Hotel House – Simbioză Urbană

Hotel House – Simbioză urbană

Abstract. Symbiosis, in urbanism or architecture, represents the key relationship between city, building and user. At the same time, it defines the social aspects of a group that lives within an urban space, emphasizing on its evolution and its actions which took place according to those urban conditions. The paper is based on the research regarding the population of Hotel House (mostly immigrants), a residential building from Macerata, Italy. The emphasis is made on the evolution of the residents, on their ability to adapt to any situation and how they managed to transform this condominium into a vertical city.

Key words: urban symbiosis, organism, parasitism, mutualism, symbiont

1. Introducere

Conceptul de simbioză urbană este o abordare ce are ca scop integrarea unor domenii tematice diferite, pentru a lua în considerare evoluțiile dinamice și pentru a detecta obiective contradictorii. Raportându-se la antropologia urbană, simbioza reprezintă un mod prin care un grup de indivizi trăiesc într-un mediu urban, iar acest mod este definit de o serie de acțiuni ce poate provoca modificări asupra condițiilor urbane. Astfel, se poate urmări tot procesul sau toate etapele ce au fost parcurse de un grup în vederea satisfacerii nevoilor.

Kisho Kurokawa în The Architecture of Symbiosis subliniază faptul că arhitectura este creată pe baza relației dintre factorii fizici, politici, sociali și psihologici. Această legătură reprezintă cheia în simbioză, semnificația ei putând fi extinsă și la nivelul întregului oraș: relația dintre oraș, clădire/construcție și utilizator. Astfel, se identifică un sistem de organisme interdependente ce formează un tot organizat, creând legături între ele astfel încât să existe un scop.

Organismele, incluzând aici și orașul, sunt de fapt o ansamblu de elemente mici, mai simple, ce au evoluat spre o entitate mult mai complexă, doar prin simplul fapt că s-au dezvoltat împreună prin simbioză. Același lucru este valabil și în cazul Hotel House (fig.1), un condominiu situat la sudul orașului Porto Recanati din regiunea Macerata, Italia (Postolache, 2013).

Fig. 1. Localizare (sursa: elaborare proprie)

2. Definirea termenilor și metode

Cercetarea are ca element central condominiul Hotel House, un hotel care ulterior devine un ansamblu rezidențial ocupat în mare parte de emigranți, datorită prețurilor mult mai accesibile în comparație cu cele din orașul vecin, Porto Recanati. Scopul acestei lucrări este de a parcurge evoluția populației rezidente, punând în evidență etapele importante care au dus la transformarea acestei construcții într-un oraș vertical. Toate situațiile de criză și capacitatea de adaptare a locuitorilor în fața problemelor confruntate, au dus la consolidarea unei comunități, care a reușit să creeze un mediu de viață compatibil cu valorile fiecăruia.

Astfel, analiza acestei evoluții presupune definirea unor termeni ce vor fi utilizați pe tot parcursul cercetării. Prin intermediul acestor termeni sunt clarificate raporturile dintre locuitori, sau raportul dintre condominiu și oraș, în așa fel încât desfășurarea evenimentelor va puncta elementele cele mai importante din cadrul cercetării.

Așadar, un prim termen ar fi cel de antropologie urbană, o secvență din antropologia generală, ce privește grupurile umane sau indivizii care trăiesc în condiții urbane. Antropologia urbană cuprinde și tot ce se modifică prin trecerea de la rural la urban și urmărește evoluția umană mai departe în urbanizare, industrializare, post industrializare, până la societatea informatizată care este abia la început (Majuru, 2015).

Simbioza este forma de conviețuire reciproc avantajoasă dintre două specii diferite de organisme. Prin simbioza urbană se stabilesc relații între toate elementele care compun orașul, de la factorii fizici la cei politici, sociali și psihologici. Un oraș sau o construcție trăiește prin utilizatorii săi, însă pentru a atinge un potențial maxim este nevoie ca aceste două elemente să trăiască în simbioză (Kurokawa, 1988).

Simbioza are nevoie de cel puțin două organisme care să coopereze și să se adapteze condițiilor existente de mediu. Un astfel de organism poartă numele de simbiot. În ceea ce privește mediul urban, Koolhaas menționează faptul că metropola are nevoie de o arhitectură specializată proprie. Această specializare este posibilă și în cazul simbiozei, însă adaptabilitatea este o condiție necesară. Un simbiot este mai mult decât un organism specific sau specializat; un simbiot are capacitatea de a dezvolta relații intra-specifice pentru a crea legături mult mai puternice între elemente și pentru a permite o comunicare directă prin stabilirea nevoilor și prin satisfacerea reciprocă a acestora (Kurokawa, 1988). .

Mutualismul reprezintă tipul ideal de simbioză, în care fiecare simbiot beneficiază de pe urma celuilalt, fără a exista diferențe între organisme, în urbanism sau arhitectură acest tip de relație fiind foarte rar. Mult mai frecvente sunt situațiile de comensualism, în care un organism beneficiază de pe urma organismului-gazdă, fără a cauza daune esențiale. În acest context, orașul ar fi simbiotul-gazdă, iar oamenii sau construcțiile pot fi celelalte organisme care se folosesc de „resturi” de resurse. Un alt tip de simbioză care poate fi transpus și la nivel urban este parazitismul, o formă de relații dintre două organisme, în cadrul căreia un organism îl folosește pe celălalt parțial sau în totalitate, ca mediu necesar de viață (DEX, 2015).

3. Rezultate

Hotel House este un exemplu de arhitectură raționalistă, compus din 480 de apartamente distribuite pe 17 etaje, construit de Antonio Sperimenti în 1967 ca loc destinat vacanțelor. Proiectul inițial trebuia să ocupe aproximativ 40.000 de metri pătrați, din care o parte de 15%, circa 6000 de metri pătrați, era destinată zonei de locuit (fig.2). Pe lângă aceasta au fost prevăzute multe funcțiuni necesare pentru a se susține independent de orașul Porto Recanati: magazine, restaurant, discotecă, saună, terenuri de sport (minigolf, tenis), locuri de joacă pentru copii, stație de alimentare cu combustibil, o parcare și un lac artificial – multe dintre ele nu au fost finalizate.

Fig. 2. Hotel House (sursa: http://www.panoramio.com/user/5300328)

Până la începutul anilor `90, condominiul nu a funcționat la capacitate maximă decât în perioada verii, iarna fiind ocupate doar 60-70 de apartamente. De aceea majoritatea apartamentelor au fost vândute sau închiriate la un preț foarte accesibil – aproximativ jumătate din valoarea unei locuințe de la periferia orașului. În consecință, „golul urban” începe să fie ocupat treptat de emigranții veniți să lucreze în Porto Recanati, acest lucru reflectând dificultatea găsirii altor alternative de cazare. Hotel House nu mai este un loc pentru vacanță, se transformă într-un condominiu destinat locuirii, unde doar câteva apartamente au rămas libere, restul fiind ocupate de circa 2000 de persoane (fig.3).

Hotel House devine un spațiu caracterizat de eterogenitate, densitate și mobilitate și se încadrează perfect în contextul simbiozei dintre construcție și utilizator, unde utilizatorul este reprezentat de aproximativ 40 de naționalități concentrate în cele 17 etaje (fig.4). Condominiul trăiește prin locuitorii săi, suportă schimbările în același timp și devine un spațiu reprezentativ, o identitate. Simbioza nu concepe ideea de a construi un edificiu fără legătura acestuia cu utilizatorul său. Construcția este deci un simbiot controlat de utilizator, schimbându-și caracteristicile în același mod și concomitent cu acesta.

Fig. 3. Locuitori Hotel House: principalele țări de proveniență 2005-2009 (Cancellieri, 2o13)

Având în vedere că Hotel House nu beneficia de o conexiune adecvată cu centrul orașului, la parterul edificiului au apărut o serie de funcțiuni necesare pentru satisfacerea tuturor nevoilor locuitorilor: supermarket, bar, măcelărie, mercerie, spălătorie, coafor, bar, phonecenter – afaceri gestionate de câțiva dintre rezidenți. Toate erau deschise spre piața principală și parcare și spre un spațiu verde neamenajat care, ulterior, a devenit teren de fotbal. Zona de intrare reprezenta un punct important de socializare între locuitori, aici stabilindu-se deciziile privitoare la administrarea edificiului, dar existau și seri organizate în diferite apartamente ale senegalezilor unde se lua cina, aveau loc întâlniri pentru rugăciuni sau doar pentru socializare. Problema infrastructurii și legăturii cu centrul orașului a dus la înființarea moscheii, unul dintre cele mai importante spații din cadrul condominiului. Toate acestea arată că relațiile dintre elemente foarte diferite pot funcționa foarte bine dacă sunt respectate principiile și ideile pe care se bazează simbioza, mai exact mutualismul. Locuitorii Hotel House-ului sunt un exemplu pentru ceea ce înseamnă o comunitate eterogenă care funcționează și evoluează respectându-se reciproc, creând o identitate culturală complexă și unică. Fiecare naționalitate constituie un element distinctiv – un simbiot, condominiul reprezentând o comunitate a simbioților.

Fig. 4. Proprietari ai apartamentelor – pe grupuri naționale (Cancellieri, 2o13)

Pe de altă parte, în ceea ce privește relația Hotel House – Porto Recanati nu mai este vorba de aceeași formă de simbioză din cadrul condominiului. Acest Porto Recanati este un oraș cu o populație de 12 155 de locuitori (conform Istat 31/12/2010) unde activitatea de principală este pescuitul. El este doar un generator de locuri de muncă pentru locuitorii condominiului/Hotel House-ului, aceștia constituind o mare parte a forței de muncă. Însă autoritățile locale nu consideră necesară asigurarea unui transport public urban pentru a crea o legătura cu edificiul și a-l încadra în contextul teritorial. Așadar se poate evidenția relația de cooperare(mutualism – ajutor reciproc) dintre oraș(prin locuri de muncă) și emigranți, dar și de un fel de parazitism când se pune problema îndeplinirii unor anumite standarde pentru a reuși să își satisfacă nevoile necesare unui trai decent.

Fig. 5. Procent locuitori Hotel House/locuitori Porto Recanati (Cancellieri, 2o13)

În 2005, o sută de oameni au protestat în fața prefecturii pentru o securitate mai bună, deoarece în cadrul Hotel House-ului începuseră să apară multe acte de violență datorită traficului de droguri. Atunci a fost singurul moment când a avut loc o intervenție a administrației, și anume închiderea barului lui Youseff și Samir, ca măsura provizorie.

În perioada 2009-2011 mulți dintre emigranți au fost nevoiți să se întoarcă în țările de origine împreună cu familiile lor, datorită crizei financiare și pierderii locului de muncă. În locul lor au venit alte persoane ce au modificat complet identitatea locului prin acte de violență și vandalizări. Multe din afaceri au fost închise din lipsă de fonduri, iar administratorii edificiului au fost înlocuiți lăsând loc altora care susțineau instituțiile orașului și voiau ca Hotel House să devină o „gaură neagră” unde erau trimise și lăsate toate problemele din Porto Recanati.

După această perioadă de declin, în septembrie 2011 locuitorii condominiului s-au revoltat împotriva noii administrații reușind să o înlăture și încercând să readucă Hotel House la stadiul de dinaintea începerii traficului de droguri și a violențelor. Au pus bazele unui nou comitet format din câte un membru al fiecărei etnii și au apelat la instituțiile orașului pentru a îmbunătăți legăturile cu exteriorul și a readuce echilibrul locului. Multe dintre probleme nu au fost rezolvate mai ales din cauza faptului că orașul nu voia să se conecteze cu edificiul, considerând că existența lui este benefică pentru comunitate în stadiul în care se află în prezent, iar o legătură cu acesta ar putea aduce un flux și mai mare de emigranți. În consecință, relația oraș – condominiu este o formă de parazitism urban (și social), în care Hotel House nu este altceva decât locul unde sunt „stocate/depozitate” toate părțile negative ale societății (Postolache, 2013).

4. Concluzii

Așadar, locuitorii a fost nevoiți să își creeze un spațiu propriu, care să funcționeze în ciuda lipsei conexiunii cu exteriorul. Hotel House reprezintă, de fapt, un oraș vertical, în interiorul său funcționând, pe lângă mutualismul construcție – utilizator, și o simbioză oraș – construcție. În acest caz, orașul este reprezentat de condominiu, iar funcțiunile din interiorul său sunt percepute ca instituții separate (construcții) ce se adaptează profilului utilizatorului – populația emigrantă. Aceste două elemente relaționează între ele prin activitățile desfășurate creând, astfel, un sistem eficient și complex.

BIBLIOGRAFIE

Cancellieri A. (2013), Hotel House Etnografia di un condominio multietnico, editura Professional Dreamers

Kurokawa K. (1988), The Architecture of Symbiosis, New York: Rizzoli

Schiller G., DirlichUrban S. (2012), Symbiosis as a Concept to Increase Resource Efficiency in Settlement Development, Leibniz-Institute of Ecological Urban and Regional Development Weberplatz 1 – 01217 Dresden – Germany

Majuru A. (2015), Suport curs antropologie urbană, ”Ion Mincu” University of Architecture and Urban Planning, Bucharest

Postolache D.C. (2013), Hotel House, in: Arhitext, nr. 6, Para-sit/Para-site

Amin A. (2002), Ethnicity and the Multicultural City – Living with Diversity, University of Durham

Balbo M. (2009), Social and Spatial Inclusion of International immigrants: Local Responses to a Global Process, University IUAV of Venice

Dow k., Guenter D., Oretzky S., Maxwell H., Johnson A., Amaratunga S. (2008), Symbiotic Urbanism – Hastings Corridor Synthesis, UBC Urban Studio

Koolhaas R., Bruce M. (1995), Delirious New York, editura Jennifer Sigler, New York, N.Y.: Monacelli Press