Hotelurile de Astazi, Hanurile de Odinioara

Cuprins

Introducere

Capitolul I – Apariția și evoluția programului hotelier din România

I.1 Scurt istoric și definirea terminologică

Capitolul II – Recuperarea spațiilor hoteliere interbelice din București

II.1 Prezentarea evoluției și a dispariției funcțiunii de han în București

II.1.1 Funcțiuni adăpostite de hanuri

Capitolul III Hotelurile de astăzi hanurile de odinioară

III.1 Hanul lui Serban-Voda

III.2 Hanul lui Manuc

III.3 Hanul cu Tei

III.4 Hanul Solacolu

Capitolul IV Trecerea de la han la hotelul de azi

IV.1 Prezentarea aparitiei spatiului hotelier din Bucuresti

Introducere.

In lucrarea mea programul abordat este programul hotelier, fiind in stransa legatura cu proiectul prezentat la diploma, in urma informatiilor acumulate dupa realizarea lucrarii de disertatie pot obtine un proiect cu functiuni corect realizate si cat mai clare.

“Hotelurile sunt o expresie majora a unei magice calatorii si o exprienta temporara si trecatoare intr-un loc care nu iti este propriu”

O lucrare vizand tipurile de locuire temporara are un caracter complex, care presupune sintetizarea a tot ceea ce apare nou intr-un domeniu dinamic. Complexitatea problemei face imposibila ca aceasta lucrare sa epuizeze discutarea tuturor tipurilor de locuire temporara, astfel incat ma voi baza strict pe ceea ce ma poate ajuta la realizarea proiectului de diploma, subiectele aboradate fiind: hanul si hotelul.

Disparitia functiunii de han traditional, a fost un proces treptat ce a conditionat evolutia economica si relatiile politice cu exteriorul, dar mai ales de aparitia functiunii de hotel ce a stardardizat configuratia arhitecturala a cladirii fiind o solutie mult mai economa ce putea satisfce nevoile clientilor mai usor. In acelasi timp s-au pierdut elemente specifice ale hanului ( spatii marfa, pivnita, zidurile groase etc.) fiind inlocuite de elemente moderne (parcari subterane, structura metalica, beton armat etc.) ce au facut din hotel o solutie castigatoare ce a inlocuit permanent hanul.

Aparitia hotelului este strans legata de dezvoltarea economica, sociala si de necesitatile pe care acestea le determina in viata comunitatii. Are responsabilitatea de a asigura tot confortul si de a raspunde necesitatilor caracteristice acestui program.

Un hotel reprezinta inainte de toate, o constructie menita sa adaposteasca calatori, dotata totodata si cu personal care sa-i deserveasca. Hotelul constituie o unitate industriala ce se caracterizeaza prin imoblizarea unor anumite fonduri si a unei importante maini de lucru. Clientul de azi cere de la un hotel nu numai adapost si masa, iar prin tema mea de disertatie imi doresc sa studiez mai multe aspecte de care doresc sa tin cont atunci cand pun in practica proiectul de diploma, si anume: confortul si nevoile esentiale alea turistului, o ambianta placuta, destindere, posibilitatea alegerii libere a anumitor servicii, sa pot oferi posibilitatea reuniunii unor grupuri de oameni care

desi au caractere diferite, sa se distreze, sa discute, sa creeze, sa cunoasca oamenii locului respectiv – in cazul meu Sighisoara, sa le cunoasca obiceiurile, modul de viata si sa intre in atmosfera locului.

Clientul se poate multumi si cu servicii putine, insa doreste multa operativitate. De asemenea el da multa importanta confortului si camerei, decat mesei ; se urmareste, in general, asigurarea posibilitatii unei mari libertati in alegerea serviciilor.

Un concept nou în programul hotelier îl reprezintă hotelurile tematice, care în general sunt hoteluri cu un grad sporit de confort, însă capacitatea lor poate varia de la hoteluri de mica capacitate la hoteluri mari, de acest lucru imi doresc si eu sa tin cont in proiectul meu, situl meu aflandu-se in Sighisoara aproape de zona istorica, este un prilej de a profita de zona la maxim.

Din punctul meu de vedere cu cat capacitatea hotelului este mai mare capata un caracter neutru si se departeaza de scara ambientei inconjuratoare. Hotelul a devenit astfel o adevarata functiune urbana, prezenta lui aducand de multe ori modificari in dezvoltarea zonei respective a orasului.

Cunoasterea locului unde urmeaza sa fie proiectat un hotel, este foarte importanta, cunoscand locul si obiceiurile, iti poti da seama cu ce sunt obisnuiti oamenii, ce poti schimba sau ce poti aduce nou.

Prin lucrarea de fata incerc sa fac o paralela intre cele doua tipuri de locuire temporara, han si hotel.

Capitolul I – Aparitia si evolutia programului hotelier din Romania

I.1 Scurt istoric si definirea terminologica

Constructiile pentru adapostirea calatorilor au aparut din cele mai vechi timpuri, raspunzand unor necesitati crescande in materie de siguranta capacitatii si confort. Antichitatea ofera primele modele – cand zeii se aratau oamenilor in vesminte de pelerini- calatorul era primit inauntrul casei de pater familias.

“Inmultirea mestesugarilor impune tot mai strigent si necesitatea organizarii in bresle”, iar in anul 1100 iau nastere hanurile, desi arhitectura acesta nu era spectaculoasa, hanul cunoaste o reala inflorire in secolul XVII. Ele vor constitui un capitol important in viata economica a orasului Bucuresti, negustorii nu vor gasi in marile hanuri bucurestene doar un loc sigur de depozitare si pastrare ci si conditii bune de afaceri, intalniri cu diferiti negustori, ceeea ce face ca viata economica bucuresteana sa se dezvolte intr-un ritm mai puternic si mai divers.

“Fie ca n-a vazut hangiul lucrurile strainului, in hanul lui, daca se dovedeste ca lucrul era intr-adevar in han si ca acolo intr-adevar a suferit o paguba, raspunde hangiul.”

Grija exclusiva pentru bunurile si siguranta calatorului va fi inlocuita de preocuparea pentru socializare, element definitoriu pentru noul program .

Hanurile vor fi astfel inlocuite de nou-nascutul secolului: hotelul.

Cuvantul “hotel” deriva de la frantuzescul “hotel”, care se refera la o varianta a unui han sau a oricarei alte cladiri ce adaposteste frecvent vizitatori, dar nu un loc care ofera acomodari. Hotelurile sunt expresia esentei de a calatori si a experientei trecatoare de a vizita un loc pe care nu-l poti numi al tau, este “casa departe de casa”, in camere corespunzator amenajate turtistilor li se ofera tot confortul de care au nevoie atunci cand sunt intr-un loc strain. Aceste asezari au devenit foarte repede solutia unei societati intr-o rapida dezvoltare, incorporand mai tarziu noi trasaturi rezidentiale, comerciale si industriale.

Capitolul II – Recuperarea spatiilor hoteliere interbelice din Bucuresti

II.1.1 Prezentarea evolutiei si a disparitiei functiunii de han in Bucuresti

Odata cu dezvoltarea negotului si diversificarea marfurilor, nemultumirea clientilor incepe sa isi spuna cuvantul. La inceputul secolului XIX-lea existau in Bucuresti nenumarate hanuri, aproape ca nu era mahala in care sa nu fi existat un han sau mai multe.

Hanurile erau dezvoltate spre strada, nu mai erau definite de pereti masivi si obloane meschine la exterior, portile s-au marit si de multe ori faceau legatura intre artere, ferestrele s-au inaltat si s-au transformat de multe ori in vitrine. Cu odai de dormit, cu carciumi dar mai ales dispunand de curti largi unde incapeau in voie carele cu marfuri taranesti venite la vanzare in capitala tarii.

“Avand in general capacitati mai reduse decat hotelurile( in medie 80-120 paturi), aceste cladiri se amplaseaza de-a lungul traseelor cu circulatie intensa, in apropierea lor, sau langa marile orase. Se prevad intotdeauna posibilitati de parcare a vehiculelor cat mai aproape de camere, asigurandu-se odihna intr-un cadru linistit si confortabil.”

“Hanurile, se deosebeau intre ele prin marime, constructie, asezare, stapani, rol economic, trecut istoric si inca multe alte caracteristici.”

Erau foarte inalte in genul vestitelor caravaseraiuri turcesti sau bazare turcesti, dar se asemanau foarte mult, ca dispozitie si forma generala cu manastirile.

Hanurile marunte fara pretentii de confort, facute de negustorii care stiau sa scoata bani, se aflau totdeauna la drumurile largi ce veneau din provincie.

Hanurile bucurestene se compuneau dintr-o vasta curte in forma patrata, inconjurata de ziduri de caramida, fatada fiind spre curte. Legatura cu poarta se facea printr-un singur gol de poarta, taiat pe una din laturi si astupat, “iar in timpul noptii era inchisa printr-o mare usa de stejar,ferecata, ca sa opuie o cat mai mare rezistenta in caz de primejdie.”

Cladirea propriu-zisa se desfasuta in interiorul curtii, de jur imprejurul zidurilor si alipita acestora se compunea dintr-o serie de pivnite adanci, deasupra carora se gaseau pravaliile insirate unele langa altele si acoperite de bolti.

“Pravaliile de la parter aveau la inceput acces numai din curte, apoi fiind puse in legatura cu strada, iar deasupra pravaliile se aflau camerele, ale calor usi si ferestre dadeau spre o galerie deschisa, sprijinita cu stalpi, la care se ajungea pe doua scari, dispuse una in fata celeilalte pe doua din laturi.”

Schimbari semnificative de imagine se petrec in 1850 odata cu generalizarea utilizarii sticlei sustinuta de progresele tehnologice. Nevoia de confort, problemele economice si progresul tehnologic face ca viata hanurilor care au construit inima comertului bucurestean de-a lungul a mai bine de doua secole sa se stinga.

Odata cu procesul tehnologic, aparitia masinii cu abur, functiunile care se gaseau intr-un han au fost redesenate. Strazile incep procesul de asfaltare, mahalaua incepand sa prinda alta forma, iar ulitele incep sa dispara.

In prezent se foloseste termenul de han turistic, iar in functie de cadrul natural sau istoric, ele pot fi hanuri turistice cu caracter istoric sau hanuri turistice moderne.

II.1.2 Functiuni adapostite de hanuri

“Hanurile din București pot fi împărțite în următoarele categorii: hanuri domnești, mănăstirești și bisericești, boierești, neguțătorești și mici hanuri de mahala, periferice, risipite pe tot cuprinsul orașului “

Hanurile erau de trei categorii dupa profesorul G. Potra, acestea fiind clasate in trei ranguri crescatoare.

Primele, numite si marile hanuri, erau construite de domnitori si se deosebeau de alte hanuri prin marimea lor, multe dintre ele aveau in plus si biserica in mijlocul curtii. Aceste hanuri se aflau in centrul orasului, aici se tineau slujbe religioase de catre preotii si dascalii care locuiau de multe ori si ei in han, iar participantii de multe ori erau chiar turistii.

Hanurile apareau de multe ori ca anexe care ii ajutau pe cei care le construiau sa obtina un venit mult mai mare, venit care le era de ajutor pentru intretinerea bisericilor si manastirilor aflate in curtea hanului.

Ca exemple intalnim : Hanul Greci si Hanul Coltei.

Intalnim si hanuri care au fost construite o data cu biserice, cum ar fi: Hanul Constantin Voda, Hanul Serban Cantacuzino.

Hanurile de rangul doi, erau ale negustorilor si boierilor, acestea aveau pravalii care se deschideau spre curtea suficient de mare. Pravaliile si pivnitele erau construite din bolti groase de caramida, ofereau celor care isi petreceau noptile acolo siguranta impotriva hotilor si a focului, acestea fiind considerate adevarate fortarete.

Anexele acestor hanuri erau magaziile, soproanele, grajdurile pentru animale, fantanile care erau folosite pentru adapatul vitelor si odaile. Anexele erau pozitionate in jurul curtii si nu aveau legatura cu pravaliile sau locuintele.

Hanurile de rangul trei, pe care le numim si marginase dupa locul unde sunt amplasate, erau un fel de carciumi mare care de multe ori aveau doar cateva camere. Acestea ofereau mancare la pret convenabil, oferau adapost animalelor iar taranii care veneau in capitala din diferite colturi ale tarii erau multumiti de pretul mic al cazarii.

Capitolul III. -Hotelurile de astazi hanurile de odinioara

III.1 Hanul lui Serban-Voda

Ridicat intre anii 1683-1687, este unul dintre cele mai vechi hanuri bucurestene, o noutate in domeniul negotului.

Construit in 3 ani, se intindea pe un teren suficient de mare si care corespunde cu portiunea de teren ocupata astazi de Palatul Bancii Nationale.

Hanul avea sa devina o adevarata cetate de negot, solid si bine organizat in ceea ce priveste functiunile adapostite si usurinta comunicarii dintre exterior si curtea interioara unde intrau carele cu marfuri.

Fig 1. HANUL LUI SERBAN-VODA–București,corpul principal pozat din curte 1882

Sursa: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/hanul-serban-voda-de-emanuel-badescu-8631529/poze/?p=1

accesat 03.03.2015

Hanul era construit intr-un stil arhitectural simplu, nu avea elemente decorative pe fatade, era o cladire cu un singur etaj. Constructia este de tip vagon cu parterul inalt unde observam arcade sprijinite pe stalpi masivi, iar la etaj ferestrele sunt foarte simple, ca la o casa obisnuita.

Aici se vindeau diverse produse, “articole de bacanie, tutun, lichioruri fine, rom englezesc si de Jamaica etc.”

Prima calamitate care s-a abatut asupra hanului a fost marele foc din anul 1704, care a parjolit tot centrul comercial al Bucurestiului.

Perioada care defineste viitorul hanului incepe in anul 1804, atunci cand acesta arde din nou, iar in anul 1838 cutremurului care afecteaza intreg Bucurestiul, zguduie hanul din temelii si ii produce mari pagube.

Fig 2. HANUL LUI SERBAN-VODA–București,latura strada Lipscani 1882

Sursa: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/hanul-serban-voda-de-emanuel-badescu-8631529/poze/?p=1

accesat 03.03.2015

Nu exista date care sa ne mentioneze cat a mai reusit sa “supravietuiasca” hanul, dar dupa toate nenorocirile abatute asupra lui acesta si-a inchis portile imediat dupa cutremurul din anul 1838.

Cu ocazia unor lucrari edilitare au fost gasite ramasitele vechiului han.

“Zidurile cercetate erau facute din caramida ingrusta, bine arsa, prinsa de mortar rezistent, si aveau 1 m grosime, fiind puternice si solide aidoma celor de la incintele unor manastiri ori biserici”

Dupa anul 1850 este lasat in totala parasire, iar dupa anul 1863 hanul incepuse sa incomodeze noua dezvoltare a Bucurestilor. In anul 1882 a fost daramat iar pe locul lui a fost ridicat actualul Palat al Bancii Nationale.

III.2 Hanul lui Manuc

Hanul lui Manuc, este cel mai faimos han bucurestean aparut la inceputul secolului XIX, acesta se bucura de o faima deosebita si isi trage numele de la bogatul armean Emanuel Mirzaian bey, care il construieste si a carei proprietate era. Acesta fiind cunoscut sub numele de Manuc, ca un om puternic avand in vedere relatiile politice si bogatia lui.

“Manuc a fost inzestrat de natura cu calitati exceptionale: frumos si impunator, foarte inteligent si cult, distins si elegant, adanc cunoscator de oameni, abil si siret, marinimos si larg la suflet, vorbea 12 limbi la perfectie, stia sa fie deopotriva curetenitor si voluntar.”

Hanul s-a ridicat in coltul de sud-est al Curtii Domnesti, planul lui fiind patrat, cu o singura poarta pentru acces, subsol, parter si un singur etaj, acesta fiind un loc bun pentru popasurile negustorilor si pentru tranzactii.

Fig 1. HANUL LUI MANUC–București, construit în anul 1808 la inițiativa lui Manuc

Sursa: http://stirile.rol.ro/bucuresti-555-hanul-lui-manuc-o-fila-de-poveste-929785.html accesat 18.02.2015

“Ei aduceau tot felul de marfuri pe care le vindeau pe loc ori le transportau mai departe.”

Construit in anul 1808 ,hanul se desfasoara pe patru aripi in jurul unei curti dreptunghiulare. Aripa dinspre miaza-noapte este rezultata din inglobarea a doua structuri preexistente: o fosta casa doamneaza, modesta si o anexa a acesteia. Aripile cuprind un sir de pivnite (unele boltite) si deasupra solului doua canturi, fiecare cu cate un larg portic cu colonete de lemn.

De jur imprejur, camerele de locuit dadeau toate in aceste porticuri care fusesera prevazute la inceput, cu foisoare in care urcau scarile din curte.

“In acea perioada hanul cuprindea la subsol 15 pivnite, la parter 23 pravalii, 2 saloane mari, 10 magazii si 20 de odai, iar la etaj 107 odai. Era un adevarat complex comercial unde se puteau procura diverse produse alimentare si articole textile, ori produse farmaceutice.”

Dupa fuga misterioasa a lui Manuc bey din Bucuresti, hanul trece de la un proprietar la altul, iar fiecare aduce diverse transformari si functiuni.

In 1870, proprietarul de la acea vreme, Lambru Vasilescu, transforma hanul si ii schimba si numele in “Dacia”. A functionat cu acest nume pana in anul 1948, iar in 1971 dupa ce trece prin printr-o serie de lucrari de restaurare isi redeschide portile ca hotel si restaurant , revenind la ceea ce era initial. In urma acestei restaurari, hanul devine un exemplu de “imbogatire” a unei fatade, acesta capatand un “sistem nou si decorat prin flori de ipsos sau var si vopsite cu ulei sau vopsea de apa.”

Fig 1. HANUL LUI MANUC–București, construit în anul 1808 la inițiativa lui Manuc

Sursa: http://bucuresti.tourneo.ro/hanul-lui-manuc_3201.html accesat 03.03.2015

In ziua de azi in cadrul complexul Hanul Manuc functioneaza mai multe unitati cum ar fi: un hotel de categoria I cu 32 camere si 59 de locrui, un restaurant cu doua saloane si doua terase de vara amenajate pentru restaurant cu un numar de 400 locuri, o gradina de vara cu un numar de 300 de locuri situata in curtea interioara a hanului.

III.2 Hanul cu Tei

Un nou han isi face aparitia in peisajul comercial al Lipscanilor, construit in anul 1833 de catre Anastasie Polizu si Stefan Popovici, acesta “si-a luat numele de la teii aflati in curtea sa prelunga.”

In han se videau tesaturi, incaltaminte, blanuri si obiecte de uz casnic, ele atrageau multa lume iar hanul a ramas in istorie ca un loc legat de comert.

“In strada Lipscani, ca si in strada Blanari, deasupra arcadelor de la gangurile de intrare, strajuite altadata cu porti ferecate, se afla incastrada in tencuiala cate o placa de marmura. Pe fiecare placa este sculptat un vultur ce tine in ghiare o cununa de lauri inauntrul careia se afla sapate

initialele celor doi proprietari, anul construirii hanului precum si doua maini ce se strang cordial, simbol al intovarasirii de afaceri a negustorilor bucuresteni.”

Constructia este din caramida, cu pivnite cu bolti mari, ferestrele si usile erau din fier, strada dintre corpuri a fost pavata pana in anul 1916 cu pietre de rau.

De-a lungul timpului hanul este “zguduit de mai multe curemure si pustiit de cateva focuri”, iar hanul ramane in paragina pana cand in anul 1969 incep lucrarile de restaurare iar acesta incepe sa prinda contur si sa arate asa cum era initial.

Dupa restaurare acesta isi deschide portile, iar la parterul hanului incep sa apara magazine cu diverse produse cum ar fi: imbracaminte, incaltaminte, jucarii, parfumuri, textile si bijuterii.

La etajul hanului era “Consignatia” care avea obiecte de arta, bijuterii si tot felul de obiecte de arta.

Fig.2/3 Hanul cu Tei-Bucuresti, construit in anul 1833 de Anastasie Hagi si Stefan Popovic

Sursa:http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2012/12/ieri-si-azi-piata-universitatii/ accesat 02.03.2015

In ziua de azi, Hanul cu Tei este aproape singurul han din Bucurestiul de alta data care mai pastreaza ceva din caracteristica si pitorescul de atunci, iar acestea se pot observa in parte dinspre strada Blanari, unde constructia a ramas aceeasi.

III.4 Hanul Solacolu

Hanul a fost construit in anul 1859 de fratii Solacoglu, fiind al treilea han construit in Bucuresti dupa hanul lui Manuc si Gabroveni. Desi nu a fost construit pentru a fi utilizat ca han, cu timpul a deservit ca loc unde veneau negustorii cu bani.

In forma de “U” acesta ramane singurul care mentine acest stil arhitectonic, cu o curte interioara suficient de incapatoare si portile mari, fatada principala care da spre Calea Mosilor are 16 ferestre la parter si 20 de ferestre la etajul 1. Hanul are o fatada simpla, elementele decorative aflate deasupra ferestrelor sunt diferite la parter fata de cele de la etajul superior.

Constructia este afectata de incediu in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, iar aceasta isi pastreaza functiunea de locuinta insa in anul 1980 este in pericol de a fi demolata.

Hanul scapa de demolare, iar in anul 2003 este retrocedat urmasilor Solacoglu si abia in anul 2007 “chiriasii” sunt evacuati , dupa multele pagube aduse imobilului acestia ocupa abuziv alte imobile aflate in zona.

.

Fig 4. HANUL SOLACOLU–București, construit in anul 1859 de fratii Solacoglu

Sursa: arhiva personala 19.11.2013

In prezent acesta se afla in stare avansata de degradare , fiind lasat la voia intamplarii, intr-un cadru social neprielnic. Reabilitarea cladirii nu consta doar in restaurarea fatadei, cuprinde un proiect mult mai amplu, care sa fie extins asupra mai multor cladiri de pe Calea Mosilor.

Capitolul IV Trecerea de la han la hotelul de azi

IV.1 Prezentarea aparitiei spatiului hotelier din Bucuresti

Păstrându-ne în aria subiectului, trebuie să precizăm că noțiunea de han începe să se perimeze.

“Dezvoltarea mijloacelor de transport, din zi în zi mai rapide și mai comode, simplificarea continuă a formalităților administratice, dorința mereu crescândă de a cunoaște direct oamenii și locuințele, toate acestea contribuie la intensificarea circulației dintre o țară și altă. “

Astfel începea să dispară noțiunea de han, o lume cu obiceiuri și atmosfera și să se contureze o lume modernă, mai tumultoasă, cu alte legi și ritmuri.

Călătorul caută confortul și întoarcerea la natură, iar vechile hanuri nu mai pot corespunde exigențelor sportite ale clienților lor. Apare necesitatea unor stabilamente de cazare distincte, dotate mai bine și cu mult mai mult rafinament.

Pentru început hotelul va fi foarte asemănător cu hanul, demonstrând înrudirea acestor două tipuri de programe. Hotelurile erau construcții de înălțimi mici, aveau doar două, maxim trei niveluri, intrarea principala se făcea printr-un gang mare, iar camerele erau că și în cazul hanului distribuite în jurul unei curți interioare. Față de cum erau organizate circulațiile verticale la han,acestea aflându-se la exterior, la hotel ele sunt în interiorul clădirii, apar camere mult mai mari, decomandate, iar pe colț apar apartementele din ce în ce mai luxoase cu lumina naturală.

Hotelurile amplasate în mediul urban acumulează o tendința de menținere a unei ținute ce tinde spre monumentalitate, prezentând în general o tratare verticală a fațadelor și o compoziție volumentrica cu tendința de a disciplină formele.

Hotelurile situate în cadrul natural, sunt definite de relieful spectaculor, de multe ori în pantă, acestea sunt integrate în caracterul zonei. Tendința de tratare a fațadelor în acest caz este alternarea suprafețelor vitrate cu suprafețele pline.

“Suprafetele si materialele, cadraje spectaculoase si obiecte de design converg in materializarea unui program ce intrupeaza un mod de viata. Trairea acestui tip de arhitectura este o experienta totala- consumatorul este absorbit si impregnat de un mediu artificial, de o scenografie cu sensuri latente sau trimiteri directe la lumea modei.”

BIBLIOGRAFIE:

George Potra, Istoria hanurilor bucurestene, Editura stiintifica si Enciclopedica, 1985

http://libersaspun.3netmedia.ro/cultura/din-bucurestiul-de-altadata-hanul-cu-tei-1/