http://www.alegesanatos.ro/blog/afectiuni-61/de-ce-nu-e-bine-sa-dormi-mai-mult-de-9-ore-pe… % 0,5 Cuvinte# 121… [607159]

% 0,9
Cuvinte# 284
http://www.alegesanatos.ro/blog/afectiuni-61/de-ce-nu-e-bine-sa-dormi-mai-mult-de-9-ore-pe…
% 0,5
Cuvinte# 121
http://www.farcasa-maramures.ro/fisiere/stiri/14-03-21-10-01-33Strategie_Farcasa_varianta_…
% 0,5
Cuvinte# 169
https://www.realitatea.net/dormi-mai-mult-de-9-ore-pe-noapte-mare-atentie-este-mai-grav-de…
[Toggle alte surse:]
[Toggle alte surse:]
id:
1
Plagiarism detected:
0,03%

https://www.uoradea.ro/display646
id:
2
Quotes detected:
0%
of this doc is quoted by quote signs:
id:
3
Plagiarism detected:
0%

https://www.uoradea.ro/display646
Plagiarism Detector
v. 1020 – Originality Report:
Analyzed document: 11.07.2017 15:17:37
"Sustenabilitate_iulie2017.pdf"
Licensed to:
Raport originalitate generat de versiunea Demo neînregistrată!

Warning: Demo Version – reports are
incomplete!
To get full version, please order the
software:
Relation chart:
Distribution graph:
Comparison Preset: Rewrite. Detected language: Romanian
Top sources of plagiarism:
Processed resources details:
68 – Ok
/
8 – Failed
Important notes:
Wikipedia:
Google Books:
Ghostwriting services:
Anti-cheating:
Wiki Detectat!
[nu a fost detectat]
[nu a fost detectat]
[nu a fost detectat]
Excluded Urls:
Included Urls:
Detailed document analysis:
1 ROMÂNIA MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE UNIVERSITATEA
"EMANUEL"

id:
3
Plagiarism detected:
0%

https://www.uoradea.ro/display646
D
[
Incomplete report data
! Please
purchase
the software to get complete Report!]

Warning: Demo Version – reports are incomplete!
To get full version, please order the software:
IN ORADEA FACULTATEA DE MANAGEMENT STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ SPECIALIZAREA:
MANAGEMENT FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ PROMOȚIA 2017 Drumul spre
Sustenabilitate în Industria Modei Studiu de caz: H&M Coordonatori: Conf. univ. dr. Văduva Sebastian Drd.
Fotea Silvia Absolvent: [anonimizat], 2017 2 Cuprins: Introducere
……………………………………………………………………………………………………………………………. 5 1. Sustenabilitatea
………………………………………………………………………………………………………. 6 1.1 Ce este Sustenabilitatea?
…………………………………………………………………………………………………….. 7 1.2 Implicații generale ale Sustenabilității
……………………………………………………………………………. 8 1.2.1 Provocări Globale actuale care afectează Pământul
………………………………………………………. 8 1.2.2 Soluții pentru provocările globale actuale privind sustenabilitatea
……………………………………… 9 1.2.3 Implicațiile sustenabilității la nivel politic, economic și social
………………………………………… 10 1.3 Strategii pe termen lung pentru dezvoltarea sustenabilă
………………………………………………………… 11 1.3.1 Amplificarea creșterii
………………………………………………………………………………………………… 11 1.3.2 Schimbarea calității creșterii
……………………………………………………………………………………….. 11 1.3.3 Împlinirea nevoilor umane de bază
………………………………………………………………………………. 12 1.3.4 Asigurarea unui nivel sustenabil al populației
……………………………………………………………….. 12 1.3.5 Conservarea și dezvoltarea resurselor existente
……………………………………………………………… 13 1.3.6 Reorientarea tehnologiei și Managementul Riscului
………………………………………………………. 13 1.3.7 Respectarea mediului înconjurător în luarea deciziilor economice
……………………………………. 14 2. Sustenabilitatea în Industria Modei
………………………………………………………………………….. 15 2.1 Istoricul Industriei Modei
………………………………………………………………………………………………….. 16 2.1.1 Industria Confecțiilor din Perioada
Victoriană a secolului al XIX-lea ………………………………. 16 2.1.2 Industria textilă din America în secolul al XX-lea
………………………………………………………….. 17 2.1.3 Mutarea industriei în Țările Lumii a Treia în secolul al XXI-lea
……………………………………… 17 2.2 Evenimente marcante din evoluția industriei modei și soluții guvernamentale
…………………………. 19 2.2.1 Statutul angajatului din Perioada Victoriană a secolului XIX
………………………………………….. 19 2.2.2 Incendiul fabricii Triangle Shirtwaist, New York, 1911
………………………………………………….. 19 2.2.3 Prăbușirea clădirii Rana Plaza, Bangladesh, 2013
………………………………………………………….. 20 2.3 Ciclul de viață al confecțiilor
…………………………………………………………………………………………….. 20 2.3.1 Alegerea fibrei
………………………………………………………………………………………………………….. 22 2.3.2 Producția textilelor
……………………………………………………………………………………………………. 22 2.3.3 Designul articolelor vestimentare
………………………………………………………………………………… 22 2.3.4 Fabricarea hainelor
……………………………………………………………………………………………………. 22 2.3.5 Distribuția și vânzarea produselor
textile ……………………………………………………………………… 23 2.3.6 Folosirea articolelor de îmbrăcăminte
………………………………………………………………………….. 23 2.3.7 Debarasarea, refolosirea și alte alternative ale
principiului "De la fibră la fibră" ………………… 23 3. Studiu de caz: Proiectele sustenabile ale companiei H&M
………………………………………….. 25 3.1 Prezentarea generală a companiei H&M
……………………………………………………………………….. 26 3.2 Raportul de Sustenabilitate 2016
…………………………………………………………………………………. 27 3.2.1 Viziune și strategie
………………………………………………………………………………………………… 27 3.2.2 100% Conducere prin schimbare
……………………………………………………………………………… 28 3.2.3 100% Circular și regenerabil
…………………………………………………………………………………… 28 3.2.4 100% Echitabil și egal
……………………………………………………………………………………………. 29 3.2.5 Standarde și politici
……………………………………………………………………………………………….. 29 3.3 Proiecte sustenabile ale grupului H&M
………………………………………………………………………… 30 3.3.1 Programul de colectare al articolelor vestimentare
purtate …………………………………………… 30 3.3.2 Colecția Exclusivă Conscious
………………………………………………………………………………….. 30 3.3.3 Fundația H&M
………………………………………………………………………………………………………. 31 4. Cercetare privind Percepția
Consumatorului referitoare la Sustenabilitate …………………….. 34 4.1 Metodologia și rezultatele cercetării
…………………………………………………………………………………… 35 4.2 Analiza datelor colectate
…………………………………………………………………………………………………… 44 Bibliografie
………………………………………………………………………………………………………………………….. 51 3 Lista figurilor: Figura 1:
Predicția evoluției Produsului Intern Brut Global, Sursa Ravi Fernando 2012 ………………………. 8 Figura 2:
Corelația triplă de bază, Sursa Ravi Fernando 2012 …………………………………………………………… 9 Figura 3: Oameni
care lucrează în fabricile de confecții din Bangladesh, Sursa othersociologist.com 2017
…………………………………………………………………………………… 18 Figura 4: Destinația finală a hainelor aruncate, Sursa
uk.businessinsider.com 2015 …………………………… 18 Figura 5: Copii care lucrează în fabrici în Perioada
Victoriană, Sursa primaryhomeworkhelp.co.uk 2013 ……………………………………………………………………….. 19 Figura
6: Incendiul fabricii Triangle Shirtwaist, Sursa en.wikipedia.org 2017 …………………………………… 19 Figura 7:
Prăbușirea clădirii Rana Plaza, ………………………………………………………………………………………. 20 Figura 8: Ciclul de
viață al confecțiilor, Sursa researchgate.net 2011 ……………………………………………….. 21 Figura 9: Vopsirea

viață al confecțiilor, Sursa researchgate.net 2011 ……………………………………………….. 21 Figura 9: Vopsirea
textilelor în Lijiang, China, ……………………………………………………………………………… 22 Figura 10 Valorile grupului
H&M, Sursa hm.com 2017 …………………………………………………………………. 26 Figura 11: Principiul circularității în
business, Sursa hm.com 2017 …………………………………………………. 28 Figura 12: Proiectul H&M pentru educație,
Sursa hm.com 2017 ……………………………………………………… 31 Figura 13: Proiectul H&M pentru apă, Sursa
hm.com 2017 ……………………………………………………………. 31 Figura 14: Proiectul H&M pentru egalitate, Sursa
hm.com 2017 …………………………………………………….. 32 Figura 15, Frecvența achiziției de articole vestimentare,
Sursă proprie …………………………………………….. 35 Figura 16: Perioada de folosire a unui articol vestimentar, Sursă
proprie ………………………………………….. 36 Figura 17: Ce se întâmplă cu hainele care nu mai sunt purtate, Sursă
proprie ……………………………………. 36 Figura 18: Preocuparea față de impactul social și de mediu al industriei
modei, Sursă proprie ……………. 37 Figura 19: Nivelul de cunoștințe despre producția articolelor vestimentare,
Sursă proprie ………………….. 37 Figura 20: Interesul față de responsabilitatea socială a companiilor, Sursă
proprie …………………………….. 38 Figura 21: Cunoștințe despre proiecte sustenabile, Sursă proprie
…………………………………………………….. 38 Figura 22: Îngrijorarea față de probleme legate de sustenabilitate, Sursă
proprie ……………………………….. 39 Figura 23: Un preț mai mare pentru articole sustenabile, Sursă
proprie…………..41 Figura 24: Aspecte importante în achiziția de articole de îmbrăcăminte, Sursă proprie ……….41
Figura 25: Locul achiziționării articolelor de îmbrăcăminte, Sursă proprie…………42 Figura 26: Companii cu
strategii sustenabile, Sursă proprie………………..42 Figura 27: Vârsta respondenților, Sursă
proprie……………………43 Figura 28: Venitul personal lunar al respondenților, Sursă proprie…………….43 Figura 29:
Ocupația respondenților, Sursă proprie…………………..44 Figura 30: Ultima formă de învățământ absolvită, Sursă
proprie…………….44 4 5 Introducere Obiectivul acestei lucrări este să identifice principiile sustenabilității și nivelul
de aplicabilitate al acestor principii în industria modei. Sustenabilitatea este un termen complex, care trebuie
analizat din trei perspective: perspectiva guvernamentală, care înglobează toate legile și deciziile sustenabile
ale autorităților, perspectiva economică, care vizează acțiunile companiilor și perspectiva consumatorului, care
analizează comportamentul cumpărătorului. Toate deciziile luate la nivel guvernamental, economic și social
trebuie să urmărească conservarea mediului, creșterea economică și progresul social. Astfel, capitolul întâi
sumarizează implicațiile generale ale sustenabilității și strategii pe termen lung pentru dezvoltarea sustenabilă.
În capitolul doi se conturează istoricul industriei modei, prezentând tranziția progresivă a producției de confecții
din Europa, în America și în cele din urmă în Țările Lumii a Treia. Evenimentele marcante care au avut loc în
această industrie au determinat schimbarea mentalității guvernelor, agenților economici și al consumatorilor,
evidențiind faptul că sustenabilitatea este imperativ necesară la nivelul industriei, pentru a se evita tragediile și
pentru a fi realizată o dezvoltare durabilă. Capitolul al treilea prezintă importanța sustenabilității din perspectivă
economică, ilustrând proiectele sustenabile ale companiei H&M, Raportul pentru Sustenabilitate din anul 2016
și proiectele fundației H&M, al cărei obiectiv este să fie un catalizator pentru o schimbare pozitivă la nivelul
societății. Dezvoltarea durabilă începe atunci când legile sunt în vigoare, iar organizațiile au acceptat și
incorporat subiectul sustenabilității în strategiile lor, produsele și serviciile livrate de acestea fiind, în consecință,
create și livrate în mod sustenabil. Acest fapt ce va crea un nou tip de comportament în rândul consumatorilor,
consumul sustenabil, pe măsură ce tot mai multe produse sustenabile vor fi lansate pe piață. Capitolul patru
studiază comportamentul consumatorului cu privire la achiziția de articole vestimentare și cunoștințele despre
sustenabilitate pe care acesta le deține. Capitolul cinci aduce câteva concluzii și recomandări privitoare la
sustenabilitate și la potențialul implementării acesteia la nivel guvernamental, economic și social. Dacă în anii
1970, sustenabilitatea era un termen ce definea echilibrul dintre creșterea economică și protejarea mediului
înconjurător și social, astăzi sustenabilitatea este o paradigmă care adună adepți și o unealtă de dezvoltare în
diferite forme. În esență, putem afirma că sustenabilitatea este acea formă de dezvoltare durabilă care
îndeplinește nevoile din prezent ale umanității, fără a compromite abilitatea generațiilor viitoare de a-și împlini
propriile lor nevoi. 6 1. Sustenabilitatea Obiectivul acestui capitol este să explice noțiunea de sustenabilitate și
implicațiile acesteia la nivel politic, economic și social. Vor fi prezentate provocările globale care afectează
Pământul și șapte strategii pe termen lung pentru dezvoltarea sustenabilă. 7 1.1 Ce este Sustenabilitatea?
Sustenabilitatea este un termen complex, pe care experții au încercat să îl explice în mai multe modalități.
Potrivit United Nation's Brundtland Commission Report of 1987, numit oficial Report of the World Commission
on Environment and Development: Our Common Future, sustenabilitatea înseamnă împlinirea nevoilor primare
ale tuturor și crearea de oportunități pentru toți oamenii, astfel încât oamenii de pretutindeni să aibă o șansă
egală pentru a trăi o viață mai bună (Report of the World Commission on Environment and Development: Our
Common Future -A/42/427 Annex -UN Documents: Gathering a body of global agreements, n.d.). Nevoile
umane esențiale – de hrană, adăpost, îmbrăcăminte și locuri de muncă – ale unui număr mare de oameni din
țările in curs de dezvoltare nu sunt îndeplinite, ca să nu mai menționăm dreptul lor legitim de a-și îmbunătăți
calitatea vieții. O lume în care sărăcia și inegalitatea sunt endemice, va fi expusă in permanență la crize sociale,
economice și naturale. Scopul sustenabilității este să aducă soluții actuale pentru aceste probleme globale.
Dicționarul explicativ al limbii române definește sustenabilitatea astfel: calitate a unei activități antropice de a se
desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de
satisfacere a nevoilor generațiilor următoare. (dexonline, n.d.) Când se referă la dezvoltarea economică de
ansamblu a unei țări sau regiuni, termenul de sustenabilitate este corelat cu noțiunea de dezvoltare durabilă.
Născută din îngrijorări sociale și de mediu, în principal datorită nedreptății față de mediul înconjurător,
dezvoltarea sustenabilă reprezintă încercarea de a găsi cel mai bun compromis între creșterea economică și
evoluția socială, în timp ce este respectat mediul înconjurător. Acest compromis poate fi posibil doar prin luarea
în considerare a unui element temporal: dezvoltarea trebuie să fie gândită în așa fel încât să protejeze
solidaritatea între generații. Există două elemente care reprezintă esența sustenabilității: echitatea și
viabilitatea. Mediul înconjurător este fundația pe care este construită dezvoltarea economică. În mod literal,
sustenabilitatea este direct responsabilă de mediul încojurător, pentru că se raportează la spațiul din jurul
nostru. În teorie, sustenabilitatea presupune în mod esențial prezervarea spațiului. Fiind în strânsă legătură cu
supraviețuirea pe termen lung a mediului înconjurător, dezvoltarea sustenabilă trebuie să răspundă în primul
rând de durabilitatea mediului. În timp ce sustenabilitatea pune laolaltă probleme legate de continuitatea
capacității sistemelor naturale, este în egală măsură responsabilă de provocările sociale cu care se confruntă
umanitatea, și de vitalitatea economică a piețelor noastre. În cadrul Conferinței Mondiale asupra Mediului de la
Rio de Janeiro din 1992 (Encyclopedia Britannica, n.d.) s-a acordat o atenție deosebită acestui concept, care
implică stabilirea unui echilibru între creșterea economică, protejarea mediului și găsirea unor resurse
alternative. Declarația de la Rio afirmă că, din moment ce obiectivul principal al omenirii este dezvoltarea
sustenabilă, statul este responsabil pentru îndeplinirea nevoilor de dezvoltare și de mediu ale generațiilor
prezente și viitoare. Actul solicită ca toate statele să coopereze în parteneriat global prin sprijinirea țărilor în curs
de dezvoltare care sunt ecologic vulnerabile. De asemenea, Declarația impune punerea în aplicare a unei

de dezvoltare care sunt ecologic vulnerabile. De asemenea, Declarația impune punerea în aplicare a unei
legislații de mediu eficiente, care să abordeze problemele legate de degradarea mediului, focalizându-se nu
numai asupra speciilor și habitatelor, dar și a ecosistemelor. Astfel, dacă în anii 1970, sustenabilitatea era un
termen ce definea echilibrul dintre creșterea economică și protejarea mediului înconjurător și social (The Origin
and Development of Sustainability : Environment for Beginners, n.d.), astăzi sustenabilitatea este o paradigmă
care adună adepți și o unealtă de dezvoltare în diferite forme. În esență, putem afirma că sustenabilitatea este
acea formă de dezvoltare durabilă care îndeplinește nevoile din prezent ale umanității, fără a compromite
abilitatea generațiilor viitoare de a-și împlini propriile lor nevoi. 8 1.2 Implicații generale ale Sustenabilității 1.2.1
Provocări Globale actuale care afectează Pământul Ravi Fernando, director operațional al Malaysia Blue
Ocean Strategy Institute, susține că atunci când vine vorba despre sustenabilitate și o serie de provocări
economice, sociale și de mediu care sunt direct proporționale cu această temă, există două provocări principale
care afectează dezvoltarea sustenabilă la nivel global. Prima provocare identificată este sărăcia. O realitate
socială care devine o provocare la nivel de sustenabilitate este aceea că peste 7 miliarde de oameni trăiesc cu
mai puțin de $2 pe zi. Cea de-a doua provocare implică schimbările climatice: emisia gazelor cu efect de seră
care accelerează încălzirea globală are un impact negativ major asupra țărilor, iar împreună cu absența apei
potabile generează o serie de probleme care, necontrolate, pot conduce la un conflict global (Fernando, 2012).
Figura 1: Predicția evoluției Produsului Intern Brut Global, Sursa Ravi Fernando 2012 Fiecare lider, indiferent
dacă acesta conduce o națiune sau afacere, trebuie să facă față acestor două probleme și să dezvolte strategii
care să prevină posibile catastrofe care ar putea apărea in viitor. Până in 2030, produsul intern brut este estimat
să ajungă la 308 trilioane dolari, comparativ cu 32 trilioane dolari in 2000 (Figura 1), fapt care este cu totul
alarmant și îngrijorător, dacă ne gândim la nivelul de utilizare a resurselor pe care pământul nu îl poate susține,
care se va transforma in consumarea resurselor generațiilor viitoare (Shin, 2012). Populația globală a ajuns la
nivelul de 7 miliarde de locuitori, 40% dintre aceștia trăind cu mai puțin de $2 dolari pe zi, 11% neavând acces
la apă potabilă, iar 35% neavând acces la salubritate (Financial Times, 2012). Cele mai multe dintre aceste
probleme globale pot fi prevenite numai dacă națiunile ar folosi investițiile majore in apărare in proiecte de
dezvoltare sustenabilă, topul celor 3 țări fiind SUA, cu 739 miliarde dolari, China, cu 89.8 miliarde dolari și
Marea Britanie cu 62.7 miliarde dolari (The Economist, 2012). Procentul de energie necesar planetei care este
acoperit prin energie regenerabilă este in continuare 9 cu 15% mai puțină decât cum era previzionat in urmă cu
20 de ani (IEA, 2011). Națiunile și agenții economici care au dezvoltat strategii corporative sustenabile sunt încă
cu mult mai puțini decât numărul de participanți necesari pentru ca dezvoltarea sustenabilă să atingă punctul
culminant. Organizațiile și națiunile au conștientizat nevoia de sustenabilitate doar datorită organizațiilor precum
UN, care a acuzat și a adus în atenția publicului acțiunile distructive ale marilor companii. Astfel, focalizarea a
fost orientată spre imagine: Să faci bine ca să arați bine. Motivul principal al acestei strategii a fost împlinirea
nevoilor generațiilor viitoare, care nu poate fi atins având lideri care se concentrează doar pe câștigarea
alegerilor următoare sau atingerea obiectivelor pentru următorul trimestru. Prăpastia dintre a ști și a face nu va
putea fi depășită, decât atunci când vom avea lideri care conștientizează importanța sustenabilității și sunt
interesați de crearea de strategii corporative pentru sustenabilitate. Lideri ca și Barrack Obama, organizații
precum Toyota, H&M, Cadbury și oameni de influență precum John Elkington și Nicholas Stern au înțeles
valoarea dezvoltării durabile și au încercat să implementeze reguli și legi care să susțină și să respecte
strategiile naționale și corporative privitoare la sustenabilitate. 1.2.2 Soluții pentru provocările globale actuale
privind sustenabilitatea Pentru a putea implementa principiile sustenabilității, este necesară o schimbare a
perspectivei la nivel global asupra acestui concept, prin trecerea de la un angajament retoric la unul narativ,
implicat. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv, avem nevoie de mai mulți lideri vizionari și de consumatori
conștienți, care observă și înțeleg realitatea și aduc soluții reale pentru problema triplă de bază (Triple bottom
line | The Economist, n.d.) cu care se confruntă Planeta (Figura 2). Echilibrul acestei corelații este amenințat
direct de către următoarele fenomene: schimbările climatice, energia și combustibilul, deficitul de resurse
materiale, deficitul de apă, creșterea necontrolată populației, urbanizarea și, nu în ultimul rând, defrișarea.
Pentru ca sustenabilitatea să aibă un impact asupra Planetei, întâi este necesar ca liderii și guvernele să creeze
legi și politici care sa conducă la sustenabilitate națională, fapt ce va încuraja organizațiile să dezvolte strategii
corporative sustenabile. Aceste două acțiuni de bază vor determina conștientizarea consumatorului, care pe
termen lung va conduce la dezvoltarea unui comportament de consum sustenabil. Figura 2: Corelația triplă de
bază, Sursa Ravi Fernando 2012 10 Problema triplă de bază delimitează 3 etape care trebuie parcurse în
vederea dezvoltării unui sistem de gândire și de acțiune sustenabil. Etapa întâi este faza în care Guvernul
trebuie să facă primul pas către o dezvoltare sustenabilă, prin plasarea și implementarea unor politici de
sustenabilitate. Aceste politici trebuie să creeze și să se asigure că strategiile unei națiuni sunt sustenabile.
Etapa a doua este momentul în care organizațiile își îndeplinesc rolul. Dacă politicile strategice sustenabile sunt
deja lansate, organizațiile vor fi motivate să elaboreze strategii corporative de dezvoltare durabilă, care să
creeze în final modele de afaceri sustenabile. Cea de-a treia etapă începe atunci când legile sunt în vigoare, iar
organizațiile au acceptat și incorporat subiectul sustenabilității în strategiile lor, produsele și serviciile livrate de
acestea vor fi, în consecință, create și livrate în mod sustenabil, fapt ce va crea un nou tip de comportament în
rândul consumatorilor, consumul sustenabil, pe măsură ce tot mai multe produse sustenabile vor fi lansate pe
piață. Există o precondiție majoră ca acest lucru să se întâmple: consumatorul final trebuie să conștientizeze
nevoia de sustenabilitate, să se educe în acest sens și să își exercite responsabilitatea personală de a face o
alegere sustenabilă a produselor și serviciilor pe care le achiziționează, cu fiecare ocazie posibilă. 1.2.3
Implicațiile sustenabilității la nivel politic, economic și social În cadrul proiectului "The 21st Century Corporation:
The Ceres Roadmap for Sustainability (Ceres, n.d.: 21), David Blood afirmă: În timp, valoarea acțiunilor va fi
menținută cel mai bine de către companiile care își maximizează performanțele financiare prin organizarea
strategică a performanțelor economice, sociale, de mediu și etice. Potrivit cu această ipoteză, vedem explicit că
factorii de dezvoltare sustenabilă afectează direct profitabilitatea companiilor pe termen lung (Blood, 2010).
Strategiile corporative sustenabile, împreună cu responsabilitatea de a face bine mediului înconjurător și
societății, alături de dezvoltarea progresivă a companiilor, va fi o nouă normalitate în cadrul mediului de afaceri
național și internațional. Noul model de business sustenabil va deveni treptat un obiectiv pentru toate
companiile. În cartea sa, The Sustainable Company, Chris László analizează evoluția organizațiilor care țin
cont în proiectele lor de dezvoltare nu doar de considerațiile economice, ci și de problema triplă de bază, pentru
a crea o valoare adăugată sustenabilă. Companiile migrează treptat spre un model de business sustenabil, de
la modelul de business care urmărește profitul economic, cu orice fel de cost (Laszlo, 2003). Câteva organizații
care au înțeles prețul sustenabilității au început procesul de a crea valoare in mod sustenabil, printre care se
numără și H&M, Puma, Toyota și General Electrics. Pentru a atinge un nivel de dezvoltare sustenabilă
corporativă, companiile trebuie să urmeze doi pași. Pasul întâi constă în asumarea angajamentului de a crea un
model de business sustenabil, iar pasul al doilea este aplicarea de strategii sustenabile și folosirea acestora ca

avantaj de diferențiere. Națiunile și organizațiile se diferențiază progresiv fie în aspecte legate de sustenabilitate
socială sau de mediu. În privința mediului înconjurător, ele trebuie să se focalizeze pe acele oportunități
economice care sunt și ecologice, în vreme ce în aspectul social, companiile trebuie să se concentreze asupra
angajaților și a comunității într-o manieră care să le ofere un avantaj competitiv. Sustenabilitatea economică
cuprinde factori precum guvernanța corporativă și excelența operațională, care nu pot fi compromise. Nevoia de
soluții inovative sustenabile care ar putea îmbunătăți poziția organizației nu poate fi trecută cu vederea. Modelul
emergent de business la care se tinde este modelul în care liderii cu viziune aleg o abordare sustenabilă asupra
inovației, ținând cont și de sustenabilitatea socială și de mediu. 11 1.3 Strategii pe termen lung pentru
dezvoltarea sustenabilă În cea de-a doua parte a raportului intitulat Report of the World Commission on
Environment and Development: Our Common Future (Our Common Future, Chapter 2: Towards Sustainable
Development -A/42/427 Annex, Chapter 2 -UN Documents: Gathering a body of global agreements, n.d.), UN
prezintă 7 obiective principale ale sustenabilității în privința mediului înconjurător și strategiile de dezvoltare
care derivă din conceptul de dezvoltare sustenabilă. Aceste obiective sunt: amplificarea creșterii, schimbarea
calității creșterii, împlinirea nevoilor esențiale de locuri de muncă, mâncare, energie apă și sanitație, asigurarea
unui nivel sustenabil al populației, conservarea și utilizarea cât mai corectă a resurselor de bază, reorientarea
tehnologiei și managementul riscului și, nu in ultimul rând, respectarea mediului înconjurător în luarea deciziilor
economice. 1.3.1 Amplificarea creșterii După cum a fost menționat anterior, dezvoltarea sustenabilă trebuie să
răspundă problemei unui număr mare de oameni care trăiesc într-o sărăcie absolută, care nu pot să își
împlinească nici chiar nevoile de bază. Sărăcia reduce capacitatea umană de a folosi resursele într-o formă
sustenabilă, ceea ce afectează mediul înconjurător. O condiție necesară, dar totuși nu suficientă pentru
eliminarea sărăciei absolute este creșterea economică relativă în țările în curs de dezvoltare, prin creșterea
veniturilor pe cap de locuitor în Țările Lumii a Treia (World Bank, n.d.). De aceea, este foarte important ca
tendințele de stagnare sau declin a creșterii din acest deceniu să fie prevenite. În vederea menținerii creșterii
economice, există o creștere minimă care trebuie să existe în aceste țări pentru a avea un impact asupra
sărăciei absolute. Ținând cont de rata curentă a creșterii populației, ar fi nevoie de o creștere generală a
venitului național cu 5% pe an în țările din Asia, 5.5% în America Latină, și 6% în Africa și Asia de Vest.
Recordul de dezvoltare este deținut de către Asia de Est și Asia de Sud, care dacă ar fi să le analizăm în ultimii
25 de ani, au avut o creștere anuală de 5%, în mod special în India și China (United Nations Conference on
Trade and Development, 1988). Creșterea economică trebuie menținută în țările în curs de dezvoltare, pentru că
ele sunt parte dintr-o economie globală interdependentă, alături de țările industrializate. Eliminarea sărăciei,
dezvoltarea economică și conservarea mediului înconjurător sunt elemente aflate într-o relație de directă
proporționalitate. Pe termen mediu și lung, țările industrializate trebuie să atingă un minim de creștere de 3-4%
pe an, pentru a contribui la dezvoltarea economiei globale. Această creștere poate fi una sustenabilă, dacă
țările implicate vor continua să adopte practici orientate către activități care minimalizează folosirea de materiale
și intensifică valorificarea energiei, prin maximizarea eficacității resurselor utilizate. 1.3.2 Schimbarea calității
creșterii Dezvoltarea sustenabilă implică mai mult decât creștere economică. Ea presupune o schimbare în
calitatea creșterii, ea trebuind să folosească mai puține materiale și să producă mai multă energie, fiind mai
echitabilă în impactul său asupra mediului. Aplicarea acestor schimbări este necesară în toate națiunile,
reprezentând o colecție de măsuri care să mențină stocurile capitalului ecologic, să îmbunătățească distribuția
veniturilor și să reducă gradul de vulnerabilitate în fața unei crize economice. Procesul economic de dezvoltare
trebuie să se bazeze pe realitățile capitalului social care îl susțin. Raportul UN prezintă următoarea situație care
să exemplifice această nevoie a calității în procesul de creștere economică: veniturile provenite din operațiunile
forestiere sunt calculate în mod convențional, în raport cu valoarea lemnului și alte produse extrase, scăzând
costurile extracției. Costurile de regenerare a pădurii nu sunt luate în considerare, numai dacă banii chiar sunt
investiți în acest proces. În exprimarea profiturilor, foarte rar se iau în considerare pierderile pe termen lung care
pot fi înregistrare în veniturile viitoare, datorită degradării pădurii. Acest tip de analiză economică incompletă
încurajează exploatarea resurselor naturale, în mod special al resurselor care nu sunt capitalizate în conturile
întreprinderilor sau alte conturi naționale cum sunt aerul, apa și solul (Our Common Future, Chapter 2: Towards
Sustainable Development -A/42/427 Annex, Chapter 2 -UN Documents: Gathering a body of global agreements,
n.d.). 12 În toate țările, fie bogate sau sărace, dezvoltarea economică trebuie să țină cont în întregime în
măsurătorile ei de îmbunătățirea sau deteriorarea stocurilor resurselor naturale. Distribuirea veniturilor este unul
dintre aspectele calității creșterii. După cum am văzut anterior, creșterea rapidă combinată cu distribuirea
accelerată a resurselor are efecte mai negative decât o creștere mai încetinită combinată cu redistribuirea
corectă, în favoarea celor săraci. Spre exemplu, în multe țări în curs de dezvoltare introducerea agriculturii
comerciale la scară largă ar putea produce profituri rapid, dar o astfel de decizie nu ar fi una sustenabilă.
Susținerea fermelor mici s-ar putea să fie mai dificilă la început, dar mai ușor de susținut pe termen lung.
Schimbarea calității creșterii necesită ca în eforturile de dezvoltare să fie luate în considerare toate efectele
potențiale și reale. Dezvoltarea economică și cea socială ar trebui să se susțină reciproc. Banii investiți în
educație și sănătate pot ridica nivelul de productivitate umană. Dezvoltarea economică poate accelera
dezvoltarea socială prin crearea de oportunități pentru grupurile sociale mai puțin privilegiate și prin oferirea de
programe educaționale (Redefining Education in the Developing World (SSIR), n.d.). 1.3.3 Împlinirea nevoilor
umane de bază Principala provocare a dezvoltării este să împlinească nevoile și dorințele unei populații în
creștere. Pentru împlinirea nevoilor de bază – mâncare, apă, adăpost și haine – oamenii au nevoie de un loc de
muncă stabil. Între anii 1985 și 2000 forța de muncă a crescut cu 800 milioane, iar în prezent este necesară o
creștere anuală de 60 milioane persoane (Group, 1984), pentru ca toți oamenii să-și permită un nivel minim de
existență. Rapiditatea și modelul dezvoltării economice trebuie să genereze locuri de muncă sustenabile, care
să permită și celor mai săraci oameni să atingă nivelul minim al standardelor de consum. Energia este o altă
nevoie umană esențială, o nevoie care nu poate fi îndeplinită la nivel universal, doar dacă modelul consumului
de energie este modificat. Problemele cele mai urgente sunt cerințele comunităților sărace din Țările lumii a
Treia, care folosesc lemnul ca sursă principală de combustibil. Până la finalul secolului, 3 miliarde de oameni s-
ar putea să locuiască în zone unde lemnul este tăiat mai repede decât crește sau în zone în care acesta nu mai
există aproape deloc (FAO Document Repository, n.d.). Soluția pentru această problemă ar fi reducerea tăierii
pădurilor și al transportului lemnului pe distanțe lungi, alături de prezervarea bazei ecologice. Crearea unei
legături sustenabile între nevoile de bază – de hrană, adăpost, apă și sănătate și mediul înconjurător este un
imperativ. Orice deficiență de împlinire a acestor nevoi, se manifestă printr-o presiune pusă asupra mediului. În
Țările Lumii a Treia, eșecul împlinirii acestor nevoi esențiale este una din principalele surse a bolilor
transmisibile cum ar fi malaria, infecțiile gastrice, coleră și febra tifoidă. Creșterea populației și migrația
populației din zonele rurale la oraș tind să înrăutățească situația. Cei care sunt în poziții de autoritate trebuie să
găsească modalități de susținere a inițiativelor comunității și să investească mai multe resurse în crearea unor
tehnologii ecologice. 1.3.4 Asigurarea unui nivel sustenabil al populației Există o legătură de directă

tehnologii ecologice. 1.3.4 Asigurarea unui nivel sustenabil al populației Există o legătură de directă
proporționalitate între dezvoltarea sustenabilă și dinamica creșterii populației. Problema nu este doar creșterea
populației la nivel global. Un copil care se naște într-o țară în care nivelul de consum al energiei și materialului
este mai mare pune o povară mai mare asupra resurselor Pământului, în comparație cu un copil care se naște
într-o țară mai săracă. Dezvoltarea sustenabilă poate fi atinsă doar în cazul în care nivelul populației este
stabilizat în echilibru cu capacitatea de producție a ecosistemului. În țările industrializate, creșterea generală a
populației este sub 1% și multe dintre țări au atins nivelul 0 de creștere al populației. Nivelul total al populației
din țările industrializate ar putea crește de la 1.2 miliarde la 1.4 miliarde până în 2025. Cea mai mare parte a
creșterii populației la nivel global va avea loc în țările în curs de dezvoltare, unde populația va crește de la 3.7
miliarde în 1985, la 6.8 miliarde în 2025 (The World Population Prospects: 2015 Revision, 2015). Țările Lumii a
treia nu au opțiunea de a migra spre locuri noi. Astfel, provocarea actuală este scăderea numărului populației, în
special în regiuni precum Africa, unde aceste rate cresc. 13 Orașele țărilor în curs de dezvoltare cresc
exponențial mai mult, în raport cu capacitatea autorităților de a face față creșterii. Deficitul de case, apă și
absența unui mediu salubru de trai, împreună cu tranzitul în masă sunt probleme actuale cu care se confruntă
liderii acestor națiuni. O creștere necontrolată a locuitorilor care stau în cartiere sărace și orașe șterse este tot
mai expusă la hazarde industriale și naturale cauzate de poluarea aerului și apei (Global Risks, 2015). Rata de
creștere a populației a scăzut în țările industrializate, în principal datorită dezvoltării sociale și economice.
Creșterea nivelului veniturilor și urbanizarea, alături de schimbarea rolului femeii în societate au fost cauzele
majore ale acestui fenomen. Procese similare se aplică acum în țările în curs de dezvoltare. Politicile privitoare
la nivelul populației ar trebui aduse la același nivel cu dezvoltarea socială și economică, prin programe de
educație specifice, prin îngrijirea sănătății populației și îmbunătățirea nivelului de trai al celor săraci. 1.3.5
Conservarea și dezvoltarea resurselor existente Dacă obiectivul general este ca nevoile umane să fie împlinite
în mod sustenabil, baza resurselor naturale ale Pământului trebuie conservată și valorificată. Majoritatea
schimbărilor în politicile actuale vor fi necesare pentru a face față nivelului înalt de consum al lumii industriale,
creșterea consumului necesar pentru a îndeplini standardele minime de existență în țările în curs de dezvoltare
și creșterea populației. În orice caz, necesitatea conservării naturale nu ar trebui să fie doar un obiectiv de
dezvoltare (Dogaru, 2013). Este, de asemenea, o parte a obligației morale față de alte ființe umane și generațiile
următoare. Prevenția și reducerea poluării aerului și apei vor rămâne principalele sarcini de conservare a
resurselor. Calitatea aerului și apei este amenințată de multe activități, precum folosirea fertilizatorilor și a
pesticidelor, apa de consum pentru orașe, arderea combustibilului fosil, folosirea substanțelor chimice și alte
activități industriale. Fiecare dintre aceste activități contribuie la creșterea nivelului poluării, încărcând biosfera
în mod substanțial, în special în țările în curs de dezvoltare. Repararea situației, în cazul în care acest fenomen
rămâne unul necontrolat, este o soluție prea scumpă, pe care Pământul și umanitatea nu și-o permite. De
aceea, toate țările trebuie să anticipeze și să prevină aceste probleme de poluare. Acest lucru se poate realiza
prin mărirea standardelor de emisie a gazelor cu efect de seră, care au efecte pe termen lung, promovarea
tehnologiilor de reducere a consumului de resurse prin reciclare (Gibson et al., 2010) și prin anticiparea
impactului noilor produse, tehnologii și a deșeurilor asupra mediului înconjurător. 1.3.6 Reorientarea tehnologiei
și Managementul Riscului Împlinirea tuturor acestor responsabilități necesită reorientarea tehnologiei, cu scopul
de a crea o legătură sustenabilă între om și natură. În primă fază, trebuie urmărită implementarea inovațiilor
tehnologice în Țările Lumii a Treia, pentru ca ele să poată să se dezvolte în mod sustenabil. Apoi, evoluția
tehnologică trebuie să ia în calcul și să respecte mai mult factorii de mediu. Tehnologiile țărilor industriale nu
sunt atât de ușor adaptabile mediului social și economic al țărilor în curs de dezvoltare. Cercetătorii încearcă să
găsească soluții pentru a răspunde acestor probleme, cum ar fi irigarea terenurilor agricole aride sau
controlarea bolilor tropicale. În toate țările se încearcă implementarea tehnologiilor alternative, îmbunătățirea
tehnologiilor mai vechi și selectarea și importarea tehnologiilor care răspund problemelor de mediu cu care se
confrunta Planeta. Dezvoltarea tehnologiilor care respectă mediul înconjurător este direct proporțională cu
managementul riscului. Sisteme precum reactoarele nucleare, rețelele de distribuție de electricitate și alte
utilități, sistemele de comunicație și transportul bunurilor în masă devin vulnerabile atunci când depășesc un
anumit prag de uzură. Faptul că sistemele sunt interconectate între ele asemenea unei rețele le protejează de
amenințările nesemnificative, dar le face vulnerabile ca și ansamblu în fața unui potențial dezechilibru major
care ar putea apărea. Executarea unei analize sofisticate cu privire la riscul potențial, la vulnerabilitatea
sistemelor și a eșecurilor din trecut ale designului tehnologic, supravegherea standardelor de producție și ale
planurilor operaționale pot diminua semnificativ consecințele unui potențial faliment ori accident al tehnologiei,
prevenind astfel o catastrofă. 14 1.3.7 Respectarea mediului înconjurător în luarea deciziilor economice Cel mai
important obiectiv strategic al dezvoltării sustenabile este integrarea elementelor economice și ecologice în
procesul de luare a deciziilor. Pentru realizarea acestui obiectiv este nevoie de o schimbare de atitudine și de
perspectivă la nivelul tuturor angajamentelor instituționale. Obiectivele economice și de mediu sunt cel mai
adesea neglijate, atunci când sunt puse în balanță cu interesele de dezvoltare individuale sau de grup. Fără a
ține în seamă impactul asupra altor grupuri sociale, crezând că știința este capabilă să remedieze orice
problemă și ignorând consecințele pe termen lung pe care le pot avea deciziile de astăzi, liderii mondiali expun
Planeta și generațiile viitoare în fața unor potențiale dezastre care ar putea apărea. Rigiditatea care există la
nivel instituțional accentuează aceste probleme. Una dintre aceste rigidități este încercarea de a găsi soluții
pentru o singură industrie, neluând în calcul interdependența dintre toți agenții economici mai mari sau mai mici.
Integrarea factorilor ecologici și economici în procesul de luare a deciziilor a unei țări trebuie gândit în
ansamblu, la nivel mondial. Creșterea consumului de combustibil și materiale evidențiază legătura fizică dintre
ecosistemele tuturor țărilor. Interacțiunile economice realizate la nivel de comerț, finanțe, investiții și turism vor
crește de asemenea și vor accentua interdependența dintre țări la nivel economic și de mediu. De aceea, este
impetuos necesară integrarea economiei și ecologiei în relațiile internaționale, cu scopul dezvoltării unor
strategii sustenabile de termen lung, pentru viitor. 15 2. Sustenabilitatea în Industria Modei În acest capitol va fi
prezentat istoricul industriei modei, de la momentul apariției, adică din perioada Victoriană până în prezent. Se
observă faptul că evenimentele marcante din evoluția industriei modei au determinat guvernele să adopte o
politică sustenabilă. Ciclul de viață al confecțiilor ne ajută să înțelegem parcursul unui articol vestimentar de la
fibră până la etapa de debarasare și găsește o soluție pentru prelungirea vieții unui articol prin reciclare ori
refolosire. 16 2.1 Istoricul Industriei Modei Termenul modă are înțelesuri multiple. În contextul acestei lucrări,
termenul modă se referă atât la îmbrăcăminte și accesorii pentru femei, bărbații și copii, cât și la industria textilă
și la experții care creează aceste articole (Francesca Sterlacci, 2009). Astăzi, industria modei valorează 3000
miliarde dolari la nivel global (FashionUnited, 2017), având ca angajați milioane de oameni din întreaga lume.
Produsele obținute în această industrie servesc miliarde de oameni, fiecare cu nevoile lor specifice, influențate
de locație, statutul socio-economic, cultură și mod de viață. De la primele haine create din piele de animal, până
la colecțiile fashion de lux din zilele noastre, moda a avut un rol important în evoluția umanității, iar industria

la colecțiile fashion de lux din zilele noastre, moda a avut un rol important în evoluția umanității, iar industria
modei a avut un impact definitoriu asupra mediului cultural și social actual. Este o industrie care răspunde
dorinței umane de a fi acceptat ca și om de grup, nevoilor noastre sociale și economice, stilului personal și
cerințelor noastre profesionale de imagine. Industria modei este una complexă, în continuă schimbare, în funcție
de nevoile consumatorilor. Pe întreg globul, un vast număr de oameni sunt angajați și contribuie la dezvoltarea
industriei, fiecare cu obiectivul general de a oferi un produs final, de un anume preț și direcționat către un
consumator targhetat. 2.1.1 Industria Confecțiilor din Perioada Victoriană a secolului al XIX-lea Moda a apărut
în jurul perioadei Victoriene, într-o eră în care valorile creștine de modestie și moralitate pioasă erau contrastate
de aparențe marcante de afluență și lux. În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o dată cu Revoluția
Industrială, țările europene și America și-au orientat economiile mai mult spre fabrici și industrie decât spre
agricultură. Astfel, s-a creat un nou grup social numit nouveau riche, noii bogați, care și-au cheltuit averile pe
noile bunuri materiale produse în abundență de fabrici și de către noua industrie economică (Ann T. Kellogg,
2002). Revoluția industrială (1760 – 1840) a avut un impact asupra tuturor claselor sociale. Noua clasă socială
care s-a format, cea de mijloc, și cei din clasele sociale mai de jos au început să își permită tot mai multe bunuri
materiale. Astfel, pe măsură ce erau produse tot mai mutle haine, distincția vizuală de care beneficiau cei din
clasele superioare a început să se erodeze tot mai mult. Singura cale de menținere a rangului social a fost să
poarte haine produse de către un designer scump, exclusiv. Charles Frederick Worth este adesea citat ca și
primul designer de modă din lume, care a creat în atelierul său din Paris articole de excepție pentru cei mai
bogați oameni ai Europei și Americii. Worth a avut un impact major asupra "Chambre Syndicale de la Couture
Parisienne", o organizație de croitori fondată în 1868. De la un grup de croitori, organizația a devenit treptat un
corp de control al calității articolelor vestimentare de lux și al marketingului în lumea modei. În prezent, scopul
organizației "Chambre Syndicale de la Couture Parisienne" este să organizeze evenimentele bianuale de
expunere al colecțiilor de lux, ajutând totodată la protejarea drepturilor de copyrighting ale designerilor. Apariția
tehnologiei și a inovațiilor a avut un impact și asupra industriei modei. Electricitatea a schimbat procesul de
funcționare al fabricilor de articole textile, trenurile au scurtat timpul în care articolele vestimentare ajungeau la
consumatorul final iar apariția telegrafului a facilitat comunicarea dintre vânzători și cumpărători, fotografia
răspândind noile tendințe în modă. Producția în masă, definită prin capacitatea de a produce cantități mari dintr-
un articol anume pentru consum a determinat ca multe produse, care obișnuiau să fie prea scumpe, să fie
fabricate într-un mod mult mai eficient și cu costuri mai mici în noile fabrici, fapt ce avea un impact direct asupra
prețului lor. Apariția mașinii de cusut și a altor tehnologii, împreună cu conceptele de standardizare a mărimilor
și de creare a articolelor gata pentru a fi purtate au condus la o schimbare majoră în industria modei și la
modernizarea fabricilor Revoluției Industriale, determinând trecerea de la hainele create la comandă la
producția în masă a articolelor vestimentare și a accesoriilor (Francesca Sterlacci, 2009, p. 153). 17 2.1.2
Industria textilă din America în secolul al XX-lea Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, magazinele de department
au introdus ideea de consolidare a unui număr mare de bunuri produse în masă pentru consum. Cladiri imense,
frumos construite, ofereau restaurante și săli de ceai împreună cu bunuri de consum. La începutul secolului al
XX-lea, magazinele de departament au început să înregistreze vânzări record. În 1902 Marshall Fields a oferit o
copie a unei rochii de lux pentru 25 dolari (621 dolari astăzi), comparativ cu prețul de colecție de 75 $ (1864
dolari astăzi) (Bellatory, 2016). Reclamele marilor magazine au determinat conștientizarea consumatorului,
creînd o cerere pentru noi stiluri vestimentare. În vreme ce articolele vestimentare dinaintea industrializării erau
folosite ani de zile, acum apărea o nouă modă în fiecare sezon. Modelul hainelor a devenit mult mai funcțional,
oferindu-le oamenilor posibilitatea să lucreze, să facă sport și să se miște mult mai ușor în îmbrăcămintea lor.
Venirea Primului Război Mondial (1914-1918) a simplificat și mai mult complexitatea confecțiilor și a determinat
mutarea industriei textile din Europa în America. În jurul anului 1920, tot mai multe copii ieftine ale produselor de
colecție erau confecționate, în ciuda eforturilor designerilor de a-și proteja dreptul de autor asupra creațiilor lor.
Deși Franța rămânea indiscutabil centrul modei, America a devenit recunoscută pentru producția în masă a
articolelor vestimentare. Intrarea Americii în Cel de-al Doilea Război Mondial (1941-1945) a determinat sfârșitul
Marii Depresiuni și a condus la creștere economică. Luptele din Europa au forțat multe case de modă din Franța
să-și închidă porțile, iar cele care erau încă deschise trebuiau să se supună regimului nazist. Tot în jurul Marii
Depresiuni, Administrația Roosvelt a creat un proiect de standardizare a mărimilor pentru femei. Din iulie 1939
până în iunie 1940 femeile din America au fost măsurate pentru a fi creată o medie a măsurilor. Acest fapt a
condus la economisirea materialului consumat pentru modificări, crescând tot mai mult numărul de produse gata
de purtat care erau vândute. Mijlocul secolului al XX-lea a condus la o creștere a încasărilor medii ale clasei de
mijloc. Pe măsură ce creștea puterea de cumpărare, erau achiziționate tot mai multe articole vestimentare. În
America, New York era centrul principal de producție și distribuție al articolelor textile. Hainele erau produse de
firme mici, independente. La sfârșitul anilor 1990, în Statele Unite erau aproximativ 12000 de producători
independenți. În anul 1996, industria textilă din America avea peste 624 000 de angajați, comparativ cu 120 000
de angajați în prezent. Marile corporații au crescut investiția în publicitate, pentru a induce consumatorilor
dorința de a cumpăra. Ele au început să atragă clienții prin introducerea noilor colecții mult mai repede decât
înainte. Noile designuri mai simpliste, împreună cu apariția unor noi material au făcut ca articolele vestimentare
să fie produse mai ușor și mai ieftin. Popularitatea câștigată de designerii de blugi în anii 1970 ilustrează
transformarea societății întruna tot mai orientată spre consum. În timpul anilor 1980, rolul femeii în societate s-a
schimbat tot mai mult. Femeile au început să lucreze într-un număr tot mai mare, fapt ce a avut un impact și
asupra evoluției modei feminine. La sfârșitul secolului al XIX-lea, moda a ajutat diferite clase sociale,
conducând la democratizarea societății. La sfîrșitul secolului al XX-lea, industria modei a ajutat la
omogenizarea societății. În loc să creeze discrepanțe sociale, industria modei a dizolvat diferențele vizuale
dintre clasele sociale. Efectele expansiunii producției în masă și a vânzării în masă din anii 1980 au condus la
omogenizarea societății din anii 1990. 2.1.3 Mutarea industriei în Țările Lumii a Treia în secolul al XXI-lea Până
în anii 1980, legile și regulațiile privitoare la comerț au protejat industria textilă din America, dar o dată cu
înlăturarea granițelor economice, importul textilelor din țările în curs de dezvoltare a devenit mult mai avantajos.
Mii de oameni care lucrau în această industrie și-au pierdut locul de muncă atunci când NAFTA a încurajat
industria să își mute bazele operaționale din Los Angeles în Mexic. Salariile din America au scăzut substanțial.
Tot mai multe fabrici de confecții și textile au apărut în China și Bangladesh, unde forța de muncă este foarte
ieftină. După cum vedem și în figura x, dacă în anul 1985 existau mai puțin de 500 000 de angajați în industria
textilă din Bangladesh, în anul 2010 aproximativ 4 milioane de oameni lucrau în fabricile de confecții din țară: 18
Figura 3: Oameni care lucrează în fabricile de confecții din Bangladesh, Sursa othersociologist.com 2017 Lipsa
reglementărilor legale au permis producătorilor să polueze aerul și să degajeze deșeuri în apele curgătoare.
Angajații erau total neprotejați, fiind siliți să lucreze foarte multe ore, cu o plată foarte mică, suferind foarte des și
abuzuri. Condițiile deplorabile din Țările Lumii a Treia au ajuns să copieze condițiile mizere din era victoriană a
Angliei. Modul în care erau produse articolele vestimentare a ieșit la iveală în Aprilie 2013, când o fabrică din

Angliei. Modul în care erau produse articolele vestimentare a ieșit la iveală în Aprilie 2013, când o fabrică din
Bangladesh s-a prăbușit, cauzând moartea a peste 1100 de muncitori (p. 19). Andrew Morgan dezvăluie o
realitate zguduitoare în filmul "The True Cost", care reflectă consecințele dependenței noastre de modă rapidă
și portretizează nivelul exploatării din Țările Lumii a Treia, care ne permite să achiziționăm o pereche de blugi
la un preț mai mic de $20 (The True Cost, 2015-2017). Pentru a observa cine plătește prețul hainelor noastre
ieftine, Morgan merge la începutul lanțului de furnizori, în țări precum China și Bangladesh, unde se produc
articolele vestimentare și în lanurile de bumbac din India, unde se întâmplă nenumărate calamități
meteorologice și epidemii, datorită folosirii excesive a pesticidelor. În cercetările sale, el a descoperit că
muncitorii din industria textilă lucrează peste 12 ore pe zi, fiind plătiți cu mai puțin de $3, în fabrici în care
conducerea refuză cererile sindicatelor de a mări salariile. Totodată, Morgan prezintă nefericitul eveniment din
Bangladesh în care au murit peste 1100 de oameni. Astăzi, 40% dintre toate fibrele produse sunt polister, adică
plastic. Materialele au devenit mai subțiri și mai puțin durabile decât în trecut. Până și designerii de colecție au
redus calitatea articolelor, pentru a putea concura cu lanțurile de magazine. În vreme ce magazinele de colecție
produc noi colecții de patru ori pe an, multe lanțuri de magazine introduc stiluri noi o dată la două săptămâni.
H&M și Forever 21 expediază stiluri noi aproape zilnic. Forever 21 poate crea un stil nou, de la concept până la
ajungerea acestuia în raft în șase săptămâni, în vreme ce H&M poate face acest lucru în 8 săptămâni. Consumul
excesiv este noua tendință în modă la ora actuală. În vreme ce în trecut articolele vestimentare erau purtate ani
de zile, astăzi oamenii nu poartă unele articole mai mult de două sau trei ori, dulapurile conținând colecții întregi
de haine. Dacă în trecut camerele conțineau mici dulapuri, în zilele noastre casele conțin dulapuri de
dimensiunea unei mici încăperi. O vizită în Haiti, unde milioane de tone de haine aruncate ajung să polueze
hectare întregi de sol, aduce în lumină o problemă reală și îngrijorătoare născută din dorința noastră excesivă
de a cumpăra haine fără număr, și evidențiază nevoia de conștientizare a consumatorului cu privire la
consecințele dăunătoare ale comportamentului său, solicitând găsirea imediată a unor soluții relevante pe
termen mediu și lung. În prezent, deși moda a devenit mult mai omogenă, vânzătorii și designerii tind să se
focalizeze pe piețe specializate. Numărul de mărimi pentru copii, femei, și mărimile mai mari s-au diversificat tot
mai mult, cu scopul de a crea haine cât mai potrivite pentru fiecare consumator în parte. Figura 4: Destinația
finală a hainelor aruncate, Sursa uk.businessinsider.com 2015 19 Moda și societatea au împărțit o relație
simbiotică încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ele sau influențat reciproc, moda reflectând adesea
societatea din care face parte. Pe măsură ce societatea contiuă să sufere transformări în secolul al XXI-lea,
moda va continua să reflecte valorile și evenimentele ce se vor întâmpla odată cu trecerea timpului. 2.2
Evenimente marcante din evoluția industriei modei și soluții guvernamentale 2.2.1 Statutul angajatului din
Perioada Victoriană a secolului XIX În anii 1880, multe fabrici au început să producă textile și articole de
îmbrăcăminte incluzând jachete, cămăși, pantaloni, mănuși și încălțăminte. Fabricile din perioada victoriană
ofereau angajaților plăți care le permiteau să trăiască la limita sărăciei. Aerul infiltrat cu fibre au cauzat
numeroase probleme respiratorii angajaților. Lumina difuză le-a ruinat vederea, iar vopselele toxice i-au otrăvit
pe muncitori, iar zgomotul infernal al mașinăriilor le-a afectat auzul (BBC -Primary History -Victorian Britain –
Children in factories, 2014). Femeile și copiii lucrau 12 ore pe zi. În timpul sezoanelor ocupate, munca se
extindea și la 20 de ore pe zi. Copiii care adormeau la locul de muncă erau bătuți sau concediați. Plățile
scăzute îi mențineau pe angajați la limita supraviețuirii, ei mâncând doar pâine, unt, permițându-și să cumpere
cașcaval și carne doar ocazional. În anul 1833, Guvernul Britanic a publicat "Actul fabricii" (Archives, n.d.), al
cărui obiectiv era îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru copiii care lucrau în fabrici. Actul prevedea că nici
un copil sub 9 ani nu avea dreptul să lucreze, iar angajatorii trebuiau să prezinte un certificat de vârstă pentru
toți copiii din fabrică. Copiii cu vârste cuprinse între 9-13 ani nu aveau voie să lucreze mai mult de 9 ore pe zi,
iar copiii cu vârste cuprinse între 14-18 ani nu puteau să lucreze mai mult de 12 ore pe zi, și în nici un caz în
timpul nopții. Totodată, toți copiii trebuiau să meargă la școală 2 ore în fiecare zi. 2.2.2 Incendiul fabricii Triangle
Shirtwaist, New York, 1911 În America începutului de secol XX, condițiile din fabrici au atras atenția
progreșiștilor. Încercările de organizare ale angajaților în sindicate au condus la violență, iar grevele angajaților
erau coordonate de socialiști. Multe dintre muncile făcute în fabrici erau realizate de femei și copii imigranți.
Munci periculoase și plățile mult prea mici au ieșit la iveală în urma incendiului de la fabrica Triangle Shirtwaist
din 25 Martie 1911. Tineri muncitori au fost blocați în interior și nu au reușit să scape de amenințarea flăcărilor.
În vreme ce focul se răspândea cu repeziciune, 62 de fete au murit în încercarea de a se salva, unele dintre ele
ținându-se de mână. În incendiul care a durat 18 minute, au murit 146 de muncitori, doi dintre cei mai tineri fiind
de doar 14 ani. Furtunurile de apă și scările nu au fost suficient de lungi pentru a face față focului. Plasele de
incendiu nu au fost suficient de groase pentru a susține trupurile care cădeau (HISTORY.com, 2017). Tragedia
a atras atenția publicului, 400 000 de oameni ieșind în stradă în semn de respect față de tinerii muncitori care și-
au pierdut viețile. În urma acestui eveniment, oamenii au conștientizat tot mai mult importanța siguranței la locul
de muncă, fapt ce a determinat apariția de reguli noi pentru protecția muncii. În urma incendiului, în anii 1912-
1913 autoritățile orașului New York au adoptat 36 de legi noi privitoare la sănătatea și siguranța angajaților la
locul de muncă (After The Triangle Fire: State And Figura 5: Copii care lucrează în fabrici în Perioada
Victoriană, Sursa primaryhomeworkhelp.co.uk 2013 Figura 6: Incendiul fabricii Triangle Shirtwaist, Sursa
en.wikipedia.org 2017 20 National Workplace Safety Reforms | Political Correction, 2011). Printre acestea se
numără înregistrarea tuturor fabricilor, examinarea fizică a copiilor înainte de angajare și eliberarea unui
certificat de calificare, introducerea extinctoarelor în toate fabricile, prevenirea focului prin înlăturarea
cauciucului și înlocuirea materialelor de construcție normale cu cele rezistente la foc, prohibiția amplasării
cantinelor în încăperi care conțin substanțe toxice și interzicerea angajării legale a femeilor care au născut de
curând. 2.2.3 Prăbușirea clădirii Rana Plaza, Bangladesh, 2013 Cel mai mare dezastru industrial de lângă
orașul Dhaka, Bangladesh, a avut loc pe data de 24 Aprilie iar numărul celor decedați a trecut de 1.000 de
persoane. Clădirea Rana Plaza s-a prăbușit în timp ce un număr necunoscut de angajați își desfășurau
activitatea. Potrivit autorităților însă, aproximativ 2.500 de persoane au fost lovite în accidente iar 2.437 au fost
salvați la timp. Autoritățile au numărat un total de 1.021 de corpuri recuperate dintre dărâmăturile fabricii din
Savar; numai 650 dintre acestea au fost identificate și trimise familiilor pentru oficierea înmormântărilor
religioase. Pentru că multe dintre corpuri au fost carbonizate, identificarea acestora a avut loc prin telefoanele
mobile găsite în buzunarele hainelor lor; majoritatea hainelor găsite proveneau angajaților femei, potrivit
coordonatorului de salvare Zakaria S. Au fost prelevate de asemenea și probe ADN de la victime, care au putut
fi folosite în compensații ulterioare (Reuters, 2016). Majoritatea corpurilor victimelor au putut fi găsite sub scările
dintre etaje. Alam, generalul care supraveghează operațiunea a declarat că în momentul în care ,,clădirea a
început să se dărâme, muncitorii au crezut că vor fi în siguranță sub scări". Rana Plaza era centrul mai multor
fabrici de haine; un număr mare de persoane au fost arestate pe motiv de neglijență în serviciu iar protestatarii
au ieșit în stradă pentru a cere pedeapsa cu moartea patronului centrului, Mohammad Rana. Cu doar o zi
înainte de dezastru, clădirea a fost evacuată pentru scurt timp când au început să apară crăpături în pereții

înainte de dezastru, clădirea a fost evacuată pentru scurt timp când au început să apară crăpături în pereții
acesteia. Cu toate acestea, muncitorilor li s-a permis mai târziu să se reîntoarcă în clădire. Guvernul a început
un proces; probele preliminare sugerează faptul că vibrațiile de la generatoarele gigant de la etajele superioare
ar fi declanșat colapsul. Muhammad Yunus (Burke, 2011), câștigător al premiului Nobel în Bangladesh a
remarcat: Spărtura din Rana Plaza care a cauzat colapsul clădirii nu a făcut decât să ne arate că dacă nu ne
ridicăm împotriva spărturilor din sistemul de stat, noi ca și națiune ne vom pierde în molozurile deszastrului.
Yunus a făcut de asemena un apel către brandurile de fashion să nu părăsească țara, spunând că fabricile de
haine care subcontractau muncitorii pentru a le produce îmbrăcămintea ar trebui să îi privească pe aceștia ca pe
niște muncitori de facto. Bangladesh deține una dintre cele mai mari industrii ale fabricii de haine din lume iar
multe dintre hainele produse la Rana erau confecționate pentru retailerii vestici. După acest incident, statul a
intervenit și a închis 18 fabrici din măsuri de siguranță, în mijlocul creșterii îngrijorării pentru siguranța industrial
dea lungul țării. 2.3 Ciclul de viață al confecțiilor Analiza ciclului de viață al confecțiilor este o unealtă cantitativă
care analizează impactul materialelor și produselor asupra mediului. Analiza ciclului de viață al confecțiilor
(Figura x) este folosită pentru a dovedi nevoia de dezvoltare a sustenabilității în industria modei. Această
unealtă îl ajută pe designer să estimeze impactul produsului pe care acesta îl creează atât la nivelul intrărilor –
impactul extragerii materiilor prime în etapa anterioară producției – și la nivelul ieșirilor – emisiile și deșeurile
Figura 7: Prăbușirea clădirii Rana Plaza, Sursa nytimes.com 2013 21 generate de produs în timpul producției,
utilizării și debarasării acestuia. Teoreticienii Vezzoli și Manzini, experți în sustenabilitate, susțin că "este
considerabil mai eficient să acționăm la nivel preventiv, decât să adoptăm soluții ulterioare pentru a controla
dezastrele cauzate de acțiuni necontrolate în industria modei" (ResearchGate, 2008). Deja de câțiva ani,
creatorii de modă sunt educați să analizeze impactul produselor pe care le creează, încă din faza de design.
Ciclul de viață al unui articol vestimentar începe de la fibră și continuă cu procesul de obținere al materialului
textil, procesul de design, apoi cu fabricarea, distribuirea, vânzarea, folosirea și se finalizează cu etapa de
debarasare (ResearchGate, 2011). Figura 8: Ciclul de viață al confecțiilor, Sursa researchgate.net 2011
Principiul circular "De la fibră la fibră" este un concept creat de Walter R. Stahel în 1970, care a fost popularizat
de William McDonough și Michael Braungart în cartea lor din anul 2002 (Cradle to Cradle | William McDonough
& Michael Braungart: MBDC, 2013). Acest model de acțiune caută să creeze tehnici de producție care, chiar
dacă în primă fază nu ar fi la fel de eficiente ca și cele existente, nu ar genera la fel de multe deșeuri precum
tehnicile tradiționale de producție. Obiectivul principiului este reciclarea și refolosirea particulelor de fibră textilă
din articolele vestimentare vechi, fără nici o pierdere a calității produselor nou create sau a nutrienților biologici
consumați în noul proces de producție. În contrast, principiul "De la fibră la aruncare" se referă la acele
companii care își asumă responsabilitatea pentru hainele produse, dar nu folosesc componentele constituante
ale produselor vechi într-un nou proces de producție. Înainte de a analiza etapele ciclului de viață al confecțiilor,
trebuie observat faptul că cea mai mare barieră în calea sustenabilității în producția în masă este viteza ciclului
de viață al confecțiilor. În ultimii 15 ani, viteza proceselor industriei textile a fost accelerată iar prețul hainelor a
scăzut considerabil, determinând apariția de stiluri noi în fiecare lună și chiar în fiecare săptămână. Această
accelerație a avut ca rezultat creșterea nivelului de producție și de consum al hainelor, iar reducerea prețurilor a
indus consumatorilor ideea că hainele sunt ușor de aruncat. În prezent, producția în masă a industriei textile
este caracterizată de reducerea costurilor și livrare cât mai rapidă. Această problemă afectează direct toate
aspectele ciclului de viață al confecțiilor. 22 2.3.1 Alegerea fibrei Ciclul de
viață al confecțiilor începe cu fibra.
Kate Fletcher (katefletcher.com, 2017), pionieră a modei și expertă în sustenabilitate, explică cum fiecare tip de
fibră ales pentru crearea hainelor poate fi problematic. În vreme ce poliesterul este o substanță petro-chimică,
nedegradabilă, producția sa folosește doar o fracțiune din cantitatea de apă necesară pentru a crește bumbac
organic. Deși bumbacul este o fibră regenerabilă și implicit considerată sustenabilă, prelucrarea acestuia
consumă foarte multă energie și produce poluare. Răspunsul este găsirea unei căi de mijloc și alegerea unui
compromis de către designer. Potrivit lui Fletcher, obiectivul companiilor ar trebui să fie descoperirea unor noi
modalități de prelucrare a fibrelor și obținerea unor fibre alternative, prin procese mai puțin invazive pentru
mediul înconjurător. 2.3.2 Producția textilelor Următoarea etapă a ciclului de viață al confecțiilor este etapa
producției textilelor. Operațiunile de învârtire, țesere, vopsire și alte faze finale ale producției textilelor au fost
criticate pentru practicile nesigure pentru angajați și pentru deșeurile toxice pe care le degajează în ecosistem
(Figura x). Alternative pentru țesăturile vopsite, cum ar fi bumbacul colorat în mod natural și tehnici de vopsire
ale hainelor fără poluarea apei sunt inovații importante care există deja, dar încă nu sunt suficient de dezvoltate
pentru a satisface cererea pieței în raportul dintre costuri și volum. Spre exemplu, companii precum Levi Strauss
& Co și gigantul suedez H&M au făcut o înțelegere să nu mai folosească tehnica de sablare a materialului de
blug, în care bioxidul de siliciu, o substanță toxică, este introdusă în material pentru a-i oferi un aspect șters
(Levi Strauss, 2010). Practica aceasta este dăunătoare pentru muncitori, pentru că are potențialul de a cauza o
boală numită silicoză, care poate determina chiar moartea muncitorului, atunci când praful este inhalat în
plămâni într-o perioadă mai îndelungată. Luarea acestei decizii în anul 2010 a avut un efect asupra designului
produsului, eliminând acel tip de țesătură cu efect învechit de pe piață, dar a încurajat descoperirea unor
metode alternative de finisare a materialelor. Toți actorii din industria textilă, de la cumpărători, până la
designeri și jurnaliști au potențialul și responsabilitatea de a influența și descuraja practicile lipsite de etică și
dăunătoare pentru societate și mediul înconjurător. 2.3.3 Designul articolelor vestimentare Faza de concepere
și design al obiectelor de îmbrăcăminte este etapa cheie în procesul de confecționare al hainelor într-o manieră
sustenabilă. Deciziile luate la acest nivel pot afecta direct nivelul de impact asupra mediului pe care îl vor avea
textilele. Spre exemplu, un designer poate opta crearea unui stil nou care folosește materiale nepoluante,
pentru a reduce poluarea sau poate alege textilele obținute în mod clasic, care pot fi mai ușor de obținut.
Dificultatea cu care se confruntă designerii de articole produse în masă este că designul acestor articole a fost
cel mai adesea copiat, folosind un tip de material deja existent sub o altă etichetă. Această strategie este mai
simplă și mai ieftină decât dezvoltarea unor stiluri noi de îmbrăcăminte. La nivel global, giganții industriei textile
care produc articole în masă adoptă și imită ideile designerilor din industria articolelor vestimentare de lux. 2.3.4
Fabricarea hainelor Fabricarea articolelor din materialele textile create este următoarea etapă a ciclului de viață
al confecțiilor. Modelul de sustenabilitate trebuie să se asigure că procesul de fabricație susține angajatul și nu
exploatează viața acestuia. Atunci când procesul de producție al articolelor vestimentare are loc la nivel Figura
9: Vopsirea textilelor în Lijiang, China, Sursa nrdc.org 2016 23 local, acesta poate fi monitorizat cu ușurință, dar
cel mai adesea acest proces se desfășoară la nivel global. Există tot mai mult o cerere de transparență în
industria textilă cu privire la condițiile de muncă ale angajaților, datorită cazurilor deja cunoscute de abuz și
încălcare a drepturilor omului care s-au întâmplat în procesul de confecționare al hainelor. Rolul designerului
este unul dificil, atunci când trebuie să aleagă între materiale produse de diferiți furnizori. Prețul textilelor este
deja prestabilit înainte de obținerea acestora și fiecare decizie de design, de la alegerea aței până la printarea
unui volum mai mare de material trebuie să respecte bugetul. Atunci când o companie se asigură că angajații
sunt tratați în mod etic, acest lucru are un impact major asupra prețului de pornire al confecțiilor pe care le va

sunt tratați în mod etic, acest lucru are un impact major asupra prețului de pornire al confecțiilor pe care le va
produce. 2.3.5 Distribuția și vânzarea produselor textile Distribuția este un domeniu în care sustenabilitatea nu
este o prioritate, datorită obiectivului de a obține profit prin reducerea cheltuielilor. Costurile de transport, atât
cele economice cât și cele de mediu, vor rămâne în continuare o provocare căreia industria textilă va trebui să-i
găsească o soluție. Ținând cont că fibrele sunt crescute într-o țară, prelucrate în alta, gândite ca și design într-o
altă parte a globului, un material confecționat s-ar putea să fi străbătut globul de mai multe ori înainte de a
ajunge în marile magazine din Occident. Soluția pe care Fletcher o propune pentru diminuarea impactului
transporturilor asupra mediului este confecționarea unor materiale textile mai ușoare, astfel încât costurile de
transport ale acestora să fie reduse cât mai mult posibil. Fletcher punctează faptul că inovațiile precum țesăturile
cu design hexagonal pot oferi materialelor proprietățile necesare la o greutate mai redusă (Fletcher, 2013).
După ce articolele au fost transportate, ele ajung în marile magazine. În procesul de design sustenabil,
magazinele sunt o ocazie pentru a se crea o relație de comunicare între vânzător și cumpărător, fie prin oferirea
posibilității de design în colaborare sau prin implementarea sistemelor produs-serviciu (Product service systems
in terms of improved sustainability, 2007). Avantajul folosirii acestor sisteme în mod sustenabil este că nevoia
consumatorului este întâmpinată printr-un serviciu, prin oferirea unei experiențe, mai bine decât prin oferirea
unor simple produse. 2.3.6 Folosirea articolelor de îmbrăcăminte Faza de folosire a materialelor textile nu este
în general luată în calcul ca o parte a procesului de design sustenabil, dar ea are totuși un impact major asupra
mediului înconjurător. Raportul "Well Dressed" publicat de Universitatea Cambridge (Allwood et al., 2006) oferă
următoarele informații: Cumpărarea unui tricou de 250 grame bumbac presupune achiziționarea a 1,700 grame
de combustibil fosil, debarasarea a 400 grame de deșeuri în ecosistem și emiterea a 4 kilograme de CO2 în
atmosferă. Aceste figuri sunt amplificate de energia necesară pentru un storcător de haine care trebuie să usuce
acel tricou de nenumărate ori, pe parcursul întregii etape de folosire. Un alt aspect important al procesului de
design sustenabil este felul în care articolele vestimentare sunt debarasate în urma folosirii. Construirea unui
design sustenabil care să reducă consumul ar putea părea o soluție paradoxală în contextul producției în masă,
dar noua tendință a sistemului produs-serviciu ar putea fi o inovație utilă, pe măsură ce clienții sunt încurajați să
devină loiali unui brand prin cumpărarea unui serviciu și nu doar a unui produs. 2.3.7 Debarasarea, refolosirea
și alte alternative ale principiului "De la fibră la fibră" Sfârșitul vieții unui produs trebuie să fie luat în considerare
mai mult în procesul de design sustenabil. În Anglia, sunt aruncate anual 30 de kilograme de articole
vestimentare pe cap de locuitor, mare parte din această cantitate de haine îndeplinind standardele pentru a
putea fi reciclate și refolosite (ResearchGate, 2006). 24 În etapa de creație, designerii pot ține cont de faza de
debarasare, prin folosirea de materiale sustenabile, care pot fi dezasamblate ori reciclate ulterior. Companiile
pot să colecteze de la clienți articolele vestimentare care ajung la finalul procesului de folosire și le pot
debarasa în mod responsabil. Unele articole care au fost bine întreținute pot intra pe piața hainelor la mâna a
doua, iar altele pot fi reciclate ori refolosite ca materiale prime pentru creația unor produse noi, de calitate mai
redusă. Pe o perioadă mai îndelungată, procesul "De la fibră la fibră" se va încheia în cele din urmă prin
aruncarea sau arderea produselor textile, dar refolosirea și reciclarea rămân o alternativă sustenabilă pentru
prelungirea vieții unor produse, în comparație cu debarasarea directă a articolelor vestimentare care ajung la
finalul primului proces de folosire. 25 3. Studiu de caz: Proiectele sustenabile ale companiei H&M Acest capitol
prezintă perspectiva economică asupra sustenabilității și modul în care Grupul H&M a reușit să înglobeze
principiile sustenabilități la nivelul tuturor activităților pe care le întreprinde. Se vor analiza Raportul de
Sustenabilitate 2016 și proiectele sustenabile ale companiei. 26 3.1 Prezentarea generală a companiei H&M H
& M Hennes & Mauritz AB este o companie fondată în Suedia în anul 1947, iar în prezent este unul din liderii
mondiali în industria modei. Potrivit ultimelor date oficiale furnizate în anul 2016, compania H&M valorează 223
miliarde SEK ($39.9 miliarde) (H&M on the Forbes Global 2000 List, n.d.) , incluzând TVA-ul, este prezentă pe 6
continente, în 64 piețe, dintre care în 35 de piețe și prin comerț online. H&M deține 4351 magazine la nivel
global și lucrează în parteneriat cu 1826 de fabrici din Europa, Estul Mijlociu, Africa și Asia de Sud (H&M group
| Markets, n.d.). Grupul H&M include 7 branduri distincte, fiecare având o identitate unică: H&M, COS, Monki,
Weekday & Other Stories și Cheap Monday, alături de brandul pentru design interior H&M Home. Prin
intermediul acestor branduri, H&M iși propune să inspire oamenii pasionați de modă să își dezvolte un stil
personal vestimentar, care să le reflecte personalitatea. Dorința lor principală este să creeze o ofertă complexă
pentru clienții lor, care să fie concepută și livrată în mod sustenabil. Managerii și angajații sunt ghidați de
documente interne importante cum ar fi Codul de Etică, care cuprinde toate valorile de bază încapsulate în
"spiritul H&M", printre care se numără bunul simț, îmbunătățirea continuă, conștientizarea costului și încrederea
în potențialul oamenilor. În medie, 75% dintre angajații companiei sunt femei, iar 25% sunt bărbați. Femeile
dețin 69%, iar bărbații 31% din pozițiile de management. În cadrul grupului H&M lucrează peste 161 000 de
angajați, dintre care 13 000 s-au alăturat în anul 2016. Valorile grupului H&M: Figura 10 Valorile grupului H&M,
Sursa hm.com 2017 Compania H&M a parcurs un drum lung, de când fondatorul Erling Persson a deschis
primului magazin Hennes în orașul Västerås, Suedia în anul 1947. Istoria celor 70 de ani de la înființarea
companiei începe între anii 1940-1950, când lanțul de magazine apare în Suedia sub un concept nou și
progresiv: modă pentru femei care se schimbă în mod frecvent, la un preț accesibil. Anii 1960-1970 cuprind
perioada în care litera "M" a fost adăugată, iar gama de produse începe să cuprindă și moda pentru bărbați,
copii și tineri. De asemeanea, compania începe să se extindă la nivel mondial. Între anii 1980-1990 H&M
continuă să se extindă la nivel european și hainele încep să fie vândute online. După 35 de ani de la fondare,
Erling Persson îi încredințează compania fiului său Stefan Persson, care devine noul director general. În anii
2000, H&M se extinde atât în Est cât și în Vest. Deschiderea primului magazin în New York, marchează
extinderea granițelor în afara Europei. În anul 2010, H&M lansează pentru prima dată o colecție creată în mod
intergral din materiale sustenabile. Programul H&M Incentive, adresat tuturor angajaților este lansat în 2011.
Prin acest program, fiecare angajat H&M primește 27 o parte din acțiunile H&M, de care va putea beneficia
după 62 de ani, în cazul în care valoarea acestora va crește. Programul de colectare al confecțiilor este introdus
la nivel mondial în anul 2013. De la început, aproximativ 32 000 tone de haine vechi au fost aduse de clienți în
magazinele H&M sub formă de donații sau pentru reciclare. În următorii ani, expansiunea continuă în Europa,
America de Nord, Asia, Africa, America de Sud și Australia. H&M este o companie publică suedeză listată pe
piața Nasdaq din Stockholm. Guvernarea corporativă, care începe de la proprietari, bordul de directori, echipa
executivă și managementul internațional se bazează pe legi, reguli și recomandări externe cât și pe reguli
interne. Întâlnirea anuală generală a H&M este cea mai importantă întâlnire în vederea luării deciziilor pentru
companie. Comitetul desemnat se asigură că interesele proprietarilor sunt protejate și are rolul de a organiza
întâlnirea anuală, oferind sugestii pentru bordul de directori. Comitetul de audit monitorizează rapoartele
financiare ale companiei și este liantul dintre bordul de conducere și auditorii companiei. În cadrul fiecărei
întâlniri anuale, auditorii raportează datele financiare colectate și oferă recomandări pentru anul care urmează.
3.2 Raportul de Sustenabilitate 2016 3.2.1 Viziune și strategie Grupul H&M creează articole vestimentare având

3.2 Raportul de Sustenabilitate 2016 3.2.1 Viziune și strategie Grupul H&M creează articole vestimentare având
prețuri accesibile, de bună calitate și care sunt produce într-un mod sustenabil, astfel încât să servească un
număr mare de oameni. Directorul general Karl-Johan Persson afirma despre sustenabilitate: Investiția în
sustenabilitate este o oportunitate pentru dezvoltarea afacerii și este vitală pentru succesul pe termen lung al
companiei. Corporațiile au o responsabilitate majoră de a acționa într-un mod care generează schimbare,
pentru a deveni business-uri sustenabile din punct de vedere economic, social și ecologic. Sustenabilitatea
este prezentă în trei dimensiuni în cadrul H&M. Întâi, ea este integrată la toate nivelurile afacerii, în fiecare
departament ori funcție și în toate brandurile și piețele. Sustenabilitatea este parte a ADN-ului companiei. În al
doilea rând, deciziile viabile pe termen lung care sunt luate la conducerea companiei încurajează dezvoltarea
sustenabilă și îmbunătățirea prin schimbare pe termen lung. Colaborarea cu alte branduri, organizații non-profit,
experți și oameni de știință și cu societatea civilă este una dintre valorile de bază ale grupului, fie că aceasta se
referă la inovații de reciclare, noi materiale sustenabile sau la îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru
angajații care produc hainele H&M. În al treilea rând, H&M își propune să contribuie la crearea de structuri și
modele de activitate care să inspire, să educe și să contribuie la dezvoltarea societății țărilor în curs de
dezvoltare. Pentru compania H&M a fost întotdeauna important să acționeze în așa fel încât nu doar generațiile
actuale, ci și cele viitoare să se poată bucura de modă într-un mediu sigur și sustenabil. Viziunea H&M este să
creeze modă în mod sustenabil, care să fie o valoare adăugată atât pentru oameni, comunități, dar și pentru
planetă. În vederea împlinirii acestei viziuni, grupul își propune să se folosească de mărimea și puterea sa de
influență pentru a reorienta moda spre un model circular și regenerabil, corect și egal pentru angajații
companiei. Această viziune se aplică la nivelul tuturor brandurilor, care împărtășesc aceeași pasiune pentru
modă și calitate, alături de dorința de a-și servi clienții într-un mod pozitiv și sustenabil. Viziunea companiei se
bazează pe trei ambiții: 100% conducere prin schimbare, 100% circular și regenerabil și 100% echitabil și egal
(H&M group | Vision & Strategy, n.d.). Grupul H&M a dezvoltat o nouă strategie în parteneriat cu proprietarii
interni și externi și cu experții de la toate nivelurile lanțului valoric. Această strategie urmărește împlinirea
viziunii companiei printr-un proces gradual și științific. La baza proiectelor sustenabile stă "Programul de
producere a unei schimbări" prin care sunt puse laolaltă obiectivele, traseele, standardele și metodele care
integrează sustenabilitatea la nivelul afacerii. Acest plan are rolul de a transforma strategia în acțiune. 28 3.2.2
100% Conducere prin schimbare Obiectivul H&M este ca atât generațiile actuale cât și cele viitoare să se poată
bucura de modă. În vederea îndeplinirii acestui obiectiv, este necesară o schimbare a modului în care articolele
vestimentare sunt produse și folosite astăzi. Ambiția de a conduce 100% prin schimbare se referă la
angajamentul H&M de a fi un catalizator al unor schimbări pozitive care vor conduce la o bună dezvoltare a
industriei modei (H&M group | Endless possibilities, n.d.). Din perspectiva H&M, soluția pentru schimbare se
găsește în promovarea și scalarea inovației, care se desfășoară în patru dimensiuni. Prima dintre ele este
focalizarea, prin care se targhetează un domeniu specific, cum ar fi climatul pozitiv și se alcătuiește un plan prin
care acest obiectiv poate fi atins. A doua etapă este identificarea și promovarea inovațiilor care există, realizată
prin menținerea unui dialog continuu cu centrele de cercetare și universități. Cea de-a treia etapă este
colaborarea, prin care se păstrează o legătură cu partenerii, având ca scop facilitarea și utilizarea oportunităților
pentru încurajarea inovațiilor. Modificarea la nivel de scală este cea de-a patra soluție pentru schimbare a H&M,
prin care inovația este aplicată rapid, prin introducerea acesteia în lanțul valoric al companiei. O altă modalitate
prin care grupul H&M își propune să aducă o schimbare pozitivă în industria pe care o conduce, este
transparența, folosită pentru a crea încredere și credibilitate la nivelul furnizorilor și pentru a încuraja
consumatorul să își dezvolte o gândire de selecție și acțiune sustenabilă. Nu în ultimul rând, recunoașterea și
răsplătirea acțiunilor sustenabile este o altă strategie prin care H&M încearcă să își îndeplinească obiectivele
legate de sustenabilitate. 3.2.3 100% Circular și regenerabil Planeta noastră este cea care ne susține, dar
cererea globală de resurse depășește nivelul de resurse existent. În prezent, ar fi nevoie de 1.5 planete pentru a
ne susține stilul de viață. Dacă vom continua în același ritm, până în 2050 omenirea va avea nevoie de 2.3
planete, pentru a putea trăi (Global Footprint Network, n.d.). Pe de o parte, acest lucru se va întâmpla pentru că
se preconizează o creștere a clasei de mijloc cu 3 miliarde în următoarele 2 decenii, ceea ce va conduce
inevitabil la o creștere a cererii consumatorului. Soluția la această provocare este trecerea de la un sistem linear
la un sistem circular, în modelul de gândire al afacerilor. În modelul circular, resursele sunt folosite atât de mult
cât este posibil, înainte de a fi regenerate în noi produse și materiale (Circle Economy, 2014). Aceasta este
singura modalitate prin care industriile vor fi capabile să funcționeze la potențial maxim, respectând în același
timp limitele Planetei și nivelul epuizabil al resurselor. Ambiția grupului H&M este să creeze un model de
business 100% circular si regenerabil, prin decuplarea creșterii afacerii de la utilizarea convențională a
resurselor și încercarea de reutilizare a resurselor existente. Primul dintre obiective este încercarea de a crea un
climat pozitiv în cadrul companiei, prin reducerea utilizării electricității în magazine cu 25% până în 2030 și
folosirea de energie regenerabilă 100% în operațiile grupului. Următorul pas este crearea unui design circular
pentru toate conceptele de modă și din magazine, în proporție de 80% până în 2025 (Sustainability Reporting,
n.d.). O altă modalitate de a crea un model circular de business este prin alegerea utilizării integrale a unor
materiale reciclate sau produse în mod sustenabil până în 2030, prin folosirea 100% a bumbacului organic până
în 2020, prin implementarea unor procese de producție sustenabile și prin înlăturarea 100% a chimicalelor,
până în 2020. Următorul obiectiv este instalarea unor echipamente de purificare a apei folosite în toate
operațiile din cadrul H&M până în 2020. Nu în ultimul rând, compania își propune educarea consumatorului și
creșterea colectării de haine purtate la 25 000 tone anual, alături de construirea unor sisteme de reciclare în
cadrul tuturor magazinelor H&M până în 2020. Figura 11: Principiul circularității în business, Sursa hm.com
2017 29 Știința este clară: schimbările climatice se întâmplă și sunt cauzate de oameni. Emisia de gaze în
atmosferă cauzează creșterea încălzirii globale. Neglijarea acestei probleme va produce în cele din urmă
evenimente dezastruase și fenomene meteorologice extreme. Pentru a preveni aceste dezastre, H&M și-a
stabilit trei priorități. Prima dintre ele, este să fie un lider în folosirea eficientă a energiei, la nivelul tuturor
activităților grupului. A doua dintre ele este maximizarea folosirii energiei regenerabile, iar cea de-a treia
prioritate este crearea unui nou echilibru climatic prin reducerea emisiilor de carbon. Toate aceste obiective pot
fi atinse doar prin colaborare și implicare activă alături de alți parteneri ai industriei și prin implementarea
inovațiilor. Trei dintre partenerii principali ai grupului H&M sunt "Better Cotton Initiative (BCI)" (Better Cotton
Initiative, n.d.), care își propune să promoveze îmbunătățirea scalară a impactului social și ecologic al producției
de bumbac, Chemsec Business Group, al cărui obiectiv principal este reducerea folosirii de substanțe chimice
și toxice în industrie și Ellen MacArthur Foundation (EMF), o organizație cheie care susține dezvoltarea
sistemelor economice circulare. 3.2.4 100% Echitabil și egal În cadrul grupului H&M, focalizarea 100% echitabil
și egal are două etape: întâi, oferirea de salarii corecte pentru angajați, iar mai apoi oferirea unui exemplu de
valorificare a diversității interculturale și al potențialului tuturor angajaților. Oferirea de joburi echitabile este
esențială pentru dezvoltarea indivizilor ca și angajați și profesioniști. În adiție, oferirea unului loc de muncă

esențială pentru dezvoltarea indivizilor ca și angajați și profesioniști. În adiție, oferirea unului loc de muncă
stabil și a unei compensații mulțumitoare contribuie la reducerea sărăciei. La nivel global, este estimat că va fi
nevoie de 600 milioane de joburi noi până în 2030. Angajamaentul H&M de a crea locuri de muncă echitabile
se bazează pe patru principii. Întâi, managerii de resurse umane se asigură că oamenii potriviți ocupă poziția
potrivită. În al doilea rând, angajaților li se oferă oportunitatea de a crește și de a se dezvolta în pozițiile pe care
le dețin, prin metode de recrutare internă și training. În al trelea rând, în cadrul companiei sunt promovate
valorile grupului, care sunt insuflate tuturor angajaților. Cultura organizațională puternică oferă companiei H&M
un avantaj competitiv și creează un mediu de lucru stabil și sustenabil. Nu în ultimul rând, compania oferă
angajaților condiții de muncă atractive și echitabile. Acestea includ standarde ridicate de protecție a muncii,
compensații echitabile și competitive și un mediu de lucru plăcut, deschis dialogului. Prin intermediul strategiei
"Fair Living Wage – compensația echitabilă (Fair living wage, n.d.)" H&M se asigură că toți angajații furnizorilor
companiei oferă condiții bune de muncă angajaților lor și salarii echitabile. Multe dintre piețe duc lipsă de
procese de selectare a unui salariu minim la nivel național, de aceea obiectivul H&M este să se intereseze de
felul în care sunt plătiți angajații care lucrează pentru grup. "Acordul privind incediile și siguranța clădirilor din
Bangladesh" (The Accord) este o înțelegere legală dintre brandurile globale, retaileri și uniuni de comerț, creat
cu scopul de a crea condiții sigure de muncă pentru angajații din industria textilă din Bangladesh. 3.2.5
Standarde și politici Viziunea de a produce articole vestimentare în mod sustenabil ghidează întreaga activitate
H&M. Standardele și politicile de sustenabilitate sunt o componentă esențială, pentru că ele comunică modelul
operațional al companiei și se asigură că activitățile se desfășoară în mod sustenabil. Respectul față de
drepturile omului este elementul de bază pentru orice afacere de succes. Activitățile și deciziile economice pot
avea un impact direct sau indirect asupra oamenilor și asupra drepturilor lor, care pot fi atât respectate ori
încălcate. Prin Codul de Etică al companiei, H&M își propune să diminueze corupția din multe dintre piețele în
care își desfășoară activitatea, prin programe anti-corupție, aplicarea de politici de toleranță zero și o implicare
proactivă în acțiunile de prevenție ale corupției (Sustainability Commitment, n.d.). În data de 1 februarie 2016 a
fost lansat "Angajamentul sustenabil", prin care H&M vrea să-și susțină partenerii să implementeze principiile
sustenabilității în modelul lor de afaceri. Restricțiile chimice sunt o altă modalitate prin care grupul H&M
încearcă să implementeze o strategie sustenabilă în cadrul companiei. Lista organizației de substanțe
restricționate (RLS) este una dintre cele mai complexe liste din industria modei. H&M a desfășurat peste 44 500
de teste chimice pentru a se asigura că toți partenerii respectă condițiile acestei Liste. 30 3.3 Proiecte
sustenabile ale grupului H&M 3.3.1 Programul de colectare al articolelor vestimentare purtate În perspectiva
H&M, hainele sunt prea prețioase pentru a sfârși aruncate în urma folosirii. De aceea, în anul 2013 a fost lansat
la nivel mondial programul de colectare al articolelor utilizate. Prin acest program, clienții au posibilitatea de a
returna în magazinele H&M hainele pe care nu le mai poartă, acestea urmând să fie reciclate. În prezent,
industria modei folosește mai multe resurse decât Planeta este capabilă să genereze. Prin reciclarea hainelor,
clientul are oportunitatea de a reduce cantitatea de resurse naturale de a produce noi articole vestimentare.
Misiunea H&M este să schimbe felul în care sunt produse, folosite și debarasate hainele care nu mai sunt
dorite, în vreme ce 95% din hainele care nu mai sunt purtate au potențialul de a fi reciclate. De la lansarea
programului, au fost adunate peste 32 000 tone de articole textile care au fost reîntrebuințate. Această cantitate
însumează mai mult material decât este necesar pentru a crea 100 milioane de tricouri. Odată ce hainele sunt
readuse în magazine, partenerul I:CO (I:CO, 2017) le colectează și le sortează în trei categorii. Prima categorie
este repurtarea, cuprinzând hainele care mai pot fi purtate și vândute în magazine de mâna a doua. A doua
categorie este refolosirea, în care sunt încadrate hainele vechi care pot fi transformate în alte produse, cum ar fi
haine de curățenie, iar cea de-a treia categorie este reciclarea, unde sunt puse acele articole vestimentare care
vor fi transformate în fibre textile, care vor fi folosite pentru crearea altor produse, cum ar fi izolantul. În prezent,
un singur articol vestimentar poate conține până la 20% fibre reciclate, fără a pierde nici o proprietate calitativă
ori durabilă. Obiectivul pe termen lung este dezvoltarea de soluții tehnologice inovative care să permită
creșterea procentului de materiale reciclate, care pot fi refolosite, astfel întât un articol vestimentar să poată fi
creat 100% dintr-un material reciclat. Pentru fiecare kilogram de haine colectate, H&M donează 0.02 către o
organizație caritabilă (H & M -CharityStar | Home, 2017). 3.3.2 Colecția Exclusivă Conscious Obiectivul H&M
este ca până în 2020, să folosească doar bumbac organic în producția de articole vestimentare, în vreme ce în
prezent doar 26% dintre articole sunt produse din materiale sustenabile (H&M group | Cotton, n.d.). Este
important ca în procesul de creare al hainelor să fie respectat mediul înconjurător și oamenii care lucrează în
lanțul de producție. Colecția Exclusivă Conscious este lansată o dată pe an și este o colecție creată 100% din
articole vestimentare produse din materiale sustenabile, care pot fi purtate atât la evenimente speciale cât și în
viața de zi cu zi. Unul dintre aceste materiale este bionic, un poliester creat din reciclarea plasticului aruncat pe
țărmul apei. Natalia Vodianova, fondator al Elbi, o platformă digitală care conectează toate societățile caritabile
într-o rețea globală de utilizatori afirma despre colecția 100% sustenabilă H&M (Los Angeles Times, 2017):
Colecția Exclusivă Conscious de la H&M arată cel mai bine felul în care stilul poate fi creat cu grijă față de
Planetă, ajutând la protejarea acesteia în viitor. Este o colecție frumoasă, care conține piese produse din
materiale sustenabile pe care îți vei dori să le porți atât acum, cât și în sezoanele care urmează. Colecția a fost
prezentată de mai multe ori pe covorul roșu, fiind apreciată nu doar de clienții H&M, ci și de celebrități din
întreaga lume. Alte branduri H&M oferă opțiuni sustenabile pentru îmbrăcăminte, cum ar fi colecția Weekday's
Remains, care este produsă integral din surplusul de material rămas din producerea altor colecții. În acest an,
articole din colecția Conscious 2017 au putut fi cumpărate în 160 de magazine H&M din întreaga lume, putând fi
achiziționată și online, din data de 20 Aprilie 2017. 31 3.3.3 Fundația H&M Misiunea fundației H&M este să
acționeze ca și un catalizator pentru o schimbare pozitivă atât în rândul oamenilor, cât și la nivel de comunități.
Acest impact pozitiv este realizat în parteneriat cu organizații globale care au obiective ambițioase de
dezvoltare a societății. Până în prezent, fundația are 26 de parteneri, iar peste 740 000 de oameni au beneficiat
de inițiativele fundației, care a donat 365 milioane SEK pentru proiecte de dezvoltare comunitară (H&M
Foundation, 2017). Fundația are patru mari proiecte în care își investește resursele: educație, apă, egalitate și
planetă. EDUCAȚIE Proiectul companiei H&M din domeniul educației se axează pe principiile îmbunătățirii
vieții oamenilor și dorește să contribuie în procesul pentru o dezvoltare sustenabilă. Pentru că educația copiilor
este critică în înțelegerea potențialului lor și pentru a asigura continuitatea unei societatăți productive, au fost
donați aproximativ 133 milioane SEK pentru susținerea unei educații de calitate la nivel global, prin care 16 țări
beneficiază de inițiativele fundației H&M. Până acum se aproximează că peste 173 000 de tineri, profesori și
părinți au fost implicați în programul de educație al H&M. Ca rezultat, implementarea acestui program de
educație ridică semnificativ prospectele angajării pe piața muncii, stimulează creșterea economică, creștea
condițiilor de sănătate sau promovează stabilitatea în comunități, aspecte care creează oportunități egale pentru
toți copiii și duc la reducerea diferențialismului și a egalității sexelor. Obiectivele pe care H&M și le-a trasat prin
acest proiect este să ofere programe de dezvoltare prin profesori către 145 000 de copii și părinți pentru ca

acest proiect este să ofere programe de dezvoltare prin profesori către 145 000 de copii și părinți pentru ca
aceștia să beneficieze de cel mai bun start în viață posibil. Programul ar urma să faciliteze colaborarea între
ministerele naționale în 4 țări pentru implementarea serviciilor de dezvoltare pentru Early Childhood și
elaborarea unei metode prin care să se sublinieze relevanța eforturilor pentru toleranță, cooperare și respect
pentru a preveni conflictele dar și consolidarea comunităților. În prima fază a programului global în colaborare
cu UNICEF, peste 100 000 de copii din comunitățile sărace au beneficiat de suport în educație iar aceste
demersuri au influențat guvernele țărilor să adopte proiectul pe agendele lor naționale. APĂ Apa potabilă este o
componentă esențială pentru lumea în care trăim și reprezintă o nevoie umană de bază. Cu toate acestea cel
puțin 10% din populația lumii trăiește în condiții cu apă impură pentru băut iar 1 din 3 persoane nu beneficiază
de o instalația sanitară. Proiectul celor de la H&M constă în implementarea unui program transformativ în
colaborare cu WaterAid pentru a crea o schimbare sistemică la nivel global. 109 milioane SEK au fost
redirecționate către 7 țări pentru sprijinirea proiectelor locale care au un impact direct asupra serviciilor sanitare
și a sănătății oamenilor din întreaga lumea. Peste 465 000 de persoane au primit acces la apă prin inițiativele
H&M. În prima fază a programului global împreună cu WaterAid (2014-2017), proiectul s-a axat pe asigurarea
apei potabile și a serviciilor sanitare servind 250 000 de școlari, pentru sprijinirea continuității școlare. La nivel
local, proiectul WaterAid operează în Cambodia, Etiopia, Pakistan și Uganda. Experințele și studiile de caz din
aceste țări vor fi folosite pentru implementarea lor la nivel global, prin influențarea investitorilor cheie la nivel
național și global. Scopul acestui proiect este să asigure accesul la apă potabilă și servicii sanitare pentru 150
000 de persoane în cele mai sărace comunități din lume și să îmbunătățească sistemele de livrare a apei
sustenabile în 4 țări. Apa potabilă împreună cu o igienă corespunzătoare sunt extrem de eficiente în reducerea
sărăciei; poate ajuta la salvarea vieților, creșterea economică, susținerea copiilor în școli și creșterea numărului
de oportunități pentru femei și fete. În aceste comunități femeile sunt nevoite Figura 12: Proiectul H&M pentru
educație, Sursa hm.com 2017 Figura 13: Proiectul H&M pentru apă, Sursa hm.com 2017 32 să risipească timp
prețios parcurgând distanțe lungi pentru a colecta apă impură, tinerele abandonează școala datorită lipsei
instalațiilor sanitare iar copiii nu ajung vârsta de 5 ani datorită răspândirii bolilor. EGALITATE Obiectivul și
eforturile pentru dezvoltarea unor societăți mai egale și înfrângerea ciclurilor de excludere, semnifică echiparea
tuturor grupurilor marginalizate cu unelte prin care să își descopere potențialul latent. Egalitatea întreține și
alimentează economiile sustenabile prin care oferă beneficii societăților și umanității întregi. Din acest motiv,
H&M a derulat programul Strenghtening Women for Equality prin care au inițiat numeroase programe de
integrare și incluziune în lume. Cu toate că în diferite zone oportunitățile egale au crescut în ultima vreme, într-o
mare măsură inegalitatea încă persistă și se observă diferențe mari în modul de accesare a serviciilor de
educație sau sănătate. Fundația H&M împreună cu organizația CARE au pornit un program transformativ
focusat pe schimbare sistemică; înafară de acesta, au implementat și diferite proiecte locale cu impact direct în
integrarea și incluziunea grupurilor marginalizate din lume. H&M și organizația umanitară CARE investesc în
împuternicirea economică a femeilor, prin echiparea lor în comunitățile defavorizate cu unelte de care au nevoie
pentru a dezvolta și a crește o idee personală de afacere. Pentru că femeile și fetele din toată lumea sunt
afectate disproporționat de sărăcie și discriminare, scopul Fundației H&M este să sprijinească 100 000 de femei
antreprenor din comunități cu venituri reduse, în dezvoltarea afacerilor lor și să prezinte modele business de
success în 7 țări ca să inspire femeilor valorile antreprenoriatului în timp ce le asigură condițiile potrivite pentru
reușită. În majoritatea regiunilor, femeile petrec cel puțin de 2 ori mai mult timp decât bărbații în muncă
domestică neplătită și sunt afectate disproporționat de condițiile sărace și discriminare. Femeile din comunitățile
defavorizate însă, arată un potential enorm, și în ciuda circumstanțelor pot să schimbe cu success viitorul
familiilor lor. PLANETĂ Nevoia de inovație devine necesară în fiecare domeniu industrial pe măsură ce
populația planetei noastre se îndreaptă către aproximativ 10 miliarde de locuitori până în anul 2050. Industria
modei se identitifică în prezent ca una dintre cele mai mari industrii din lume și trebuie să găsească metode de
reinventare, pentru a continua să producă îmbrăcăminte protejând oamenii și mediul dar în același timp
respectând limitele de operare. Pentru a se raporta mai bine la provocările moderne, Fundația H&M a adăugat
și proiectul Planet ca o zonă de focus în anul 2015, căutând să identifice factori de schimbare pentru întreaga
industrie. Programul Planet lucrează în moduri diferite pentru protejarea mediului: pentru a crește viteza trecerii
la o industrie circulară și sustenabilă în industria textilă, Fundația H&M a lansat premiul Global Change pentru
inovații în industrie în anul 2015, devenind unul dintre cele mai mari concursuri de inovații din lume și primul
program de acest fel în industria modei. Una dintre principalele provocări cu care se confruntă industria astăzi
este confecționarea de noi îmbrăcăminte din textile amestecate. Pentru a schimba această procedură, Fundația
H&M a intrat într-un parteneriat strategic cu Institutul de Cercetări din Hong Kong și Apparel în 2016, pentru a
implementa un proiect de cercetare în domeniul reciclării textile. Scopul parteneriatului este acela de a dezvolta
metode pentru reciclarea textilelor amestecate în îmbrăcăminte nouă. Premiul Global Challenge Provocarea
inovației: în fiecare an Fundația H&M face apel către inovatori și oameni de știință din toată lumea să aplice cu
ideilor lor care au potențialul să reinventeze industria fashion. Există 3 categorii de concurs în care oamenii pot
aplica. Premiul: 5 câștigători vor împărți o sumă de 1 milion de euro, iar distribuția acesteia este hotărâtă de
public prin vot online. În plus, față de această bursă, câștigătorii primesc acces la un program accelerator de un
an de zile în inovație cu sprjinul Fundației H&M, Accenture și al Insitutului de Tehnologie KTH. Figura 14:
Proiectul H&M pentru egalitate, Sursa hm.com 2017 33 Acceleratorul include un an de zile de sprijin pentru
concretizarea ideilor la nivelul practic, o săptămână de vacanță, consultanță și informații cu privire la nivelul de
aplicabilitate a inovației, stabilirea obiectivelor, training, dezvoltare și protecție oferit de KTH. Pe lângă acestea,
Fundația H&M mai oferă oportunități de networking și informații cu privire la circularitate în industria modei și o
privire internă exclusivă a industriei. Accenture Italia, participă cu consultanță în economie circulară, acces la
centre de inovație și informații din relațiile digitale cu clienții. Pe tot parcursul anului, câștigătorii primesc
consultață continuă și training în echipe individuale, cu sprijinul H&M, KTH și Accenture. 34 4. Cercetare privind
Percepția Consumatorului referitoare la Sustenabilitate În capitolul patru este prezentat un raport de cercetare al
privind percepția consumatorului referitoare la Sustenabilitate în Industria Modei, finalizat cu explicarea
importanței dezvoltării unei gândiri sustenabile în rândul cumpărătorului. 35 4.1 Metodologia și rezultatele
cercetării Metodologie Obiectivul acestei cercetări este să identifice care este percepția consumatorului
referitoare la sustenabilitate în industria modei, prin analiza comportamentului consumatorului atunci când
achiziționează articole vestimentare și identificarea nivelului de cunoștințe despre sustenabilitate. Pentru
realizarea acestui studiu, s-a ales metoda cercetării din date primare, instrumentul de cercetare folosit fiind
chestionarul. Acesta a fost adresat unui eșantion de 357 de persoane din România, în luna Iunie a anuluui
2017. Ca modalitate de diseminare, chestionarul a fost creat în Qualtrics, iar ca metodă de interpretare a datelor
s-a folosit programul Microsoft Excel 2015. Rezultate La prima întrebare: "În ultimele 3 luni, de câte ori ai
cumpărat articole vestimentare?", 4.76% dintre respondenți au răspuns Deloc, 39.78% au răspuns 1-2 ori,
30.53% au răspuns 3-5 ori, în vreme ce 24.93% au răspuns Mai mult de 5 ori. Astfel, se observă că românii au
un comportament diferit atunci când vine vorba de achiziția de articole vestimentare, unii alegând să meargă la

un comportament diferit atunci când vine vorba de achiziția de articole vestimentare, unii alegând să meargă la
cumpărături între 1-2 ori, în vreme ce alții preferă să achiziționeze articole de îmbrăcăminte mai des, mai mult de
5 ori într-un interval de trei luni. Figura 15, Frecvența achiziției de articole vestimentare, Sursă proprie
Răspunsul pentru ce-a de-a doua întrebare: "În medie, cât de mult timp porți un articol de îmbrăcăminte?" a fost
Mai mult de un an, în proporție de 63.87%. 2.24% dintre respondenți au răspuns 1-3 luni, 10.92% au ales
varianta 4-6 luni, iar 22.97% au spus că folosesc un articol de îmbrăcăminte între 7-12 luni. Aceste date ne
sugerează faptul că românii obișnuiesc să păstreze un timp relativ îndelungat un articol vestimentar, înainte ca
acesta să ajungă în faza finală a ciclului de viață, în etapa de debarasare. 17 142 109 89 0 20 40 60 80 100 120
140 160 Deloc 1-2 ori 3-5 ori Mai mult de 5 ori Frecvența achiziției de articole vestimentare Nr. Respondenți 36
Figura 16: Perioada de folosire a unui articol vestimentar, Sursă proprie Întrebarea a treia: "Ce faci cu hainele
pe care nu le mai porți? Pot fi selectate mai multe variante de răspuns." arată că majoritatea românilor,
reprezentați prin 48.58% dintre respondenți, aleg să ofere articolele de îmbrăcăminte altor persoane, atunci
când nu doresc să le mai poarte. 30.25% le donează în scop caritabil, în vreme ce 4.09% dintre respondenți le
folosesc în alt mod. Datele îngrijorătoare arată că 16.01% dintre oameni aleg să își arunce hainele după ce nu
le mai poartă și doar o foarte mică parte dintre respondenți, 1.07% le returnează magazinelor în vederea
reciclării. Această întrebare cu răspuns multiplu a avut un total de 562 de intrări. Figura 17: Ce se întâmplă cu
hainele care nu mai sunt purtate, Sursă proprie 8 39 82 228 0 50 100 150 200 250 1-3 luni 4-6 luni 7-12 luni Mai
mult de un an Perioada de folosire a unui articol vestimentar Nr. Respondenți 170 273 90 6 23 0 50 100 150
200 250 300 Le donezi în scop caritabil Le oferi altor persoane Le arunci Le returnezi magazinelor în scopul
reciclării Alt răspuns Nr. Respondenți 37 Rezultatele pentru ce-a de-a patra întrebare: "Cât de mult te preocupă
impactul social și de mediu pe care îl are industria modei asupra Planetei?", arată că doar 5.31% dintre
respondenți sunt preocupați foarte mult de impactul social și de mediu al industriei modei, 23.89% sunt mult
preocupați de impactul industriei asupra Planetei, 34.81% au răspuns neutru, 17.99% sunt puțin interesați,
11.21% foarte puțin, iar 6.78% dintre respondenți nu sunt preocupați deloc de consecințele acțiunilor din
această industrie asupra societății și al mediului înconjurător. Figura 18: Preocuparea față de impactul social și
de mediu al industriei modei, Sursă proprie La întrebarea "Cât de multe cunoști despre locul și modul în care
sunt produse hainele pe care le cumperi?", majoritatea respondenților au răspuns neutru, în proporție de
26.33%, 26.61% au mărturisit că nu cunosc decât puține informații despre locul și felul în care sunt produse
hainele pe care le achiziționează, iar 20.17% foarte puțin. Un procent foarte mic dintre respondenți, 3.36% au
spus că știu foarte multe despre cum sunt create articolele vestimentare pe care le poartă, iar 9.52% nu cunosc
deloc aceste informații. Doar 14.01% au oferit răspunsul mult la această întrebare. Figura 19: Nivelul de
cunoștințe despre producția articolelor vestimentare, Sursă proprie 0 20 40 60 80 100 120 Foarte mult Mult
Neutru Puțin Foarte puțin Deloc 18 81 118 61 38 23 Nr. Respondenți 0 20 40 60 80 100 Foarte mult Mult Neutru
Puțin Foarte puțin Deloc 12 50 94 95 72 34 Cunoștințe despre producția articolelor vestimentare Nr.
Respondenți 38 Întrebarea a șasea: "Cât de mult contează pentru tine responsabilitatea socială a companiilor
atunci când cumperi un produs de la un anumit brand?" a avut, de asemenea, răspunsuri variate. Doar 8.85%
dintre respondenți sunt preocupați foarte mult de implicarea socială a companiilor de la care aleg să cumpere
haine, 25.66% sunt mult interesați, 17.40% sunt preocupați doar puțin, 7.67% foarte puțin, iar 4.72% nu cunosc
deloc despre responsabilitatea socială a brandurilor, atunci achiziționează articole vestimentare. Un procent
îngrijorător de 35.69% au oferit răspunsul neutru la această întrebare, sugerând faptul că pentru ei nu contează
responsabilitatea socială a companiilor atunci când aleg să cumpere produse de la un anumit brand. Figura 20:
Interesul față de responsabilitatea socială a companiilor, Sursă proprie La întrebarea "Cât ești de informat cu
privire la proiectele sustenabile lansate de companiile din industria modei?" majoritatea oamenilor au răspuns
că sunt puțin informați -35.67%, iar 23.48% au spus că sunt foarte puțin informați cu privire la proiectele
sustenabile ale companiilor din industria modei. Un alt procent îngrijorător de 29.57% au selectat răspunsul
neutru, iar 10.98% au răspuns că sunt informați despre aceste proiecte. Un procent extrem de mic de 0.30%
dintre respondenți au ales varianta foarte informat la această întrebare. Figura 21: Cunoștințe despre proiecte
sustenabile, Sursă proprie 30 87 121 59 26 16 0 20 40 60 80 100 120 140 Foarte mult Mult Neutru Puțin Foarte
puțin Deloc Interesul față de responsabilitatea socială Nr. Respondenți 1 36 97 117 77 0 20 40 60 80 100 120
140 Foarte Informat Informat Neutru Puțin Informat Foarte Puțin Informat Cunoștințe despre proiecte sustenabile
Nr. Răspunsuri 39 Cea de-a opta întrebare: "Cât de mult te îngrijorează următoarele problemele legate de
sustenabilitate cauzate de industria modei? (1-Te îngrijorează cel mai puțin, 5 -Te îngrijorează cel mai mult)" a
analizat care sunt problemele de sustenabilitate generate de industria modei care îi îngrijorează cel mai mult pe
respondenți. Datele arată că în proporție de 31.85%, oamenii nu sunt îngrijorați de faptul că industria modei ar
contribui la creșterea fenomenului de încălzire globală. 24.42% respectiv 24.65% dintre respondenți sunt
îngrijorați mult și foarte mult cu privire la faptul că drepturile angajaților din industria modei nu sunt respectate.
Un alt aspect îngrijorător, din perspectiva respondenților este creșterea nivelului poluării, datorită otrăvirii solului
și datorită deșeurilor. 21.84% consideră că folosirea vopselelor și a substanțelor toxice în producerea textilelor
afectează foarte mult Planeta, în timp ce 21.37% dintre răspunsuri arată că oamenii sunt îngrijorați de faptul că
industria modei pune în pericol viața animalelor. Figura 22: Îngrijorarea față de probleme legate de
sustenabilitate, Sursă proprie 62 23 222631 41 252934 36 107 38 58 59 74 61 95 92 80 6168 158 138 140 137
0 20 40 60 80 100 120 140 160 Încălzirea Globală Nerespectarea drepturilor angajaților (Salarii foarte mici
/Copii care lucrează, etc) Creșterea poluării și otrăvirea solului din cauza deșeurilor Folosirea vopselelor și a
substanțelor toxice în producerea textilelor Punerea în pericol a animalelor Probleme legate de Sustenabilitate
1 -Foarte puțin 2 -Puțin 3 -Neutru 4 -Mult 5 -Foarte mult 40 La cea de-a noua întrebare: "Ai fi dispus să plătești
mai mult pentru articole vestimentare care sunt produse în mod sustenabil?", respondenții au spus că sunt
dispuși să plătească mai mult pentru hainele care sunt produse în mod sustenabil în proporție de 54%, iar 46%
dintre aceștia au spus că nu ar fi dispuși să plătească mai mult pentru aceste articole vestimentare. Dintre cei
care au răspuns afirmativ la această întrebare, 79% ar fi dispuși să plătească între 5-10% mai mult pentru
hainele produse în mod sustenabil, iar 20% dintre respondenți ar fi dispuși să plătească cu 20-30% și chiar 40%
mai mult decât pentru articole a căror modalitate de producție nu este sustenabilă. Această alegere de a plăti
mai mult sau nu este determinată și de nivelul de calitate al articolelor vestimentare achiziționate. Figura 23: Un
preț mai mare pentru articole sustenabile, Sursă proprie Cea de-a zecea întrebare "Cât de mult te interesează
aceste aspecte atunci când cumperi articole de îmbrăcăminte? (1-Te interesează foarte puțin, 5-Te interesează
foarte mult)" a primit, de asemenea, răspunsuri variate. Figura 24: Aspecte importante în achiziția de articole de
îmbrăcăminte, Sursă proprie Da 155 54% Nu 131 46% Un preț mai mare pentru articole sustenabile Da Nu 161
210 207 169 89 91 101 103 108 97 58 1215 37 95 14 1 0 9 31 44 35 16 -30 20 70 120 170 220 Preț Calitate
Confort Design CuloareAspecte importante în achiziția de articole de îmbrăcăminte 1 -Foarte puțin 2 -Puțin 3 –
Neutru 4 -Mult 5 -Foarte mult 41 După cum se observă și în figura 24, atunci cînd cumpără articole vestimentare,
oamenii sunt cel mai precupați de designul (20.22%), confortul (24.76%) și calitatea (25.12%) acestora. Prețul

oamenii sunt cel mai precupați de designul (20.22%), confortul (24.76%) și calitatea (25.12%) acestora. Prețul
(19.26) joacă și el un rol important în alegerea de a achiziționa articole de îmbrăcăminte. Cel mai puțin important
aspect în luarea deciziei de cumpărare este culoarea hainelor (19.40%). Răspunsurile pentru întrebarea cu
numărul unsprezece: "De unde îți cumperi cel mai des articole de îmbrăcăminte? Pot fi selectate mai multe
variante de răspuns." arată că 26.45% dintre oamenii chestionați își achiziționează articole vestimentare din
țară, în vreme ce doar 13.44% dintre aceștia aleg să meargă în străinatate pentru a face cumpărături. 13.99%
dintre respondenți preferă branduri recunoscute, în comparație cu doar 4.04% dintre oameni care aleg
producătorii locali. Majoritatea oamenilor, adică 24.04% optează pentru a face cumpărături în mall-uri, iar
12.02% aleg să își achiziționeze articolele vestimentare online. 6.01% dintre respondenți aleg magazinele
exclusiviste pentru a-și achiziționa articole de îmbrăcăminte. Figura 25: Locul achiziționării articolelor de
îmbrăcăminte, Sursă proprie Cea de-a doisprezecea întrebare "Selectează retailerii despre care cunoști că
folosesc o strategie sustenabilă în producerea de articole vestimentare:" arată că oamenii cunosc cel mai mult
despre proiectele sustenabile ale brandurilor H&M (21.63%) respectiv Inditex (21.35%), aceste companii fiind și
competitorii principali din industria modei. Alte companii recunoscute pentru strategia lor sustenabilă sunt
Tommy Hifiger (16.71%), Nike (13.34%) și Adidas (12.22%). Totodată, foarte mulți dintre respondenți au
confirmat faptul că nu cunosc deloc informații despre strategiile sustenabile ale companiilor. Figura 26:
Companii cu strategii sustenabile, Sursă proprie 242 123 128 37 110 220 55 0 50 100 150 200 250 300 Din țară
Din străinătate Branduri recunoscute Producători locali Online Mall-uri Magazine de tip boutique (exclusiviste)
Locul achiziționării articolelor de îmbrăcăminte Nr. Răspunsuri 152 95 154 46 16 43 119 87 0 20 40 60 80 100
120 140 160 180 Inditex (Zara, Bershka, Pull and Bear, Stradivarius) Nike H&M Gap Top Shop Primark Tommy
Hilfiger Adidas Companii cu strategii sustenabile Nr. Răspunsuri 42 În ceea ce privește datele demografice,
majoritatea respondenților au o vârstă cuprinsă între 18-25 de ani (60.51%), 15.29% au o vârstă cuprinsă între
26-30 ani, în vreme ce 9.55% dintre aceștia au o vârstă cuprinsă între 31-40 ani. Respondenții cu vârstă sub 18
ani, respectiv respondenții peste 40 de ani au fost în procent de 7.32%. Persoanele intervievate sunt genul
masculin în proporție de 25.80% și de genul feminin în proporție de 74.20%. Figura 27: Vârsta respondenților,
Sursă proprie Venitul personal lunar al respondenților se încadrează astfel: 34.71% sub 1000 RON, 26.43%
între 1001-2000 RON, 20.70% au un venit cuprins între 2001-3000 RON, 4.14% câștigă între 3001-4000 RON și
14.01% peste 4000 RON. Figura 28: Venitul personal lunar al respondenților, Sursă proprie 23 190 48 30 23 0
50 100 150 200 Sub 18 ani 18-25 ani 26-30 ani 31-40 ani Peste 40 ani Vârsta Nr. Răspunsuri 109 83 65 13 44
0 20 40 60 80 100 120 Sub 1000 RON 1001-2000 RON 2001-3000 RON 3001-4000 RON Peste 4000 RON
Venit personal lunar 43 Din punctul de vedere al ocupației respondenților, 42.68% sunt elevi sau studenți,
31.53% dintre ei sunt angajați în instituții private, iar 10.19% sunt angajați în instituții publice. Cel mai mic
procent de reprezentare o au antreprenorii, 7.96%. Cu o pondere foarte mică, se regăsesc și ocupațiile de
casnică și pensionar. Figura 29: Ocupația respondenților, Sursă proprie Potrivit datelor colectate cu privire la
ultima formă de învățământ absolvită, 45.22% dintre participanții la sondaj au finalizat liceul, 36.62% au finalizat
facultatea, 16.56% au absolvit studii postuniversitare și 1.59% sunt deținători al unui titlu de doctor. Figura 30:
Ultima formă de învățământ absolvită, Sursă proprie În semn de apreciere pentru timpul acordat completării
chestionarului, respondenților li s-a oferit posibilitatea de a participa la o tragere la sorți, al cărei premiu a
constat într-un card H&M în valoare de 50 RON. Câștigătorul a fost desemnat la finalul cercetării cu ajutorul site-
ului random.org, fiind contactat prin e-mail. 56.82% dintre respondenți au ales să participe la concurs, în vreme
ce 43.18% au preferat să rămână în anonimat. 24 25 32 99 134 0 20 40 60 80 100 120 140 160 Altă ocupație:
Antreprenor Angajat în instituție publică Angajat în instituție privată Elev /Student Ocupație Nr. Respondenți 142
115 52 5 0 20 40 60 80 100 120 140 160 Liceu Facultate Studii Postuniversitare Doctorat Ultima formă de
învățământ absolvită Nr. Respondenți 44 4.2 Analiza datelor colectate Din câte observăm din datele colectate,
majoritatea respondenților obișnuiesc să achiziționeze articole vestimentare destul de des, 24.95% dintre
aceștia alegând să meargă la cumpărături mai mult de 5 ori în trei luni. 63.87% dintre ei poartă un articol
vestimentar mai mult de un an, doar 2.24% dintre aceștia renunțând la el într-un interval de 1-3 luni. Aceste date
ne arată că, în principiu, consumatorii din România au un comportament sustenabil în ceea ce privește durata
de folosire a unui produs. Faptul că 48.58% respectiv 30.25% dintre oameni aleg să dăruiască hainele altor
persoane atunci când nu mai doresc să le poate și să le doneze în scop caritabil ne arată că românii știu să
dezvolte un comportament sustenabil, prelungind durata de viață a unui articol de îmbrăcăminte. Datele
îngrijorătoare referitoare la persoanele din România care achiziționează articole vestimentare arată că 26.33%
respectiv 26.61% cunosc puține și foarte puține informații despre ce este sustenabilitatea. Lipsta cunoștințelor în
domeniul sustenabilității afectează comportamentul consumatorului, care va tinde întotdeauna să cumpere mai
multe haine decât are nevoie, de care nu se va debarasa într-un mod corect. Aceste acțiuni, vor determina pe
termen lung creșterea poluării și afectarea condițiilor de viață ale generațiilor următoare. Conștientizarea
importanței sustenabilității și modalitățile practice de aplicare ale acesteia în viața consumatorului de zi cu zi
este un imperativ, în vederea stabilirii unui echilibru între necesitatea de a consuma resurse și protejarea
mediului înconjurător, pe termen lung. 45 Concluzii și recomandări În partea finală a acestei lucrări va fi
prezentată succint importanța incorporării principiilor dezvoltării durabile la nivel politic, economic și social și
sunt cuprinse câteva concluzii și recomandări cu privire la sustenabilitate pentru guverne, companii și nu în cele
din urmă, pentru consumatorul final. Perspectiva Guvernamentală asupra Sustenabilității Problema triplă de
bază (Figura 2, pag. 10) conturează 3 etape care trebuie parcurse în vederea dezvoltării unui sistem de gândire
și de acțiune sustenabil. Etapa întâi este faza în care Guvernul trebuie să facă primul pas către o dezvoltare
sustenabilă, prin plasarea și implementarea unor politici de sustenabilitate. Aceste politici trebuie să creeze și
să se asigure că strategiile unei națiuni sunt sustenabile. Istoria arată că în general, Guvernele au înțeles
importanța sustenabilității, numai în urma întâmplării unor tragedii. După ce foarte mulți copii au fost abuzați și
au murit datorită foamei și a muncilor grele la care erau supuși, Guvernul Britanic a publicat în anul 1833 "Actul
fabricii" (Archives, n.d.). Obiectivul actului legislativ era îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru copiii care
lucrau în fabrici. Actul prevedea că nici un copil sub 9 ani nu avea dreptul să lucreze, iar angajatorii trebuiau să
prezinte un certificat de vârstă pentru toți copiii din fabrică. Copiii cu vârste cuprinse între 9-13 ani nu aveau voie
să lucreze mai mult de 9 ore pe zi, iar copiii cu vârste cuprinse între 14-18 ani nu puteau să lucreze mai mult de
12 ore pe zi, și în nici un caz în timpul nopții. Totodată, toți copiii trebuiau să meargă la școală 2 ore în fiecare zi.
În urma incendiului de la Triangle Shirtwaist, autoritățile orașului New York au adoptat 36 de legi noi privitoare
la sănătatea și siguranța angajaților la locul de muncă (After The Triangle Fire: State And National Workplace
Safety Reforms | Political Correction, 2011). Printre acestea se numără înregistrarea tuturor fabricilor,
examinarea fizică a copiilor înainte de angajare și eliberarea unui certificat de calificare, introducerea
extinctoarelor în toate fabricile, prevenirea focului prin înlăturarea cauciucului și înlocuirea materialelor de
construcție normale cu cele rezistente la foc, prohibiția amplasării cantinelor în încăperi care conțin substanțe
toxice și interzicerea angajării legale a femeilor care au născut de curând. Prăbușirea fabricii din Bangladesh a

toxice și interzicerea angajării legale a femeilor care au născut de curând. Prăbușirea fabricii din Bangladesh a
determinat Guvernul să deruleze un proces. Probele preliminare sugerează faptul că vibrațiile de la
generatoarele gigant de la etajele superioare ale clădirii Rana Plaza ar fi declanșat colapsul. Muhammad
Yunus (Burke, 2011), câștigător al premiului Nobel în Bangladesh a remarcat: Spărtura din Rana Plaza care a
cauzat colapsul clădirii nu a făcut decât să ne arate că dacă nu ne ridicăm împotriva spărturilor din sistemul de
stat, noi ca și națiune ne vom pierde în molozurile deszastrului. Fiecare lider, indiferent dacă acesta conduce o
națiune sau afacere, trebuie să facă față problemelor actuale și să dezvolte strategii care să prevină posibile
catastrofe care ar putea apărea în viitor. Până in 2030, produsul intern brut este estimat să ajungă la 308
trilioane dolari, comparativ cu 32 trilioane dolari în 2000, fapt care este cu totul alarmant și îngrijorător, dacă ne
gândim la nivelul de utilizare a resurselor pe care pământul nu îl poate susține, care se va transforma în
consumarea resurselor generațiilor viitoare (Shin, 2012). Vezzoli și Manzini, experți în sustenabilitate, susțin că
"este considerabil mai eficient să acționăm la nivel preventiv, decât să adoptăm soluții ulterioare pentru a
controla dezastrele cauzate de acțiuni necontrolate în industria modei" (ResearchGate, 2008). Pentru a putea
implementa principiile sustenabilității, este necesară o schimbare a perspectivei la nivel global asupra acestui
concept, prin trecerea de la un angajament retoric la unul narativ, implicat. În vederea îndeplinirii acestui
obiectiv, avem nevoie de mai mulți lideri vizionari, care observă și înțeleg realitatea și aduc soluții politice reale
pentru problemele actuale cu care se confruntă Planeta. Soluții economice pentru Dezvoltarea Durabilă Etapa a
doua este momentul în care organizațiile își îndeplinesc rolul cu privire la sustenabilitate. Dacă politicile
strategice sustenabile sunt deja lansate, organizațiile vor fi motivate să elaboreze strategii corporative de
dezvoltare durabilă, care să creeze în final modele de afaceri sustenabile. 46 Grupul H&M este o companie
model care acționează ca un agent al schimbării pozitive în industria modei. Directorul general Karl-Johan
Persson afirma despre sustenabilitate: Investiția în sustenabilitate este o oportunitate pentru dezvoltarea afacerii
și este vitală pentru succesul pe termen lung al companiei. Corporațiile au o responsabilitate majoră de a
acționa într-un mod care generează schimbare, pentru a deveni business-uri sustenabile din punct de vedere
economic, social și ecologic. Sustenabilitatea este prezentă în trei dimensiuni în cadrul H&M. Întâi, ea este
integrată la toate nivelurile afacerii, în fiecare departament ori funcție și în toate brandurile și piețele.
Sustenabilitatea este parte a ADN-ului companiei. În al doilea rând, deciziile viabile pe termen lung care sunt
luate la conducerea companiei încurajează dezvoltarea sustenabilă și îmbunătățirea prin schimbare pe termen
lung. Colaborarea cu alte branduri, organizații non-profit, experți și oameni de știință și cu societatea civilă este
una dintre valorile de bază ale grupului, fie că aceasta se referă la inovații de reciclare, noi materiale
sustenabile sau la îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru angajații care produc hainele H&M. În al treilea
rând, H&M își propune să contribuie la crearea de structuri și modele de activitate care să inspire, să educe și
să contribuie la dezvoltarea societății țărilor în curs de dezvoltare. Pentru compania H&M a fost întotdeauna
important să acționeze în așa fel încât nu doar generațiile actuale, ci și cele viitoare să se poată bucura de modă
într-un mediu sigur și sustenabil. Viziunea H&M este să creeze modă în mod sustenabil, care să fie o valoare
adăugată atât pentru oameni, comunități, dar și pentru planetă. În vederea împlinirii acestei viziuni, grupul își
propune să se folosească de mărimea și puterea sa de influență pentru a reorienta moda spre un model circular
și regenerabil, corect și egal pentru angajații companiei. Această viziune se aplică la nivelul tuturor brandurilor,
care împărtășesc aceeași pasiune pentru modă și calitate, alături de dorința de a-și servi clienții într-un mod
pozitiv și sustenabil. Strategiile corporative sustenabile, împreună cu responsabilitatea de a face bine mediului
înconjurător și societății, alături de dezvoltarea progresivă a companiilor, trebuie să devină o nouă normalitate în
cadrul mediului de afaceri național și internațional. Noul model de afaceri sustenabil va deveni treptat un
obiectiv pentru toate companiile. În cartea sa, The Sustainable Company, Chris László analizează evoluția
organizațiilor care țin cont în proiectele lor de dezvoltare nu doar de considerațiile economice, ci și de problema
triplă de bază, pentru a crea o valoare adăugată sustenabilă. Companiile migrează treptat spre un model de
business sustenabil, de la modelul de business actual care urmărește obținerea profitului economic, cu orice fel
de cost (Laszlo, 2003). Comportamentul sustenabil al consumatorului Cea de-a treia etapă începe atunci când
legile sunt în vigoare, iar organizațiile au acceptat și incorporat subiectul sustenabilității în strategiile lor,
produsele și serviciile livrate de acestea vor fi, în consecință, create și livrate în mod sustenabil, fapt ce va crea
un nou tip de comportament în rândul consumatorilor, consumul sustenabil, pe măsură ce tot mai multe produse
sustenabile vor fi lansate pe piață. Există o precondiție majoră ca acest lucru să se întâmple: consumatorul final
trebuie să conștientizeze nevoia de sustenabilitate, să se educe în acest sens și să își exercite
responsabilitatea personală de a face o alegere sustenabilă a produselor și serviciilor pe care le achiziționează,
cu fiecare ocazie posibilă. Faptul că 48.58% respectiv 30.25% dintre oameni aleg să dăruiască hainele altor
persoane atunci când nu mai doresc să le poate și să le doneze în scop caritabil ne arată că românii știu să
dezvolte un comportament sustenabil, prelungind durata de viață a unui articol de îmbrăcăminte. Datele
îngrijorătoare referitoare la persoanele din România care achiziționează articole vestimentare arată că oamenii
cunosc puține și foarte puține informații despre ce este sustenabilitatea. Lipsta cunoștințelor în domeniul
sustenabilității afectează comportamentul consumatorului, care va tinde întotdeauna să cumpere mai multe
haine decât are nevoie, de care se va debarasa într-un mod incorect. Aceste acțiuni, vor determina creșterea
poluării și afectarea condițiilor de viață ale generațiilor următoare. Conștientizarea importanței sustenabilității și
modalitățile practice de aplicare ale acesteia în viața consumatorului de zi cu zi este un imperativ, în vederea
stabilirii unui echilibru între necesitatea de a consuma resurse și protejarea mediului înconjurător, pe termen
lung. 47 Anexe Chestionar adresat persoanelor din România care achiziționează articole vestimentare:
Percepția consumatorului referitoare la Sustenabilitate 1. În ultimele 3 luni, de câte ori ai cumpărat articole
vestimentare? m Deloc (1) m 1-2 ori (2) m 3-5 ori (3) m Mai mult de 5 ori (4) 2. În medie, cât de mult timp porți un
articol de îmbrăcăminte? m 1-3 luni (1) m 4-6 luni (2) m 7-12 luni (3) m Mai mult de un an (4) 3. Ce faci cu
hainele pe care nu le mai porți? Pot fi selectate mai multe variante de răspuns. q Le donezi în scop caritabil (1) q
Le oferi altor persoane (2) q Le arunci (3) q Le returnezi magazinelor în vederea reciclării (4) q Alt răspuns: (5)
____________________ 4. Cât de multe cunoști despre locul și modul în care sunt produse hainele pe care le
cumperi? m Foarte mult (1) m Mult (2) m Neutru (3) m Puțin (4) m Foarte puțin (5) m Deloc (6) 5. Cât de mult te
preocupă impactul social și de mediu pe care îl are industria modei asupra Planetei? m Foarte mult (1) m Mult
(2) m Neutru (3) m Puțin (4) m Foarte Puțin (5) m Deloc (6) 6. Cât de mult contează pentru tine responsabilitatea
socială a companiilor atunci când cumperi un produs de la un anumit brand? m Foarte mult (1) m Mult (2) m
Neutru (3) m Puțin (4) m Foarte Puțin (5) m Deloc (6) 48 7. Cât de mult te îngrijorează următoarele problemele
legate de sustenabilitate cauzate de industria modei? (1-Te îngrijorează c
el mai puțin, 5 -Te îngrijorează cel mai
mult) 1 (1) 2 (2) 3 (3) 4 (4) 5 (5) Încălzirea Globală (1) m m m m m Nerespectarea drepturilor angajaților (Salarii
foarte mici /Copii care lucrează, etc) (2) m m m m m Creșterea poluării și otrăvirea solului din cauza deșeurilor
(3) m m m m m Folosirea vopselelor și a substanțelor toxice în producerea textilelor (4) m m m m m Punerea în
pericol a animalelor (5) m m m m m 8. Cât ești de informat cu privire la proiectele sustenabile lansate de

pericol a animalelor (5) m m m m m 8. Cât ești de informat cu privire la proiectele sustenabile lansate de
companiile din industria modei? m Foarte Informat (1) m Informat (2) m Neutru (3) m Puțin Informat (4) m Foarte
Puțin Informat (5) 9. Ai fi dispus să plătești mai mult pentru articole vestimentare care sunt produse în mod
sustenabil? q Da (1) q Nu (2) q Dacă da, cât de mult ai fi dispus să plătești în plus? (5%, 10%, etc.) (3)
____________________ 10. Cât de mult te interesează aceste aspecte atunci când cumperi articole de
îmbrăcăminte? (1-Te interesează foarte puțin, 5-Te interesează foarte mult) 1 (1) 2 (2) 3 (3) 4 (4) 5 (5) Preț (1) m
m m m m Calitate (2) m m m m m Confort (3) m m m m m Design (4) m m m m m Culoare (5) m m m m m 49 11.
De unde îți cumperi cel mai des articole de îmbrăcăminte? Pot fi selectate mai multe variante de răspuns. q Din
țară (1) q Din străinătate (2) q Branduri recunoscute (3) q Producători locali (4) q Online (5) q Mall-uri (6) q
Magazine de tip boutique (exclusiviste) (7) 12. Selectează retailerii despre care cunoști că folosesc o strategie
sustenabilă în producerea de articole vestimentare: q Inditex (Zara, Bershka, Pull and Bear, Stradivarius) (1) q
Nike (2) q H&M (3) q Gap (4) q Top Shop (5) q Primark (6) q Tommy Hilfiger (7) q Adidas (8) Multumesc pentru
răspunsuri! 🙂 Acum, doar câteva date demografice:Care este categoria de vârstă în care te încadrezi? m Sub 18
ani (1) m 18-25 ani (2) m 26-30 ani (3) m 31-40 ani (4) m Peste 40 ani (5) Genul: m Feminin (1) m Masculin (2)
Venitul personal lunar se încadrează astfel: m Sub 1000 RON (1) m 1001-2000 RON (2) m 2001-3000 RON (3)
m 3001-4000 RON (4) m Peste 4000 RON (5) Care este ocupația ta? m Elev/Student (1) m Antreprenor (2) m
Angajat în instituție publică (3) m Angajat în instituție privată (4) m Altă ocupație: (5) ____________________
50 Care este ultima formă de învățământ absolvită? m Liceu (1) m Facultate (2) m Studii Postuniversitare (3) m
Doctorat (4) Felicitari, ai ajuns la finalul chestionarului!În semn de apreciere pentru timpul acordat, îți ofer
posibilitatea de a participa la o tragere la sorți în urma căreia poți câștiga un card H&M în valoare de 50 RON.
Câștigătorul va fi desemnat la finalul cercetării cu ajutorul site-ului random.org, urmând să fie contactat prin e-
mail sau mesaj privat pe Facebook. Mult succes! 🙂 m Adresa de e-mail: (1) ____________________ m Prefer
să rămân anonim (2) 51 Bibliografie After The Triangle Fire: State And National Workplace Safety Reforms |
Political Correction (n.d.). Available from: http://politicalcorrection.org/factcheck/201103250003 (accessed 1 July
2017). Allwood JM, Laursen SE, de Rodriguez CM, et al. (2006) Well dressed. The present. Available from:
http://www.uselessgroup.org/files/well_dressed_technical_annex.pdf (accessed 1 July 2017). Archives TN (n.d.)
The National Archives -Homepage. The National Archives, text. Available from:
http://www.nationalarchives.gov.uk/education/resources/1833-factory-act/(accessed 1 July 2017). BBC -Primary
History -Victorian Britain -Children in factories (n.d.). Available from:
http://www.bbc.co.uk/schools/primaryhistory/victorian_britain/children_in_factories/(accessed 1 July 2017).
Bellatory (n.d.) Ready-to-Wear: A Short History of the Garment Industry. Available from:
https://bellatory.com/fashion-industry/Ready-to-Wear-A-Short-History-of-the-Garment-Industry (accessed 1 July
2017). Better Cotton Initiative (n.d.) Home. Available from: http://bettercotton.org/(accessed 27 June 2017).
Burke J (2011) Nobel prize winner Muhammad Yunus ousted from Bangladesh people's bank. The Guardian,
2nd March. Available from: https://www.theguardian.com/world/2011/mar/02/muhammad-yunus-grameen-bank.
Ceres (n.d.) The 21st Century Corporation: The Ceres Roadmap for Sustainability. Available from:
https://www.ceres.org/resources/reports/21st-century-corporation-ceres-roadmap-sustainability (accessed 9
June 2017). Circle Economy (2014) Shifting your business model from linear to circular. Available from:
http://www.circle-economy.com/shifting-your-business-model-from-linear-to-circular/(accessed 27 June 2017).
Cradle to Cradle | William McDonough & Michael Braungart: MBDC (n.d.). Available from:
http://www.cradletocradle.com/(accessed 1 July 2017). dexonline (n.d.). Available from:
https://dexonline.ro/definitie/sustenabilitate (accessed 9 June 2017). Dogaru L (2013) The Importance of
Environmental Protection and Sustainable Development. Procedia -Social and Behavioral Sciences, 3rd World
Conference on Learning, Teaching and Educational Leadership 93: 1344-1348. Encyclopedia Britannica (n.d.)
United Nations Conference on Environment and Development (UNCED) | international organization. Available
from: https://www.britannica.com/event/United-Nations-Conference-on-Environment-and-Development
(accessed 8 June 2017). Fair living wage (n.d.). Available from:
http://sustainability.hm.com/en/sustainability/commitments/choose-and-reward-responsiblepartners/fair-living-
wage.html (accessed 27 June 2017). FAO Document Repository (n.d.). Available from:
http://www.fao.org/documents/header/docrep_redirector_head_cache.asp?url_file=/docrep/l2015
e/l2015e01.htm (accessed 9 June 2017). 52 Fernando R (2012) Sustainable globalization and implications for
strategic corporate and national sustainability. Lenssen G (ed.), Corporate Governance: The international
journal of business in society 12(4): 579-589. Fletcher K (2013) Sustainable Fashion and Textiles: Design
Journeys. Routledge. Gibson I, Rosen DW, Stucker B, et al. (2010) Additive manufacturing technologies.
Springer. Available from: http://link.springer.com/content/pdf/10.1007/978-1-4939-2113-3.pdf (accessed 9 June
2017). Global Footprint Network (n.d.) Global Footprint Network. Available from:
http://www.footprintnetwork.org/(accessed 27 June 2017). Global Risks 2015 (n.d.) 2.3 City Limits: The Risks of
Rapid and Unplanned Urbanization in Developing Countries. Available from: http://wef.ch/14zH4ON (accessed
9 June 2017). H & M -CharityStar | Home (n.d.). Available from:
http://www.hm.charitystar.com/en/home/(accessed 28 June 2017). HISTORY.com (n.d.) Triangle Shirtwaist
Factory Fire -Facts & Summary. Available from: http://www.history.com/topics/triangle-shirtwaist-fire (accessed 1
July 2017). H&M Foundation (n.d.). Available from: http://hmfoundation.com/(accessed 1 July 2017). H&M group
| Cotton (n.d.). Available from: http://about.hm.com/en/sustainability/sustainablefashion/materials/cotton.html
(accessed 28 June 2017). H&M group | Endless possibilities (n.d.). Available from:
https://about.hm.com/en/career/endlesspossibilities.html (accessed 27 June 2017). H&M group | Markets (n.d.).
Available from: https://about.hm.com/en/about-us/markets-andexpansion.html (accessed 28 June 2017). H&M
group | Vision & Strategy (n.d.). Available from: https://about.hm.com/en/sustainability/visionand-strategy.html
(accessed 27 June 2017). H&M on the Forbes Global 2000 List (n.d.). Available from:
https://www.forbes.com/companies/hm/(accessed 28 June 2017). I:CO (n.d.). Available from: http://www.ico-
spirit.com/en/(accessed 27 June 2017). katefletcher.com (n.d.) katefletcher.com. Available from:
http://katefletcher.com/(accessed 1 July 2017). Laszlo C (2003) The Sustainable Company: How to Create
Lasting Value through Social and Environmental Performance. Island Press. Levi Strauss (2010) It's Time to
Ban Sandblasting. Available from: http://www.levistrauss.com/unzippedblog/2010/09/its-time-ban-
sandblasting/(accessed 1 July 2017). Los Angeles Times (2017) Model Natalia Vodianova on being the face of
H&M's eco-friendly line and why sustainability is important to her. 28th April. Available from:
http://www.latimes.com/fashion/la-ig-natalia-vodianova-20170428-story.html. Our Common Future, Chapter 2:
Towards Sustainable Development -A/42/427 Annex, Chapter 2 -UN Documents: Gathering a body of global
agreements (n.d.). Available from: http://www.undocuments.net/ocf-02.htm#I (accessed 6 June 2017). 53
Redefining Education in the Developing World (SSIR) (n.d.). Available from:
https://ssir.org/articles/entry/redefining_education_in_the_developing_world (accessed 9 June 2017). Report of
the World Commission on Environment and Development: Our Common Future -A/42/427 Annex -UN

the World Commission on Environment and Development: Our Common Future -A/42/427 Annex -UN
Documents: Gathering a body of global agreements (n.d.). Available from: http://www.un-documents.net/wced-
ocf.htm (accessed 8 June 2017). ResearchGate (n.d.) Design for Environmental Sustainability. Available from:
https://www.researchgate.net/publication/287423794_Design_for_Environmental_Sustainability (accessed 1
July 2017a). ResearchGate (n.d.) The Life-cycle of the Fashion Garment and the Role of Australian Mass Market
Designers (PDF Download Available). Available from:
https://www.researchgate.net/publication/267205505_The_Lifecycle_of_the_Fashion_Garment_and_the_Role_of_Australian_Mass_Market_Designers
(accessed 1 July 2017b). ResearchGate (n.d.) Well Dressed? The Present and Future Sustainability of Clothing
and Textiles in the United Kingdom (PDF Download Available). Available from:
https://www.researchgate.net/publication/282249347_Well_Dressed_The_Present_and_Future_S
ustainability_of_Clothing_and_Textiles_in_the_United_Kingdom (accessed 1 July 2017c). Reuters (2016)
Rana Plaza collapse: 38 charged with murder over garment factory disaster. The Guardian, 18th July. Available
from: https://www.theguardian.com/world/2016/jul/18/ranaplaza-collapse-murder-charges-garment-factory#img-
1. Shin HS (2012) Global banking glut and loan risk premium. IMF Economic Review 60(2): 155-192.
Sustainability Commitment (n.d.). Available from:
http://sustainability.hm.com/en/sustainability/commitments/choose-and-reward-responsiblepartners/code-of-
conduct.html (accessed 28 June 2017). Sustainability Reporting (n.d.). Available from:
http://sustainability.hm.com/(accessed 27 June 2017). The Origin and Development of Sustainability :
Environment for Beginners (n.d.). Available from:
http://www.environmentforbeginners.com/content/view/109/51/(accessed 8 June 2017). The True Cost (n.d.)
The True Cost. Available from: https://truecostmovie.com/(accessed 1 July 2017). The World Population
Prospects: 2015 Revision (2015) Report. Available from: world-populationprospects-2015-revision.html
(accessed 9 June 2017). Triple bottom line | The Economist (n.d.). Available from:
http://www.economist.com/node/14301663 (accessed 9 June 2017). United Nations Conference on Trade and
Development (1988) Trade and Development Report. Geneva: United Nations. What are the best examples of
Product service systems (function-oriented business model) in terms of improved sustainability? -Quora (n.d.).
Available from: https://www.quora.com/What-are-thebest-examples-of-Product-service-systems-function-
oriented-business-model-in-terms-ofimproved-sustainability (accessed 1 July 2017). World Bank (n.d.) World
Bank Group -International Development, Poverty, & Sustainability. Text/HTML. Available from:
http://www.worldbank.org/(accessed 9 June 2017). 54 UNIVERSITATEA EMANUEL DIN ORADEA
FACULTATEA DE MANAGEMENT DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE A LUCRĂRII DE FINALIZARE A
STUDIILOR Titlul lucrării: Trenduri Moderne in Marketing: Rolul Video Marketingului în strategia de promovare
a companiei Subsemnatul(a) BOGDAN JEANINE-NAOMI, absolvent(ă) al(a) Universității Emanuel din Oradea,
Facultatea de Management, programul de studii universitare de licență în specializarea Management, declar pe
proprie răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza
informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor academice, în note și în
bibliografie. Lucrarea nu conține porțiuni plagiate, iar sursele bibliografice au fost folosite cu respectarea
legislației române și a convențiilor internaționale privind drepturile de autor. Declar că lucrarea nu a mai fost
prezentată, sub această formă, în alte contexte de examen sau de concurs. Oradea, ____________ Semnătura,
Plagiarism Detector
Your right to know the authenticity!