip hiperbolic:
yab
x=+
Pentru exemplificarea metodologiei de calcul utiliz ăm datele din tabelul nr. 3.8.
Tabelul nr. 3.8.
Anii CACf000.1(lei)
(y) CA (mld.lei)
(x) x2 1
x 1
2x y
x
1 300 3 9,00 0,333 0, 111 100,00
2 280 3,5 12,25 0,286 0,082 80,00
3 275 3,6 12,96 0,277 0,077 76,39
4 268 3,8 14,44 0,263 0,069 70,35
5 250 4,0 16,00 0,250 0,062 62,50
6 245 4, 1 16,81 0,244 0,059 59,76
113
7 230 4,6 2 1,16 0,2 17 0,047 50,00
8 220 5,0 25,00 0,200 0,040 44,00
Total 2.068 3 1,6 127,62 2,070 0,547 543, 18
Utilizând metoda celor mai mici p ătrate, proced ăm la determinarea valorilor
parametrilor “a” și “b”, utilizând urm ătolarele rela ții:
54,108
1 11 1
2
22
=
/Gb8
/Gb9/Gb7/Ga8
/Ga9/Ga7−⋅−⋅
=
/Ga6/Ga6/Ga6/Ga6/Ga6/Ga6
x xnxy
x xy
a
06,588
1 11
2
2=
/Gb8
/Gb9/Gb7/Ga8
/Ga9/Ga7−⋅−
=
/Ga6/Ga6/Ga6/Ga6/Ga6
x xnyx xyn
b
Dac ă se prognozeaz ă că în cel de-al nou ălea an cifra de afaceri va însuma 5,2 mld.
lei, atunci nivelul estimativ al cheltuielilor fixe la 1000 lei cifr ă de afaceri se determin ă
astfel:
lei 63,2212,506,58854,1089 = +=y
3.4.3. Analiza riscului de exploatare sau opera țional
Desf ășurarea oric ărei activit ăți din cadrul unei întreprinderi, incumb ă în sine un
anumit grad de risc. Având în vedere complexitatea activit ății de exploatare, precum și ansamblul
factorilor interni sau externi care î și pun amprenta asupra nivelului, structurii și tendin țelor
performan țelor economico-financiare ale întreprinderii, exist ă riscul, respectiv
probabilitatea, nerecuper ării în totalitate a cheltuielilor efectuate, datorit ă neadapt ării la
exigen țele economiei concuren țiale de pia ță.
Analiza riscului de exploatare se bazeaz ă pe structurarea cheltuielilor de exploatare
în cheltuieli variabile și cheltuieli fixe.
Pentru evitarea riscului de exploatare, trebuie ca volumul efectiv de activitate s ă fie
mai mare decât volumul de activitate corespunz ător punctului critic sau pragului de
rentabilitate. Pragul de rentabilitate, denumit și “cifra de afaceri critic ă”, este punctul în care cifra
de afaceri acoper ă cheltuielile de exploatare, iar rezultatul este nul.
114
Utilizarea pragului de rentabilitate ca instrument opera țional în ceea ce prive ște
aprecierea riscului de exploatare, presupune cunoa șterea valorii sale cognitive, precum și
a metodologiei de calcul.
Pentru evitarea riscului de exploatare, trebuie s ă se determine mai întâi gradul
minim de utilizare a capacit ății de produc ție, respectiv acel volum de activitate
corespunz ător punctului critic, procedându-se dup ă cum urmeaz ă:
• ecua ția de baz ă, care presupune ca volumul de activitate reprezentând suma
veniturilor sau cifra de afaceri (CA) s ă acopere integral suma cheltuielilor de exploatare
(Ce):
CA = Ce
• cheltuielile totale de exploatare (Ce) rezult ă din însumarea cheltuielilor
variabile (Cv) cu cheltuielile fixe (Cf): Ce = Cv + Cf
• proced ăm la egalarea celor dou ă ecua ții:
CA = Cv + Cf CA – (Cv + Cf) = 0
vRCA Cv⋅=
CfvR CA =−) 1(
rezult ă:
vRCfCAcr−=
1
în care:
crCA reprezint ă cifra de afaceri critic ă;
vR – rata medie a cheltuielilor variabile.
– determinarea gradului de utilizare a capacit ății de produc ție în punctul critic (K):
100
) 1 max(sau 100max vR QCf
QCAKcr
−=
/Ga6
==n
ipi qi Q
1max max
în care:
maxQ reprezint ă capacitatea de produc ție în expresie valoric ă;
maxqi – capacitatea de produc ție pe tipuri de produse;
pi – pre țurile de evaluare pe produse.
115
Riscul de exploatare poate fi cuantificat cu ajutorul “indicatorului de pozi ție” fa ță de
pragul de rentabilitate ( λ), astfel:
– în m ărimi absolute: crCA CA−=1λ
– în m ărimi relative: 100 '
crCAλλ=
În condi țiile date, riscul de exploatare scade cu cât indicatorul de pozi ție este mai
mare decât zero ( λ > 0), iar dimensionarea cheltuielilor fixe, în sensul reducerii acestora,
este mai ra țional ă.
3.5. Analiza cheltuielilor materiale și salariale
Cheltuielile de produc ție au un caracter complex, complexitate care decurge din
semnifica ția pe care o are fiecare element de cheltuial ă în desf ășurarea activit ății
productiv-industrial ă a întreprinderii.
Clasificarea cheltuielilor de produc ție îmbrac ă forme diverse în func ție de criteriile
ce se au în vedere. Astfel, subordonat obiectului analizei, structurând cheltuielile de
produc ție dup ă natura lor, distingem cheltuieli materiale, cheltuieli salariale și cheltuieli
financiare. Cheltuielile materiale joac ă un rol determinant în procesul de produc ție deoarece
ele constituie “substan ța principal ă” a produsului finit. Tot a șa, putem sublinia c ă în func ție
de profilul întreprinderii, cheltuielile materiale au, de regul ă, o pondere însemnat ă în totalul
cheltuielilor de exploatare. Din punct de vedere al con ținutului lor, cheltuielile materiale sunt formate din
cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile, cheltuieli cu energia electric ă și apă,
amortizarea mijloacelor fixe și alte cheltuieli materiale.
În analiza diagnostic, cheltuielile materiale se examineaz ă atât pe total, cât și din
punct de vedere al grup ării acestora în cheltuieli variabile și cheltuieli fixe, sau pe
elemente componente de natura celor men ționate în paragraful precedent.
Analiza cheltuielilor materiale vizeaz ă relevarea tendin ței de sc ădere a acestora ca
efect al progresului tehnic, materializat în sc ăderea consumurilor fizice, utilizarea, acolo
unde este posibil, a înlocuitorilor mai ieftini dar fiabili, în scopul cre șterii competitivit ății
produselor și pe aceast ă cale a eficien ței întregii activit ăți a întreprinderii.
116
Economisirea resurselor materiale reprezint ă un imperativ major al politicii privind
gestionarea eficient ă a resurselor, indiferent de natura acestora, care se identific ă ca fiind
un factor de baz ă al cre șterii economice, al consolid ării pozi ției pe pia ță a întreprinderii, al
îmbun ătățirii rezultatelor financiare etc.
3.5.1. Analiza cheltuielilor materiale
Din punct de vedere structural, cheltuielile materiale pot fi analizate pe elemente
componente, respectiv cheltuieli cu materialele și cheltuieli cu amortizarea.
În totalul cheltuielilor materiale, ponderea hot ărâtoare o de țin cheltuielile cu
materiile prime și materialele, domenii în care, dat fiind caracterul lor, pot fi întreprinse
multiple m ăsuri privind economisirea consumului de resurse, ca premis ă a cre șterii
eficien ței activit ății întreprinderii.
Cheltuielile materiale se analizeaz ă ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare,
produc ție a exerci țiului sau cifr ă de afaceri, utilizându-se modele similare celor prezentate
anterior (la analiza cheltuielilor variabile și a celor fixe).
3.5.1.1. Analiza cheltuielilor cu materialele
Cheltuielile cu materialele pot fi determinate prin sc ăderea cheltuielilor cu
amortizarea din totalul cheltuielilor materiale. Analiza cheltuielilor cu materialele se efectueaz ă cu ajutorul indicatorului sintetic
cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifr ă de afaceri sau venituri din exploatare.
Modelul de analiz ă al cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifr ă de afaceri, este
următorul:
000.1000.1⋅⋅⋅=/Ga6/Ga6
pqcmqCm
vv CA iar jjpcs cm/Ga6=
în care:
cm reprezint ă costuri cu materialele pe unitatea de produs;
csj – consumul specific din resursa material ă j;
pj – pre țul de aprovizionare al resursei materiale j
117
Sistemul de factori care influen țează asupra nivelului cheltuielilor cu materialele la
1000 lei cifr ă de afaceri, este urm ătorul:
g
p
CACm000.1 csj
c m
pj
Utilizând datele din tabelul nr. 3.9., prezent ăm în cele ce urmeaz ă metodologia de
analiz ă factorial ă a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifr ă de afaceri.
Tabelul nr. 3.9.
– mii lei –
Nr.
crt. Indicatori Programat Realizat
1. Volumul fizic al produc ției vândute, exprimat în:
– pre țuri medii de vânzare unitare
– costuri cu materialele pe unitatea de produs
12.500.000
8.250.000 13.750.000
9.020.000
2. Volumul fizic efectiv al produc ției vândute, exprimat în:
– pre țuri medii de vânzare unitare programate
– costuri cu materialele unitare programate
–
– 13.594. 104
8.992.500
3. Suma cheltuielilor cu materialele recalculat ă în func ție de
volumul efectiv al produc ției vândute, consumurile specifice
efective și pre țurile de aprovizionare programate
– 8.95 1.250
4. Cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifr ă de afaceri (lei) 660 656
lei 4- 660 6561000
01000
11000=−= − = ∆CA CA CACm Cm Cm
din care, datorit ă:
1. Influen ței modific ării structurii produc ției vândute pe produse:
lei 1,5 6605,661 660 000.1104.594.13500.992.8 000.1 000.1
0 00 0
010 1
+=−=−⋅ ==⋅ −⋅ =∆/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
pqcmq
pqcmqg
vv
vv
2. Influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare unitare:
lei 5,7 5,661 6545,661 000.1000.750.13500.992.8000.1 000.1
010 1
110 1−=−=−⋅ =⋅ −⋅ =∆/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
pqcmq
pqcmqp
vv
vv
3. Influen ței modific ării costurilor cu materialele pe produse:
lei 2 654 656 000.1 000.1
110 1
111 1+=−=⋅ −⋅ =∆/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
pqcmq
pqcmqcm
vv
vv
din care:
118
3.1. Influen ței modific ării consumurilor specifice:
lei 3- 654 651 654 000.1000.750.13250.951.8 000.1 000.1
110 0 1
110 1 1
=−=−⋅ ==⋅ −⋅ =∆/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6/Ga6
pqpcs q
pqpcs qcs
vj j v
vj j v
j
în care: /Ga6/Ga6/Ga6 =0 1 0 0 1 cmq pcs qv j j v
3.2. Influen ței modific ării pre țurilor de aprovizionare:
lei 5+ 651 656 651 000.1 000.1
1000
1110 1 1
111 1 1
=−=− ==⋅ −⋅ =∆/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6/Ga6
CAvj j v
vj j v
j
Cmpqpcs q
pqpcs qp
Urmare analizei efectuate, se constat ă că la nivel de întreprindere s-a înregistrat o
reducere cu 4 lei a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifr ă de afaceri. Aceast ă situa ție
se apreciaz ă ca fiind pozitiv ă, deoarece contribuie, pe de o parte, la cre șterea ratei medii
de eficien ță a cheltuielilor totale, iar pe de alt ă parte, creaz ă premisele îmbun ătățirii
rezultatului exploat ării.
Din punct de vedere al influen țelor factorilor care ac ționeaz ă asupra nivelului
cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifr ă de afaceri, se remarc ă urm ătoarele:
– modificarea structurii produc ției vândute pe produse a influen țat nefavorabil,
deoarece a determinat dep ășirea cu 1,5 lei a cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifr ă
de afaceri, ca urmare a cre șterii ponderii acelor produse care au cheltuieli cu materialele la
1.000 lei cifr ă de afaceri pe produs mai mari decât media programat ă la nivel de
întreprindere.
– pre țurile de vânzare (exclusiv TVA) au fost mai mari decât cele prev ăzute pe
principalele categorii de produse, ceea ce a contribuit la reducerea cu 7,5 lei a nivelului
cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei CA pe total întreprindere.
– costurile cu materialele pe produse au influen țat în sensul cre șterii cu 2 lei a
nivelului cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifr ă de afaceri, ca urmare a dep ășirilor
constatate la sortimentele care de țin ponderea hot ărâtoare în totalul vânz ărilor.
Aprofundând influen ța acestui factor, constat ăm că dep ășirea înregistrat ă s-a datorat în
exclusivitate modific ării pre țurilor de aprovizionare.
Consumurile specifice s-au redus pe principalele sortimente și au contribuit la
reducerea cheltuielilor cu materialele la 1.000 lei cifr ă de afaceri cu 3 lei. Aceast ă situa ție
se apreciaz ă ca fiind pozitiv ă, cu condi ția s ă nu fie afectat ă calitatea produselor.
119
Reducerea consumurilor specifice se poate ob ține în cea mai mare parte prin
reproiectarea produselor și, într-o mai mic ă măsură, în faza de execu ție a produselor.
Pre țurile de aprovizionare pe categorii de materii prime și materiale sunt influen țate
de pre țul de facturare, precum și de cheltuielile de transport, aprovizionare și de stocare
aferente acestora. La rândul lor, pre țurile de facturare sunt rezultatul negocierilor dintre
întreprindere cu furnizorii de materii prime și materiale, în func ție de cantitatea și calitatea
acestora, iar cheltuielile de transport-aprovizionare depind de mijloacele de transport
folosite, de gradul de înc ărcare a mijloacelor de transport, de distan țele fa ță de furnizori
etc.
3.5.1.2. Analiza cheltuielilor cu amortizarea
Amortizarea este expresia valoric ă a uzurii fizice a mijloacelor fixe, inclus ă în costul
produselor. Deci, amortizarea reprezint ă un element structural al costurilor produc ției, în
general, iar a cheltuielilor materiale în special.
Deoarece cheltuielile cu amortizarea fac parte din categoria cheltuielilor fixe, având
caracter conven țional constant și luând în considerare faptul c ă într-o întreprindere
ansamblul mijloacelor fixe concur ă la realizarea performan țelor economico-financiare al
căror nivel este dependent de eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe, rezult ă că analiza
cheltuielilor cu amortizarea se justific ă a fi efectuat ă ca nivel la 1000 lei venituri din
exploatare, produc ție a exerci țiului sau cifr ă de afaceri.
Oricare ar fi forma de exprimare a indicatorului luat ca baz ă de compara ție, analiza
cheltuielilor cu amortizarea va fi efectuat ă la nivelul întregii activit ăți a întreprinderii. Ea
vizeaz ă determinarea, pe de o parte, a modific ării nivelului acestor cheltuieli fa ță de o baz ă
de compara ție, iar pe de alt ă parte, a modului cum au influen țat diferitele categorii de
factori asupra acestei modific ări, precum și a leg ăturii dintre dimensiunea, respectiv
randamentul mijloacelor fixe și cheltuielile cu amortizarea.
Analiza diagnostic a cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe se efectueaz ă pe
baza urm ătorilor indicatori:
120
a) Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare:
T
V e
wh
V I
000.11000⋅=VeAmCaVe Vma Vmi
A m V m e
g i
c
ic
Rezult ă că asupra fenomenului analizat influen țează doi factori de gradul I și
anume, veniturile din exploatare ( Ve) și suma amortiz ării (Ae). Influen țele celor doi factori
sunt diferite ca sens: factorul cantitativ, respectiv veniturile din exploatare influen țează
invers propor țional, în timp ce factorul calitativ, suma amortiz ării, influen țează direct
propor țional asupra fenomenului cercetat.
Veniturile din exploatare sunt dependente de fondul total de timp de munc ă (T) și
productivitatea medie orar ă (wh), exprimat ă prin veniturile medii din exploatare pe om or ă
lucrat ă.
Ve = T wh⋅
Utilizarea complet ă a timpului de munc ă și cre șterea productivit ății medii orare
conduc la cre șterea veniturilor din exploatare, constituind astfel premisa reducerii nivelului
mediu al cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare.
Asupra sumei amortiz ării, influen țează valoarea medie anual ă a mijloacelor fixe
(Vma) și cota medie de amortizare ( c).
100c VmaAm⋅=
Având în vedere ecua ția de balan ță care eviden țiază legăturile care exist ă între
elementele care influen țează asupra valoarii medii anuale a mijloacelor fixe, rezult ă că
aceasta este dependent ă de modificarea valorii ini țiale a mijloacelor fixe ( VI), valoarea
medie a intr ărilor ( Vmi) și respectiv a ie șirilor de mijloace fixe ( Vme), astfel:
Vma = VI + Vmi – Vme
Valoarea medie a mijloacelor fixe intrate, precum și valoarea medie a mijloacelor
fixe ie șite, sunt dependente de suma valorii mijloacelor fixe intrate ( Vi), respectiv suma
valorii mijloacelor fixe ie șite (Ve), ponderate cu num ărul de luni de func ționare ( tf),
respectiv de nefunc ționare ( tnf).
121
12 ; 12/Ga6 /Ga6 ⋅=⋅=tnfVeVmetfViVmi
În acest fel se creeaz ă posibilitatea de a eviden ția prin analiz ă care a fost
contribu ția punerii în func țiune înainte de termen a anumitor utilaje sau a mijloacelor fixe în
general, sau a scoaterii din func țiune a acestora, mai târziu decât data programat ă.
Cota medie de amortizare, se modific ă ca urmare a modific ărilor structurale care au
avut loc în componen ța mijloacelor fixe ( gi) și a cotei de amortizare pe fiecare categorie de
mijloace fixe ( ci).
100/Ga6⋅=i icgc
Din punct de vedere metodologic, analiza factorial ă a cheltuielilor cu amortizarea la
1000 lei venituri din exploatare, presupune:
Ve
aVe
a C C1000 1000 1000Ve
a0 1C −=∆
din care, datorit ă:
1. Influen ței modific ării veniturilor din exploatare:
∆VeAm
VeAm
Ve=⋅−⋅0
10
01000 1000..
din care, datorit ă:
1.1. Influen ței modific ării fondului total de timp de munc ă:
000.1 000.1
000
010⋅
⋅−⋅
⋅=∆
whTAm
whTAmT
1.2. Influen ței modific ării productivit ății medii orare:
000.1 000.1
010
110⋅
⋅−⋅
⋅=∆
whTAm
whTAmwh
2. Influen ței modific ării sumei amortiz ării:
∆AmAm
VeAm
Ve=⋅−⋅1
10
11000 1000..
din care, datorit ă:
2.1. Influen ței modific ării valorii medii anuale a mijloacelor fixe:
()000.1
100 1⋅⋅−=∆Vec Vma VmaVma
122
din care, datorit ă:
2.1.1. Influen ței modific ării valorii ini țiale a mijloacelor fixe:
()000.1
100 1⋅⋅−=∆Vec VI VIVI
2.1.2. Influen ței modific ării valorii medii a intr ărilor de mijloace fixe:
()000.1
100 1⋅⋅−=∆Vec Vmi VmiVmi
2.1.3. Influen ței modific ării valorii medii a ie șirilor de mijloace fixe:
()000.1
100 1⋅⋅−−=∆Vec Vme VmeVme
2.2. Influen ței modific ării cotei medii de amortizare:
()000.1
10 11⋅−=∆Vecc Vmac
din care, datorit ă:
2.2.1. Influen ței modific ării structurii mijloacelor fixe pe categorii de mijloace fixe:
()000.1
101⋅−=∆Vecc Vmagr
i
1000 1/Ga6⋅=i ir cgc
2.2.2. Influen ței modific ării cotelor de amortizare pe categorii de mijloace fixe:
()000.1
111⋅−=∆Vecc Vmacr
i
În ceea ce prive ște interpretarea influen ței factorilor care ac ționeaz ă asupra
nivelului cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare, prin intermediul
sumei amortiz ării, trebuie manifestat ă mult ă pruden ță.
Aprecierea sensului influen ței cu semnul “+” al acestor factori, trebuie s ă țină cont,
pe de o parte, de obiectul analizei, iar pe de alt ă parte, de con ținutul economic al modului
cum influen țează factorii în cauz ă, astfel:
– cre șterea valorii medii anuale a mijloacelor fixe este rezultatul modific ării
elementelor componente: valoarea ini țială (de inventar) a mijloacelor fixe poate s ă creasc ă
ca urmare a reevalu ării mijloacelor fixe, dup ă cum și materializarea mai rapid ă a
programului de investi ții poate conduce la cre șterea num ărului de luni de func ționare a
mijloacelor fixe (tot a șa, ie șirea din func țiune a mijloacelor fixe mai târziu decât a fost
123
prev ăzută). În aceste condi ții, de și valoarea medie anual ă a mijloacelor fixe conduce la
depășirea nivelului cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare, influen ța
în cauz ă poate fi justificat ă din punct de vedere economic, deoarece cre șterea valorii medii
anuale a mijloacelor fixe, ca urmare a modific ărilor care au loc în structura elementelor
componente, creeaz ă suportul tehnic al desf ășurării activit ății și implicit al ob ținerii
rezultatelor economico-financiare;
– cota medie de amortizare a mijloacelor fixe, poate s ă creasc ă ca urmare a
creșterii ponderii acelor categorii de mijloace fixe care au o cot ă de amortizare mai mare
decât cota medie programat ă la nivel de întreprindere, sau poate fi efectul modific ării
sistemului de amortizare practicat.
Un alt model de analiz ă factorial ă a nivelului cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei
venituri din exploatare, poate fi urm ătorul:
000.11000⋅/Gb8
/Gb9/Gb7/Ga8
/Ga9/Ga7⋅=VmaAm
VeVmaCaVe
Sistemul de factori care influen țează asupra fenomenului analizat, se prezint ă
astfel:
VeVma
VeCa1000 gi
cVmaAmsau
c i
în care:
VeVma reprezint ă eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe (inversul veniturilor din exploatare
la 1 leu mijloace fixe).
Cuantificarea influen ței factorilor asupra fenomenului cercetat se face cu ajutorul
metodei substituirilor în lan ț.
b) Cheltuieli cu amortizarea la 1.000 lei cifr ă de afaceri:
Modelul de analiz ă factorial ă a nivelului cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifr ă
de afaceri, este urm ătorul:
000.1 000.1000.1⋅⋅⋅=⋅=/Ga6 pqc Vma
CAAmCa
vCA
124
Sistemul de factori care influen țează asupra fenomenului analizat, se prezint ă
astfel:
qv
C A
p V I
000.11000⋅=CAAmCaCA Vma Vmi
A m V m e
g i
c
ic
Poate fi luat în considerare și un alt model de analiz ă a nivelului cheltuielilor
cu amortizarea la 1000 lei cifr ă de afaceri:
VeVma
000.11000⋅/Gb8
/Gb9/Gb7/Ga8
/Ga9/Ga7⋅=VmaAm
CAVmaCaCA gi
cVmaAmsau
c i
în care:
CAVma reprezint ă eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe (inversul cifrei de afaceri la 1 leu
mijloace fixe).
Metodologia de analiz ă factorial ă este similar ă cu cea prezentat ă anterior.
3.5.2. Analiza cheltuielilor cu personalul
În totalul cheltuielilor de exploatare, cheltuielile cu personalul ocup ă un loc aparte,
ceea ce presupune o aten ție deosebit ă în analiza acestora, întrucât reflect ă o parte a
valorii nou create. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul c ă existen ța cheltuielilor în
cauz ă este consecin ța utiliz ării poten țialului uman, considerat ca fiind factorul de produc ție
cel mai dinamic. Cheltuielile cu personalul cuprind cheltuielile cu remunera ția personalului
(cunoscute sub denumirea de cheltuieli cu salariile) și cheltuielile privind asigur ările și
protec ția social ă. Ele pot fi structurate, în principal, pe baza urm ătoarelor criterii:
125
a) În func ție de elementele componente, distingem:
– salarii tarifare (negociate);
– sporuri acordate în func ție de condi țiile concrete de munc ă (condi ții grele de
munc ă, condi ții nocive de munc ă, lucru la în ălțime, penibilitate, lucru în timpul nop ții, ore
lucrate suplimentar peste programul normal de munc ă, exercitarea unei func ții
suplimentare, vechimea în munc ă etc.);
– premii;
– cheltuieli privind asigur ările și protec ția social ă.
b) În func ție de cine suport ă cheltuielile cu personalul:
– angajator (salariile nete, contribu ția la asigur ările sociale, ajutorul de șomaj,
fondul de s ănătate);
– angajat (impozitul pe salariu, ajutorul de șomaj, fondul de s ănătate, pensia
suplimentar ă);
c) În raport cu categoria de personal: conducere, tehnic, economic și de alt ă
specialitate, administrativ și de deservire, muncitori etc.
d) Dup ă formele de salarizare practicate , în scopul cunoa șterii eficien ței acestora
și al utiliz ării unor forme adecvate de salarizare legate direct de rezultatele activit ății
desfășurate.
e) În raport cu modul de includere în costuri , este necesar ă localizarea
rezervelor existente în vederea cre șterii eficien ței cheltuielilor cu personalul.
În consecin ță, problematica analizei cheltuielilor cu personalul poate fi structurat ă în
raport cu obiectivele urm ărite, prioritate reprezentând:
– caracterizarea situa ției generale a cheltuielilor cu salariile;
– analiza factorial ă a cheltuielilor cu salariile;
– analiza corela ției dintre dinamica productivit ății muncii și dinamica salariului
mediu;
– analiza eficien ței cheltuielilor cu salariile.
3.5.2.1. Caracterizarea situa ției generale a cheltuielilor cu salariile
Analiza în dinamic ă a cheltuielilor cu salariile, permite eviden țierea evolu ției în timp
a acestora sub impactul cre șterii volumului de activitate și a salariului mediu tarifar pe
unitatea de timp de munc ă.
126
Caracterizarea situa ției generale a cheltuielilor cu salariile se poate face în m ărimi
absolute și/sau în m ărimi relative.
Modificarea cheltuielilor cu salariile în m ărimi absolute ( ∆Cs) se determin ă ca
diferen ță între cheltuielile cu salariile realizate (Cs 1) și cele aferente perioadei luat ă ca
bază de compara ție, reprezentând realiz ările perioadei anterioare sau nivelurile
programate ale perioadei curente (Cs 0), astfel:
∆Cs = Cs 1 – Cs 0
Între volumul de activitate și dinamica cheltuielilor cu salariile (partea
corespunz ătoare personalului direct productiv) exist ă o leg ătură direct ă, dar trebuie avut în
vedere și faptul c ă partea dominant ă a cheltuielilor în cauz ă are caracter variabil. Acest
aspect a generat apari ția și utilizarea în teoria și practica economic ă a no țiunii de
“modificare relativ ă a cheltuielilor cu salariile”, în accep țiunea de modificare condi ționat ă
de volumul de activitate.
În ceea ce prive ște volumul de activitate, trebuie ales acel indicator care s ă fie
corelat cu cheltuielile cu salariile. În fapt, cheltuielile cu salariile trebuie corelate cu acel indicator în care s ă se reg ăseasc ă întregul consum de munc ă vie și care s ă aibă acoperire
material ă concretizat ă în produse, lucr ări, servicii etc.
Modificarea relativ ă a cheltuielilor cu salariile (
∆Csr), se stabile ște ca diferen ță între
cheltuielile cu salariile realizate (Cs 1) și cheltuielile cu salariile admisibile (Cs a), astfel:
∆Csr = Cs 1 – Cs a
1000Iv CsCsa⋅=
în care: Iv reprezint ă indicele volumului de activitate (cifra de afaceri sau produc ția
exerci țiului).
Pot fi întâlnite urm ătoarele situa ții:
• aCs Cs<1 , reprezint ă o economie relativ ă (E);
• aCs Cs>1 , reprezint ă o dep ășire relativ ă (D);
• aCs Cs=1 , reprezint ă cerin ța de baz ă, respectiv men ținerea ratei de eficien ță
a cheltuielilor cu salariile la 1000 lei volum de activitate.
3.5.2.2. Analiza factorial ă a cheltuielilor cu salariile
Din punct de vedere factorial, cheltuielile cu salariile (Cs) pot fi analizate pe baza
următoarelor modele:
127
Ns
t
Ve
Ns
wh
a) VeCs
NsVeNs Cs ⋅⋅=
gi
VeCs
c s i
în care:
NsVe reprezint ă productivitatea medie anual ă (Wa) calculat ă pe baza veniturilor din
exploatare.
wht Wa⋅=
VeCs – cheltuieli medii cu salariile la 1 leu venituri din exploatare ( cs).
100∑⋅=i icsgcs
ig – structura veniturilor din exploatare pe produse, lucr ări, servicii etc.;
ics – cheltuieli cu salariile la 1 leu produc ție pe produse, lucr ări, servicii etc.
Ns
b) TCs
NsTNs Cs ⋅⋅=
NsT
TCs
în care:
NsT reprezint ă num ărul mediu de ore lucrate de un salariat într-un an ( t);
TCs – salariul mediu orar ( csh).
Utilizând datele din tabelul nr. 3. 10., proced ăm la analiza factorial ă a cheltuielilor cu
salariile potrivit primului model de analiz ă.
128
Tabelul nr. 3.10.
– mii lei –
Nr.
crt. Indicatori Simbol Programat Realizat (%)
1. Cheltuieli cu salariile Cs 2.072.576 2. 116.800 102,1
2. Venituri din exploatare Ve 8.925.840 9.072.000 101,6
3. Num ăr mediu de salaria ți Ns 220 2 10 95,4
4. Fondul total de timp de munc ă (om-ore) T 404.800 369.000 9 1,2
5. Num ăr mediu de ore lucrate de un salariat într-un an (ore) t 1.840 1.800 97,8
6. Salariul mediu anual (lei) csa 9.420.800 10.080.000 107,0
7. Productivitatea medie anual ă Wa 40.572 43.200 106,5
8. Salariul mediu orar (lei) csh 5.120 5.600 109,4
9. Productivitatea medie orar ă (lei) wh 22.050 24.000 108,8
10. Cheltuieli medii cu salariile la 1 leu venituri din exploatare (lei) cs 0,2322 0,2333 100,5
11. Cheltuieli medii cu salariile recalculate la 1 leu produc ție (lei) csr
– 0,2330 –
Modificarea absolut ă a cheltuielilor cu salariile1):
=∆Cs + 44.224 mii lei
din care, datorit ă:
1. Influen ței modific ării num ărului mediu de salaria ți:
() =⋅⋅−=∆ 0 0 0 1 cs Wa Ns Ns Ns – 94.208,2 mii lei
2. Influen ței modific ării productivit ății medii anuale:
()=⋅−⋅=∆ 0 0 1 1 cs Wa Wa Ns Wa +128.146,5 mii lei
din care, datorit ă:
2.1. Influen ței modific ării num ărului mediu de ore lucrate de un salariat într-un an:
() =⋅⋅−⋅=∆ 0 0 0 1 1 cs whtt Nst – 43.008, 1 mii lei
2.2. Influen ței modific ării productivit ății medii orare:
()=⋅−⋅⋅=∆ 0 0 1 1 1 cs wh wht Ns wh + 171.154,6mii lei
3. Influen ței modific ării cheltuielilor medii cu salariile la 1 leu venituri din exploatare:
()=−⋅⋅= 0 1 1 1 cs cs WaNscs + 9.979,2 mii lei
din care, datorit ă:
3.1. Influen ței modific ării structurii veniturilor din exploatare pe produse:
1) diferen ța rezultat ă prin însumarea influen țelor factorilor se datoreaz ă aproxim ării cheltuielilor medii cu salariile la 1 leu
venituri din exploatare.
129
() lei mii 7.257,6 100 100
0 1 10 0 0 1
1 1
+=−⋅⋅==/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− ⋅⋅=∆/Ga6 /Ga6
cscs WaNscsg csgWaNs g
ri i i i
i
3.2. Influen ței modific ării cheltuielilor cu salariile la 1 leu produc ție pe produse:
() lei mii 2.721,6 100 100
1 1 10 1 1 1
1 1
+=−⋅⋅==/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− ⋅⋅=∆/Ga6 /Ga6
cs cs WaNscsg csgWaNs cs
ri i i i
i
Se constat ă o dep ășire a cheltuielilor cu salariile, cu 44.224 mii lei, respectiv cu
2,1%, situa ție care nu este justificat ă în totalitate de sporirea volumului de activitate
()Ve CsI I> .
Procedând la analiza influen țelor factorilor constat ăm:
– reducerea num ărului de personal cu 10 salaria ți are ca efect, în condi țiile date,
scăderea cheltuielilor cu salariile cu 94.208,2 mii lei, situa ție care se apreciaz ă ca
justificat ă prin aceea c ă productivitatea medie anual ă cât și veniturile din exploatare au
crescut fa ță de nivelul programat.
– cre șterea productivit ății medii anuale cu 2.628 mii lei/salariat, ceea ce justific ă
creșterea cheltuielilor cu salariile cu 128.146,5 mii lei. Aprofundând influen ța productivit ății
medii anuale prin prisma celor doi factori care prin intermediul acesteia concur ă la
modificarea cheltuielilor cu salariile, constat ăm c ă situa ția înregistrat ă s-a datorat în
exclusivitate sporirii productivit ății medii orare, în timp ce utilizarea incomplet ă a num ărului
mediu de ore lucrate de un salariat, de și constituie un aspect negativ privind activitatea
desfășurată, conduce la sc ăderea cheltuielilor cu salariile.
– scăderea eficien ței cheltuielilor cu salariile la nivel de întreprindere, datorat ă
creșterii cheltuielilor medii cu salariile la un leu venituri din exploatare. Aceasta se
răsfrânge în dep ășirea cheltuielilor cu salariile cu 9.979,2 mii lei. Procedând la
aprofundarea influen ței acestui factor, constat ăm o situa ție nefavorabil ă, care se
datoreaz ă atât modific ării structurii veniturilor din exploatare pe produse, în sensul cre șterii
ponderii acelor produse care au cheltuieli cu salariile la 1 leu produc ție pe produs mai mari
decât cele medii programate la nivel de întreprindere, cât și dep ășirii cheltuielilor cu
salariile la 1 leu produc ție pe produse ca urmare a sc ăderii productivit ății fizice a muncii,
depășirii salariului mediu orar pe produse și diminu ării calit ății produselor.
130
3.5.2.3. Analiza corela ției dintre dinamica productivit ății muncii și dinamica salariului
mediu
Analiza corela ției dintre cre șterea productivit ății muncii și cea a salariului mediu,
constituie o parte integrant ă a politicii salariale a întreprinderii. Devansarea cre șterii
salariului mediu de c ătre productivitatea medie a muncii, conduce la realizarea de
economii privind cheltuielile cu salariile, ceea ce se reflect ă pozitiv în nivelul acestor
cheltuieli la 1000 lei cifr ă de afaceri și implicit în cre șterea ratei de eficien ță a cheltuielilor
totale.
În analiza corela ției dintre cre șterea productivit ății muncii și cea a salariului mediu
se utilizeaz ă indicele corela ției (Ic), care se poate determina în dou ă moduri:
a) ca raport al dinamicilor:
Wacsa
IIIc=
în care:
csaI reprezint ă indicele salariului mediu anual;
WaI – indicele productivit ății medii anuale.
b) ca raport al cre șterilor (se aplic ă doar în situa ția în care indicii sunt mai mari
decât 100):
100100
−−=
Wacsa
IIIc
Atât într-un caz, cât și în cel ălalt, corela ția este respectat ă dac ă 1<Ic . Necesitatea
respect ării corela ției decurge din aceea c ă la cre șterea productivit ății muncii concur ă și
ceilal ți factori ai produc ției pentru a c ăror reproducere trebuie asigurate premise (prin
profit).
Pentru exemplificarea modului de determinare și analiz ă a indicelui corela ției,
folosim datele din tabelul nr. 3. 11.
Tabelul nr. 3.11.
– mii lei –
Nr. Indicatori An baz ă An curent Indici (%)
crt. (0) Programat (p) Realizat (1) 3/2 4/2
0 1 2 3 4 5 6
1. Productivitatea medie anual ă 36.884 40.572 43.200 110,00 117,12
2. Salariul mediu anual 8.593 9.420,8 10.080 109,63 117,30
3. Indicele corela ției:
– ca raport al dinamicilor
– ca raport al cre șterilor
– –
– –
– –
0,9966 0,9630 1,0015
1,0105
131
Proced ăm la determinarea indicelui corela ției, potrivit metodologiei mai sus
prezentat ă:
• ca raport al dinamicilor:
9966,0110109,63
100100
00= =
⋅⋅
=
WaWacsacsa
Ic
pp
p
0015,1117,12117,30
100100
0101
1 = =
⋅⋅
=
WaWacsacsa
Ic
• ca raport al cre șterilor:
9630,0100-110100- 109,63
100 100100 100
00= =
−⋅−⋅
=
WaWacsacsa
Ic
pp
p
0105,110012,11710030,117
100 100100 100
0101
1=−−=
−⋅−⋅
=
WaWacsacsa
Ic
Prin bugetul de venituri și cheltuieli s-a prev ăzut pentru perioada curent ă o cre ștere
mai rapid ă a productivit ății muncii fa ță de cea a salariului mediu anual, fapt concretizat în
mărimile subunitare ale indicilor de corela ție prev ăzuți în cele dou ă variante. Aceast ă
situa ție ar fi avut ca efect sc ăderea cheltuielilor cu salariile, ceea ce ar fi reprezentat
premisa sporirii profitului din exploatare.
În execu ție, în perioada curent ă, s-a înregistrat o situa ție invers ă, respectiv salariul
mediu anual a înregistrat o dinamic ă superioar ă productivit ății medii anuale, ceea ce s-a
reflectat în m ărimile supraunitare ale indicilor de corela ție. Situa ția în cauz ă, determin ă
creșterea cheltuielilor cu salariile, f ără ca aceasta s ă fie corelat ă în totalitate cu nivelul
productivit ății muncii, ceea ce conduce la sc ăderea profitului din exploatare, iar la nivel
macroeconomic genereaz ă infla ție.
Corela ția dintre dinamica productivit ății muncii (determinat ă pe baza veniturilor din
exploatare) și dinamica salariului mediu, poate fi analizat ă și cu ajutorul indicatorului
cheltuieli cu salariile la 1000 lei venituri din exploatare , utilizând datele din tabelul nr.
3.10.
132
Modelul de analiz ă, este urm ătorul:
Wa
000.1 000.1 1000⋅
⋅⋅= =
WaNscsaNs
VeCsCsVe
csa
Metodologia de analiz ă a cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei venituri din exploatare,
presupune:
lei 13,1 20,232 33,233Ve 000.1
0Ve 000.1
1Ve 000.1+= −= − = ∆ Cs Cs Cs
din care, datorit ă:
1. Influen ței modific ării productivit ății medii anuale:
lei -14,13 20,232 07,218 20,232 000.1200.438,420.9000.1 000.1
00
10=−=−⋅ =⋅−⋅=∆
Wacsa
WacsaWa
sau:
lei 13,14 20,232%5,10620,232Ve 000.10Ve 000.1
0
−=− = − =∆ CsICsWa
Wa100
01⋅=
WaWaIWa
2. Influen ței modific ării salariului mediu anual:
lei 26,15 07,218 33,233 07,218 000.1200.43080.10000.1 000.1
10
11+=−=−⋅ =⋅−⋅=∆
Wacsa
Wacsacsa
sau:
lei 26,15%5,1062,23233,233000.10 000.1
1+= −= − =∆
WaVe
Ve
ICsCs csa
Ca urmare a faptului c ă salariul mediu anual a crescut mai rapid decât
productivitatea medie anual ă ( , Wa csaI I> respectiv 107%> 106,5%), s-a înregistrat o
depășire cu 1,13 lei a cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei venituri din exploatare. Situa ția
se apreciaz ă în mod nefavorabil, deoarece implica țiile ei constau în diminuarea rezultatului
exploat ării, a profitului brut, profitului net, etc.
Analizând modul cum au influen țat cei doi factori, constat ăm urm ătoarele:
– cre șterea productivit ății muncii cu 6,5% fa ță de nivelul programat, în condi țiile
men ținerii nemodificate a salariului mediu anual a condus la sc ăderea nivelului cheltuielilor
cu salariile la 1.000 lei venituri din exploatare cu 14,13 lei, ceea ce se apreciaz ă în mod
pozitiv;
– salariul mediu anual a crescut îns ă, cu 7% fa ță de prevederi și a determinat
depășirea cheltuielilor cu salariile la 1.000 lei venituri din exploatare cu 15,26 lei. Influen ța
133
acestui factor a anulat efectul pozitiv al cre șterii productivit ății medii anuale și a determinat
înregistrarea unei situa ții nefavorabile la nivel de întreprindere.
3.5.2.4. Analiza eficien ței cheltuielilor cu personalul
Eficien ța cheltuielilor cu personalul, în sensul de cheltuieli salariale totale, poate fi
analizat ă utilizând atât modele de corela ție, cât și modele multiplicative, ale urm ătorilor
indicatori:
a) Cheltuieli cu personalul la 1.000 lei venituri din exploatare:
Ns
Ve
000.1 000.11000⋅/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7⋅=⋅=
NsCp
VeNs
VeCpCpVe
NsCp
b) Cheltuielile cu personalul la 1.000 lei cifr ă de afaceri:
Ns
CA
000.1 000.11000⋅/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7⋅=⋅=
NsCp
CANs
CACpCpCA
NsCp
c) Cheltuielile cu personalul la 1.000 lei valoare ad ăugat ă:
VANs
000.1 000.11000⋅/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7⋅=⋅=
NsCp
VANs
VACpCpVA
NsCp
în care:
Ns
Ve, Ns
CA și VANs reprezint ă forme inverse de reflectare a productivit ății medii anuale
calculate pe baza veniturilor din exploatare, cifrei de afaceri și valorii ad ăugate;
NsCp – cheltuielile medii cu personalul pe un salariat, respectiv salariul mediu anual și
celelalte elemente de cheltuieli asimilate sau determinate în func ție de acesta.
134
Cuantificarea influen țelor factorilor se realizeaz ă aplicând metoda substituirilor în
lanț (varianta în care între factori sunt rela ții de produs).
Pe baza indicatorilor eficien ței cheltuielilor cu personalul, se confirm ă eficien ța
acestora în sensul reducerii lor la 1000 lei venituri din exploatare, cifr ă de afaceri și
valoare ad ăugat ă, atunci când nivelul realizat este inferior celui programat.
3.6. Analiza cheltuielilor cu dobânzile
Dobânzile intr ă în categoria cheltuielilor financiare și, de regul ă, nu se includ în
costul produc ției. Ele reprezint ă costuri ale capitalului împrumutat, iar eficien ța lor prezint ă
importan ță în analiza economic ă.
Eficien ța cheltuielilor cu dobânzile poate fi analizat ă pe baza urm ătoarelor modele:
a) 000.1100000.12000.1⋅⋅⋅
=⋅=CAPdKAC
CASdCdCA
b) 000.1000.1⋅/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7⋅=
CrSd
CACrCdCA
c) 000.11000⋅/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7⋅⋅=
CrSd
ACCr
CAACCdCA
în care:
CACd1000 reprezint ă cheltuielile cu dobânzile la 1.000 lei cifr ă de afaceri;
Sd – suma cheltuielilor cu dobânzile;
AC – soldul mediu al activelor circulante;
K – cota de participare a creditului la acoperirea activelor circulante;
KCr
AC=⋅ 100
Cr – soldul mediu al creditelor pe termen scurt;
Pd – procentul mediu de dobând ă;
100sau 100/Ga6⋅= ⋅=di kipgPd
CrSdPd
gki – structura creditelor pe categorii;
pdi – rata dobânzii pe categorii de credite.
Potrivit primului model de analiz ă, sistemul de factori se prezint ă astfel:
135
C A dz
CACd1000 AC
Sd K v
g ki
Pd
pdi
AC=dz×v dzCA
T=
vAC T
CA=⋅
în care:
dz reprezint ă cifra de afaceri medie zilnic ă;
v – viteza de rota ție a activelor circulante exprimat ă, ca durat ă în zile.
Metodologia de analiz ă a cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei, presupune:
1000 1000 1000
0 1 d dCA
Cd C C−=∆
din care, datorit ă:
1. Influen ței modific ării cifrei de afaceri:
∆CASd
CASd
CA=⋅−⋅0
10
01000 1000..
2. Influen ței modific ării sumei dobânzilor pl ătite:
∆SdSd
CASd
CA=⋅−⋅1
10
11000 1000..
din care, datorit ă:
2.1. Influen ței modific ării soldului mediu al activelor circulante:
()
000.1100
12000 1
⋅⋅⋅−
=∆CAPdK AC AC
AC
din care, datorit ă:
2.1.1. Influen ței modific ării vânz ărilor medii zilnice:
()
000.1100
12000 0 1
⋅⋅⋅⋅−
=∆CAPdKv dz dz
dz
136
2.1.2. Influen ței modific ării vitezei de rota ție a activelor circulante:
()
000.1100
12000 1 1
⋅⋅⋅−⋅
=∆CAPdKvv dz
v
2.2. Influen ței modific ării cotei de participare a creditului la acoperirea
activelor circulante:
()
000.1100
1200 11
⋅⋅−⋅
=∆CAPd K K AC
K
2.3. Influen ței modific ării procentului mediu al dobânzii:
()
000.1100
120 111
⋅−⋅⋅
=∆CAPd PdK AC
pd
din care, datorit ă:
2.3.1. Influen ței modific ării structurii creditelor pe categorii:
()
000.1100
12011
⋅−⋅⋅
=∆CAPd Pd K AC
gr
ki
1000 1/Ga6⋅=i kir pd gPd
2.3.2. Influen ței modific ării ratei dobânzii pe categorii de credite:
()
000.1100
12111
⋅−⋅⋅
=∆CAPd PdK AC
pdr
i
Condi ția de baz ă a reducerii cheltuielilor cu dobânzile la 1.000 lei cifr ă de afaceri
este ca indicele sumei cheltuielilor cu dobânzile s ă fie inferior indicelui cifrei de afaceri ( Isd
<ICA).
Sistemul de factori care influen țează asupra cheltuielilor cu dobânzile la 1000 lei
cifră de afaceri, potrivit celui de-al doilea model de analiz ă, este urm ătorul:
137
AC
CA
Cr
CA
Cr
AC
CACd1000
gki
Sd
Cr (sau Pd)
pdi
în care:
AC
CA reprezint ă o form ă de exprimare a vitezei de rota ție a activelor circulante.
Utilizând cel de-al treilea model de analiz ă, sistemul de factori este urm ătorul:
AC
CA
CACd1000 Cr
AC (sau K)
gki
Sd
Cr (sau Pd)
pdi
Semnifica ția economic ă a unor influen țe ale factorilor ce apar în modelele de
analiz ă mai sus prezentate, este urm ătoarea:
– dac ă influen ța soldului mediu al activelor circulante este pozitiv ă, se apreciaz ă ca
justificat ă din punct de vedere economic, atunci când se respect ă corela ția: 100<IAC<ICA.
În cazul în care indicele soldului mediu al activelor circulante devanseaz ă indicele cifrei de
afaceri ( IAC>ICA), situa ția se apreciaz ă ca fiind nefavorabil ă, deoarece semnific ă o
creștere a cheltuielilor cu dobânzile la 1.000 lei cifr ă de afaceri determinat ă de încetinirea
vitezei de rota ție a activelor circulante;
– în cazul în care semnul influen ței vânz ărilor medii zilnice ( dz) este “+”, situa ția
poate fi considerat ă ca fiind justificat ă, deoarece semnific ă cu cât pot fi dep ășite
cheltuielile cu dobânzile la 1.000 lei cifr ă de afaceri, în cazul sporirii vânz ărilor, viteza de
rotație rămânând nemodificat ă;
– influen ța vitezei de rota ție a activelor circulante cu semnul “-“, reflect ă o situa ție
pozitiv ă din punct de vedere economic, semnificând accelerarea acesteia, respectiv
reducerea num ărului de zile necesare efectu ării unei rota ții complete;
138
– influen ța cotei de participare a creditului la acoperirea activelor circulante cu semnul
“+”, reflect ă o situa ție nefavorabil ă, respectiv o sc ădere a surselor proprii cu consecin țe
nefavorabile asupra rezultatelor economico-financiare ale întreprinderii;
– dac ă influen ța structurii creditelor pe categorii este cu semnul “+”, aceasta reflect ă
creșterea ponderii categoriilor de credite la care s-au prev ăzut rate ale dobânzii mai mari
decât rata medie programat ă pe întreprindere (ponderea creditelor nerambursate la
scaden ță datorit ă lipsei lichidit ăților);
– influen ța ratei dobânzii pe categorii de credite cu semnul “+”, semnific ă creșterea
ratelor de dobând ă pe categorii de credite comparativ cu cele programate.
3.7. Analiza costului pe unitatea de produs
În condi țiile economiei concuren țiale de pia ță, în mod normal, pre țurile la care se
vând produsele sunt rezultatul ac țiunii legii cererii și ofertei. Men ținerea în limite normale a
profitului, sau cre șterea acestuia, se afl ă într-o strâns ă dependen ță cu nivelul costurilor
produselor. Tot a șa, cre șterea continu ă a pre țurilor de vânzare ca urmare a cre șterii unor
elemente ale costului produselor, constituie o consecin ță a dezechilibrelor care se
manifest ă într-o economie aflat ă în tranzi ție și asupra c ăreia î și pune amprenta în mod
nefavorabil infla ția.
Reducerea costurilor unitare, acolo unde este posibil, reprezint ă un deziderat în
ceea ce prive ște cre șterea competitivit ății produselor, g ăsirea unor noi pie țe de desfacere,
creșterea gradului de utilizare a capacit ății de produc ție etc.
În analiza costurilor pe unitatea de produs trebuie s ă se aib ă în vedere urm ătoarele
aspecte:
– stabilirea produselor ce urmeaz ă a fi supuse analizei (de regul ă cele la care s-au
înregistrat dep ășiri ale nivelului costurilor prev ăzute sau normate);
– explicarea modific ării costului pe fiecare unitate de produs prin suma categoriilor
de cheltuieli, stabilindu-se contribu ția absolut ă și relativ ă a fiec ărei categorii de cheltuieli la
modificarea total ă a costului pe produs;
– analiza fiec ărei categorii de cheltuieli pe seama factorilor specifici de influen ță.
139
3.7.1. Analiza principalelor categorii de cheltuieli pe unitatea de produs
La nivel de produs, trebuie determinate abaterile pe fiecare categorie de cheltuial ă
în parte, procedându-se la analiza acestora prin prisma factorilor de influen ță, ceea ce
oferă posibilit ăți concrete de ac țiune în vederea reducerii lor.
a) Analiza cheltuielilor cu materiile prime și materialele directe pe unitatea de
produs:
Cheltuielile cu materiile prime și materialele directe pe unitatea de produs ( cm) sunt
dependente de consumul specific sau cantitatea consumat ă (jcs) și pre țul de
aprovizionare al materialului respectiv (jp):
j jp cs cm⋅=
de unde rezult ă:
1. Influen ța modific ării consumului specific:
()∆cs cs cs pjj j j=−10 0
2. Influen ța modific ării pre țului de aprovizionare:
() ∆pc s p pjj j j=−11 0
În activitatea practic ă se au în vedere, în special, acele materii prime și materiale
care au o pondere mare în costul produselor. În ceea ce prive ște produsele complexe,
trebuie s ă se procedeze la departajarea componentelor cump ărate de cele realizate în
cadrul întreprinderii. În ac țiunea de reducere a cheltuielilor cu materiile prime și materiale trebuie avut în
vedere atât pre țul de achizi ție, cât și reducerea consumului de materiale care reprezint ă
un atribut al compartimentului de concep ție a produselor și preg ătire a fabrica ției acestora.
b) Analiza cheltuielilor cu salariile directe pe unitatea de produs (
csd) sunt
dependente de productivitatea muncii exprimat ă prin timpul consumat pe unitatea de
produs ( t) și salariul mediu orar ( sh), astfel:
sht csd⋅=
Modificarea cheltuielilor cu salariile directe pe unitatea de produs, se explic ă prin:
1. Influen ța modific ării productivit ății muncii, exprimat ă prin timpul consumat pe
unitatea de produs:
()00
00 1 sau csdIcsdt shttt
W−=∆ −=∆
140
în care: It
tW=⋅0
1100
2. Influen ța salariului mediu orar:
()
WIcsdcsdsh sh shtsh0
10 11 sau −=∆ −=∆
Reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs trebuie s ă se realizeze
prin cre șterea productivit ății muncii. În stabilirea m ăsurilor tehnico-organizatorice se va
avea în vedere raportul dintre cheltuielile cu salariile și costul total al produc ției.
c) Analiza cheltuielilor indirecte pe unitatea de produs:
Cheltuielile indirecte pe unitatea de produs ( ci), se analizeaz ă în func ție de volumul
fizic al produc ției fabricate și de suma cheltuielilor indirecte, potrivit urm ătorului model de
analiz ă:
qCici=
în care:
Ci reprezint ă suma cheltuielilor indirecte;
q – volumul fizic al produc ției ob ținute.
Modificarea cheltuielilor indirecte pe unitatea de produs se explic ă prin:
1. Influen ța modific ării volumului fizic al produc ției:
00ciiciq
q−=∆ , iar iq
qq=⋅1
0100
2. Influen ța modific ării sumei cheltuielilor indirecte:
qiicici C1
1−=∆
3.7.2. Analiza costului pe unitatea de produs în func ție de gradul de utilizare
a capacit ății de produc ție
Între evolu ția volumului de activitate și costul pe unitatea de produs exist ă o
legătură de invers ă propor ționalitate.
Costul unitar poate fi exprimat astfel:
qCfcvc+=
în care:
141
cv reprezint ă costurile variabile pe unitatea de produs;
Cf – suma cheltuielilor fixe;
q – volumul fizic al produc ției ob ținute.
Modificarea gradului de utilizare a capacit ății de produc ție se reflect ă, în cazul în
care ceilal ți factori r ămân constan ți (consumul de materii prime, materiale, manoper ă etc.),
în diferen ța dintre costul realizat (c 1) și costul normat (c n).
Pentru exemplificare se au în vedere urm ătoarele date:
a) capacitatea de produc ție 600.000 buc.
b) gradul normat de utilizare a
capacit ății de produc ție 85%
c) gradul efectiv de utilizare a capacit ății de produc ție 70%
d) cheltuieli variabile unitare 50.000 lei/buc. d) suma cheltuielilor fixe 4.200 mil. lei
nnqCfcvc+=
buc. 000.510 %85 000.600 =⋅ =⋅=ba qn
lei/buc. 3,235.58000.510000.000.200.4000.50 = +=nc
11qCfcvc+=
buc. 000.420 %70 000.6001 =⋅ =⋅=caq
lei/buc. 000.60000.420000.000.200.4000.501 = +=c
lei/buc. 7,764.1 3,235.58 000.601 += −=−ncc
Se constat ă că reducerea volumului fizic al produc ției cu 90.000 buc., respectiv
scăderea gradului de utilizare a capacit ății de produc ție cu 15%, a condus la dep ășirea
costului unitar cu 1.764,7 lei/buc.
Dac ă prețul de vânzare unitar este de 65.000 lei/buc., atunci profitul este :
a) în situa ția normat ă:
() ( )
lei mii 997.449.3 3,235.58 000.65000.510
== − =−n n cpq
b) în situa ția efectiv înregistrart ă:
142
() ( )
lei mii 000.100.2 000.60 000.65000.4201 1
== − =−cpq
c) efectul subactivit ății:
c = b – a = 2. 100.000 – 3.449.997 = – 1.349.997 mii lei
din care, datorit ă:
c 1) scăderii volumului fizic al produc ției:
lei mii 823.608 )3,235.58 000.65)(000.510 000.420() )( (1 −= − − =−−n n cpqq
c 2) cre șterii costului unitar:
lei mii 174.741 )3,235.58 000.60(000.420 ) (1 1 −= − −=−−nccq
Se constat ă înregistrarea unui profit inferior cfelui normat cu 1.349.997 mii lei.
Aceast ă situa ție se datoreaz ă, în propor ție de 45, 1%, reducerii volumului fizic al produc ției
și respectiv, în propor ție de 54,9%, dep ășirii costului unitar ca urmare a sc ăderii gradului
de utilizare a capacit ății de produc ție.
3.7.3. Analiza costului marginal
Recomandat de c ătre literatura de specialitate în domeniu și utilizat în activitatea
practic ă de c ătre unit ățile din secorul primar al economiei (îndeosebi în industria extractiv ă
și în agricultur ă) care î și desf ășoară activitatea în condi ții mai pu țin favorabile datorate
mediului natural, dar ale c ăror produse sunt socialmente necesare, costul marginal
serve ște la orientarea deciziilor privind utilizarea capacit ăților de produc ție.
Costul marginal ( cmg), este definit ca reprezentând costul unei unit ăți adi ționale
dintr-un produs și se determin ă ca raport între cre șterea cheltuielilor totale ( ∆Ct) și
creșterea produc ției (∆q), astfel:
qCt
qqCt Ctcmg∆∆=−−=
0 10 1
Procedând la compararea costului marginal cu costul mediu unitar ( c, determinat
ca raport între suma cheltuielilor totale și volumul fizic al produc ției), poate fi apreciat
punctul în care întreprinderea î și desf ășoară activitatea cu costurile cele mai mici.
Corela ția între costul marginal și costul mediu poate fi redat ă grafic astfel:
143
Diferen ța ()qq21− este cu atât mai mare cu cât cheltuielile fixe sunt mai importante.
Cheltuielile fixe r ămânând acelea și, costul marginal este dat, în ultim ă instan ță, de
cheltuiala variabil ă pe unitatea de produs.
Apropierea dintre costul marginal și costul mediu echivaleaz ă cu un echilibru relativ,
efect al unei anumite înc ărcări a capacit ății de produc ție.
Situarea de o parte sau de alta a punctului de echilibru relativ (în zona de degresie
sau în zona de progresie) poate fi apreciat ă ca justificat ă doar cu luarea în considerare și
a altor variabile ale deciziei. Pentru exemplificare se folosesc datele din tabelul nr. 3. 12.
Tabelul nr. 3.12.
Nr.
crt. Indicatori Programat Realizat
1. Volumul fizic al produc ției (tone) 1.000 1.250
2. Cheltuieli totale (mii lei)
din care:
– cheltuieli variabile – cheltuieli fixe 11.500
8.200 3.300 13.750
9.375 4.375
3. Costul mediu (lei/ton ă)
din care: – cost mediu variabil – cost mediu fix 11.500
8.200 3.300 11.000
7.500 3.500
4. Costul marginal (lei/ton ă) – 9.000
5. Pre ț de vânzare unitar (lei/ton ă) 14.000 14.000
6. Profit unitar (lei/ton ă) 2.500 3.000
7. Profit total (mii lei) 2.500 3.750
În exemplul dat, se constat ă o sc ădere a costului mediu comparativ cu nivelul
programat cu 500 lei/ton ă, ceea ce în condi țiile men ținerii nemodificate a pre țului de
vânzare a condus la cre șterea profitului unitar.
Semnal ăm, de asemenea, c ă exist ă posibilitatea cre șterii produc ției fără a se
depăși nivelul costului mediu, deoarece raportul dintre costul marginal și costul mediu este
subunitar (9.000 : 11.000 = 0,82). q1 q2 q cmg
c
cmg c
144
Activitatea practi ă de analiz ă solicit ă, de regul ă, solu ționarea unor probleme cum ar
fi determinarea nivelului maxim în care plusul de produc ție necesit ă cheltuieli suplimentare
pentru ca întreprinderea s ă realizeze profitul programat, sau ca profitul s ă fie egal cu zero
(în punctul de echilibru).
Pentru ca profitul s ă fie egal cu zero, costul marginal se determin ă astfel:
lei/tona 000.24000.1 250.1500.11 000.1 000.14 250.1
0 100 01=−⋅−⋅=−−
qqcqpq
deci, pân ă la acest nivel al costului marginal, întreprinderea este rentabil ă dacă realizeaz ă
produc ția de 1.250 tone.
Realizarea integral ă a profitului programat presupune ob ținerea produc ției
suplimentare la un cost inferior celui stabilit cost care se determin ă pe baza rela ției:
lei/tona 000.14000.1 250.1)500.2 500.11 000.1( 000.14 250.1) (
0 10 00 01=−+⋅−⋅=−+−
qqPcq pq
Rezult ă că, pentru a se realiza profitul programat, costul marginal trebuie s ă fie
inferior pre țului de vânzare.
Cunoa șterea acestor elemente prezint ă o deosebit ă utilitate practic ă în
determinarea bugetelor de cheltuieli pe locuri de produc ție, precum și în urm ărirea modului
de încadrare în nivelul maxim admisibil al cheltuielilor de produc ție, astfel încât produc ția
obținută suplimentar s ă nu conduc ă la intrarea în zona pierderilor.
3.7.4. Analiza consecin țelor modific ării costurilor unitare pe produse
asupra performan țelor economico-financiare ale întreprinderii
Modificarea costurilor unitare pe produse fa ță de o baz ă de compara ție, se reflect ă
direct sau indirect în nivelul performan țelor economico-financiare la formarea c ărora
contribuie.
Din punct de vedere metodologic, solu ționarea problemei în cauz ă presupune
stabilirea modalit ăților de calcul prin care se poate determina aceast ă influen ță.
Analiza desf ășurată în acest domeniu, prezint ă o importan ță deosebit ă deoarece
furnizeaz ă deciden ților informa ții privind modul de încadrare în nivelul unor indicatori sau
ce efecte se înregistreaz ă ca urmare a modific ării acestora.
Costurile unitare pe produse prin modificarea lor, influen țează asupra:
1. Cheltuielilor la 1.000 lei cifr ă de afaceri:
145
qc
qpqc
qpv
vv
v11
1010
101000 1000/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6⋅− ⋅..
2. Profitului aferent cifrei de afaceri (rezultatului exploat ării):
()/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6
− −⋅/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
⋅ −⋅ −
01 1111
0101
0111
sau 000.1000.1 000.1
cq cqpq
pqcq
pqvcq
v vv
vv v
3. Ratei rentabilit ății resurselor consumate:
qp qc
qcqp q c
qcvv
vvv
v10 1 1
1110 1 0
10100 100/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6−
⋅−−
⋅
4. Ratei rentabilit ății comerciale:
1 100 1 10011
1110
11−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8⋅− −/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8⋅/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6qc
qpqc
qpv
vv
v
5. Eficien ței utiliz ării mijloacelor fixe:
()−−
⋅/Ga6/Ga6qc qc
Mfvv11 10
11000.
6. Profitului mediu pe un salariat:
( )
101 11
Nscq cqv v/Ga6 /Ga6− −
7. Eficien ței utiliz ării activelor de exploatare:
()−−
⋅/Ga6/Ga6qc qc
Aevv11 10
11000.
8. Sumei economiilor (dep ășirilor) la produc ția marf ă comparabil ă:
qc qcp 11 1/Ga6/Ga6−
9. Reducerii (dep ășirii) medii procentuale a costurilor la produc ția marf ă
comparabil ă:
qc qc
qcqc qc
qcp 11 10
1011 0
10100 100/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6−
⋅−−
⋅
În diagnosticul performan țelor economico-financiare, costul unitar reprezint ă un
segment cu efecte propagate multiple, ceea ce justific ă importan ța deosebit ă pe care o
reprezint ă pentru managementul oric ărei întreprinderi.
146
3.7.5. Metodologia de cuantificare a c ăilor de reducere a costurilor
În condi țiile unui pre ț de vânzare dat, pot exista mai multe modalit ăți de ac țiune în
vederea reducerii costurilor, procedându-se dup ă cum urmeaz ă:
a) Se stabile ște drept obiectiv un anumit nivel al ratei rentabilit ății, fapt ce impune
stabilirea noului nivel al costului pe produs și măsurile necesare în acest scop.
De exemplu, la nivelul produsului x, în anul de baz ă se înregistreaz ă situa ția: p0 =
148.500 lei/buc; c0 = 135.000 lei/buc., iar ponderea cheltuielilor fixe (0fg) este 25%.
Rata rentabilit ății față de costuri va fi:
rpc
cc
000
0100 10% =−⋅=
Pentru perioada urm ătoare se stabile ște ca obiectiv atingerea unei rate a
rentabilit ății a resurselor consumate de 11%, în condi țiile în care pre țul de vânzare r ămâne
nemodificat, iar indicele volumului produc ției fizice se estimeaz ă că va fi 102%.
Luând în considerare obiectivele propuse, trebuie determinat costul efectiv pe
unitatea de produs:
rpc
cc=−⋅100
cp
rc=+1
lei/buc. 784.13311,01500.148
111 =+=
+=crpc
Reducerea costului pe unitatea de produs se poate realiza pe baza ambelor
elemente componente, cheltuieli variabile și cheltuieli fixe.
Analiza modific ării costului pe unitatea de produs se efectueaz ă a t â t î n m ărimi
absolute cât și în m ărimi relative, astfel:
Ic
cc=⋅ = ⋅ =1
0100133 784
135000100 99 1%.
.,
=−=∆0 1ccc -1.216 lei/buc.
Reducerea cheltuielilor fixe prin cre șterea volumului fizic al produc ției se determin ă
în m ărime procentual ă astfel:
g
Igf
qf0
025
102%25 −= − = -0,49%
147
Deci, urmare analizei efectuate, se constat ă că din reducerea cu 0,9% a costului pe
unitatea de produs ( 100−=∆c cII , respectiv 99, 1% – 100%), 0,49% s-a datorat reducerii
cheltuielilor fixe, iar diferen ța de 0,4 1% fiind efectul reducerii cheltuielilor variabile. Aceast ă
situa ție impune analiza detaliat ă a fiec ărei categorii de cheltuieli variabile, respectiv
cheltuielile cu materiile prime și materialele directe și cheltuielile cu salariile directe.
În ipoteza c ă sporirea volumului produc ției fizice cu 2% nu este posibil ă, neexistând
rezerv ă de capacitate de produc ție neexploatat ă, rezult ă că întreaga reducere a costului
se ob ține doar pe seama cheltuielilor variabile.
b) se urm ărește stabilirea reducerii posibile a costului unitar.
Aceast ă modalitate presupune analizarea fiec ărei categorii de cheltuieli, stabilindu-
se rezervele interne ce pot fi mobilizate calculându-se cota-parte a reducerii costului unitar
ce poate fi realizat.
1. În cazul cheltuielilor cu materiile prime și materialele
Em gm⋅0
100, iar Emch ch
chmm
m=−⋅10
0100
în care: Em reprezint ă economia procentual ă față de perioada de baz ă la cheltuielile cu
materiile prime și materialele;
gm
0 – ponderea cheltuielilor cu materiile prime și materialele în costul unitar al
perioadei de referin ță.
2. Pentru cheltuielile cu salariile directe se are în vedere corela ția între
productivitate (timp consumat pe unitatea de produs) și salariul mediu orar.
Reducerea costului unitar în procente ca efect al respect ării corela ției se determin ă
cu ajutorul rela ției de calcul:
0 1s
WgII
sh⋅/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− ; 100
10⋅=ttIW
în care:
gs0 reprezint ă ponderea cheltuielilor cu salariile directe în costul unitar al perioadei
de referin ță.
3. Contribu ția cheltuielilor fixe sub form ă procentual ă la reducerea costului, se
determin ă pe baza rela ției:
g
igf
qf0
0−
148
Prin însumarea celor trei rela ții (1.+2.+3.) se ob ține totalul reducerii costului unitar
sub form ă procentual ă și, folosind rela țiile anterioare, se poate determina noul nivel al ratei
rentabilit ății.
149
4.1. Abord ări conceptuale privind rentabilitatea întreprinderii
Func ția scop a oric ărei societ ăți comerciale este de a maximiza averea ac ționarilor.
Realizarea acestui obiectiv este posibil ă numai prin desf ășurarea unei activit ăți rentabile,
profitul net ob ținut putând servi pentru remunerarea imediat ă a ac ționarilor, prin dividende,
sau pentru remunerarea la termen prin cre șterea valorii firmei ca urmare a aloc ării
acestuia pentru autofinan țare.
Rentabilitatea poate fi definit ă ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a ob ține
profit prin utilizarea factorilor de produc ție și a capitalurilor, indiferent de provenien ța
acestora. Rentabilitatea este una din formele cele mai sintetice de exprimare a eficien ței
întregii activit ăți economico-financiare a întreprinderii, respectiv a tuturor mijloacelor de
produc ție utilizate și a for ței de munc ă, din toate stadiile circuitului economic:
aprovizionare, produc ție și vânzare.
Eficien ța economic ă este o categorie economic ă mai cuprinz ătoare decât
rentabilitatea. În acest sens men ționăm și urm ătoarea afirma ție “eficien ța economic ă
reprezint ă cea mai general ă categorie care caracterizeaz ă rezultatele ce decurg din
diferite variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual,
vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale sau financiare) intrate sau
neintrate în circuitul economic”
1).
Pentru exprimarea rentabilit ății se utilizeaz ă dou ă categorii de indicatori: profitul și
ratele de rentabilitate. M ărimea absolut ă a rentabilit ății este reflectat ă de profit, iar gradul
în care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilit ății (indicator al m ărimii relative a rentabilit ății).
1) D. M ărgulescu, coordonator, “Analiza economico-financiar ă a întreprinderii”, Editura Tribuna Economic ă, Bucure ști,
1994, pg. 188. ANALIZA RENTABILITÃ ȚII CAPITOLUL 4
150
4.2. Analiza profitului
Expresie a rentabilit ății, masa profitului constituie rezultatul financiar pozitiv care
exprim ă eficien ța activit ății productive a întreprinderii.
Ca valoare pozitiv ă rezultat ă din procesele economice sau financiar-monetare care
au loc în cadrul unei întreprinderi, profitul poate fi analizat, atât din punct de vedere structural, cât și factorial.
4.2.1. Analiza structural ă a profitului
Analiza structural ă a profitului are rolul de a eviden ția ponderea și dinamica
rezultatelor aferente celor trei categorii de activit ăți care se desf ățoară în cadrul unei
întreprinderi: de exploatare, financiar ă și excep țional ă.
Analiza structural ă a rezultatului brut al exerci țiului (profit brut sau pierdere), se
poate efectua pe baza urm ătoarei scheme:
–
Fig. 4.1. Schema de analiz ă structural ă a rezultatului brut (modelul 1)
O alt ă posibilitate de analiz ă structural ă a rezultatului brut al exerci țiului este
următoarea:
Rezultatul
brut
al exerci țiului
Rezultatul excep țional Rezultatul curent
al exerci țiului
Cheltuieli excep ționale Venituri excep ționale Rezultatul financiar Rezultatul exploat ării Venituri din exploatare
Cheltuieli de exploatare
Venituri financiare
Cheltuieli financiare +
– +
–
151
Fig. 4.2. Schema de analiz ă structural ă a rezultatului brut (modelul2)
Pentru a stabili contribu ția elementelor componente la modificarea rezultatului brut
se aplic ă metoda balan țieră.
Modelul al doilea de analiz ă structural ă a rezultatului brut pune în eviden ță, față de
primul model, un aspect esen țial și anume dac ă marja brut ă față de cheltuielile variabile
permite acoperirea cheltuielilor fixe (în caz contrar volumul de activitate este inferior
pragului de rentabilitate) și a unor rezultate negative (pierderi) din activit ățile financiare și
excep ționale, astfel încât pe total firm ă activitatea s ă fie rentabil ă.
4.2.2. Analiza soldurilor intermediare ale gestiunii (S.I.G.)
Prin solduri intermediare ale gestiunii în țelegem principalii indicatori economico-
financiari stabili ți pe baza datelor din Contul de Profit și Pierdere, cu ajutorul c ărora se
caracterizeaz ă modul de folosire a resurselor materiale, financiare și umane ale firmei.
Un sold intermediar al gestiunii este diferen ța dintre dou ă valori. Prin sc ăderi
succesive se ob țin indicatori de caracterizare a rentabilit ății și gestiunii firmei (unii se
regăsesc ca atare în Contul de Profit și Pierdere, iar al ții se determin ă în situa ția S.I.G.).
Soldurile intermediare ale gestiunii se prezint ă într-un tablou care, în esen ță este o
altă modalitate de prezentare a contului de rezultate.
Tabloul soldurilor intermediare ale gestiunii, sub form ă de list ă, se prezint ă astfel:
Rezultatul
brut
al exerci țiului
Rezultatul excep țional Rezultatul exploat ării
Cheltuieli financiare Venituri financiare Cheltuieli fixe Marja brut ă față de
cheltuielile variabile Venituri din exploatare
Cheltuieli variabile de
exploatare
Cheltuieli excep ționale Venituri excep ționale Rezultatul financiar
+ + –
–
– –
152
Tabelul nr. 4.1.
Nr. Indicatori Exerci țiul financiar
crt. precedent curent
1.
2. Vânz ări de m ărfuri (ct. 707)
Costul m ărfurilor vândute (ct. 607)
3. Marja comercial ă (1-2)
4.
5. 6. Produc ția vândut ă (ct. 70 1 la 708)
Varia ția produc ției stocate (ct. 7 11)
Venituri din produc ția de imobiliz ări (ct. 72 1, 722)
7. Produc ția exerci țiului (4+5+6)
8. Consumurile exerci țiului provenind de la ter ți (gr. 60 mai pu țin ct. 607, gr. 6 1, gr. 62)
9. Valoarea ad ăugat ă (3+7-8)
10.
11.
12. Subven ții de exploatare
Cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate (gr. 63)
Cheltuieli cu personalul (gr. 64)
13. Excedentul (deficitul) brut al exploat ării (9+10-11-12)
14.
15.
16. Alte venituri din exploatare inclusiv cele din provizioane Alte cheltuieli de exploatare Cheltuieli de exploatare privind amortizarea și provizioanele
17. Rezultatul exploat ării (13+14-15-16)
18.
19. Venituri financiare Cheltuieli financiare
20. Rezultatul curent al exerci țiului (17+18-19)
21.
22. Venituri excep ționale
Cheltuieli excep ționale
23. Rezultatul excep țional al exerci țiului (21-22)
24.
25. Rezultatul brut al exerci țiului (20+23)
Impozit pe profit
26. Rezultatul exerci țiului (profit net sau pierdere) (24-25)
Analiza soldurilor intermediare de gestiune, se poate realiza pe baza:
– modific ărilor absolute;
– indicilor cu baz ă fixă, în lan ț și medii;
– ritmurilor cu baz ă fixă, în lan ț și medii;
– metodei ratelor;
– metodei substituirilor în lan ț.
Referitor la indicatorii din tabloul soldurilor intermediare ale gestiunii, care nu au fost prezenta ți și analiza ți anterior, se impun unele preciz ări, și anume:
• Marja comercial ă (Mc) este un indicator utilizat de c ătre întreprinderile care
vând m ărfurile în starea în care au fost cump ărate.
Analiza factorial ă a marjei comerciale, poate fi efectuat ă cu ajutorul urm ătorului
model:
McDC=100
Cgcii=/Ga6
100
în care:
D reprezint ă cifra de afaceri din vânz ări de m ărfuri sau valoarea desfacerilor de
mărfuri;
C – rata medie a marjei comerciale sau cota medie de adaos comercial;
g i – structura vânz ărilor pe grupe de m ărfuri sau sectoare de activitate;
153
c i – cota de adaos comercial pe grupe de m ărfuri sau sectoare de activitate.
Sistemul de factori, se prezint ă astfel:
D
M c g
i
C
c i
• Excedentul (deficitul) brut al exploat ării (E.B.E.) , reprezint ă fluxul
poten țial de disponibilit ăți degajat de ciclul de exploatare și se determin ă deducând
cheltuielile monetare din exploatare din veniturile monetare aferente ecestei activit ăți.
Veniturile monetare din exploatare sunt formate din vânz ările de m ărfuri și
subven țiile de exploatare, în timp ce cheltuielile monetare din exploatare cuprind acele
categorii de cheltuieli care presupun pl ăți imediate sau la termen (consumurile provenind
de la ter ți, cheltuieli cu impozite, taxe și vărsăminte asimilate și cheltuielile cu personalul).
Excedentul brut al exploat ării este utilizat în procesul de analiz ă pentru efectuarea
de compara ții, în dinamic ă și în spa țiu, cu rezultatele firmelor care î și desf ășoară
activitatea în acela și domeniu.
Comparativ cu ceilal ți indicatori utiliza ți în procesul de analiz ă, excedentul brut al
exploat ării prezint ă avantajul c ă nu este influen țat de sistemul de amortizare practicat, de
politica de constituire a provizioanelor, de politica financiar ă (gradul de îndatorare) și
fiscal ă (sistemul de impozitare a profitului), precum și de politica de distribuire a
dividendelor.
Analiza excedentului brut al exploat ării, poate fi aprofundat ă utilizând urm ătoarele
rate de structur ă (reparti ție)1):
a) Ra = Cheltuieli cu amortizarea 100
E.B.E. Chelt. cu provizioanele
b) Rp = aferente exploat ării __
100
E.B.E. c) Rcf = Cheltuieli cu dobânzile
100
E.B.E. d) Ri = Impozit pe profit
100
E.B.E. e) Rd = Dividende
100
E.B.E.
154
în care:
Ra reprezint ă rata amortiz ării;
Rp – rata provizioanelor; Rcf – rata cheltuielilor financiare cu dobânzile;
Ri – rata impozitului pe profit;
Rd – rata dividendelor.
4.2.3. Analiza factorial ă a profitului la nivel de întreprindere
Analiza profitului se impune a fi efectuat ă și în func ție de factorii endogeni și
exogeni care ac ționeaz ă la nivelul întreprinderii. Luând în considerare diversitatea de
forme sub care se prezint ă profitul la nivel de întreprindere, analiza factorial ă a acestuia
poate fi aprofundat ă având în vedere urm ătoarele categorii de rezultate: rezultatul brut al
exerci țiului, rezultatul exploat ării și rezultatul aferent cifrei de afaceri.
4.2.3.1. Analiza factorial ă a rezultatului brut al exerci țiului
Rezultatul brut al exerci țiului (Rb), se determin ă ca diferen ță între veniturile totale și
cheltuielile totale, astfel:
prbVtVtCtVt Rb ⋅=/Gb8
/Gb9/Gb7/Ga8
/Ga9/Ga7−= 1 , unde: prbgp r bii=/Ga6
100
în care:
prb reprezint ă rezultatul (profitul) mediu brut la 1 leu venituri totale;
g i – structura veniturilor totale pe categorii de activit ăți;
prb i – profitul brut la 1 leu venituri pe categorii de activit ăți.
Sistemul de factori care ac ționeaz ă asupra profitului brut, se prezint ă astfel:
V t
P r b g
i
prb
p r b i
1) M. Niculescu, “Diagnostic global strategic”, Editura Economic ă, 1998, pg. 287.
155
M ăsurarea influen țelor factorilor se realizeaz ă cu ajutorul metodei substituirilor în
lanț.
4.2.3.2. Analiza factorial ă a rezultatului exploat ării
Rezultatul exploat ării (Re) se circumscrie la nivelul activit ății de baz ă a întreprinderii
și caracterizeaz ă în m ărime absolut ă rentabilitatea ciclului de exploatare. El se determin ă
ca diferen ță între veniturile din exploatare ( Ve) și cheltuielile aferente acestora ( Ce), astfel:
Re = Ve – Ce
Analiza factorial ă a rezultatului exploat ării, se poate efectua pe baza urm ătoarelor
modele:
a) preVeVeCeVe ⋅=/Gb8
/Gb9/Gb7/Ga8
/Ga9/Ga7−= 1 Re , unde 100/Ga6⋅=i ipregpre , iar
ii
ivecepre−=1
b) Re'
'Re=NsMf
NsMf
MfQe
MfVe
Qe Ve
c) ReRe=AeVe
Ae Ve
Utilizând primul model de analiz ă, sistemul de factori se prezint ă astfel:
Ns
T
t
V e
)(Vewh
Re
gi
pre
pre j
Acest model de analiz ă, de și are un caracter general valabil pentru toate
întreprinderile, se recomand ă a fi utilizat cu predilec ție de c ătre acele întreprinderi care nu
dispun de o baz ă tehnico-material ă important ă.
156
Tabelul nr. 4.2.
– mil. lei –
Nr.
crt. Indicatori Simbol Programat Realizat
1. Venituri din exploatare Ve 22.540 29. 120
2. Cheltuieli din exploatare Che 20.286 26.499,2
3. Num ărul mediu de salaria ți (pers.) Ns 350 400
4. Rezultatul exploat ării (1-2) Re 2.254 2.620,8
5. Fondul total de timp de munc ă (ore) T 644.000 728.000
6. Timpul mediu pe un salariat (ore) t 1.840 1.820
7. Productivitatea medie orar ă, stabilit ă pe baza veniturilor din exploatare )(Vehw
35
40
8. Profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare (lei) pre 0,10 0,09
9. Profitul mediu recalculat la 1 leu venituri din exploatare (lei) prer
–
0,085
10. Valoarea medie anual ă a mijloacelor fixe,
din care:
– mijloace fixe direct productive Mf
Mf' 3.850
2.464 4.600
2.990
11. Produc ția exerci țiului Qe 2 1.467 28.549
12. Gradul de înzestrare tehnic ă a muncii (mil. lei/salariat) Mf
Ns
11
11,5
13. Ponderea mijloacelor fixe direct productive (%) Mf
Mf' 64 65
14. Produc ția exerci țiului la 1 leu mijloace fixe direct productive (lei) Qe
Mf'
8,7122
9,5482
15. Gradul de valorificare a produc ției exerci țiului (lei) Ve
Qe
1,05
1,02
Metodologia de analiz ă factorial ă și respectiv cuantificarea influen țelor factorilor
potrivit modelului “a”, presupune:
∆Re Re Re=−10 = + 366,8 mil. lei
din care, datorit ă:
1. influen ței modific ării veniturilor din exploatare:
0 0 1 ) ( pre Ve Ve Ve −=∆ = + 658 mil. lei
din care, datorit ă:
1.1. influen ței modific ării fondului total de timp de munc ă:
= −=∆000 1 ) ( prewhTT T + 294 mil. lei
din care, datorit ă:
1.1.1. influen ței modific ării num ărului mediu de salaria ți:
= −=∆00 0 0 1 ) ( prewhtNs Ns Ns + 322 mil. lei
1.1.2. influen ței modific ării timpului mediu pe un salariat:
= −=∆00 0 11 ) ( prewhttNst – 28 mil. lei
1.2. influen ței productivit ății medii orare:
= − =∆00 1 1)() ( pre wh whT whVe + 364 mil. lei
2. influen ța modific ării profitului mediu la 1 leu venituri din exploatare:
157
=− =∆ ) (0 1 1 pre preVe pre – 29 1,2 mil. lei
din care, datorit ă:
2. 1. influen ței structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activit ăți:
=− =∆ ) (0 1 1 pre pre Vegr
i – 436,8 mil. lei
1000 1/Ga6=i i rpregpre
2.2. influen ței profitului la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activit ăți:
= − =∆ ) (1 1 pre preVe prer
i + 145,6 mil. lei
Se constat ă o dep ășire a rezultatului exploat ării prev ăzut cu 366,8 mil. lei, respectiv
cu 16,27%, datorat ă în exclusivitate cre șterii veniturilor din exploatare. Aceast ă situa ție se
apreciaz ă ca favorabil ă deoarece dep ășirea înregistrat ă se reg ăsește în profitul brut,
profitul net și în destina țiile profitului net al întreprinderii.
Analizând influen țele factorilor care au generat modificarea rezultatului exploat ării,
constat ăm urm ătoarele:
• cre șterea veniturilor din exploatare și a rezultatului exploat ării a fost
determinat ă în propor ție de 44,7% de utilizarea extensiv ă a for ței de munc ă, iar diferen ța
de 55,3% se datoreaz ă laturii intensive, respectiv sporirii productivit ății medii orare.
Creșterea productivit ății medii orare a determinat sporirea veniturilor din exploatare cu
3.640 mil. lei și a rezultatului exploat ării cu 364 mil. lei;
• ca efect al utiliz ării complete a timpului de munc ă, rezultatul exploat ării a
crescut cu 294 mil. lei. Aceast ă situa ție a fost determinat ă de cre șterea num ărului de
personal cu 50 de salaria ți, concomitent cu nerealizarea timpului mediu pe salariat cu 20
ore/salariat, ceea ce a avut ca efect reducerea rezultatului din exploatare cu 28 mil. lei;
• profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare s-a redus cu 0,0 1 lei, respectiv a
scăzut rata rentabilit ății veniturilor din exploatare cu 1%, ceea ce a condus la diminuarea
rezultatului exploat ării cu 29 1,2 mil. lei. Aprofundând analiza profitului mediu la 1 leu
venituri din exploatare prin intermediul factorilor indirec ți, rezult ă urm ătoarele:
– modificarea structurii veniturilor din exploatare a avut loc în favoarea
tipurilor de activit ăți la care s-a prev ăzut un profit la 1 leu venituri din exploatare mai mic
decât cel mediu programat la nivel de întreprindere, ceea ce a generat sc ăderea
rezultatului exploat ării cu 436,8 mil. lei;
– profitul la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activit ăți a influen țat
rezultatul exploat ării în sensul cre șterii acestuia cu 145,6 mil. lei, ceea ce denot ă faptul c ă
158
tipurile de activit ăți care de țin o pondere hot ărâtoare în veniturile din exploatare au
înregistrat o evolu ție pozitiv ă (Ivei > Icei). Aceast ă situa ție este determinat ă, în principal, de
produc ția vândut ă, iar la nivelul acesteia de reducerea costurilor unitare și/sau de
creșterea pre țurilor medii de vânzare unitare.
Potrivit modelului de analiz ă “b”, sistemul de factori este:
Ns
Mf
Ns
Mf
Mf'
Re
Qe
Mf'
Ve
Qe ig
Re
Ve
ipre
Acest model se recomand ă a fi folosit de c ătre întreprinnderile cu activitate de
produc ție, care de țin o baz ă tehnico-material ă important ă.
Pentru a m ăsura influen țele factorilor asupra fenomenului analizat se utilizeaz ă
metoda substituirilor în lan ț (varianta produs de factori).
Pe baza datelor din tabelul nr. 4.2., au fost determinate urm ătoarele influen țe ale
factorilor:
Ns∆ (+ 322 mil. lei)
NsMf∆ (+ 117,1 mil. lei)
MfMf'∆ (+ 42, 1 mil. lei)
Re∆ (+ 366,8 mil. lei)
'MfQe∆ (+ 262,5 mil. lei)
QeVe∆ (- 85,7 mil. lei)
ig∆ (- 436,8 mil. lei)
VeRe∆ (- 29 1,2 mil. lei)
ipre∆ (+ 145,6 mil. lei)
159
Analizând influen ța factorilor, se constat ă urm ătoarele:
• cre șterea num ărului de personal cu 50 are ca efect majorarea rezultatului
exploat ării cu 322 mil. lei. Aceast ă influen ță se apreciaz ă ca justificat ă de sporirea
volumului de activitate cu condi țiile cre șterii productivit ății muncii;
• sporirea gradului de înzestrare a muncii cu 0,5 mil. lei/persoan ă a avut ca efect –
în condi țiile date- sporirea profitului din exploatare cu 117,1 mil. lei;
• cre șterea ponderii mijloacelor fixe direct productive cu 1% fa ță de nivelul
prev ăzut se reflect ă în sporirea rezultatului exploat ării cu 42, 1 mil. lei;
• cre șterea randamentului mijloacelor fixe direct productive cu 0,836 lei fa ță de
prevederi a avut ca efect dep ășirea rezultatului exploat ării cu 262,5 mil. lei, deci IQe >IMf’.
Aceast ă situa ție poate fi determinat ă de cre șterea gradului de folosire a capacit ăților de
produc ție, de îmbun ătățirea calit ății produselor etc;
• gradul de valorificare a produc ției exerci țiului s-a redus, ceea ce a condus în final
la diminuarea rezultatului exploat ării cu 85,7 mil. lei;
• profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare s-a redus cu 0,0 1 lei, determinând
scăderea rezultatului exploat ării cu 29 1,2 mil. lei. Interpretarea ac țiunii factorilor indirec ți
care ac ționeaz ă prin profitul mediu la 1 leu venituri din exploatare, se face în acela și mod
ca în cazul modelului I.
Conform modelului de analiz ă “c”, sistemul de factori este urm ătorul:
Ae
Re Ve
Ae
ig
Re
Ve
ipre
Valoarea activelor de exploatare, reflect ă valoarea activelor imobilizate și a activelor
circulante aferente ciclului de exploatare. Deci, m ărimea activelor de exploatare determin ă
mărimea produc ției exerci țiului, a veniturilor din exploatare și a profitului din exploatare.
Indicatorul Ve
Ae, reprezint ă veniturile medii din exploatare la 1 leu active de
exploatare și reflect ă eficien ța activelor de exploatare. Cre șterea valorii acestui indicator
se poate realiza prin accelerarea vitezei de rota ție a activelor circulante de exploatare,
îmbun ătățirea calit ății produselor etc.
160
4.2.3.3. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri
În cazul firmelor cu activitate de produc ție, pentru analiza factorial ă a profitului
aferent cifrei de afaceri, se recomand ă urm ătoarele modelele:
a) /Ga6/Ga6−= cq pq Pv v
b) prCApqcqpq P
vv
v =/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7
− =/Ga6/Ga6/Ga61
c) CAMfCA
TMfTPPr=
Analiza profitului aferent cifrei de afaceri se efectueaz ă utilizând datele din tabelul
de mai jos:
Tabelul nr. 4,3
– mil. lei –
Nr.
crt. Indicatori Simbol Programat Realizat
1. Cifra evaluat ă în pre țuri de vânzare exclusiv T.V.A. qpv/Ga6 20.000 2 1.500
2. Cheltuieli totale aferente cifrei de afaceri qcv/Ga6 18.000 19.135
3. Volumul efectiv al produc ției vândute evaluat în
prețuri medii prev ăzute qpv10/Ga6
– 2 1.740
4. Volumul efectiv al produc ției vândute
evaluat pe baz ă de costuri prev ăzute qcv10/Ga6
– 19.457,5
5. Suma profitului aferent cifrei de afaceri Pr 2.000 2.365
6. Profitul mediu la 1 leu cifr ă de afaceri (lei) pr 0,10 0, 11
Potrivit modelului de analiz ă “a”, sistemul de factori care ac ționeaz ă asupra
profitului este urm ătorul:
q
v
g
P
c p
în care:
q
v reprezint ă volumul fizic al produc ției vândute;
g – structura produc ției vândute pe produse;
c – costurile complete unitare; p – pre țurile medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.
Analiza factorial ă a profitului aferent cifrei de afaceri, presupune:
=−=∆0 1PPP 2.365 – 2.000 = + 365 mil. lei
din care, datorit ă:
161
1. influen ței modific ării volumului fizic al produc ției vândute:
lei 174mil. 2000%7,108 000.20 0 +=−⋅=−=∆ P IqP qv v
%7,108 100000.20740.21100
0001= = =/Ga6/Ga6
pqpqIq
vv
v
2. influen ței modific ării structurii produc ției vândute pe produse:
() lei mil. 5,108 %7,108 2000)5, 19457 21740(0 01 01 +=⋅− − =− − =∆/Ga6/Ga6 v v v IqP cq pq g
3. influen ței costurilor complete unitare:
() () ()
lei mil. 5,322)5,457.19 135.19( 01 11 01 01 11 11
+= −−== − −= − − − =∆ /Ga6/Ga6 /Ga6/Ga6 /Ga6/Ga6 cq cq cq pq cq pq cv v v v v v
4. influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.:
() ()
lei mil. 240- 740.21 500.21 01 11 11 01 11 11
=−== − = − − − =∆ /Ga6/Ga6 /Ga6/Ga6 /Ga6/Ga6 pq pq cq pq cq pq pv v v v v v
La finele perioadei analizate, comparativ cu nivelul prev ăzut în bugetul de
venituri și cheltuieli, s-a înregistrat o cre ștere a profitului aferent cifrei de afaceri cu 365
mil. lei, respectiv cu 18,25%. Cre șterea profitului aferent cifrei de afaceri influen țează
pozitiv rezultatul exploat ării, rezultatul curent, rezultatul brut și respectiv net al exerci țiului
etc.
Analizând influen țele factorilor, se constat ă urm ătoarele:
• dep ășirea volumului fizic al produc ției vândute cu 8,7% are ca rezultat
sporirea profitului cu 174 mil. lei. Influen ța volumului produc ției vândute relev ă faptul c ă
pentru produc ția întreprinderii exist ă cerere, respectiv pia ța nu este saturat ă;
• structura cifrei de afaceri a influen țat profitul în sensul cre șterii cu 108,5 mil.
lei, situa ție ce se explic ă prin cre șterea ponderii produselor vândute la care s-au prev ăzut
rate ale rentabilit ății mai mari decât rata medie prev ăzută pe total întreprindere și
diminuarea ponderii produselor cu rate de rentabilitate prev ăzute mai mici decât rata
medie programat ă pe întreprindere;
• costurile complete unitare au exercitat o influen ță pozitiv ă asupra profitului,
determinând cre șterea acestuia cu 322,5 mil. lei, situa ție determinat ă de reducerea
costurilor produselor ce de țin ponderea principal ă în totalul vânz ărilor. Influen ța costurilor
se apreciaz ă ca favorabil ă cu condi ția ca s ă nu fi fost afectat ă calitatea produselor
vândute. Aceast ă situa ție pozitiv ă poate s ă fie rezultatul sporirii productivit ății, reducerii
consumurilor specifice, sporirii gradului de utilizare a capacit ății de produc ție etc.;
162
• pre țurile de vânzare s-au redus fa ță de nivelul prev ăzut la sortimentele care
dețin ponderea majoritar ă în cifra de afaceri și au determinat diminuarea masei profitului
cu 240 mil. lei. Aceast ă situa ție poate fi determinat ă de sc ăderea nivelului calit ății
produselor (caz în care aprecierea este negativ ă) și/sau ac țiunii factorilor conjuncturali
(oferta mai mare decât cererea, sc ăderea puterii de cump ărare a clien ților etc.).
Sistemul de factori care ac ționeaz ă asupra profitului potrivit, modelului “b”, este
următorul:
q v
C A
p P g
pr p
c
Metodologia de analiz ă factorial ă a profitului, presupune:
lei mil. 365 000.2 365.20 1 +=−=−=∆ PPP
din care, datorit ă:
1. influen ței modific ării cifrei de afaceri:
∆CA CA CA pr=− =()10 0+ 150 mil. lei
din care, datorit ă:
1.1. influen ței modific ării volumului fizic al produc ției vândute:
() lei mil. 1740 00 01 1 += − =∆/Ga6/Ga6 prpq pq qv v v
1.2. influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare unitare:
()∆pq pq p p rvv=− = /Ga6 /Ga6 11 10 0- 24 mil. lei
2. influen ței modific ării profitului mediu la 1 leu cifrei de afaceri:
∆pr CA pr pr=− =1 10() + 215 mil. lei
din care, datorit ă:
2. 1. influen ței modific ării structurii produc ției vândute pe produse:
∆gC Aqc
qpqc
qpv
vv
v=−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8−−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8/Gaa
/Gac/Gab
/Gab/Gba
/Gbc/Gbb
/Gbb=/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6110
1000
0011 =− ) '(0 1 prpr CA + 107,5 mil. lei
163
2.2. influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare unitare:
∆pC Aqc
qpqc
qpv
vv
v=−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8−−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8/Gaa
/Gac/Gab
/Gab/Gba
/Gbc/Gbb
/Gbb=/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6110
1110
1011 =− )'''(1 pr pr CA – 215 mil. lei
2.3. influen ței modific ării costurilor unitare:
∆cC Aqc
qpqc
qpv
vv
v=−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8−−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8/Gaa
/Gac/Gab
/Gab/Gba
/Gbc/Gbb
/Gbb=/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6111
1110
1111 =− )'' (1 1 pr pr CA + 322,5 mil. lei
Cre șterea profitului aferent cifrei de afaceri s-a ob ținut în propor ție de 4 1,1% pe
seama sporirii cifrei de afaceri, iar în propor ție de 58,9% pe seama cre șterii profitului
mediu la 1 leu vânz ări.
Cifra de afaceri a crescut fa ță de nivelul prev ăzut cu 1.500 mil. lei, contribuind la
sporirea profitului cu 150 mil. lei. Aprofundând influen ța cifrei de afaceri prin intermediul
celor doi factori de gradul II, se constat ă că volumul fizic al produc ției vândute a influen țat
pozitiv în sensul cre șterii profitului cu 174 mil. lei, în timp ce diminuarea pre țurilor medii de
vânzare unitare au avut ca efect sc ăderea profitului cu 24 mil. lei.
Cre șterea profitului mediu la 1 leu vânz ări cu 0,0 1 lei, ceea ce semnific ă o cre ștere
a ratei rentabilit ății comerciale la nivel de întreprindere cu 1%, a avut ca rezultat sporirea
profitului aferent cifrei de afaceri cu 2 15 mil. lei. Influen țele factorilor indirec ți care
acționeaz ă asupra profitului prin intermediul profitului mediu la 1 leu cifr ă de afaceri
(structur ă, pre țuri, costuri), se interpreteaz ă similar modului mai sus prezentat (modelul de
analiz ă “a”).
Potrivit modelului de analiz ă “c”, sistemul de factori este urm ătorul:
T
Mf
T
CA
Mf
P g
prsauCAP p
c
în care:
T reprezint ă fondul total de timp de munc ă;
Mf
T – gradul de înzestrare tehnic ă a muncii;
164
CA
Mf – eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe, exprimat ă prin vânz ările ce revin în medie
la 1 leu mijloace fixe
4.2.4. Analiza factorial ă a profitului pe produs
Aprofundarea analizei profitului total al întreprinderii presupune studierea profitului
principalelor produse și stabilirea influen țelor factorilor direc ți și indirec ți care ac ționeaz ă
asupra acestora.
Analiza profitului pe produs ( π) se poate realiza pe baza modelului:
) (cpqv−=π
ci csd cmc ++=
/Ga6=jjpcs cm
sht csd⋅=
qCici=
în care:
cm reprezint ă cheltuielile cu materiile prime și materialele directe pe unitatea de
produs;
csd – cheltuielile cu salariile directe (inclusiv CAS) pe unitatea de produs;
ci – cheltuielile indirecte pe unitatea de produs;
jcs – consumul specific din resursa material ă “j”;
jp – pre țul de aprovizionare al resursei “j”;
t – timpul de munc ă pe unitatea de produs;
sh – salariul mediu orar;
Ci – suma cheltuielilor indirecte;
q – volumul fizic al produc ției ob ținute.
Sistemul de factori care ac ționeaz ă asupra modific ării profitului pe produs se
prezint ă, astfel:
165
c s j
q v cm
p j
t
π c csd
sh
p ci
Metodologia de analiz ă a profitului pe produs, presupune cuantificarea influen țelor
factorilor mai sus prezenta ți, dup ă cum urmeaz ă:
1. ∆qq q p cvv v=− −() ( )10 0 0
2. ∆cq c cv=− −11 0()
din care:
2. 1. ) ( 0 11 cm cmq cmv− −=∆
din care:
2. 1.1. ∆cs q cs p cs pjv j j j j=− − /Ga6 /Ga611 0 0 0()
2. 1.2. ∆pq c s p c s pjv j j j j=− − /Ga6 /Ga611 1 1 0()
2.2. ) ( 0 11 csd csdq csdv− −=∆
din care:
2.2. 1. 00 11 ) ( shttq tv−−=∆
2.2.2. ) ( 0 111 sh shtq shv− −=∆
2.3. ) ( 0 11 ci ciq civ−−=∆
3. ∆pqp pv=−11 0()
4.3. Analiza ratelor de rentabilitate
Ratele de rentabilitate fac parte din categoria indicatorilor de eficien ță de tipul
efect/efort. Efectul reprezint ă profitul sub diversele sale forme de exprimare: brut, net, din
exploatare, curent etc. Efortul se poate prezenta sub forma capitalurilor (proprii, permanente), resurselor
consumate (costurilor), activelor totale sau ale unor p ărți din acestea, veniturilor etc.
166
Diferitele forme de exprimare ale ratelor de rentabilitate au o valoare informa țional ă
variat ă și oglindesc multiplele laturi ale activit ății economico-financiare firmei.
4.3.1. Analiza ratei rentabilit ății economice
Rata rentabilit ății economice reflect ă corela ția dintre un rezultat economic și
mijloacele economice (capitalul) angajate pentru ob ținerea acestuia. În calculul ratei
rentabilit ății economice, la num ărător se poate utiliza rezultatul exploat ării sau excedentul
brut din exploatare, iar la numitor mijloacele economice totale (activul total) sau o parte a
acestora.
Rata rentabilit ății economice este independent ă de structura financiar ă (gradul de
îndatorare), politica fiscal ă de impozitare a profitului, precum și de elementele
excep ționale.
Rata rentabilit ății economice, se poate stabili astfel:
Re
At100 sau EBE
At…100
Analiza factorial ă a ratei rentabilit ății economice, se poate realiza pe baza
următoarelor modele de analiz ă:
a) RCA
At CAe=Re100 sau RCA
AtEBE
CAe=…100
b) RR
CA
AiCA
Acec
=
+11; AtAi Ac=+
în care:
Rc reprezint ă rata rentabilit ății comerciale ( RCAc=Re100);
CAEBE … – marja brut ă din exploatare la 1 leu cifr ă de afaceri;
Ai – active imobilizate;
Ac – active circulante;
CA
At – viteza de rota ție a activului total.
Potrivit primului model de anaiz ă,sistemul de factori care influen țează asupra ratei
rentabilit ății comerciale este urm ătorul:
167
CA
At CA
At
Re sau, Re
g
Rc p CAEBE …
c
Modificarea ratei a rentabilit ății economice, se explic ă prin prisma celor doi factori
direc ți: viteza de rota ție a activului total () AtCA/ și rata rentabilit ății comerciale sau rata
marjei brute la 1 leu vânz ări (Rc), a c ărei analiz ă poate fi aprofundat ă prin intermediul celor
trei factori indirec ți (structura produc ției vândute pe produse, pre țurile medii de vânzare
unitare și costurile unitare).
Utilizând cel de-al doilea model de analiz ă, sistemul de factori se prezint ă astfel:
CA
Ai
Re CA
Ac
g
Rc p
c
în care:
AiCA reprezint ă randamentul activelor imobilizate (R);
AcCA – viteza de rota ție a activelor circulante, exprimat ă prin num ăr de rota ții (n).
Metodologia de analiz ă factorial ă, potrivit acestui model, este urm ătoarea:
e e eR R R0 1−=∆
din care, datorit ă:
1. influen ței modific ării randamentului activelor imobilizate:
0 00
0 10
1 1 1 1
n RR
n RRRc c
+−
+=∆
2. influen ței modific ării vitezei de rota ție a activelor circulante:
0 10
1 10
1 1 1 1
n RR
n RRnc c
+−
+=∆
168
3. influen ței modific ării ratei rentabilit ății comerciale:
1 10 1
1 1
n RR RRc c
c
+−=∆
Notăm cu: α1
1111=+Rn
din care, datorit ă:
3. 1. influen ței modific ării structurii produc ției vândute pe produse:
10'
αc cR Rg−=∆ , unde 'Rqc
qpc v
v=−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8/Ga6
/Ga61 10010
10
3.2. influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare:
1' ''
αc cR Rp−=∆ , unde ''Rqc
qpc v
v=−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8/Ga6
/Ga61 10010
11
3.3. influen ței modific ării costurilor unitare:
1''
1
αc cR Rc−=∆
Cel de-al doilea model de analiz ă eviden țiază în plus fa ță de primul, eficien ța
utiliz ării mijloacelor economice de natura activelor circulante, care reprezint ă o condi ție
esen țială pentru sporirea rentabilit ății economice.
4.3.2. Analiza ratei rentabilit ății financiare
Rentabilitatea financiar ă exprim ă corela ția dintre profit și capitaluri în calitatea lor de
surse de finan țare a activit ății întreprinderii. Circumscris sferei de cuprindere a
capitalurilor, proprii și permanente analiza ratei rentabilit ății financiare se pliaz ă acestei
structur ări.
4.3.2.1. Analiza ratei rentabilit ății financiare a capitalurilor proprii
Acest indicator m ăsoar ă în m ărime relativ ă remunerarea capitalurilor ac ționarilor
aduse ca aport, sau a profitului net l ăsat la dispozi ția firmei pentru autofinan țare. Rata în
cauz ă, reflect ă corela ția dintre profitul net, ca venit al ac ționarilor și capitalurile proprii ale
întreprinderii.
169
Rata rentabilit ății financiare a capitalurilor proprii (Rf), se determin ă pe baza rela ției:
100KpPnRf=
Analiza factorial ă a ratei rentabilit ății financiare a capitalurilor proprii, poate fi
aprofundat ăutilizând în acest sens urm ătoarele dou ă modelemultiplicative de analiz ă:
a) 100VtPn
KpAt
AtVtRf=
b) 100PbPn
VtPb
KpVtRf=
În cazul primului model de analiz ă, sistemul de factori se prezint ă astfel:
Vt
At
R f At
Kp
VtPn
în care:
Vt
At reprezint ă viteza de rota ție a activului total, exprimat ă prin num ăr de rota ții;
At
Kp – factorul de multiplicare a capitalului propriu;
VtPn – rentabilitatea net ă a veniturilor totale.
Factorul de multiplicare a capitalului propriu reflect ă gradul de îndatorare a firmei,
fapt demonstrat cu ajutorul rela ției:
KpD
KpD Kp
KpPt
KpAt+=+== 1
în care:
Pt reprezint ă pasivul total;
D – datoriile totale;
KpD – gradul de îndatorare, sau bra țul pârghiei financiare.
Utilizând acest model de analiz ă, consider ăm ca fiind necesar a sublinia
următoarele aspecte:
170
• accelerarea vitezei de rota ție a activului total reprezint ă o condi ție esen țială
pentru sporirea ratei rentabilit ății financiare a capitalurilor proprii;
• factorul de multiplicare a capitalului propriu, cu cât este mai mare, cu atât
crește rentabilitatea financiar ă. În practica economic ă însă, exist ă o limit ă de îndatorare
acceptat ă de b ănci. Unele b ănci apreciaz ă ca limit ă maxim ă de îndatorare 70% din
sursele totale ale firmei, dep ășirea acestei limite de îndatorare atrage pentru firma în
cauz ă dobânzi mai mari și garan ții suplimentare solicitate de b ănci, deoarece riscul
financiar este mai mare;
• sporirea rentabilit ății nete a veniturilor totale reprezint ă principala cale de
creștere a profitului net și reflect ă, în principal, eficien ța activit ății de exploatare a firmei.
Potrivit celui de-al doilea model de analiz ă, sistemul de factori este urm ătorul:
Vt
Kp
R f VtPb
PbPn
în care:
Vt
Kp reprezint ă venitul mediu la 1 leu capital propriu;
VtPb – profitul mediu brut la 1 leu venituri totale;
PbPn – ponderea profitului net în profitul brut.
Acest model de analiz ă pune în eviden ță eficien ța utiliz ării capitalului propriu,
rentabilitatea brut ă a veniturilor totale și ponderea profitului net în profitul brut (reflect ă
evolu ția impozitului pe profit, a elementelor nedeductibile din punct de vedere fiscal,
precum și a deducerilor fiscale).
4.3.2.2. Analiza ratei rentabilit ății financiare a capitalului permanent
Utilizarea ratei rentabilit ății financiare a capitalului propriu are rolul de a eviden ția
corela ția dintre capitalul permanent și profitul brut înaintea deducerii cheltuielilor financiare
cu dobânzile și a impozitului pe profit.
Modelul de analiz ă este urm ătorul:
171
100KprPbRfp=
în care:
Rfp reprezint ă rata rentabilit ății financiare a capitalului permanent;
Pb – profitul brut înaintea deducerii cheltuielilor financiare cu dobânzile și a
impozitului pe profit;
Kpr – capitalul permanent (este format din capitalurile proprii, provizioanele pentru
riscuri și cheltuieli și datoriile pe termen mediu și lung).
Mai poate fi avut în vedere și urm ătorul model de analiz ă a ratei rentabilit ății
financiare a capitalului permanent:
CA
Kpr
100CAPb
KprCARfp=
CAPb
în care:
CA
Kpr reprezint ă cifra de afaceri medie la 1 leu capital permanent;
CAPb – profitul mediu brut la 1 leu cifr ă de afaceri.
Acest model de analiz ă pune în eviden ță eficien ța utiliz ării capitalului permanent al
întreprinderii, prin intermediul vânz ărilor medii la 1 leu active finan țate pe seama
capitalurilor permanente și a marjei medii brute ce revine la 1 leu vânz ări. Marja brut ă,
trebuie s ă asigure acoperirea cheltuielilor cu dobânzile, ca form ă de remunerare a
datoriilor pe termen scurt, mediu și lung, cât și a impozitul pe profit, astfel încât firma s ă
obțină profit net, care s ă permit ă remunerarea ac ționarilor s ăi.
4.3.3. Analiza ratei rentabilit ății resurselor consumate (Rrc)
Rata rentabilit ății resurselor consumate reflect ă corela ția dintre rezultatul aferent
cifrei de afaceri și costurile totale aferente vânz ărilor.
Modelul de calcul și analiz ă este urm ătorul:
Rqcqp qc
qcrc
vvv
v==−
/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6Pr100 100
172
Factorii direc ți care influen țează asupra ratei rentabilit ății resurselor consumate
sunt: structura produc ției vândute pe produse (g), costurile unitare (c) și pre țurile medii de
vânzare unitare, exclusiv T.V.A. (p).
Metodologia de analiz ă factorial ă și cuantificarea influen țelor factorilor, utilizând
datele din tabelul nr. 4.3., se prezint ă astfel:
Rrc
020 000 18 000
18 000100 1111% =−=..
.,
Rrc
121500 19135
19135100 12 36% =−=..
.,
∆RRRrc rc rc=−= − = +10 12 36% 1111% 1 25%,, ,
din care, datorit ă:
1. influen ței modific ării structurii produc ției vândute pe produse:
%62,0 11,1173,11 11,11 1005,457.195,457.19 740.211000
0101 01
+=−==−−=−−=∆/Ga6/Ga6/Ga6 rc
vv vRcqcq pqg
2. influen ței modific ării costurilor unitare:
%88,1 73,1161,13 73,11 100135.19135.19 740.21100 100
0101 01
1111 01
+=−==−−=−−−=∆/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6/Ga6
cqcq pq
cqcq pqc
vv v
vv v
3. influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare unitare pe produse:
%25,1 61,1336,12 100 100
1111 01
1111 11−=−=−−−=∆/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6/Ga6/Ga6
cqcq pq
cqcq pqp
vv v
vv v
La finele perioadei analizate se constat ă o cre ștere a ratei rentabilit ății resurselor
consumate, ca urmare a sporirii ratei de eficien ță a costurilor totale aferente cifrei de
afaceri (indicele profitului a fost mai mare decât indicele cheltuielilor totale aferente cifrei de afaceri, respectiv 118,25% fa ță de 106,30%).
Sporirea ratei rentabilit ății resurselor consumate s-a ob ținut ca efect al reducerii
costurilor pe produse și modific ării structurii vânz ărilor, în timp ce sc ăderea pre țurilor medii
de vânzare unitare a influen țat în sensul reducerii ratei rentabilit ății.
Aprecierea influen țelor factorilor este identic ă cu cea prezentat ă la analiza factorial ă
a profitului aferent cifrei de afaceri (vezi subpunctul 2.3.3.). Trebuie remarcat faptul c ă asupra acestei rate costul exercit ă o dubl ă acțiune,
influen țând în sensuri diferite prin num ărătorul și numitorul raportului (ex. în cazul dep ășirii
costurilor unitare pe produse, num ărătorul (profitul) se reduce, iar numitorul (cheltuielile
173
totale) cre ște, ceea ce face ca influen ța negativ ă a acestui factor asupra ratei rentabilit ății
resurselor consumate s ă fie mult mai puternic ă, decât în cazul altor rate de rentabilitate).
În literatura de specialitate, în leg ătură cu nivelul acestei rate sunt opinii potrivit
cărora ar trebui s ă fie cuprins ă între 9- 15%.
4.3.4. Rata rentabilit ății comerciale
Rata rentabilit ății comerciale exprim ă corela ția dintre profitul total aferent vânz ărilor
și cifra de afaceri, dând expresie politicii comerciale a întreprinderii.
Modelele utilizate în analiza factorial ă ale acestei rate, sunt urm ătoarele:
a) Rqpqp qc
qpc
vvv
v==−
/Ga6/Ga6/Ga6
/Ga6Pr100 100 , sau Rqc
qpc v
v=−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8/Ga6
/Ga611 0 0
b) Rgrc iic
=/Ga6
100, rc
pic i
i=−/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8 11 0 0
în care:
gi reprezint ă structura produc ției vândute pe produse;
c
ir – rata rentabilit ății comerciale pe produse.
Potrivit modelului “a”, ordinea în care factorii ac ționeaz ă asupra ratei rentabilit ății
comerciale este urm ătoarea: structura produc ției vândute pe produse, pre țurile medii de
vânzare unitare și costurile unitare.
Metodologia de cuantificare a influen țelor factorilor este urm ătoarea:
c c cR R R0 1−=∆
din care, datorit ă:
1. influen ței modific ării structurii produc ției vândute pe produse:
1 100 1 10010
1000
00−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8−−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6qc
qpqc
qpv
vv
v
2. influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare unitare:
1 100 1 10010
1110
10−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8−−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6qc
qpqc
qpv
vv
v
din care, datorit ă:
2 . 1. influen ței infla ției:
174
1 100 1 10010
1010
10−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8−−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6qc
qp I pqc
qpv
vv
v
2.2. influen ței altor factori, decât infla ția:
1 100 1 10010
1110
10−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8−−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6qc
qpqc
qp I pv
vv
v
în care:
Ip reprezint ă indicele infla ției fa ță de baza de compara ție.
3. influen ței modific ării costurilor unitare:
1 100 1 10011
1110
11−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8−−/Ga7
/Ga9/Ga8/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8/Gb8/Ga6
/Ga6/Ga6
/Ga6qc
qpqc
qpv
vv
v
În cazul utiliz ării modelului de analiz ă “b”, sistemul de factori se prezint ă astfel:
g i
Rc p i
ric
c i
Metodologia de analiz ă factorial ă este urm ătoarea:
c c cR R R0 1−=∆
din care, datorit ă:
1. influen ței modific ării structurii produc ției văndute pe produse:
c c rc
iic
iiRrg rg
000 01R100 100−= −/Ga6 /Ga6
2. influen ței modific ării ratei rentabilit ății comerciale pe produse:
gr grRRiic
iic
cr c 11 10
1100 100/Ga6/Ga6−= −
din care, datorit ă:
2 . 1. influen ței modific ării pre țurilor medii de vânzare unitare:
gc
pgc
pii
iii
i10
110
01 100
1001 100
100−/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8
−−/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8 /Ga6/Ga6
2.2. influen ței modific ării costurilor unitare:
gc
pgc
pii
iii
i11
110
11 100
1001 100
100−/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8
−−/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8 /Ga6/Ga6
175
4.3.5. Analiza ratelor de rentabilitate pe produs
La nivel de produs pot fi determinate dou ă tipuri de rate: rata rentabilit ății resurselor
consumate și rata rentabilit ății comerciale.
a) Analiza ratei rentabilit ății resurselor consumate pe produs
Modelul de analiz ă este:
c
rpc
crc=−⋅100
p
Metodologia de analiz ă factorial ă a ratei rentabilit ății resurselor consumate pe
produs, se prezint ă astfel:
rc rc rcr r r0 1−=∆
din care, datorit ă:
1. influen ței modific ării costului unitar:
∆cpc
cpc
c=−−−01
100
0100 100
2. influen ței modific ării pre țului de vânzare al produsului:
∆ppc
cpc
c=−−−11
101
1100 100
b) Analiza ratei rentabilit ății comerciale pe produs
Modelul de analiz ă se prezint ă astfel:
p
rpc
pc
pc=−=−/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8 100 1 100
c
Metodologia de cuantificare a influen țelor factorilor este:
c c crr r0 1−=∆
din care, datorit ă:
1. influen ței modific ării pre țului de vânzare al produsului
100 1 100 1
00
10
/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7−−/Gb8/Gb8
/Gb9/Gb7
/Ga8/Ga8
/Ga9/Ga7−=∆pc
pcp
2. influen ței modific ării costului unitar:
176
∆cc
pc
p=−/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8−−/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8 1 100 1 1001
10
1
Influen ța costului unitar poate fi aprofundat ă în func ție de factorii prezenta ți la
punctul 2.3., sau în func ție de specificul activit ății firmei analizate.
4.4. Analiza rentabilit ății pe baza punctului critic (pragul rentabilit ății)
Punctul critic, denumit și prag de rentabilitate sau punct de echilibru (“point mort” în
francez ă sau “break-even” în englez ă), reflect ă acea dimensiune a activit ății la care
veniturile din vânzarea bunurilor, lucr ărilor, serviciilor etc. sunt egale cu cheltuielile
(variabile aferente volumului de activitate și fixe totale), profitul fiind nul.
În raport cu dinamica volumului de activitate elementele de cheltuieli se grupeaz ă în
variabile și fixe. Cheltuielile variabile sunt constante ca m ărime pe unitatea de produs
(suma lor cre ște direct propor țional cu volumul activit ății) iar cheltuielile fixe sunt variabile
pe unitatea de produs (suma lor total ă fiind constant ă, înseamn ă că ele se reduc odat ă cu
sporirea volumului de activitate prin cre șterea gradului de folosire a capacit ății de
produc ție).
Aceast ă legătură dintre suma cheltuielilor de exploatare și volumul de activitate ce
trebuie ob ținut, astfel încât veniturile din vânz ări să acopere cheltuielile efectuate, este
reflectat ă cu ajutorul pragului rentabilit ății.
Metodologia de calcul și analiz ă a pragului de rentabilitate difer ă dup ă cum studiul
se efectueaz ă pe produs sau pe total întreprindere.
4.4.1. Analiza pragului de rentabilitate în cazul unei activit ăți omogene
(un singur produs)
Pragul de rentabilitate, în cazul realiz ării unui singur produs, poate fi m ăsurat cu
ajutorul indicatorilor:
a) Volumul fizic critic al produc ției (q cr)
mbvcf
cvpcfqcr =−=
în care:
cf reprezint ă suma cheltuielilor fixe pe produs;
p – pre ț de vânzare unitar;
cv – cheltuieli variabile pe unitatea de produs; mbv – marja brut ă față de cheltuielile variabile pe unitatea de produs.
177
b) Cifra de afaceri critic ă (CA cr):
CA cr = q cr p
Cifra de afaceri critic ă reflect ă vânz ările firmei pentru care profitul este egal cu zero.
c) Gradul critic de utilizare a capacit ății de produc ție (G cr):
100
maxqqGcr
cr=
în care:
qmax reprezint ă capacitatea maxim ă de produc ție în expresie fizic ă.
d) Perioada critic ă (pcr):
TCACApcr
cr/=
în care:
CA
T reprezint ă vânz ările medii pe unitatea de timp (zi, lun ă, an).
Pragul de rentabilitate poate fi determinat și prin reprezentare grafic ă, astfel:
în care:
OX reprezint ă volumul fizic al produc ției;
OY – indicatorii valorici (cifra de afaceri, cheltuieli etc.); ct – cheltuieli totale pe produs;
cv – cheltuieli variabile pe produs; A B C
D CA
ct
cv
cf
O qcr qmax x CA cr y
178
cf – suma cheltuielilor fixe pe produs;
∆OAB – zona pierderilor;
∆BCD – zona profitului.
Profitul maxim (P max) care poate fi ob ținut, în condi țiile date este latura CD din
triunghiul BCD, se poate determina astfel:
P max = q max (p – cv) – cf = q max mbv – cf
O alt ă modalitate de reprezentare grafic ă a pragului de rentabilitate, este
următoarea:
în care:
OX reprezint ă volumul fizic al produc ției;
OY – indicatorii valorici (pre ț, cheltuieli variabile unitare, cost unitar).
Costul unitar se determin ă potrivit rela ției:
qcfcvc+=
Pragul de rentabilitate, potrivit graficului de mai sus, marcheaz ă acea dimensiune a
produc ției în care costul unitar este egal cu pre țul de vânzare, profitul fiind zero.
4.4.2. Analiza pragului de rentabilitate în cazul unor activit ăți diferite
(mai multe tipuri de produse)
Pentru firmele care produc și comercializeaz ă o gam ă divers ă de produse și
mărfuri, pragul de rentabilitate se poate m ăsura cu ajutorul urm ătorilor indicatori: qcr 0 X Y
p
cv
179
a) Cifra de afaceri critic ă (CA cr):
cvCfCAcr−=
1
afaceri de cifraafaceri de cifrei aferente variabile cheltuieli=cv
în care:
Cf reprezint ă suma cheltuielilor fixe la nivel de întreprindere;
cv – cheltuieli variabile medii la 1 leu cifr ă de afaceri.
b) Gradul critic de utilizare a capacit ății de produc ție (G cr):
100 100
) 1( max maxQCA
cv QCfGcr
cr =
−=
în care: Q
max reprezint ă capacitatea maxim ă de produc ție în expresie valoric ă.
Qq pii max max=/Ga6
Pentru exemplificare se au în vedere datele din tabelul nr. 4.4.
Tabelul nr. 4.4.
– mii lei –
Nr. Indicatori Produsele: Total
crt. A B C
1. Cantitatea vândut ă (buc.) 10.000 5.000 20.000 –
2. Pre ț de vânzare exclusiv T.V.A. (lei/buc.) 30.000 100.000 60.000 –
3. Cifra de afaceri ( 1×2) 300.000 500.000 1.200.000 2.000.000
4. Cheltuieli variabile pe unitatea de produs
(lei/buc.)
18.000
70.000
45.000 –
5. Suma cheltuielilor variabile ( 1×4) 180.000 350.000 900.000 1.430.000
6. Suma cheltuielilor fixe – – – 5 13.000
7. Cheltuieli variabile la 1 leu CA (5:3) 0,60 0,70 0,75 0,7 15
8. Structura cifrei de afaceri (%) 15 25 60 100
9. Capacitatea de produc ție în expresie
fizică (buc.)
40.000
10.000
40.000 –
10. Capacitatea de produc ție în expresie
valoric ă (9×2)
1.200.000
1.000.000
2.400.000 4.600.000
a) 000.800.1715,01000.513=−=crCA mii lei
b) %13,39=crG
c) 000.798 ) 1(max max +=−−= Cf cv Q P mii lei
În concluzie, principalele avantaje ale aplic ării metodei de analiz ă a rentabilit ății pe
baza punctului critic sunt:
• permite stabilirea dimensiunii produc ției pentru care activitatea întreprinderii
devine profitabil ă;
180
• indic ă volumul de produc ție ce trebuie ob ținută pentru a se înregistra un anumit
cuantum al profilului;
• ofer ă posibilitatea determin ării gradului de utilizare a capacit ății de produc ție
corespunz ător punctului critic sau în corela ție cu un anumit cuantum al profitului;
• indic ă perioada de timp în care firma î și poate recupera toate cheltuielile
efectuate;
• pune în eviden ță corela țiile dintre dinamica produc ției și dinamica costurilor, cele
din urm ă grupate în variabile și fixe;
• permite determinarea profitului maxim care poate fi ob ținut în anumite condi ții
date.
181
Principalele obiective ale analizei financiar-patrimoniale pot fi sintetizate astfel:
– stabilirea patrimoniului net, ca form ă de evaluare contabil ă a averii ac ționarilor;
– detectarea unor eventuale situa ții ale dezechilibrului financiar, care ar putea
constitui o amenin țare pentru continuitatea exploat ării;
– stabilirea lichidit ății și solvabilit ății (bonitatea firmei), care intereseaz ă, în principal,
institu țiile financiare și de credit;
– determinarea st ării financiare;
– caracterizarea eficien ței elementelor patrimoniale etc.
5.1. Bilan țul instrument de baz ă al analizei financiare
Bilan țul contabil și anexele sale r ăspund multiplelor exigen țe de ordin juridic,
contabil și fiscal, fiind stabilite pe baza reglement ărilor legale. Între datele furnizate de
bilan țul contabil și realitatea economico-financiar ă a întreprinderii analizate pot s ă apar ă
diferen țe. Din acest motiv, majoritatea anali știlor financiari consider ă că se impune
operarea cu un a șa zis “bilan ț suport al analizei”. Prin valoarea teoretic ă și utilitate practic ă
se disting: bilan țul patrimonial și bilan țul func țional1).
5.1.1. Bilan țul patrimonial
Bilan țul patrimonial prezint ă o importan ță deosebit ă pentru ac ționari (care doresc s ă
cunoasc ă valoarea averii lor) și creditori (pentru care patrimoniul reprezint ă o garan ție
pentru realizarea drepturilor lor).
Dintre cele trei concep ții cunoscute de teoria contabilit ății (juridic ă, economic ă și
financiar ă) privind con ținutul bilan țului, pentru analiza situa ției financiar-patrimoniale a
întreprinderii prezint ă o importan ță deosebit ă concep ția financiar ă, care define ște activul
1) M. Niculescu, “Diagnostic economico-financiar”, Editura Economic ă, 1997, pg. 346.
ANALIZA SITUA ȚIEI FINANCIAR-PATRIMONIALE
A ÎNTREPRINDERIICAPITOLUL 5
182
bilan țului ca un ansamblu de mijloace folosit pentru achitarea datoriilor la scaden ță, în timp
ce pasivul reflect ă totalitatea datoriilor grupate în func ție de termenul lor de exigibilitate.
Bilan țul patrimonial este folosit în analiza financiar ă pentru evaluarea firmei, analiza
structurii mijloacelor economice și a surselor de finan țare a acestora, analiza lichidit ății și
solvabilit ății, analiza echilibrului financiar etc.
Principiile care stau la baza determin ării bilan țului patrimonial, sunt:
– pentru activ: ordinea invers ă a lichidit ății (aptitudinea posturilor de activ de a se
transforma în numerar);
– pentru pasiv: ordinea invers ă a exigibilit ății (timpul cât sursa respectiv ă rămâne la
dispozi ția întreprinderii).
Astfel, luând ca punct de pornire bilan țul contabil, pentru a stabili bilan țul
patrimonial se impun unele trat ări (corec ții) ale informa țiilor acestuia, dup ă cum urmeaz ă:
A. În activ:
a) eliminarea activelor de natura nonvalorilor (activelor fictive). Aceste elemente sunt înscrise în activul bilan țului contabil dar care, din punctul de vedere al lichidit ății nu au
nici o valoare întrucât nu dau na ștere unui flux de numerar.
Principalele active de natura nonvalorilor sunt: cheltuielile de constituire, cheltuielile
de repartizat asupra exerci țiilor financiare urm ătoare, primele privind rambursarea
obliga țiunilor, debitorii din capital subscris și nev ărsat, diferen țe de conversie de activ.
Pentru eliminarea acestor elemente din bilan țul patrimonial se procedeaz ă astfel:
– cheltuielile de constituire, debitorii din capitalul subscris și nev ărsat și cheltuielile
de repartizat pe mai multe exerci ții financiare se scad din activ și concomitent din
capitalurile proprii; – primele privind rambursarea obliga țiunilor: se scad din activul bilan țului contabil și
din pasiv din împrumuturi și datorii asimilate pe termen mediu și lung;
– diferen țele de conversie activ: se elimin ă din activul bilan țului contabil și se
corecteaz ă în sensul sc ăderii capitalurilor proprii, întrucât reprezint ă o pierdere latent ă.
b) includerea în activele imobilizate a activelor circulante cu termen de lichiditate
mai mare de un an;
c) cuprinderea în activele circulante sau în activele imobilizate, în func ție de
lichiditatea sumelor înregistrate la “Decont ări din opera țiuni în curs de clarificare” (soldul
debitor al contului 473);
d) efectele scontate neajunse la scaden ță sunt crean țe cedate b ăncii pentru care s-
a înregistrat o cre ștere a disponibilit ăților, în consecin ță cu valoarea acestora se
183
majoreaz ă activele circulante (crean țele), concomitent cu majorarea creditelor pe termen
scurt.
B. În pasiv:
Corec țiile mai sus men ționate, genereaz ă modific ări cu caracter de consecin ță și în
pasivul bilan țului. Pe lâng ă acestea, se impun a fi efectuate și urm ătoarele:
a) datoria fiscal ă latent ă, aferent ă subven țiilor pentru investi ții, provizioanelor
reglementate și provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli, precum și altor elemente de
capitaluri proprii, se va include în categoria datoriilor pe termen scurt sau pe termen mediu
și lung dup ă natura acestora;
b) veniturile înregistrate în avans, în func ție de con ținutul lor, se includ în datorii pe
termen scurt sau datorii pe termen mediu și lung;
c) cu diferen țele de conversie pasiv se majoreaz ă capitalurile proprii, ele
reprezentând un profit poten țial.
d) datoriile totale ale întreprinderii se grupeaz ă în dou ă mari categorii:
– datorii pe termen scurt, cele care au un termen de exigibilitate sub un an;
– datorii pe termen mediu și lung, cele care au un termen de exigibilitate mai mare
de un an. În urma corec țiilor efectuate, bilan țul patrimonial va avea urm ătoarea form ă (fig.
5.1.):
ACTIV PASIV
I. Active imobilizate, din care:
– necorporale
– corporale
– financiare II. Active circulante, din care – stocuri
– crean țe
– disponibilit ăți I. Capitaluri proprii
II. Datorii pe termen mediu și lung
III. Datorii pe termen scurt
Fig. 5. 1. Bilan țul patrimonial
5.1.2. Bilan țul func țional
Bilan țul func țional are rolul de a oferi o imagine asupra modului de func ționare din
punct de vedere economic a întreprinderii, punând în eviden ță utiliz ările și sursele
corespunz ătoare fiec ărui ciclu de func ționare.
184
Ciclurile întreprinderii sunt: de investi ții, de exploatare, de finan țare și de
trezorerie1). Ciclul de investi ții cuprinde achizi ționarea de active imobilizate, iar ciclului de
exploatare îi corespund fluxurile de aprovizionare, produc ție și distribu ție (vânz ări) atât sub
forma unor fluxuri fizice, cât și a unor fluxuri financiare.
Ciclul de finan țare cuprinde ansamblul opera țiunilor dintre întreprindere și
proprietarii de capital (ac ționarii și creditorii întreprinderii).
Fluxul de finan țare permite ca întreprinderea s ă facă față decalajului dintre fluxul de
lichidit ăți de intrare și de ie șire provocat de ciclul de exploatare.
Stabilirea bilan țului func țional se realizaez ă avându-se în vedere urm ătoarele
principii:
– activele sunt luate în calcul la valoarea lor brut ă (se are în vedere valoarea de
intrare în patrimoniu); – imobiliz ările închiriate, de ținute în leasing sau în loca ție de gestiune sunt integrate
în activ și, corespunz ător, în pasiv la “Împrumuturi și datorii asimilate” datorit ă faptului c ă
ele servesc ciclului de exploatare;
– conceptul de activ fictiv nu mai este opera țional;
– cheltuielile ce privesc exerci țiile financiare urm ătoare se asimileaz ă activelor
imobilizate; – efectele scontate neajunse la scaden ță, debitorii privind capitalul subscris și
nevărsat, primele privind rambursarea obliga țiunilor și diferen țele de conversie de activ și
de pasiv se trateaz ă în acela ți mod ca și la elaborarea bilan țului patrimonial;
– amortizarea și provizioanele sunt incluse în pasivul bilan țului func țional ca surse
aciclice (care r ămân la dispozi ția întreprinderii o perioad ă mai mare de un an).
Principiile men ționate provoac ă anumite corec ții ale informa țiilor cuprinse, caz în
care bilan țul func țional va avea urm ătoarea form ă (fig. 5.2.):
ACTIV PASIV
I. Active aciclice (stabile)
II. Active cicliceaferente exploat ării:
– stocuri
– crean țe aferente exploat ării
III. Active ciclice din afara
exploat ării:
– crean țe din afara exploat ării
IV. Trezoreria de activ: – disponibilit ăți I. Surse aciclice (stabile) – capitaluri proprii – amortizare – provizioane de orice natur ă
– datorii financiare pe o perioad ă mai mare de un an
II. Surse ciclice de exploatare (datorii fa ță de furnizori, salaria ți,
bugetul de stat etc.)
III. Surse ciclice din afara exploat ării (furnizori de imobiliz ări,
dividende de plat ă etc.)
IV. Trezoreria de pasiv:
– credite pe termen scurt
Fig. 5.2. Bilan țul func țional
1) Op. citat ă pag 377
185
Bilan țul func țional permite aprecierea structurii financiare a întreprinderii, stabilirea
din punct de vedere func țional a fondului de rulment, necesarului de fond de rulment și
trezoreriei nete.
5.2. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii
Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea și urm ărirea evolu ției
ponderii diferitelor elemente patrimoniale (de activ și de pasiv)
Metoda de analiz ă recomandat ă este metoda ratelor.
5.2.1. Analiza structurii activului
Analiza se realizeaz ă pe baza datelor din activul bilan țului patrimonial.
Valorile ratelor de structur ă a activului sunt influen țate de caracteristicile tehnice,
economice și juridice ale activit ății întreprinderii.
Principalele rate de caracterizare a structurii activului sunt: a) rata activelor imobilizate:
100
activ Totale imobilizat Active
Aceast ă rată măsoară ponderea activelor imobilizate în patrimoniul total al
întreprinderii. Con ținutul diferit al componentelor activelor imobilizate justific ă utilizarea și a unor
rate complementare: a
1) Rata imobiliz ărilor necorporale:
100 Im
activ Totale necorporal obilizari
M ărimea acestui indicator reflect ă ponderea activelor intangibile (brevete, licen țe,
mărci, fond comercial etc.) în cadrul patrimoniului firmei. În întreprinderile române ști
imobiliz ările necorporale de țin o pondere foarte redus ă. În alte țări, ponderea activelor
necorporale este important ă, de exemplu în S.U.A. unde ponderea valorii activelor
necorporale este cuprins ă între 40% și 80% din valoarea de înlocuire a firmelor. Ponderea
activelor necorporale în valoarea de pia ță a unor firme foarte cunoscute este foarte mare,
186
de exemplu: 94% la Microsoft, 96% la Coca-Cola, 84% la Intel și 82% la General
Eleectric1).
a 2) rata imobiliz ărilor corporale:
100 Im
activ Totalcorporale obilizari
Aceast ă rată reflect ă ponderea capitalurilor fixe în cadrul patrimoniului întreprinderii.
Ea înregistreaz ă valori foarte mari în cazul firmelor care folosesc o infrastructur ă
important ă sau echipamente costisitoare (producerea și distribu ția de energie, transporturi
etc.). De asemenea, ia valori ridicate în industria grea, în activit ățile ce presupun
importante investi ții imobiliare (industria hotelier ă) sau funciare (exploata țiile agricole).
M ărimea acestei rate este influen țată și de politica de amortizare practicat ă de
întreprindere.
a 3) rata imobiliz ărilor financiare:
100 Im
activ Totalfinanciare obilizari
Aceast ă rată reflect ă intensitatea leg ăturilor și rela țiilor financiare pe care firma
analizat ă le-a stabilit cu alte firme cu ocazia opera țiilor de cre ștere extern ă (participa ții,
investi ții de portofoliu, credite acordate etc.).
Rata ia valori foarte ridicate în cazul holdingurilor al c ăror obiect de activitate îl
constituie gestionarea unui portofoliu de participa ții. Rata ia valori foarte sc ăzute la firmele
mici și la cele pu țin axate pe o politic ă de investi ții financiare.
b) rata activelor circulante
100
activ Totalcirculante Active
Reflect ă ponderea activelor circulante în totalul mijloacelor economice ale
întreprinderii.
Ca rate complementare se recomand ă a fi stabilite:
b 1) rata stocurilor:
100activ TotalStocuri
Aceast ă rată ia valori ridicate în cazul firmelor cu activitate de produc ție, cu ciclu
lung de fabrica ție, precum și în cazul firmelor cu specific de distribu ție de bunuri materiale.
Rata ia valori foarte reduse la firmele cu specific de prestare de servicii.
b 2) rata crean țelor comerciale:
1) Sorin Stan, Ion Anghel, “Evaluarea activelor necorporale”, IROVAL, 1999, pg. 10-11.
187
100
activ Totalasimilate conturisi Clienti
Rata reflect ă importan ța portofoliului de crean țe comerciale în cadrul patrimoniului.
Ea este influen țată de durata în care se fac pl ățile de c ătre clien ți și de specificul activit ății
desfășurate.
Aceast ă rată ia valori ridicate în cazul întreprinderilor industriale și înregistreaz ă
valori sc ăzute la firmele care vin în contact direct cu o clientel ă ce pl ătește în numerar.
b 3) rata disponibilit ăților:
100
activ Totalplasamentde Titluri banestiitati Disponibil +
M ărimea acestei rate trebuie analizat ă cu circumspec ție datorit ă faptului c ă
disponibilit ățile sufer ă modific ări de mare amplitudine pe perioade scurte.
Rata are o valoare informa țional ă scăzută deoarece nu totdeauna o pondere
ridicat ă a disponibilit ăților în totalul activului semnific ă o activitate bun ă a firmei.
5.2.2. Analiza structurii surselor de finan țare a întreprinderii
Obiectivul analizei îl constituie stabilirea ponderii și evolu ției principalelor categorii
de surse ce particip ă la acoperirea mijloacelor economice ale întreprinderii.
Analiza se efectueaz ă pe baza urm ătoarelor rate de structur ă ale pasivului bilan țului
patrimonial: a) rata stabilit ății finan țării:
100
pasiv Totalpermanent Capital
Capitalul permanent este format din capitalurile proprii și datoriile pe termen mediu
și lung.
Aceast ă rată reflect ă ponderea surselor ce r ămân la dispozi ția întreprinderii pentru
o perioad ă mai mare de un an în totalul surselor de acoperire a mijloacelor economice.
b) rata autonomiei globale:
100
pasiv Totalpropriu Capital
Aceast ă rată reflect ă ponderea surselor proprii folosite în finan țarea mijloacelor
economice ale întreprinderii. Ea difer ă în func ție de politica financiar ă a întreprinderii și
rentabilitatea ei. Aceast ă rată se recomand ă a fi ≥1/3.
188
c) rata datoriilor pe termen scurt:
100
pasiv Totalscurt termenpe Datorii
Rata semnific ă ponderea datoriilor cu termen de exigibilitate mai mic de un an în
totalul surselor întreprinderii.
d) rata datoriilor totale:
100
pasiv Totaltotale Datorii
Valoarea acestei rate reflect ă în ce propor ție activele firmei sunt finan țate pe seama
datoriilor pe termen scurt, mediu și lung.
5.3. Analiza patrimoniului net
Patrimoniul net reflect ă activele întreprinderii negrevate de datorii. Patrimoniul net
exprim ă averea ac ționarilor stabilit ă pe baza bilan țului patrimonial. Acest indicator este
echivalentul activului net contabil (form ă de evaluare patrimonial ă a firmei).
Patrimoniul net, se poate determina în dou ă moduri:
a) ca diferen ță între activul total și datoriile totale (exprimare material ă a
patrimoniului net);
b) ca sum ă a surselor de finan țare a acestuia.
Pentru determinarea și analiza patrimoniului net, informa țiile din bilan țul patrimonial
se structureaz ă astfel (fig. 5.3.):
Nr.
crt. Indicatori N-2 N- 1 N
1.
1.1.
1.2.
1.3. Active imobilizate-total, din care:
Imobiliz ări necorporale
Imobiliz ări corporale
Imobiliz ări financiare
2.
2.1.
2.2. 2.3. Active circulante-total, din care:
Stocuri Crean țe
Disponibilit ăți și plasamente
3. Activ total ( 1+2)
4. Datorii totale
5.
5.1.
5.2. 5.3. 5.4.
5.5. Patrimoniul net (3-4)
din care finan țat pe seama:
Capital social Rezerve Rezultat reportat Fonduri proprii
Alte surse proprii
Fig. 5.3. Structurarea informa țiilor din bilan țul patrimonial
189
Având în vedere componen ța material ă a patrimoniului net, respectiv prima
modalitate de calcul, cre șterea acestuia se înregistreaz ă atunci când ritmul activelor totale
devanseaz ă ritmul datoriilor totale.
Analizând sursele de finan țare a patrimoniului net se pot întâlni, de regul ă,
următoarele aspecte:
– dinamica cea mai accentuat ă o înregistreaz ă sursele constituite pe seama
rentabilit ății întreprinderii: rezervele legale pân ă la limita prev ăzută de lege, fondurile
proprii majorate pe seama profitului net ca urmare a deciziei ac ționarilor;
– capitalul social se modific ă doar în cazul unor noi aporturi, respectiv a unei
finan țări din surse externe (ale vechilor ac ționari sau ale unor noi ac ționari) și/sau prin
conversia unor datorii în capital social (stingerea unor datorii în scimbul unui pachet de
acțiuni);
– rezultatul reportat poate fi profit nerepartizat ( și atunci determin ă creșterea
patrimoniului net) sau pierdere neacoperit ă (caz în care determin ă diminuarea
patrimoniului net). Deci, patrimoniul net poate s ă creasc ă pe seama surselor interne (rentabilitatea
întreprinderii) și pe baza unor surse externe (aporturi, primirea cu titlu gratuit a unor active,
conversia unor datorii în capital social).
5.4. Analiza corela ției dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment
și trezoreria net ă
5.4.1. Fondul de rulment
Fondul de rulment reprezint ă marja de siguran ță a întreprinderii, impus ă de
diferen țele dintre sumele de încasat și sumele de pl ătit, precum și de decalajul dintre
termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidit ăți și durata medie în care
datoriile pe termen scurt devin exigibile. Existen ța unui fond de rulment suficient de mare, mai ales în cazul firmelor cu
activitate de produc ție, este determinat ă de faptul c ă, în cazul datoriilor pe termen scurt
probabilitatea de plat ă a acestora este de 100%, în timp ce pentru activele circulante
probabilitatea de transformare în disponibilit ăți nu este întotdeauna de 100%, ca urmare a
existen ței unor stocuri f ără mișcare sau cu mi șcare lent ă, precum și a unor crean țe incerte.
190
Fondul de rulment poate fi analizat pe baza bilan țului patrimonial și a bilan țului
funcțional.
Fondul de rulment patrimonial se poate determina în dou ă moduri:
a) FR = Capital permanent – Active imobilizate
Fondul de rulment este partea din capitalul permanent folosit ă pentru finan țarea
activelor circulante. Fondul de rulment patrimonial poate fi descompus în: fond de rulment propriu (FRp)
și fond de rulment împrumutat (FRî).
FRp = Capitaluri proprii – Active imobilizate FRî = Datorii pe termen mediu și lung
b) FR = Active circulante – Datorii pe termen scurt În acest caz, no țiunea de fond de rulment rezult ă prin punerea în coresponden ță a
lichidit ății activelor circulante cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt. Fondul de rulment
permite aprecierea pe termen scurt a riscului de incapacitate de plat ă.
Exemplul 1: Cazul unei întreprinderi cu activitate de produc ție (tabelul nr. 5. 1.):
Tabelul nr. 5.1.
Bilan ț simplificat
la 31.12.19(N)
– mil lei –
Activ Pasiv
1. Ative imobilizate
2. Active circulante
3. Total activ 30.000
36.000
66.000 1. Capital permanent
2. Datorii pe termen scurt 3. Total pasiv 34.000
32.000 66.000
Notă: Termenul mediu în care activele circulante se transform ă în lichidit ăți este de 3 luni.
Durata medie de onorare a datoriilor pe termen scurt este de 2,5 luni.
FR = AC – DTS = 36.000 – 32.000 = 4.000 mil. lei
Calculul fluxurilor de lichidit ăți și de datorii pe termen scurt se face pe baza
termenului cel mai mic.
Activele circulante care se transform ă în lichidit ăți în 2,5 luni sunt de 30.000 mil. lei
(36 00025
330 000 .,.= ).
Datoriile pe termen scurt ce devin exigibile în 2,5 luni sunt de 32.000 mil. lei (totalul acestora).
Diferen ța dintre fluxul de lichidit ăți și fluxul de datorii exigibile pentru perioada de
2,5 luni este de -2.000 mil. lei. Rezult ă că, fondul de rulment existent nu este suficient,
191
existând un risc din punct de vedere financiar pentru întreprindere. Pentru a face fa ță
plăților firma este obligat ă să apeleze la credite pe termen scurt.
Exemplul 2: Cazul unei firme cu activitate de comer ț (tabelul nr. 5.2.):
Tabelul nr. 5.2.
Bilan ț simplificat
la 31.12.19(N)
– m i l l e i –
Activ Pasiv
1. Ative imobilizate
2. Active circulante
3. Total activ 2.000 6.000 8.000 1. Capital permanent
2. Datorii pe termen scurt 3. Total pasiv 1.000
7.000 8.000
Notă: Termenul mediu în care activele circulante se transform ă în lichidit ăți este de o lun ă.
Durata medie în care datoriile pe termen scurt devin exigibile este de 1,5 luni.
FR = AC – DTS = 6.000 – 7.000 = – 1.000 mil. lei
Calculul fluxurilor de lichidit ăți și exigibilit ăți se face pentru perioada de o lun ă.
Active circulante care devin lichide într-o lun ă sunt de 6.000 mil. lei.
Datoriile pe termen scurt ce devin exigibile pe perioada de o lun ă sunt de 4.667 mil.
lei (7 0001
154 667 .,.= ).
Diferen ța dintre cele dou ă fluxuri este de + 1.334 mil. lei.
Rezult ă că, firma dispune de o bun ă capacitate de plat ă în condi țiile înregistr ării
unui fond de rulment patrimonial negativ. O asemenea situa ție este posibil ă în cazul
firmelor din comer ț întrucât viteza de circula ție a m ărfurilor este mare, iar termenele de
plată ale obliga țiilor pe termen scurt le avantajeaz ă. De regul ă, în cazul acestor firme nu
se înregistreaz ă un necesar de fond de rulment, dimpotriv ă se constat ă o degajare de fond
de rulment, obliga țiile pe termen scurt fiind mai mari decât stocurile și crean țele.
Pe baza bilan țului func țional se determin ă indicatorul fond de rulment net global
(FRNG), astfel: FRNG = Surse aciclice – Active aciclice
Fondul de rulment func țional este partea din sursele aciclice destinat ă finan țării
activelor ciclice, în principal a celor aferente ciclului de exploatare. În analiza financiar ă, pentru aprecierea fondului de rulment net global se pot folosi
și urm ătorii indicatori:
– viteza de rota ție a FRNG
FRNG
CA360
192
– gradul de finan țare a necesarului de fond de rulment pe seama FRNG
FRNG
NFR100
– rata de finan țare a activelor ciclice din exploatare pe seama FRNG
FRNG
ACE100
în care:
ACE reprezint ă activele ciclice de exploatare.
Modificarea fondului de rulment poate avea drept cauze principale: înregistarea de profit sau de pierderi, distribuirea de dividende, noi aporturi ale ac ționarilor, varia ția
datoriilor financiare pe termen mediu și lung, vânzarea de active imobilizate, noi investi ții
în imobiliz ări necorporale, corporale și financiare etc.
5.4.2. Necesarul de fond de rulment
Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezint ă diferen ța dintre nevoile temporare și
sursele temporare, respectiv suma necesar ă finan țării decalajelor, care se produc în timp,
între fluxurile reale și fluxurile de trezorerie determinate, în principal, de activitatea de
exploatare. Pe baza datelor din bilan țul patrimonial necesarul de fond de rulment se poate
determina astfel:
scurt termen pe credite banesti itati disponibil exclusiv scurt, termen pe Datorii – exclusiv , circulante Active NFR=
sau:
NFR = (Stocuri + Crean țe) – Obliga ții pe termen scurt
Necesarul de fond de rulment reflect ă, în esen ță, activele circulante de natura
stocurilor și crean țelor nefinan țate pe seama obliga țiilor pe termen scurt (surselor atrase).
Obliga țiile pe termen scurt de natura celor fa ță de furnizori, salaria ți, bugetul de stat etc.,
până în momentul pl ății lor reprezint ă o surs ă atras ă de finan țare a activelor circulante.
Pe baza bilan țului func țional necesarul de fond de rulment se determin ă astfel:
NFR = Aloc ări ciclice – Surse ciclice
Nevoia de fond de rulment se poate descompune în dou ă componente: necesarul
de fond de rulment din exploatare și necesarul de fond de rulment din afara exploat ării.
NFR = NFRE + NFRAE
193
NFRE = Active ciclice aferente exploat ării – Surse ciclice aferente exploat ării
NFRAE = Active ciclice din afara exploat ării – Surse ciclice din afara exploat ării
În analiza financiar ă pentru aprecierea necesarului de fond de rulment din
exploatare se poate folosi indicatorul viteza de rota ție exprimat ă ca num ăr de zile sau ca
număr de rota ții. Rela țiile de calcul sunt:
NFRE
CA360 sau CA
NFRE
Accelerarea vitezei de rota ție a necesarului de fond de rulment din exploatare este
un aspect pozitiv și influen țează disponibilit ățile firmei.
M ărimea necesarului de fond de rulment din exploatare este influen țată de: natura
activit ății, durata ciclului de fabrica ție, viteza de rota ție a stocurilor și crean țelor, nivelul de
activitate etc.
5.4.3. Trezoreria net ă
Trezoreria net ă (Tn) este indicatorul care exprim ă corela ția dintre fondul de rulment
și nevoia de fond de rulment, reflectând situa ția financiar ă a firmei, atât pe termen mediu și
lung, cât și pe termen scurt.
Trezoreria net ă se poate calcula pe baza bilan țului func țional astfel:
Tn = FRNG – NFR ,sau: Tn = Ta – Tp
în care:
Ta reprezint ă trezoreria de activ, respectiv soldurile debitoare ale conturilor de
disponibilit ăți și plasamente;
Tp – trezoreria de pasiv, respectiv soldurile creditoare ale conturilor de credite pe
termen scurt.
Trezoreria net ă pozitiv ă este un excedent monetar al exerci țiului financiar, fiind
obținut ca urmare a unei activit ăți rentabile. În cazul în care necesarul de fond de rulment
este constant, atunci trezoreria net ă pozitiv ă este echivalentul profitului net, diminuat cu
dividendele pl ătite în cursul aceleia și perioade, la care se adun ă amortizarea.
Trezoreria net ă negativ ă reflect ă un deficit monetar la sfâr șitul anului și care a fost
acoperit pe seama creditelor pe termen scurt. În situa ția în care necesarul de fond de
rulment este constant, trezoreria net ă negativ ă este efectul înregistr ării de pierderi. Atunci
când întreprinderea realizeaz ă produse rentabile, dispune de pia ță (de aprovizionare și de
desfacere), dar înregistreaz ă o cre ștere a necesarului de fond de rulment, ca urmare a
194
dezvolt ării activit ății, constatarea unei trezorerii nete negative nu semnific ă o situa ție
economico-financiar ă nefavorabil ă, ci înregistrarea unui decalaj între termenul mediu de
transformare a stocurilor și crean țelor în lichidit ăți și durata medie de onorare a obliga țiilor
pe termen scurt.
5.5. Analiza corela ției dintre crean țe și obliga ții pe termen scurt
Crean țele și obliga țiile pe termen scurt reprezint ă principalele elemente pe seama
cărora se formeaz ă fluxurile b ănești ale întreprinderii (de intrare și de ie șire). Datorit ă
acestui fapt ele trebuie s ă fie analizate corelat din punctul de vedere al sumelor și al
termenelor de încasare și de plat ă.
Termenul mediu de imobilizare a capitalului circulant în crean țe se determin ă astfel:
DiSdi
RdiT =/Ga6
/Ga6
în care:
Sdi/Ga6 reprezint ă suma soldurilor medii debitoare ale conturilor de crean țe;
Rdi/Ga6 – suma rulajelor debitoare ale conturilor de crean țe.
Termenul mediu de folosire a surselor atrase, reprezentate de obliga țiile pe termen
scurt se calculeaz ă astfel:
DfSci
RciT=/Ga6
/Ga6
în care:
Sci/Ga6 reprezint ă suma soldurilor medii creditoare ale conturilor de obliga ții pe
termen scurt;
Rci/Ga6 – suma rulajelor creditoare ale conturilor de obliga ții pe termen scurt.
Soldurile medii ale crean țelor, respectiv obliga țiilor pe termen scurt se pot stabili:
a) ca medie aritmetic ă simpl ă (utilizat ă de regul ă de anali știi din afara firmei):
SSi Sf=+
2
în care:
Si reprezint ă soldul ini țial;
195
Sf – soldul final.
b) ca medie cronologic ă:
SSiSSSf
n=+++ +
−22
112 …
în care:
n reprezint ă num ărul de termeni ai num ărătorului;
S 1, S2, …, S n – soldurile pe subdiviziuni de timp (lunare sau trimestriale).
Corela ția dintre suma crean țelor și a obliga țiilor pe termen scurt, precum și dintre
Di și Df genereaz ă fluxuri b ănești care influen țează pozitiv sau negativ disponibilit ățile
întreprinderii, astfel:
a) dac ă Sdi Sci=/Ga6/Ga6 și Di D f= , atunci cel pu țin din punct de vedere teoretic, se
produce o compensare între crean țe și obliga ții;
b) dac ă Sdi Sci>/Ga6/Ga6 și Di D f= , atunci fluxul de disponibilit ăți este influen țat
pozitiv întrucât suma încas ărilor este superioar ă sumei pl ăților pentru acela și interval de
timp.
Pe baza celor prezentate se pot construi și alte variante, în func ție de cei patru
indicatori, cu semnifica țiile lor economice.
Corela ția dintre crean țe și obliga ții poate fi studiat ă și pe baza balan ței acestora în
funcție de termenele lor de vechime. Forma acestei balan țe este urm ătoarea (tabelul nr.
5.3.):
Tabelul nr. 5.3.
Nr.
crt. Intervalul
de vechime Crean țe Obliga ții
pe termen scurt
Sum ă (%) Sum ă (%)
1.
2.
3.
4. 5. 6.
7. sub 30 zile
30-60 zile
60-90 zile
90-180 zile
180-270 zile
270-1 an
peste 1 an
8. Total – 100 – 100
În practic ă, se folosesc intervale de vechime mult mai mari: pân ă la 90 zile, între 90
zile și un an, peste un an.
196
5.6. Analiza lichidit ății și solvabilit ății întreprinderii
Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani.
Solvabilitatea reprezint ă capacitatea întreprinderii de a- și onora obliga țiile de plat ă
la scaden ță.
Capacitatea de plat ă este reprezentat ă de solvabilitatea imediat ă și exprim ă
capacitatea mijloacelor b ănești disponibile la un moment dat sau pentru o perioad ă scurt ă
de timp (de obicei pân ă la 30 de zile) de a acoperi obliga țiile scadente pentru acela și
interval de timp. Pentru analiza lichidit ății și solvabilit ății unei firme se recomand ă folosirea metodei
ratelor. Pentru caracterizarea lichidit ății unei firme se impune compararea pasivelor pe
termen scurt cu resursele disponibile pentru aceea și perioad ă.
În literatura de specialitate ratele de lichiditate sunt cunoscute și sub denumirea de
rate de trezorerie și au rolul de a m ăsura capacitatea de plat ă a întreprinderii, respectiv
solvabilitatea pe termen scurt.
În orice moment, prima grij ă a managerului financiar o constituie lichiditatea: va
putea firma s ă-și onoreze obliga țiile care au termenul de scaden ță în viitorul apropiat?
Analiza ratelor rezultate prin compararea ansamblului lichidit ăților poten țiale (active
transformabile în moned ă pe termen scurt) cu exigibilit ățile poten țiale (datorii rambursabile
pe termen scurt), constituie o metod ă rapid ă și ușor de utilizat pentru aprecierea gradului
în care firma face fa ță obliga țiilor pe termen scurt. Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt:
a) Rata lichidit ății generale (Rlg), se determin ă prin raportarea valorii activelor
curente la valoarea pasivelor curente.
curente Pasivecurente ActiveR lg=
Activele curente includ disponibilit ățile, valorile mobiliare foarte lichide, efectele
comerciale de primit și stocurile, iar pasivele curente sunt formate din efecte comerciale de
plătit, credite bancare pe termen scurt, partea din împrumuturile pe termen mediu și lung a
căror scaden ță este în cadrul exerci țiului financiar curent impozite de pl ătit și alte obliga ții
(în principal cele salariale). Dac ă o întreprindere trece prin dificult ăți financiare aceasta începe s ă-și onoreze
plățile mai târziu, s ă acumuleze credite bancare etc. Dac ă pasivele curente cresc mai
197
rapid decât activele curente rata curent ă scade , ceea ce constituie semnalul apari ției unor
probleme de natur ă economico-financiar ă.
Valoarea supraunitar ă a acestei rate este expresia existen ței unui fond de rulment
care îi permite întreprinderii s ă facă față incidentelor care apar în mi șcarea activelor
circulante sau unor deterior ări ale valorii acestora. Cu cât aceast ă rată este mai mare
decât 1 cu atât întreprinderea este pus ă la ad ăpost de o insuficien ță a trezoreriei care ar
putea fi determinat ă de rambursarea datoriilor la cererea crean țierilor.
Când valoarea acestei rate este subunitar ă, înseamn ă că lichidit ățile sunt mai mici
decât exigibilit ățile poten țiale. Aceasta se datoreaz ă faptului c ă datoriile exigibile pe
termen scurt nu sunt acoperite, în principiu, de activele circulante, iar fondul de rulment
are o valoare negativ ă. Totu și, valoarea subunitar ă a ratei nu constituie un pericol atunci
când stocurile se reduc treptat în scopul achit ării datoriilor exigibile pe termen scurt, dar
fără a stânjeni continuitatea produc ției. Trebuie evitat ă o evolu ție descendent ă a lichidit ății,
deoarece aceasta eviden țiază o activitate în declin, fapt ce determin ă creditorii s ă devin ă
circumspec ți în ceea ce prive ște acordarea de noi împrumuturi.
Rata lichidit ății generale este cel mai utilizat mod de apreciere a solvabilit ății pe
termen scurt, pentru c ă indic ă măsura în care drepturile creditorilor pe termen scurt sunt
perfect acoperite de valoarea activelor, care pot fi transformate în lichidit ăți în decursul
unei perioade, care corespunde perioadei de maturitate a datoriilor. De și media acestei rate în ramura industrie este de 1,8 ori
1)2), ea nu poate fi
considerat ă ca reprezentând un num ăr magic pe care toate firmele din sector trebuie s ă
încerce s ă-l ating ă. Aceasta deoarece, unele firme foarte bine conduse se pot plasa
deasupra valorii respective, iar alte firme tot a șa de bune, se pot plasa sub valoarea medie
a ratei.
În situa ția în care ratele financiare pentru o anumit ă firmă sunt departe de valoarea
medie pe ramur ă, analistul trebuie s ă cerceteze cauzele acestei varia ții. În cadrul
industriei, exist ă varia ții mari între valorile acestei rate de la o întreprindere alta.
b) Rata lichidit ății restrânse (Rlr), este cunoscut ă și sub denumirea de “rata rapid ă”
sau “testul acid (quick ratio)”, potrivit teoriei economice nord-americane. Ea exprim ă
capacitatea întreprinderii de a- și onora datoriile pe termen scurt din crean țe și
disponibilit ăți.
1) Paul Halpern, J. Fred Weston, Eugene F. Brigham, “Finan țe manageriale (Modelul canadian)”, Editura Economic ă,
1998, pg. 103;
2) “Normele metodologice nr. 181061/28.03. 1995, privind întocmirea bugetelor de venituri și cheltuieli de c ătre regiile
autonome și societ ățile comerciale cu capital de stat”, prev ăd că lichiditatea general ă se apreciaz ă favorabil când
mărimea acestei rate este supraunitar ă (cuprins ă între 2 și 2,5).
198
Ca modalit ăți de calcul, rata lichidit ății curente (Rlc) se poate determina, astfel:
• prin sc ăderea valorii stocurilor din valoarea activelor curente și împ ărțirea
diferen ței astfel ob ținute la valoarea pasivelor curente:
curente PasiveStocuri- curente ActiveRlr=
Stocurile sunt, de obicei, cel mai pu țin lichide dintre toate componentele activelor
curente ale unei întreprinderi (pot apare pierderi în momentul în care se pune problema
lichid ării acestor stocuri). De aceea, aceast ă rată poate fi considerat ă ca fiind un “test acid”
pentru m ăsurarea capacit ății firmei de a- și onora obliga țiile pe termen scurt.
• prin raportarea sumei crean țelor și disponibilit ăților la datoriile exigibile pe
termen scurt (pasivele curente), și anume:
curente Pasiveitati Disponibil CreanteRlr+=
Aceast ă rată este de regul ă subunitar ă. Ea trebuie îns ă analizat ă și interpretat ă cu
pruden ță prin luarea în calcul a unor aspecte de detaliu privind structura crean țelor (num ăr
de clien ți, ponderea lor în totalul crean țelor etc.). În teoria economic ă exist ă opinii potrivit
cărora o rat ă cuprins ă între 0,8 și 1 ar reprezenta o situa ție optim ă î n c ee a c e pr i v e ște
solvabilitatea par țială.
c) Rata lichidit ății imediate (Rli), realizeaz ă coresponden ța dintre elementele cele
mai lichide ale activului cu obliga țiile imediat exigibile ale pasivului.
Aceast ă rată, cunoscut ă și sub denumirea de rata capacit ății de plat ă imediate,
măsoară capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor, utilizând disponibilit ățile
existente, astfel:
exigibile imediat Datorii itati disponibil si PlasamenteRli=
În teoria economic ă, aceast ă rată mai este cunoscut ă sub denumirea de trezoreria
la vedere sau rata solvabilit ății imediate. Pentru interpretarea acestei rate trebuie luate în
considerare o serie de informa ții privind condi țiile de desf ășurare a activit ății.
Un nivel ridicat al ratei indic ă o lichiditate, respectiv o solvabilitate ridicat ă, dar care
poate fi consecin ța unei utiliz ări mai pu țin performante a resurselor disponibile. Valoarea
ridicat ă a acestei rate nu constituie în acela și timp o garan ție a solvabilit ății, dac ă restul
activelor circulante au un grad redus de lichiditate.
O valoare redus ă a ratei lichidit ății imediate poate fi compatibil ă cu men ținerea
echilibrului financiar, dac ă întreprinderea minimizeaz ă valoarea disponibilit ăților sale,
199
deținând în schimb valori de plasament, crean țe, stocuri u șor mobilizabile în concordan ță
cu exigibilitatea datoriilor imediate.
Men ținerea capacit ății de plat ă este rezultatul unei activit ăți complexe desf ășurată
de întreprindere și care reclam ă o corelare judicioas ă a termenilor de plat ă a obliga țiilor cu
cele de încasare a crean țelor. Eficacitatea analizei spore ște, în situa ția în care este luat ă
în calcul și viteza de rota ție a capitalurilor întreprinderii. Rata lichidit ății imediate, este
totuși un indicator pu țin relevant datorit ă instabilit ății încas ărilor.
Pentru a m ăsura gradul în care întreprinderea face fa ță datoriilor sale se utilizeaz ă
rata solvabilit ății globale (Rsg). Aceast ă rată indic ă în ce m ăsură datoriile totale sunt
acoperite de c ătre activele totale ale întreprinderii (active imobilizate și active cirulante) și
se determin ă, astfel:
totale Datoriicirculante Active fixe Active
totale Datorii total ActivRsg+= =
Solvabilitatea este rezultatul unei activit ăți eficiente, iar lipsa capacit ății de plat ă și a
lichidit ății pot avea caracter temporar, dac ă întreprinderea se bazeaz ă pe o solvabilitate
global ă.
Rata solvabilit ății globale, exprim ă securitatea de care se bucur ă creditorii pe
termen lung și scurt, precum și marja de creditare a întreprinderii. O valoare mai mare
decât 1,5 a acestei rate semnific ă faptul c ă întreprinderea are capacitatea de a- și achita
obliga țiile b ănești, imediate și îndep ărtate, fa ță de ter ți. Tot a șa, o valoare situat ă sub
acest nivel eviden țiază riscul de insolvabilitate pe care și l-au asumat furnizorii de fonduri
puse la dispozi ția întreprinderii.
B ăncile, în studiile de bonitate efectuate în cazul solicit ării de credite, determin ă și
rata solvabilit ății patrimoniale (Rsp), astfel:
bancare Credite proprii Capitaluriproprii CapitaluriRsp+=
În cazul în care aceast ă rată înregistreaz ă valori mai mari de 0,5, situa ția este
considerat ă ca normal ă, iar valoarea minim ă se apreciaz ă a fi 0,3.
5.7. Analiza echilibrului economico-financiar prin metoda ratelor
Echilibrul financiar trebuie în țeles ca un ansamblu de corela ții care se formeaz ă în
procesul de rota ție a capitalului. În starea general ă de echilibru financiar se circumscriu
atât egalit ăți cât și inegalit ăți, cu semnifica țiile lor economice.
200
Principalele rate folosite sunt:
a) rata autonomiei financiare, reflect ă ponderea capitalului propriu în cadrul surselor
ce sunt la dispozi ția întreprinderii pentru o perioad ă mai mare de 1 an:
100permanent Capitalpropriu Capital
b) rata de finan țare a stocurilor pe seama fondului de rulment:
100Stocurirulment de Fond
c) rata de finan țare a activelor circulante pe seama fondului de rulment:
100circulante Activerulment de Fond
d) rata de finan țare a necesarului de fond de rulment:
100rulment de fond de Necesarulrulment de Fond
Rata men ționat ă poate fi mai mare, egal ă sau mai mic ă decât 100, dup ă cum
trezoreria net ă este pozitiv ă, egal ă cu zero sau negativ ă.
e) rata de autofinan țare a activelor:
100circulante Activee imobilizat Activepropriu Capital
+
f) rata datoriilor:
100circulante Activee imobilizat Active totale Datorii
+
Aceast ă rată este complementar ă cu rata de autofinan țare a activelor. Cu cât
valoarea ei este mai sc ăzută cu atât gradul de îndatorare este mai mic.
g) rata de finan țare a imobiliz ărilor pe seama capitalului propriu:
100e imobilizat Activepropriu Capital
Dac ă rata este mai mare decât 100, atunci întreprinderea înregistreaz ă un fond de
rulment propriu pozitiv, iar o parte a activelor circulante este finan țată pe seama acestuia.
h) rata de finan țare a activelor imobilizate pe seama capitalului permanent, arat ă în
ce propor ție investi țiile întreprinderii sunt finan țate pe seama capitalului permanent:
100e imobilizat Activepermanent Capital
Dac ă rata este mai mare decât 100 se înregistreaz ă un fond de rulment pozitiv.
201
Aprecierea situa ției financiare a întreprinderii pe baza acestor rate se realizeaz ă
ținându-se cont de dinamica lor la nivelul întreprinderii, precum și prin compararea cu
ratele medii ale ramurii de activitate a întreprinderii.
5.8. Analiza vitezei de rota ție a activelor circulante
Viteza de rota ție a activelor circulante este un indicator de eficien ță care reflect ă
schimb ările intervenite în activitatea întreprinderii (în mod deosebit în activitatea de
exploatare). Viteza de rota ție a activelor circulante coreleaz ă cifra de afaceri sau o
component ă a acesteia cu totalul activelor circulante sau un anumit element al acestora.
Viteza de rota ție a activelor circulante poate fi exprimat ă ca:
a) num ăr de rota ții (n):
ACCAn=
în care:
AC reprezin ă soldul mediu al activelor circulante
b) durat ă în zile (V):
TCAACV⋅=
în care:
T reprezin ă num ărul de zile al perioadei analizate.
5.8.1. Analiza factorial ă a vitezei de rota ție a activelor circulante
Analiza factorial ă a vitezei de rota ție a activelor circulante se realizeaz ă pe baza
modelului ca durat ă în zile.
Sistemul de factori, se prezint ă astfel:
C A
V )1(AC
AC …
)(nAC
)( )2( )1(…nAC AC AC AC +++=
202
T a b e l u l n r . 5 . 4 .
– mil. lei –
Nr.
crt. Indicatori Programat Realizat %
1.
2.
2.1.
2.2.
3. Cifra de afaceri
Soldul mediu al activelor circulante
din care: – stocuri
– crean țe
Durata unei rota ții (zile) 22.500
5.625 3.375 2.250
9024.300
6.750 3.510
3.240
100108,0
120,0
104,0
144,0
111,1
N o t ă: a) T = 360 zile
b) Crean țele sunt evaluate în pre țuri de vânzare, exclusiv T.V.A.
Utilizând datele din tabelul nr. 5.4., metodologia de analiz ă factorial ă este:
zile 10 90 1000 1 +=−=−=∆ VVV
din care, datorit ă:
1. Influen ței modific ării cifrei de afaceri:
.zile 7,6 903,83
00
10−=−= − =∆ TCAACTCAACCA
2. Influen ței modific ării soldului mediu al activelor circulante:
.zile 7,16 3,83 100
10
11+=−= −=∆ TCAACTCAACCA
din care, datorit ă:
2. 1. Influen ței modific ării stocurilor medii ( St):
.zile 2
10
11+=−=∆ TCAStTCAStSt
2.2. Influen ței modific ării soldului mediu al crean țelor ( Cr):
.zile 7,14
10
11+=−=∆ TCACrTCACrCr
Efectul direct al modific ării vitezei de rota ție a activelor circulante poate fi o eliberare
de capital, în cazul acceler ării sau o imobilizare de capital, în cazul încetinirii. Rela ția de
calcul este:
lei mil. 675360300.24)90 100( ) ()(1
0 1 += −= −=TCAVV IE
Ca principale efecte indirecte determinate de modificarea vitezei de rota ție a
activelor circulante se pot cuantifica:
a) modificarea cheltuielilor financiare cu dobânzile:
203
20 01
0 1
100) ( RdKTCAVV ⋅⋅ −
în care:
K reprezint ă cota de participare a creditelor la acoperirea activelor circulante;
Rd – rata medie a dobânzii.
Presupunând %60 si %50 0 0 = = Rd K , atunci calculul este:
lei mil. 5,202
1006050360300.24)90 100(
2=⋅⋅ −
b) modificarea rezultatului financiar:
lei mil. 5,202
100) (
2001
0 1
−=⋅⋅ −
−RdKTCAVV
Not ă: cu aceea și sum ă se modific ă și rezultatul curent și rezultatul brut al
exerci țiului.
c) modificarea profitului net:
/Gb8
/Gb9/Gb7/Ga8
/Ga9/Ga7−⋅
/Gbb/Gbb/Gbb/Gbb
/Gbc/Gba
/Gab/Gab/Gab/Gab
/Gac/Gaa⋅⋅ −
−1001100) (0 01
0 1ciRdKTCAVV
în care:
ci reprezint ă cota de impozit pe profit.
Considerând cota de impozit pe profit de 38%, atunci calculul este:
lei mil. 55,125100381)5,202( −=/Gb8
/Gb9/Gb7/Ga8
/Ga9/Ga7−⋅−
Din analiza efectuat ă, se constat ă o încetinire a vitezei de rota ție a activelor
circulante, respectiv m ărirea duratei unei rota ții cu 10 zile, ceea ce are ca efect direct o
imobilizare de capital în sum ă de 675 mil. lei, care la rându-i se reflect ă în cheltuieli
suplimentare cu dobânzile de 202,5 mil. lei și diminuarea profitului brut cu aceea și sum ă și
a profitului net cu 125,55 mil. lei. Încetinirea vitezei de rota ție a activelor circulante s-a
datorat, în totalitate, cre șterii soldului mediu al activelor circulante într-un ritm superior
celui al cifrei de afaceri.
204
Analizând influen țele factorilor se constat ă:
– cre șterea cifrei de afaceri cu 8%, în condi țiile men ținerii constante a soldului
mediu al activelor circulante, determin ă scurtarea duratei unei rota ții cu 6,7 zile
(accelerarea vitezei de rota ție);
– m ărirea soldului mediu al activelor circulante cu 20% a avut ca efect încetinirea
vitezei de rota ție, respectiv cre șterea duratei unei rota ții cu 16,7 zile. Aceast ă situa ție s-a
datorat în propor ție de 88% sporirii valorii crean țelor și în propor ție de 12% cre șterii
stocurilor. Dac ă influen ța stocurilor se apreciaz ă ca normal ă (CA StI I< ), în schimb m ărirea
crean țelor nu este justificat ă în totalitate de sporirea vânz ărilor firmei (CA CrI I> ).
Rezult ă că, pentru accelerarea vitezei de rota ție a activelor circulante, trebuie redus
soldul mediu al crean țelor, iar la nivelul celorlalte active circulante reducerea pân ă la limita
la care nu afecteaz ă buna desf ășurare a activit ății.
5.8.2. Analiza vitezei de rota ție la nivelul elementelor componente ale activelor
circulante
Pentru a aprofunda viteza de rota ție a activelor circulante se impune efectuarea
analizei și pe elementele componente, ținând seama de stadiul circuitului economic în
care se afl ă. În acest scop se raporteaz ă fiecare element de activ circulant (ca sold mediu)
la componenta specific ă din cifra de afaceri.
Rela țiile de calcul sunt:
a) în cazul stocului de materii prime și materiale:
Tmateriale si prime materii de total Consumulor materialel si prime materiilor al mediu Stocul
b) în cazul produc ției în curs:
Tproductie de costuriin fabricata Productiaa neterminat productie de mediu Stocul
c) pentru produse finite:
Tproductie de costuriin afaceri de Cifrafinite produse de mediu Stocul
d) pentru m ărfuri:
Tvandute marfurilo r Costulmarfuri de mediu Stocul
205
c) pentru crean țe:
TT.V.A. inclusiv preturiin afaceri de Cifracreantelor al mediu Soldul
Informa țiile necesare analizei vitezei de rota ție a activelor circulante pe elemente
componente, respectiv a indicatorilor de la numitor, se preiau din contul de profit și
pierdere.
5.9. Analiza fluxurilor de trezorerie
Analiza fluxurilor financiare, constituie un proces evolutiv, care se parcurge treapt ă
cu treapt ă.
Bază de pornire în ceea ce prive ște analiza fluxurilor de trezorerie o reprezint ă
Tabloul “utiliz ări-resurse” prin informa ția furnizat ă privind varia ția trezoreriei.
De și, aceast ă informa ție poate fi considerat ă ca fiind condensat ă, este de la sine
înțeles c ă pasul urm ător îl constituie analiza componentelor, precum și a cauzelor varia ției
trezoreriei, scop în care se recurge la utilizarea unui tablou “specializat”, cunoscut sub
denumirea de tabloul fluxurilor de trezorerie .
Urm ătoarele argumente, vin s ă susțină necesitatea utiliz ării tabloului fluxurilor de
trezorerie:
• tabloul reprezint ă un document de sintez ă a c ărui voca ție este s ă explice
varia ția trezoreriei;
• trezoreria reprezentând unul dintre principalii indicatori utiliza ți în analiza
financiar ă pe termen scurt (m ăsură a solvabilit ății), cât și pe termen lung (m ăsură a
nevoilor de finan țare). În acela și timp, trezoreria are o însemn ătate vital ă pentru
întreprindere, prin dimensiunea cât și prin semnul s ău (pozitiv sau negativ) deoarece
permite caracterizarea situa ției în care se afl ă aceasta (s ănătate financiar ă, vulnerabilitate,
faliment etc.);
• spre deosebire de fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și capacitatea
de autofinan țare, trezoreria asigur ă obiectivitatea analizei financiare, deoarece ea nu se
află în mod pregnant sub inciden ța conven țiilor contabile.
Din multitudinea tablourilor de flux, tabloul explicativ al varia ției trezoreriei pare a
câștiga în ultimii ani un loc și un rol primordial. Practica acestui tablou î și are originea
S.U.A. Fiind puternic influen țată de pia ța financiar ă, contabilitatea financiar ă anglo-saxon ă
este mult mai receptiv ă la cerin țele investitorilor (de ținătorilor de titluri de crean țe), decât la
206
cele solicitate de al ți utilizatori. În atare condi ții, în analiza situa ției financiare, no țiunea
privilegiat ă nu este cea de rezultat (precum în Fran ța, Germania și în majoritatea țărilor
Europei continentale), ci aceea de fluxuri nete de trezorerie (cash-flow).
Analiza financiar ă pe baza tabloului fluxurilor de trezorerie devine mai concludent ă,
dacă, se procedeaz ă la separarea fluxurilor financiare pe tipuri de activit ăți (activitatea de
exploatare și activitatea de investi ții) și respectiv, pe modalit ăți de finan țare (autofinan țare
și îndatorare). Astfel, analiza prin fluxuri de trezorerie ofer ă o viziune mai dinamic ă,
anali știi concentrându- și aten ția asupra indicatorului excedentul de trezorerie din
exploatare (ETE) .
Excedentul de trezorerie din exploatare, reprezint ă surplusul de trezorerie degajat
efectiv din activitatea de exploatare și are rolul de a m ăsura, pe de o parte, capacitatea
întreprinderii de a face fa ță nevoilor proprii de cre ștere, în sensul autofinan țării investi țiilor,
iar, pe de alt ă parte, de a r ăspunde în mod operativ scaden ței de plat ă a datoriilor.
În ceea ce prive ște modul de determinare a excedentului de trezorerie din
exploatare, baza de pornire o constituie excedentul brut din exploatare (EBE) ,
procedându-se astfel:
EXCEDENTUL BRUT DIN EXPLOATARE (EBE)
– Produc ția stocat ă (stoc final – stoc ini țial)
+ Varia ția stocurilor din aprovizion ări (stoc ini țial – stoc final)
– Varia ția crean țelor-clien ți (solduri finale-solduri ini țiale)
+ Varia ția datoriilor fa ță de furnizori (solduri finale-solduri ini țiale)
= EXCEDENTUL DE TREZORERIE DIN EXPLOATARE (ETE)
Cum varia ția stocurilor, crean țelor-clien ți și a datoriilor c ătre furnizori genereaz ă
varia ția nevoii de fond de rulment (
∆NFR), atunci excedentul brut din exploatare, exprim ă
fluxul real al trezoreriei din exploatare rezultat dup ă acoperirea varia ției nevoii de fond de
rulment, astfel:
NFR EBE ETE NFR ETE EBE ∆−= ∆+= respectiv
Analiza deciziilor strategice adoptate de întreprindere, potrivit unei logici financiare
și globale coerente, se bazeaz ă pe distinc ția ce trebuie efectuat ă între excedentul de
trezorerie din exploatare (ETE) și excedentul de trezorerie global (ETG) și utilizarea
fluxului de trezorerie disponibil ă (FTD).
207
Dac ă, excedentul de trezorerie din exploatare (ETE) este definit ca diferen ță între
excedentul brut din exploatare și varia ția nevoii de fond de rulment din exploatare
(∆NFRE), atunci excedentul de trezorerie global se determin ă astfel:
NFR EBG ETG ∆−=
în care:
EBG = EBE ± Alte venituri sau cheltuieli de exploatare + Venituri financiare
încasabile ± Alte venituri sau cheltuieli excep ționale încasabile sau pl ătibile
(exclusiv cesiunile de imobiliz ări)
∆NFR = ∆NFRE ± ∆NFRAE
Modelul tabloului fluxurilor de trezorerie, din punct de vedere al modului de
structurare al elementelor care îl compun, se prezint ă astfel (fig. 5.4):
Explica ții Exerci țiul
N-1 N
Excedent brut global
– Variatia nevoii de fond de rulment
A = EXCEDENT DE TREZORERIE GLOBAL (E.T.G.)
– Cheltuieli financiare
– Impozit pe profit – Dividende platite in cursul exercitiului
– Rambursari de imprumuturi financiare
B = FLUX DE TREZORERIE DISPONIBILA (FTD)
(dupa prelevarile obligatorii)
Investitii interne si externe (corporale, necorporale, financiare)
– Subventii pentru investitii primite
+ Variatia altor imobilizari in afara exploatarii
– Cesiunea imobilizarilor
C = INVESTITII NETE
– Cresterea sau reducerea capitalului
+ Imprumuturi financiare noi
D = APORTURI LA RESURSELE STABILE (aporturi externe)
E = VARIATIA TREZORERIEI: (B + D) – C
= Variatia disponibilitatilor
– Variatia creditelor bancare curente
Fig 5.4. Tabloul fluxurilor de trezorerie
Excedentul brut global (EBG) , se deosebe ște de capacitatea de autofinan țare,
prin aceea c ă nu ia în considerare cheltuielile financiare pl ătibile și nici impozitul pe profit,
considerate ca fiind prelev ări obligatorii.
Excedentul de trezorerie global (ETG) , nu trebuie confundat cu fluxul de
trezorerie din exploatare. Ca indicator, ETG serve ște la evaluarea capacit ății întreprinderii
de a genera lichidit ăți, indiferent de politicile financiare și fiscale.
208
Excedentul de trezorerie global este influen țat pe de o parte de nivelul rezultatelor,
de gradul de dezvoltare a activit ății întreprinderii, iar pe de alt ă parte de structura nevoii de
fond de rulment.
Interpretarea varia ției excedentului de trezorerie global trebuie obligatoriu precedat ă
de o analiz ă a rezultatelor întreprinderii și a nevoii de fond de rulment. Orice cre ștere a
cifrei de afaceri se concretizeaz ă într-o cre ștere a nevoii de fond de rulment și implicit într-
o diminuare a trezoreriei globale, în timp ce stagnarea sau reducerea activit ății contribuie
la diminuarea nevoii de fond de rulment, iar pe de alt ă parte determin ă o cre ștere a
trezoreriei globale. În situa ția în care se opteaz ă în direc ția unei dezvolt ări rapide a
vânz ărilor trebuie avut în vedere ca marjele comerciale s ă fie astfel dimensionate încât s ă
acopere cre șterea nevoii de fond de rulment.
Excedentul de trezorerie global, serve ște acoperirii cheltuielilor financiare, pl ății
impozitului pe profit și a dividendelor, precum și ramburs ării împrumuturilor financiare.
Menținerea echilibrului trezoreriei, presupune un efort continuu de gestionare a nevoii de
fond de rulment.
În situa ția în care excedentul de trezorerie global este acoperitor pentru toate datoriile
scadente ale exerci țiului, aptitudinea de autofinan țare a întreprinderii este evident ă în
sensul c ă sunt asigurate sursele proprii necesare finan țării investi țiilor interne și/sau
investi țiilor externe.
Pentru aprecierea coeren ței deciziilor financiare se utilizeaz ă indicatorul fluxul de
trezorerie disponibil ă (FTD). Dac ă fluxul de trezorerie disponibil ă înregistreaz ă valori
negative pe o perioad ă îndelungat ă de timp, atunci situa ția financiar ă a întreprinderii se
află într-o stare de dezechilibru, viitorul economic al acesteia fiind compromis. Cu cât fluxul
este mai puternic, ca sens pozitiv, cu atât mai mult cre șterea este autofinan țată.
Ultimele dou ă părți ale tabloului (aporturile la resursele stabile și varia ția
trezoreriei), reflect ă modul în care întreprinderea a acoperit nevoile de finan țare reziduale,
sau dimpotriv ă a utilizat surplusul degajat la acest nivel. Deciziile financiare de ordin
managerial trebuie în permanent adaptate nevoilor de acoperit. În situa ția în care fluxul
de trezorerie disponibil ă este pozitiv, recurgerea la îndatorare este posibil ă în m ăsura în
care fluxurile de lichidit ăți așteptate vor permite rambursarea împrumuturilor. În caz invers,
întreprinderea se afl ă în situa ția de nu face fa ță prelev ărilor obligatorii. Cu cât o astfel de
situa ție se prelunge ște pe o perioad ă de timp mai mare, cu atât vulnerabilitatea
întreprinderii cre ște, independen ța acesteia fiind alterat ă.
209
Contribu ția pe care și-o aduce tabloul fluxurilor de trezorerie, const ă în aceea c ă
furnizeaz ă informa ții relevante privind explicarea varia ției trezoreriei, prin încas ările și
plățile efectuate de întreprindere în cursul unui exerci țiu, servind utilizatorilor documentelor
de sintez ă, în evaluarea solvabilit ății acesteia.
În scopul reflect ării valen țelor practice ale analizei echilibrului dinamic al
întreprinderii pe baza fluxurilor de trezorerie se utilizeaz ă datele privind societ ățile
comerciale ALFA, BETA și GAMA.
În ceea ce prive ște S.C. ALFA S.A. (tabelul nr. 5.5.), re ținem reducerea drastic ă a
ratei investi țiilor nete (de la 67,3%, la 24,4%) și a ratei aportului extern (de la 190%, la
doar 30,2%). Aceast ă ultim ă rată este influen țată puternic de reducerea împrumuturilor
financiare, de la 5, 1 mld. lei, la 2,5 mld. lei în perioada analizat ă.
Tabelul nr. 5.5.
Nr. Indicatori S.C. ALFA S.A. S.C. BETA S.A. S.C. GAMA S.A.
crt. N-1 N N-1 N N-1 N
1. Rata investi țiilor nete
(Inv. nete/ETG 100); (%)
67,3
24,4
82,8
24,3
5,2
11,4
2. Rata aportului extern
(Aport extern/ETG 100); (%)
190,0
30,2
103,3
59,0
235,5
0,9
La S.C. BETA S.A., concomitent cu evolu ția nefavorabil ă a fluxului de disponibilit ăți,
s-a înregistrat o reducere relativ ă a investi țiilor nete și a aportului extern în asigurarea
resurselor stabile:
• rata investi țiilor nete se reduce semnificativ în perioada analizat ă, de la 82,8%,
la 24,3% din excedentul de trezorerie global ă (volumul absolut scade de la 6 mld. lei, la
3,5 mld. lei);
• rata aportului extern înregistreaz ă și ea o sc ădere de la 103,3%, la59% din
excedentul de trezorerie global ă, aceasta chiar în condi țiile cre șterii valorii nominale a
împrumuturilor financiare de la 6,6 mld. lei, la 7,7 mld. lei.
În perioada analizat ă, S.C. GAMA S.A. a înregistrat o evident ă reducere a aportului
extern la resursele stabile, acestea reprezentând sub 1% din excedentul de trezorerie
global ă, dar și o dublare a ratei investi țiilor nete realizate prin autofinan țare.
Valen țele tabloului fluxurilor de trezorerie sunt indiscutabile prin prisma în țelegerii,
analizei și diagnostic ării echilibrului firmei. În mod cert, principalul atu al acestui instrument
îl reprezint ă orientarea c ătre flux, c ătre analiza dinamic ă.
210
5.10. Analiza situa ției financiare prin metoda scorurilor
Una din metodele folosite pentru caracterizarea sintetic ă a riscului de faliment a
unei firme o reprezint ă metoda scorurilor, bazat ă pe analiza discriminant ă.
Analiza discriminant ă ofer ă răspuns, prin calculul probabilit ăților, asupra
apartenen ței la o anumit ă categorie de firme, în func ție de elementele cunoscute.
Func ția scor este o combina ție liniar ă de “n” rate, modelul general fiind:
Za Rii
in
=
=/Ga6
1
în care:
a i reprezint ă coeficien ți de semnifica ție;
R i – ratele luate în calcul.
Func ția scor permite realizarea unei predic ții asupra riscului de faliment. Pentru
aceasta se formeaz ă un e șantion de firme, separate în dou ă grupuri egale: primul de firme
sănătoase din punct de vedere economico-financiar, iar al doilea grup de firme aflate în
dificultate. Asupra e șantionului de firme men ționat se aplic ă o baterie de rate, c ăutându-se
cele care separ ă cel mai bine cele dou ă grupuri de firme.
Primul model folosit în literatura de specialitate a fost realizat de economistul american Altman ( 1968) pe un e șantion de 66 de firme (33 s ănătoase și 33 aflate în
dificultate):
5 4 3 2 1 9,0 6,0 3,3 4,1 2,1 x x x x x Z ++++=
în care:
total Activcirculant Capitalx
1= , total Activreinvestitofitx Pr
2= ,
total Activi impozitariea inaofitx int Pr
3= ,DTLMpropriu Capitalx
4= și total ActivCAx5=
În urma test ării s-au stabilit urm ătoarele valori pentru Z:
– pentru Z < 1,8 ¡ firma se afl ă aproape de starea de faliment;
– pentru Z ∈ (1,8;3) ¡ firma se afl ă în stare de dificultate;
– pentru z ≥ 3 ¡ firma are o stare bun ă.
211
Un alt model este cel realizat de Conan și Holder în anul 19781) în cadrul Centrului
de Cercet ări al Universit ății Paris-Dauphine, prin studierea degrad ării situa ției financiare a
întreprinderilor mici și mijlocii:
5 4 3 2 1 24,0 10,0 87,0 22,0 16,0 x x x x x Z −++−−=
în care:
xCreante Disponibilitati
DTS1=+,total Pasivpermanent Capitalx
2= ,
CAfinanciare Cheltuielix
3= ,adaugata Valoareasalariilecu Cheltuielix
4= și adaugata ValoareaEBEx …
5=
Leg ătura dintre valoarea scorului “Z” și probabilitatea de faliment este prezentat ă în
tabelul nr. 5.6.1) : Tabelul nr. 5.6.
Valoarea scorului Probabilitatea de
faliment (%)
+0,210
+0,048
+0,002
-0,026 -0,068 -0,087 -0,107
-0,131
-0,164 100
90 80
70
50 40 30 20
10
Func ția scor stabilit ă de Centrala Bilan țurilor a B ăncii Fran ței este:
544,85 408,1 706,0 164,1 689,0 221,5 824,0 003,2 255,1 1008 7 6 5 4 3 2 1 − + + − − + − + −= R R R R R R R R Z
Informa țiile privind nivelurile ratelor (de la R 1 la R 8) sunt prezentate în tabelul nr.
5.7.: T a b e l u l n r . 5 . 7 .
Nr. Rata U.M. Limitele ratelor
crt. inferioar ă superioar ă pivot
1. R 1 = Dobânzi și chelt. asimilate 100
E.B.E. % 0 2 15 62,8
2. R 2 = Capital permanent 100
Capital investit % 19 196 80,2
3. R 3 = Capacitatea de autofinan țare 100
Datorii totale % -234 90 24,8
4. R 4 = E.B.E.____ 100
Cifra de afaceri % – 32 6,8
5. R 5 = Sold mediu furnizori T
Cump ărări zile – 3 15 98,2
6. R 6 = Val. ad ăugată N – Val. ad ăugată N-1 100
Val. ad ăugată N-1 % -58 50 11,7
7. R 7 = Produc ția în curs – Crean țe – Avansuri primite T
Produc ția exerci țiului în pre țuri fără TVA zile – 237 79
8. R 8 = Investi ții “fizice”__ 100
Valoarea ad ăugată % 0 56 10,1
1) Conan și Holder, “Variabile explicative ale performa țelor și controlului de gestiune în întreprinderile mici și mijlocii” tez ă
de stat, Universitatea Paris IX, 1979.
1) P. Avare, G. Lepros, P. Lemonnier, “Gestion et analyse financiere”, INTEC, 1998-1999, pg. 58.
212
Anumite rate, în anumite condi ții, nu ar putea fi corelate, fie c ă numitorul este zero,
fie că o valoare atipic ă ar face ca func ția scor s ă fie incoerent ă. Pentru a evita aceste
probleme, ratele au fost limitate. Pentru fiecare rat ă a fost luat în calcul un anumit interval
(dacă valorile efective se situeaz ă în afara intervalului, se iau în calcul limita superioar ă
sau cea inferioar ă, în func ție de vecin ătatea valorii efective).
Puterea predictiv ă a func ției se apreciaz ă pe baza datelor din tabelul nr. 5.8.:
T a b e l u l n r . 5 . 8 .
Scorul “Z” Probabilitatea de a fi în
dificultate
z ≤ -1,875
-1,875 ≤ -0,875
-0,875 ≤ -0,250
-0,250 ≤ +0,125
0,125 ≤ 0,625
0,625 ≤ 1,250
z > 1,250 100
95,6
73,8
46,9 33,4 17,7
9,5
Sursa: Note d’information nr. 65 Banque France.
Rezult ă următoarele:
– dac ă scorul este mai mare decât 0, 125 întreprinderea se afl ă într-o stare normal ă;
– dac ă scorul este cuprins între -0,250 și +0,125 situa ția este incert ă;
– dac ă scorul este mai mic decât – 0,250 întreprinderea se afl ă în dificultate.
Func țiile scor întâlnite în literatura str ăină de specialitate nu pot fi aplicate întocmai
pentru întreprinderile române ști, întrucât aceste func ții au fost elaborate pe baza mediului
economic al țării respective.
O variant ă a metodei scorurilor o reprezint ă compara ția normativ ă cu care opereaz ă
de regul ă băncile, potrivit c ăreia se compar ă coeficientul mediu ponderat al întreprinderii
cu cel considerat ca normativ de c ătre banc ă.
Dac ă valoarea coeficientului mediu ponderat al întreprinderii este mai mare sau
egală decât cel al b ăncii situa ția este favorabil ă, întreprinderea putând beneficia de credit.
– zonă de
incertitudine
213
Gradul de asigurare cu resurse umane, materiale și financiare, precum și eficien ța
cu care sunt folosite acestea, î și pun amprenta asupra performan țelor economico-
financiare ale întreprinderii, for ței și capacit ății acesteia de a r ăspunde cerin țelor tot mai
diversificate, complexe și acute ale pie ței.
Analiza gestiunii resurselor umane, capitalului uman sau mizei umane a întreprinderii, se constituie ca un segment de esen ță în analiza diagnostic a întreprinderii.
Potrivit conceptului anglo-saxon al evalu ării economice a întreprinderii, factorul
uman este considerat ca fiind esen țial în activitatea desf ășurată de c ătre aceasta, ceea ce
îl situeaz ă în prim-planul celor 5M (Men, Money, Marchandise, Materials, Market).
Orice diagnostic general asupra activit ății unei întreprinderi, cuprinde un ansamblu
de caracteristici, inclusiv aprecieri asupra acestora, statice și strategice care privesc
aspecte referitoare la cei 5M, astfel:
• Men, reprezint ă poten țialul uman, precum și aspecte privind asigurarea
cantitativ ă (dimensiune), calitativ ă (grad de calificare, competen ță profesional ă inclusiv
managerial ă), pe structur ă, la termen etc.;
• Money, reprezint ă problematica multipl ă și complex ă a activit ății financiare a
întreprinderii;
• Marchandise, define ște cantitatea și calitatea stocurilor de materii prime,
materiale etc., inclusiv aspecte legate de evaluarea stocurilor aferente acestora;
• Materials se refer ă la nivelul tehnologic, fiabilitatea și performan țele activelor fixe,
inclusiv la evaluarea acestora din punct de vedere cantitativ dar și calitativ;
• Market, reprezint ă diagnosticul pozi ției pe pia ță a întreprinderii, distribu ția
produc ției și a serviciilor acesteia.
În concep ția modern ă a întreprinderii, tratarea factorului uman se face potrivit
opticii a dou ă grupuri de teorii, respectiv cele ale resurselor umane și cele ale capitalului
uman.
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR UMANE
ALE ÎNTREPRINDERIICAPITOLUL 6
214
A. Maslow, D. Mc Gregor, F. Herzberg, ca promotori ai teoriei resurselor umane,
subliniaz ă că alături de nevoile primare sau psihologice ale oamenilor se manifest ă și
nevoi secundare de ordin social, precum și nevoi ter țiare ale autorezolv ării, toate acestea
având o semnifica ție deosebit ă în ceea ce prive ște politica gestiunii resurselor umane.
Potrivit teoriilor capitalului uman, gândirea economic ă a lui W. Petty, A. Smith etc.
se remarc ă prin aceea c ă au propus la timpul lor și măsurarea valorii capitalului uman.
Contribu ția esen țială a resurselor umane la cre șterea valorii economice a
întreprinderii, implic ă ca în analiza acestora s ă fie abordate aspectele care vor fi tratate în
continuare.
6.1. Analiza asigur ării cu resurse umane, ca poten țial economic
al întreprinderii
Implicate în analiza diagnostic de ansamblu a întreprinderii, resursele umane au un rol deosebit în asigurarea performan țelor acesteia, iar prin modificarea sa se manifest ă pe
o arie larg ă de consecin țe economico-financiare.
Analiza asigur ării cu resurse umane din punct de vedere cantitativ, calitativ, pe
structur ă, precum și utilizarea timpului de munc ă, definesc dimensiunea poten țialului
economic al întreprinderii și concur ă, prin utilizarea eficient ă, la cre șterea capacit ății
concuren țiale și a viabilit ății acesteia.
Subordonat acestei problematici, diagnosticul asigur ării resurselor umane vizeaz ă:
a) Analiza dinamicii resurselor umane.
Pe total și pe categorii de personal, resursele umane ale întreprinderii pot fi
structurate dup ă cum urmeaz ă:
• personal de conducere, administrativ-func ționăresc:
– personal de conducere; – economi ști și alți speciali ști cu studii superioare;
– personal administrativ etc.
• personal tehnic pentru produc ție și cercetare, din care:
– ingineri; – subingineri; – tehnicieni; – mai ștrii.
• muncitori, din care:
– direct productivi;
– indirect productivi;
215
– de deservire general ă.
În analiza diagnostic a asigur ării întreprinderii cu resurse umane, se recomand ă
utilizarea urm ătorilor indicatori:
– efectivul total de salaria ți la finele perioadei de gestiune, care reprezint ă totalitatea
personalului existent în eviden ța întreprinderii;
– num ăr mediu scriptic de salaria ți (lunar, trimastrial, anual), care exprim ă prezen ța
personalului în întreprindere în func ție de perioada analizat ă;
– efectivul permanent, în sensul de titular al unui contract de munc ă pe durat ă
nedeterminat ă de timp;
– efectivul temporar, reprezentând personalul existent în eviden ța întreprinderii, în
baza unui alt document generator de drepturi și obliga ții încheiat pentru o perioad ă
determinat ă de timp;
– efectivul pe categorii de personal (muncitori, cercetare, administra ție tec.);
– efectivul de salaria ți la sfâr șitul pe func țiuni ale întreprinderii etc.
Indicatorii mai sus men ționați, permit elaborarea diagnosticului resurselor umane
din diferite puncte de vedere și dau dimensiune factorului de produc ție-munc ă, inclusiv
poten țialului economic al întreprinderii.
Analiza poate fi adâncit ă prin studierea modului în care resursele umane (for ța de
munc ă) au fost repartizate pe locuri de munc ă și schimburi, pe profesii și pe speciali ști.
Cerin ța de baz ă este ca dinamica efectivului de personal s ă se realizeze în
condi țiile corela ției:
IINs W<
în care:
INs reprezint ă indicele num ărului mediu scriptic de salaria ți;
IW – indicele productivit ății medii a muncii (sau al volumului de activitate, exprimat
în timp standard sau normat).
În contextul analizei asigur ării cu resurse umane din punct de vedere cantitativ, se
poate determina și economia/dep ășirea relativ ă de personal cu ajutorul rela ției:
Ns Ns Iq10−⋅
în care:
Iq reprezint ă indicele volumului fizic al activit ății.
216
În cazul în care diferen ța este negativ ă se înregistreaz ă o economie relativ ă de
personal determinat ă de cre șterea productivit ății muncii. Dac ă diferen ța este pozitiv ă se
constat ă o dep ășire relativ ă de personal, datorat ă scăderii productivit ății muncii.
Sc ăderea în dinamic ă a num ărului de salaria ți se apreciaz ă diferit, în func ție de
cauzele care au determinat-o1) :
– dac ă scăderea este consecin ța modului defectuos de recrutare și asigurare cu
personal, situa ția se apreciaz ă negativ, deoarece conduce la deteriorarea performan țelor
economico-financiare ale întreprinderii și a pozi ției acesteia pe pia ță;
– sc ăderea num ărului de personal poate fi și consecin ța restrângerii activit ății, atunci
când firma trece printr-o perioad ă dificil ă datorat ă fie incapacit ății acesteia de a face fa ță
unor restric ții impuse de mediul economic în care activeaz ă, fie unor imperfec țiuni și
dezechilibre de natur ă macroeconomic ă;
– modificarea raportului de echilibru dintre poten țialul uman și poten țialul material,
urmare reînnoirii activelor corporale sau a cre șterii gradului de tehnicitate al acestora, pot
genera drept consecin ță scăderea num ărului de salaria ți.
Încadrarea întreprinderii cu personal, conform nevoilor programate, constituie
premisa realiz ării sarcinilor din bugetul de venituri și cheltuieli. Realizarea și dep ășirea
sarcinilor programate, depinde de structura, calitatea și modul de utilizare a resurselor
umane ale întreprinderii. b) Analiza evolu ției personalului pe structur ă.
Principalele categorii de grupare ale personalului sunt: – pe categorii de salaria ți;
– dup ă vechimea în întreprindere;
– dup ă vecimea în activitate;
– pe clase de vârst ă;
– dup ă sex etc.
c) Pe lâng ă dimensiunea cantitativ ă a resurselor umane, prezint ă importan ță
și latura calitativ ă, reflectat ă prin gradul de calificare al salaria ților.
Calitatea resurselor umane, respectiv ridicarea gradului de calificare a salaria ților,
constituie un obiectiv prioritar al analizei economice datorit ă creșterii complexit ății activit ății
întreprinderii, diversific ării gamei sortimentale a produselor și serviciilor oferite,
perfec ționării activelor corporale din punct de vedere al gradului de tehnicitate, al fiabilit ății
și performan țelor acestora, cre șterii exigen țelor consumatorilor etc.
1) Maria Niculescu, “Analiz ă economico-financiar ă”, Universitatea Constantin Brâncoveanu, Bucure ști 1993, pg. 36.
217
Îmbun ătățirea calific ării salaria ților își pune amprenta și influen țează direct asupra
produc ției ob ținute și a productivit ății muncii.
Analiza calit ății resurselor umane se realizeaz ă pe baza urm ătorilor indicatori:
• Structura for ței de munc ă pe forme de realizare a calific ării acesteia.
În acest sens poate fi realizat ă o prim ă grupare în func ție de modalit ățile de formare
a for ței de munc ă (de la absolven ți ai școlilor profesionale, pân ă la absolven ți cu studii
superioare) iar o a doua grupare, în func ție de modalit ățile de perfec ționare a preg ătirii
profesionale (de la cursuri de perfec ționare pân ă la doctorat).
• Gradul de calificare medie a muncitorilor.
Calificarea muncitorilor este condi ționat ă în mod direct de complexitatea lucr ărilor
ce trebuie executate. În acest caz, complexitatea lucr ărilor este cea care formeaz ă
structura calit ății muncii, iar împreun ă cu aceasta stau la baza negocierii salariilor.
Analiza asigur ării întreprinderii cu personal calificat se face pe baza indicatorului
coeficientul mediu al calific ării (Km), care se determin ă ca medie aritmetic ă ponderat ă
între num ărul de muncitori pe categorii de calificare ( ni) și categoria de calificare ( ki),
astfel:
Kmnk
nii
i=⋅/Ga6
/Ga6
Coeficientul calific ării medii serve ște pentru efectuarea de compara ții în dinamic ă la
nivelul întreprinderii, cât și în spa țiu comparativ cu alte întreprinderi.
Admi țând, ca exemplu, c ă în anul de baz ă și respectiv la finele anului curent
coeficientul mediu al calific ării a înregistrat urm ătoarele valori: Km 034 5=, și Km 138=,,
aceast ă situa ție semnific ă o cre ștere a calific ării medii generat ă de cre șterea complexit ății
lucrărilor executate.
• Gradul de complexitate al lucr ărilor executate ( Kt) se determin ă ca medie
aritmetic ă ponderat ă între volumul de lucr ări exprimat în timp de munc ă standard sau
normat pe categorii de lucr ări (vi) și categoria de complexitate a lucr ărilor ( ki), astfel:
Ktvk
vii
i=⋅/Ga6
/Ga6
Din compararea celor doi indici medii (al calific ării și respectiv, cel al complexit ății
lucrărilor executate), se constat ă modul de utilizare a resurselor umane, dup ă cum
urmeaz ă:
218
– KmKt= , reflect ă o situa ție optim ă la nivel de întreprindere, prin existen ța
unei concordan țe depline între cei doi coeficien ți;
– KmKt>, ceea ce denot ă că muncitori având un grad de calificare
superioar ă execut ă lucrări de complexitate inferioar ă, ceea ce reflect ă folosirea incomplet ă
a forței de munc ă, cu consecin țe negative asupra costurilor și profitului întreprinderii;
– KmKt<, reflect ă faptul c ă lucrări de categorie superioar ă sunt efectuate de
muncitori cu calificare inferioar ă, ceea ce afecteaz ă calitatea produselor ob ținute,
influen țând indirect asupra valorii produselor, profitului etc.
Verificarea concordan ței dintre calificarea for ței de munc ă și gradul de complexitate
a lucr ărilor, poate fi realizat ă și prin intermediul analizei structurii muncitorilor pe trepte de
calificare și volumul lucr ărilor pe categorii.
Concordan ța dintre categoria medie de calificare a muncitorilor și categoria medie
tarifar ă a lucr ărilor se poate stabili și cu ajutorul coeficientului mediu de concordan ță
(Kc), potrivit rela ției:
Kcvk c
vkcv
vii
iii
i=⋅
=/Ga6
/Ga6,'
în care:
kci reprezint ă coeficientul de concordan ță al categoriei “i” de lucr ări;
vi' – volumul de lucr ări executat de muncitori a c ăror categorie de încadrare
corespunde categoriei de complexitate a lucr ărilor.
Nivelul calific ării for ței de munc ă se reflect ă, în principal asupra urm ătorilor
indicatori ai performan țelor economico-financiare ale întreprinderii: volumul produc ției,
calitatea produselor, competitivitatea produc ției pe pia ță, cifra de afaceri, productivitatea
muncii, costurile de produc ție, utilizarea activelor fixe (randamentul acestora), profitul și
rata rentabilit ății etc.
d) Analiza stabilit ății personalului.
Utilizarea deplin ă și eficient ă a for ței de munc ă, constituie premisa asigur ării
stabilit ății acesteia, ceea ce creeaz ă condi ții favorabile realiz ării performan țelor
economico-financiare ale întreprinderii. Mobilitatea for ței de munc ă îmbrac ă forma intr ărilor, dar și a ie șirilor, indiferent de
cauzele generatoare, contribuind astfel la modificarea num ărului mediu scriptic de
personal, dintr-o anumit ă perioad ă de timp.
219
Diagnosticul stabilit ății for ței de munc ă se realizeaz ă pe baza circula ției și
fluctua ției, în func ție de cauzele care le determin ă.
Circula ția for ței de munc ă, reprezint ă mișcarea personalului întreprinderii, în
cursul unei perioade, atât din punct de vedere al intr ărilor, cât și al ie șirilor datorate unor
cauze obiective, normale, cum sunt: transfer, pension ări, decese, încheierea unor
contracte de munc ă pe durat ă determinat ă de timp, concedieri din cauze economice
(șomaj), plec ări ca urmare a unui accident de munc ă sau incapacitate de munc ă,
satisfacerea unor obliga ții cet ățenești etc.
Fluctua ția for ței de munc ă, constituie un fenomen nejustificat, anormal, care are
implica ții nefavorabile asupra volumului și calit ății activit ății întreprinderii. În aceast ă
categorie se încadreaz ă salaria ții pleca ți din proprie ini țiativă, fără aprobarea conducerii
întreprinderii, sau a celor concedia ți ca urmare a înc ălcării prevederilor contractului
colectiv de munc ă.
Pentru caracterizarea circula ției și fluctua ției for ței de munc ă se utilizeaz ă urm ătorii
indicatori:
• coeficientul intensit ății intr ărilor ( Ci), calculat ca raport între num ărul total
al salaria ților intra ți în întreprindere într-o anumit ă perioad ă de timp ( I) și num ărul mediu
scriptic ( Ns), aferent perioadei în cauz ă, astfel:
CiI
Ns= 100
• coeficientul intensit ății ieșirilor ( Ce), determinat ca raport între num ărul
total al salaria ților pleca ți din întreprindere din cauze normale, justificate ( E) și num ărul
mediu scriptic de salaria ți (Ns):
CeE
Ns= 100
Datorit ă implica țiilor pe care le poate genera asupra activit ății întreprinderii,
fluctua ția trebuie analizat ă atât ca un fenomen consumat (fluctua ția efectiv ă), cât și ca un
fenomen în devenire (fluctua ția poten țială sau latent ă).
Fluctua ția poten țială, reflect ă inten ția salaria ților de a p ărăsi întreprinderea datorit ă
unor cauze mai mult sau mai pu țin întemeiate. Cunoa șterea germenilor fluctua ției latente
respectiv a cauzelor care prin natura lor nu sunt dependente de o activitate normal ă,
trebuie s ă constituie o preocupare permanent ă a managementului resurselor umane în
luarea m ăsurilor ce se impun în vederea preîntâmpin ării efectelor negative pe care
220
fluctua ția le poate genera asupra climatului psiho-social din întreprindere, dar și asupra
rezultatelor economico-financiare ale activit ății acesteia.
• coeficientul mi șcării totale ( Cm) stabilit ca raport între suma intr ărilor și
ieșirilor ( I+E) și num ărul mediu scriptic ( Ns):
CmIE
Ns=+100
• gradul de stabilitate a for ței de munc ă (Gs), este utilizat pentru a
caracteriza stabilitatea general ă a for ței de munc ă și se determin ă potrivit rela ției:
Gs Cm=−100
Cre șterea gradului de stabilitate a for ței de munc ă se poate realiza ca urmare a
limitării tendin ței de fluctuare și evitarea transform ării fluctua ției poten țiale în fluctua ție
activă.
6.2. Analiza utiliz ării resurselor umane
Diagnoza utiliz ării resurselor umane presupune:
– analiza utiliz ării timpului de munc ă și reflectarea modific ării acestuia în principalii
indicatori economico-financiari ai întreprinderii;
– analiza productivit ății muncii;
– analiza profitului pe salariat.
6.2.1. Analiza utiliz ării timpului de munc ă și reflectarea modific ării acestuia
în principalii indicatori economico-financiari ai întreprinderii
Folosirea complet ă a timpului de munc ă constituie latura extensiv ă a utiliz ării
resurselor umane. Analiza utiliz ării timpului de munc ă are rolul de a descoperi rezervele
interne pe linia folosirii complete și eficiente a for ței de munc ă, precum și a cauzelor
utilizării incomplete a acesteia și de a eviden ția efectele mobiliz ării rezervelor existente.
Folosirea timpului de munc ă în activitatea de produc ție și comercializare a
întreprinderii, trebuie privit ă sub dou ă aspecte:
– cantitativ (din punct de vedere a utiliz ării complete a timpului de munc ă);
– calitativ (din punct de vedere a economisirii timpului de munc ă consumat
pentru realizarea unit ății de produs).
În vederea eviden țierii aspectelor men ționate, se folosesc în analiza economic ă
următorii indicatori:
221
– fondul de timp calendaristic ( Tc);
– fondul de timp maxim disponibil ( Tmax);
– fondul de timp efectiv lucrat ( T1);
– fondul de timp neutilizat ( Tn).
Pe baza acestor indicatori pot fi determinate în m ărimi absolute și în m ărimi relative,
modific ările intervenite în utilizarea timpului de munc ă.
Pentru caracterizarea modului de utilizare a timpului de munc ă se folosesc
următoarele procedee de analiz ă:
a) gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (G max):
GT
Tmax
max1100⋅, TT T n1−=max
Folosirea timpului de munc ă se analizeaz ă pe baza balan ței timpului de munc ă care
cuprinde, pe de o parte, resursele totale ale perioadei, iar pe de alt ă parte, modul de
utilizare a timpului de munc ă disponibil.
T 1
Tmax justificat (concedii boal ă, maternitate, stagiul militar, obliga ții legale)
Tc Tn nejustificat (concedii f ără plată, absen țe nemotivate, învoiri)
S ărbători legale, concedii de odihn ă, zile libere
b) structura timpului de munc ă maxim disponibil, pe cauze;
c) structura timpului de munc ă nelucrat, pe cauze.
TNsNzNh =⋅⋅
în care:
Ns reprezint ă num ărul mediu scriptic de salaria ți (factorul dimensional ce poate
înregistra o varia ție important ă);
Nz – num ărul mediu de zile lucrate;
Nh – num ărul mediu de ore lucrate.
Consecin țele modific ării timpului de munc ă asupra principalilor indicatori
economico-financiari , sunt comensurate la nivelul fondului total de timp de munc ă (T),
precum și în func ție de dimensiunea timpului mediu pe salariat ( t). Modul de utilizare a
timpului de munc ă, genereaz ă o serie de efecte asupra urm ătorilor indicatori economico-
financiari:
222
a) Produc ția exerci țiului:
∆TT T w h=−⋅()100
0 0 1 1 ) ( whtt Nst ⋅−⋅=∆
whQe
T00
0=
TT T n t t tnn nn
1012−== ++ +( ) () ()…
tt t t t t nn n nn
1012−== + + +( ) () ()…
b) Valoarea ad ăugat ă:
0 00 1 ) ( va whTT T ⋅⋅−=∆
0 0 0 1 1 ) ( va whtt Nst ⋅⋅−⋅=∆
în care:
va reprezint ă valoarea ad ăugată medie la 1 leu produc ție a exerci țiului.
c) Cifra de afaceri:
∆TT T w hCA
Qe=−⋅ ⋅()1000
0
∆tN st t w hCA
Qe=⋅ − ⋅⋅ 11 0 00
0()
d) Cheltuieli cu salariile:
00 1 ) ( shTT T ⋅−=∆
0 0 1 1 ) ( shtt Nst ⋅−⋅=∆
e) Profitul aferent cifrei de afaceri:
∆TT T w hCA
QeP
CA=−⋅ ⋅ ⋅()1000
00
0
∆tN st t w hCA
QeP
CA=⋅ − ⋅⋅⋅ 11 0 00
00
0()
f) Cheltuielile fixe la 1000 lei venituri din exploatare:
1000 1000
000
010
whTCf
whTCfT
⋅−
⋅=∆
1000 1000
0 0 10
0 1 10
wht NsCf
wht NsCft
⋅⋅−
⋅⋅=∆
whVe
T00
0=
223
g) Eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe:
relatiile
Mf a,b,c,e
11000
h) Eficien ța utiliz ării activelor de exploatare:
1000,,,
1Aeecba relatiile
6.2.2. Analiza productivit ății muncii
Productivitatea muncii este principalul indicator care caracterizeaz ă eficien ța
utilizării resurselor umane. Ea este o categorie economic ă complex ă și dinamic ă, care
exprim ă însu țirea muncii de a crea un anumit volum de bunuri într-o unitate de timp.
În contextul problematic al gestiunii resurselor umane, prezint ă importan ță
abordarea pe scar ă largă a modalit ăților de contabilizare și măsurare ale acestora.
Modalit ățile de m ăsurare a resurselor umane, pot fi grupate în dou ă categorii: prima
vizeaz ă costurile factorului uman, iar cea de-a doua prive ște valoarea economic ă a
acestuia.
Categoria privind costurile factorului uman, opereaz ă cu costuri istorice cât și cu
costuri de înlocuire (reflect ă nivelul actualizat al costurilor istorice). În ambele cazuri,
problemele care stau în centrul aten ției privesc recrutarea, formarea, integrarea,
transferarea și respectiv costurile organiza ționale.
Aceste costuri, apar ca investi ții care trebuie amortizate într-o perioad ă de timp
aflată sub inciden ța unor variabile, cum ar fi: speran ța de via ță, calitatea s ănătății, vârsta
legal ă sau contractual ă a pension ării, probabilitatea de a p ărăsi întreprinderea înaintea
pension ării etc.
Valoarea economic ă a poten țialului uman, este rezultatul unui ansamblu de
componente în cadrul c ărora se disting trei factori determinan ți:
– productivitatea muncii, privit ă ca un ansamblu de servicii ce se a șteapt ă de
la un individ;
– transferabilitatea, reprezentând performan ța ce se a șteapt ă de la un
salariat transferat de la un serviciu la un alt serviciu la acela și nivel ierarhic;
– promovabilitatea, respectiv capacitatea individului de a- și desf ășura
activitatea la un nivel ierarhic superior în situa ția în care va fi promovat.
Într-o viziune integratoare, valoarea economic ă a factorului uman se
măsoară prin randamentul (productivitatea) acestuia.
224
Analiza randamentului resurselor umane, suport al diagnosticului, presupune
examinarea a dou ă forme de manifestare ale acestuia și anume, productivitatea muncii și
profitul pe salariat. Productivitatea muncii, poate fi exprimat ă în unit ăți valorice, cât și în unit ăți fizice.
Indicatorii valorici servesc pentru analiza productivit ății muncii la nivel de întreprindere, iar
cei exprima ți în unit ăți fizice sunt utiliza ți în analiza productivit ății muncii pe produse.
6.2.2.1. Analiza situa ției generale a productivit ății muncii pe baza indicatorilor
valorici
Productivitatea muncii în expresie valoric ă se determin ă ca raport între efectul
obținut și efortul depus în vederea realiz ării acestui efect.
Ca indicatori de reflectare a efectului se pot folosi: produc ția exerci țiului, valoarea
adăugată, cifra de afaceri, veniturile din exploatare, valoarea marf ă fabricat ă. Efortul
îmbrac ă forma consumului de for ță de munc ă, iar ca indicatori de reflectare a efectului se
pot folosi: num ărul mediu scriptic de salaria ți (
Ns), total om-zile lucrate ( Tz) și total om-ore
lucrate ( Th).
Analiza situa ției generale a productivit ății muncii are în vedere urm ărirea dinamicii
indicatorilor valorici ai acesteia, din punct de vedere al modului de calcul și al perioadei la
care se refer ă.
Raportând indicatorii de m ăsurare a efectului mai sus men ționați la num ărul mediu
scriptic de salaria ți se determin ă productivitatea muncii care îmbrac ă următoarele forme:
• productivitatea medie anual ă a muncii ( Wa):
WaQe VA CA Ve Qf
Ns=;, , ,
• productivitatea medie zilnic ă (Wz):
WzQe VA CA Ve Qf
Tz=;, , ,
• productivitatea medie orar ă (Wh):
WhQe VA CA Ve Qf
Th=;, , ,
Ritmul de cre ștere diferit al indicatorilor valorici ai productivit ății muncii par țiale
(anual ă, zilnic ă, orar ă), eviden țiază modul de folosire a timpului de munc ă care constituie
o rezerv ă deosebit de important ă a cărei mobilizare reflect ă efortul propriu al întreprinderii.
225
Pe baza urm ătoarei situa ții, privind indicii productivit ății muncii par țiale
(IWa=103% ,IWz105% și IWh=108% ) pot fi f ăcute aprecieri privind folosirea timpului de
munc ă:
II
INzWa
Wz== 100 98 1% ,, II
INhWz
Wh== 100 97 2% ,
Prin nivelul indicilor productivit ății muncii par țiale, situa ția se apreciaz ă în mod
pozitiv. Îns ă, exist ă rezerve nemobilizate, dat fiind faptul c ă timpul de munc ă a fost utilizat
incomplet.
Dinamica indicatorilor valorici eviden țiază aspecte de ordin calitativ ale utiliz ării
resurselor umane concretizate în modificarea stocurilor de produse finite și produc ție
neterminat ă, a consumului intern, a ponderii cheltuielilor materiale, precum și a nivelului
amortiz ării.
Dinamica diferit ă dintre indicii valorici ai productivit ății muncii calcula ți pe baza
produc ției exerci țiului ( I
WaQe()) și valorii ad ăugate ( I
WaVA()), se explic ă prin modificarea
ponderii cheltuielilor cu materialele care se reflect ă în costuri și în rezultatele financiare ale
întreprinderii. Situa ția se apreciaz ă în mod pozitiv atunci când I
WaQe() >I
WaVA().
6.2.2.2. Analiza factorial ă a productivit ății muncii în expresie valoric ă
Pentru identificarea rezervelor de cre ștere a productivit ății muncii, se impune
analiza factorial ă a acesteia, pornind de la ra ționamentul care rezult ă din con ținutul
indicatorilor productivit ății.
a) Analiza productivit ății medii orare a muncii
Analiza productivit ății medii orare a muncii se efectueaz ă în func ție de produc ția
marfă fabricat ă, pe baza urm ătorului model:
ig
TQfwhQf=)(, sau: 100)(/Ga6⋅=i iQf whgwh
iwh
gqt
qtii
i=⋅
⋅/Ga60
0100,
ii
itpwh=
în care:
226
gi reprezint ă structura produc ției marf ă fabricat ă, stabilit ă pe baza timpului de
munc ă normat, sau prev ăzut pe produse;
iwh – productivitatea orar ă pe produse;
ti – timpul de munc ă pe produse;
pi – pre țurile de vânzare pe produse.
Din punct de vedere metodologic, analiza productivit ății medii orare a muncii,
presupune cuantificarea influen ței urm ătorilor factori:
1. Structura produc ției marf ă fabricat ă pe produse:
00 0 0 1sau 100 100wh whwhg whggri i i i
i −⋅−⋅=∆/Ga6 /Ga6
Cre șterea ponderii acelor produse a c ăror productivitate a muncii pe produs este
mai mare decât productivitatea medie orar ă programat ă va influen ța pozitiv asupra
fenomenului analizat.
2. Productivitatea orar ă pe produse:
wh whwhg whgwhri i i i
i −⋅−⋅=∆/Ga6 /Ga6
10 1 1 1sau 100 100
b) Analiza productivit ății medii zilnice a muncii:
Modelul de analiz ă a productivit ății zilnice a muncii, este urm ătorul:
Nh
whNh Wz⋅=
gi
wh
iwh
Metodologia de analiz ă a productivit ății zilnice a muncii, implic ă cuantificarea
influen țelor urm ătorilor factori:
1. Num ărul mediu de ore lucrate într-o zi:
0 0 1 ) ( wh Nh Nh Nh ⋅−=∆
2. Productivitatea medie orar ă:
) ( 0 1 1 wh wh Nh wh −⋅=∆
din care, datorit ă:
2 . 1. Structurii produc ției marf ă fabricat ă pe produse:
) ( 0 1 wh wh Nh gr
i −⋅=∆
227
2.2. Productivit ății orare pe produse:
) ( 1 1 wh wh Nh whr
i −⋅=∆
c) Analiza productivit ății medii anuale a muncii:
Modelul de analiz ă a productivit ății medii anuale a muncii, este urm ătorul:
Wa NhWz=⋅
Sistemul de factori:
Nz
Wa Nh
Wz gi
wh
iwh
6.2.2.3. Analiza productivit ății fizice a muncii
Luând în considerare valen țele cognitive ale productivit ății fizice a muncii, în teoria
și practica economic ă sunt cunoscute dou ă forme de exprimare ale acesteia:
– forma direct ă (
ii
Tq, cantitate de produse pe unitatea de timp de munc ă);
– forma indirect ă (
ii
qT, timpul de munc ă consumat pe unitatea de produs).
În analiza consecin țelor modific ării productivit ății fizice a muncii asupra
performan țelor economico-financiare ale întreprinderii, se utilizeaz ă forma indirect ă de
exprimare a productivit ății.
6.2.2.4. Consecin țele modific ării productivit ății muncii asupra performan țelor
economico-financiare ale întreprinderii
A. Consecin țele modific ării productivit ății valorice a muncii
Pentru exemplificarea consecin țelor modific ării productivit ății valorice a muncii se
utilizeaz ă productivitatea medie orar ă. Prin modificarea sa productivitatea valoric ă a
muncii, influen țează asupra:
a) Produc ției exerci țiului:
) ()(
0)(
11Qe Qewh whT −⋅
228
b) Valorii ad ăugate:
0)(
0)(
11 ) ( va wh whTQe Qe⋅ −⋅
c) Produc ției marf ă fabricate:
) ()(0)(
11Qf Qf
wh whT −⋅
d) Cifrei de afaceri:
00)(0)(
11) (QfCAwh whTQf Qf⋅ −⋅
e) Profitului aferent cifrei de afaceri:
00
00)(0)(
11) (CAP
QfCAwh whTQf Qf⋅⋅ −⋅
f) Cheltuielilor fixe la 1000 lei venituri din exploatare:
1000 1000)(
010
)(
110
Ve VewhTCf
whTCf
⋅−
⋅
g) Cheltuieli cu salariile:
00)(0)(
11) (VeCswh whTVe Ve⋅−⋅
h) Eficien ței utiliz ării mijloacelor fixe:
1000ed,c,b,a,
1Mfrelatiile
i) eficien ței utiliz ării activelor de exploatare:
1000ed,c,b,a,
1Aerelatiile
B. Consecin țele modific ării productivit ății fizice a muncii:
Utilizând forma indirect ă de exprimare productivitatea fizic ă a muncii prin
modificarea sa influen țează asupra:
a) Cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs:
0 0 1 ) ( shtt⋅− sau cs
Ics
w0
0−
It
tw=0
1100
229
b) Profitului pe unitatea de produs:
0 0 1 ) ( shtt⋅−−
c) Profitului pe total întreprindere:
00 11 ) ( shttqv ⋅−−
d) Profitului pe total întreprindere:
00 11 ) ( shttqv ⋅− −/Ga6
e) Cheltuielilor la 1000 lei cifr ă de afaceri:
1000) (
1100 11
/Ga6/Ga6 ⋅−
pqshttq
vv
f) Ratei rentabilit ății resurselor consumate pe unitatea de produs:
()[ ]100 100
) ( 00 0
00 1 000 1 0 0
ccp
shtt cshtt c p −−
⋅−+⋅−+−
6.2.2.5. Analiza corela ției dintre productivitatea marginal ă și productivitatea medie
a muncii
Productivitatea marginal ă reflect ă creșterea cifrei de afaceri ob ținută prin utilizarea
suplimentar ă a unei unit ăți de timp de munc ă. Ea se determin ă ca raport între varia ția cifrei
de afaceri și varia ția factorului uman exprimat în timp de munc ă:
WmQ
TQQ
TT==−
−∆
∆10
10
De și reprezint ă o unitate de m ăsură utilă pentru exprimarea eficien ței utiliz ării
resurselor umane, totu și productivitatea marginal ă are anumite limite generate de faptul c ă
reprezint ă un raport între dou ă mărimi absolute, fiind influen țată de unitatea de m ăsură
utilizat ă pentru exprimarea volumului de activitate.
De aceea, s-a introdus no țiunea de elasticitate ( E) a activit ății la varia ția fondului de
timp de munc ă, care se determin ă astfel:
WWm
TTQQ
E=∆∆
=
Elasticitatea are semnifica ția de rat ă de cre ștere procentual ă a cifrei de afaceri în
funcție de cre șterea cu 1% a factorului uman (timpul de munc ă).
230
Reprezentarea grafic ă a corela ției ce exist ă între productivitatea marginal ă și
productivitatea medie a muncii, este urm ătoarea:
6.2.2.6. Analiza eficien ței utiliz ării resurselor umane pe baza profitului pe salariat
Profitul pe salariat reprezint ă un indicator complementar semnificativ utilizat pentru
relevarea eficien ței muncii. În analiza profitului pe salariat pot fi utilizate mai multe modele
multiplicative de analiz ă, în scopul relev ării contribu ției diferitelor categorii de factori
asupra modific ării acestuia, astfel:
a) P
NsCA
NsP
CA=⋅ sau Wa pr⋅
Sistemul factorial este urm ătorul:
t
Wa gi
wh
whi
P
Ns gi
pr p
c
b) P
NsT
NsCA
TP
CA=⋅⋅ sau tw hp r⋅⋅
O Q1 Q2 Q Q3Wm
WWm,
W
231
Sistemul factorial, se prezint ă astfel:
t
gi
wh
P
Ns whi
gi
pr p
c
c) P
NsMf
NsMfa
MfCA
MfaP
CA=⋅⋅⋅ sau αβγ⋅⋅⋅ pr
Sistemul factorial este:
α
P
Ns β
γ gi
pr p
c
în care:
Wa reprezint ă productivitatea medie anual ă;
wh – productivitatea medie orar ă;
whi – productivitatea orar ă pe produse;
t – num ărul mediu de ore lucrate de un salariat într-un an;
α – gradul de înzestrare tehnic ă a muncii;
β – compozi ția tehnologic ă a mijloacelor fixe;
γ – eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe active (cifra de afaceri medie la un leu mijloace
fixe active);
pr – profitul mediu la 1 leu cifr ă de afaceri;
gi – structura produc ției vândute pe produse;
c – costurile unitare pe produse;
p – pre țurile medii de vânzare unitare.
Metodologia de cuantificare a influen țelor factorilor asupra profitului pe salariat,
potrivit primului model de analiz ă, este urm ătoarea:
232
1. Influen ța modific ării productivit ății medii anuale:
∆Wa Wa Wa pr=−⋅() 100
din care, datorit ă influen ței modific ării:
1.1. Num ărului mediu de ore lucrate de un salariat într-un an:
∆tttw h p r=−⋅ ⋅()10 00
1.2. Productivit ății medii orare:
∆wh t wh wh pr=⋅ − ⋅ 11 00 ()
din care, datorit ă influen ței modific ării:
1.2.1. Structurii produc ției vândute pe produse:
∆gt w h w hp rir=⋅ − ⋅ 100 ()
r iiwhgw h=⋅/Ga6 10
100
1.2.2. Productivit ății orare pe produse:
∆wh t wh wh prir=⋅ − ⋅ 110 ()
2. Influen ța modific ării profitului mediu la 1 leu cifr ă de afaceri:
∆pr Wa pr pr=⋅− 110()
prqc
qpv
v000
001=−⋅
⋅/Ga6
/Ga6, prqc
qpv
v111
111=−⋅
⋅/Ga6
/Ga6
din care, datorit ă influen ței modific ării:
2. 1. Structurii produc ției vândute pe produse:
∆gW ap rp ri=⋅− 10 ()'
prqc
qpv
v'=−⋅
⋅/Ga6
/Ga6110
10
2.2. Pre țurilor medii de vânzare unitare:
∆pW a p r p r=⋅− 1()'' '
prqc
qpv
v''=−⋅
⋅/Ga6
/Ga6110
11
2.3. Costurilor unitare pe produse:
∆cW a p r p r=⋅− 11()''
233
6.3. Utilizarea bilan țului social în analiza gestiunii resurselor umane
în întreprinderile contemporane
La începutul anilor ‘60, în principal, în întreprinderile din S.U.A. s-a manifestat
tendin ța integr ării aspectelor sociale în managementul general al întreprinderii. Ulterior,
tendin ța s-a accentuat, astfel încât problemele privind locul și rolul omului în întreprinderea
modern ă ocup ă astăzi o pozi ție prioritar ă.
Instrumentul opera țional utilizat în analiza gestiunii resurselor umane este bilan țul
social, care a fost extins în întreprinderile cu un efectiv mai mare de 300 salaria ți.
Multitudinea informa țiilor solicitate (72) privind întocmirea bilan țului social sunt
grupate în urm ătoarele șapte capitole: angajarea salaria ților; remunera țiile și cheltuielile
accesorii; condi țiile de igien ă și de securitate; alte condi ții de munc ă; formarea
personalului; rela ții profesionale; condi țiile de via ță ale salaria ților.
Bilan țul social este pus la dispozi ția oric ărui salariat care dore ște să îl consulte și
este supus avizului Comitetului de întreprindere.
În cazul societ ăților pe ac țiuni, bilan țul social trebuie s ă fie pus la dispozi ția
acționarilor, potrivit acelora și condi ții ca și conturile anuale și documentele anexate
acestora.
Toate aspectele men ționate fac obiectul analizei gestiunii resurselor umane, atât ca
problematic ă în sine, cât și prin prisma efectelor directe sau propagate asupra activit ății
economico-financiare a întreprinderii.
234
Resursele materiale constituie o parte din ansamblul intr ărilor în sistemul
întreprindere, care prin combinare și comensurare concur ă la realizarea ie șirilor
reprezentând bunuri și servicii destinate pie ței.
În mod concret, resursele materiale formeaz ă suportul material al capitalului fix
(mijloace fixe, respectiv active fixe de exploatare) și al capitalului circulant (stocuri, ca
element de baz ă în structura activelor circulante). Ca structuri specifice, activele fixe și
cele circulante constituie elementele definitorii, suportul realiz ării func ției productive în
cadrul sistemului întreprindere.
7.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
Problematica analizei gestiunii mijloacelor fixe, aduce în discu ție urm ătoarele
aspecte: – analiza dinamicii, structurii și stării func ționale a mijloacelor fixe;
– analiza utiliz ării mijloacelor fixe și a reflect ării consecin țelor modific ării
acestora în performan țele economico-financiare ale întreprinderii.
7.1.1. Analiza dinamicii, structurii și stării func ționale a mijloacelor fixe
a) Analiza în dinamic ă imobiliz ărilor corporale , constituie o problem ă intern ă a
fiecărei întreprinderi, care urm ărește să eviden țieze, pe de o parte, materializarea
programului investi țional, iar pe de alt ă parte, dinamica și masa efectelor produse.
În analiza dinamicii mijloacelor fixe se recomand ă a se utiliza valoarea de intrare a
acestora, precum și valoarea medie anual ă, deoarece efectele produse sunt supuse
fluctua țiilor pre țurilor. Ra țiunea utiliz ării acestora este justificat ă prin aceea c ă valoarea de
ANALIZA GESTIUNII RESURSELOR MATERIALE CAPITOLUL 7
235
intrare caracterizeaz ă dimensiunea mijloacelor fixe la un moment dat, în timp ce valoarea
medie anual ă ia în calcul și timpul de func ționare.
Modificarea în dinamic ă a mijloacelor fixe este rezultatul modific ărilor intervenite
între intr ările și ieșirile acestora în cursul perioadei ponderate cu timpul de utilizare și
respectiv de neutilizare al acestora.
Valoarea r ămăsă a mijloacelor fixe nu este concludent ă deoarece nu reflect ă
propor ționalitatea cu randamentul acestora, ea fiind totodat ă influen țată și de sistemul de
amortizare.
Evolu ția mijloacelor fixe pe un anumit orizont de timp, eviden țiază categoriile în care
au avut loc muta ții ca urmare a finaliz ării investi țiilor. Structurarea mijloacelor fixe se poate
realiza dup ă mai multe criterii, mai importante fiind:
• Dup ă modul de participare la realizarea obiectului de activitate al
întreprinderii , distingem:
– mijloace fixe direct productive (mijloace fixe active;
– mijloace fixe care nu particip ă la realizarea produc ției, dar creeaz ă cadrul
desfășurării acesteia.
• Dup ă modul de grupare , potrivit prevederilor legale (Legea nr. 15/1994
privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, precum și
Normele metodologice de aplicare ale prevederilor acesteia);
• Dup ă apartenen ța mijloacelor fixe , deosebim:
– mijloace fixe proprii; – mijloace fixe închiriate.
În principal, se urm ărește dinamica mijloacelor fixe direct productive, pentru c ă de
modificarea acestora depinde baza tehnico-material ă a întreprinderilor, suport al realiz ării
obiectivelor propuse.
b) Analiza structurii mijloacelor fixe, permite eviden țierea acelor categorii spre
care s-a orientat programul investi țional al întreprinderii. De obicei, programul investi țional
este orientat în direc ția acelor mijloace fixe care particip ă direct și nemijlocit la ob ținerea
de produse finite, executarea de lucr ări etc.
Predilect obiectivului propus, se urm ărește ponderea diferitelor categorii de mijloace
fixe la începutul, dar și la sfâr șitul perioadei analizate, prioritate acordându-se mijloacelor
fixe active.
236
În literatura de specialitate, raportul dintre mijloacele fixe active ( Mfa) și mijloacele
fixe ( Mf), este cunoscut sub denumirea de compozi ția tehnologic ă a mijloacelor fixe (în
accep țiunea de compozi ție tehnologic ă a capitalului fix). Cerin ța de baz ă, este urm ătoarea:
Mfa
MfMfa
Mfn
nn
n>−
−1
1
în care:
Mfa reprezint ă valoarea de intrare sau medie a mijloacelor fixe active;
Mf – valoarea de intrare sau medie a mijloacelor fixe;
Mfa
Mf – compozi ția tehnologic ă a mijloacelor fixe sau ponderea mijloacelor fixe
active în totalul mijloacelor fixe afaerente exploat ării;
n – perioada.
Între compozi ția tehnologic ă a mijloacelor fixe și efectele de baz ă ale performan ței
întreprinderii, se desprind leg ături cauzale de tip nedeterminist cât și aleatoriu. Cu cât
ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe este mai mare, cu atât este mai
puternic ă influen ța exercitat ă asupra indicatorilor de eficien ță a utiliz ării mijloacelor fixe
(cifra de afaceri, produc ția exerci țiului, valoarea ad ăugată, profitul la 1000 lei mijloace
fixe), existând o limit ă după care eficien ța începe s ă scad ă.
Pentru eviden țierea corela ției dintre ponderea mijloacelor fixe active în totalul
mijloacelor fixe (variabila independent ă, notat ă cu x) și unul dintre indicatorii de eficien ță
menționați (de exemplu, cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe reprezentând variabila
dependent ă, notat ă cu y), exist ă o strâns ă corela ție exprimat ă prin func ția de regresie de
tip parabolic, astfel:
y = a + bx + cx2
Cu cât se îmbun ătățește structura mijloacelor fixe active, cu atât exist ă posibilitatea
creșterii eficien ței utiliz ării mijloacelor fixe totale.
c) Starea mijloacelor fixe , poate fi caracterizat ă cu ajutorul urm ătorilor indicatori:
• Gradul de reînnoire a mijloacelor fixe (Gr) , exprim ă raportul dintre
valoarea mijloacelor fixe intrate ca urmare a realiz ării programului de investi ții (Iv) și
valoarea mijloacelor fixe existente la sfâr șitul exerci țiului financiar ( Mf):
GrIv
Mf= 100
Analiza poate fi efectuat ă pe total mijloace fixe cât și pe categorii de mijloace fixe.
237
• Gradul de uzur ă a mijloacelor fixe (Gu) , se determin ă ca raport între
amortizarea cumulat ă (A) și valoarea de intrare în patrimoniu a mijloacelor fixe ( Mf):
GuA
Mf= 100
Gradul de uzur ă a mijloacelor fixe poate fi determinat pe total mijloace fixe, cât și pe
principalele categorii de mijloace fixe, atât la începutul cât și la sfâr șitul anului.
Potrivit reglement ăriolr legale, gradul de uzur ă mai poate fi determinat și ca raport
între durata consumat ă (Dc) și durata normal ă de func ționare (Dnf), astfel:
GuDc
Dnf= 100
În mod similar poate fi determinat și gradul de uzur ă real ă a mijloacelor fixe
(Gu’) :
GuDc
DcDre'=+100
în care:
Dre reprezint ă durata r ămasă din punct de vedere economic, respectiv perioada de
funcționare în care mijlocul fix poate fi folosit în condi ții de eficien ță.
7.1.2. Analiza utiliz ării mijloacelor fixe
7.1.2.1. Analiza utiliz ării extensive a mijloacelor fixe
În analiza utiliz ării extensive a mijloacelor fixe, în principal, a ma șinilor, utilajelor și
instala țiilor de lucru, se folosesc indicatorii:
• Gradul de programare a fondului de timp calendaristic (Gp) , care se
determin ă ca raport între fondul de timp maxim disponibil al utilajelor (Tmax) și fondul de
timp calendaristic (Tc):
GpT
Tc=max100
• Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (Gu) , determinat
ca raport între fondul de timp efectiv lucrat de utilajele întreprinderii (T 1) și fondul de timp
maxim disponibil (Tmax):
238
100max1
TTGu=
• Gradul de folosire a fondului de timp calendaristic (Gf) , stabilit ca raport
între fondul de timp efectiv lucrat (T 1) și fondul de timp calendaristic (Tc):
GfT
Tc=1100
7.1.2.2. Analiza utiliz ării intensive a mijloacelor fixe
Analiza folosirii intensive a mijloacelor fixe se face, în principal, pe baza urm ătorilor
indicatori: – gradul de utilizare a capacit ății de produc ție;
– indicele de utilizare intensiv ă;
– randamentul mediu pe utilaj sau pe unitatea de timp.
a) Gradul de utilizare a capacit ății de produc ție, se determin ă ca raport între
volumul efectiv al produc ției (Q
1) și volumul maxim al acesteia, aferent capacit ății de
produc ție (Qmax), astfel:
CpQ
Q=1100max
b) Indicele de utilizare intensiv ă (Iu), reprezint ă produc ția medie pe unitatea de
caracteristic ă a utilajului, pe unitatea de timp, astfel:
IuQ
KT=⋅
în care:
Q reprezint ă capacitatea de produc ție, respectiv volumul produc ției;
K – caracteristica utilajului (dimensiunea); T – timpul de lucru.
Cu cât indicele de utilizare intensiv ă este mai mare, cu atât și gradul de folosire a
capacit ății de produc ție este mai mare. Potrivit acestei logici, înseamn ă că volumul
produc ției apare sub forma func ției Q = f(K, T, Iu), ceea ce faciliteaz ă determinarea
influen ței fiec ăruia din cei trei factori.
c) Randamentul mediu pe utilaj sau pe unitatea de timp
Randamentul mediu constituie o form ă sintetic ă de reflectare a utiliz ării mijloacelor
fixe. El poate fi determinat și analizat, dup ă cum urmeaz ă:
239
– pe utilaj , ca raport între volumul produc ției (Q) și num ărul mediu de utilaje ( Nu):
RuQ
Nu=
– pe unitatea de timp de lucru , determinat ca raport între volumul produc ției (Q) și
timpul de lucru al utilajelor (Tu):
rhQ
Tu=
Dac ă se are în vedere func ția Q = f ( Nu t rh,, ), respectiv Q = Nutr h⋅⋅ , rezult ă că
modificarea volumului produc ției se explic ă prin influen țele exercitate de cei trei factori.
7.1.2.3. Analiza eficien ței utiliz ării mijloacelor fixe
Indicatorii folosi ți pentru aprecierea eficien ței utiliz ării mijloacelor fixe sunt construi ți
ca raport între efect și efort. Efectul poate fi exprimat cu ajutorul indicatorilor: produc ția
obținută (Qf), cifra de afaceri (CA), produc ția exerci țiului (Qe), valoarea ad ăugată (VA),
rezultatul (profitul) aferent cifrei de afaceri (P), rezultatul exploat ării (Re) etc. Efortul se
măsoară cu ajutorul indicatorului valoarea medie anual ă a mijloacelor fixe ( Mf).
Datorit ă faptului c ă indicatorii de eficien ță ai mijloacelor fixe sunt determina ți prin
raportarea unui rezultat la un efort par țial al întreprinderii, este necesar ă aprofundarea
factorial ă, pornindu-se de la diferite metode prin care se exprim ă indicatorii de rezultate.
A. Analiza factorial ă a produc ției ob ținute (marf ă) la 1000 lei mijloace fixe
Se pot folosi urm ătoarele modele de analiz ă:
a) Qf
Mfqp
Mf1000 1000=/Ga6
Sistemul factorial este:
Mf
Qf
Mf1000 Tu, sau: T
Qf
rh, sau: wh
în care,
Mf reprezint ă valoarea medie anual ă a mijloacelor fixe;
Tu – timpul de lucru al utilajelor;
240
T – timpul total de munc ă;
rh – randamentul mediu orar;
wh – productivitatea medie orar ă.
Metodologia de analiz ă factorial ă, presupune cuantificarea influen țelor modific ării
următorilor factori:
1. Valoarea medie anual ă a mijloacelor fixe:
∆MfQf
MfQf
Mf=−0
10
01000 1000
2. Valoarea produc ției marf ă fabricat ă:
∆QfQf
MfQf
Mf=−1
10
11000 1000
din care, datorit ă:
2. 1. Timpului de lucru al utilajelor; sau timpul total de munc ă:
∆TuTu Tu rh
Mf=−⋅ ()100
11000
sau,
∆TTTw h
Mf=−⋅()100
11000
2.2. Randamentului mediu orar, sau productivit ății medii orare:
∆rhTu rh rh
Mf=⋅−110
11000()
sau,
∆whTu wh wh
Mf=⋅−110
11000()
Pentru a se înregistra o cre ștere a eficien ței utiliz ării mijloacelor fixe, trebuie ca
indicele produc ției ob ținute ( IQf) să devanseze indicele valorii medii a mijloacelor fixe
(IMf).
b) Qf
MfMfa
MfTu
MfaQf
Tu1000 1000=⋅ ⋅/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8
241
în care:
Mfa
Mf reprezint ă compozi ția tehnologic ă a mijloacelor fixe sau ponderea mijloacelor
fixe active ( Mfa) în totalul mijloacelor fixe ( Mf);
Tu
Mfa – utilizarea extensiv ă a mijloacelor fixe active;
Qf
Tu – randamentul mediu orar.
Sistemul de factori este urm ătorul:
Mfa
Mf
Qf
Mf1000 Tu
Mfa
Qf
Tu
B. Analiza valorii ad ăugate la 1000 lei mijloace fixe
Modelul de analiz ă este urm ătorul:
VA
MfQe va
Mf1000 1000=⋅
Sistemul de factori se prezint ă, astfel:
Mf Ns
T
VA
Mf1000 Qe t
VA wh
gi
va
vai
Metodologia de analiz ă factorial ă, implic ă măsurarea influen țelor urm ătorilor factori:
1. Valoarea medie anual ă a mijloacelor fixe:
∆MfVA
MfVA
Mf=−0
10
01000 1000
2. Valoarea ad ăugată:
∆VAVA
MfVA
Mf=−1
10
11000 1000
din care, datorit ă:
242
2. 1. Produc ției exerci țiului:
∆QeQe Qe va
Mf=−⋅ ()100
11000
din care, datorit ă:
2. 1.1. Timpului total de munc ă:
∆TTTw h v a
Mf=−⋅ ⋅()1000
11000
din care, datorit ă:
2. 1.1.1. Num ărului mediu scriptic de personal:
∆NsNs Ns t wh va
Mf=−⋅ ⋅ ⋅ () 10 0 0 0
11000
2. 1.1.2. Num ărului mediu de ore lucrate într-un an:
∆tNs t t wh va
Mf=⋅−⋅ ⋅11 0 0 0
11000()
2. 1.2. Productivit ății medii orare:
∆whTw h w h v a
Mf=⋅−⋅110 0
11000()
2.2. Valoarea ad ăugată medie la 1 leu produc ție a exerci țiului:
∆vaQe va va
Mf=⋅−110
11000()
din care, datorit ă:
2.2. 1. Structurii produc ției exerci țiului pe produse:
∆gQe va va
Mfir
=⋅−10
11000()
2.2.2. Valorii ad ăugate la 1 leu produc ție a exerci țiului pe produse:
∆vaQe va va
Mfir
=⋅−11
11000()
C. Analiza cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe
Modelul de analiz ă este:
CA
MfMfa
MfQf
MfaCA
Qf1000 1000=⋅ ⋅/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8
în care:
243
Qf
Mfa reprezint ă eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe active, respectiv produc ția medie
obținută la 1 leu mijloace fixe active;
CA
Qf – ponderea cifrei de afaceri în produc ția ob ținută sau gradul de valorificare a
produc ției ob ținute (marf ă).
Sistemul de factori se prezint ă, dup ă cum urmeaz ă:
Mfa
Mf
CA
Mf1000 Qf
Mfa
CA
Qf
D. Analiza rezultatului exploat ării la 1000 lei cifr ă de afaceri
Modelul de analiz ă factorial ă este urm ătorul:
Re Re
MfMfa
MfQe
MfaVe
Qe Ve1000 1000=⋅ ⋅ ⋅/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8
în care:
Qe
Mf reprezint ă produc ția medie a exerci țiului la 1 leu mijloace fixe active, sau
eficien ța utiliz ării mijloacelor fixe active;
Ve
Qe – gradul de valorificare a produc ției exerci țiului;
Re
Ve – rezultatul mediu (profitul mediu) al exerci țiului la 1 leu venituri din exploatare.
Sistemul de factori, se prezint ă astfel:
Mfa
Mf
Qe
Mfa
Re
Mf1000
Ve
Qe
Re
Ve
244
E. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe
Analiza poate fi realizat ă, utilizând urm ătoarele meodele:
a) P
Mfqp qc
Mfvv1000 1000=−/Ga6/Ga6
Sistemul de factori este urm ătorul:
Mf
P
Mf1000 qv
P gi
p
c
b) P
MfMfa
MfQf
MfaCA
QfP
CA1000 1000=⋅ ⋅ ⋅/Ga7
/Ga9/Ga8/Gb7
/Gb9/Gb8
Sistemul de factori se prezint ă astfel:
Mfa
Mf
Qf
Mfa
P
Mf1000
CA
Qf gi
prsau CAP p
c
În analiza utiliz ării mijloacelor fixe, o importan ță deosebit ă o au și corela țiile de
eficien ță. Acestea permit cunoa șterea interdependen țelor factoriale, a intensit ății lor și
stabilirea pe aceast ă baz ă a direc țiilor de concentrare a eforturilor în vederea sporirii
eficien ței folosirii mijloacelor fixe. În acest sens, pot fi avute în vedere urm ătoarele
corela ții:
245
Nr.
crt. Variabila dependent ă
(y) Variabila independent ă
(x) Tipul func ției
de regresie
1. Volumul valoric al produc ției
obținute
qp0/Ga6 Valoarea medie a mijloacelor
fixe
Mf
y = a + bx
2. Produc ția ob ținute la 1000 lei
mijloace fixe
Qf
Mf1000 Gradul de utilizare a
capacit ății de produc ție
Q
Qmax
y = a + bx
3. Produc ția ob ținute la 1000 lei
mijloace fixe
Qf
Mf1000 Compozi ția tehnologic ă a mijloacelor
fixe
Mf a
Mf
y = a + bx + cx2
4. Profitul aferent cifrei de afaceri la 1000
lei mijloace fixe
P
Mf1000 Productivitatea medie anual ă
Wa
y = a + bx
5. Profitul aferent cifrei de afaceri la 1000
lei mijloace fixe
P
Mf1000 Produc ția ob ținute la 1000 lei
mijloace fixe
Qf
Mf1000
y = a + bx
6. Valoarea ad ăugată la 1000 lei mijloace
fixe
VA
Mf1000 Produc ția exerci țiului la 1 leu consumuri
intermediare
Qe
M
y = a + bx
7.2. Analiza gestiunii stocurilor
Într-o economie de pia ță concuren țială, toți agen ții economici sunt interesa ți să
produc ă și pe aceast ă baz ă să asigure la un nivel ridicat satisfacerea cererii
consumatorilor.
Problema gestiunii stocurilor trebuie abordat ă sub multiple aspecte care privesc:
– analiza form ării stocurilor și a costului stoc ării;
– analiza utiliz ării resurselor precum și a consecin țelor acestora asupra
performan țelor economico-financiare ale întreprinderii.
7.2.1. Analiza form ării stocurilor și a costului stoc ării
a) Formarea stocurilor
Atât în privin ța partidei optime de aprovizionat cât și a intervalului optim între dou ă
aprovizion ări, se folosesc conceptele modelului WILSON. Pe baza acestui model, partida
optim ă de aprovizionat (q a) se determin ă utilizând rela ția:
246
qct
Tc
ca=⋅ ⋅2'
''
în care:
ct reprezint ă consumul total din resursa material ă analizat ă;
T – perioada de gestiune luat ă \n calcul ca num ăr de zile;
c’ – costul cu efectuarea unei comenzi (lansarea);
c’’ – costul cu stocarea unei unit ăți fizice din resursa material ă analizat ă, pe unitatea
de timp. Intervalul optim între dou ă aprovizion ări, se determin ă pe baza rela ției:
T
ctqTct
qa
a⋅= :
în care:
ct
qa reprezint ă num ărul optim de aprovizion ări;
q a – cantitatea optim ă de aprovizionat.
b) Costul stoc ării, se poate estima tot pe baza modelului WHILSON, potrivit
relației:
cc t T c cs=⋅ ⋅ ⋅ ⋅2' ' '
Ca indicatori complementari, pot fi avu ți în vedere urm ătorii:
– gradul de îndeplinire a planului de aprovizionare:
Intrari
Necesar de aprovizionat100
– gradul de acoperire a consumului:
Consum
Necesar de aprovizionat100
– gradul de acoperire cu contracte:
Cantitati contractate
Necesar de aprovizionat100
7.2.2. Analiza utiliz ării resurselor materiale
În analiza utiliz ării resurselor materiale, se folosesc urm ătoarele categorii de
indicatori:
a) Indicatori analitici
247
• consumul specific , reprezint ă cantitatea de resurse materiale consumat ă
pentru ob ținerea unit ății de produs.
El se urm ărește în dinamic ă și în raport cu normele de consum. În acest scop se
determin ă indicele consumului specific:
– pentru un singur tip de resurs ă material ă folosit ă:
Icscs
cs=1
0100
– pentru mai multe tipuri de resurse materiale folosite:
Icsqc s
qc s=11
10100
Dac ă consumul de materiale se exprim ă în unit ăți monetare eterogene, atunci se va
lua în calcul consumul specific în expresie valoric ă ținând seama de pre țurile de
aprovizionare ale resurselor materiale folosite.
• consumul pe unitatea specific ă (caracteristic ă func țional ă a produsului;
• greutatea pe caracteristic ă func țional ă;
• ponderea unui anumit tip de material în greutatea produsului;
• coeficientul de folosin ță (de randament) stabilit ca raport între greutatea
netă și cea brut ă a produsului.
b) Indicatori sintetici
Pentru caracterizarea sintetic ă a eficien ței utiliz ării resurselor materiale se
recomand ă construirea unui sistem de indicatori pe baza unor modele care s ă permit ă
eviden țierea leg ăturii dintre consumul de resurse materiale și diferite laturi ale activit ății
economico-financiare a întreprinderii.
Principalii indicatori sintetici pe baza c ărora poate fi apreciat ă eficien ța utiliz ării
resurselor materiale sunt:
• Produc ția ob ținută la 1000 lei valoare transmis ă.
Modelul de analiz ă este urm ătorul:
Qf
Mqp
M1000 1000=/Ga6
în care: M reprezint ă valoarea resurselor materiale consumate.
Sistemul de factori care influen țează asupra produc ției ob ținute la 1000 lei valoare
transmis ă, este:
248
M
Qf
M1000 q
Q f
p
• Valoarea ad ăugat ă la 1000 lei valoare transmis ă, se analizeaz ă pe baza
modelului:
VA
MQe va
M1000 1000=⋅
Sistemul de factori, se prezint ă astfel:
M
VA
M1000 Qe
V A
gi
va
vai
• Profitul aferent cifrei de afaceri la 1000 lei valoare transmis ă, poate fi
analizat utilizând modelul:
P
Mqp qc
Mvv
''1000 1000=−/Ga6/Ga6
în care: M’ reprezint ă valoarea transmis ă aferent ă cifrei de afaceri.
Sistemul de factori este:
M ’
P
M'1000 q v
P g i
c
p
7.2.3 Analiza produc ției fizice
Modelul de analiz ă factorial ă a produc ției fizice, este urm ătorul:
csCtq= , ct Si I Sf=+ −
în care:
q reprezint ă volumul fizic al produc ției;
249
Ct – consumul total de resurse materiale;
cs – consumul specific;
Si – stocul ini țial de resurse materiale;
I – intr ările de resurse materiale;
Sf – stocul final de resurse materiale.
Sistemul de factori care influen țează asupra produc ției fizice, este:
S i
C t I q Sf cs
Metodologia de analiz ă factorial ă, presupune cuantificarea:
1. Influen ței modific ării consumului total de resurse materiale:
00
01
csCt
csCtCt−=∆
din care, datorit ă:
1.1. Influen ței modific ării stocului ini țial de resurse materiale:
∆SiSi Si
cs=−10
0
1.2. Influen ței modific ării intr ărilor de resurse materiale:
∆III
cs=−10
0
1.3. Influen ței modific ării stocului final de resurse materiale:
∆SfSf Sf
cs=−−10
0
2. Influen ței modific ării consumului specific:
01
11
csCt
csCtcs−=∆
7.2.4. Consecin țele modific ării consumurilor specifice asupra performan țelor
economico-financiare ale întreprinderii
Consumul specific, prin modificarea sa î și pune amprenta asupra urm ătorilor
indicatori de performan ță economico-financiar ă:
a) Costul pe unitatea de produs:
0 0 1 ) ( pj csj csj ⋅−
250
b) Profitul pe unitatea de produs:
-0 0 1 ) ( pj csj csj ⋅−
c) Profitul pe produs:
0 0 1 1 ) ( pj csj csj qv ⋅−⋅−
d) Cheltuieli la 1000 lei cifr ă de afaceri:
1000) (
110 0 1 1
/Ga6/Ga6 ⋅−
pqpj csj csjq
vv
e) Profitul pe total întreprindere:
/Ga6 ⋅− −0 0 1 1 ) ( pj csj csjqv
f) Ratei rentabilit ății resurselor consumate pe unitatea de produs:
()[]
()100 100
00 0
0 0 1 00 0 1 0 0
ccp
pj csj csj cpj csj csj c p −−−+−+−
251
1.
ALFONSI, G.,
GRANJEAN, P. Pratique de gestion et d’analyse financieres, Les Éditions
d’Organisations, Paris 1984.
2. COHEN E. Analyse financiére, Ed. Economica Paris, 1988, Analyse
financiere 4-ème édition, Economica, Paris 1997.
3. CRISTEA, H., TALPAS, I.,
COSMA D. Gestiunea financiar ă a întreprinderilor, Editura Mirton,
Timișoara, 1998.
4. ELDRIDGE, J.E.T.
CROMBIE A.D. A sociology of organisations, Ed. Allen and Unwin, 1974.
5. FELEAG Ă, N., Controverse contabile; Contabilitate aprofundat ă; Îmblânzirea
junglei contabilit ății, Editura Economic ă, Bucure ști, 1996;
Dincolo de frontierele vagabondajului contabil, Editura
Economic ă, Bucure ști, 1997; Contabilitate financiar ă, curs
universitar inspirat dup ă modelul francez de contabilitate.
6. FELEAG Ă, N.,
IONA ȘCU, I. Tratat de contabilitate financiar ă, Editura Economic ă, Bucure ști,
1996.
7. FRISHKOFF, P. Research Report: Reporting of Summary Indicators, Financial
Accounting Standard Board, 1981.
8. GEORGESCU, N. Analiza bilan țului contabil, Editura Economic ă, Bucure ști, 1999.
9. GHEORGHIU, AL. Coordonator Analiza activit ății economice a întreprinderilor, Editura Didactic ă
și Pedagogic ă, Bucure ști, 1982.
10. HALPERN, P.,
FREDWESTON, J. Finan țe manageriale (Modelul canadian), Editura Economic ă,
Bucure ști, 1998.
11. IȘFĂNESCU, A.,
STĂNESCU, C.,
BĂICUȘI, A. Analiza economico-financiar ă, Editura Economic ă, Bucure ști,
1999.
12. IȘFĂNESCU, A.,
ROBU, V., ANGHEL, I.,
TUȚU A. Evaluarea întreprinderii -ediția a II-a, Editura Tribuna
Economic ă, Bucure ști, 1999.
13. MĂRGULESCU, D.
NICULESCU, M. ROBU, V. Diagnostic economico-financiar, concepte, metode și tehnici,
Editura Romcart, Bucure ști, 1994; Analiza economico-financiar ă
a întreprinderii, metode și tehnici, Editura Tribuna Economic ă,
Bucure ști, 1994.
14. MĂRGULESCU, D.
Coordonator Analiza economico-financiara a întreprinderii, metode si tehnici;
Editura Tribuna Economic ă, Bucure ști, 1994.
BIBLIOGRAFIE
252
15. MIHAI, I. Analiza situa ției financiare a agen ților economici, Editura
MIRTON, Timi șoara, 1997.
16. MIKOL, A.,
STOLOWY, H. Dictionnaire financière – organisation et gestion, La Villeguerin
Editions, Paris, 1991.
17. NICULESCU, M. Diagnostic global strategic, Editura Economic ă, Bucure ști, 1997.
18. NICULESCU, M.,
LAVALETTE, G. Strategii de cre ștere, Editura Economic ă, Bucure ști, 1999.
19. RISTEA, M., Bilan țul în gestiunea patrimoniului, Editura Academiei,
Bucure ști, 1989; Noul sistem de contabilitate, Bucure ști, 1994;
Contabilitatea societ ăților comerciale, C.E.C.C.A.R., Bucure ști,
1996, Vol.II.; Contabilitatea întreprinderii, Editura Marg ăritar,
Bucure ști, 1997, Vol.I.
20. ROBU, V., GEORGESCU, N. Analiz ă economico-financiar ă, Editura. OMNIA UNI S.A.S.T.
S.R.L., Bra șov, 2000.
21. SNOZZI, E. G. L’interprétation du bilan, Ed. Dunod, Paris, 1965.
22. STAN, S. V. Evaluarea întreprinderilor-metode și uzan țe, Editura Teora,
Bucure ști, 1996.
23. STAN, S. V. ANGHEL, I. Evaluarea activelor necorporale, IROVAL, 1999.
24. STANCU, I. Finan țe, Teoria pie țelor financiare, Finan țele întreprinderilor,
Analiza și gestiunea financiar ă, Editura Economic ă, Bucure ști,
1996.
25. TOMA, M., ALEXANDRU, F. Finan țe și gestiune financiar ă de întreprindere, Ed. Economic ă,
Bucure ști, 1998.
26. VISCIONE, J. Financial Analysis: Tools and Concepts, The National
Association of Credit Management, 1984.
27. WALSH, C. Key Management Ratios, Pitman Publishing, 1996.
28. WHITE, G. SANDHI, A.
FRED, D. The Analysis and Use of Financial Statements, John Wiley &
Sons, second edit., 1998.
29. ROBERT MORRIS
ASSOCIATES
(RMA) Annual Statement Studies, 1995.
30. * * * Ordinul ministrului finan țelor nr. 403/1999 privind aprobarea
Reglement ărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a
Comunit ății Economice Europene și cu Standardele de
Contabilitate Interna ționale.
253
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: http://www.biblioteca-digitala.ase.ro /biblioteca/carte2.asp?id=113&idb=6 Prof.univ.dr. Vasile ROBU Conf.univ.dr. Nicolae GEORGESCU Analiză… [615285] (ID: 615285)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.