Hormonii Ovarienidocx

=== Hormonii ovarieni ===

Capitolul I

Hormonii ovarieni

I.1. Noțiuni generale despre hormoni

Denumirea de hormon vine de la cuvântul grecesc „hormao” care înseamnă a stimula, noțiunea a fost introdusă în fiziologie în anul 1902 de către Bayliss si Starling.[2]

Hormonii sunt substanțe secretate de glande endocrine (glande fără canale secretoare), sunt eliberați în circulația sangvină, urmând să acționeze în mod specific pe unul sau mai multe organe-țintă, plasate de regulă la distanță de teritoriul secretor, cu scopul de a le modifica funcționarea.[1,2]

Hormonul eliberat în sânge circulă cel mai des legat de o proteină care îi reglează acțiunea. În continuare, el se fixează pe receptorii organelor țintă cu o specificitate comparabilă celei a unei chei într-o broască, cu scopul de a adopta organismul la nevoile momentului.[1,4]

Producția de hormon poate fi stimulată sau inhibată printr-un proces regulator, numit retrocontrol hormonal, ce se poate realiza fie pe cale umorală (între doi sau mai mulți hormoni, între hormoni și substanțe minerale- Ca, P, Na, K), fie prin mecanism nervos (colinergic, gabaergic, adrenergic, peptidergic) sau de către ritmurile biologice (diurne, somn-veghe, ritmul sezonier sau de creștere, ciclul estral).[1,2]

„ Celula endocrină influențează prin mesagerul chimic hormonal celula-țintă care, la rândul ei, acționează asupra celulei endocrine prin mecanisme de feed-back negativ sau pozitiv. Autoreglarea prin feed-back negativ inhibă secreția hormonului respectiv, în timp ce feed-back-ul pozitiv o amplifică.”(I.Haulică si col., 2002)

Din punct de vedere biochimic, hormonii sunt clasificați în:

steroizi (derivați ai colesterolului), de exemplu cortizolul si hormonii sexuali;

proteine/peptide (hormoni formați din mai mulți acizi aminați) precum insulina;

amine precum hormonii tiroidieni.[1,3]

I.2. Hormonii steroizi sexuali

Steroizii sexuali se împart în: hormoni sexuali feminini reprezentați de estrogeni si progestogeni si hormoni sexuali masculini reprezentați de androgeni. Hormonii sexuali masculini si feminini pot fi produși atât în organismul femeii cât și al bărbatului.[4]

Cei mai importanți estrogeni endogeni sunt: estradiolul, estrona si estriolul; activitatea lor scăzând în această ordine[4]. Secreția lor este asigurată aproape exclusiv de ovare, în afara gravidității, și în mod predominant de către placentă în timpul sarcinii. Cantități mici de estrogeni sunt produse de către corticosuprarenală și testicul.[2,7]

Principalul estrogen natural este estradiolul, el se formează în ovar, în foliculul Graff, iar estrona si estriolul se formează din estradiol în ficat și din steroizi androgeni, în alte țesuturi.[7]

După menopauză estogenii se formează în țesutul adipos, unde androstendiona și alți steroizi corticosuprarenali sunt transformați în estrona si estradiol.[7]

Cel mai important progestogen endogen este progesteronul, numit si hormon progestational sau hormon luteal[4]. La femeia negravidă, progesteronul este secretat în cantități mari numai în cea de a doua parte a ciclului ovarian de către corpul galben. La gravide progesteronul este secretat de placentă. Cantități mici sunt produse în corticosuprarenală și testicul.[2,7]

Cei mai importanți androgeni naturali sunt testosteronul, androstendiona (cel mai important androgen la femei din punct de vedere cantitativ) și androsteronul. Androgenii sunt precursori ai biosintezei estrogenilor[4]. Steroizii hormonali androgeni sunt secretați de testicul și, în mică măsură, de ovar și corticosuprarenală.[7]

I.3. Biosinteza hormonilor steroizi sexuali

Ovarul uman normal produce toate cele trei clase de steroizi sexuali. Acești hormoni au la bază nucleul ciclopentanoperhidrofenantrenic. Substanța mamă a steroizilor sexuali este colesterolul, un steroid format din 27 de atomi de carbon.[2,4]

În timpul steroidogenezei, numărul de atomi de carbon din colesterol poate fi redus, dar niciodată crescut; astfel progesteronul este un steroid cu 21 atomi de carbon, estrogenii posedă 18 atomi de carbon, iar androgenii 19 atomi de carbon.[4]

Hormonii ovarieni sunt sintetizați din colesterolul preluat din sânge sau sintetizat din acetil coenzima A, trecând prin etapele intermediare de pregnenolon, progesteron si testosteron (Figura nr.1.1).[2]

Figura nr.1.1 Biosinteza hormonilor gonadali (dupa I. Haulică si col.,2002)

Colesterolul din sange pătrunde în celulele ovariene, unde fie este folosit în biosinteza hormonilor sexuali, fie este stocat sub forma esterificată pentru a fi folosit ulterior. Transportorul sangvin al colesterolului este în special o lipoproteină, LDL, care în concentrație ridicată, este răspunzătoare de ateroscleroză.[4]

Calea de sinteză a hormonilor ovarieni diferă în funcție de fazele ciclului menstrual.[4]

În faza foliculara, progesteronul este produsul intermediar al sintezei androgenilor. În organismul feminin, androgenii androstendiona si testosteronul sunt precursorii hormonilor estrogeni. Conversia androgenilor în estrogeni are loc pe cale enzimatică. Cea mai importantă enzimă în acest proces este aromataza (P450AROM), ea face parte din grupul citocromic P450 al oxidazei si este localizată în ovar, testicul, placentă, piele (în deosebi în regiunea genitală), creier, țesut adipos si blastocist.[4,7]

Aromataza, după cum ii spune si numele, produce o aromatizare a ciclului A ce are loc odată cu separarea grupării metil din poziția C10. Astfel, prin aceste modulari, se obtine estradiolul din testosteron si estrona din androstendion (Figura 1.1). Între estradiol si estronă există o convertibilitate.[4]

În faza luteală, biosinteza hormonilor ovarieni se oprește la stadiul de progesteron, concentrația sangvină a acestuia fiind ridicată. În această fază, doar o mică parte a progesteronului este convertită în estrogeni.[4]

I.4. Transportul sangvin al steroizilor sexuali

Hormonii steroizi sunt puțin solubili în sânge, astfel transportul lor este facilitat prin legarea de proteine (binding protein)[3,4]. Fracțiunea legată de proteine reprezintă aproximativ 99% din cantitatea totală de steroid. Hormonul legat este relativ inactiv, doar fracțiunea liberă este considerată biologic activă.[4]

Proteinele transportoare cele mai importante sunt: sex hormone binding globuline (SHBG), o β-globulină de care sunt legați majoritatea steroizilor sexuali; albumina, care leagă 10- 40% din steroizi și transcortina.[4]

Rolul proteinelor de legare este acela de a proteja hormonii de degradare și conversie, dar și de a regla activitatea lor biologică.[3,4]

Estrogenii sunt legați în primul rând de SHBG și secundar de albumină și transcortină, iar progesteronul este legat de transcortină și albumină. Testosteronul este legat în principal de SHBG, iar androstendionul este legat în special de albumină și transcortină.[4]

Nivelul de SHBG crește în sarcină, hipertiroidism și la administrarea de estrogeni, și scade sub acțiunea corticoizilor, androgenilor, progestativelor și a hormonului de creștere.[4]

I.5. Mecanismul de acțiune a steroizilor sexuali

Hormonii sexuali, datorită liposolubilității și a dimensiunii moleculare relativ mică, străbat, prin simpla difuziune, membrana celulară și apoi pe cea nucleară.[3,4]

La nivelul nucleului, steroizii se leagă de o proteină specifică receptorului. Complexul hormon-receptor se leagă de AND-ul nuclear, inducând sinteza unei molecule de ARN mesager, iar în urma procesului de translație se obține ARN-ul de transport.[4]

ARN-ul de transport părăsește nucleul și este transportat la ribozomi, începe acumularea ribozomilor în citoplasmă și declanșarea sintezei de proteine specifice organului țintă.[4]

Acțiunea principală a hormonilor steroizi este reglarea sintezei intracelulare de proteine prin intermediul mecanismului de receptor. Sinteza proteinelor în citoplasmă este consecința răspunsului celulei la acțiunea hormonilor sexuali.[4]

Proteinele rezultate se vor comporta ca enzime, fiind implicate în alte reacții, ca de exemplu, în sinteza hormonală a progesteronului, sau ca receptori când vor reprezenta viitoare locuri de legătură pentru alți steroizi (de exemplu estrogenii vor induce formarea de receptori pentru progesteron).[4]

I.6. Metabolismul si eliminarea steroizilor sexuali

Inactivarea hormonilor ovarieni are loc în principal la nivelul ficatului[3,4]. Conversia steroizilor în țesuturile periferice nu reprezintă întotdeauna o formă de inactivare. Androgenii liberi sunt convertiți în periferie, în piele si țesutul adipos, în estrogeni liberi. Femeile cu obezitate predominant în aria abdomenului au un nivel mai crescut de androgeni.[4]

Excreția se produce la nivel renal, prin urină, sau pe cale biliară, când rezultă metaboliți ce vor fi reabsorbiți în sânge, prin circuitul enterohepatic. Cantități mici de estrogeni se elimină prin lapte.[4,7]

Deoarece hormonii steroizi și produșii lor de degradare sunt greu solubili în apă, ei sunt convertiți, prin legare, în compuși hidrosolubili (glucuronați, sulfați), care pot fi excretați.[4]

Principalul produs de degradare a estrogenilor este estriolul. Principalul metabolit al progesteronului este pregnandiolul. Testele de ovulație au la bază determinarea pregnandiolului din urină.[3,4]

I.7. Efectele fiziologice ale steroizilor ovarieni

I.7.1. Estrogenii

I.7.1.1. Efecte asupra tractului genital:

dezvoltarea si menținerea caracterelor sexuale primare și secundare feminine;[5,7,8]

crește volumul miometrului;[5,8]

glera produsă de colul uterin crește cantitativ si devine transparentă, clară;[5,7]

proliferarea mucoasei vaginale;[5,7]

proliferarea mucoasei uterine.[5,6,7]

I.7.1.2. Efecte asupra glandei mamare:

menține troficitatea sânilor;[5]

dezvoltarea canalelor galactofore;[5,8]

pigmentarea areolei mamare si a mamelonului.[5]

I.7.1.3. Efecte asupra SNC:

crește capacitatea de efort psihic;[5]

stimulează ideația; [5]

asigură starea de „bună dispoziție”.[5]

I.7.1.4. Efecte metabolice:

lipoproteinele plasmatice pot fi modificate în sensul măririi cantității de HDL și micșorării cantității de LDL și colesterol;[5,7,8]

produc retenție de apă și sodiu, cu formare de edeme;[5,6,7,8]

efect diabetogen;[8]

se opun demineralizării osoase stimulând activitatea osteoblastelor, la pubertate închid cartilajele de creștere;[2,5,8]

cresc cantitatea de factori ai coagulării II, VII, IX, X în sânge și scad cantitatea de antitrombină III, favorizând coagularea sângelui;[7,8]

cresc cantitatea de angiotensinogen;[7,8]

îmbunătățește vascularizația și suplețea pielii, stimulează secreția fluidă a glandei sebacee;[2,3,7]

cresc debitul cardiac, scad rezistența arterială, dilată arterele coronare, scad agregarea plachetară;[7,8]

efect parasimpatomimetic intens (vasodilatație și congestie) la nivelul organelor genitale, pelviene si a glandei mamare;[8]

sctivează diviziunea celulară la nivelul „organelor receptoare” (aparat genital, glandă mamară), putând duce în condițiile unui tratament prelungit la apariția de tumori uterine, mamare, etc.[8]

I.7.2. Progesteronul

I.7.2.1. Efecte specifice pe tractul genital:

hormon indispensabil pentru implantarea oului și menținerea sarcinii;[7]

pe miometru are efect antiestrogenic;[5]

scade excitabilitatea uterină;[5]

endometru cu aspect secretor;[5]

crește vâscozitatea și reduce volumul mucusului cervical;[5]

crește în grosime mucoasa vaginală.[5]

I.7.2.2. Efecte asupra glandei mamare:

favorizează efectele estrogenilor;[5]

pregătește glanda mamară pentru secreția lactată;[8]

I.7.2.3. Efecte asupra SNC:

efect anestezic și ușor hipnotic inducând somnolența;[3,5]

efect hipertermizant.[3,5,7,8]

I.7.2.4. Efecte metabolice:

efect slab catabolic asupra proteinelor tisulare (în timpul sarcinii, mobilizarea proteinelor este necesară creșterii fetusului);[5,8]

stimulează diureza si natriureza prin competiție pe receptori cu aldosteronul;[5,8]

stimulează secreția de insulină;[5]

stimulează lipoproteinlipaza și favorizează depunerea grăsimilor;[7,8]

crește excitabilitatea centrilori respiratori, se produce creșterea frecvenței respiratorii și accelerarea pulsului.[8]

I.7.2.5. Alte efecte:

actiune antiandrogenică pe foliculul polisebaceu.[8]

I.7.3. Androgeni