HOTĂRÂRE nr. 1.113 din 12 decembrie 2014 [630446]

HOTĂRÂRE nr. 1.113 din 12 decembrie 2014
privind aprobarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea
drepturilor copilului pentru perioada 2014 -2020 și a Planului
operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru protecția
și promovare a drepturilor copilului 2014 -2016
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 15 ianuarie 2015
Data intrarii in vigoare : 15 ianuarie 2015

Forma actualizata valabila la data de : 26 septembrie 2017
Prezenta forma actualizata este va labila de la 15 ianuarie 2015 pana
la 26 septembrie 2017

În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, al art.
11 lit. f) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea
Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările
ulterioare, având în vedere prevederile art. 5 alin. (7) lit. a) și b)
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea
unor măsuri de reorganizare la nivelul administrației publice centrale
și pentru modificarea și completarea unor acte normative,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

ART. 1
Se aprobă Strategia națională pentru protecția și promovarea
drepturilor copilului pentru perioada 20 14-2020, denumită în
continuare Strategie, prevăzută în anexa nr. 1.
ART. 2
Se aprobă Planul operațional pentru implementarea Strategiei
naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014 –
2016, prevăzut în anexa nr. 2.
ART. 3
(1) Se desemnează Autoritatea Națională pentru Protecția
Drepturilor Copilului și Adopție ca instituție responsabilă cu
coordonarea implementării Strategiei.
(2) Pentru implementarea Strategiei, Autoritatea Națională pentru
Protecția Drepturilor C opilului și Adopție colaborează cu Ministerul
Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul Educației
Naționale, Ministerul Sănătății, Ministerul Tineretului și Sportului,
Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiției și Ministerul
Finanțelor Publice, în conformitate cu atribuțiile legale ale acestora
și cu prevederile prezentei Strategii.
ART. 4
Anexele nr. 1 și 2*) fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
──────────
*) Anexele nr. 1 și 2 se publică în Monitorul Oficial a l României,
Partea I, nr. 33 bis, care se poate achiziționa de la Centrul pentru
relații cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial", București,
șos. Panduri nr. 1.
──────────

PRIM-MINISTRU
VICTOR-VIOREL PONTA

Contrasemnează:
–––––
p. Viceprim -ministru, ministrul afacerilor interne,
Ilie Botoș,
secretar de stat

p. Viceprim -ministru, ministrul dezvoltării regionale și
administrației publice,
Shhaideh Sevil,
secretar de stat

Ministrul muncii, familiei, protecției sociale și
persoanelor vârstnice,
Rovana Plumb

Președintele Autorității Naționale pentru Protecția
Drepturilor Copilului și Adopție,
Gabriela Coman

Ministrul finanțelor publice,
Ioana-Maria Petrescu

Ministrul delegat pentru buget,
Darius-Bogdan Vâlcov

Ministrul educației naționale,
Remus Pricopie

Ministrul delegat pentru învățământ superior, cercetare
științifică și dezvoltare tehno logică,
Mihnea Cosmin Costoiu

Ministrul sănătății,
Nicolae Bănicioiu

Ministrul tineretului și sportului,
Gabriela Szabo

București, 12 decembrie 2014.
Nr. 1.113.

ANEXA 1

STRATEGIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA ȘI PROMOVAREA
DREPTURILOR COPILULUI

2014-2020

CUPRINS

1. INTRODUCERE
Cadru strategic
Procesul participativ de elaborare a strategiei
2. SCOPUL STRATEGIEI
3. PRINCIPIILE STRATEGIEI
4. CADRUL DE POLITICI
PROVOCĂRI
Prevenirea separării copilului de familie
Educație
Sănătate
5. DESCRIEREA SITUAȚIEI ACTUALE
Context general
Structura demografică – Dinamica numărului de copii
Structura gospodăriilor
Sărăcie și excluziune socială
Copii afectați de sărăcie
Forme de deprivare a copiilor din mediul rural
Copii romi
Excluziunea socială a copiilor cu dizabilități
Copii din sistemul de protecție specială
Alte categorii de copii vulnerabili
Educație
Sănătate
Violența asupra copilului
Forme de discriminare a copilului
Ascultarea opiniei și participarea copilului
6. OBIECTIVE GENERALE ȘI SPECIFICE/MĂSURI/REZULTATE
7. REZULTATELE POLITICILOR PUBLICE
8. IMPLICAȚII PENTRU BUGET
9. PROCEDURI DE MONITORIZARE ȘI EVALUARE
Dezvoltarea mecanismelor de guvernanță și consolidarea sinergiilor
între sectoare
Monitorizarea implementării Strategiei Naționale

1. INTRODUCERE
Cadru strategic
Elaborarea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea
drepturilor copilului 2014 -2020 are loc într -un moment de
reconfigurare a tuturor politicilor publice, din toate sectoarele, în
contextul pregătirii noii perioade de programare a Fondurilor Europene
Structurale și de Investiții, dar și a respectării cu prioritate a
obiectivelor incluse în Programul de Guvernar e 2013-2016 și a țintelor
stabilite și asumate prin Strategia Europa 2020.
Strategia își propune asigurarea unui cadru efectiv de
implementare a principalelor priorități în domeniul politicilor pentru

copii ale Programului de Guvernare, concepute astfe l încât "să permită
condiții de dezvoltare și formare a copiilor de la naștere și până la
majorat.
Elaborarea Acordului de Parteneriat în vederea stabilirii
priorităților de finanțare europeană a declanșat un proces generalizat
de planificare strategic ă la nivelul tuturor sectoarelor importante
ale guvernării ce vizează inclusiv politicile adresate copilului din
domeniile protecției sociale, educației și sănătății, alături de
justiție și afaceri interne. Strategia de față își propune măsuri de
intervenț ie corelate cu principalele documente strategice care vizează
protecția copilului, în special Strategia privind promovarea
incluziunii sociale și combaterea sărăciei, aflată în curs de
elaborare.
Strategia Europa 2020 a avut un rol esențial în revizuir ea
politicilor care privesc protecția copilului, prin ținta propusă de
reducere cu cel puțin 20 de milioane a numărului pe persoane afectate
de sărăcie sau excluziune socială. În 2012 aproximativ 125 de milioane
de cetățeni europeni trăiau în sărăcie sau e xcluziune socială, iar
copiii reprezentau mai mult de un sfert din total, fiind mai afectați
decât populația adultă în cele mai multe dintre țări. România și -a
asumat în acest context reducerea în perioada 2008 -2020 cu mai mult de
jumătate de milion (580.0 00) a numărului de persoane afectate de
sărăcie relativă, până la atingerea țintei de 4,408 mii de persoane.
Prezenta Strategie propune, în mod complementar, scăderea cu 250.000
până în 2020 a numărului de copii afectați de sărăcie relativă, ținta
propusă fiind de cel mult 1.106.000 copii săraci în 2020.
Strategia Consiliului Europei pentru Promovarea Drepturilor
Copilului 2012 -2015 a constituit de asemenea un reper important în
elaborarea acestui document, fiind modalitatea prin care CE urmărește
să își consolideze capacitatea de a ghida și de a oferi suport
statelor membre pentru politicile în domeniul protecției copilului.
Similar Strategiei CE la nivel european, strategia de față își
propune rolul de catalizator pentru punerea în aplicare a princ ipiilor
Convenției ONU cu privire la drepturile copilului la nivel național.
Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități,
ratificată de România prin Legea nr. 221/2010 și Protocolul său
opțional, semnat de România în septembrie 2008 reprezintă, de
asemenea, documente cadru ale căror prevederi vor trebui să se
regăsească în toate demersurile ce au ca scop promovarea, protejarea
și asigurarea exercitării depline și egale a tuturor drepturilor
omului și a li bertăților fundamentale de către toate persoanele cu
dizabilități, inclusiv copii.
Un alt document strategic esențial la nivel european în această
perioadă îl constituie Recomandarea Comisiei 2013/112/UE Investiția în
copii: ruperea cercului vicios al defavorizării, construită astfel
încât să constituie cadrul comun european care să consolideze
sinergiile dintre domeniile politice relevante. De asemenea,
Recomandarea își propune să ajute statele membre să -și revizuiască
politicile și să învețe unele din experiența altora în vederea
îmbunătățirii eficienței și eficacității politicilor proprii prin
abordări inovatoare, ținând seama de diversitatea problemelor cu care
se confruntă, precum și contextul local și regional.

Procesul participativ de elabora re a strategiei
O evaluare detaliată a măsurilor prevăzute în precedenta strategie
din domeniul protecției și promovării drepturilor copiilor, a cărei
perioadă de implementare a vizat perioada 2008 -2013 a reprezentat un
demers dificil având în vedere o serie de dificultăți obiective
întâmpinate pe durata procedurilor de aprobare și implementare a
acesteia.
Documentul cadru mai sus menționat a fost elaborat în cursul
anului 2004 -2005, însă din motive independente de instituția
inițiatoare, aprobarea acesteia de către Guvern a avut loc abia în
anul 2008, astfel încât la momentul intrării sale în vigoare, o parte
dintre măsurile și obiectivele vizate de strategie erau deja depășite
de realitate obiectivă.
Acestei întârzieri, i -au fost asociate ulter ior alte modificări
ale cadrului organizatoric și instituțional al principalelor
autorități care își asumaseră implementarea strategiei (ex:
desființarea fostei ANPFDC, reorganizări ale ministerelor, etc.).
Din aceste cauze, în procesul de elaborare a prezentului document
strategic s -a apreciat ca pertinentă realizarea unei analize a
actualei situații din domeniu, în locul evaluării rezultatelor
implementării fostei strategii care din multe puncte de vedere nu au
mai corespuns cu prioritățile și princip iile avute în vedere la
momentul elaborării sale.
Procesul de elaborare a strategiei a inclus o consultare amplă a
tuturor ministerelor cu atribuții în domeniul protecției și promovării
drepturilor copilului, a organizațiilor non -guvernamentale, dar și a
structurilor reprezentative ale copiilor și a partenerilor
internaționali.
Astfel, sub coordonarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției
Sociale și Persoanelor Vârstnice și cu sprijin tehnic și financiar din
partea reprezentanței UNICEF România, a fost constituit un grup de
lucru al cărui rol a fost acela de a stabili structura, prioritățile,
principiile și obiectivele ce stau la baza actualei strategii,
urmărindu -se în același timp asigurarea coerenței și coordonării din
punct de vedere instituț ional și legislativ.
Un rol esențial l -a avut, de asemenea, sectorul nonguvernamental,
care s-a alăturat încă de la început eforturilor grupului
interministerial, prin reprezentanții Federației Organizațiilor
Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), Hope s and Homes for Children
(HHC România), Fundația SERA România și Organizația Salvați Copiii –
România.
Astfel, în cadrul procesului de elaborare a strategiei au fost
avute în vedere contribuțiile transmise de organizațiile non –
guvernamentale care dețin o experiență relevantă în domeniul
protecției copilului.
Fundația HHC România a organizat la nivel național un larg proces
de consultare cu reprezentanți ai sectorului public și privat
relevanți pentru domeniul protecției copilului. În cadrul celor 8
conferințe regionale organizate în acest sens, au fost discutate
problemele sau dificultățile identificate în practică, în mod special
de către autoritățile locale, fiind formulate recomandări cu privire

la eventualele măsuri de soluționare ce ar trebui incl use în noua
strategie 2014 -2020.
La rândul său, FONPC a organizat întâlniri cu reprezentanții a 56
de organizații non -guvernamentale, concluziile și recomandările
desprinse în urma consultărilor fiind transmise MMFPSPV în vederea
analizei și includerii lor în cuprinsul noii strategii.
Prioritățile de acțiune din cuprinsul Manifestului pentru copii –
10 priorități pentru copiii din România, inițiat de Organizația
Salvați Copiii și UNICEF și susținut de 35 de organizații
neguvernamentale au fost de as emenea avute în vedere.
În procesul consultativ au fost implicați și reprezentanți ai
Consiliului Național al Elevilor care au contribuit în mod direct la
elaborarea măsurilor pentru creșterea participării copiilor, propuneri
care se regăsesc în prezen ta strategie.
Obiectivele, măsurile și planul operațional aferent prezentei
strategii au avut la bază o serie de analize de situație, realizate de
experți independenți, care au vizat o evaluare detaliată a
principalelor evoluții din domeniul sănătății, educației și protecției
sociale al căror scop a fost tocmai identificarea deficiențelor
existente și a modalităților prin care acestea pot fi remediate prin
intermediul prezentei strategii. De asemenea, informațiile furnizate
de Studiul conclusiv din 2012 de evaluare la nivel național a
Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului
(DGASPC), a Serviciilor Publice de Asistență Socială (SPAS) și a altor
instituții și organizații implicate în sistemul de protecție a
copilului, au stat la ba za stabilirii unora dintre obiectivele și
măsurile prevăzute în prezenta Strategie.^i

2. SCOPUL STRATEGIEI
Strategia își propune să promoveze investiția în dezvoltarea și
bunăstarea copilului, pe baza unei abordări holistice și integrate de
către toate instituțiile și autoritățile statului, în condițiile
respectării drepturilor copilului, satisfacerii nevoilor acestuia,
precum și accesului universal la servicii.
Strategia își propune să devină elementul integrator al tuturor
proceselor ce vizea ză întărirea reformelor structurale și de
modernizare, inclusiv cele din cadrul procesului de programare 2014 –
2020, care au impact asupra dezvoltării copiilor în România.
De asemenea, Strategia își propune să asigure coerența și
consolidarea politicilo r la nivel sectorial, între diferitele nivele
și mecanisme de guvernanță, precum și concordanța acestora cu
obiectivele stabilite în documentele europene.

3. PRINCIPIILE STRATEGIEI
1. Promovarea centrării societății pe dezvoltarea și bunăstarea
copilului
Copilul trebuie să reprezinte o valoare centrală a oricărei
societăți și resursa umană a viitorului.
Actualele probleme critice ale societății nu pot fi depășite fără
un efort colectiv direcționat sistematic pentru bunăstarea copilului.

2. Promovarea și respectarea interesului superior al copilului.

Interesul superior al copilului reprezintă principiul fundamental
pe care se bazează toate actele normative ce reglementează domeniul
protecției și promovării drepturilor copilului, cu i mpact în toate
domeniile: educație, sănătate, justiție, asistență socială, etc.
Principiul interesului superior reprezintă, în fapt, o regulă
procedurală conform căreia atunci când se impune luarea oricărei
decizii, de către o autoritate publică sau pr ivată, care poate
influența viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului, indiferent dacă
este privit ca individ sau ca parte integrantă a unui grup, factorii
de decizie trebuie să analizeze în prealabil toate implicațiile
posibile pe care decizia în cauză l e poate avea asupra acestuia.

3. Universalitatea, nediscriminarea și egalitatea de șanse
Prin măsurile propuse, Strategia națională pentru protecția și
promovarea drepturilor copilului asigură cadrul necesar respectării
drepturilor tuturor copiilo r, fără nicio discriminare, asigurând
fiecăruia exercitarea liberă și deplină a drepturilor lor, în condiții
de egalitate.
Problema discriminării este cu atât mai dificil de combătut cu cât
atitudinea generală a populației este de ași atribui o importa nță
marginală. Principiul nediscriminării obligă autoritățile să ofere
tuturor copiilor aflați într -o situație similară același tratament și
să nu existe o disproporție între scopul urmărit prin tratament inegal
și mijloacele folosite.

4. Primordialit atea responsabilității părinților în creșterea și
îngrijirea copiilor și caracterul subsidiar, dar responsabil, al
intervențiilor autorităților statului
Prezenta strategie își propune continuarea măsurilor privind
acompanierea/sprijinirea, responsabili zarea și conștientizarea
părinților copilului cu privire la responsabilitatea primară ce le
revine în tot ceea ce înseamnă creșterea, îngrijirea, educarea,
bunăstarea acestuia.
Exercitarea acestor responsabilități esențiale trebuie sprijinită
prin inte rvenția autorităților administrației publice locale sau a
altor actori instituționali, doar atunci când resursele familiale nu
asigură pe deplin satisfacerea nevoilor copilului.

5. Promovarea parteneriatului interinstituțional și cu societatea
civilă
Obiectivele, măsurile și activitățile prevăzute în cuprinsul
prezentei strategii continuă linia demersurilor orientate spre
întărirea parteneriatului dintre sectorul public și cel privat, dar și
a celui dintre profesioniști și beneficiari. Parteneriatu l trebuie să
asigure susținerea eforturilor depuse în vederea promovării unor
politici și acțiuni destinate copiilor, cu un accent mai puternic pe
valorile comunității.
Parteneriatele între diverșii actori instituționali, factorii
interesați și benefic iari vor avea ca scop schimbarea modului în care
comunitatea înțelege să asigure protecția reală și efectivă a
copiilor.

Este promovat, de asemenea, parteneriatul comunitar, care pornește
de la premisa că responsabilitatea față de copii nu trebuie să
aparțină unei singure autorități sau instituții, ci unei întregi
rețele alcătuite din familia acestuia, liderii informali ai
comunității și reprezentanți ai instituțiilor sau organizațiilor
responsabile.

6. Participarea și consultarea copiilor în adopt area deciziilor
care îi privesc
Participarea și consultarea reprezintă elemente cheie ale
procesului de elaborare a politicilor destinate copiilor, asigurând
calitatea acestora în luarea deciziilor referitoare la aceștia.
Participarea copiilor, văz ută ca un proces continuu de implicare a
acestora în deciziile care îi privesc, la toate nivelurile (familial,
local, comunitar, central), favorizează în același timp schimbul de
informații și dialogul constant între adulți și copii, în baza
respectului re ciproc și valorizării opiniilor acestora, prin prisma
vârstei și gradului de maturitate. Inclusiv copiii cu dizabilități
trebuie implicați în procesul de participare, asigurându -li-se în
acest sens asistență adecvată dizabilității și vârstei.

7. Asigu rarea stabilității, continuității și complementarității
îngrijirii personalizate acordate fiecărui copil și primordialitatea
asigurării unui mediu familial pentru copiii din sistemul de protecție
specială.
Copilul are nevoie de un mediu familial stabil , iar serviciile
oferite lui și familiei trebuie gândite astfel încât să fie
disponibile în orice moment al vieții acestuia, urmărind sprijinirea
autonomiei la momentul maturității, concomitent cu acoperirea
diferitelor nevoi specifice care pot apărea la u n moment dat.
Importanța asigurării stabilității pentru fiecare copil trebuie să
rămână o prioritate inclusiv pentru copilul separat de familie,
profesioniștilor din domeniu revenindu -le rolul de a identifica acele
soluții care pot avea caracter de per manență și satisfac toate nevoile
copilului.

8. Echitatea și transparența bugetării/alocărilor financiare
destinate copiilor.
Starea de sănătate, educația și incluziunea socială a copiilor au
un impact direct atât asupra costurilor sociale prezent e, cât și
asupra evoluției viitoare a societății, iar finanțarea constantă și
echitabilă a măsurilor destinate dezvoltării armonioase a acestora
reprezintă una dintre modalitățile efective de îndeplinire a
obligațiilor asumate de către stat în ceea ce priv ește protecția
drepturilor copilului. Asigurarea transparenței alocărilor destinate
copiilor nu înseamnă numai evidențierea separată a acestora în cadrul
bugetului general ci și identificarea acelor modalități concrete prin
care legislația, politicile din domeniu și bugetele să fie utilizate
în vederea asigurării respectării drepturilor copiilor.
În procesul de asigurare a transpunerii în practică a măsurilor
referitoare la respectarea și promovarea drepturilor copilului,

statului îi revine în primul râ nd responsabilitatea asigurării
resurselor.
Însăși Convenția ONU cu privire la drepturile copilului obligă, de
o manieră lipsită de echivoc, statele părți în ceea ce privește
disponibilitatea resurselor publice, alocarea judicioasă a acestora și
utilizarea în scopul asigurării respectării drepturilor copilului.
Alocările bugetare explicite pentru copii vor trebui să devină
pentru autorități o prioritate care să contribuie la asigurarea
resurselor necesare asigurării unei protecții adecvate și a
respectării efective a drepturilor.

4. CADRUL DE POLITICI – PROVOCĂRI
Creșterea performanțelor sistemului de promovare și protecție a
drepturilor copiilor trebuie urmărită în condițiile unei limitări
severe a resurselor publice, acestea fiind semnific ativ mai scăzute în
România, cu aproximativ 10 puncte procentuale sub media europeană,
raportat la PIB.
Totuși, este de remarcat faptul că ponderea cheltuielilor cu
protecția socială a cunoscut, după 2008, o creștere ca pondere într -un
PIB diminuat, în timp ce alocările pentru educație și sănătate au
oscilat nesemnificativ.
În comparație cu țările europene, în anul 2011 situația României
pe diferite capitole de cheltuieli, ca pondere a acestora în PIB,
conform Eurostat se prezintă astfel în comparaț ie cu UE27:
– cheltuieli publice totale: 39,5% față de 49,0%;
– cheltuieli cu protecția socială: 14,1% față de 19,6%;
– cheltuieli cu educația: 4,1% față de 5,3%;
– cheltuieli cu sănătatea: 3,4% față de 7,3%.
Ponderea cheltuielilor pent ru familie și copil în totalul
cheltuielilor pentru protecție socială a scăzut cu aproximativ o
treime între 2005 și 2010*1). Ca pondere în PIB, scăderea a fost de la
nivelul de 1,8 la 1,7 în același interval (și 1,4% în 2011).*2)
──────────
*1) Eurost at
*2) Idem
──────────

Prevenirea separării copilului de familie
Protecția copilului și politicile sociale în acest domeniu au fost
constant în prim -planul atenției tuturor factorilor de decizie, la
aceasta contribuind atât implementarea unor reforme importante în
acest sector după anii 1997 (reformarea cadrului normativ în domeniu,
descentralizarea activităților de protecție a copilului,
restructurarea și diversificarea instituțiilor de ocrotire a
copilului, dezvoltarea de alternative de tip f amilial la ocrotirea de
tip rezidențial și creșterea accentului pe politicile de prevenire a
separării copilului de familie), cât și dezvoltarea accentuată a
sectorului nonguvernamental din domeniu și în general preocuparea
constantă față de situația copii lor a cercetătorilor, a organizațiilor
internaționale și a întregii colectivități.
Deși legislația privind protecția și promovarea drepturilor
copilului este aliniată cerințelor europene și internaționale în

materie, se identifică în continuare lipsa a locării unor resurse
adecvate, care să asigure aplicarea ei în mod unitar. Analiza
situației tuturor Direcțiilor Generale de Asistență Socială și
Protecția Copilului (DGASPC) și a Serviciilor Publice de Asistență
Socială (SPAS), bazată pe evaluarea aplicăr ii prevederilor legale în
domeniu, a identificat o eterogenitate ridicată a structurilor
organizaționale din teritoriu și a procedurilor de lucru utilizate la
nivelul acestora.^ii
Dificultățile de natură funcțională identificate în cadrul
evaluării se bazează în marea lor majoritate pe lipsa resurselor umane
și a capacității administrative^iii necesare aplicării integrale a
cadrului legislativ existent. Studiul evidențiată o serie de aspecte
critice:
● Asistenții sociali de la nivelul SPAS dedică ce a mai mare parte
a timpului de lucru acordării de beneficii, în detrimentul activității
de prevenire a separării copilului de familie, respectiv în
detrimentul identificării, evaluării, managementului de caz și
monitorizării copiilor expuși riscului de sep arare.
● Marea majoritate a serviciilor destinate prevenirii separării
copilului și menținerii acestuia în familie sunt concentrate la
nivelul DGASPC, contrar spiritului descentralizării și al principiului
subsidiarității în asistența socială, în timp ce SPAS se rezumă la
acordarea beneficiilor.
● SPAS sunt slab dezvoltate, în special în mediul rural unde sunt
lipsite de personal de specialitate iar gradul de utilizare a
metodologiilor de lucru este foarte redus.
● Lipsa aspectelor de ordin stra tegic în managementul resurselor
umane la nivel local, deficitul de personal cu pregătire specifică în
sistemul public de asistență socială, evaluarea mai mult formală a
performanțelor, existența unui număr insuficient de specialiști,
subocuparea posturilo r și supraîncărcarea specialiștilor sunt câteva
dintre problemele identificate în domeniul resurselor umane.
● Există deficite în privința reglementărilor referitoare la
supervizarea și acreditarea serviciilor sociale, a metodologiilor și
procedurilor de lucru specifice, precum și a celor ce vizează
evaluarea gradului de implementare a legislației.
● Sistemul de protecție socială din România este încă excesiv
orientat pe dimensiunea beneficiilor bănești, asistența socială în
familie și în comunitate , și în cadrul ei componenta de prevenire,
fiind necesar să fie dezvoltate suplimentar.
Față de 2007 se remarcă o scădere cu 27% a numărului de angajați
în sistemul de protecție a copilului, cea mai mare scădere fiind în
cazul celor care lucrează în se rviciile de îngrijire de zi/alte
servicii (36%), iar cea mai mică în cazul celor din centrele de
plasament și al asistenților maternali (18%, respectiv 19% mai puțin
la jumătatea anului 2013 față de finalul anului 2007). Analiza
calificărilor specialiștilo r care activează în cadrul sistemului arată
o pondere încă redusă a celor cu studii de specialitate
universitare^iv.

Un alt punct critic, identificat de mai multe cercetări și
confirmat de practicienii din sistemul de protecție a drepturilor

copilului , se referă la insuficienta colaborare între sectoare sau
autorități în implementarea cadrului legislativ existent.
O analiză a cadrului instituțional a subliniat probleme în sfera
coordonării activităților de promovare ăi protecție a drepturilor
copilului. La nivel județean și local nu există un mecanism de
coordonare a paletei largi de instituții cu responsabilități în
asigurarea drepturilor copilului*3).
Evaluările*4) pe totalul populației demonstrează performanțele
bune ale beneficiilor financia re pentru familii /copii. Beneficiile
bazate pe testarea mijloacelor sunt bine direcționate și au o pondere
semnificativă în bugetele gospodăriilor sărace, – alături de alocația
universală pentru copii – iar contribuția lor la diminuarea sărăciei
este rele vantă. Cercetările din teren*5) arată însă că încă există
grupuri importante numeric de copii vulnerabili, care beneficiază prea
puțin de aceste prestații sau a căror situație nu se îmbunătățește
considerabil în timp, urmare acestor beneficii financiare. S istemul de
asistență socială nu este încă suficient de bine dezvoltat la nivelul
întregii țări pentru a asigura identificarea tuturor cazurilor
vulnerabile în comunitate, pentru a le orienta spre forme de suport
instituțional, inclusiv financiar, și pentru a preveni agravarea
situațiilor.
──────────
*3) Salvați Copiii România, 2011
*4) UNICEF, 2005, 2011
*5) UNICEF, 2012
──────────

Procesele de dezorganizare familială, corelate cu sărăcia, au
generat o creștere a numărului și incidenței pro blemelor cu care se
confruntă anumite categorii de copii, cum ar fi părăsirea copiilor de
către părinți, delincvență juvenilă, consum de droguri,
abuz/neglijare/exploatare, inclusiv exploatare prin muncă sau alte
forme, trafic, traiul în stradă, etc. Persi stența acestor probleme în
societatea românească, în ciuda programelor dedicate combaterii lor,
constituie o provocare de dezvoltare în sine.
Dinamica societății contemporane a relevat noi valențe ale
importanței reconcilierii vieții de familie cu cea profesională, motiv
pentru care, în cadrul prezentei strategii, părinții vor reprezenta un
alt grup țintă pentru măsurile de asistență necesare în vederea
creșterii copiilor, accesul la un sistem integrat de îngrijire și
educare, în creșe, servicii de îngr ijire de zi, concomitent cu
asigurarea accesului la o bună îngrijire și educație antepreșcolară,
preșcolară și școlară.
Activitățile prin care se va realiza punerea în practică a acestor
măsuri vor avea în vedere sprijinirea consolidării și dezvoltării
rețelei de creșe, grădinițe și a programelor de tip "after -school"
care să permită modelarea intelectuală a tinerelor generații, în
paralel cu asigurarea serviciilor de asistență medicală, dezvoltare
fizică (în cluburi școlare sportive) și socioculturală.
Continuarea reformei în domeniul protecției și promovării
drepturilor copilului este strâns legată de continuarea reformei
sistemului de asistență socială, care va trebui să asigure, în fapt,

transformarea acestuia într -un sistem proactiv. O astfel de intenție
nu poate fi realizată decât prin schimbarea accentului de pe asistența
acordată pasiv individului pe construirea măsurilor de suport social
în jurul protecției familiei, prin creșterea gradului de securitate
socială, dar și al responsabilității i ndividuale printr -o politică
centrată pe copil și familie.
Deși reforma în domeniul protecției și promovării drepturilor
copilului a cunoscut o evoluție semnificativă, mutarea accentului de
pe îmbunătățirea condițiilor de trai oferite copiilor din medi ul
instituțional pe întărirea intervențiilor destinate prevenirii
separării copilului de familie impune îmbunătățirea calității vieții
prin creșterea calității serviciilor oferite familiei.
Se va avea astfel în vedere asigurarea cadrului necesar
dezvoltării serviciilor sociale în raport cu acordarea unor beneficii
financiare directe, și dezvoltarea serviciilor sociale destinate
sprijinirii creșterii și îngrijirii copiilor în familie, facilitându –
se în același timp promovarea unor mecanisme de sprijin al părinților
în vederea asigurării unui echilibru între viața de familie și cea
profesională, prin standardizarea calității în domeniul îngrijirii pe
timp de zi ale copiilor, implementarea unui sistem integrat de
îngrijire și educare a copiilor și monitoriz area asigurării calității
acestor servicii.
Nu în ultimul rând, unul dintre grupurile țintă vizate de
Strategia națională pentru protecția și promovarea drepturilor
copilului pentru perioada 2014 – 2020, este reprezentat de
adolescenți, în contextul în care nevoile concrete de dezvoltare și
afirmare a acestora impun adoptarea unor măsuri imediate. Abordarea
problematicii adolescenților, prin prisma drepturilor copilului, va
avea în vedere stimularea acestei categorii în vederea atingerii
deplinei afirmă ri a acestora, și a sprijinirii integrării lor mai bune
în societate.
Adopția este cea mai bună soluție de a oferi o familie permanentă
copilului pentru care nu poate fi găsit un mediu corespunzător în
familia sa de origine și pentru care o astfel de a lternativă răspunde
nevoilor identificate în urma procesului de evaluare realizat de către
profesioniștii din domeniu.
Legislația în acest domeniu a suferit de -a lungul timpului o serie
de modificări de substanță al căror rol a fost acela de a asigura
premisele instituirii unor mecanisme mai eficiente care să sprijine
atât flexibilizarea procedurilor privind adopția copiilor pentru care
reintegrarea în familia naturală nu a fost posibilă, cât și creșterea
numărului de copiii declarați adoptabili.
Analizele efectuate au relevat și necesitatea continuării
eforturilor privind conștientizarea viitorilor părinți adoptivi, cu
privire la specificul adopției, consecințele acesteia și
responsabilitățile ce derivă din adopția unui copil.
Strategiile aplica te la nivel național au vizat sprijinirea
identificării celor mai potrivite familii adoptatoare pentru fiecare
copil adoptabil, precum și creșterea numărului adoptatorilor și al
adopțiilor încuviințate pentru copii din categoriile greu adoptabile,
reprezen tate de cei cu vârsta mai mare de 3 ani la momentul adopției,

cei aparținând unor etnii minoritare, cu probleme de sănătate fizică/
psihică sau grupurilor de frați.
După modificările aduse în anul 2012 legislației din domeniul
adopției, s -a constatat c ă numărul copiilor declarați adoptabili anual
este mai mare decât numărul familiilor atestate să adopte. Cu toate
acestea, 80% dintre copii adoptabili nu fac parte din categoria
copiilor pe care majoritatea familiilor adoptatoare din România doresc
să îi adopte. Drept pentru care, o serie de aspecte necesită încă o
atenție suplimentară fiind nevoie de identificarea unor soluții care
să reglementeze proceduri speciale ce pot fi aplicabile în cauzele de
adopție aflate pe rolul instanțelor și care să vizeze pr ocedurile
prealabile, actele procedurale, termene, căi de atac etc.
Astfel de soluții devin necesare în contextul în care s -a
constatat existența unor practici diferențiate, aplicarea neunitară a
legislației în vigoare ceea ce influențează în mod direc t calitatea
procesului de adopție.

Educație
Există încă numeroase provocări în ceea ce privește accesul,
participarea și finalizarea învățământului obligatoriu de către toți
copiii din România. Este dificil de identificat și contracarat
factorii d e risc care duc la abandonul copiilor, neînscrierea lor în
ciclurile superioare de învățământ sau la performanțele slabe în
școală. Celor mai des invocate cauze, reprezentate de veniturile mici,
nivelul scăzut de educație al părinților, distanța mare față de școală
sau lipsa sprijinului din partea familiei, li se adaugă o serie de
alte cauze individuale, cum ar fi anumite probleme de sănătate,
întârzieri de dezvoltare, dificultăți de învățare, nivel deficitar de
cunoaștere a limbii române (în special în caz ul copiilor a căror limbă
maternă nu este limba română) etc.
Măsurile inițiate în decursul ultimilor ani la nivelul școlilor
pentru monitorizarea mai atentă a situațiilor de absenteism și abandon
au avut efecte limitate. Diminuarea abandonului școlar ș i menținerea
cât mai mult a indivizilor în sistemul de educație, dar și adaptarea
sistemului de învățământ la cerințele pieții muncii, pentru a evita
"producerea" de viitori șomeri, a fost și este în continuare
prioritatea reformei sistemului de educație r omânesc.
Consecutiv, începând cu anul 1998, Ministerul Educației și -a
asumat rolul atribuit prin Programele de Guvernare și, ținând cont de
faptul că educația este recunoscută prin Constituție ca o prioritate
națională, și -a dezvoltat și adaptat politi cile.
Astfel, calitate și eficiență, echitate, deschiderea sistemului de
educație către alte sisteme (economic, social, cultural etc.) au
devenit fundamente pentru politicile în domeniu din România cu scopul
de a oferi tuturor cetățenilor oportunități de a învăța oricând,
oriunde și în ce mod alege fiecare.
Pentru încurajarea participării școlare și a reducerii
pierderilor, Ministerul Educației, pe lângă cadrul legislativ care
garantează dreptul la educație, a dezvoltat un sistem de reglementări
centrate pe aspecte specifice, a elaborat planuri naționale și
strategii de incluziune socială și a pus în aplicare programe de
intervenție destinate diferitelor grupuri țintă.

● Măsuri de intervenție directă asupra cauzelor și efectelor
fenomenului de ne participare școlară (ordine de ministru, regulamente,
metodologii, strategii, programe de formare etc.)
● Măsuri care vizează flexibilizarea structurii anului școlar în
funcție de condițiile locale de climă, relief și specificul
ocupațiilor din zonă și măsuri de flexibilizare a organizării
procesului de învățământ prin forme de învățământ cu frecvență redusă,
școli de vară etc.
● Măsuri pentru stimularea participării la educație a copiilor și
tinerilor de etnie romă (locuri speciale pentru romi la l iceu și
universități, inspector de romi, mediatorul școlar, manuale și
programe pt.lb.români etc.)
● Măsuri de protecție socială în vederea facilitării accesului la
educație al copiilor/tinerilor (Bani de liceu, Euro 200, rechizite,
transport școlar, C ornul și laptele etc.)
În același timp au fost inițiate și derulate o serie de
programe/proiecte de intervenție cu susținere financiară externă:
● Proiectul pentru învățământul rural (2003 -2009);
● Programul de reabilitare a construcțiilor școl are (1998 -2002 –
faza I; 2003 -2009 – faza a II -a);
● Programul PHARE Accesul la educație al grupurilor dezavantajate
(din 2002 și până în 2010);
● Proiectele multianuale Phare TVET RO(2001 -2003 și 2004 -2006);
● Programul Educație timpurie inclu zivă și Programul Reforma
educației timpurii (2007 -2012);
● Proiectele FSE ale Ministerului Educației Naționale, îndeosebi
cele care privesc Axa prioritară 1 – Educație și formare profesională
în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe
cunoaștere și Axa prioritară 2 – Corelarea învățării pe tot parcursul
vieții cu piața muncii (2008 – 2013).
Proiectele de succes s -au dovedit a fi cele bazate pe abordări
integrate la nivelul comunității -școlii-familiei -copilului,
intervenții le ce au urmărit în mod sistematic să contrabalanseze mai
multe categorii dezavantajate.
Astfel de programe dezvoltate la nivel național cu sprijinul
fondurilor structurale sau ale unor organizații internaționale
(UNICEF, Organizația Salvați Copiii, Wo rld Vision, REF, Step by Step
etc.) au oferit, în același timp:
● sprijin copiilor atât în activitatea școlară (prin programe de
educație remedială), cât și în ceea ce privește nutriția, activitățile
de timp liber sau dezvoltare personală prin programe de tip școală
după școală;
● informare, formare și consiliere a familiilor acestor copii;
● resurse și programe de dezvoltare profesională la dispoziția
practicienilor și specialiștilor, care oferă diferite servicii
copilului (educaționale, social e, medicale etc.);
Pregătirea vocațională, menționată în cuprinsul articolului 28 al
Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, se referă atât la
învățământ liceal filieră vocațională sau tehnologică precum și la
învățământ profesional.
În conformitate cu prevederile Legii Educației Naționale nr.
1/2011, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul

Educației Naționale a elaborat în anul 2012 metodologia de organizare
și funcționare a învățământului p rofesional cu durata de 2 ani, parte
a liceului tehnologic, pentru absolvenții clasei a IX -a. De asemenea,
au fost organizate stagii de pregătire practică, cu durata de 720 de
ore, a căror parcurgere conferă absolvenților clasei a X -a de liceu
participarea la examenul care permite obținerea certificatului de
calificare profesională. Din 2014, conform Legii educației naționale
nr. 1/2011 , cu modificările și completările aduse prin OUG nr.
117/2013, respectiv prin OUG nr. 49/2014 , învățământul profesional are
durata de minim trei ani și se organizează pentru absolvenții
învățământului gimnazial. În paralel cu forma amintită anterior, vor
exista până la finalizare și alte categorii de elevi care, în anul
școlar 2013 -2014, au fost deja cuprinși într -una din formele existente
anterior, mai exact:
– elevii care s -au încadrat în art. 6 din OUG nr. 117/2013 , care
modifică art. 32, alin. (3) din Legea nr. 1/2011 astfel: "(3)
absolvenții clasei a X -a din cadrul filierei tehnologice sau
vocaționale care au finalizat un stagiu de pregătire practică" și care
pot susține examen de certificare a calificării coresp unzător
nivelului 3 de certificare stabilit prin Cadrul național al
calificărilor.
– absolvenții, respectiv elevii învățământului profesional
desfășurat pe o perioadă de doi ani, după clasa a IX -a, ca parte a
filierei tehnologice a învățământului licea l, conform metodologiei din
Anexa nr. 1 la Ordinul MECTS nr. 3168 din 03.02.2012 privind
organizarea și funcționarea învățământului profesional de 2 ani, în
condițiile legii, pentru perioada 2012 -2016.
Printre cele mai i mportante provocări legate de asigurarea
dezvoltării întregului potențial al elevilor la nivelul sistemului
actual de învățământ și formare profesională inițială pot fi
menționate:
● Asigurarea unei pregătiri corespunzătoare a cadrelor didactice,
atât în formarea inițială, cât și în formarea continuă în ceea ce
privește lucrul cu copiii în risc major de excluziune (de exemplu, cei
din familii cu venituri reduse, din mediul rural, cu cerințe
educaționale speciale, de etnie romă) și adaptarea, în continua re, a
curriculumului actual la nevoile unor categorii de elevi aflați în
risc de excluziune (spre exemplu, elevii cu cerințe educaționale
speciale).
● Alocările financiare suficiente; finanțarea per -capita acoperă
nevoile de bază ale unităților școlare dar nu reușește să ofere un
sprijin suplimentar școlilor cu un număr ridicat de elevi în situație
de risc. O consecință directă a acestui fapt este dificultatea de a
asigura resursele necesare organizării unor activități de recuperare
sau unor activități extra-curriculare prin care școala să exploateze
talentele și abilitățile elevilor și să asigure, astfel, dezvoltarea
întregului potențial al acestora;
● Identificarea copiilor care au abandonat școala și sprijin
acordat pentru a preveni acest fenomen sau pentru a asigura
reintegrarea în învățământul de zi, cu frecvență redusă sau de tip A
doua șansă.

● Stabilirea unui echilibru în ceea ce privește ponderea
diferitelor tipuri de educație (educație formală și educație non –
formală).
● Recunoaștere a importanței activității didactice cu copiii în
risc de eșec școlar, în evaluarea activității profesorilor, în
comparație cu lucrul cu elevii care au performanțe înalte la diferite
concursuri sau competiții școlare.
Implicarea părinților continuă să f ie o provocare pentru
majoritatea școlilor, în special în ceea ce privește implicarea
familiilor copiilor aflați în situație de risc. Valorizarea scăzută a
educației, a școlii și a actorilor școlari fac de multe ori dificilă
comunicarea și colaborarea cu a cești părinți. Totuși, practicile
incluzive s -au extins în multe școli și asupra părinților și găsim
astăzi numeroase proiecte de succes în care părinții copiilor cu CES,
ai copiilor cu posibilități materiale reduse sau ai copiilor romi
ajung să se implice în mod direct în educația copiilor și chiar în
rezolvarea unor probleme ale școlii.
Prevenirea abandonului școlar rămâne una dintre principalele
provocări, în contextul în care efectele acestuia au consecințe
profunde și complexe asupra dezvoltării co pilului, pe paliere
multiple. În aceste condiții, strategia își propune să promoveze o
abordare inter -sectorială a acestui fenomen prin creionarea unor
acțiuni și activități de prevenție, intervenție și compensare,
inclusiv prin susținerea programelor tip "A doua șansă", în vederea
eliminării analfabetismului și integrării pe piața muncii, prin
garantarea egalității de șanse și eliminarea oricăror forme de
discriminare, implementarea de politici și programe adecvate
grupurilor vulnerabile și de programe sup ort pentru cei care au
părăsit timpuriu școala.

Sănătate
Alături de educație, sănătatea reprezintă un alt domeniu de
referință, în cadrul căruia există încă multe zone de interes, în
special în ceea ce privește serviciile preventive, care sunt
insuficient abordate, în contextul diferențierii problemelor și a
specificului nevoilor anumitor categorii de copii pentru care
creșterea accesului la servicii de sănătate de bază a devenit o
necesitate.
Dreptul copilului la sănătate și implicit la servic ii de sănătate
este reglementat pe de o parte de legislația privind protecția
drepturilor copilului, iar pe de altă parte de legislația specifică
domeniului sănătății.
În România, serviciile de asistență medicală primară sunt
furnizate prin medicii de familie^v, care asigură servicii medicale
preventive și curative pentru toți copiii, indiferent de statutul de
asigurat al părinților/ aparținătorilor. Principalele probleme
existente la nivelul asistenței medicale primare sunt reprezentate de
existența un ei capacități limitate de depistare activă a riscurilor
pentru sănătate în rândul copiilor în comunități, dar și oferta
limitată de servicii preventive din pachetul de bază.
Pachetul de servicii medicale de bază este sărac în servicii
preventive centra te pe identificarea riscurilor pentru sănătate la

copii, în special la adolescenți (identificarea riscurilor de fumat,
consum de alcool și droguri) și nu oferă practic alternative de
tratament după adoptarea comportamentelor de risc. O bună parte din
serviciile preventive sunt incluse în plata per capita, neexistând
stimulente directe pentru realizarea lor. Chiar și pentru serviciile
medicale plătite "per serviciu", raportările sunt centrate în special
pe dimensiunea financiară, în timp ce analiza globală î n termeni de
stare de sănătate/riscuri pentru sănătate nu se realizează, iar unele
servicii necesare (în special pentru copiii cu dizabilități) nu sunt
incluse în pachetul de bază.
Serviciile de sănătate oro -dentară sunt furnizate de medici
dentiști, c are sunt organizați în formă liberală (cabinete/clinici
private), circa o treime dintre ei având contracte cu casele de
asigurări de sănătate. Numărul copiilor care beneficiază de servicii
de sănătate oro -dentară este necunoscut și multe dintre aceste
servicii sunt plătite integral de către părinți.
Serviciile de specialitate ambulatorii sunt furnizate de medici
specialiști organizați în ambulatorii de specialitate sau de spital și
în clinici/cabinete private, accesul realizându -se în baza biletului
de trimitere de la medicul de familie. Cu toate acestea, serviciile de
specialitate ambulatorii sunt puțin dezvoltate, atât pentru copii cât
și pentru adulți și sunt disponibile în special în mediul urban,
astfel încât se poate concluziona că accesul prin sis temul de
asigurări sociale de sănătate (gratuit) este deficitar (timp de
așteptare lung sau necesitatea de a apela la servicii medicale cu
plată). Continuitatea lor – dimensiune a calității actului medical –
trebuie îmbunătățită prin acordarea unui rol mai activ.
Servicii spitalicești sunt furnizate prin circa 350 de spitale,
20% dintre internările care apar anual fiind făcute pentru copii. La
nivelul serviciilor spitalicești, solicitările de internări pentru
copii sunt onorate, chiar și pentru afecțiun i care ar putea fi tratate
în ambulator, dar apar probleme în privința calității serviciilor și
continuității îngrijirii post externare. Un fenomen îngrijorător îl
constituie persistența părăsirii în unitățile sanitare a nou –
născuților/copiilor de vârste m ici.
Un tip special de servicii, necesare în special din punct de
vedere al sănătății publice, îl constituie asistența medicală din
unitățile de învățământ. Aceasta se realizează prin intermediul unui
personal angajat specific în mediul urban și prin c abinetele medicilor
de familie în rural, ceea ce creează din start o inegalitate. Rețeaua
medicilor școlari este una extrem de restrânsă, subfinanțată și
deficitară în resursa umană, lăsând descoperită aproape în totalitate
componenta de prevenție și promo vare a sănătății copiilor în mediul
școlar. În acest domeniu nu s -a evidențiat o strategie coerentă de
dezvoltare în ultimele două decenii, acoperirea fiind în scădere.
Acoperirea rețelei de asistență medicală comunitară este
insuficientă, fiind asigur ată de aproximativ 1000 de asistente
comunitare și facilitată de circa 300 mediatori sanitari, ambele
categorii de profesioniști fiind active numai în mediul rural, în
comunitățile cu pondere ridicată de romi.
Îngrijirile de sănătate mintală pentru cop ii și adolescenți se
concentrează în spitale de psihiatrie sau secții de psihiatrie

infantilă din alte tipuri de unități sanitare. O cercetare realizată
asupra serviciilor de sănătate mintală pentru copiii din România a
arătat că în România existau "aproxi mativ 20 de centre de sănătate
mintală pentru copii și adolescenți". Printre dificultățile
identificate în sistemul de sănătate mintală destinat copiilor și
adolescenților, s -au remarcat orientarea excesivă a sistemului public
de sănătate mintală pediatric ă spre aspectele curative, în detrimentul
prevenției, dificultățile privind constituirea unor echipe terapeutice
complexe, lipsa comunicării formale între specialiștii implicați sau
lipsa colaborării eficiente între sistemul educațional și cel de
protecție și asistență socială a copilului.*6)
──────────
*6) Salvați Copiii România, 2010
──────────

5. DESCRIEREA SITUAȚIEI ACTUALE
Context general
În România, deși criza economică a dus la scăderea resurselor
economice, în special în anii 2009 ș i 2010 (PIB -ul real scăzând cu
6,6% în 2009 și 0,9% în 2010 față de anul anterior, dar în creștere cu
2,5% în 2011), se poate constata totuși o apropiere a nivelului PIB
per capita la standardul puterii de cumpărare de media UE28, raportul
crescând de la 3 5% în 2005 din nivelul european la 49% în 2012*7).
Inegalitatea veniturilor, măsurată prin indicele Gini al
veniturilor, plasează România în 2012 cu 3 puncte procentuale peste
media UE28 și în grupa celor 6 țări europene cu cele mai ridicate
valori*8).
──────────
*7) Eurostat
*8) Idem
──────────

În 2012, 41,7% dintre persoanele din România se aflau în risc de
sărăcie și /sau excluziune socială^vi, mult peste nivelul de 25,0% în
UE27. Riscul sărăciei și excluziunii sociale crește considerabi l în
gospodăriile cu mulți copii sau în cele monoparentale, acestea fiind
cele mai afectate.
Șomajul tinerilor^vii, adică a celor aflați în jurul vârstei medii
când apare primul copil, este considerabil mai ridicat decât pe
ansamblul populației, deoare ce pe lângă problemele financiare,
survenite în mare măsură ca urmare a accesului precar la piața muncii,
standardul de viață al populației din România este afectat puternic de
lipsa accesului la soluții de locuire independentă (prețul de
cumpărare este pr ohibitiv, chiriile sunt ridicate mai ales în mediul
urban, în timp ce veniturile sunt scăzute). Lipsa accesului la o
locuință decentă cauzează aglomerarea tinerilor în gospodării
multigeneraționale, locuirea împreună cu părinții și alte rude fiind
singura opțiune posibilă. Aceste aranjamente în gospodării extinse,
alături de greutatea găsirii și nesiguranța păstrării unui loc de
muncă, afectează comportamentul tinerilor în privința întemeierii unei
familii și deciziei de a avea copii. 44,9% dintre persoanel e angajate
full-time din România locuiesc cu părinții față de 38% în Europa -28.

Se înregistrează cea mai ridicată pondere a populației rezidente în
locuințe supra -aglomerate din UE -27, cu excepția Ungariei, mai mult de
jumătate din populația totală aflându -se în această situație.

Structura demografică – Dinamica numărului de copii
Dacă la începutul anilor 1990 în România erau peste 6,6 milioane
de copii, urmare în principal a natalității scăzute^viii în România
trăiesc în prezent mai puțin de 3,7 m ilioane de copii, mai exact
3.653.637 copii la 1 Ianuarie 2013*9). Această scădere este importantă
și ca pondere în populație^ix, în același interval de timp – 1990-2013
– având loc, pe fondul creșterii speranței de viață, o schimbare a
structurii demograf ice (dacă raportul era de aproximativ un copil la
ceva mai mult de doi adulți, acum este de aproximativ un copil la
patru adulți – persoane de 18 ani și peste).
Rata de dependență a copiilor^x nu a suferit schimbări importante,
fiind de 23,6 în 2007 și 23,4 în 2011*10). Schimbările în structura
populației evidențiază accentuarea procesului de îmbătrânire
demografică^xi, cu consecințe negative economice și sociale pe termen
lung, aceasta conducând la creșterea dependenței economice și apariția
unor dezec hilibre în sistemele de asigurări sociale.
──────────
*9) Idem
*10) Idem
──────────

Una dintre caracteristicile cheie, distinctivă pentru România în
comparație cu majoritatea celorlalte țări europene, este ponderea
ridicată a populației rurale ^xii, situație care are consecințe
importante pe diferite dimensiuni ale bunăstării copilului, conducând
la forme de deprivare de locuire și materiale, precum și dificultăți
de acces la serviciile sociale.
În ceea ce privește raportul populației de cop ii din mediile rural
și urban, se poate observa o fluctuație semnificativă a structurii
acesteia. Astfel, dacă prima jumătate a anilor 1990 este caracterizată
de scăderea populației de copii din rural cu aproximativ 5 procente,
de la jumătatea anilor 1990 până în 2012 tendința s -a inversat,
numărul copiilor din rural devenind mai ridicat decât în urban.
Ponderea copiilor în populație a scăzut de la un nivel aproape egal în
1990 de aproximativ 28 -29% în ambele medii de rezidență la 16,5% în
urban și 20,2% în rural*11).
──────────
*11) INS
──────────

Structura gospodăriilor
Conform datelor de la recensământul din 2011, dimensiunea medie a
gospodăriei în România este de 2,7 persoane per gospodărie. Modelul
familial cel mai răspândit este cel al cup lurilor cu un copil, peste
jumătate dintre familii fiind de acest tip. Se observă o creștere
continuă a vârstei medii la prima căsătorie, care ajunge la 26 de ani
pentru femei și 29 de ani pentru bărbați în 2011*12). În același timp,
o tendință similară de creștere este înregistrată și în ceea ce

privește vârsta mediană a femeilor la nașterea primului copil, care a
ajuns la 26 de ani în 2011.
──────────
*12) TransMONEE
──────────

O serie de fenomene identificate de specialiști, indică pentru
România o insuficiență a planificării familiale, a educației pentru
sănătate sexuală și a reproducerii, în special pentru categoriile
vulnerabile social. Astfel, pe fondul unei creșteri pe ansamblul
populației a vârstei medii la prima naștere, fenomenul nașteril or în
rândul adolescentelor și tinerelor rămâne în continuare îngrijorător,
ceva mai mult de un copil din zece fiind născut de mame sub 20 de ani.
În același timp, în România, rata avorturilor a fost extrem de
crescută, până în 2003 frecvența avorturilor d epășind-o pe cea a
nașterilor. Deși rata avorturilor rămâne una ridicată, cu 52,7 cazuri
raportate la 100 de nașterii vii, nivelul a scăzut de 7 ori în
decursul ultimelor două decenii.
Cu o rată de 5,2 copii afectați de divorțul părinților dintr -o mie
de persoane sub 17 ani, România are un indice scăzut comparativ la
nivel european. Se remarcă însă că, în timp ce în multe țări CEE
indicele este în ușoară scădere, în România ponderea copiilor afectați
de divorțul părinților a crescut cu 0,5 la mie în per ioada 2005 -2011.

Sărăcie și excluziune socială
Mai mult de jumătate dintre copiii români se află în risc de
sărăcie sau excluziune socială^xiii (52,2% în 2012), cel mai ridicat
nivel din UE27 cu excepția Bulgariei. De asemenea, se înregistrează
una dintre cele mai ridicate diferențe din Europa între nivelul
riscului în cazul copiilor și cel înregistrat pe ansamblul populației
(41,7% în 2012).
Analiza pe grupe de vârstă arată că cel mai ridicat risc se
înregistrează în grupa de vârstă 12 -17 ani (54,8%) și 5 -11 ani
(52,5%). Riscul sărăciei și excluziunii sociale crește considerabil
în gospodăriile cu mulți copii (72,5% dintre gospodăriile cu 2 adulți
și 3 sau mai mulți copii) sau în cele monoparentale (60,7%), acestea
fiind cele mai afectate. În general, indiferent de structura
gospodăriei, prezența unui copil crește considerabil vulnerabilitatea
economică.

Copii afectați de sărăcie
Mai mult de un copil din trei este sărac relativ^xiv și
aproximativ un copil din trei se află în sărăcie p ersistentă, fiind
sărac în 2011 dar și în cel puțin doi dintre cei trei ani anteriori.
Adolescenții (12 -17 ani) sunt cei mai expuși și prin prisma valorilor
indicatorului de sărăcie relativă, având nivelul cel mai ridicat de
sărăcie relativă și cea mai imp ortantă creștere din 2007 (32,4%) până
în 2012 (38%). Toate aceste diferențe au, după cum remarcă și primul
proiect al Acordului de Parteneriat dintre România și Comisia
Europeană, un caracter profund teritorial, cu variații pronunțate
între regiuni, precu m și între zonele urbane și cele rurale^xv.

Un copil român din trei este sărac de și locuiește în gospodării
în care adulții lucrează. Aproape 1 din 5 copii din gospodării active
pe piața muncii este sărac deși adulții lucrează mai mult de 80% din
timpul lor activ (au o intensitate foarte ridicată a muncii). România
înregistrează pentru ambii indicatori cele mai ridicate rate ale
sărăciei la nivel european*13). Rata sărăciei copiilor din gospodării
în care adulții muncesc a crescut de la 29,1% în 2007 l a 32,6% în
2012. Rata sărăciei copiilor din gospodării cu o intensitate a muncii
foarte ridicată a scăzut ușor, de la 18,9% în 2007 la 17,3% în 2012.
Aproape unul din zece copii trăiește în gospodării fără locuri de
muncă. În același timp, riscul de sărăci e relativă pe total adulți
care lucrează și au copii în întreținere este mai mult decât dublu în
România față de UE27: 23,4% față de 11,5% în 2012*14); veniturile din
muncă sunt așadar suficiente pentru a asigura traiul în condiții
adecvate, inclusiv între ținerea copiilor, înregistrându -se o sărăcie
salarială.
──────────
*13) Eurostat
*14) Idem
──────────

În 2012, rata deprivării materiale severe^xvi era în România de
29,9% față de 10,3% în UE27. Prin natura lui, indicatorul măsoară
lipsa unor resurse de bază, care afectează copiii români în mare
măsură. Dacă în medie la nivel UE deprivarea materială afectează în
ponderi apropiate copiii și adulții (11,7% pentru populația sub 18 ani
și 10,3% pentru cea între 18 și 64 de ani), copiii români sufer ă mult
mai accentuat de deprivare materială severă decât adulții (37,9% față
de 27,9%).^xvii
Mai mult de o treime dintre copiii săraci relativ din România sunt
în același timp afectați de deprivare de locuire^xviii, față de ceva
mai mult de un sfert di ntre copiii săraci la nivelul UE27 și
aproximativ unul din zece copii non -săraci din România. În 2012,
problema deprivării de locuire afecta în mai mare măsură copiii săraci
cu vârste mici (46,3% dintre cei sub 6 ani) față de adolescenți (27,7%
dintre cei de 12-17 ani) în timp ce în UE27 copiii erau afectați la
fel, indiferent de vârstă.
Supraaglomerarea^xix afectează mai mult de trei sferturi dintre
copii în 2012, respectiv 78,3%, față de media UE27 de 42,5%.
Supraaglomerarea este o problemă care afect ează o proporție mare
dintre copiii români, atât cei săraci cât și cei non -săraci, respectiv
78,3% dintre copiii săraci sub 18 ani și 69,6% dintre cei care nu sunt
afectați de sărăcie.
Sărăcia pe ansamblu este mai ridicată în mediul rural, însă în
ultimele decenii au început să se formeze în mediul urban zone
compacte teritorial în care predomină sărăcia extremă^xx. În toate
aceste zone, copiii și tinerii reprezintă principala categorie de
populație (peste 60%), în timp ce populația de 60 de ani și pest e
reprezintă sub 10% din total. Aceste zone sunt izolate de ansamblul
spațiului urban și reprezintă forme de segregare spațială care
contribuie la consolidarea capcanei sărăciei.

Forme de deprivare a copiilor din mediul rural
Formele de sărăcie tr adițională din mediul rural se manifestă pe
diferite dimensiuni ale bunăstării copilului, conducând la forme de
deprivare de locuire și materiale, precum și dificultăți de acces la
serviciile sociale.
Conform unui studiu reprezentativ la nivelul mediul ui rural din
2012*15), numai o treime dintre locuințele de la sat au baie în
interior, un sfert au toaletă în interior și doar una din zece este
conectată la canalizare. Unul din zece copii intervievați declară că
frecvent (2%) sau uneori (11%) nu a avut h rană suficientă. Aproape
două treimi dintre adulții intervievați au afirmat că își tratează
copilul acasă, fără a -l duce la medic atunci când este bolnav, iar
dintre cei care merg la medic, două treimi apelează la medicul din
orașul apropiat și numai o tre ime la medicul din comună.*16) Aproape
un sfert dintre copii (23%) petrec în drumul dintre casă și școală o
oră sau mai mult.*17) Rezultatele la evaluările naționale la clasa a
VIII-a, la examenele de bacalaureat la clasa a XII -a, precum și
testările inter naționale (PISA, TIMSS, PIRLS) arată, de asemenea, că
există discrepanțe între rezultatele elevilor din mediul rural în
comparație cu cei din mediul urban.
──────────
*15) World Vision, 2012: p. 87
*16) Idem, p. 90
*17) Idem, p. 89
──────────

Copii romi
Problematica copiilor aparținând etniei rome continuă să preocupe
atât autoritățile române cât și cele internaționale. Apartenența la
etnia romă crește cu 37% riscul unui copil de a fi sărac*18). Studiile
arată de asemenea că aproximativ 40% dintre copiii romi beneficiază de
hrană insuficientă, iar aproximativ 28% dintre copiii /tinerii între
15 și 19 ani sunt căsătoriți, situație cu un impact negativ asupra
participării școlare, accesului la piața muncii a tinerelor familii și
a oportuni tăților următoarelor generații de copii*19).
──────────
*18) Banca Mondială, 2013
*19) Unicef, Roma Early Childhood Inclusion Report, 2012
──────────

În același timp, o serie de decalaje între acești copii și cei ne –
romi apar în ceea ce priveș te participarea la educație și
performanțele școlare, astfel încât participarea la educația
preșcolară a copiilor romi este de aproape două ori mai scăzută decât
a celorlalți copii (37% față de 63%), o rată mai ridicată, de peste
50%, fiind înregistrată în cazul copiilor de 6 ani.
● La nivelul copiilor de vârstă școlară, mai mult de 15% se află
în afara școlii: 6,9% au întrerupt studiile, iar 8,9% nu au fost
înscriși niciodată*20).
● 14,2% dintre copii nu frecventează deloc școala unde sunt
înscriși sau nu merg regulat*21).

● 16,3% dintre copiii romi repetă clasa, de trei ori mai mulți
decât copiii ne -romi*22) care trăiesc în aceleași zone.
● La nivelul de învățământ secundar superior (16 -19 ani),
participarea copiilor romi e de patru ori mai scăzută.*23)
──────────
*20) Agenția Împreună 2013
*21) Idem. p.78
*22) Idem. p. 79
*23) UNDP/WB/EC Regional survey, 2011
──────────

Excluziunea socială a copiilor cu dizabilități
La jumătatea anului 2013, în România erau înregist rate aproximativ
680.000 de persoane cu handicap dintre care aproximativ 10% erau
copii, în perioada 2000 -2012 numărul copiilor crescând cu 7%, iar
numărul adulților cu 80%. Majoritatea persoanelor cu handicap (peste
95%) trăiește independent de instituții .
Anumite studii indică sub -înregistrarea copiilor cu dizabilități,
mulți dintre aceștia prezentându -se în fața autorităților doar la
vârsta începerii școlii în vederea încadrării într -o categorie de
persoane cu handicap și îndrumării către o formă de școlarizare.
Nu există informații recente asupra frecventării școlii și
performanțelor școlare ale copiilor cu CES, cercetări mai vechi*24)
indicând faptul că există o rată ridicată de abandon școlar a
acestora. Una dintre întrebările de cercetare care încă nu a primit
răspuns în România se referă la impactul politicilor de integrare a
copiilor cu nevoi educaționale speciale în învățământul de masă.
──────────
*24) Horga, Jigău, 2009
──────────

Sistemul educațional din România face eforturi să asigure pentru
toate persoanele cu dizabilități o educație la standarde de calitate
corespunzătoare. Incidența neșcolarizării și a abandonului timpuriu
este semnificativ mai ridicată pentru persoanele cu dizabilități față
de populația generală. În pofida p rogreselor făcute în ultimele
decenii, probabilitatea ca un copil cu dizabilități să înceapă și să
termine cursurile școlare este mai mică decât în cazul copiilor fără
dizabilități. Adesea, există o corelație puternică între un nivel
scăzut de educație și prezența unei dizabilități – mai puternică decât
între un nivel educațional scăzut și alte caracteristici cum ar fi
sexul, rezidența în mediul rural sau o situație economică precară. În
plus, calitatea educației în învățământul segregat sau în învățământul
la domiciliu este percepută ca fiind mai slabă.*25)
Un subiect de reflecție este reprezentat de punerea în practică a
prevederii Legii nr. 1/2011 a educației naționale, prin care
orientarea școlară și profesională a cop iilor cu cerințe educaționale
speciale a fost transferată de la Comisia pentru Protecția Copilului
înapoi în sistemul educațional, fiind necesară armonizarea
procedurilor interinstituționale, astfel încât familiile să nu
întâmpine dificultăți în obținerea drepturilor copiilor*26).
──────────

*25) Societatea Academică din România, 2009
*26) Unicef, Copiii cu dizabilități, raport 2013
──────────

Serviciile comunitare de prevenire, identificare, intervenție
timpurie sunt subdezvoltate, mai ales în mediul rural. Serviciile de
sănătate, inclusiv cele oro -dentare și de reabilitare, precum și
dispozitivele medicale sunt greu accesibile, nu sunt întotdeauna de
calitate, țin cont de necesitățile persoanelor cu dizabilități în mică
măsură și nu sunt la pr ețuri abordabile, mai ales pentru grupurile de
risc. Persoanele cu dizabilități, cu precădere cele cu dificultăți de
deplasare, din mediul rural și/sau sărace, au acces limitat la
servicii de sănătate de calitate, inclusiv la tratamente medicale de
rutină, ceea ce creează inegalități în materie de sănătate fără
legătură cu handicapul. O altă problemă încă nesoluționată este
contenționarea persoanelor cu tulburări psihice.
Studiile sporadice arată că gradul de accesibilizare a spațiului
public, precum și a mediului informațional și comunicațional pentru
persoanele cu dizabilități este scăzut.
O altă problemă care se evidențiază în ansamblul acestei
problematici este cea a copiilor diagnosticați cu tulburări din
spectrul autist (TSA). Conform Ministeru lui Sănătății, în România
existau la 31 decembrie 2012, 7900 copii diagnosticați cu TSA, dintre
care 5952 erau încadrați în grad de handicap. Un sondaj de opinie^xxi
realizat în anul 2011, în rândul medicilor de familie a arătat că
acceptarea diagnosticulu i de către membrii familiei și stabilirea unei
relații de colaborare cu familia în urma prezentării diagnosticului
reprezintă principalele probleme cu care se confruntă aceștia*27).
Copiii cu dizabilități au nevoie de asistență adecvată tipului de
dizabilitate și vârstei în exercitarea dreptului de a fi consultați și
de a participa la luarea deciziilor care îi privesc, mijloacele
adaptate fiind insuficiente în prezent: interpreți de limbaj mimico –
gestual, interpreți pentru copiii cu surdocecitate, tehno logii și
sisteme informatice și de comunicații, inclusiv Internet, limbaj
Braille etc.*28).
Principiul educației incluzive a fost adoptat în România din anii
'90 prin inițierea măsurilor în vederea respectării diversității,
inițierea și realizarea prac tică a accesului și participării la
educație și viață socială pentru toate categoriile de copii. Astăzi,
aproximativ jumătate din elevii cu dizabilități sunt școlarizați în
învățământul de masă.*29)
──────────
*27) Fundația Romanian Angel Appeal, în pa rteneriat cu MMFPSPV,
Asociația de Psihologii Cognitive, Iași, 2013
*28) Unicef, Copiii cu dizabilități, raport 2013
*29) MEN
──────────

În domeniul educației speciale a copiilor/elevilor cu dizabilități
au fost inițiate și derulate programe e ducaționale destinate reducerii
abandonului școlar și susținerii participării școlare a elevilor din
întreg sistemul de învățământ preuniversitar. Multe unități de

învățământ special au fost transformate în centre școlare pentru
educație incluzivă, iar ele vii cu cerințe educaționale speciale din
învățământul de masă beneficiază atât de servicii calificate din
partea profesorului de sprijin/itinerant, cât și de terapii specifice
acordate de profesorii psihopedagogi din centrele de resurse.
Fiecare unitat e de învățământ poate hotărâ în consiliul profesoral
ce plan de învățământ să aplice în funcție de tipul și gradul
deficienței. Unele unități de învățământ special pot aplica planul de
învățământ al școlii de masă – adaptat sau altfel structurat.
Proiectele PHARE Acces la educație pentru grupuri dezavantajate,
derulate de MEN începând cu anul 2001, au avut ca scop prevenirea și
lupta împotriva marginalizării și excluziunii sociale, precum și
crearea unui mecanism pentru îmbunătățirea accesului la educaț ie și
pentru o educație de calitate pentru copiii din școlile speciale
integrați în școlile de masă.
În cadrul programului "Recunoașteți ADHD", implementat de
Ministerul Educației Naționale,*30) care a avut drept scop dezvoltarea
unui sistem integrat d e servicii complexe de sănătate și educație,
adresat copiilor cu ADHD și familiilor acestora, au fost identificate
următoarele probleme care împiedică participarea deplină și accesul la
un tratament eficient al acestor persoane defavorizate, ca membri cu
drepturi egale ale societății:
──────────
*30) Program implementat în parteneriat cu Centrul Național de
Sănătate Mintală și Luptă Antidrog și S.C. Eli Lilly România S.R
──────────

– formarea cadrelor didactice atât din învățământul special, cât
și învățământul de masă care școlarizează copii cu CES, pentru toate
categoriile de deficiențe.
– numărul mic de profesori de sprijin/itineranți precum și lipsa
sprijinului suplimentar necesar în unele cazuri creează încă o
problemă privind situația copi ilor cu dizabilități integrați în școli
de masă.
– o altă problemă deosebit de importantă care se impune este aceea
a înființării atelierelor protejate. Înființarea atelierelor protejate
pentru absolvenții școlilor de arte și meserii sau liceelor
tehnologice pentru învățământ special (ca etapă necesară inserției
socio-profesionale).
– reconsiderarea statutului internatelor școlare transformate în
centre de plasament prin intrarea lor în administrarea unităților de
învățământ special precum și reglem entarea finanțării acestora în
condițiile transferării lor din subordinea direcțiilor județene de
protecția copilului în subordinea inspectoratelor școlare.
– campanie de imagine în mass -media privind reabilitarea imaginii
persoanei cu dizabilități.
– colaborare cu toți factorii responsabili pentru identificarea
copiilor cu CES neșcolarizați.
Totodată trebuie găsite posibilități de a sprijini și a susține
familiile și pe cei care au responsabilități directe în îngrijirea
acestor copii și tineri, pentru a reduce dependența de aceștia,
sporindu -le autonomia, în paralel cu evitarea neglijării și

marginalizării. Pentru aceasta trebuie avute în vedere mai multe
aspecte:
– conștientizarea faptului că dizabilitatea este o problemă a
întregii societă ți.
– generalizarea acțiunii de intervenție timpurie privind
compensarea și recuperarea deficienței sau a dificultăților
intelectuale.
– creșterea numărului de clase speciale integrate în unități de
învățământ de masă.
– creșterea numărului de profesori de sprijin în fiecare unitate
de învățământ de masă pentru elevii cu dizabilități intelectuale
integrați individual.
– introducerea în formarea inițială și continuă a cadrelor
didactice a trei module psihopedagogice privind: educația incluziv ă,
limbajele nonverbale și asistență educațională de sprijin.
– programele de intervenție și sprijin ar trebui să implice
familiile la maximum.
– să aibă asigurate instrumente de asistare, în funcție de
necesitățile diverse ale persoanelor cu dizab ilități.
– informarea părinților asupra potențialului real al copilului și
asupra mijloacelor susceptibile să -i favorizeze dezvoltarea.
– informarea părinților asupra tipurilor de servicii care pot
asigura cel mai bine educarea și dezvoltarea copil ului cu dizabilități
intelectuale.
Direcțiile de acțiune prioritare în vederea cuprinderii și
menținerii tuturor copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educaționale
speciale, în general și a celor cu dizabilități în special, într -o
formă de învățământ:
1. debutul școlar al tuturor copiilor în școala de masă cea mai
apropiată de domiciliul copilului;
2. menținerea copiilor/elevilor în școala de masă prin acordarea
serviciilor educaționale, a terapiilor logopedice și consiliere
psihopedagogică cel or care prezintă dificultăți de învățare, de
adaptare, de integrare sau care au abateri comportamentale;
3. transferul în școala de masă a elevilor din școala specială
care nu fac obiectul acestui tip de învățământ sau a acelora care, fie
că au avut un diagnostic greșit, fie că prezintă un progres evident în
urma activității de educație.
4. orientarea către școlile speciale numai în cazul în care elevul
nu poate să se integreze în colectivul clasei din școala de masă,
pentru ca și acești elevi să be neficieze de educație.

Copii din sistemul de protecție specială
Ca rezultat al eforturilor de reformare a sistemului de protecție
a copilului după 1997, numărul de copii protejați în servicii de tip
rezidențial, centre de plasament publice și priv ate a continuat să
scadă în perioada 2008 – 2013, deși mult mai puțin accentuat decât în
perioada anterioară, de la 25.114 existenți în decembrie 2007 la
22.124 în septembrie 2013. În privința copiilor cu vârsta sub 3 ani,
deși se fac eforturi pentru evita rea instituționalizării acestora,
există încă 723 copii în centre de plasament (comparativ cu 907 copii
în 2004 și 605 în 2007). Majoritatea copiilor din sistemul de

protecție de tip rezidențial au 14 -17 ani, urmați de cei de 10 -13 ani.
Tinerii care părăse sc sistemul de protecție specială după împlinirea
vârstei de 18 ani reprezintă o categorie vulnerabilă, expusă riscului
de excluziune ocupațională și socială din cauza disponibilității
reduse a serviciilor de dezvoltare a deprinderilor de viață
independent ă. Lipsiți de sprijinul familiei și fără deprinderile
necesare pentru integrare socio -profesională, acești tineri nu
beneficiază adesea nici de servicii sociale de consiliere și asistență
în găsirea unui loc de muncă sau suport pentru asigurarea unei
locuințe sociale.
Restructurarea instituțiilor de ocrotire a copilului s -a
desfășurat în strânsă legătură cu încercarea de a oferi alternative de
tip familial la ocrotirea de tip rezidențial a copilului și de a
preveni abandonul. Pe de o parte, instituțiile clasice, cu o
capacitate mare (între 100 și 400 de locuri) au fost restructurate,
încercându -se reducerea capacității, modularea acestora, pentru a
oferi mai mult spațiu pentru fiecare copil, într -un mediu cât mai
apropiat de cel familial.
Reducerea n umărului de copii, prin dezinstituționalizare, în
special prin reintegrarea copiilor în familia naturală sau lărgită,
ori prin plasamentul la o familie sau persoană, a făcut posibilă
"umanizarea" instituțiilor. Nu toate centrele de plasament au fost
astfel transformate; lipsa de fonduri și de experiență a făcut ca după
anul 2007 procesul să se desfășoare lent, în etape, în funcție de
fondurile existente sau de prioritățile stabilite prin strategiile
județene. În anul 2011 52% din copiii protejați în servici i de tip
rezidențial se aflau în instituții de tip clasic și modulat.*31)
──────────
*31) HHC România, 2012
──────────

Numărul copiilor plasați la asistent maternal profesionist, rude
până la gradul IV sau la alte familii a înregistrat o scădere
semnificativă în ultimii 7 ani. Astfel, dacă în decembrie 2007 erau
46.160 de copii protejați în familii, numărul acestora a ajuns la
38.253 în septembrie 2013, scăderea fiind mai accentuată în cazul
copiilor aflați în îngrijirea rudelor ( -25%) comparativ c u cei aflați
în îngrijirea asistenților maternali ( -7%).
În perioada 2006 – 2012 la nivel național erau declarați
adoptabili în medie aproximativ 1600 de copii anual, în 2013 și
primele luni ale anului 2014 au fost deja comunicate ANPDCA un număr
de 2964 de sentințe definitive de deschidere a procedurii de adopție.
Din cei 2964 de copii declarați adoptabili în 2013, doar 622 au
vârsta sub 3 ani reprezentând 21% din total, iar din cei 622 de copii
adoptabili cu vârsta de pană la 3 ani, 21 % au boli c ronice, retard
sau întârzieri în dezvoltare.
Datele statistice menționate anterior capătă relevanță prin
raportarea lor la rezultatele unei cercetări realizate în anul 2011 de
Oficiul Român pentru Adopții în parteneriat cu UNICEF România –
"Profilul pă rinților adoptivi din România și adopția copiilor greu
adoptabili".

Concluziile raportului au arătat că cei mai mulți adoptatori "au
preferat copii mai mici de 3 ani (72.4%), de sex feminin (41.7%), fără
probleme medicale (80.8%), neprecizând neapărat, în scris, să fie sau
să nu fie de o anumită etnie (21.1%)." Același raport de cercetare mai
arată că "numai 1.2% sunt dispuși să adopte copii cu probleme
medicale".

Alte categorii de copii vulnerabili
Categoriilor de copii afectați de surse major e ale excluziunii
sociale mai sus prezentate li se adaugă o serie de alte categorii
care, deși numeric nu sunt atât de importante, necesită o atenție
prioritară prin gravitatea și consecințele menținerii acestora în
situația de excluziune pe termen lung.
Avem în vedere aici situația copiilor părăsiți în unitățile
sanitare, a celor fără acte de identitate, fără adăpost, a celor
aflați în conflict cu legea, consumatorii de droguri, copiii afectați
de migrație, victime ale violenței sau ale discriminării.
Deși a scăzut de aproape patru ori în ultimii 10 ani, numărul
copiilor părăsiți în unități sanitare a înregistrat o creștere cu 12%
în perioada 2010 – 2012, din totalul celor 1474 de copii abandonați în
2012 în unități medicale, cele mai multe cazuri ( 918) fiind
înregistrate în maternități.
Copiii fără acte de identitate reprezintă categoria afectată de
cele mai grave forme de excluziune socială, deoarece aceștia nu au
posibilitatea de a accesa și beneficia de servicii sociale de bază,
fiind practic lipsiți de mijloace de participare socială, potrivit
datelor unui studiu realizat de UNICEF, la nivel național putând fi
înregistrate 5 -6.000 de cazuri de copii fără acte de identitate.
Copiii fără adăpost sunt o altă categorie afectată grav de
excluziunea socială, iar viața pe stradă este asociată de cele mai
multe ori cu probleme serioase de sănătate, subnutriție cronică,
abandon școlar și analfabetism (în jur de 50%), abuz fizic și sexual
(de obicei început în familie și continuat pe stradă), stigmă și
discriminare, acces redus la servicii sociale (educație, sănătate,
asistență socială), utilizarea de droguri. Cele mai recente date
(2009) arată că în România trăiau în stradă, temporar sau permanent,
aproximativ 1.400 copii și tineri, cei mai mulți (1 .150) în București,
Brașov și Constanța.*32) Aceștia aveau un nivel scăzut de educație
(cei mai mulți având cel mult școală primară), principala sursă de
venit era cerșetoria, urmată de munca cu ziua și spălatul mașinilor.
În ceea ce privește accesul la se rvicii, acesta era destul de redus.
Dacă în București, situația era mai bună, în sensul că mai mult de
jumătate (55,9%) au beneficiat la un moment dat de servicii, în Brașov
și Constanța foarte puțini au beneficiat de astfel de servicii.
──────────
*32) Organizația Salvați Copiii România, 2009
──────────

Deși la nivelul UE -27, România se plasează printre țările în care
utilizarea drogurilor de către tineri și copii este mai redusă, se
înregistrează totuși o tendință de creștere a consumului de subs tanțe
psihoactive în rândul copiilor /tinerilor de 16 ani, ponderea fiind de

10% în 2011, de două ori mai ridicată decât în 2007. Un aspect
îngrijorător este faptul că primul tip de substanță consumată de
copiii sub 15 ani este heroina în cazul a 75% dintr e aceștia, restul
indicând canabisul și hașișul.
Situația copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate, deși
nu este atât de precară din punct de vedere economic, în condițiile în
care remitențele le asigură temporar un nivel de trai satisfăcăto r,
are consecințe profunde la nivel emoțional, reflectate în scăderea
performanțelor școlare și chiar a abandonului școlar. Conform datelor
centralizate la nivel național, în evidențele autorităților
administrației publice locale se aflau, la 30 iunie 2013 , 82.000 de
copii cu cel puțin un părinte plecat în străinătate, estimările unor
studii efectuate în anii anteriori indicând valori semnificativ mai
mari.
O altă categorie care necesită măsuri speciale este cea a mamelor
adolescente, mai mult de un cop il din zece fiind născut de mame sub 20
de ani.

Educație
Dreptul la educație este înțeles în cadrul acestei strategii, în
primul rând, ca drept de acces și participare la educația obligatorie,
respectiv nivelul de învățământ primar (inclusiv clasa pregătitoare),
nivelul de învățământ gimnazial și primii 2 ani ai învățământului
secundar superior.
Conform datelor demografice și celor privind cuprinderea școlară
ale INS (2013), la nivelul anului școlar 2012/2013 un număr de
aproximativ 56.000 copi i de vârsta învățământului primar erau în afara
sistemului de educație.
Majoritatea copiilor din grupa de vârstă 7 -10 ani care sunt în
afara sistemului au participat o vreme la școlarizare, dar au
abandonat. Studiul UNICEF/ISE privind copiii în afara s istemului de
educație (2012) indică faptul că în învățământul primar copiii renunță
la școală fie pe parcursul primului an (datorită inadaptării la mediul
și cerințele școlare), fie ulterior, în multe cazuri datorită
situațiilor de repetenție sau repetenți e repetată. Devine astfel
importantă dezvoltarea unor sisteme de monitorizare și intervenție
eficiente, care să detecteze la timp semnalele care "anunță"
situațiile de abandon și care să inițieze o serie de măsuri
educaționale și extra -educaționale adecvat e, în funcție de cauzele
identificate (sisteme de alertă timpurie).
O analiză comparativă a situației abandonului școlar în funcție de
mediul de proveniență a copiilor arată că aceia din mediul rural se
confruntă mai des cu riscul de abandon în învățăm ântul primar, prin
comparație cu cei din mediul urban. Astfel, conform datelor INS
(2013), speranța de viață școlară în învățământul primar în rural este
de 3,3 ani în comparație cu 3,7 ani în urban.
O condiție pentru asigurarea cuprinderii tuturor cop iilor în
această formă de educație este și asigurarea unei experiențe de
frecventare a învățământului preșcolar. Numeroase studii demonstrează
faptul că există o legătură directă între frecventarea grădiniței și
parcurgerea cu succes a etapelor următoare d e educație. La nivelul
anului 2011, România era cu peste 10 puncte procentuale sub ținta

stabilită la nivel UE pentru 2020 în ceea ce privește participarea la
învățământul preșcolar (grupa de vârstă 4 -5 ani) de 95%. Măsura de
introducere a clasei pregătito are oferă oportunitatea de a ameliora
acest indicator, însă statisticile oficiale nu mai oferă date în
prezent cu privire la ponderea copiilor înscriși în această clasă care
au frecventat anterior grădinița. În anul școlar 2011/2012, 7% dintre
elevii care au intrat pentru prima oară în clasa I nu au avut această
experiență și, implicit, au fost mai puțin pregătiți pentru a avea un
debut al școlarității de succes.*33)
Scăderea capacității creșelor ca unități de educație timpurie
reprezintă un element ce ar trebui avut în vedere din perspectiva
asigurării respectării dreptului la educație pentru copiii de vârstă
mică – de la un număr total de 76.944 de paturi în anul 1990, la
19.718 în anul 2001 și ajungând la 14.880 în anul 2010. Pe de altă
parte, nici se ctorul privat nu a oferit o variantă alternativă,
numărul total al copiilor care frecventau creșe private în anul 2010
fiind de doar 62*34).
──────────
*33) Implementarea clasei pregătitoare în sistemul educațional
românesc în anul școlar 2012 -2013, IS E (studiu disponibil la adresa:
http://www.ise.ro/wp –
content/uploads/2013/12/Studiu_CP_clasapregatitioare.pdf)
*34) Institutul Național de Sănătate Publică, 2010
──────────

Deși numărul mediu de copii/clasă este mai ridicat în mediul rural
(18 copii/clasă) în comparație cu mediul urban (15 copii/clasă),
conform datelor INS (2013), ponderea copiilor care frecventează
grădinița din totalul copiilor de vârsta învățământului preșcolar este
cu aproximativ 6 puncte procentuale mai redusă în rural. Cea ma i mare
diferență o întâlnim în cazul copiilor de 3 ani (peste 86% dintre
copiii de această vârstă din mediul urban merg la grădiniță în
comparație cu aproximativ 70% în rural). Această situație se explică,
în primul rând, prin distanța medie mai mare față de grădiniță și prin
condițiile mai dificile de acces în mediul rural (drumuri, transport),
în special în cazul unor condiții meteorologice nefavorabile.
Asigurarea oportunităților egale tuturor copiilor rămâne o
prioritate și pentru nivelul gimnazial de învățământ. Ca și în cazul
învățământului primar și aici întâlnim un număr semnificativ de copii
care sunt în afara sistemului de educație. Comparând populația de
vârstă corespunzătoare (11 -14 ani) cu cea care este înscrisă oficial,
constatăm că peste 6 0.000 de copii nu mai frecventează învățământul
gimnazial. Durata medie de frecventare este de 3,8 ani în cazul
mediului urban și de doar 3,1 ani în cazul mediului rural. De
asemenea, valoarea ratei abandonului este mai ridicată în mediul rural
(2,1%) în c omparație cu mediul urban (1,8%), iar diferențele pe sexe
devin mai accentuate în comparație cu învățământul primar. Astfel,
fetele au o rată a abandonului de 1,7%, în timp ce băieții au 2,2%.
Din perspectiva evoluției pe clase, clasa a V -a înregistrează v alorile
cele mai ridicate, ceea ce demonstrează, în egală măsură,
dificultățile de adaptare ale unor copii la cerințele noului nivel de

învățământ, cât și lipsa de sprijin pentru aceștia din partea
familiei, școlii sau comunității.*35)
Este important d e remarcat și faptul că numărul total de copii
care au abandonat școala în cursul anului școlar 2011/2012 per total
în învățământul primar și gimnazial a fost de aproximativ 28.000 de
elevi.*36)
──────────
*35) Învățământul primar și gimnazial, început ul anului școlar
2012/2013. INS, 2013
*36) Învățământul primar și gimnazial, sfârșitul anului școlar
2011/2012. INS, 2012
──────────

Ratele importante de repetenție pe parcursul întregului învățământ
obligatoriu, cât și numărul relativ ridicat de elevi care au depășit
cu un an sau mai mult vârsta teoretică a clasei pe care o urmează
conduc, de asemenea, la efecte precum: creșterea riscului de abandon
și, implicit, pregătire insuficientă pentru un rol activ în societate.
La rândul lor, aceste efecte sunt accentuate de ponderea încă relativ
redusă a celor care ulterior se întorc în sistemul de educație, și
sunt cuprinși spre exemplu în programe de tip "A doua șansă"^xxii.
Tranziția și participarea la educație în nivelul secundar superior
reprezint ă o provocare pentru asigurarea dreptului la educație.
Astfel, rata de tranziție de la clasa a VIII -a în învățământul liceal
și profesional evidențiază în anul școlar 2012/2013 faptul că cei mai
mulți (96,7%) dintre elevii înscriși cu un an în urmă în clas a a VIII –
a și-au continuat studiile la liceu sau în învățământul profesional.
De asemenea, există un număr semnificativ de elevi care
abandonează școala pe parcursul primilor ani de studiu în învățământul
secundar superior (clasa a IX -a și a X -a). Astf el, peste 55.000 de
copii în vârstă de 15 și 16 ani ajung să fie în afara sistemului de
educație, ceea ce demonstrează faptul că acest fenomen nu este
specific unui anumit nivel de învățământ ci afectează întreg sistemul.
Per total, la nivelul anului 2012, peste 170.000 de copii de vârsta
învățământului obligatoriu nu mergeau la școală (excluzând clasa
pregătitoare).*37)
──────────
*37) UNICEF/ISE, Studiu privind copiii în afara sistemului de
educație, 2012
──────────

În acest context este de menți onat faptul că prin recentele
modificări ale Legii educației naționale, învățământul profesional
începe din clasa a IX -a, după absolvirea clasei a VIII -a, are o durată
de 3 ani, conform OUG nr. 117/2013 , respectiv minim de 3 ani, din
2014, conform OUG nr. 49/2014 . În paralel cu această formă se
organizează învățământul profesional desfășurat pe o perioadă de doi
ani pentru absolvenții clasei a IX -a, ca parte a filierei tehnologice
a învățământu lui liceal, conform metodologiei din Anexa nr. 1 la
Ordinul MECTS nr. 3168 din 03.02.2012 privind organizarea și
funcționarea învățământului profesional de 2 ani, în condițiile legii,
pentru perioada 2012 -2016.

Serviciil e de informare, consiliere și orientare la nivelul
învățământului preuniversitar sunt asigurate, în principal, de rețeaua
de consilieri coordonată de Centrele Județene de Resurse și Asistență
Educațională. Numărul curent alocat (un consilier la 800 de elev i)
face ca doar școlile mari să aibă propriul consilier, astfel încât din
păcate serviciile cel mai puțin dezvoltate sunt cele de consiliere
pentru categoriile dezavantajate socio -economic de elevi^xxiii.
Resursele aflate la dispoziția profesorilor în aria implicării
părinților copiilor în situație de risc sunt, de asemenea, puțin
dezvoltate.
În perioada 2007 -2012, rata de părăsire timpurie a sistemului de
educație a înregistrat o evoluție oscilantă, cu creșteri sau scăderi
de la un an la altul. Anul 20 08 marchează cea mai scăzută valoare
înregistrată în România pentru acest indicator, ajungând la 15,9%. În
perioada 2008 -2010, rata de părăsire timpurie a sistemului de educație
a crescut de la 15,9% (2008) la 18,4% (2010).
Odată cu debutul crizei econ omice în România, efectele au fost
vizibile și în plan educațional. Criza economică a pus multe familii
în dificultatea de a susține participarea copiilor la niveluri
superioare de educație, concomitent cu creșterea ratei șomajului la
tineri.
Anul 2011 marchează însă o revenire a situației acestui indicator,
România reușind să atingă prognoza estimată pentru acest an, de 17,5%,
conform țintelor propuse în Programul Național de Reformă 2011 -2013.
În anul 2012 se păstrează în continuare trendul descendent , cu o
scădere nesemnificativă față de anul trecut (17,4%). Această
îmbunătățire relativă a indicatorului din ultimul an poate fi
explicată ca fiind un efect al dezvoltării programelor de tip "a doua
șansă" în sistemul național de educație, concomitent cu implementarea
proiectelor finanțate din cadrul POSDRU care au avut ca obiect
prioritar reducerea valorii acestui indicator.
Conform datelor EUROSTAT, valoarea indicatorului de 17,4% din anul
2012 situează România mai aproape de media europeană (12,8%).
Progresul înregistrat a permis depășirea unor țări precum Portugalia
(20,8%) sau Spania (24,9%). Cu toate acestea, într -o perspectivă
comparativă, evoluțiile din ultimii ani pun în evidență
vulnerabilitatea României în raport cu acest obiectiv, având în v edere
faptul că, deși în ușoară scădere față de anul 2010, rata părăsirii
timpurii a școlii este încă cu peste 7 puncte procentuale peste ținta
stabilită de Strategia UE la nivel european.
Aceasta înseamnă că, pentru atingerea țintei de 11,3%, sunt
necesare eforturi instituționale și financiare complexe care să vizeze
reducerea ratei de părăsire timpurie a sistemului de educație.*38)
România a înregistrat progrese, dar la nivelul UE încă se află
printre țările cu scoruri slabe înregistrate de elevii de 15 ani la
testările internaționale cu privire la competențe de scris și lectură,
matematică și științe. De exemplu, la testarea PISA 2012, un număr
relativ mare de elevi au obținut rezultate slabe*39).
──────────
*38) Raportul privind Starea învăță mântului 2013

*39) PISA 2012 Results in Focus, OECD, 2013 (studiu disponibil la
adresa http://www.oecd.org/pisa/keyfindings/pisa -2012-results-
overview.pdf)
──────────

Sănătate
România a avut tradițional o mortalitate infantilă foarte
ridicată. Deși indicatorul s -a redus la aproape o treime față de
valoarea din 1990 (9 decese 0 – 1 an la 1000 născuți vii în anul
2012*40), față de 26.9 la mie în 1990*41)), România rămâne țara cu cea
mai mare mortalitate infantilă din UE, cu o valoare de peste dou ă ori
mai mare comparativ cu media Uniunii. Cele mai mari diferențe se
înregistrează în mortalitatea posteonatală, dominată de cauze
evitabile (în anul 2012, 29% dintre decese au fost cauzate de boli
respiratorii și 4.6% de accidente, ambele cauze fiind co nsiderate
potențial evitabile).
──────────
*40) Institutul Național de Sănătate Publică. Mortalitatea
infantilă în România. Anul 2012.
*41) Eurostat
──────────

Analizând structura deceselor pe cauze, se constată că 29% dintre
decesele infantil e sunt determinate de boli respiratorii acute și 4.6%
de accidente, ambele cauze fiind considerate evitabile.
În afara diferențelor dintre România și media UE, există însă și
diferențe notabile în nivelul mortalității infantile în interiorul
țării, evi dențiindu -se următoarele aspecte sensibile:
– genul masculin comportă un risc de deces în primul an de viață
cu 14% mai mare, comparativ cu genul feminin;
– greutatea la naștere sub 2500 grame este asociată unui risc de
deces de 13 ori mai ridicat comparativ cu greutatea de 2500 g și
peste;
– vârsta mamei sub 20 de ani la nașterea copilului se asociază
unei rate de mortalitate infantilă aproape dublă față de vârsta de 25
– 29 ani;
– copiii de rang patru au un risc de deces de peste trei ori mai
mare comparativ cu copiii de rang 1.
Rata mortalității infantile a fost, constant, mai ridicată în
mediul rural; cauzele, conform cercetărilor desfășurate de Organizația
Salvați Copiii, țin, în principal, de accesul mai redus la servicii
medicale, de distanța mare până la localitățile unde astfel de
servicii pot fi accesate, de nivelul scăzut de educație a mamei și de
veniturile reduse ale gospodăriei.
România are o probabilitate de deces înainte de împlinirea vârstei
de 5 ani de 12,2 /1000 născ uți vii (2012), cea mai ridicată între
statele Uniunii Europene. În analiza pe cauze a mortalității înainte
de vârsta de cinci ani, unele cauze evitabile ocupă încă proporții
importante (bolile respiratorii acute – 29%, prematuritate – 14% și
accidentele – 7%). Aceste cauze asociază ca riscuri nivelul socio –
economic și educațional, tipul gospodăriei, venitul acesteia și nu în
mod special acoperirea cu personal medical.

Analiza morbidității particularizează România prin incidențe mari
ale unor boli trans misibile (infecțioase), prevenibile prin vaccinare,
comparativ cu restul statelor membre UE, în condițiile unei scheme
naționale de vaccinare care acoperă aceste boli.
Tuberculoza continuă să reprezinte o problemă majoră de sănătate
publică în general (România are o incidență a tuberculozei de 6 ori
peste media UE și furnizează aproape un sfert din cazurile de
tuberculoză din UE, dintre care 15% apar la copii).
O problemă deosebită o reprezintă screening -ul și depistarea
precoce în rândul populației de copii, a tulburărilor de sănătate
mintală. În acest moment, în lipsa competenței medicilor de familie în
identificarea diferitelor tulburări de sănătate mintală, numeroși
copii accesează serviciile specializate în etape târzii, în care
recuperarea este dificilă și de lungă durată.
În ceea ce privește serviciile de sănătate mintală destinate
copiilor și adolescenților, este nevoie de înființarea de centre de
sănătate mintală în comunitățile în care nu există acest serviciu
(atât în urban, cât și în r ural) precum și a echipelor mobile pentru
zonele rurale sau greu accesibile, în care să funcționeze echipe
multidisciplinare de profesioniști cu competențe în evaluarea și
intervenția în tulburările de sănătate mintală ale copilului, în
consilierea părinți lor precum și în managementul situațiilor în care
sunt identificați copii victime ale abuzului în familie.
În prezent, în lipsa competenței medicilor de familie în
identificarea diferitelor tulburări de sănătate mintală, numeroși
copii accesează servic iile specializate în etape târzii, în care
recuperarea este dificilă și de lungă durată. Prin urmare, screening –
ul și depistarea precoce în rândul populației de copii de către
medicii de familie sunt probleme asupra cărora trebuie să fie
îndreptată atenția autorităților.
O caracteristică epidemiologică specifică României este numărul
mare de copii diagnosticați cu HIV în anii 90, în prezent
înregistrându -se un număr scăzut de noi cazuri în rândul populației de
copii. Din totalul de 19.026 de cazuri HIV/ SIDA înregistrate din anul
1985, 12.119 erau în viață la data de 30 septembrie 2013, printre
aceștia fiind 196 de cazuri cu vârsta de 0 – 14 ani și 213 cu vârsta
de 15 – 19 ani. În primele trei trimestre ale anului 2013, la nivel
național s -au înregistrat 577 cazuri noi, dintre care 15 copii 0 – 14
ani și 28 cu vârsta de 15 – 19 ani. Dintre caracteristicile
particulare ale persoanelor cu infecție HIV/SIDA în România se impun a
fi subliniate existența unui număr mare de tineri și creșterea de la
an la an a i mportanței căii de transmitere injectabile la utilizatorii
de droguri. Reducerea drastică a transmiterii verticale (de la mamă la
făt) este un obiectiv important de sănătate publică, în primele trei
trimestre ale anului 2013 fiind înregistrate 15 noi cazur i.
În România starea de sănătate orodentară a copiilor nu este
cunoscută, ultima raportare în baza de date a OMS datând din anul 2007
(Indicatorul "Dinți cariați, lipsă și tratați la vârsta de 12 ani",
care ajunge la valoarea de 3,3, aproape dublu față de ținta Strategiei
Sănătate pentru toți până în anul 2020 în UE). "Media numărului de
carii prezente la un copil este de 3,39, semnificativ mai mare în
mediul rural și la fete. Mai mult de jumătate din cariile decelate nu

sunt tratate",
(http://www.insp. gov.ro/cnepss/wpcontent/uploads/2010/12/Raport –
Sănătatea -Orala-2011.pdf – Raport național de sănătate orală la copii
și tineri 2011, INSP – CNEPSS).
Referitor la riscurile comportamentale privind sănătatea la
adolescenți, este de menționat că aproximat iv 23% dintre adolescenții
din România au fumat cel puțin o dată (6% dintre adolescenții de 10 –
13 ani și 33% dintre adolescenții de 14 – 17). Proporția celor care au
fumat cel puțin o dată este mai ridicată la băieți și în mediul urban.
68% dintre cei ca re au experimentat fumatul s -au declarat fumători
zilnici și cei mai mulți au declarat că au început să fumeze între 13
– 16 ani, cu predilecție la vârsta de 14 ani.
Alcoolul se asociază în cazul copiilor și adolescenților cu
afectarea dezvoltării crei erului, în special a capacității cognitive
și socio -emoționale. În România, 42% dintre adolescenți au consumat
alcool cel puțin o dată pe parcursul vieții lor (21% dintre cei în
vârstă de 10 – 14 ani și 53% dintre cei de 14 – 17 ani), proporția
consumatori lor fiind mai ridicată la băieți (57%, față de 27% în
rândul fetelor) și în mediul urban. Dintre adolescenții cu vârste
între 14 – 17 ani, 5,4% au experimentat un tip de drog pe parcursul
vieții lor.
Un sfert din adolescenții de 14 – 17 ani se declară activi sexual,
vârsta medie de debut a vieții sexuale fiind de 15 ani și jumătate.
Circa două treimi dintre adolescenții activi sexual declară că au un
partener stabil și mai puțin de jumătate dintre cei cu partener stabil
utilizează în mod constant mijloa ce de protecție.
În România, riscul consumului de tutun și droguri în rândul
copiilor, pe de o parte, și al adoptării unor comportamente sexuale la
risc în adolescență este agravat de lipsa unor politici educaționale
pe temele menționate anterior.
Neglijarea micului dejun este un obicei frecvent la adolescenți,
deși în prezent este cunoscut faptul că servirea zilnică a micului
dejun se asociază în general cu o stare de sănătate, un control al
greutății, precum și cu performanțe cognitive și școlare mai bune.
Circa jumătate dintre copiii de 11 ani declară că nu servesc zilnic
micul dejun, iar proporția celor care "sar" peste micul dejun crește
cu vârsta, în special în rândul fetelor*42).
──────────
*42) WHO. Social determinants of health and well -being among young
people. Health Behaviour in School -aged Children (HBSC) study:
internațional report from the 2009/2010 survey
──────────

Organizația Mondială a Sănătății recomandă pentru copiii de 5 -17
ani cel puțin o oră de activitate fizică mode rată sau intensă zilnic,
subliniind că realizarea constantă a unei forme de activitate fizică
are efecte benefice asupra organismului copiilor". În România, doar
32% dintre băieții de 11 ani și 20% dintre fetele de aceeași vârstă
declară că se încadrează î n nivelul recomandat de activitate fizică,
iar situația se deteriorează cu vârsta, ajungând la 7% fete și 16%
băieți la vârsta de 15 ani.

Pe de altă parte, timpul alocat pentru consum TV și internet este
foarte ridicat la adolescenți, în detrimentul ac tivităților de
mișcare, astfel încât 96% dintre adolescenți declară că se uită la TV,
iar timpul mediu zilnic alocat este de 2,9 ore, în timp ce 88%
utilizează internetul în medie 3,4 ore zilnic.

Violența asupra copilului
În ceea ce privește viole nța asupra copilului, se constată o
creștere (+7%) a numărului de cazuri de violență raportate (neglijare,
abuz emoțional, abuz fizic, abuz sexual, exploatare prin muncă,
exploatare prin comiterea de infracțiuni) de la 11.232 în 2010 la
12.074 în 2012. Dis ponibilitatea serviciilor pare a fi principalul
factor determinat al gradului de raportare: media sesizărilor cu
privire la copiii a căror dezvoltare fizică, mentală, spirituală și
psihică este primejduită în familie și necesită intervenția DGASPC a
crescut în 2010 la nivelul municipiilor cu aproximativ 16% față de
2009, în timp ce la nivelul celorlalte orașe creșterea este
nesemnificativă iar în mediul rural este în ușoară scădere.
Un sfert dintre respondenții unui studiu reprezentativ pentru
mediul ru ral nu resping complet afirmația: "uneori e nevoie să îți
bați copiii ca să îi poți educa bine".*43) La nivel național, conform
unui studiu recent*44), un părinte din cinci consideră că bătaia este
un mijloc pozitiv de educare în timp ce nivelul abuzului f izic ușor și
moderat are o incidență cuprinsă între 38 și 63 de procente din
totalul părinților.
──────────
*43) World Vision, 2012
*44) Organizația Salvați Copiii România, 2013
──────────

În cadrul populației defavorizate, comportamentele vio lente sunt
mai răspândite, după cum arată un studiu asupra beneficiarilor,
părinți și copii, din Centrele Educaționale Salvați Copiii^xxiv. Dacă
cele mai multe cazuri survin în mediul rural, ponderea beneficiarilor
copii care primesc servicii de asistență socială este de aproximativ
zece ori mai mare la nivelul municipiilor.
Același studiu arată că în mediul școlar 7% dintre copii afirmă că
sunt abuzați fizic, 33% sunt jigniți. Studiul mai arată că frecvența
violenței fizice din partea cadrelor didactic e este dublă în cazul
școlilor din mediul rural comparativ cu cele din urban, semnificativ
mai mare în cazul băieților comparativ cu fetele și afectează în mai
mare măsură elevii de etnie romă.
Fenomenul violenței online afectează un număr în creștere al
copiilor, România având la nivel european, una dintre cele mai
ridicate ponderi ale cazurilor de violență pe internet. Creșterea
numărului de cazuri este determinată și de reducerea vârstei medii a
copiilor care folosesc pentru prima dată internetul (9 ani), 86%
utilizând internetul zilnic sau aproape zilnic. Studiul relevă faptul
că 52% dintre copii au suferit o formă de violență online, pondere în
creștere cu 10 puncte procentuale față de 2009.*45)
──────────
*45) Organizația Salvați Copiii România , 2013

──────────

Un studiu epidemiologic^xxv asupra abuzului și neglijării copiilor
de 11-16 ani realizat la nivel național arată creșterea ratei
raportării abuzului psihologic odată cu vârsta (pe fondul
conștientizării abuzului), scăderea celui fizi c pe măsura creșterii
copiilor, abuzul psihologic fiind menționat de 65,8% dintre copii,
respectiv de 62,6% dintre părinți. În privința neglijării, pe măsură
ce copiii cresc, aceștia resimt mai frecvent neglijarea din partea
părinților (23% dintre cei de c lasa a X -a, față de 14.9% la cei de
clasa a V -a) în timp ce părinții din mediul rural recunosc mai degrabă
decât cei din urban că își neglijează uneori copiii.
Prevenirea și combaterea violenței în familie este insuficient
dezvoltată, puțin peste jumăt ate dintre DGASPC -uri având o metodologie
specială de lucru cu cazurile de violență și de monitorizare, în vreme
ce doar 27% au un plan de coordonare și sprijin a activităților
autorităților administrației publice locale din județ în acest
domeniu. La nive lul SPAS -urilor locale, nivelul utilizării
metodologiilor și procedurilor specifice este modest, în timp ce
serviciile specializate sunt disponibile în puține cazuri.
În ceea ce privește implicarea copiilor în această problematică,
se poate spune că un itățile de învățământ investighează într -o măsură
redusă opiniile elevilor privind situațiile de violență cu care se
confruntă în spațiul școlar. De asemenea, datele existente privind
violența sunt uneori subestimate, înregistrându -se doar situațiile
grave.
Numărul înregistrat de victime ale traficului de persoane se
menține în jurul cifrei de 1000 de persoane anual. Conform datelor
ANITP de la jumătatea anului 2013, ponderea copiilor în totalul
persoanelor victime ale traficului și exploatării este de 34%, fiind
vorba preponderent de fete (90.5% din cazuri) exploatate sexual, cele
mai multe intern, în timp ce în cazul băieților, traficul se
realizează preponderent în scopul exploatării economice. Exploatarea
poate avea loc în interiorul țării sau în afa ra acesteia, uneori
combinându -se cu traficul de ființe umane. Majoritatea victimelor
înregistrate sunt tinere și foarte tinere, mai ales în ceea ce
privește exploatarea sexuală dar și a celei pentru muncă. Gradul
comparativ mai scăzut de stigmă asociat cu exploatarea prin muncă este
de așteptat să faciliteze raportarea ceva mai ridicată comparativ cu
fenomenul exploatării sexuale.
Există anumite indicii, oferite de cercetări, potrivit cărora în
anumite categorii sociale din România, utilizarea muncii c opilului
este destul de răspândită, astfel că în rural un sfert dintre copii
afirmă că sunt obosiți din cauza faptului că au trebuit să muncească
în gospodărie înainte sau după terminarea programului de școală, iar
12% spun că au lipsit de la școală pentru că au trebuit să lucreze.
Copiii din rural petrec în medie două ore pe zi pentru activități de
curățenie, îngrijire a animalelor sau îngrijire a altor membri ai
gospodăriei*46).
──────────
*46) World Vision, 2013
──────────

Forme de discriminare a copilului
Problema discriminării este cu atât mai dificil de combătut cu cât
atitudinea generală a populației este de a -i atribui o importanță
marginală. Datele arată că populația României pe ansamblu se divide în
două părți aproximativ egale cu priv ire la percepția despre
discriminare: 51% dintre români consideră că fenomenul de discriminare
este una din problemele actuale în mare și în foarte mare măsură, în
timp ce 44% în mică și în foarte mică măsură*47). Cele mai
discriminate categorii sociale, c onform opiniilor respondenților
acestui studiu sunt reprezentate de persoanele de etnie romă,
persoanele cu dizabilități fizice sau psihice, persoanele infectate cu
HIV/SIDA, persoanele fără adăpost, orfanii și persoanele dependente de
droguri.
O cercetare reprezentativă pentru copiii din mediul rural arată că
aproximativ 20% dintre aceștia consideră că sunt tratați la școală mai
rău decât alți colegi, un predictor important al aprecierii subiective
a copiilor privind mediul școlar fiind nivelul de dota re al
gospodăriei din care provin. Astfel, copiii care provin din locuințe
cu dotări precare se simt în medie mai puțin confortabil la școală
decât ceilalți copii*48).
Romii au, în grade și în procente diferite, percepția
discriminării pe cele mai mult e dimensiuni ale vieții, ocupare,
sănătate, acces la servicii publice în general, precum și în cadrul
raporturilor lor sociale cotidiene^xxvi. Analizele arată că simplul
fapt de a fi rom, în condiții de control statistic al altor
caracteristici, cum ar fi vârsta, nivelul de educație, structura
gospodăriei, structura demografică a comunității și localizarea
geografică, crește cu 38% riscul unei persoane de a fi săracă*49).
──────────
*47) CNCD, 2012
*48) World Vision, 2012
*49) Banca Mondială, 20 13
──────────

Una dintre dimensiunile în care discriminarea este mai ușor
vizibilă este cea educațională:
● 6% dintre romi afirmă că au copii preșcolari care nu au fost
acceptați la grădiniță*50); România este țara cu cea mai mare pondere
a copiil or care merg la grădinițe destinate exclusiv sau aproape
exclusiv pentru copii romi*51).
● diferite cercetări în comunități mari de romi au indicat
comportamente discriminatorii.
● deși fenomenul a fost descurajat de către MEN apar încă fenomene
de segregare a copiilor romi în anumite zone, prin repartizarea lor în
clase sau școli separate.^xxvii
În cadrul școlilor în care copiii romi și/sau cei cu nevoi
speciale formează majoritatea, calitatea resurselor umane și materiale
este mai redusă în co mparație cu celelalte școli*52), iar o analiză a
serviciilor educaționale oferite de unitățile școlare cu un număr
ridicat de elevi de etnie romă arată că, în general, ponderea elevilor

romi dintr -o școală este invers proporțională cu calitatea serviciilo r
educaționale furnizate*53).
──────────
*50) Agenția Împreună, 2013
*51) Roma Early Childhood Inclusion (RECI) Overview Report, 2012
*52) Unicef, 2010
*53) Unicef, 2009
──────────

Două treimi dintre elevi apreciau în cadrul unei anch ete derulate
de DPC în 2006 cu mai mult de 7000 de respondenți o slabă integrare
sau neintegrarea copiilor cu dizabilități în școală și/sau în
comunitatea proprie^xxviii.

Ascultarea opiniei și participarea copilului
În familie, riscul excluderii v ocii copilului din procesul de
luare a deciziilor apare în special în cadrul categoriei de populație
cu educație scăzută, astfel încât în mediul rural doar ceva mai mult
de jumătate dintre respondenții adulți afirmă că în gospodăria lor
copiii sunt consult ați atunci când sunt luate decizii importante*54).
──────────
*54) World Vision, 2012
──────────

Pe de altă parte, în cadrul școlilor au fost adoptate măsuri
pentru asigurarea consultării copiilor în stabilirea conținutului
educațional, dar nu exi stă evaluări care să indice în ce măsură
acestea sunt efectiv implementate. Tot în sistemul de învățământ a
fost formalizat Consiliul Elevilor, o structură care poate sprijini
procesul de "împuternicire" a copiilor în vederea exprimării opiniilor
și partic ipării la deciziile din sistemul educațional.
Cu toate acestea, nivelul participării copiilor este încă
deficitar având în vedere că structurile de reprezentare ale elevilor
sunt încă în stadiu incipient de dezvoltare, diverse rapoarte ale
sectorului n on-guvernamental*55) evidențiind deficiențe în
funcționarea acestora sau constituirea artificială a structurilor,
fără ca acestea să aibă un rol în reprezentarea elevilor, critică
rămânând mai ales participarea elevilor la deciziile care îi afectează
la nivelul școlilor din mediul rural.
──────────
*55) Salvați Copiii, FONPC, 2012
──────────

Cercetările au stabilit că nivelul de informare al adolescenților
cu privire la serviciile care le sunt adresate sunt vagi și stereotipe
în mediul urban și ext rem de limitate în rural.
Un studiu a relevat că, dintre elevii care au răspuns
chestionarului aplicat, aproape 60% au spus că, în cadrul școlii, sunt
consultați în ceea ce privește activitățile extrașcolare, 54% privind
regulamentul școlii, 50% privin d modul de predare al profesorilor și
49% privind disciplinele opționale. Procente mai mici se întâlnesc în

cazul consultării elevilor privind amenajarea școlii (39%) și alegerii
manualelor opționale (35%). Comparativ cu datele din studiul similar
desfășur at de Salvați Copiii în anul 2006, consultarea elevilor cu
privire la problemele școlii, a scăzut, în opinia acestora, cu
aproximativ 10 procente. Notorietatea Consiliului elevilor a crescut
cu aproximativ 7 procente, comparativ cu anul 2006. Cu toate aces tea,
deși, în mod formal, fiecare școală are un Consiliu al elevilor,
aproximativ 19% dintre respondenți nu știu de existența acestuia, iar
9% afirmă că în școala lor acesta nu există. Dintre elevii care știu
de existența Consiliului elevilor, 76% nu au ap elat niciodată la
acesta pentru a -și rezolva o problemă sau a face o propunere, iar
dintre cei care au apelat (7%), majoritatea spun că problema lor nu a
fost luată în discuție (73%). În ceea ce privește profilul celor care
au auzit de Consiliul elevilor, acesta este cunoscut, mai degrabă, de
persoanele de gen feminin, cu rezultate bune la învățătură, din mediul
urban și care urmează cursuri liceale.*56)
──────────
*56) Organizația Salvați Copiii România, 2013
──────────

Informarea copiilor cu pri vire la propriile drepturi dar și la
procesul de elaborare a deciziilor care îi privesc este considerată o
premisă necesară pentru capacitatea de exprimare a opiniilor. O mare
parte dintre adolescenții români^xxix declară că sunt conștienți cu
privire la d repturile copilului, dar sunt sceptici cu privire la
respectarea acestora (doar 44% cred că sunt respectate în mare măsură
sau în foarte mare măsură).
Probleme în privința participării la procesele sociale apar și în
privința copiilor cu dizabilități, în cazul acestora lipsind atât
mijloacele tehnice pentru facilitarea opiniei lor cât și mecanismele
participative.

5. OBIECTIVE GENERALE ȘI SPECIFICE/MĂSURI/REZULTATE

*T*
*Font 7*
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────── ──────────────────────────────────────────
─────────────────────────┐
│ OBIECTIV GENERAL 1. Îmbunătățirea accesului copiilor la servicii de calitate
│
├──────────────────────┬───────────────────────── ──────────────────────────────┬───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│ OBIECTIV SPECIFIC │ Măsuri │ Rezultate
așteptate │
├──────────────────────┼───── ──────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│1.1. Creșterea │1.1.1. Asigurarea unui serviciu public de asistență │Cel puțin 80% din unitățile
administrative teritoriale │
│gradului de acoperire │socială funcțional în fiecare unitate administrativ – │au SPAS funcțional
│
│a serviciilor │teritorială │Toate localitățile urbane au
SPAS funcționale │
│la nivel local │ │Cel puțin 80% din SPAS -uri au
cel puțin un asistent │
│ │ │social
│
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤

│ │1.1.2. Creșterea accesului copiilor la servicii de │Copiii beneficiază de
serviciile curative și preventive │
│ │sănătate de tip preventiv și curativ │din pachetul de bază
│
│ │ │Cel puțin 95% din copii
beneficiază de programele │
│ │ │naționale de sănătate cu
caracter preventiv │
│
├─────────────────────── ────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │1.1.3. Creșterea accesului copiilor la educație │Cel puțin 98 % din copii
finalizează învățământul │
│ │ │obligatoriu
│
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │1.1.4.Dezvoltarea de facilități destinate activităților│Rețea funcțională de facilități
destinate copiilor │
│ │recreative și petrecere a timpului liber de către │pentru activități recreative și
petrecerea ti mpului │
│ │copii │liber, adaptată
particularităților de vârstă și nevoilor│
│ │ │specifice ale acestora
│
│ │ │
│
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼───── ─────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │1.1.5. Analizarea oportunității acordării unui pachet │
│
│ │minim de servicii sociale pentru copii │Studiu acordare pachet minim de
servicii sociale realiza│
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │1.1.6. Dezvoltarea de servicii comunitare integrate │Cel puțin un sfert dintre
unitățile administrativ │
│ │ │teritoriale asigură servicii
comunitare integrate │
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │1.1.7. Creșterea capacității instituționale de definire│Cadru legislativ revizuit și
stimulativ pentru │
│ │și de implementare de politici intersectoriale pentru │realizarea de parteneriate
public-privat în beneficiul │
│ │protecția drepturilor copilului la nivel central și │copilului
│
│ │local │Parteneriate public -privat
funcționale │
│ │ │Servicii destinate copi ilor
înființate în baza │
│ │ │parteneriatelor public -privat
│
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┼─── ────────────────────────────
─────────────────────────┤
│1.2. Creșterea │1.2.1. Creșterea calității serviciilor sociale │Standarde minime de calitate
elaborate și difuzate la │
│calității serviciilor │destinate copiilor │nivelul tuturor unităților
administrativ -teritoriale. │
│furnizate copiilor │ │Metodologii de lucru elaborate
și difuzate la nivelul │
│ │ │SPAS și DGASPC
│
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │1.2.2. Asigurarea calității serviciilor medicale pentru│Copiii au acces la servicii
medicale de calitate │
│ │copii la toate nivelurile de asistență medicală │Sistem de măsurare a stării de
sănătate îmbunătățit │
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │1.2.3. Creșterea calității serviciilor de educație │Servicii de educație
antepreșcolară și pr eșcolară │
│ │ │adecvate nevoilor copiilor, în
special a celor din │

│ │ │categorii în risc de excluziune
│
│ │ │Copiii dobândesc competențe de
bază prin parcurgerea │
│ │ │î nvățământului obligatoriu
│
│ │ │Oferta învățământului
profesional dezvoltată în acord cu│
│ │ │nevoile copiilor și cerințele
pieței muncii │
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │1.2.4. Stimularea transferului de bune practici în │Politicile și strategiile
includ bune practici │
│ │domeniul serviciilor și politicilor pentru copil │recunoscute și evaluate
│
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │1.2.5. Creșterea calității profesionale a resurselor │Profesioniștii care intră în
contact cu copilul sunt │
│ │umane din serviciile sociale, de educație și de │formați în domeniul protecției
drepturilor copilului și │
│ │sănătate pentru copii │adopție
│
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│1.3. Creșterea │1.3.1. Creșterea gradului de cunoaștere și de │Copiii și familiile acestora
sunt informați cu privire │
│capacității │conștientizare de către copii și familiile acestora a │la drepturile și îndatoririle
lor și la serviciile │
│beneficiarilor de a │drepturilor și responsabilităților lor și a │publice pe care le pot accesa
│
│accesa și utiliza │serviciilor pe care aceștia le pot accesa │
│
│serviciile destinate
├─────────────────────────────────── ────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│copilului și familiei │1.3.2. Dezvoltarea competențelor parentale în ceea ce │Cel puțin 50000 de
profesioniști finalizează cel puțin │
│ │privește crește rea, îngrijirea și educarea copiilor │un program de formare în aria
educației parentale. │
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │1.3.3. Implicarea comunității în asigurarea respectării│Structuri comunitare
consultative constituite și │
│ │drepturilor copiilor │susținute (prin asistență
tehnică) în cadrul unui │
│ │ │program pilot
│
│ │ │Campanii locale și naționale
derulate în vederea │
│ │ │promovării drepturilor
copilului │
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┼───────────────── ──────────────
─────────────────────────┤
│1.4. Întărirea │1.4.1. Instituirea unui sistem național de monitorizare│Set de indicatori elaborat și
preluat în sistemul de │
│capacității de │și evaluare cu privire la situația copiilor din Român ia│raportare al instituțiilor
relevante │
│evaluare și │ │Metodologie de colaborare
interinstituțională elaborată │
│monitorizare a │ │Studii periodice cu privire la
respectarea drepturilor │
│drepturilor copilului │ │copilului realizate
│
│și a situației
sociale├───────────── ──────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────────────────────
─────────┤
│a acestuia. │1.4.2. Crearea unui mecanism de identificare și │Copiii vulnerabili identificați
│
│ │monitorizare a tuturor copiilor vulnerabili │Hartă a sărăciei și excluziunii
sociale realizată │
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │1.4.3. Stimularea culturii organizaționale în │Mecanism funcțional de
monitorizare a drepturilor │

│ │utilizarea evaluării în toate instituțiile publice cu │copilului realizat.
│
│ │un rol activ în promovarea drepturilor copilului
├────────────────────────────────────────────────────────┤
│ │ │Metodologie de monitorizare a
drepturilor copilului │
│ │ │realizată
│
├──────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────── ────┴───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│ OBIECTIV GENERAL 2. Respectarea drepturilor și promovarea incluziunii sociale a copiilor aflați în
situații vulnerabile │
├──────────────────────┬─────────────────────────────── ────────────────────────┬───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│2.1. Asigurarea unui │2.1.1. Creșterea accesului copiilor săraci la │Pachet minim de servicii
sociale pilotat │
│minim de resurse │serviciile de bază │
│
│pentru copii, în │ │
│
│cadrul unui pr ogram │ │
│
│național antisărăcie, │ │
│
│cu atenție specială │ │
│
│pe copii │ │
│
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│2.2. Reducerea │2.2.1. Creșterea accesului la educație, sănătate și │Decalaj redus în ceea ce
privește cuprinderea, │
│decalajelor existente │servicii sociale a copiilor din mediul rural │participarea și rezultatele
elevilor în toate formele de│
│între copiii din │ │educație, accesul la servicii
de sănătate și servicii │
│mediul rural și copiii│ │sociale
│
│din mediul urban │ │
│
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│2.3. Eliminarea │2.3.1. De zvoltarea unui sistem integrat de depistare │Copii cu dizabilități
identificați timpuriu și orientați│
│barierelor de │precoce și evaluare complexă a copilului cu │către servicii de sprijin
adecvate: educaționale, │
│atitudine și mediu în │dizabilități │medicale, sociale.
│
│vederea reabilitării
├───────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────── ───
──┤
│și reintegrării │2.3.2. Furnizare de servicii integrate sociale, de │Copiii cu dizabilități
beneficiază de servicii │
│sociale a copiilor cu │sănătate și educaționale prietenoase și accesibile │prietenoase și accesibile
│
│dizabilități │pentru copiii cu dizabilități și familiile acestora │
│
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼─────────── ───────────────────────────────────────────
──┤
│ │2.3.3. Susținerea familiilor cu copii cu dizabilități │Părinții care au în îngrijire
copii cu dizabilități sunt│
│ │în vederea creșterii și îngrijirii în familie. │sprijiniți în vederea
acoperirii nevoilor specifice ale │
│ │ │copiilor și ale lor
│
│
├─────────────────────────── ────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │2.3.4. Dezvoltarea de atitudini pozitive în familie și │Populația este informată cu
privire la nevoile și │
│ │societa te, față de copiii cu dizabilități. │drepturile copiilor cu
dizabilități │
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │2.3.5. Creșterea incluziunii educaționale a copiilor │Bază de date la nivel național
cu copiii cu CES │
│ │cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale. │realizată.
│

│ │ │Copiii identificați în
învățământul de masă cu CES │
│ │ │beneficiază de educație
incluzivă. │
│ │ │Copiii cu CES care sunt în
afara sistemului de educație │
│ │ │beneficia ză de măsuri de
reintegrare școlară. │
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│2.4. Reducerea │2.4.1. Combaterea atitudinii negative a socie tății față│Campanii media pentru reducerea
stereotipurilor negative│
│decalajului de │de romi, în general și față de copiii romi în special │față de romi, în general și
față de copiii romi în │
│oportunități dintre │ │special, implementate
│
│copiii romi și ne –
romi├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────
──────┤
│ │2.4.2 . Facilitarea accesului copiilor romi la │Comunitățile rome au personal
specializat în intervenția│
│ │serviciile sociale, educaționale și medicale │la nivelul comunității
│
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │2.4.3. Eliminarea segregării în unitățile de învățământ│Copiii romi au asigurate
oportunități egale cu copiii │
│ │care au primit recomandări în acest sens din partea │ne -romi în unitățile de
învățământ. │
│ │autorităților competente. │
│
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│2.5. Continuarea │2.5.1. Creșterea eficienței și eficacității actualului │Servici i de tip familial
restructurate și adaptate la │
│tranziției de la │sistem de servicii de îngrijire de tip familial │nevoile actuale ale copiilor.
│
│îngrijirea
├─────────────────────────────────────────── ────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│instituțională a │2.5.2. Interzicerea instituționalizării copilului de │Copiii de vârstă mică separați
temporar sau definitiv de│
│copiilor la îngrijire │vârstă mică │familie beneficiază de
îngrijire în servicii de tip │
│comunitară │ │familial.
│
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │2.5.3. Închiderea de instituții de tip vechi și │Toate instituțiile clasice
închise │
│ │dezvoltarea de servicii comunitare │Cel puțin 25% din numărul
copiilor expuși riscului de │
│ │ │separare de familie nu vor mai
intra în siste mul de │
│ │ │protecție specială
│
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────── ─────────────────────────────
──┤
│ │2.5.4. Dezvoltarea abilităților de viață independentă │Profesioniștii din sistemul de
protecție specială │
│ │ale copiilor, în vederea pregătirii acestora pentru │forma ți în vederea pregătirii
copiilor pentru părăsirea │
│ │părăsirea sistemului de protecție specială │sistemului de protecție
specială │
│ │ │Cadru legal care vizează
condițiile de mediu favorabil │
│ │ │formării deprinderilor de viață
independentă revizuit │
│ │ │și aprobat
│
│ │ │Abilități de viață independentă
ale copiilor dezvoltate │
├──────────────────────┼─ ──────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│2.6. Reducerea │2.6.1. Dezvoltarea serviciilor specializate destinate │Studiu privind situația
copiilor străzii la nivel │
│fenomenului copiii │copiilor străzii, în acord cu nevoile existente │național realizat
│

│străzii │ │Rețea de servicii sociale
destinate copiilo r străzii │
│ │ │dezvoltată
│
│
├───────────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────── ───────────────────────────────
──┤
│ │2.6.2. Reducerea cauzelor ajungerii copiilor în stradă │Incidență scăzută a fenomenului
copiilor străzii. │
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┼─── ────────────────────────────
─────────────────────────┤
│2.7. Încurajarea │2.7.1. Dezvoltarea rețelei de servicii implicate în │Copiii aflați în situații de
conflict cu legea au acces │
│reintegrării sociale │lucrul cu copiii aflați în conflict cu legea │la servicii de reintegrare
socială și familială │
│și familiale a
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│copiilor în conflict │2.7.2. Eliminarea c ulturii impunității față de copilul │Copiii privați de libertate,
pot depune plângeri legate │
│cu legea și prevenirea│aflat în conflict cu legea │de tortură și alte pedepse sau
tratamente crude, inumane│
│recidivelor │ │sau degradante prin intermediul
unui mecanism accesibil │
│ │ │și funcțional
│
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│2.8. Reducerea │2.8.1. Conștientizarea de către copii, familie și │Copiii cunosc riscurile și
efectele grave ale consumului│
│influenței factorilor │comunitate a efectelor grave ale consumului de droguri │de droguri sau de alte
substanțe nocive │
│de risc și dezvoltarea│sau de alte substanțe nocive în rândul copiilor │
│
│influenței factorilor
├───────────────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│de protecție la │2.8.2. Asigurarea funcționării la nivel comunitar a │R ețea funcțională de servicii
de asistență integrată, │
│consumul de droguri și│unor servicii de asistență integrate, adecvate și │care să corespundă nevoilor
copiilor consumatori de │
│alte substanțe nocive │accesibile, care să corespundă nevoil or copiilor │droguri sau alte substanțe
nocive. │
│pentru copii, corelat │consumatori de droguri sau alte substanțe nocive │
│
│cu diversificarea │ │
│
│serviciilor de │ │
│
│asistență integrată a │ │
│
│consumului de │ │
│
│substanțe │ │
│
├──────────────────────┼───────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
──────── ─────────────────┤
│2.9. Oferirea de │2.9.1. Dezvoltarea de măsuri specifice și servicii de │Copiii cu părinți plecați la
muncă în străinătate au │
│sprijin adecvat │suport pentru copiii cu părinți plecați la muncă în │acces la servicii d e suport
│
│copiilor cu părinți │străinătate │
│
│plecați la muncă în
├─────────────────────────────────────────────────────── ┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│străinătate precum │2.9.2. Creșterea rolului școlii în compensarea │Servicii de consiliere
psihologică în școli, accesibile │
│și persoanelor care │deficitului de suport generat de li psa părinților │tuturor copiilor cu părinți
plecați la muncă în │
│îi îngrijesc │ │străinătate
│
├──────────────────────┼─────────────── ────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│2.10. Promovarea unui │2.10.1. Asigurarea de servicii de sănătate în rândul │Copiii au acces la servicii de
sănătate, în funcție de │
│stil de viață sănă tos │copiilor și adolescenților │caracteristicile vârstei.
│
│în rândul │ │
│

│adolescenților │ │
│
├──────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│ OBIECTIV GENERAL 3. Prevenirea și combaterea oricăror forme de violență
│
├──────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┬───────────────── ──────────────
─────────────────────────┤
│3.1. Promovarea │3.1.1. Creșterea gradului de cunoaștere și de │Copiii, părinții,
profesioniștii și populația generală │
│valorilor │conștientizare de către copii, părinți, profesioniști │recunosc toate formele de
violență și efectele grave │
│non-violenței │și populația generală a tuturor formelor de violență. │ale acestora.
│
│și implementarea unor
├───────────────────────────────── ──────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│acțiuni de │3.1.2. Scăderea expunerii copiilor la violență în │Cadru legislativ cu privire la
violența în mass -media și│
│sensibilizare │mass -media și mediul on -line │mediul on -line, evaluat,
îmbunătățit și implementarea │
│ │ │lui monitorizată
│
├──────────────── ──────┼───────────────────────────────────────────────────────┼───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│3.2. Reducerea │3.2.1. Întărirea capacității furnizorilor de servicii │Metodologie de monitorizare a
cazurilor de violență │
│fenomenului violenței │publice în ceea ce privește prevenirea și combaterea │realizată
│
│în rândul copiilor │oricăror forme de violență asupra copilului │
│
├──────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│ OBIECTIV GENERAL 4. Încurajarea participării copiilor la luarea deciziilor car e îi privesc
│
├──────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┬───────────────────────────────
─────────────────────────┤
│4.1. Dezvoltarea │4.1.1. Asigurarea accesului echitabil la informații │Campanii naționale de informare
în școli cu privire la │
│mecanismelor care să │adecvate pentru toți copiii │formele și activitățile
concrete prin care copiii pot │
│asigure participarea │ │participa la procesul de luare
a deciziilor care -i │
│copiilor │ │privesc, derulate
│
│
├─────────── ────────────────────────────────────────────┼──────────────────────────────────────────────────────
──┤
│ │4.1.2. Susținerea diversificării formelor de │Evaluare la nivel național a
activității Consiliului │
│ │participare a copiilor │Național al elevilor realizată
│
│ │ │Programe de susținere a
structurilor participative │
│ │ │implementate.
│
└──────────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────┴───────────────────────────────
─────────────────────────┘
*ST*

6. REZULTATELE POLITICILOR PUBLICE
Strategia își propune să devină elementul integrator al tuturor
proceselor ce vizează întărirea reformelor structurale și de modernizare,
inclusiv cele din cadrul procesului de prog ramare 2014 -2020, care au impact
asupra dezvoltării copiilor în România.
De asemenea, Strategia își propune să asigure coerența și consolidarea
politicilor la nivel sectorial, între diferitele nivele și mecanisme de
guvernanță, precum și concordanța ac estora cu obiectivele stabilite în
documentele europene.

7. IMPLICAȚII PENTRU BUGET
Îndeplinirea obiectivelor și măsurilor aferente acestora, din cuprinsul
prezentei strategii va fi asigurată cu încadrarea în bugetele ministerelor și

instituțiilor publice implicate, astfel cum sunt ele aprobate pentru anul
2014, precum și în estimările avute în vedere pentru anii următori.
În același timp, fondurile europene vor reprezenta în continuare unul
dintre cele mai importante instrumente ce vor fi util izate pentru protecția
și promovarea drepturilor copilului în România.
În acest context, utilizarea sprijinului structural pentru perioada 2014 –
2020 are în vedere îmbunătățirea accesului copiilor la servicii de calitate,
respectarea și promovarea inclu ziunii sociale a copiilor aflați în situații
vulnerabile, precum și prevenirea și combaterea oricăror forme de violență și
încurajarea participării copiilor la deciziile care îi privesc.
Contribuției organizațiilor neguvernamentale la elaborarea strate giei i
se adaugă și participarea efectivă la implementare și finanțare, fiind de
așteptat să contribuie semnificativ în atingerea obiectivelor propuse.

8. PROCEDURI DE MONITORIZARE ȘI EVALUARE
Dezvoltarea mecanismelor de guvernanță și consolidarea sinergiilor între
sectoare
Implementarea efectivă și finanțarea Strategiei naționale pentru
protecția și promovarea drepturilor copilului va fi realizată la nivelul
fiecărui sector guvernamental. Partenerii neguvernamentali și privați își vor
concentr a activitatea pentru sprijinirea îndeplinirii obiectivelor prezentei
strategii.
Mecanismul de comunicare și coordonare pentru implementarea Strategiei va
fi stabilit de Consiliul de Coordonare în domeniul protecției și promovării
drepturilor copilului și adopției, înființat prin Hotărârea Guvernului nr.
299/2014 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru
Protecția Drepturilor Copilului și Adopție.
Coordonarea activităților intersectoriale privind îndeplinirea
obiectivelor se va face la nivelul ANPDCA, pe baza unui plan de implementare
a strategiei care va include atât programele și intervențiile proprii ale
ANPDCA, cât și ale celorlalți actori importanți din domeniul protecției și
promovării drept urilor copilului. De asemenea planul de implementare va viza
și mecanismul de coordonare la nivel județean și local.
În contextul descentralizării din domeniul protecției și promovării
drepturilor copilului, dar și a celui social, în general, o respons abilitate
mai mare revine autorităților locale. Instituțiile reprezentate în cadrul CC
vor sprijini, în limita competențelor ce le revin, acele autorități din zone
în care copiii se confruntă cu probleme critice.

Monitorizarea implementării Strategiei Naționale
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție,
în calitate de autoritate centrală responsabilă cu coordonarea activităților
și măsurilor de implementare a obiectivelor strategiei naționale din domeniu,
va asigura mo nitorizarea implementării acesteia.
Implementarea Planului de acțiune va fi urmărită pe baza unui plan de
evaluare și monitorizare creat în acest scop. Activitățile și măsurile
dezvoltate la nivelul fiecărui minister, precum și programele de la nivel
local vor fi monitorizate pe baza unui plan de monitorizare, elaborat în
cooperare cu toți partenerii de implementare, inclusiv cu beneficiarii
direcți, copiii. Va fi adoptat un set de indicatori de evaluare a
rezultatelor, pornind de la indicatorii preciza ți în Recomandarea Comisiei
Europene – Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării, cu
adăugarea unor indicatori contextuali care măsoară situația specifică la
nivel național. De asemenea, se va urmări și evoluția procesului de
implementa re cu ajutorul indicatorilor specificați în Planul operațional.
Planul de monitorizare și evaluare va urmări:

– consolidarea utilizării abordărilor bazate pe fapte și utilizarea pe
deplin a statisticilor și a datelor administrative existente;
– îmbunătățirea disponibilității rapide a datelor pentru monitorizarea
situației copiilor;
– îmbunătățirea capacității statistice (inclusiv a defalcării pe vârste
și sexe), acolo unde este posibil și necesar, în special în ceea ce privește
măsurarea acc esului la servicii de calitate și accesibile financiar, urmărind
în mod special situația celor mai vulnerabili copii;
– transparența procesului de monitorizare și evaluare și diseminarea
largă a rezultatelor;
– evaluarea intermediară a impactului m ăsurilor și activităților
strategiei în vederea ajustării acestora.
Strategia include o serie de măsuri referitoare la derularea unor anchete
speciale, menite să asigure o diagnoză mai bună a situației inițiale (la
momentul lansării Strategiei), în spe cial cu privire la anumite probleme ale
copilului puțin documentate prin informații statistice.
De asemenea, Planul de implementare a Strategiei propune crearea unui
sistem de monitorizare a situației copilului, inclusiv a respectării
drepturilor și a accesului la servicii, disponibilitatea acestui sistem
conducând la îmbunătățirea capacității de măsurare a rezultatelor și
impactului Planului de acțiune.
Planul de monitorizare va presupune, pe lângă evaluarea progresului
global realizat ca urmare a implementării strategiei, și realizarea unor
evaluări sectoriale și chiar punctuale asupra unor probleme critice.
Activități de monitorizare se vor realiza și prin vizite de teren comune și
rapoarte anuale de progres.
O primă evaluare de etapă a implem entării prezentei strategii se va
desfășura la sfârșitul anului 2015. Pe baza rezultatelor acestei evaluări de
etapă se va decide cu privire la oportunitatea ajustării Planului de acțiuni
pentru perioada 2017 -2018, astfel încât acesta să răspundă mai bine nevoilor
și să traseze direcțiile de intervenție cele mai potrivite pentru următoarea
etapă de implementare a strategiei.

Note explicative
i Studiu concluziv realizat în cadrul proiectului "Îmbunătățirea
eficacității organizaționale a sistemului de protecție a copilului în
România", implementat de MMFPSPV în parteneriat cu SERA România, bazat pe
evaluarea la nivel național a DGASPC, SPAS și a altor instituții și
organizații implicate în sistemul de protecție a copilului, 2012
ii "Prevederile c adrului legal sunt aplicate variabil de la o unitate
administrativă la alta. Vorbim în special de prevederile care se referă la
aspecte non -materiale, cum ar fi proceduri de organizare, funcționare,
selecție, recrutare, identificare, ierarhizare" MMFPSPV / SERA, p.219
iii "În cadrul capacității administrative, resursele care lipsesc în
primul rând sunt metodologiile actualizate și cunoașterea și aplicarea lor în
sistem", MMFPSPV /SERA, p.219
iv 8% asistenți sociali (Lazăr & Grigoraș, 2011/2013). În e valuarea
DGASPC-urilor din 2013 datele sunt diferite, dar îi includ și pe cei cu
studii în administrație publică, drept/științe socio -umane
v Conform cu raportul de activitate al Casei Naționale de Asigurări de
Sănătate (CNAS) pe anul 2012, au existat relații contractuale cu 11914 medici
de familie, dintre care 61,6% activau în mediul urban și restul în mediul
rural. Numărul persoanelor sub 18 ani înscrise pe listele medicilor de
familie depășește practic numărul total de copii publicat pentru România,
fiind greu de estimat proporția copiilor neînscriși

vi Totalitatea copiilor care locuiesc într -o gospodărie cu risc de
sărăcie relativă sau în condiții de deprivare materială severă sau într -o
gospodărie cu o intensitate foarte slabă a muncii (indicato rii din compoziția
indicelui sunt definiți separat)
vii 21,2% pentru grupa de vârstă 15 -24 de ani și 10,7% pentru grupa de
vârstă 25 -34 de ani în România față de 7% pe total populație în 2012; în UE28
nivelul șomajului pe total populație în același an era de 10,2%; Sursa:
Eurostat
viii Rata fertilității a fost de 1,3 în 2011 în toată decada anterioară
cu excepția anilor 2008 și 2009, când a crescut la 1,4. Nivelul este așadar
în mod constant departe de cel de înlocuire a generațiilor de 2,1 dar și d e
nivelul UE27 din 2011 de 1,6. Sursa: Eurostat, ultima actualizare 3 Noiembrie
2013
ix O proiecție Eurostat bazată pe un scenariu de convergență între țările
UE, în care valorile țărilor cu decalaj de dezvoltare socio -economică, cum
este și cazul Româ niei, se apropie de nivelul țărilor mai dezvoltate (membre
ale Asociației Europene a Liberului Schimb) pe indicatorii privind
fertilitatea, speranța de viață la naștere și migrația, indică o scădere, în
acest scenariu, de până la 2,8 milioane de copii /tin eri până în 19 ani în
2060.
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=proj_10c2150p&lang=en
x Raportul dintre populația de vârsta 0 -14 ani și populația de vârstă
activă economic, 15 -59 de ani
xi În prezent, ponderea populației în vârs tă de peste 60 de ani este de
18,3%, ca urmare a unei creșteri de 2,3 puncte procentuale în ultimii 8 ani,
dar valoarea așteptată, conform aceluiași scenariu de convergență, este de
22,3% în 2030 și peste 30% până în 2050
xii 54,2% la 1 Iulie 2013, Rom ânia în cifre 2013, INS

xiv Rata sărăciei relative, conform metodologiei Eurostat, măsoară
ponderea populației aflate sub 60% din venitul median pe adult echivalent la
nivel național, prin urmare este mai degrabă un indicator de inegalitate și
nu informează cu privire la resursele economice efectiv disponibile pentru
indivizi în raport cu necesitățile ci doar despre distribuția veniturilor la
nivel național. O altă modalitate de măsurare a sărăciei decât cea relativă
promovată de UE este metoda absolut ă, adoptată la nivel național. Rata
sărăciei absolute oferă estimări cu privire la insuficiența resurselor și se
calculează anual de către MMFPSPV și INS. Copiii sunt în risc mai ridicat și
din punct de vedere al sărăciei absolute, indicator care măsoară p rocentul
indivizilor aflați sub un prag considerat necesar pentru asigurarea unui
minim al nivelului de trai. În 2011, nivelul sărăciei era de 5,0% pe total
populație, de 6,1% pentru categoria 0 -5 ani, 7,7% pentru 6 -14 ani și 8,4%
pentru adolescenții de 15 -19 ani. Între anii 2009 și 2010, copiii și tinerii
au resimțit cel mai dur șocul crizei economice, pentru aceștia având loc cele
mai ridicate creșteri ale ratei sărăciei absolute ca urmare a crizei
economice. Gospodăriile cu 2 copii au un nivel de sărăcie mai mult decât
dublu față de cele fără copii, în timp ce gospodăriile cu trei sau mai mulți
copii înregistrează un risc mai mult decât triplu de sărăcie absolută.
xv Acord de parteneriat propus de România, Primul Proiect, Ministerul
Fondurilor Europen e, Octombrie 2013: p.8. Documentul propune copiii săraci,
cei din mediul rural și copiii romi ca grupuri -țintă pentru Instrumentele
Structurale în perioada de programare 2014 -2020
xvi Rata deprivării materiale severă se măsoară ca proporție a
indivizil or care trăiesc într -o gospodărie în care condițiile de trai sunt
puternic marcate de lipsa de resurse, respectiv nu își pot permite cel puțin
4 din următoarele 9 elemente: i) să -și plătească chiria sau utilitățile la
timp; ii) să -și încălzească locuința a decvat; iii) să achite cheltuieli

neprevăzute; iv) să mănânce carne, pește sau un echivalent proteic o dată la
două zile; v) o săptămână de vacanță în afara locuinței; vi) un automobil;
vii) o mașină de spălat; viii) un televizor color sau ix) un telefon.
xvii Modulul ad -hoc al EU -SILC din 2009 a oferit informație specifică
unor forme de deprivare a copilului. Astfel, după Bulgaria, România
înregistra cea mai dificilă situație la nivelul UE, cu mai mult de un copil
din 4 care nu avea asigurată zilnic o masă pe bază de carne, pește sau fructe
și legume, nu avea haine noi și aproximativ un copil din cinci care nu avea
încălțări noi.
xviii Deprivarea de locuire înseamnă că acești copii au în același timp
următoarele probleme cu locuința: 1) acoperiș cu probleme de izolație,
pereți/podele/fundație umede sau mucegai la nivelul cadrelor ferestrelor sau
al podelei; 2) lipsa băii sau a dușului în locuință; 3) lipsa unui WC
interior pentru uzul exclusiv al gospodăriei; 4) alte probleme cu locuința:
prea întune coasă, lipsa de suficientă lumină.
xix Rata de supraaglomerare a locuinței se măsoară luând în calcul
numărul de camere disponibile în gospodărie, numărul de membri precum și
vârsta și statutul lor familial.
xx Mai multe cercetări indică în mod con sistent apariția zonelor urbane
compacte teritorial de sărăcie extremă: Rughiniș (2000); Stănculescu și
Berevoescu (coord., 2004); Sandu (2005); Berescu et al. (2006); Berescu et
al. (2007); CPARSD (2009); Stănculescu (coord., 2010); Botonogu (coord.,
2011)
xxi Sondaj de opinie realizat în anul 2011, pe baza aplicării unui
chestionar în rândul medicilor de familie (141 medici de familie practicanți
și non-practicanți în cadrul proiectului "Și ei trebuie să aibă o șansă! –
Program de sprijin pentru integ rarea socială și profesională a persoanelor cu
tulburări de spectru autist", implementat de Fundația Romanian Angel Appeal,
în parteneriat cu MMFPSPV, Asociația de Psihologii Cognitive, Iași.
xxii Conform datelor INS există în prezent peste 120.000 de persoane care
nu au finalizat nici măcar învățământul primar. Programul A doua șansă
școlariza în 2012 puțin peste 8000 de persoane, anual aproximativ 1500 de
persoane intrând în acest program, marea majoritate fiind tineri de 20 de ani
și peste.
xxiii Așa cum demonstrează și analiza de nevoi realizată în cadrul
proiectului Zone Prioritare de Educație, derulat în cadrul Campaniei Național
UNICEF Hai la școală! (2009 -2013)
xxiv Familii în dificultate, copii vulnerabili – SCR. Eșantionul folosit
în cercetare a fost unul teoretic, pe cote. Cercetarea a fost realizată pe
200 de persoane din 11 județe, părinți (86%) sau alte rude ale copiilor din
12 Centre Educaționale ale Organizației Salvați Copiii
xxv Vezi site -ul proiectului:
http://www.prevenirea violentei.ro/cercetare/proiectul -becan/rezultatele –
cercetării/ precum și articole derivate din acesta
xxvi Roma Early Childhood Inclusion (RECI) Overview Report, Fundația
pentru o Societate Deschisă, Unicef, 2012, p28, INSOMAR, 2009; UNDP/World
Bank/EC Regional Roma Survey (2011). pentru percepția discriminării pe piața
muncii vezi și Observatorul social, Universitatea din București, 2010,
anchetă reprezentativă la nivel național pe angajatori și angajați
xxvii Cercetarea derulată de organizația Împ reună a identificat astfel de
cazuri în 31% din unitățile de învățământ analizate.
xxviii Raportul copiilor privind respectarea drepturilor copiilor din
România, DPC, 2007, chestionar aplicat în 2006 pe un eșantion de 7.424 de
elevi cu vârste între 12 -19 ani; doar 29% dintre respondenți au apreciat că
acești copii cu dizabilități sunt integrați în mare măsură
xxix Cea mai mare pondere dintre tinerii de 15 -18 ani din Europa, conform
Eurobarometrul Drepturilor Copilului, 2009, p.8

LISTĂ ABREVIERI

*T*
ANITP – Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane
ANPDCA – Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului
și Adopție
CC – Consiliul de Coordonare în domeniul p rotecției și promovării
drepturilor copilului și adopție
CE – Consiliul Europei
CES – Cerințe Educative Speciale
CNCD – Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
DGASPC – Direcția Generală de Asisten ță Socială și Protecția Copilului
DPC – Direcția Protecția Copilului – MMFPSPV
EC – European Commission
FONPC – Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil
FSE – Fondul Social European
HBSC – Health Beh aviour In School -Aged Children
HHC – Hopes and Homes for Children
INS – Institutul Național de Statistică
MMFPSPV – Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice
OMS – Organizația Mo ndială a Sănătății
ONU – Organizația Națiunilor Unite
PIB – Produsul Intern Brut
PIRLS – Progress in Internațional Reading Literacy Study
PISA – Programme For Internațional Student Assessment
REF – Roma Education F und
SPAS – Serviciul Public de Asistență Socială
TIMSS – Trends in Internațional Mathematics and Science Study
UE – Uniunea Europeană
UNDP – United Nations Development Programme
UNPCJ – Uniunea Națională a Președinți lor Consiliilor Județene
WB – World Bank
WHO – World Health Organization
*ST*

ANEXA 2

Planul operațional pentru implementarea Strategiei naționale pentru
protecția și promovarea drepturilor copilului
2014 – 2016

*T*
*Font 7*
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────┐
│ 1. OBIECTIV GENERAL Îmbunătățirea acce sului copiilor la servicii de calitate
│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 1.1. Creșterea gradului de acoperire a serviciilor la nivel local
│
├───────── ──────────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤

│ Măsuri │ Acțiuni │ Indicatori │ Indicatori │ Țintă │
Țintă │ Surse de │Institu -│
│ │ │ │ de │ interme -│
finală │ finanțare │ții res -│
│ │ │ │ referință*) │ di ară │
(2020)*) │ │ ponsa – │
│ │ │ │ │ (2016)*)│
│ │ bile/ │
│ │ │ │ │ │
│ │ Insti – │
│ │ │ │ │ │
│ │ții par -│
│ │ │ │ │ │
│ │ tenere │
│ │ │ │ │ │
│ │ **) │
├───────────────────┼ ──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.1.1. Asigurarea │1.1.1.1. Ocuparea posturilor │Ponderea posturilor ocupate │93,1% comune;│ 100% │
100% │Buget de stat│MMFPS PV │
│unui serviciu │vacante din serviciile │din total posturi normate │83,5% orașe; │ │
│Buget local │ANPDCA │
│public de asistență│destinate protecției copilului│ │84,8% │ │
│ │MDRAP │
│socială funcțional │ │ │municipii; │ │
│ │APL │
│în fiecare unitate │ │ │84, 1% DGASPC │ │
│ │ │
│administrativ –
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│teritorială │1.1.1.2. Asigurarea de │Ponder ea SPAS care au cel │ NA │ 60% │
80% │Buget local │MMFPSPV │
│ │personal specializat la │puțin un asistent social │ │ │
│Fonduri │ANPDCA │
│ │nivelul fie cărui SPAS │ │ │ │
│europene │MDRAP │
│ │ │ │ │ │
│ │APL │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.1.3. Asocierea a două sau │Ponderea comunelor care │ 55,30% │ 75% │
100% │Buge t local │MMFPSPV │
│ │mai multe localitățile în │beneficiază de un SPAS │ │ │
│Fonduri │ANPDCA │
│ │mediul rural pentru crearea │funcțional; │ │ │
│europene │MDRAP │
│ │unui SPAS funcțional, acolo │ │ │ │
│ │APL │
│ │unde resursele nu permit
├───────────────── ───────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼────────┤
│ │crearea unei structuri │Număr de SPAS -uri care │ NA │ NC │ NC
│Buget local │ │
│ │autonome │funcționează în baza unei │ │ │
│Fonduri │MDRAP │
│ │ │asocieri │ │ │
│europene │APL │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.1.4. Înființarea de SPAS │Ponderea localităților │ 93% │ 100% │
100% │Buget local │ │
│ │în localitățile urbane unde │urbane care beneficiază de │ │ │
│Fonduri │APL │
│ │nu există │un SPAS funcțional; │ │ │
│europene │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.1.2. Creșterea │1.1.2.1. Diversificarea │% copii care beneficiază de │ NA │ 90% │
100% │FNUASS │MS │
│accesului copiilor │serviciilor de asistență │serviciile curative și │ │ │
│Buget de stat│CNAS │
│la servicii de │medicală primară, cu accent │pr eventive din pachetul de │ │ │
│ │APL │
│sănătate de tip │pe serviciile preventive care │bază │ │ │
│ │ │
│preventiv și │să fie furnizate prin
pachetul├────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼────────┤
│curativ │de servicii de bază, bazate │% copii care beneficiază de │ NA │ 90% │
95% │FNUASS │MS │

│ │pe riscuri specifice și pe │programele naționale de │ │ │
│Buget de stat│CNAS │
│ │grupe de vârstă │sănătate cu caracter │ │ │
│ │APL │
│ │ │preventiv │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼────────── ───┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.2.2. Dezvoltarea │Număr servicii comunitare │ │ │
│Buget de stat│MS │
│ │sistemului de asistență │integrate con stituite; │ 0 │ 9 │
20 │Programul │ANPDCA │
│ │medicală comunitară (inclusiv │ │ │ │
│Elvețian de │MMFPSPV │
│ │prin mediatori san itari) și │ │ │ │
│Cooperare și │APL │
│ │constituirea de servicii │ │ │ │
│Programul │ │
│ │comunitare integrate │ │ │ │
│Norvegian; │ │
│ │ │ │ │ │
│Fonduri │ │
│ │ │ │ │ │
│Europene │ │
│ │ │ │ │ │
│Buget local │ │
│ │
├────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼────────┤
│ │ │Numărul asistentelor │ │ │
│Buget de stat│MS │
│ │ │medicale comunitare │ 1000 │ 2000 │
3000 │Programul │APL │
│ │ │ │ │ │
│Elvețian de │ │
│ │ │ │ │ │
│Cooperare și │ │
│ │ │ │ │ │
│Programul │ │
│ │ │ │ │ │
│Norvegian; │ │
│ │ │ │ │ │
│Fonduri │ │
│ │ │ │ │ │
│Europene │ │
│ │ │ │ │ │
│Buget local │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼────── ───────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.2.3. Dezvoltarea │Număr cabinete medicale │ 1000 │ 1600 │
2000 │Buget de stat│MEN, │
│ │asistenței medicale în │școlare c u personal angajat │ │ │
│Buget local │APL │
│ │unitățile de învățământ │conform normativelor în │ │ │
│ │MS │
│ │antepreșcolar, preșcolar, │vigoare; │ │ │
│ │ │
│ │școlar și studențesc. │% elevi care beneficiază de │ │ │
│ │ │
│ │ │servicii de asistență │ │ │
│ │ │
│ │ │medicală în unități de │ │ │
│ │ │
│ │ │învățământ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─── ──────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.2.4. Definirea și │% consultații active la │ NA │creștere
│creștere │FNUASS │MS │
│ │implicarea activă a medicului │copii din totalul │ │cu 20% │cu 40%
│ │CNAS │
│ │de familie și al │consultațiilor la copii │ │față de │față
de │ │CMR │
│ │specialiștilor medicali d in │ale medicului de familie │ │valoarea
│valoarea de│ │APL │
│ │comunitate în depistarea │ │ │de
│referință │ │ │
│ │copiilor aflați în situații │ │ │referință│
│ │ │

│ │de risc și în orientarea lor │ │ │ │
│ │ │
│ │către servicii eficace de │ │ │ │
│ │ │
│ │prevenție primară și │ │ │ │
│ │ │
│ │secundară. │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼── ───────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.2.5. Identificarea de │Ponderea copiilor care au │ NA │creștere
│creștere │FNUASS │MS │
│ │modalități flexibile de │benef iciat de consultații │ │cu 30% │cu 50%
│ │CNAS │
│ │asigurare a accesului tuturor │medicină dentară în │ │ │
│ │CMD │
│ │copiilor l a servicii de │sistemul ASS/an │ │ │
│ │ │
│ │medicină dentară preventive │ │ │ │
│ │ │
│ │și curative, pe cât posibil │ │ │ │
│ │ │
│ │gratuite │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.2.6. Identificarea de │Nr. copii care au beneficiat│ NA │ NA │
NA │FNUASS │MS │
│ │modalități flexibile de │de asistență ambulatorie de │ │ │
│ │CNAS │
│ │asigurare a accesului copiilor│specialitate în sistemul │ │ │
│ │ │
│ │la serviciile necesare de │ASS/an │ │ │
│ │ │
│ │asistență medicală de │ │ │ │
│ │ │
│ │specialitate ambulatorie │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.2.7. Identificarea de │Nr. copii cu TSA care au │ NA │ NA │
NA │FNUASS, │ MS │
│ │modalități flexibile de │beneficiat de asistență de │ │ │
│Buget de stat│CNAS │
│ │asigurare a accesului copiilor│specialitate în sistemul │ │ │
│ │ │
│ │cu tulburări de sănătate │ASS/an │ │ │
│ │ │
│ │mintală la servicii de tip │ │ │ │
│ │ │
│ │preventiv, diagnosticare │ │ │ │
│ │ │
│ │precoce și de tip curativ │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.2. 8. Asigurarea unei │% copii vaccinați DTP la 12 │ 89% │ 91% │
95% │Buget de stat│MS │
│ │acoperiri vaccinale adecvate │luni │ │ │
│ │CNAS │
│ │pentru copii │ │ │ │
│ │APL │
│ │ │ │ │ │
│ │CMI │
│ │
├────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼────────┤
│ │ │% copii vaccinați ROR la 12 │ │ │
│ │MS │
│ │ │luni │ 95% │ 95% │
95% │Buget de stat│APL │
│ │ │ │ │ │
│ │CMI │
│ │
├────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼────────┤
│ │ │% copii vaccinați antipolio │ │ │
│ │MS │

│ │ │la 12 luni │ 89% │ 91% │
95% │Buget de stat│APL │
│ │ │ │ │ │
│ │CMI │
│ │
├────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼────────── ───┼────────┤
│ │ │% copii vaccinați │ │ │
│ │MS │
│ │ │antiHepatita B la 12 luni │ 96% │ 96 % │
96% │Buget de stat│APL │
│ │ │ │ │ │
│ │CMI │
│
├──────────────────────────────┼─────────────────────── ─────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.2.9. Asigurarea prevenirii│% copii care au beneficiat │ NA │ 30% │
60% │Buget de stat│MS │
│ │primare a HIV și ITS prin │de servicii de prevenție pe │ │ │
│Buget local │MEN │
│ │intervenții adaptate │niveluri de învățământ │ │ │
│ │APL │
│ │sp ecificului beneficiarilor. │ │ │ │
│ │CMI │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.2.10. Dezvoltarea cu │mortalitate infantilă │ 9,9 │ 8,9 │
7,9 │FNUASS │MS │
│ │prioritate a paletei de │ │ │ │
│Buget de stat│CNAS │
│ │servicii prenatale, perinatale│ │ │ │
│Buget local │APL │
│ │și postnatale și a │ │ │ │
│ │CMI │
│ │alternativelor de facilitare
a├────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼────────┤
│ │accesului la aceste servicii │% nou nă scuți sub 2500 g │ 8,50% │ 7,50% │ 6%
│FNUASS │MS │
│ │acordând o atenție aparte │ │ │ │
│Buget de stat│CNAS │
│ │persoanelor ș i comunităților │ │ │ │
│Buget local │APL │
│ │defavorizate │ │ │ │
│ │CMI │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.2.11. Întărirea │nr. examene de screening │ │ │
│FNUASS │MS │
│ │capacității instituționale │adresate copiilor │ 3 │ 5 │ 7
│Buget de stat│CNAS │
│ │pentru identificarea de │ │ │ │
│Buget local │APL │
│ │riscuri și pentru monitori –
├────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼────────┤
│ │zarea și evaluarea calității │% copii la risc exa minați │ NA │20% – 60%│ 60 –
80% │FNUASS │MS │
│ │serviciilor la toate │ │ │ │
│Buget de stat│CNAS │
│ │nivelurile de asistență │ │ │ │
│Buget local │APL │
│ │medicală │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.2.12.Implementarea de │% copii/adolescenți care │ NA │ 25% │
50% │Buget de stat│MS │
│ │intervenții de prevenție │beneficiază de intervenții │ │ │
│Buget local │MEN │
│ │primară, secundară și terțiară│de prevenție primară, │ │ │
│ │MMFPSPV │
│ │pentru copii/adolescenți │secundară, terțiară privind │ │ │
│ │ANPDCA │
│ │privind principalele riscuri │principalii determinanți ai │ │ │
│ │APL │
│ │legate de sănătate – consum │sănătății. │ │ │
│ │ANA │
│ │de alcool, tutun, droguri, │ │ │ │
│ │MAI │

│ │nutriție sănătoasă, activitate│ │ │ │
│ │ │
│ │fizică, c onsum media, │ │ │ │
│ │ │
│ │comportament sexual. │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.2.13. Îmbunătățirea │ NC │ NA │Sistem │
NC │Bu get de stat│MS │
│ │sistemului informațional în │ │ │informa – │
│ │ │
│ │domeniul sănătății pentru a │ │ │țional │
│ │ │
│ │asigura identificarea corectă │ │ │revizuit │
│ │ │
│ │a nevoilor de servicii, a │ │ │ │
│ │ │
│ │acoperirii cu servicii de │ │ │ │
│ │ │
│ │sănătate │ │ │ │
│ │ │
│ │ │ │ │ │
│ │ │
├────────────── ─────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.1.3. Creșterea │1.1.3.1. Creșterea accesului │Număr de unități care oferă │ │ │
│ │MEN │
│accesului copiilor │copiilor cu vârste de la │servicii de educație │ │ │
│Buget de stat│MMFPSPV │
│la educație │naștere la 6 ani în │timpurie antepreșcolară │ 313 │ 450 │
600 │Buget local │ANPDCA │
│ │învățămîntul antrepreșcolar
├────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┤ │APL │
│ │și preșcolar │% copiilor în vârstă de 3 -6 │ │ │
│ │ │
│ │ │ani înscriși în învățământul│ │ │
│ │ │
│ │ │ preșcolar │ 82% │ 86% │
95% │ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.3 .2. Dezvoltarea │Rata de participare în │ │ │
│ │ │
│ │sistemului de monitorizare a │învățământul primar și │ 90,6% │ 93,5% │
98% │Buget de stat│MEN │
│ │participării copiilor în │gimnazial │ │ │
│ │ │
│ │învățământul primar și │ │ │ │
│ │ │
│ │gimnazial │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼──────── ─────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.3.3. Multiplicarea la │Număr intervenții integrate │ 234 │ 400 │
1000 │Buget de stat│MEN │
│ │nivel de sistem a unor │promovate │ │ │
│ │MMFPSPV │
│ │intervenții integrate │ │ │ │
│ │ANPDCA │
│ │(inclusiv de tip Zone de │ │ │ │
│ │ │
│ │Educație Prioritară) în zonele│ │ │ │
│ │ │
│ │dezavantajate socio -economic │ │ │ │
│ │ │
│ │pentru prevenirea fenomenului │ │ │ │
│ │ │
│ │de absenteism și abandon │ │ │ │
│ │ │
│ │școlar în învățământul │ │ │ │
│ │ │
│ │obligatoriu │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────── ──────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤

│ │1.1.3.4. Îmbunătățirea │Număr mediatori, consilieri │ 3000 │ 3800 │
5000 │Buget de stat│ │
│ │serviciilor de sprijin în │și psihologi școlari, │ │ │
│Fonduri │MEN │
│ │învățământul obligatoriu prin │profesori de sprijin, │ │ │
│europene │ │
│ │d ezvoltarea rețelei de │profesori itineranți │ │ │
│ │ │
│ │mediatori, consilieri și │ │ │ │
│ │ │
│ │psihologi școlari, profesori │ │ │ │
│ │ │
│ │de sprijin, profesori │ │ │ │
│ │ │
│ │itineranți │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼──── ─────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.3.5. Dezvoltarea unei │Număr elevi înscriși în │ 19732 │ 30.000 │
45.000 │Buget de stat│MEN │
│ │oferte de învățământ profe – │învățăm ântul profesional și │ │ │
│ │ │
│ │sional și tehnologic atractiv │tehnologic │ │ │
│ │ │
│ │și implicare a agenților
├────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼────────┤
│ │economici pentru creșterea │Număr parteneriate │ 350 │ │
│Buget de stat│ │
│ │șanselor de angajare ale │dezvoltate la nivel național│ (estimat) │ 500 │
650 │Buget local │MMFPSPV │
│ │absolvenților │între unități de învățământ │ │ │
│Fonduri │MEN │
│ │ │profesional și tehnologic │ │ │
│europene │APL │
│ │ │și angajatori │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.3.6. Dezvoltarea │Număr copii care a u părăsit │ NA │ 12.000 │
50.000 │Buget de stat│MEN │
│ │serviciilor de asistență │sistemul de învățământ și │ │ copii │
copii │ │ │
│ │educațională pentru cop iii │s -au reîntors și care │ │ │
│ │ │
│ │care au părăsit sistemul de │beneficiază de servicii de │ │ │
│ │ │
│ │învățământ și s -au reîntors │asistență educațională │ │ │
│ │ │
│ │și sunt înscriși în programe │ │ │ │
│ │ │
│ │de sprijin │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼── ────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.1.4. Dezvoltarea │1.1.4.1. Realizarea unei │Numărul de facilități pentru│ NA │Analiză
│Dublarea │Buget de stat│MTS │
│de facilități │analize detaliate a nevoilor │copii destinate activită – │
│detaliată│numărului │FSE │MEN │
│destinate │de investiții pentru creșterea│ților recreative și de │ │a │de
│ │MMFPSPV │
│activităților │accesului copiilor, în special│pet recere a timpului liber │ │nevoilor
│facilități │ │ANPDCA │
│recreative și │a celor din medii │din fonduri ale │ │de in – │
│ │APL │
│petrecere a │dezavant ajate socio -economic, │autorităților locale/ │ │vestiții │
│ │ │
│timpului liber de │la facilități destinate │centrale │ │realizată│
│ │ │
│către copii │activităților și recreative │ │ │ │
│ │ │
│ │și de petrecere a timpului │ │ │ │
│ │ │
│ │liber │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────── ──┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.1.5. Analizarea │1.1.5.1 Realizarea unui studiu│ NC │ NC │Studiu │ NC
│Buget de stat│ANPDCA │

│oportunității │la nivel național cu privire │ │ │realizat │
│ │ │
│acordării unui │la conținutul pachetului │ │ │ │
│ │ │
│pachet minim de │minim de servicii s ociale │ │ │ │
│ │ │
│servicii sociale │pentru copil │ │ │ │
│ │ │
│pentru copii
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.5.2 Stabilirea │ NC │ NC │Standard │ NC
│Buget de sta t│ANPDCA │
│ │standardului de cost pentru │ │ │de cost │
│ │ │
│ │pachetul minim de servicii │ │ │stabilit │
│ │ │
│ │sociale pentru copil │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼───────────────────────── ───┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.5.3 Testare pachetului │ │ │
│Testare │Fonduri │ANPDCA │
│ │minim de servicii sociale │ NC │ NC │ NC
│realizată │europene │MS │
│ │ │ │ │ │
│Cofinanțare │MEN │
│ │ │ │ │ │
│ministere │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.1.6. Dezvoltarea │1.1.6.1. Realizarea unui │ │ │Studiu │
│ │ │
│de servicii │studiu cu privire la │ NC │ NC │realizat │
NC │Buget de stat│MMFPSPV │
│comunitare │organizarea și funcționarea │ │ │ │
│ │ANPDCA │
│integrate │serviciilor comunitare │ │ │ │
│ │MS │
│ │integrate. │ │ │ │
│ │MEN │
│
├──────────────────────────────┼────────── ──────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.6.2. Implementarea și │ NC │ NC │Proiect │
NC │Fonduri │MMFPSPV │
│ │evaluarea rezul tatelor unor │ │ │pilot │
│europene │ANPDCA │
│ │programe pilot la nivelul a │ │ │realizat │
│Cofinanțare │MS │
│ │4 județe care au ca obiectiv │ │ │ │
│ministere │MEN │
│ │dezvoltarea și implementarea │ │ │ │
│ │APL │
│ │serviciilor comunitare │ │ │ │
│ │ │
│ │integrate │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.6.3. Extinderea │1) Ponderea localităț ilor │ NA │ 5% din │ 25%
din │Fonduri │MMFPSPV │
│ │serviciilor comunitare │vulnerabile în care există │ NA │ totalul │
totalul │europene │ANPDCA │
│ │integrate conform studiulu i │servicii comunitare │ │ locali – │
locali- │Cofinanțare │MS │
│ │ │integrate │ │ tăților │
tăților │ministere │MEN │
│ │ │ │ │ vulne – │
vulne- │ │APL │
│ │ │ │ │ rabile │
rabile │ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.1.7. Creștere │1.1.7.1. Definirea de politici│Număr de inițiative │ NA │ 2 │ 5
│Nu este cazul│MMFPSPV │
│capacității │publice multisectoriale, │intersectoriale │ │ │
│ │ANPDCA │

│instituționale de │integrate, coordonate și │ │ │ │
│ │MS │
│definire și de │adaptate contextului național │ │ │ │
│ │MEN │
│implementare de │ │ │ │ │
│ │MAI │
│politici │ │ │ │ │
│ │MTS │
│intersectoriale │ │ │ │ │
│ │MJ │
│pentru protecția │ │ │ │ │
│ │MDRAP │
│drepturilor │ │ │ │ │
│ │APL │
│copilului │ │ │ │ │
│ │MFP │
│la nivel central
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│și local │1.1.7.2. Formarea/dezvoltarea │Număr decidenți/experți │ NA │ 140 │
280 │Fonduri │MMFPSPV │
│ │profesională a decidenților │participanți la cursurile │ │ │
│europene │ANPDCA │
│ │/experților din grupurile │de formare în dom eniul │ │ │
│Cofinanțare │MS │
│ │inter/multisectoriale în │analizei, definirii și │ │ │
│bugete │MEN │
│ │domeniul analizei, def inirii │implementării politicilor │ │ │
│ministere │MAI │
│ │și implementării de politici │intersectoriale │ │ │
│ │MTS │
│ │intersectoriale │ │ │ │
│ │MDRAP – │
│ │ │ │ │ │
│ │A NFP │
│ │ │ │ │ │
│ │APL │
│ │ │ │ │ │
│ │MFP │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.7.3. Dezvoltarea de │ NC │ NC │ NC
│Mecanisme │ │MMFPSPV │
│ │mecanisme și proceduri pentru │ │ │ │și
│Nu este cazul│ANPDCA │
│ │intervenții multisectoriale │ │ │
│proceduri │ │MS │
│ │ │ │ │
│dezvoltate │ │MEN │
│ │ │ │ │ │
│ │MAI │
│ │ │ │ │ │
│ │MTS │
│ │ │ │ │ │
│ │MJ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼ ─────────────┼
────────┤
│ │1.1.7.4. Integrarea acțiunilor│ NA │ NC │Strategie│
NC │Nu este cazul│MMFPSPV │
│ │de protecție a copiilor aflați│ │ │de in- │
│ │ANPDCA │
│ │în situații vulnerabile în │ │ │cluziune │
│ │ │
│ │Strategia de incluziune, │ │ │realizată│
│ │ │
│ │precum și în ansamblul │ │ │și │
│ │ │
│ │strategiilor de ac țiune și al │ │ │corelată │
│ │ │
│ │politicilor MMFPSPV │ │ │cu │
│ │ │
│ │ │ │ │prezenta │
│ │ │
│ │ │ │ │Strategie│
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤

│ │1.1.7.5. Integrarea acțiunilor│ NC │ NC
│Strateg ii│Strategii │Nu este cazul│MS │
│ │de protecție a copiilor aflați│ │ │sector –
│sectoriale │ │MEN │
│ │în situații vulnerabile în │ │ │riale în │în
care │ │MTS │
│ │strategiile sectoriale │ │ │care sunt│sunt
│ │MAI │
│ │ │ │
│integrate│integrate │ │MJ │
│ │ │ │ │acțiuni
│acțiuni de │ │ │
│ │ │ │ │de
│protecție a│ │ │
│ │ │ │
│protecție│copiilor │ │ │
│ │ │ │ │a │
│ │ │
│ │ │ │ │copiilor │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.7.6 Includerea │ NC │ NC │Politici
│Politici │Nu este cazul│MS │
│ │parteneriatului public -privat │ │ │publice
│publice │ │MEN │
│ │în politicile publice │ │
│destinate│destinate │ │MTS │
│ │destinate copiilor │ │
│copilului│copilului │ │MAI │
│ │ │ │ │care │care
│ │MJ │
│ │ │ │ │includ │includ
│ │ │
│ │ │ │ │partene –
│partene – │ │ │
│ │ │ │ │riatul │riatul
│ │ │
│ │ │ │ │public –
│public- │ │ │
│ │ │ │ │pri vat │privat
│ │ │
│ │ │ │
│realizate│realizate │ │ │
│
├──────────────────────────────┼──────────────────── ────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.1.7. Creșterea capacității │ │ │ │
│ │ │
│ │instituționale de definir e și │ │ │ │
│ │ │
│ │de implementare de politici │ │ │ │
│ │ │
│ │intersectoriale pentru │ │ │ │
│ │ │
│ │protecția drepturilor │ │ │ │
│ │ │
│ │copilului la nivel central │ │ │ │
│ │ │
│ │și local │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 1.2. Creșterea calității serviciilor furnizate copiilor
│
├───────────────────┬──────────────────────────────┬───── ───────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│1.2.1. Creșterea │1.2.1.1. Revizuirea │ │ │Standarde│
│ │ │
│calității │standardel or minime de │ NC │ NC │minime de│
NC │Nu este cazul│ANPDCA │
│serviciilor │calitate și de cost privind │ │ │calitate │
│ │MMFPSPV │
│sociale destinate │furnizarea de servicii │ │ │și de │
│ │ │
│copiilor │destinate protecției │ │ │cost │
│ │ │

│ │copilului și elaborarea de │ │ │elaborate│
│ │ │
│ │standarde pentru serviciile │ │ │și │
│ │ │
│ │care nu au astfel de standarde│ │ │difuzate │
│ │ │
│ │ │ │ │la │
│ │ │
│ │ │ │ │nivelul │
│ │ │
│ │ │ │ │tuturor │
│ │ │
│ │ │ │ │unități – │
│ │ │
│ │ │ │ │lor admi -│
│ │ │
│ │ │ │ │nistrativ│
│ │ │
│ │ │ │ │terito – │
│ │ │
│ │ │ │ │riale. │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.2.1.2. Elaborarea și │ │ │Metodo – │
│ │ │
│ │implementarea unor proceduri │ │ │logii de │
│ │ │
│ │de lucru și ghiduri de bune │ NC │ NC │lucru │
NC │Nu este cazul│ANPDCA │
│ │practici pentru activitatea │ │ │elaborate│
│ │MMFPSPV │
│ │desfăș urată cu principalele │ │ │și imple -│
│ │ │
│ │categorii de copii │ │ │mentate │
│ │ │
│ │vulnerabili la nivelul │ │ │la │
│ │ │
│ │tuturor SPAS și DGASPC │ │ │nivelul │
│ │ │
│ │ │ │ │SPAS și │
│ │ │
│ │ │ │ │DGASPC │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.2.2. Asigurarea │1.2.2.1. Elaborarea de │Nr ghiduri d e bune practici/│ NA │ 3 │
6 │Buget de stat│MS │
│calității │proceduri și ghiduri de bune │proceduri elaborate │ │ │
│ │ │
│serviciilor │practici pentru m onitorizarea │ │ │ │
│ │ │
│medicale pentru │stării de sănătate a copiilor │ │ │ │
│ │ │
│copii la to ate
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│nivelurile de │1.2.2.2. Elaborarea și │% medici de familie care │ 0 │ 25% │
50% │Buget de s tat│MS │
│asistență medicală │utilizarea în practica │utilizează instrumente de │ │ │
│ │ │
│ │medicală de ghiduri de bune │screening pentru afecțiuni │ │ │
│ │ │
│ │practici și instrumente valide│/condiții cronice și pentru │ │ │
│ │ │
│ │pentru identificarea precoce │tratamentul adecvat al │ │ │
│ │ │
│ │a unor afecțiuni /condiții │acestora │ │ │
│ │ │
│ │cronice și pentru tratamentu l │ │ │ │
│ │ │
│ │adecvat al acestora, care să │ │ │ │
│ │ │
│ │pe rmită dezvoltarea normală │ │ │ │
│ │ │
│ │a copiilor │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤

│ │1.2.2.3. Dezvoltarea continuă │Pondere personal format în │ NA │ 40% │
75% │Fonduri │MS │
│ │a capacităților profesionale │funcție de nevoile specifice│ │ │
│europene │MMFPSPV │
│ │ale personalului medical la │din total personal pe │ │ │
│Cofinanțare │APL │
│ │toate nivelurile de asistență │categorii │ │ │
│bugete │ │
│ │medicală, cu accent pe │ │ │ │
│ministere │ │
│ │asistența primară, asistența │ │ │ │
│ │ │
│ │în unitățile de învățământ │ │ │ │
│ │ │
│ │și asistența comunitară │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.2.2.4. Asigurarea unei │Pondere cabinete medici de │ NA │ 80%; │
90%; │Fondur i │ │
│ │infrastructuri adecvate pentru│familie cu condiții │ │ 50% │
70% │europene │MS │
│ │acordarea de servicii medicale│corespunzătoare ASF în │ │ │
│Cofinanțare │MEN │
│ │de calitate la nivelul │total cabinete verificate; │ │ │
│Buget de stat│APL │
│ │asistenței medicale primare, │% cabinete școlare cu │ │ │
│Buget local │ │
│ │inclusiv în unitățile de │condiții corespunzătoare ASF│ │ │
│ │ │
│ │învățământ │din total cabinete școlare │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.2.2.5. Asigurarea │% medici │Urban: │ │
│Fonduri │ │
│ │dezvoltării rețelei de │% asistenți │Medici 600,5 │ │
│europene │MS │
│ │medicină școlară prin │Ponderea unităților școlare │Asistenți │Medici │Medici
40% │Cofinanțare │MEN │
│ │creșterea numărului de │care au personal medical │2380 │20%
│Asistenți │minister │APL │
│ │personal medical specific │specific │Rural: │Asistenți│60%
│Buget de stat│ │
│ │(medici, asistenți) │ │M edici 2 │40% │
│Buget local │ │
│ │ │ │Asistenți 9 │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼──── ────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.2.3. Creșterea │1.2.3.1. Promovarea unor │Număr programe de formare │ NA │ 2 │
6 │Fonduri │ │
│calității │programe de formare continuă │ │ │ │
│europene │MEN │
│serviciilor de │pentru profesori, adaptate │ │ │ │
│Cofinanțare │ │
│educație │nevoilor copiilor în risc de │ │ │ │
│Buget de stat│ │
│ │abandon școlar și absenteism, │ │ │ │
│Buget local │ │
│ │precum și celor din medii │ │ │ │
│ │ │
│ │dezavantajate socio -economic │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.2.3.2. Continuarea │Scăderea procen tului │ │ │
│ │ │
│ │procesului de reformă a │elevilor care obțin │ 38 -40% │ 32 -34% │ sub
25% │Nu este cazul│MEN │
│ │curriculumului națio nal și │rezultate slabe la │ │ │
│ │ │
│ │a sistemului de evaluare │matematică, științe și │ │ │
│ │ │
│ │pentru îmbunătățirea │lectură, la evaluările │ │ │
│ │ │
│ │competențelor elevilor în │naționale și internaționale │ │ │
│ │ │

│ │domeniul lecturii, matematicii│ │ │ │
│ │ │
│ │și științelor, cu efecte │ │ │ │
│ │ │
│ │vizibile la evaluările │ │ │ │
│ │ │
│ │naționale și internaționale │ │ │ │
│ │ │
│ │(PISA, TIMSS, PIRLS) │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼ ────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.2.3.3.Identificarea unor │ NC │ NC
│Mecanisme│Mecanisme │Nu este cazul│MEN │
│ │mecan isme de finanțare viabile│ │ │de finan -│de
finan- │ │ANPDCA │
│ │pentru dezvoltarea programelor│ │ │țare a │țare a
│ │MFP │
│ │de sprijin tip: școală după │ │ │diferi –
│diferitelor│ │ │
│ │școală, A doua șansă, ZEP, │ │ │telor
│programe │ │ │
│ │Centre multifuncționale etc. │ │ │programe │de
sprijin │ │ │
│ │care au ca beneficiari copii │ │ │de
│aplicate │ │ │
│ │vulnerabili │ │ │sprijin │
│ │ │
│ │ │ │ │stabilite│
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.2.4. Stimularea │1.2.4.1. Identif icarea/ │ NC │ NC │Inter – │
100 │Nu este cazul│MMFPSPV │
│transferului de │Mediatizarea intervențiilor/ │ │ │venții/ │
│ │MEN │
│bune pract ici în │experiențelor de bună │ │ │experi – │
│ │MS │
│domeniul │practică, în special în cazul │ │ │ențe de │
│ │ │
│serviciilor și │categoriilor de copii cu │ │ │bună │
│ │ │
│politicilor pentru │oportunități reduse și │ │ │pract ică │
│ │ │
│copil │promovarea lor la nivel │ │ │recunos – │
│ │ │
│ │național. │ │ │cute și │
│ │ │
│ │ │ │ │promovate│
│ │ │
│
├─────────────────────────── ───┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.2.4.2. Elaborarea unui set │ NC │ NC │Set de │ NC
│Nu este cazul│ANPDCA │
│ │d e standarde privind │ │ │standarde│
│ │MEN │
│ │practicile prietenoase │ │ │elaborat │
│ │MS │
│ │furnizate copilului și │ │ │ │
│ │ │
│ │mediatizarea acestora. │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.2.4.3. Promovarea și │Număr de comunități care │ NA │ 25 │ 50
│Nu este cazul│ANPDCA │
│ │implementarea conceptului de │implementează modelul de │ │ │
│ │MDRAP │
│ │comunități prietenoase pentru │comunit ate prietenoasă │ │ │
│ │APL │
│ │copii │ │ │ │
│ │MEN │
│ │ │ │ │ │
│ │MS │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.2.5. Creșterea │1.2.5.1. Creșterea gradului │Număr de profesioniști │ NA │ 20000 │
50000 │Fonduri │ │

│calității │de înțelegere și de respectare│formați în domeniul │ │ │
│europene │ANPDCA │
│profesionale a │a drepturilor copilului în │protecției drepturilor │ │ │
│Cofinanțare │MS │
│resurselor umane │rândul profesioniștilor ce │copilului și adopției │ │ │
│Buget de stat│MEN │
│din serviciile │lucrează cu și pentru copii
├────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼────────┤
│sociale, de │ │Număr de acțiuni d e │ │ │
│ │ │
│educație și de │ │sensibilizare organizate în │ NA │ 2 │ 6
│Nu este cazul│MEN │
│sănătate pentru │ │vederea introducerii │ │ │
│ │ │
│copii │ │cursului opțional referitor │ │ │
│ │ │
│ │ │la drepturile și │ │ │
│ │ │
│ │ │îndatoririle copilului │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.2.5.2. Implementarea unui │Ponderea noilor angajați │ │1) Sistem│
│ │ │
│ │sistem de recrutare și │recrutați pe baza unui │ NC │de │
50% │Nu este cazul│MMFPSPV │
│ │selecție a personalului care │examen care include și │ │recrutare│
│ │ANPDCA │
│ │lucrează cu și pentru copii │testarea cunoșțintelor │ │și │
│ │ │
│ │bazat pe examene de cunoștințe│spe cifice domeniului │ │selecție │
│ │ │
│ │ │protecției copilului │ │a perso – │
│ │ │
│ │ │ │ │nalului │
│ │ │
│ │ │ │ │bazat pe │
│ │ │
│ │ │ │ │examene │
│ │ │
│ │ │ │ │de cunoș -│
│ │ │
│ │ │ │ │tințe │
│ │ │
│ │ │ │ │realizat │
│ │ │
│ │ │ │ │2) 20% │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────── ──────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.2.5.3. Includerea unor │ │ │ │
│ │ │
│ │tematici relevante pentru │ NC │ NC │Tematici │
NC │Nu este cazul│ANPDCA │
│ │drepturile copilului în │ │ │relevante│
│ │MEN │
│ │cursurile de formare inițială │ │ │incluse │
│ │ │
│ │și continuă ale specialiștilor│ │ │ │
│ │ │
│ │care lucrează cu și pentru │ │ │ │
│ │ │
│ │copii. │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.2.5.4. Dezvoltarea │Ponderea angajaților │ │ │
│Fonduri │MDRAP │
│ │competențelor de atragere de │participanți la cursuri în │ NA │ 20% │
50% │europene │MMFPSPV │
│ │fonduri și management de │domeniul managementului │ │ │
│ │ANPDCA │
│ │proiect a autorităților │de proiect │ │ │
│ │APL │
│ │loca le cu responsabilități │ │ │ │
│ │ │
│ │în domeniul protecției │ │ │ │
│ │ │

│ │drepturilor copilului │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 1.3. Creșterea capacității beneficiarilor de a accesa și utiliza se rviciile destinate
copilului și familiei │
├───────────────────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│1.3.1. Creșterea │1.3.1.1. Elaborarea și │ │ │Materiale│
│ │ │
│gradului de │distribuirea de materiale │ NC │ NC │informa – │
NC │Fonduri │ │
│cunoaștere și de │informative, gh iduri, site -uri│ │ │tive, │
│europene │ANPDCA │
│conștientizare de │prietenoase pentru informarea │ │ │ghiduri │
│Cofinanțare │ │
│către cop ii și │copiilor, pentru transformarea│ │ │ce │
│minister │ │
│familiile acestora │conținutului lor în deprinderi│ │ │vizează │
│ │ │
│a drepturilor și │comportamentale durabile. │ │ │dreptu – │
│ │ │
│responsabilităților│ │ │ │rile și │
│ │ │
│lor și a servici – │ │ │ │îndato – │
│ │ │
│ilor pe care │ │ │ │ririle │
│ │ │
│aceștia le pot │ │ │ │copilului│
│ │ │
│accesa │ │ │ │elaborate│
│ │ │
│ │ │ │ │și │
│ │ │
│ │ │ │ │distri – │
│ │ │
│ │ │ │ │buite │
│ │ │
│ │
├────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼────────┤
│ │ │ │ │Materiale│
│ │ │
│ │ │ NC │ NC │informa – │
NC │Fonduri │ │
│ │ │ │ │tive, │
│europene │ANPDCA │
│ │ │ │ │ghiduri │
│Cofinanțare │ │
│ │ │ │ │ce │
│minister │ │
│ │ │ │ │vizează │
│ │ │
│ │ │ │ │servciile│
│ │ │
│ │ │ │ │pe care │
│ │ │
│ │ │ │ │copiii le│
│ │ │
│ │ │ │ │pot │
│ │ │
│ │ │ │ │accesa │
│ │ │
│ │ │ │ │ elaborate│
│ │ │
│ │ │ │ │și │
│ │ │
│ │ │ │ │distri – │
│ │ │
│ │ │ │ │buite │
│ │ │
│
├────────────────────── ────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.3.1.2. Evaluarea impactului │ │ │1) Studiu│
│ │ │
│ │și ajustarea acțiunilor de │ │ │de impact│
│Fonduri │ │
│ │informare │ NC │ NC │realizat │ NC
│europene │ │

│ │ │ │ │2) Plan │
│Cofinanțare │ANPDCA │
│ │ │ │ │de imple -│
│minister │ │
│ │ │ │ │mentare │
│ │ │
│ │ │ │ │revizuit │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.3.1.3. Informarea periodică │ │ │Materiale│
│Fonduri │ │
│ │și cu mijloace adecvate a │ NC │ NC │informa – │ NC
│europene │ANPDCA │
│ │părinți lor cu privire la │ │ │tive, │
│Cofinanțare │ │
│ │drepturile copilului și la │ │ │ghiduri │
│minister │ │
│ │accesul la serviciile │ │ │pentru │
│ │ │
│ │existente pentru copii, │ │ │părinți │
│ │ │
│ │inclusiv prin campanii de │ │ │ce │
│ │ │
│ │informare/educare/ │ │ │vizează │
│ │ │
│ │conștientizare │ │ │dreptu – │
│ │ │
│ │ │ │ │rile și │
│ │ │
│ │ │ │ │îndato – │
│ │ │
│ │ │ │ │ririle │
│ │ │
│ │ │ │ │copilului│
│ │ │
│ │ │ │ │elaborate│
│ │ │
│ │ │ │ │și dis – │
│ │ │
│ │ │ │ │tribuite │
│ │ │
│ │
├────────────────────────────┼─────────────┼─────── ──┼───────────┼─────────────┼────────┤
│ │ │ NC │ NC │Materiale│
NC │Fonduri │ │
│ │ │ │ │informa – │
│europene │ANPDCA │
│ │ │ │ │tive, │
│Cofinanțare │ │
│ │ │ │ │ghiduri │
│minister │ │
│ │ │ │ │pentru │
│ │ │
│ │ │ │ │părinți │
│ │ │
│ │ │ │ │ce │
│ │ │
│ │ │ │ │vizează │
│ │ │
│ │ │ │ │servi – │
│ │ │
│ │ │ │ │ciile pe │
│ │ │
│ │ │ │ │care │
│ │ │
│ │ │ │ │copiii le│
│ │ │
│ │ │ │ │pot │
│ │ │
│ │ │ │ │accesa │
│ │ │
│ │ │ │ │elaborate│
│ │ │
│ │ │ │ │și dis – │
│ │ │
│ │ │ │ │tribuite │
│ │ │

│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────── ──────┼
────────┤
│ │1.3.1.4. Identificarea unui │ │ │Mecanism │
│Fonduri │ │
│ │mecanism de promovare și │ NA │ NC │de pro- │
NC │europene │ANPDCA │
│ │susținere a numerelor unice │ │ │movare și│
│Cofinanțare │ │
│ │europene destinate copilului │ │ │susținere│
│minister │ │
│ │care funcționează în România │ │ │identi – │
│Buget de stat│ │
│ │ │ │ │ficat │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.3.1.5. Organizarea de │Număr de campanii organizate│ NC │ 2 │ 6
│Fonduri │ANPDCA │
│ │campanii de promovare a │ │ │ │
│europene │ │
│ │adopției │ │ │ │
│Cofinanțare │ │
│ │ │ │ │ │
│minister │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.3.2. Dezvoltarea │1.3.2.1. Implicarea/Cooptarea │Număr persoane care │ │ │
│ │MEN │
│competențelor │categoriilor de personal care │lucrează cu copiii care au │ NA │ 20000 │
50000 │Buget de stat│MS │
│parentale în │lucrează cu copiii în programe│parti cipat și finalizat cel │ │ │
│ │ANPDCA │
│ceea ce privește │de formare în aria educației │puțin un program de │ │ │
│ │ │
│creșterea, │parentale │formare în aria educației │ │ │
│ │ │
│îngrijirea și │ │parentale. │ │ │
│ │ │
│educarea copiilor
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.3.2.2. Implicarea părinților│Ponderea elevilor ai căror │ NA │ 15% │
45% │Nu este cazul│MEN │
│ │în planificarea și derularea │părinți sunt implicați │ │ │
│ │ │
│ │unor activități extracurri – │ │ │ │
│ │ │
│ │culare în vederea creșterii │ │ │ │
│ │ │
│ │competențelor parentale, în │ │ │ │
│ │ │
│ │parteneriat cu actorii │ │ │ │
│ │ │
│ │școlari; │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.3.2.3. Crearea și │Număr beneficiari servicii │ │ │
│ │ │
│ │dezvoltarea serviciilor de │de consiliere și educație │ │ │
│ │ │
│ │consiliere și educație │parentală la nivelul │ │ │
│ │ │
│ │parentală la nivelul medicinei│medicinei de familie, │ │ │
│ │ │
│ │de familie, precum și în │precum și în unitățile de │ │ │
│ │ │
│ │instituțiile de învățământ și │învățământ și în │ │ │
│ │MS │
│ │în serviciile sociale, în │serviciile sociale │ NA │ 40000 │
90000 │Buget de stat│ANPDCA │
│ │vederea dezvoltării │N umăr programe structurate │ NA │ 2 │
4 │Buget local │MEN │
│ │abilităților parentale. │de educație parentală │ │ │
│ │APL │
│ │ │derulate la nivel național │ │ │
│ │ │

│ │ │în instituțiile de │ │ │
│ │ │
│ │ │învățământ și în serviciile │ │ │
│ │ │
│ │ │sociale │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.3.3. Implicarea │1.3.3.1. Elaborarea unei │ NC │ NC │Metodo- │ NC
│Nu este cazul│ANPDCA │
│comunității în │metodologii de lucru pentru │ │ │logie de │
│ │ │
│asigurarea │structurile comunitare │ │ │lucru │
│ │ │
│respectării │consultative (SCC) │ │ │realizată│
│ │ │
│drepturilor
├───────────────── ─────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│copiilor │1.3.3.2. Pregătirea │Ponderea membrilor SCC │ │ │
│Fonduri │ │
│ │personalului din structurile │participanți la cursuri cu │ NA │ 20% │
50% │europene │ANPDCA │
│ │comunitare consultative în │tematici relevante pentru │ │ │
│Cofinanțar e │ │
│ │problematica drepturilor │drepturile copilului și │ │ │
│MMFPSPV │ │
│ │copilului și adopției │adopției │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.3.3.3. Activarea │Număr de SCC funcțional e și │ │1)Proiect│
│Fonduri │ │
│ │structurilor comunitare │susținute (prin asistență │ 2036 │pilot │
│europene │ANPDCA │
│ │consultative │tehnică) în cadrul unui │ │realizat
│creșterea │Cofinanțare │ │
│ │ │proiect pilot │ │2)creș – │cu 40%
a │MMFPSPV │ │
│ │ │ │ │terea cu │SCC
│ │ │
│ │ │ │ │20% a SCC│
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 1.4. Întărirea capacității de evaluare și monitorizare a drepturilor copilului și a
situației sociale a acestuia │
├───────────────────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬───── ────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│1.4.1. Instituirea │1.4.1.1.Instituirea și │ │ │Set de │
│ │ANPDCA │
│și implementarea │implementarea unui sistem │ NC │ NC │indica – │
NC │Nu este cazul│MMFPSPV │
│unui sistem │național de indicatori sociali│ │ │tori │
│ │MEN │
│național de │cu privire la copil, cu │ │ │elaborat │
│ │MS │
│monitorizare și │raportarea regulată , care să │ │ │și im – │
│ │MJ │
│evaluar e cu privire│includă date privind sărăcia/ │ │ │plementat│
│ │ │
│la situația │situația socio -economică, │ │ │în │
│ │ │
│copiilor din │excluziunea socială, educație,│ │ │sistemul │
│ │ │
│România │sănătate etc. │ │ │de │
│ │ │
│ │ │ │ │raportare│
│ │ │
│ │ │ │ │al insti -│
│ │ │
│ │ │ │ │tuțiilor │
│ │ │
│ │ │ │ │relevante│
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤

│ │1.4.1.2.Realizarea de │Număr de protocoale │ │ │
│ │ANPDCA │
│ │schimburi de date pe bază de │semnate între instituții │ 0 │ 6 │ 6
│Nu este cazul│MMF PSPV │
│ │protocoale de colaborare, │relevante pentru │ │ │
│ │MEN │
│ │între instituțiile relevante │respectarea drepturilor │ │ │
│ │MS │
│ │pentru respectarea drepturilor│copilului │ │ │
│ │ │
│ │copilului și instituțiile │ │ │ │
│ │ │
│ │furnizoare de date statistice │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼──── ────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.4.1.3. Efectuarea de studii │Număr studii periodice │ │ │
│ │ │
│ │periodice despre respectarea │efectuate │ NA │ 1 │ 3
│Buget de stat│ANPDCA │
│ │drepturilor copiilor pentru │ │ │ │
│ │ │
│ │care nu se poate realiza o │ │ │ │
│ │ │
│ │colectare continuă de date │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.4.1.4.Realizarea de studii │ │ │ │
│ │ │
│ │care să ofere puncte de │Număr studii efectuate │ NC │ 1 │ 3
│Buget de stat│ANPDCA │
│ │pornire pentru îmbunătățirea │ │ │ │
│ │ │
│ │cadrului normativ al │ │ │ │
│ │ │
│ │adopțiilor, în acord cu │ │ │ │
│ │ │
│ │contextul social actual. │ │ │ │
│ │ │
├────────────── ─────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│1.4.2. Crearea și │1.4.2.1.Identificarea la nivel│ │ │Identi – │
│ │ANPDCA │
│implementarea unui │național a tuturor copiilor │ NC │ NC │ficare la│ NC
│Nu este cazul│APL │
│mecanism de │aflați în situații de │ │ │nivel │
│ │ │
│identificare și │vulnerabilitate │ │ │național │
│ │ │
│monitorizare a │ │ │ │realizată│
│ │ │
│tuturor copiilor
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤

│vulnerabili │1.4.2.2. Elaborarea unei hărți │ │ │Hartă a │
│Fonduri │ │
│ │a sărăciei și excluziunii │ NC │ NC │sărăciei │ NC
│europene │ANPDCA │
│ │soci ale la nivel comunitar, │ │ │și ex – │
│Cofinanțare │MMFPSPV │
│ │cu date defalcate pe vârste, │ │ │cluziunii│
│minister │APL │
│ │nivel de educație și │ │ │sociale │
│ │ │
│ │participare școlară │ │ │pentru │
│ │ │
│ │ │ │ │copii │
│ │ │
│ │ │ │ │realizată│
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.4.2.3. Monitorizarea │Ponderea c omunităților │ │ │
│ │ │
│ │comunităților vulnerabile │vulnerabile identificate │ NC │ 100% │
100% │Nu este cazul│ANPDCA │

│ │ │prin studiul realizat prin │ │ │
│ │MMFPSPV │
│ │ │acțiunea 1.4.2.2. │ │ │
│ │ │
│ │ │monitorizate │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼──────── ─────┼────────┤
│1.4.3. Stimularea │1.4.3.1. Dezvoltarea periodică│ NC │ NC │ NC │1)
Studii │Nu este cazul│ANPDCA │
│culturii │a unor studii de diagnoză │ │ │ │de
diagnoză│ │MEN │
│organizațională în │organizațională în │ │ │
│organiza – │ │MS │
│utilizarea │instituțiile cu un rol activ │ │ │
│țională │ │ │
│evaluării în toate │în promovarea drepturilor │ │ │
│realizate │ │ │
│instituțiile │copilului în vederea │ │ │ │2)
Monito- │ │ │
│publice cu un rol │elaborării de recomandări │ │ │ │rizare
a │ │ │
│activ în promovarea│ ameliorative în urma analizei │ │ │
│progresului│ │ │
│drepturilor │și monitorizarea ulterioară a │ │ │
│realizată │ │ │
│copilului │progresului │ │ │ │
│ │ │
│ │ │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │1.4.3.2 Instituirea unui │ NC │ NC │Metodo –
│Mecanism │Nu este cazul│ANPDCA │
│ │mecanism de monitorizare și │ │ │logie de │de
monito- │ │MFP │
│ │de supervizare prin care să se│ │ │monito – │rizare
│ │ │
│ │asigure că alocarea resurselor│ │ │rizare │testat
│ │ │
│ │și efectuar ea cheltuielilor │ │ │realizată│
│ │ │
│ │se fac într -un mod cât mai │ │ │ │
│ │ │
│ │eficient │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴──── ─────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV GENERAL 2. Respectarea drepturilor și promovarea incluziunii sociale a copiilor afla ți în situații
vulnerabile │
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 2.1. Asigurarea unui minim de resurse pentru copii, în cadrul unui program național
antisărăcie, cu │
│ atenție specială p e copii
│
├───────────────────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│2.1.1. Creșterea │2.1.1.1 Testarea pachetului │ NC │ NC │ NC │Pachet
│Fonduri │ANPDCA │
│accesului copiilor │minim de servicii în câteva │ │ │ │minim
│europene │A PL │
│săraci la │dintre zonele vulnerabile cu │ │ │ │testat
│ │ │
│serviciile de bază │ponderi dintre cele mai │ │ │ │
│ │ │
│ │ridicate de copii săraci │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼──────────────────────────── ┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.1.1.2.Includerea în formula │ NC │ NC │Metodo – │ NC
│Nu este cazul│MEN │
│ │de finanțare per capita a unui│ │ │logie de │
│ │MFP │

│ │coeficient de corecție pentru │ │ │corecție │
│ │ │
│ │școlile care au minim 50% │ │ │finan – │
│ │ │
│ │elevi școlarizați ce provin │ │ │ciară │
│ │ │
│ │din familii sărace │ │ │realizată│
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼ ─────────────┼
────────┤
│ │2.1.1.3. Analizarea │ │ │Studiu │
│ │MEN │
│ │posibilității acordării unui │ NC │ NA │realizat │ NC
│Nu este cazul│ANPDCA │
│ │sprijin financiar sub formă de│ │ │ │
│ │MFP │
│ │voucher pentru acoperirea │ │ │ │
│ │ │
│ │costurilor de participare a │ │ │ │
│ │ │
│ │elevilor la progra me de tip │ │ │ │
│ │ │
│ │școală după școală, a doua │ │ │ │
│ │ │
│ │șansă, ZEP, Centre │ │ │ │
│ │ │
│ │multifuncționale etc. │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.1.1.4. Îmbunătățirea │% copii din zonele │ │ │
│ │ │
│ │calității serviciilor medicale│vulnerabile înscriși la │ NA │ 80% │
100% │Nu este cazul│MS │
│ │oferite în zonele vulnerabile │medicul de familie │ │ │
│ │ │
│ │social │ponderea copiilor care au │ NA │ │
│ │ │
│ │ │beneficiat de un consult │ │ │
│ │ │
│ │ │pe an │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.1.1.5.Dezvoltarea asistenței│ │ │ │50%
din │ │ │
│ │medicale primare, în unitățile│% unități de învățământ cu │ │
│comunită – │ │MS │
│ │de învățământ și a asistenței │personal medical │ NA │ NC │țile
│Buget local │MEN │
│ │medicale comunitare, cu │ │ │
│identi- │ │ │
│ │prioritate în zonele │ │ │ │ficate
la │ │ │
│ │vulnerabile social │ │ │
│acțiunea │ │ │
│ │ │ │ │
│1.4.2.2. │ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.1.1.6. Dezvo ltarea │% copiilor din zonele │ │ │
│ │ │
│ │abordărilor active de │vulnerabile care au │ NA │creștere
│creștere │Nu este cazul│MS │
│ │asigurare a accesului la │beneficiat de un consult │ │cu 10% │cu 20%
│ │ │
│ │serviciile medicale din │pe an │ │ │
│ │ │
│ │pachetul de bază, în special │ │ │ │
│ │ │
│ │în zonele vulnerabile social │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│

│ OBIECTIV SPECIFIC 2.2. Reducerea decalajelor existente între copiii din mediul rural și copiii din mediul
urban │
├───────────────────┬───────────────────────── ─────┬────────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│2.2.1. Creșterea │2.2.1.2. Dezvoltarea unor │Scăderea ratei abandonului │ │ │
│Buget de stat│ │
│accesului la │programe de sprijin de tipul │școlar în învățământul rural│ 1,9 -2,3% │ 1,5 -2,0%│ 1,5%
– 1% │Buget local │MEN │
│educație, sănătate │școală după școală, ZEP, │la nivelul educației de bază│ │ │
│Fonduri │APL │
│și servicii sociale│Centre multifuncționale etc. │(înv. primar și gimnazial) │ │ │
│europene │ │
│a copiilor din │pentru scăderea riscului de │ │ │ │
│ │ │
│mediul rural │absenteism și abandon școlar │ │ │ │
│ │ │
│ │al copiilor din mediul rural │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.2.1.3. Dezvoltarea unor │Număr beneficiari programe │ │ │
│Buget de stat│ │
│ │programe integrate de sprijin │de sprijin, pe forme de │ NA │ 60000 │
200000 │Buget local │MEN │
│ │pentru cre șterea șanselor de │studiu și nivel de educație │ │ │
│Fonduri │APL │
│ │continuare a studiilor după │ │ │ │
│europene │ │
│ │finalizarea ciclului secundar │ │ │ │
│ │ │
│ │inferior într -un nivel │ │ │ │
│ │ │
│ │superior de educație (liceal, │ │ │ │
│ │ │
│ │profesional, postliceal și │ │ │ │
│ │ │
│ │universitar) │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼──────────────── ────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.2.1.4. Îmbunătățirea │Număr unități de învățământ │ NA │ 40% │ minim
80% │Buget de stat│MEN │
│ │condițiilor de învăța re │care au condiții adecvate │ │ │
│Buget local │APL │
│ │(inclusiv materiale și │de învățare (indicator │ │ │
│Fonduri │ │
│ │echipamente didactice, │calitativ, cf. declarațiilor│ │ │
│europene │ │
│ │laboratoare, acces la │reprezentanților unității de│ │ │
│ │ │
│ │internet etc.) │învățământ ) │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼ ───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.2.1.5. Instituirea unui │% copiilor din mediul rural │ │creștere
│creștere │Buget de stat│ │
│ │sistem formal prin care │care participă la programe │ NA │cu 20% │cu 40%
│Fonduri │MEN │
│ │copiilor din mediul rural să │de educație antepreșcolară │ │ │
│europene │ANPDCA │
│ │li se ofere oportunități de │ │ │ │
│Buget local │APL │
│ │educație antepreșcolară │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.2.1.6. Dezvoltarea de │% copii din mediul rural │ NA │ 70%; │
90% │FNUASS │MS │
│ │alternative flexibile pentru │înscriși pe lista MF; │ │ │
│Buget de stat│CNAS │
│ │asigurarea accesului echitabil│ │ │ │
│Buget local │APL │
│ │la servicii medicale de │ │ │ │
│ │ │
│ │asistență primară pentru │ │ │ │
│ │ │

│ │copiii din mediul rural │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼──────────── ────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.2.1.7. Dezvoltarea de │% copii din mediul rural │ NA │ 20% │
40% │FNUASS │MS │
│ │alternative flexi bile pentru │beneficiari de asistență │ │ │
│Buget de stat│CNAS │
│ │asigurarea accesului echitabil│de medicină dentară; │ │ │
│Buget local │APL │
│ │la servicii medicale de │ │ │ │
│ │ │
│ │asistență de medicină dentară │ │ │ │
│ │ │
│ │pentru copiii din mediul rural│ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼────── ───┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.2.1.8. Dezvoltarea de │% copii din mediul rural │ NA │ 30% │
50% │FNUASS │MS │
│ │alternative flexibile pentru │beneficiari de asistenț ă │ │ │
│Buget de stat│CNAS │
│ │asigurarea accesului echitabil│medicală de specialitate │ │ │
│Buget local │APL │
│ │la servicii medicale de │ │ │ │
│ │ │
│ │asistență de specialitate │ │ │ │
│ │ │
│ │pe ntru copiii din mediul rural│ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴─────── ─┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 2.3. Eliminarea barierelor de atitudine și mediu în vederea reabilitării și reintegrării
sociale a copiilor │
│ cu dizabilități
│
├───────────────────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬───── ────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│2.3.1. Dezvoltarea │2.3.1.1. Implementarea de │% copiii cu dizabilități │ NA │ 60% │
100% │Buget de stat│MS │
│unui sistem │programe complete de screening│care au acces la serviciile │ │ │
│ │ANPDCA │
│integrat de │pentru depistarea precoce a │necesare într -un interval │ │ │
│ │APL │
│depistare precoce │dizabilității │rezonabil de timp │ │ │
│ │CMI │
│și evaluare
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│complex ă a │2.3.1.2. Stabilirea unui │ │ │Traseu │Traseu
│ │ANPDCA │
│copilului cu │traseu simplificat și cu │ NC │ NC │simpli –
│simplificat│Nu est e cazul│MS │
│dizabilități │costuri cât mai mici pentru │ │ │ficat
│implementat│ │MEN │
│ │familia copilului cu │ │ │de finit │
│ │ │
│ │dizabilități în obținerea │ │ │și imple -│
│ │ │
│ │certificatului de încadrare │ │ │mentat │
│ │ │
│ │în grad de handicap, a │ │ │ │
│ │ │
│ │certificatului de orient are │ │ │ │
│ │ │
│ │școlară/profesională și a │ │ │ │
│ │ │
│ │planificării serviciilor │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼─── ─────┤
│2.3.2. Furnizare │2.3.2.1. Includerea tuturor │% servicii necesare copiilor│ │ │
│ │ │
│de servicii │serviciilor medicale necesare │cu dizabilități incluse în │ NA │ 80% │
100% │Buget de stat│MS │
│integrate sociale, │în pachetul de servicii de │pachetul de servicii de bază│ │ │
│ │ │

│de sănătate și │bază │ │ │ │
│ │ │
│educaționale
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│prietenoase și │2.3.2.2. Dezvoltarea │Pond erea copiilor cu │ │ │
│ │ │
│accesibile pentru │serviciilor de abilitare/ │dizabilități cu nevoi de │ NA │ 40% │
60% │Buget de stat│MS │
│copiii cu │reabilita re │abilitare/reabilitare care │ │ │
│ │ │
│dizabilități și │ │beneficiază de servicii │ │ │
│ │ │
│familiile
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│acestora │2.3.2.3. Înființarea de echipe│Număr echipe mobile │ │ 30 │
41 │ │ │
│ │mobile specializate, în zonele│specializate │ 20 │creștere
│creștere │Buget local │APL │
│ │în care dezvoltarea │Numărul copiilor care │ │cu 50% │cu
100% │ │ │
│ │serviciilor de abilitare/ │beneficiază de serviciile │ │ │
│ │ │
│ │reabilitare nu a fost posibilă│echipelor mobil e │ │ │
│ │ │
│ │ │specializate │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────── ──────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.3.2.4. Promovarea sănătății │% copii cu dizabilități │ │ │
│ │ │
│ │mintale, prevenirea cazurilor │expuși la intervenții de │ NA │ 10% │
20% │Buget de stat│MS │
│ │de suicid și a │promovare a sănătății │ │ │
│ │ │
│ │comportamentului agresiv │mintale │ │ │
│ │ │
│ │ │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│2.3.3. Susținerea │2.3.3.1. Dezvoltarea │Număr de părinți ai copiil or│ │ │
│Fonduri │ANPDCA │
│familiilor cu │abilităților parentale │cu dizabilități care au │ NA │ 10000 │
20000 │europene │MEC │
│copii cu │specifice cu suportul │ participat și finalizat un │ │ │
│Cofinanțare │APL │
│dizabilități în │profesioniștilor din │astfel de program │ │ │
│minister │ │
│vederea creșterii │comun itate │ │ │ │
│ │ │
│și îngrijirii
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│în familie │2.3.3.2. Informarea completă │Ponderea părinților │ │50% │90%
dintre │Buget de stat│ │
│ │și într -un limbaj accesibil a │informați │ NA │dintre
│părinții │Fonduri │ANPDCA │
│ │părinților privind │ │ │părinții │care
au în │europene │APL │
│ │dizabilitatea, alternativele │ │ │care au
│îngrijire │Buget local │MS │
│ │de abilitare/reabilitare, │ │ │în │copii
cu │ │ │
│ │tratament și integrare │ │
│îngrijire│dizabili – │ │ │
│ │educațională și socială │ │ │copii cu │tăți
│ │ │
│ │disponibile pent ru copil │ │ │dizabi – │
│ │ │
│ │ │ │ │lități │
│ │ │
├────────── ─────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│2.3.4. Dezvoltarea │2.3.4.1. Implementarea de │Ponderea populației │ │30% din │ 50%
din │Fonduri │ │
│de atitudini │acțiuni de informare, educare │informate cu privire la │ NA
│populația│populația │europene │ANPDCA │

│pozitive în familie│și comunicare │nevoile și drepturile │ │neinf or-
│neinformată│Cofinanțare │APL │
│și societate, față │ │copiilor cu dizabilități │ │mată │
│minister │MS │
│de copiii cu │ │ │ │ │
│ │ │
│dizabilități.
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.3.4.2. Promovarea │Număr campanii de informare │ │ │
│ │ │
│ │conceptului de abilitate │implementate la nivel │ NA │ 1 │ 3
│Nu este cazul│ANPDCA │
│ │v ersus dizabilitate │național │ │ │
│ │MMFPSPV │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.3.4.3. Formarea │Ponderea profesioniștilor │ │ │
│Fonduri │ANPDCA │
│ │profesioniștilor care lucrează│care lucrează cu copilul cu │ NA │ 30% │
70% │europene │MMFPSPV │
│ │cu copilul cu dizabilități │dizabilități cuprinși în │ │ │
│Cofinanțare │MS │
│ │ │programe de formare │ │ │
│ministere │MEN │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│2.3.5. Creșterea │2.3.5.1 Promovarea educației │ │ │Cadru │
│ │MEN │
│incluziunii │incluzive prin definirea clară│ NC │ NC │legis – │ NC
│Nu este cazul│ANPDCA │
│educaționale a │în legislați e și planificarea │ │ │lativ │
│ │ │
│copiilor cu │unor măsuri concrete în acest │ │ │revizuit │
│ │ │
│dizabilități și/ │sens, inclusiv prin cooperare │ │ │ │
│ │ │
│sau cerințe │interinstituțională │ │ │ │
│ │ │
│educaționale
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│speciale │2.3.5.2. Identificarea │ │ │1 ) Meto- │
│ │ │
│ │numărului și profilului │ │ │dologie │
│ │ │
│ │copiilor cu dizabilități și/ │ │ │de │
│ │MEN │
│ │sau cu CES școlarizați în │ NC │ NC │identi – │
NC │Nu este cazul│ANPDCA │
│ │învățământul de masă (m edii de│ │ │ficare │
│ │ │
│ │rezidență, localitate/județ, │ │ │realizată│
│ │ │
│ │caracteristici familie, │ │ │2) Bază │
│ │ │
│ │caracteristici copil) cât și │ │ │de date │
│ │ │
│ │a celor care au vârsta │ │ │la nivel │
│ │ │
│ │corespunzătoare învățământului│ │ │național │
│ │ │
│ │obligatoriu dar nu mai │ │ │realizată│
│ │ │
│ │frecventează școala │ │ │privind │
│ │ │
│ │ │ │ │copiii │
│ │ │
│ │ │ │ │cu CES │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.3.5.3. Dezvoltarea la nivel │Număr programe naționale │ │ │
│Buget de stat│ │
│ │național a unor programe de │de formare a cadrelor │ NA │ 3 │
7 │Fonduri │MEN │
│ │formare a cadrelor didactice │didactice în domeniul │ │ │
│europene │ │

│ │în domeniul educației │educației incluzive │ │ │
│ │ │
│ │incluzive, cu prioritate │ │ │ │
│ │ │
│ │pentru cei care lucrează la │ │ │ │
│ │ │
│ │clasă/grupă, în prezent, cu │ │ │ │
│ │ │
│ │cel puțin doi/trei copii cu │ │ │ │
│ │ │
│ │dizabilități și/sau cu CES │ │ │ │
│ │ │
│
├─────────────────── ───────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.3.5.4. Promovarea dreptului │% Copiilor cu CES integrați │ │ │
│ │ │
│ │copiilor cu dizabilități │în învățământul de masă care│ NA │ 30% │
90% │Buget de stat│MEN │
│ │și/sau cu CES integrați în │beneficiază de profesor de │ │ │
│ │ │
│ │învățământul de masă la un │sprijin │ │ │
│ │ │
│ │program individualizat de │ │ │ │
│ │ │
│ │pregătire și la un profesor │ │ │ │
│ │ │
│ │de sprijin, precum și la alte │ │ │ │
│ │ │
│ │servicii de sprijin │ │ │ │
│ │ │
│
├────────────────────────────── ┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.3.5.5. Dezvoltarea unor noi │Ponderea elevilor/copiilor │ │ │
│ │ │
│ │resu rse/materiale de învățare │care beneficiază de cel │ NA │ 20% │
40% │Buget de stat│MEN │
│ │pentru elevii/copiii cu CES, │puțin o resursă nouă de │ │ │
│ │ │
│ │din perspectiva curriculumului│învățare din totalul │ │ │
│ │ │
│ │adaptat și facilitarea │copiilor/elevilor cu CES │ │ │
│ │ │
│ │accesului la aceste resurse │ │ │ │
│ │ │
│ │pentru toți cei care fac parte│ │ │ │
│ │ │
│ │din această categorie │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────── ──────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 2.4. Reducerea d ecalajului de oportunități dintre copiii romi și ne -romi
│
├───────────────────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│2.4.1. Co mbaterea │2.4.1.1. Continuarea │ │ │ │
│Fonduri │ │
│atitudinii negative│campaniilor media la nivel │Număr campanii │ NA │ 1 │ 3
│europene │ANPDCA │
│a societății față │național pentru reducerea │ │ │ │
│Cofinanțare │ │
│de romi, în general│stereotipurilor negative față │ │ │ │
│minister │ │
│și față de copiii │de romi, în general și față │ │ │ │
│ │ │
│romi în special │de copiii romi în special │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│2.4.2. Facilitarea │2.4.2.1. Implicarea activă a │Ponderea comunităților rome │ │ │
│Buget de stat│MS │
│accesului copiilor │personalului specializat în │care au personal specializat│ NA │ 15% │
40% │Buget local │MEN │
│romi la serviciile │ facilitarea accesului copiilor│în intervenția la nivelul │ │ │
│ │ANPDCA │
│sociale, │romi la servicii sociale, │comunităților de romi │ │ │
│ │MMFPS PV │

│educaționale și │educaționale și medicale la │ │ │ │
│ │ANR │
│medicale │nivelul comunităților de romi │ │ │ │
│ │ │
│ │(mediatori școlari, mediatori │ │ │ │
│ │ │
│ │sanitari, experți romi locali)│ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.4.2.2. Sprijinirea │% prof esorilor care predau │ │ │
│ │ │
│ │programelor de formare în aria│în școli cu minim 25% │ NA │ 25% │
70% │Nu este cazul│MEN │
│ │educației i nter-culturale, a │populație școlară romă care │ │ │
│ │ │
│ │istoriei/tradițiilor rome │a beneficiat de formare în │ │ │
│ │ │
│ │pentru toți profesorii care │aria educației inter – │ │ │
│ │ │
│ │predau în școli cu minim 25% │culturale și istoriei/ │ │ │
│ │ │
│ │populație școlară romă │tradițiilor rome. │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼ ─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│2.4.3. Eliminarea │2.4.3.1. Promovarea │% unităților școlare care │ │ │
│ │ │
│segregării în │recomandărilor autorităților │au inițiat măsuri corective │ NA │ 80% │
100% │Nu este cazul│MEN │
│unitățile de │competente în aria combaterii │în urma recomandărilor │ │ │
│ │ │
│învățământ care au │discriminării cu privi re la │formulate de autoritățile │ │ │
│ │ │
│primit recomandări │eliminarea segregării în │competente, din total cazuri│ │ │
│ │ │
│în acest sens di n │unitățile de învățământ │ │ │ │
│ │ │
│partea │ │ │ │ │
│ │ │
│autorităților │ │ │ │ │
│ │ │
│competente │ │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 2.5. Continuarea tranziției de la îngrijirea instituțională a copiilor la îngrijire
comunitară │
├───────────────────┬──────────────────────────────┬── ──────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│2.5.1. Creșterea │2.5.1.1. Evaluarea │ │ │Studiu de│Rețea
de │ │ │
│eficienței și │oportun ității specializării │ NC │ NA │evaluare
│asistență │Buget de stat│ANPDCA │
│eficacității │rețelei de asistență maternală│ │ │a opor –
│maternală │ │ │
│actualului sistem │pentru anumite categorii de │ │
│tunității│specia – │ │ │
│de servicii de │copii, cum ar fi copilul mic │ │ │realizat │lizată
pe │ │ │
│îngrijire de tip │pentru care este interzisă │ │ │
│anumite │ │ │
│familial │instituționalizarea, copilul │ │ │
│categorii │ │ │
│ │cu dizabilități și copilul cu │ │ │ │de
copii │ │ │
│ │tulburări de comportament │ │ │
│constituită│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.5.1.2. Revizuire a, │ │ │Legis – │
│ │ │
│ │completarea și modificarea │ NC │ NC │lație │
NC │Nu este cazul│ANPDCA │
│ │legii privind regimul juridic │ │ │revizuită│
│ │ │

│ │al adopției și a normelor │ │ │comple – │
│ │ │
│ │metodologice ale acesteia. │ │ │tată și │
│ │ │
│ │ │ │ │modifi – │
│ │ │
│ │ │ │ │cată │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────── ────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│2.5.2. Interzicerea│2.5.2.1. Creșterea vârstei │Număr de copii cu vârste sub│ │0 copii │
│ │ │
│instituționalizării│minime de instituționalizare │3 ani instituționalizați │ 738 │cu vârste│
NC │Nu este cazul│ANPDCA │
│copilului de │a copilului de la 2 la 3 ani. │ │ │sub 3 ani│
│ │ │
│vârstă mică │ │ │ │institu – │
│ │ │
│ │ │ │ │ționali – │
│ │ │
│ │ │ │ │zați │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│2.5.3. Închiderea │2.5.3.1. Închiderea tuturor │Număr instituții de │ │ │
│Buget de stat│ │
│de instituții de │instituțiilor din sistemul de │plasament organizate clasic │ 90 │ 70 │
0 │Fonduri │ANPDCA │
│tip vechi și │protecție a copilului care │închise │ │ │
│europene │APL │
│dezvoltarea de │funcționează în structura │ │ │ │
│Cofinanțare │ │
│servicii comunitare│preluată în anul 1997, │ │ │ │
│Buget local │ │
│ │respectiv anul 2000 și │ │ │ │
│ │ │
│ │înființarea de case de tip │ │ │ │
│ │ │
│ │familial și apartamente │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────── ──────┼
────────┤
│ │2.5.3.2. Înființarea a cel │Ponderea unităților │ │ │
│Fonduri │ANPDCA │
│ │puțin un serviciu de îngrijire│administrativ teritoriale │ NA │ 60% │
100% │europene │MS │
│ │de zi (exemplu: centru de │cu cel puțin un serviciu de │ │ │
│Buget local │APL │
│ │consiliere, serviciu comunitar│îngrijire de zi │ │ │
│ │ │
│ │integrat) la nivelul fiecărei │ │ │ │
│ │ │
│ │unități administrativ │ │ │ │
│ │ │
│ │teritoriale până în anul 2020,│ │ │ │
│ │ │
│ │în funcție de nevoile │ │ │ │
│ │ │
│ │identificate în planurile │ │ │ │
│ │ │
│ │elaborate de DGASPC și APL │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──── ──
─────┼─────────────┼────────┤
│2.5.4. Dezvoltarea │2.5.4.1. Formarea personalului│Ponderea personalului din │ │ │
│Fonduri │ │
│abilităților de │implicat în creșterea și │instituții format în │ NA │ 50% │
100% │europene │ANPDCA │
│viață independentă │îngrijirea copiilor din │dezvoltarea deprinderilor │ │ │
│Cofinanțare │APL │
│ale copiilor, în │instituțiile de tip familial │de vi ață independentă │ │ │
│minister │ │
│vederea pregătirii │în dezvoltarea deprinderilor │ │ │ │
│ │ │
│acestora pentru │de viață i ndependentă │ │ │ │
│ │ │
│părăsirea
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤

│sistemului de │2.5.4.2. Asigurarea │ │ │Cadru │
│ │MS │
│protecție specială │condițiilor de mediu pentru │ NC │ NC │legis – │ NC
│Nu este cazul│ANPDCA │
│ │exercitarea deprinderilor de │ │ │lativ │
│ │MEN │
│ │viață independentă, în │ │ │revizuit │
│ │ │
│ │instituțiile destinate │ │ │ │
│ │ │
│ │protecției copilului │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 2.6. Reducerea fenomenului copiii străzii
│
├─────────────── ────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│2.6.1. Dezvoltarea │2.6.1.1. Evaluarea fenomenului│ │ │Studiu │
│ │ │
│serviciilor │copiilor străzii în vederea │ NC │ NA │la nivel │
NC │Buget de stat│ANPDCA │
│specializate │stabilirii dimensiunii │ │ │național │
│ │MMFPSPV │
│destinate copiilor │fenomenului și a cauzelor │ │ │realizat │
│ │ │
│străzii, în acord │principale ale acestui fenomen│ │ │ │
│ │ │
│cu nevoile
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│existente │2.6.1.2. Întărirea rețelei de │N umăr de localități cu copii│ │ │
│ │ │
│ │echipe mobile (serviciul │ai străzii deservite de │ NA │ NA │
100% │Nu este cazul│APL │
│ │social stradal) din cadrul │echipe mobile │ │ │
│ │ │
│ │DGASPC │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.6.1.3. Dezvoltarea │Număr de localități cu copii│ │ │
│Fonduri │ │
│ │adăposturilor de zi și de │ai străzii în care este │ NA │ NA │
100% │europene │APL │
│ │noapte și a centrelor de │disponibil sprijin de │ │ │
│ │ │
│ │primire în regim de urgență │urgență │ │ │
│ │ │
│ │pentru copiii străzii │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│2.6.2. Reducerea │2.6.2.1. Sprijini rea copiilor │ NC │ NC │Procedură│
NC │Nu este cazul│MMFPSPV │
│cauzelor ajungerii │expuși riscului de a rămâne │ │ │de iden – │
│ │ANPDCA │
│copiilor în stradă │fără locuință │ │ │tificare │
│ │ │
│ │ │ │ │a copi – │
│ │ │
│ │ │ │ │ilor în │
│ │ │
│ │ │ │ │risc d e a│
│ │ │
│ │ │ │ │rămâne │
│ │ │
│ │ │ │ │fără │
│ │ │
│ │ │ │ │locuință │
│ │ │
│ │ │ │ │realizată│
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2. 6.2.2. Campanii de │ │ │ │
│Fonduri │ │

│ │descurajare a cerșetoriei │Număr de campanii │ NA │ 1 │
3 │europene │ANPDCA │
│ │ │ │ │ │
│Cofinanțare │ │
│ │ │ │ │ │
│minister │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.6.2.3. Elaborarea de │ │ │Procedură│
│ │ANPDCA │
│ │proceduri interinstituționale │ NC │ NC │interin – │ NC
│Nu este cazul│MAI │
│ │pentru intervenția imediată │ │ │stituți – │
│ │APL │
│ │în cazul copiilor străzii │ │ │onală de │
│ │ │
│ │ │ │ │inter – │
│ │ │
│ │ │ │ │venție │
│ │ │
│ │ │ │ │realizată│
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴────── ───────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 2.7. Încurajarea reintegrării sociale și familiale a copiilor în conflict cu legea și
prevenirea recidivelor │
├───────────────────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│2.7.1. Dezvoltarea │2.7.1.1.Specializarea │Ponderea personalul ui │ │ │
│ │MJ │
│rețelei de servicii│personalului implicat în │implicat în investigarea │ NC │ 50% │
100% │Buget de stat│IMN │
│implicate în lucrul│investigarea cauzelor pe nale │cauzelor penale cu autori │ │ │
│ │MAI │
│cu copiii aflați în│cu autori minori │minori care a participat la │ │ │
│ │ │
│conflict cu legea │ │programe de specializare │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.7.1.2. Crearea de servicii │Număr camere de audiere │ 2 │ 10 │
40 │Buget de stat│MJ │
│ │specializate pentru copilul │care să asigure un cadru │ │ │
│Buget local │MAI │
│ │care săvârșește fapte penale │favorabil unei audieri │ │ │
│ │ANPDCA │
│ │și care nu răspunde penal │optime a minorului aflat │ │ │
│ │APL │
│ │ │în conflict cu legea │ │ │
│ │ │
│ │
├────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼────────┤
│ │ │Număr servicii specializate │ 12 │ 20 │
30 │Fonduri │ANPDCA │
│ │ │ │ │ │
│europene │APL │
│ │ │ │ │ │
│Buget local │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.7.1.3.Dezvoltarea │Ponderea copiilor din │ │ │
│Buget de stat│ │
│ │componentei de asistență │penitenciare, centre │ NA │ 50% │
100% │Fonduri │MJ │
│ │psiho -socială pentru copiii │educative și centre de │ │ │
│europene │ │
│ │din penitenciare, centre │detenție care beneficiază │ │ │
│ │ │
│ │educative și centre de │de servicii de asistență │ │ │
│ │ │
│ │detenție │psiho -socială │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────── ──────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│2.7.2. Eliminarea │2.7.2.1. Instituirea unui │ │ │Mecanism │
│ │ │

│culturii │mecanism accesibil copiilor │ NC │ NC │accesibil│ NC
│Nu este cazul│MJ │
│impunității față │privați de libertate, pentru │ │ │copiilor │
│ │ANPDCA │
│de copilul aflat │a putea depune plângeri legate│ │ │privați │
│ │ │
│în conflict cu │de tortură și alte pedepse sau│ │ │de li – │
│ │ │
│legea │tratamente crude, inumane sau │ │ │bertate, │
│ │ │
│ │degradante │ │ │pentru a │
│ │ │
│ │ │ │ │putea │
│ │ │
│ │ │ │ │depune │
│ │ │
│ │ │ │ │plângeri │
│ │ │
│ │ │ │ │creat │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 2.8. Reducerea influenței factorilor de risc și dezvoltarea influenței factorilor de
protecție la │
│ consumul de droguri și alte substanțe nocive pentru copii, corelat cu diversificarea
serviciilor │
│ de asistență integrată a consumului de substanțe
│
├───────────────────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│2.8.1. Conștienti – │2.8.1.1. Derularea de acțiuni │Număr de ca mpanii │ NA │ 2 │ 6
│Buget de stat│MAI prin│
│zarea de către │de informare, educare, │ │ │ │
│Buget local │ANA │
│copii, familie și │sensibilizare și │ │ │ │
│Fonduri │MEN │
│comunitate a │conștientizare în vederea │ │ │ │
│europene │MS │
│efectelor grave ale│neînceperii consumului de │ │ │ │
│ │ANPDCA │
│consumului de │droguri și alte substanțe │ │ │ │
│ │APL │
│droguri sau de alte│nocive, precum și în vederea │ │ │ │
│ │ │
│substanțe nocive │evitării transformării │ │ │ │
│ │ │
│în rândul copiilor │consumului experimental și │ │ │ │
│ │ │
│ │ocazional în consumul regulat │ │ │ │
│ │ │
│ │de către copii, prin │ │ │ │
│ │ │
│ │intervenții de prevenire în │ │ │ │
│ │ │
│ │școală, familie și comunitate │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼─ ─────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│2.8.2. Asigurarea │2.8.2.1. Dezvoltarea la nivel │ │ │Inter – │
│ │MAI pr in│
│funcționării la │comunitar a intervențiilor de │ │ │venții de│ NC
│Nu este cazul│ANA │
│nivel comunitar │identificare, atragere și │ NC │ NC │identi – │
│ │MS │
│a unor servicii │motivare a copiilor care │ │ │ficare, │
│ │MEN │
│de asistență │consumă droguri și alte │ │ │atragere │
│ │ANPDCA │
│integrate, adecvate│substanțe nocive în servicii │ │ │și │
│ │APL │
│și accesibile, │specializate de asistență │ │ │motivare │
│ │ │
│care să corespundă │integrată, adaptate nevoilor │ │ │a │
│ │ │
│nevoilor copiilor │acestora │ │ │copiilor │
│ │ │
│consumatori de │ │ │ │dezvol – │
│ │ │

│droguri sau alte │ │ │ │tate │
│ │ │
│substanțe nocive
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼───── ────────┼
────────┤
│ │2.8.2.2. Derularea de │% copii consumatori de │ │ │
│Buget de stat│MAI prin│
│ │activități de promovare și │droguri cu acces la │ NA │ 50% │
100% │Buget local │ANA │
│ │dezvoltare a serviciilor de │tratament corect și complet │ │ │
│ │MS │
│ │tratament specializat (medical│ │ │ │
│ │APL │
│ │și social) pentru reducerea │ │ │ │
│ │ │
│ │riscului de consum și │ │ │ │
│ │ │
│ │prevenirea recăderilor │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.8.2.3. Dezvoltarea și │% copii și adolescenți │ │ │
│Fonduri │MS │
│ │susținerea programelor de tip │consumatori de droguri care │ NA │ 30% │
50% │europene │MAI prin│
│ │"harm reduction" destinate │beneficiază de programe de │ │ │
│ │ANA │
│ │copiilor și adolescenților │tip "harm reduction │ │ │
│ │ │
│ │consumatori de droguri │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 2.9. Oferirea de sprijin adecvat copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate
precum și │
│ per soanelor care îi îngrijesc.
│
├───────────────────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│2.9.1. Dezvoltarea │2.9.1.1. Identificarea tuturor│ │ │Evidență │
│ │ │
│de măsuri specifice│copiilor cu ambii părinți/ │ NC │ NC │a copi – │
NC │N u este cazul│ANPDCA │
│și servicii de │părintele unic susținător │ │ │ilor cu │
│ │APL │
│suport pentru │plecați la muncă în │ │ │părinți │
│ │ │
│copiii cu părinți │străinătate │ │ │plecați │
│ │ │
│plecați la muncă │ │ │ │în stră – │
│ │ │
│în străinătate │ │ │ │inătate │
│ │ │
│ │ │ │ │realizată│
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.9.1.2. Elaborarea unei │ │ │Metodo – │
│ │ │
│ │metodologii specifice de │ NC │ NC │logie de │ NC
│Nu este cazu l│ANPDCA │
│ │intervenție pentru copiii cu │ │ │lucru cu │
│ │ │
│ │părinți plecați la muncă în │ │ │copiii c u│
│ │ │
│ │străinătate și care se │ │ │părinți │
│ │ │
│ │confruntă cu probleme de │ │ │plecați │
│ │ │
│ │integrare socială │ │ │la muncă │
│ │ │
│ │ │ │ │în străi -│
│ │ │
│ │ │ │ │nătate │
│ │ │
│ │ │ │ │realizată│
│ │ │

│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.9.1.3. Dezvoltarea unor │% copiilor cu părinți │ │ │
│Buget de stat│ANPDCA │
│ │programe personalizate de │plecați la muncă în │ NA │ 40% │
80% │Buget local │MEN │
│ │consiliere și suport pentru │străinătate care au acces │ │ │
│ │APL │
│ │copiii cu părinți plecați la │la servicii de suport │ │ │
│ │ │
│ │muncă în străinătate │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────── ──────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│2.9.2. Creșterea │2.9.2.1. Dezvoltarea unor │Numărul copiilor care │ │ │
│ │ │
│rolului școlii în │programe person alizate de │beneficiază de programe │ NA │ X │
X │Nu este cazul│MEN │
│compensarea │sprijin educațional pentru │personalizate de sprijin │ │ │
│ │ │
│deficitul ui de │elevii care înregistrează o │educațional │ │ │
│ │ │
│suport generat de │scădere a randamentului școlar│ │ │ │
│ │ │
│lipsa părinților │ │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴──── ─────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 2.10. Promovarea unui stil de viață sănătos în rându l adolescenților
│
├───────────────────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│2.10.1. Asigurarea │2.10.1.1. Diversificarea ș i │Nr. Campanii naționale de │ │ │
│Buget de stat│ │
│de servicii de │extinderea intervențiilor de │educație pentru sănătate │ NA │ 2 │
6 │Buget local │MS │
│sănătate în rândul │ educație pentru sănătate în │ │ │ │
│Fonduri │MEN │
│copiilor și │rândul copiilor/adolescenților│ │ │ │
│europene │APL │
│adolescenților
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.10.1.2. Asigurarea unei │Ponderea nașterilor │ │ │
│ │MS │
│ │acoperiri adecvate cu servicii│survenite în cazul unor │ 10% │ 9% │
7% │Buget de stat│MEN │
│ │de planificare familială │tinere sub 20 ani │ │ │
│ │APL │
│ │pentru adolescenți │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────── ──────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │2.10.1.3. Stimularea │Număr de acțiuni de │ │ │
│ │MEN │
│ │instituțiil or școlare de a │sensibilizare organizate în │ NA │ 2 │ 6
│Nu este cazul│APL │
│ │oferi elevilor cursuri de │vederea introducerii │ │ │
│ │MS │
│ │educație pentru sănătate sau │cursului opțional referitor │ │ │
│ │ │
│ │a altor programe sau proiecte.│la educația pentru sănătate │ │ │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV GENERAL 3 Prevenirea și combaterea oricăror forme de violență
│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────── ──────────────────────────────────────────
────────────────────────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 3.1. Promovarea valori lor non-violenței și implementarea unor acțiuni de sensibilizare
│
├───────────────────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤

│3.1.1. Creșterea │3.1.1.1. Campanii de schimbare│Ponderea persoanelor care │ │ │
│Fonduri │ │
│gradului de │a percepției colective cu │conștientizează efectele │ NA │ NA │
70% │europene │A NPDCA │
│cunoaștere și de │privire la violență, cu accent│negative ale tuturor │ │ │
│Cofinanțare │ │
│conștientizare de │pe impactul negativ asupra │formelor de violență │ │ │
│minister │ │
│către copii, │dezvoltării copilului │ │ │ │
│ │ │
│părinți,
├──────────────────────────────┼──────────────────────────── ┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│profesioniști și │3.1.1.2. Continuarea │Ponderea personalului din │ │ │
│Buget de stat│MEN │
│populația generală │programelor de formare pentru │șc oli participant la │ NA │ 20% │
50% │Buget local │APL │
│a tuturor formelor │personalul din educație în │programele de prevenire și │ │ │
│ │ │
│de violență. │aria pr evenirii și combaterii │combatere a violenței în │ │ │
│ │ │
│ │violenței în spațiul școlar │spațiul școlar │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │3.1.1.3. Implicarea copiilor, │Ponderea copiilor din școli │ │ │
│Buget de stat│MEN │
│ │prin educația de la egal la │participanți în educație de │ NA │ 15% │
30% │Buget local │APL │
│ │egal, în activități derulate │la egal la egal în │ │ │
│ │ │
│ │la nivelul școlii de prevenire│activități de prevenire și │ │ │
│ │ │
│ │și diminuare a violenței │diminuare a v iolenței │ │ │
│ │ │
│ │asupra copiilor │asupra copiilor │ │ │
│ │ │
│
├────────────────── ────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │3.1.1.4. Implicarea părinților│Ponderea părinților cu copii│ │ │
│Buget de stat│MEN │
│ │în activități derulate la │înscriși în școală, care │ NA │ 10% │
25% │Buget local │APL │
│ │nivelul școlii de prevenire │participă la activități de │ │ │
│ │ │
│ │și diminuare a violenței │prevenire și diminuare a │ │ │
│ │ │
│ │asupra copiilor │violenței asupra copiilor │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │3.1.1.5. Realizarea unei baze │Bază de date realizată ș i │ │ │
│ │ │
│ │de date cu bune practici în │actualizată periodic │ NA │ 100% │
NC │Buget de stat│ANPDCA │
│ │domeniu │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │3.1 .1.6. Întărirea capacității│Ponderea serviciilor │ │ │
│Fonduri │ │
│ │și promovarea telefonului │telefonul copilului de la │ NA │ 25% │
50% │europene │ANPDCA │
│ │copilului de la nivelul DGASPC│nivelul DGASPC organizate │ │ │
│Cofinanțare │APL │
│ │înființat pentru semnalarea │conform standardelor │ │ │
│minister │ │
│ │tuturor situațiilor de │existente │ │ │
│Buget de stat│ │
│ │violență asupra copilului și │ │ │ │
│Buget local │ │
│ │intervenție în urgență │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼───────── ───────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│3.1.2. Scăderea │3.1.2.1. Revizuirea │Număr de acte normative │ │1) Iden –
│Legislație │ │ANPDCA │

│expunerii copiilor │legislației cu privire la │modificate și completate │ NC
│tificarea│completată │Nu este cazul│MAI │
│la violență în │protecția copilului de │ │ │lacunelor│și
│ │CNA │
│mass-media și │formele de violență promovate │ │ │la
│modificată │ │ │
│mediul on -line │în mass -media și mediul online│ │ │nivelul │
│ │ │
│ │ │ │ │legis – │
│ │ │
│ │ │ │ │laț iei │
│ │ │
│ │ │ │ │privind │
│ │ │
│ │ │ │ │violența │
│ │ │
│ │ │ │ │asupra │
│ │ │
│ │ │ │ │copilului│
│ │ │
│ │ │ │ │promovată│
│ │ │
│ │ │ │ │în mass – │
│ │ │
│ │ │ │ │media și │
│ │ │
│ │ │ │ │mediul │
│ │ │
│ │ │ │ │online │
│ │ │
│ │ │ │ │2) Reco – │
│ │ │
│ │ │ │ │mandări │
│ │ │
│ │ │ │ │elaborate│
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴───── ───────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 3.2. Reduc erea fenomenului violenței în rândul copiilor
│
├───────────────────┬──────────────────────────────┬────────────────────────────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│3.2.1. Întărirea │3.2.1.1. Revizuirea sistemului│Sistem de monitorizare a │ │ │Sistem
de │ │ │
│capacității │actual de monitorizare a │situațiilor de violență în │ NA │ NC
│monitori – │Nu este cazul│MEN │
│furnizorilor de │situațiilor de violență în │spațiul școlar revizuit │ │ │zare
│ │ │
│servicii publice │spațiul școlar și includerea │ │ │
│revizuit │ │ │
│în ceea ce │cadrelor didactice la nivelul │ │ │ │
│ │ │
│privește prevenirea│școlii în procesul de │ │ │ │
│ │ │
│și combaterea │monitorizare a situațiilor de │ │ │ │
│ │ │
│oricăror forme de │abuz, neglijare, expl oatare │ │ │ │
│ │ │
│violență asupra │sau orice altă formă de │ │ │ │
│ │ │
│copilului │violență asupra copilului │ │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │3.2.1.2. Implementarea │Ponderea instituțiilor cu │ │ │
│ │ANPDCA │
│ │mecanismului de semnalare, │atribuții în protecția │ 21 EIL │ 60% │
100% │Nu este cazul│APL │
│ │intervenție și monitorizare a │copilului care utilizează │ │ │
│ │ │
│ │cazurilor de violență, │mecanismul de semnalare, │ │ │
│ │ │
│ │indiferent de locul de │intervenție și monitorizare │ │ │
│ │ │
│ │producere (familie, școală, │a cazurilor de violență │ │ │
│ │ │
│ │comunitate, instituții) │ │ │ │
│ │ │

│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │3.2.1.3. Stabilirea unui │ │ │Sistem de│
│ │ANPDCA │
│ │sistem de indicatori de │ NC │ NC │monito – │
NC │Nu este cazul│MEN │
│ │monitorizare și evaluare a │ │ │rizare și│
│ │MS │
│ │numărului de cazuri și a │ │ │evaluare │
│ │APL │
│ │dimensiunii abuzului, │ │ │creat │
│ │ │
│ │neglijării, exploatării sau │ │ │ │
│ │ │
│ │oricărei forme de violență │ │ │ │
│ │ │
│ │asupra copilului, în familie, │ │ │ │
│ │ │
│ │instituții și com unitate │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────────┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┤
│
│
│ OBIECTIV GENERAL 4 Încurajarea participării copiilor la luarea deciziilor care îi privesc
│
├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
────────────────────────────┤
│
│
│ OBIECTIV SPECIFIC 4.1. Dezvoltarea mecanismelor care să asigure participarea copiilor
│
├───────────────────┬──────────────────────────────┬─────────────────────── ─────┬─────────────┬─────────┬──────
─────┬─────────────┬────────┤
│4.1.1. Asigurarea │4.1.1.1. Derularea unor │ │ │ │
│ │ │
│accesului echitabil│campanii naționale de │Număr de campanii │ │ │
│ │ │
│la informații │informare în școli cu privire │implementate │ NA │ 2 │ 6
│Buget de stat│MEN │
│adecvate pentru │la formele și activitățile │ │ │ │
│ │ │
│toți copiii │concrete prin care copiii pot │ │ │ │
│ │ │
│ │participa la procesul de luare│ │ │ │
│ │ │
│ │a deciziilor care -i privesc │ │ │ │
│ │ │
├───────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼──────
─────┼─────────────┼────────┤
│4.1.2. Susținerea │4.1.1.2. Evaluarea nevoilor │ │Anali ză de │Program │
│ │ │
│diversificării │de dezvoltare organizațională │ NC │nevoi privind│de │
NC │Buget de stat│MEN │
│formelor de │a Consiliului Național al │ │dezvoltarea │susținere│
│ │ANPDCA │
│participare a │Elevilor la nivel național │ │organiza – │a struc – │
│ │ │
│copiilor │și identifica rea unor forme de│ │țională a │turilor │
│ │ │
│ │suport pentru creșterea │ │Consiliului │partici – │
│ │ │
│ │capacității acestora de │ │Național al │pative │
│ │ │
│ │participare activă │ │Elevilor la │ale │
│ │ │
│ │ │ │nivel │elevilor │
│ │ │
│ │ │ │național │im ple- │
│ │ │
│ │ │ │realizată │mentat │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼─────────────────── ─────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │4.1.1.3. Stimularea │Pondere copii /adolescenți │ │ │
│ │MEN │
│ │participării copiilor di n │din mediul rural care │ NA │ 10% │
30% │Nu este cazul│ANPDCA │

│ │mediul rural la structurile │participă activ la │ │ │
│ │APL │
│ │reprezentative ale elevilor │structurile reprezentative │ │ │
│ │ │
│ │ │ale elevilor │ │ │
│ │ │
│
├──────────────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │4.1.1.4. Stimularea implicării│Număr de parteneriate │ NA │ 20% față│ 40 %
față │ │ │
│ │organizațiilor societății │ │ │ de │de
prezent │Nu este cazul│MEN │
│ │civile în programe și proiecte│ │ │ prezent │
│ │ │
│ │pentru și alături de │ │ │ │
│ │ │
│ │structurile asociative ale │ │ │ │
│ │ │
│ │elevilor │ │ │ │
│ │ │
│
├───────── ─────────────────────┼────────────────────────────┼─────────────┼─────────┼───────────┼─────────────┼
────────┤
│ │4.1.1.5. Consultarea │ │
│Strategii│Strategii │ │ │
│ │structurilor reprezentative │ NC │ NA │și │și
│Nu este cazul│MEN │
│ │ale copiilor în elaborarea │ │
│documente│documente │ │ │
│ │strategiilor și documentelor │ │ │de │de
politică│ │ │
│ │de politică publică │ │ │politică
│publică │ │ │
│ │ │ │ │publică
│realizate │ │ │
│ │ │ │ │realizate│cu
con- │ │ │
│ │ │ │ │cu con –
│sultarea │ │ │
│ │ │ │ │sultarea
│structu – │ │ │
│ │ │ │ │structu – │rilor
│ │ │
│ │ │ │ │rilor
│reprezen – │ │ │
│ │ │ │ │reprezen -│tative
ale │ │ │
│ │ │ │ │tative
│copiilor │ │ │
│ │ │ │ │ale │
│ │ │
│ │ │ │ │copiilor │
│ │ │
└───────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────────────── ──┴─────────────┴─────────┴──────
─────┴─────────────┴────────┘
*ST*

──────────
*) NA – nu avem date, NC – nu e cazul
**) prima instituție menționată este responsabilă
──────────

LISTĂ ABREVIERI

*T*
ANA Agenția Națională Antidrog
ANITP Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane
ANPDCA Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului
și Adopție
APL Autoritățile Publice Locale
ASF Aut orizație Sanitară de Funcționare
CAS Colegiul Asistenților Sociali

CES Cerințe Educative Speciale
CMD Colegiul Medicilor Dentiști
CMI Cabinet Medical Individual
CMR Colegiul Medicilor din România
CNA Consiliul Național al Audiovizualului
CNAS Casa Națională de Asigurări de Sănătate
DGASPC Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
EIL Echipa intersectorială locală
FNUASS Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate
ITS Infecții cu transmitere sexuală
MAI Ministerul Afacerilor Interne
MDRAP Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
MEN Ministerul Educației Naționale
MF Medic de Familie
MFP Ministerul Finanțelor Publice
MJ Ministerul Justiției
MMFPSPV Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice
MS Ministerul Sănătății
MTS Ministerul Tineretului și Sportului
PIRLS Progress in Internațional Reading Literacy Study
*ST*

––-