Homosexualitatea în terapie și în Terapia prin arte [620406]

Homosexualitatea în terapie și în Terapia prin arte
Homosexuality in Therapy and in Art Therapy

Annemari V ârșescu
terapeut prin arta (MA)

Rezumat
Considerată deseori o nelegiuire, o infracțiune, o stare psihiatrică patologică, determinatoarea
unui compo rtament animalic și primitiv, indicator al degenerării, homosexualitatea a fost de -a
lungul timpului cauza represiunii și persecutării politice, religioase și civile.
Homosexualitatea este identitatea socială ce poartă în ea stigma, iar acest grup
experi mentează poate mai mult și mai direct decât altele problemele ce țin de Persoană.
Acest articol punctează caracteristicile esențiale ale acestei populații și modul în care
psihoterapia, în special Terapia prin arte, se modelează și se potrivesc acestora.
Arta este raționalizarea trăirilor interioare într -o formă cuprinzătoare și compresivă, iar
procesul creării de artă permite un dialog cu Sinele, dialog ale cărui concluzii pot deveni o
declarație către lume.
Intervențiile terapeutice prin intermediul arte i oferă persoanelor homosexuale o modalitate
diferită de exprimare a Sinelui și de rezolvare a problemelor. Cunoașterea și analizarea unei
probleme sau a stresului intern prin crearea unui obiect de artă poate ajuta persoanele homosexuale
în procesul de re zolvare de probleme.

Summary
Often considered a crime, an offense, a pathological psychiatric condition, the determinant of
animalistic and primitive behavior, an indicator of degeneration, the homosexuality has been the
cause of political, religious and civil repression and persecution over time.
Homosexuality is the social identity that carries in it the stigma, and this group may
experience more and more directly than others the problems related to the person.
This article highlights the essential chara cteristics of this population and how psychotherapy,
especially Art Therapy, is modeled for and match these.
Art is the rationalization of inner feelings in a comprehensive and compressive form, and the
process of creating art allows for a dialogue with th e Self, a dialogue whose conclusions can
become a statement to the world.
The therapeutic interventions through art offer homosexuals a different way of expressing the
Self and solving problems. Being aware of and analyzing a problem or internal stress by creating an
art object can help homosexual people in the problem -solving process.
Cuvinte cheie
homosexualitatea în terapia prin arte, homosexualitate caracteristici specifice în terapie,
homosexualitate

2
Scurt istoric
Homosexualitatea , în ciuda peri oadelor de mare toleranță, a fost considerată în Vest pentru
mai mult de 200 de ani o nelegiuire. Sexualitatea ce nu avea drept scop procrearea reprezenta nu
doar o violare a naturii divine , dar și o deviere periculoasă de la scopul uman de perpetuare a
speciei.
Nu trebuie să ne surprindă faptul că persoanele homosexuale au fost ținta represiunii și
persecutării politice și religioase fiind considerate eretice, iar homosexualitatea un păcat grav.
Foametea, cutremurele și molima erau pedepsele ce se abăteau asupra orașelor ce eșuau în
eradicarea practicilor homosexuale. Cei ce erau găsiți vinovați de „degradarea masculilor” comiteau
un sacrilegiu.
Persecutarea legală a homosexualilor a încetat într -o mare măsură în secolul XIX în țările
europene cucerite de Napoleon, țări ce au adoptat Codul Civil promulgat de acesta în 1810. Acest
cod nu considera relațiile homosexuale o infracțiune.
Unii istorici consideră că homosexualitatea nu mai era considerată o infracțiune încă din
timpul Revoluției Franceze ( 1789 -1799), înainte de apariția Codului Civil al lui Napoleon, când
politicienii revoluționari au introdus noi legi penale inspirate de ideile progresiste ale Iluminismului
din secolul al XVIII -lea.
În 1791, Louis -Michel Le Peletier de Saint -Fargeau a creat le gi doar pentru adevăratele crime
și nu pentru “infracțiuni false, create de superstiții, feudalism, sistemul fiscal și despotism
[regal]"[1].
Crimele create de superstiții se presupune că erau acele păcate pe care religia le considera grave:
blasfemia, vr ăjitoria, homosexualitatea, erezia etc. Datorită noului Cod Penal promulgat (26
septembrie – 6 octombrie 1791) acestea au încetat a mai fi considerate delicte.
Homosexualitatea în medicină și psihiatrie
La începutul secolului XIX se credea că în unele situ ații comportamentul homosexual este
rezultatul afecțiunilor psihiatrice sau psihologice, pe când în altele este rezultatul propriei voințe.
Homosexualitatea va deveni subiect de studiu științific abia în a doua jumătate a secolului XIX .
În încercarea de a explica „tentativa de crimă împotriva naturii” s-au delimitat două tabere,
cei ce vedeau homosexualitatea o caracteristică înnăscută și cei ce o considerau o caracteristică
dobândită.
Karl Heinrich Ulrichs, pionier în lupta pentru drepturile persoanel or homosexuale, va fi
primul ce va formula o teorie științifică în legătură cu acest subiect. Folosind termenul german de
„Urning” pentru bărbații atrași de bărbați și cel de „Dioning” pentru femeile atrase de femei,
definea homosexualitatea ca al treilea sex, „anima muliebris virili corpore inclusa” , cineva cu
psihicul unei femei într -un corp de bărbat. Amândouă numele își au originea în legendele nașterii
zeiței Afrodita care, conform uneia dintre legende, s -a născut dintr -un bărbat (Uranus), iar conform
alteia s-a născut dintr -o femeie (Diona).
În perioada 1864 -1865 Karl Heinrich Ulrichs publică cinci eseuri sub numele de „Studies on
the Riddle of Male -Male Love”[2]. Nu și -a dorit în mod special ca acestea să fie o explicație, ci mai
mult o încercare d e emancipare, de susținere a ideii că homosexualitatea este înnăscută și nu
dobândită sau un viciu.
După 1890, termenul Urning va fi înlocuit cu termenul homosexual, termen apărut prima dată
în 1869 într -un pamflet al jurnalistului Karl -Maria Kertbeny, pa mflet la adresa paragrafului 143 a
Legii din Prusia ce ulterior va deveni paragraful 175 al Le gii Germane , lege ce considera
comportamentul homosexual o infracțiune. Tot jurnalistului Karl – Maria Kertbeny îi datorăm și
termenul de heterosexual.
Havelock El lis în lucrarea sa „Sexual inversion”[3] , prima lucrare medicală pe tema
sexualității, a demonstrat că homosexualitatea este înnăscută, deci naturală. Ideea că aceasta nu este
patologică a fost susținută și de Magnus Hirschefeld, medic german specialist î n sexologie, care
considera de asemenea că homosexualitatea este rezultatul unor caracteristici înnăscute.
În susținerea ideii că homosexualitatea este dobândită, apare la sfârșitul secolului XIX, studiul

3
medico -legal al lui Richard von Krafft -Ebing „Psych opathia sexualis” [4] prima lucrare despre
patologia sexuală și una dintre primele cărți despre practici sexuale ce abordează și tema
homosexualității, carte ce va avea un impact foarte puternic asupra opiniei publice. Krafft -Ebing
considera homosexualita tea o altă formă de sexualitate, al cărei scop este delectarea sexuală și nu
procrearea, fiind astfel o perversiune cu potențial dezastruos și consecințe atât personale cât și
sociale.
Ulterior, într -un articol publicat în 1901, Krafft -Ebing propune o teorie a homosexualității ce
are la origine o anomalie biologică apărută în perioada embrionară.
Și alți oameni de știință considerau că homosexualitatea este mai mult decât devierea de la
standardele sexuale normale și că persoanele homosexuale au în ge neral un comportament primitiv
și animalic incontrolabil.
Psihiatrul și criminologul italian, Cesar Lombroso, considera că homosexualii se află la un
nivel de dezvoltare inferior heterosexualilor. Din acest motiv aceștia nu puteau fi considerați
responsabi li pentru eșecul propriu, pedepsirea lor nefiind justificată. Cu toate acestea, pentru
protejarea societății, s -a cerut ca homosexualii să fie internați în azile, fiind considerați periculoși.
V orbind de sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX, s e conturează din nou păreri
diferite în ceea ce privește homosexualitatea, aceasta fiind considerată de unii oameni de știință
ceva normal din punct de vedere al dezvoltării psihosexuale, iar de alții un indicator al degenerării.
Homosexualitatea în psiha naliză
Deși nu a scris nici o lucrare majoră dedicată exclusiv acestui subiect, Freud și -a exprimat
diferitele puncte de vedere pe tema homosexualității în lucrările sale [6][7] .
Spre deosebire de cei ce vedeau homosexualitatea ca ceva diferit de normalita tea sexuală,
Freud o definea ca o caracteristică naturală a existenței psihosexuale a libido -ului oamenilor, atât la
bărbați cât și la femei. În plus considera că toți copiii experimentează o fază homosexuală în
dezvoltarea lor psihosexuală, fază prin care trec în drumul lor spre heterosexualitate.
Freud considera că instinctele sociale ca prietenia, camaraderia derivă din impulsurile
inconștiente homosexuale ale celor ce au atins capacitatea de a dezvolta relații heterosexuale.
Capacitatea de a iubi a ce lor homosexuali cât și a celor heterosexuali are legătură cu ceea ce Freud
considera a fi instinctul de bisexualitate universal. Analizând factorii implicați, Freud afirma că
homosexualitatea reprezintă o oprire a procesului de dezvoltare, o fixare instinc tuală într -o etapă
anterioară heterosexualității normale.
Dacă inițial Freud a considerat cauza homosexualității ca fiind centrată pe atașamentul
băiatului pentru organele sale genitale ca sursă a plăcerii, ulterior a susținut că aceasta este
determinată d e o experiență profundă ce a avut loc în perioada oedipală și care a determinat un
atașament foarte puternic față de mamă.
În 1940, Sandor Rado [8] respinge teoria conceptului de bisexualitate formulată de Freud și
regândind originile homosexualității, le va defini ca fiind un răspuns fobic la membrii de sex opus și
nu o simplă componentă a vieții umane instinctuale.
Folosind critica formulată de Rado, Charles Socarides va deveni în anii '70 susținătorul ideii
că homosexualitatea este o stare psihopatolog ică, stare ce poate fi explicată doar prin existența unei
mari frici în perioada copilăriei, frică ce a perturbat procesul dezvoltării normale.
Contribuția majoră a lui Socarides [9] la teoria psihanalitică a homosexualității a fost
evidențierea faptului că aceea experiență profundă despre care vorbea Freud are loc în perioada pre –
oedipală, mult mai devreme decât a fost sugerat anterior. Socarides considera că în perioada pre –
oedipală copilul devine o identitate separată de mamă, iar orice încercare de a s tabili o relație cu o
persoană de gen feminin, alta decât mama, va determina o puternică anxietate de separare. Acestă
teorie va conduce la concluzia că homosexualitatea este o stare patologică mult mai gravă decât se
credea înainte.
În susținerea ideii ca homosexualitatea este patologică, Socarides se baza și pe faptului că mai
mult de jumătate dintre persoanele homosexuale manifestau simptome sau era diagnosticate cu
diferite afecțiuni de natură psihiatrică.

4
Deși multi psihanaliști considerau homosexuali tatea o stare patologică, le-a fost însă greu să
accepte caracterizarea lui Socarides. Au existat însă școli care au îmbrățișat această idee.
Homosexualitatea în DSM
Astfel, în 1952 în DSM -I [10], homosexualitatea era inclusă în grupul deviaților sexuale
definite ca „tulburări de personalitate sociopate”.
În acest context, studiul lui Evelyn Hooker devine deosebit de important, punând
homosexualitatea în altă lumină, scoțând în evidență o cu totul altă latură a sa. Hooker a considerat
că percepția clinicie nilor este greșită deoarece se bazează doar pe cunoașterea homosexulității prin
intermediul muncii clinice, a terapiei cu persoanele homosexuale din închisori sau spitale, cei ce au
nevoie de ajutor clinic. În studiul sau, Hooker [11] pleacă de la premisa că deși homosexualitatea
poate constitui o nepotrivire socială ea nu afectează starea psihologică de bine a omului.
Cercetarea sa a reliefat, cu o imensă diferență față de celelalte studii ce considerau
homosexualitatea o entitate clinică, că nu există u n tipar general valabil dar și că persoanele
homosexuale manifestă o la fel de mare diversitatea din punct de vedere al comportamentului
sexual cât și al profilului lor psihologic ca și heterosexualii. Hooker nu neagă prezența patologiei în
istoricul famil iei unora dintre persoanele homosexuale, dar a demonstrat că prezența patologiei nu
este suficientă pentru a influența dezvoltarea psihosexuală.
Hooker (1968) [12] considera cauza homosexualității ca fiind infinit mai complexă, ea
incluzând o multitudine d e variabile biologice, culturale, psihodinamice, structurale sau situaționale.
Concepția unanimă asupra patologiei homosexualității a fost desființată în 1963 de British
Wolfender Report [13] ce respinge ideea homosexualității ca boală. Astfel, în 1968 în nomenclatorul
revizuit, DSM -II [14], homosexualitatea a fost scoasă din grupa tulburărilor de personalitate
sociopate, fiind considerată o „deviație sexuală”.
În 1973 ca urmare a protestelor comunității gay, APA (The American Psychological
Association ) va decide scoaterea homosexualității din nomenclator. Acesta a fost un pas foarte
important în încercarea de eliminare a stigmei homosexualității. Nu este negată ideea că
homosexualitatea poate fi asociată psihopatologiei, dar este clar evidențiat că starea p atologică nu
este determinată de homosexualitate [15] .
Deși 58% din cei 10 000 de membrii APA au votat „pentru” legat de decizia comisiei BOT
(APA’s Board of Trustees) de scoatere a homosexualității din nomenclator, psihiatrii din
comunitatea psihanalitică s-au opus afirmând că știința nu poate fi decisă prin vot, homosexualitatea
continuând să fie considerată de psihiatri o afecțiune cu un anume grad de patologie. Acest lucru
face ca homosexualitatea să se regăsească și în DSM –II [14], fiind definită ca „di sfuncție a
orientării sexuale”(Sexual Orientation Disturbance – SOD). Ulterior, în DSM -III [16] denumirea de
SOD va fi înlocuită cu EDH (Ego Dystonic Homosexuality). Va fi eliminată din nomenclator doar
în 1987, în revizuirea DSM -III [17]. Acesta este mome ntul în care homosexualitatea nu mai este
considerată o afecțiune psihiatrică sau psihologică.
Punctul de vedere al psihiatriei asupra homosexualității s -a schimbat de -a lungul timpului,
aceasta ajungând să fie văzută ca un stil de viață alternativ. Acest lucru a determinat un mare interes
profesional în încercarea de a oferi servicii psihiatrice potrivite acestei populații.
Tinerii homosexuali, un grup minoritar de risc
Un grup minoritar este orice grup ce suferă acțiuni negative nejustificate din partea g rupului
dominant, fapt ce determină dezvoltarea unor modalități de apărare ale Ego -ului [18] .
În general, majoritatea membrilor unui grup minoritar se nasc și se dezvoltă în interiorul
acestuia, grupul având o structură socială. În situații critice aparten ența la grup îi unește pe membrii
acestuia, noi contra lor.
Deși persoanele homosexuale formează un grup minoritar, acesta este foarte diferit de
celelalte, diferență ce îl face însă foarte vulnerabil.
Persoanele homosexuale formează un grup sau își decla ră apartenența la acesta târziu în viață,
în general în perioada adolescenței, nu se nasc și nu cresc în acest grup. Spre deosebire de alte
grupuri minoritare, persoanele homosexuale nu sunt pregătite în cadrul grupului pentru identitatea

5
lor socială. Poa te cel mai important aspect este faptul că a partenența târzie la grup le îngrădește
posibilitatea de a învăța despre propria sexualitate și orientare sexuală într -o manieră pozitivă.
Adolescenții heterosexuali, au exemple de rol, sunt învățați, pot exersa și își pot perfecționa
încă din copilărie comportamentul adecvat anumitor situații. Tinerii homosexuali nu au această
posibilitate, pe de -o parte datorită descoperirii târzii a propriei identități sexuale, pe de altă parte
vârsta și posibilitățile reduse datorate acesteia ce îi limitează. Sunt obligați legal să aștepte până la
majorat pentru a putea merge în pub -uri sau cluburi, acestea fiind de multe ori singurele locuri în
care pot socializa, alege parteneri sau crea relații într -un mod sigur.
Pe de alt ă parte, în perioada adolescenței, în timp ce tinerii heterosexuali învață să creeze
relații de natură sexuală, tinerii homosexuali învață cum să ascundă de familie sau prieteni anumite
părți ale vieții lor. Astfel, de multe ori, o mare parte din relațiil e lor vor fi mai puțin sincere [19].
Datorită nesiguranței privind acceptarea socială, adolescentul homosexual va adopta deseori
cea mai ușoară cale de apărare, negarea. Neagă față de sine și față de alții apartenența la acest grup
minoritar atât de dis prețuit „nu e parte din mine, nu sunt eu, e doar o fază, ce va trece”.
Deseori negarea merge până acolo încât adolescentul se identifică cu grupul dominant. Va
respinge cererea Sinelui și dorința homosexuală și va încerca să își schimbe orientarea sexual ă,
îndeplinind roluri heterosexuale, încercând uneori chiar să creeze relații heterosexuale.
Presiunea și negarea sunt uneori atât de mari încât încercarea de identificare cu grupul
dominant poate avea ca urmări și accese de violență îndreptate împotriva p ropriului grup.
Negarea apartenenței la grupul minoritar și identificarea cu grupul dominant prin etichetarea
dorinței homosexuale ca nedorită și heterosexualitatea ca ceva dorit sunt două dintre modalitățile
foarte des întâlnite de a face față stigmatiză rii sociale. Negarea și încercarea de identificare cu
grupul dominant va determina mânie și repulsie față de sine ce vor genera ulterior sentimente de
rușine și vină.
În plus, presupunerea larg răspândită că toți adolescenții sunt heterosexuali constitui e un stres
major în viața tinerilor homosexuali împingându -i spre adoptarea unui statut inferior, devenind
deseori o minoritatea stigmatizată și izolată [20]. Faptul că sunt identificați ca fiind homosexuali
atât de sine cât și de alții, generează o pierd ere a statului social presupus anterior, cel de
heterosexuali.
În timpul adolescenței un rol esențial în dezvoltarea identității îl au interacțiunile cu cei de
aceeași vârstă. Această perioadă în cazul adolescenților homosexuali coincide deseori cu
descop erirea propriei orientări sexuale sau cu procesul de coming out, fapt pentru care aceștia devin
deseori ținte ale batjocurii, urii, uneori chiar ale violenței. Astfel, ascunderea identității sexuale,
devine un rol învățat pentru a supraviețui [19].
Ascunde rea propriei identități sexuale, deși oferă într -o oarecare măsură o siguranță psihică,
determină deseori un răspuns emoțional foarte puternic ce poate ajunge până la stări critice de
depresie, tentative suicidale, respect de sine scăzut, abuz sau dependen ță de alcool sau droguri,
anxietate, atacuri de panică, izolare. Încercarea adolescenților homosexuali de a supraviețui fizic le
compromite de cele mai multe ori starea de bine emoțional, mental sau spiritual. Majoritatea
adolescenților homosexuali suferă deseori în această perioadă turbulentă în încercarea de a -și găsi
propria identitate personală și socială.
Izolarea socială este o forță puternică [21] ce își pune amprenta asupra vieții adolescentului
homosexual și a capacității acestuia de a experimenta intimitatea.
Datorită interiorizării părerii și prejudecăților deseori proiectate de grupul dominant, tinerii
homosexuali devin un grup de risc, respinși de cele mai multe ori de apropiați, prieteni sau familie.
Marginalizarea, respingerea, pierderea sau nerecunoașterea drepturilor lor umane de către apropiați
sau societate, determină incapacitatea acestora de a vedea pentru sine un viitor cu succes.
Ca în orice grup minoritar și în acest caz trebuie ținut cont de problema de identitate generată
de aparten ența la grup, credința că orice lucru nedorit sau neplăcut ce se întâmplă persoanei se
datorează faptului că e diferit de grupul majoritar. În cazul adolescenților homosexuali, această
credință dă naștere ideii că schimbarea orientării sexuale sau a compor tamentului sexual va rezolva

6
majoritatea problemelor și le poate aduce fericirea.
Stigmatizarea
Asemenea altor grupuri minoritare și în cadrul acestui grup stigmatizarea și teama grupului
majoritar de cel diferit, în cazul acesta homofobia, vor fi puternic simțite și își vor lăsa amprenta.
Și în acest grup, ca în majoritatea grupurilor minoritare, stigmatizarea își va face cunoscută
prezența la toate cele trei nivele: tratarea verbală negativă a grupului, discriminarea grupului
datorită membrilor săi și nu în ultimul rând violența îndreptată împotriva grupului.
Stigmatizarea are o influență majoră în formarea identității, ea fiind deseori interiorizată, fapt
ce determină de multe ori ura de sine. Ceea ce este permis în societatea heterosexuală este deseori
interiorizat ca fiind interzis unei persoane homosexuale.
Homofobia
Originea homofobiei are rădăcini adânci și este strâns legată de dezvoltarea de gen, roluri și
identitatea de gen. La nivel cultural, homofobia este caracterizată ca fiind respingere, deni grare sau
frica de homosexuali ca și grup. În psihiatrie, Marmor [22] a evidențiat cum credințele tradiționale
despre patologia homosexualității au servit susținerii unei așa -zise validări științifice a discriminării
persoanelor homosexuale și a perpetuări i unei mitologii a homosexualității.
În cultura noastră bărbații și femeile sunt definiți ca opuși în ceea ce privește parametri
importanți, iar s tereotipul unei persoane homosexuale o prezintă ca având trăsături specifice
celuilalt sex . În cazul unui băr bat gay va fi evidențiată tocmai efeminarea, nonconformismul,
hipersensibilitatea lui precum și incapacitatea de a se raporta intim la alt adult, incapacitatea de a fi
părinte, uneori chiar și seducția copiilor. Un bărbat gay care nu are o relație va fi pr ivit ca o
confirmare a stereotipul conform căruia există o legătură între homosexualitate și incapacitatea de a
crea relații intime.
Când vorbim de homofobia față de acest grup este necesar a ține cont de ambele tipuri de
homofobie: instituționalizată, la nivel de societate și homofobia interiorizată, la nivel de individ.
Refuzul unei persoane de a -și accepta propria homosexualitate ca o variație normală a
comportamentului uman este deseori efectul homofobiei interiorizate.
Identitatea individuală și ident itatea socială
Orientarea sexuală reprezintă atât identitatea personală cât și cea socială, ea având implicații
în plan social, religios cât și legal, dar și puternice implicații personale.
Deși sunt separate conceptual, cele două identități se află în st rânsă legătură, interacționează,
se susțin reciproc permițând individului să facă față vicisitudinilor vieții în cel mai bun mod al
capacităților sale personale. Identitatea socială are un puternic impact asupra identității personale.
Când identitatea soc ială poartă în ea stigma, impactul acesteia asupra identității personale va fi
deosebit de puternic.
Spre deosebire de heterosexuali, persoanele homosexuale trebuie să treacă printr -o operație
psihologică specială a conștiinței de sine legată de dezvoltar ea lor sexuală și emoțională, deoarece
în cultura preponderent heterosexuală nu există un model al imaginii de sine homosexual sau care
să susțină conștientizarea orientării homosexuale a unei persoane.
Comparativ cu ce se întâmplă în cazul unei persoane h eterosexuale, pentru o persoană
homosexuală procesul de individualizare începe cu o definiție psihosocială diferită a masculinității
sau feminității. Ținând cont de punctul de plecare în procesul de individualizare, a doua sarcină
psihologică a persoanei homosexuale într -o lume heterosexuală este procesul de coming out.
Procesul de Coming out
Coming out a fost considerat mult timp un singur moment în timp fiind un eveniment
particular de autodefinire ca persoană homosexuală.
Studiile actuale ale procesul ui îl descriu ca fiind mult mai complex, fiind generat de diferite
aspecte ale vieții personale. Studierea procesului a permis identificarea factorilor asociați
recunoașterii orientării homosexuale în societate dar și a multitudinii de căi și etape parcurs e în
cadrul acestui proces.
Coming out este considerat un proces de viață [23] ce nu se rezumă doar la comportamentul

7
sexual, fiind un proces ce cuprinde și aspecte ale identității de sine dar și fanteziile sau relațiile
preferențiale. Este un proces de de zvoltare ce implică un nivel ridicat al conștiinței personale, dar și
cunoașterea și recunoașterea trăirilor și gândurilor homosexuale. Este un proces de durată, ce apare
deseori ca urmare a încercării de a scăpa de tensiunile și conflictele generate de ne garea propriei
orientări sexuale. Coming out este metaforic vorbind „ieșirea din dulap”, locul unde
homosexualitatea a fost ascunsă de sine și de ceilalți.
În cazul persoanelor heterosexuale nu avem un proces corespondent, pentru că nu este
necesară asc underea heterosexualității, ba dimpotrivă a fi heterosexual este o presiune a societății.
Acestă presiune socială deseori îngrădește, determină neîncredere și teamă unei persoane a
cărei orientare sexuală este diferită, lucru ce face ca procesul de coming out să fie unul complicat,
deseori dureros.
A fi homosexual implică deseori autoidentificarea ca fiind defect conform propriei religii,
lucru ce poate avea ca urmare izolarea socială și dezgustul de sine. De aceea, deseori în perioada de
coming out, are l oc și schimbarea viziunii religioase, lucru ce rezolvă o parte din problemele
apărute.
Procesul de coming out, homofobia cu cele două forme ale ei, identitatea socială și cea
individuală, stigmatizarea sunt lucruri foarte importante de care trebuie să țin em cont în
psihoterapia persoanelor homosexuale.
Homosexualitatea în terapie
Mult timp tratamentul persoanelor homosexuale a fost deseori confundat cu tratarea
condițiilor homosexualității, fapt ce a determinat concentrarea atenției mai mult asupra
homose xualității și mai puțin asupra preocupărilor imediate ale clientului.
Modul în care profesioniștii în domeniul sănătății mintale aleg să trateze homosexualitatea s-a
schimbat în ultima parte a secolului. Dacă în anii '70 scopul tratamentului era transforma rea
persoanei homosexuale în persoană heterosexuală prin castrare psihanalitică, terapie hormonală sau
șoc produs de insulină, în 1983 profesioniștii din domeniul sănătății mintale au fost de acord că
încercarea de schimbare a orientării sexuale a unei pe rsoane este nepotrivită, dar contrazicerile între
profesioniști au continuat să existe.
Terapia ce încurajează renunțarea sau negarea gândurilor și trăirilor homosexuale determină
interiorizarea ideii că a fi homosexual este ceva interzis, greșit. Experien ța și timpul au demonstrat
că încercarea de schimbare a orientării sexuale folosită ca formă de terapie nu are efectele dorite, ci
dimpotrivă agravează situația.
Poate cel mai important lucru în psihoterapie este că terapeutul nu trebuie să plece niciodată
de la premisa că pacientul este heterosexual. Considerând clientul heterosexual și încercând să
răspundă îngrijorărilor sale legate de trăirile homosexuale, terapeutul tinde uneori să folosească
declarații ce pot descuraja sau bloca încercările clientulu i de a vorbi despre propria orientare
sexuală.
În plus, în contextul heterosexualității presupusă de terapeut, acesta îi oferă clientului o
imagine greșită. Clientul poate considera că terapeutul evită subiectul homosexualității și în
încercarea de a -l proteja, nu își va declara orientarea sexuală. În unele situații însă clientul poate
percepe evitarea terapeutului ca o reacție homofobă.
Homofobia în terapie
Atitudinea homofobă poate apărea uneori și în cadrul psihoterapiei, atât în transfer cât și în
contr atransfer.
Din motive complexe pacientul poate percepe terapeutul ca pe depozitarul interdicțiilor
sociale sau familiale împotriva homosexualității fapt pentru care poate dezvolta un transfer negativ
față de acesta. Acest lucru poate determina, în situații extreme, încetarea bruscă a terapiei sau
evitarea subiectului homosexualității în terapie. Clientul consideră ca astfel se protejează de
imposibilitatea terapeutului de a -l înțelege.
Probabil cea mai comună manifestare a homofobiei în psihoterapie apare ca parte a
contratransferului, ca răspuns la explorarea inițială de către client a propriilor trăiri homosexuale.

8
Decizia clinică poate fi semnificativ alterată după aflarea de către terapeut a orientării sexuale a
clientului. Reacțiile homofobe inconștie nte ale terapeutului, atunci când există, pot avea un efect
devastator asupra unui client homosexual.
Evitarea de către terapeut a discuțiilor despre trăirile negative ale clientului legate de
homosexualitate, permitând doar explorarea trăirilor pozitive, este considerată de asemenea o
manifestare a homofobiei în terapie.
Trăirile negative apar în general în procesul de coming out când are loc o schimbare
semnificativă în identitatea persoanei. Această schimbare poate implica deseori o perioadă de
ambivale nță pronunțată, îndoială și o scădere temporară a respectului de sine. Persoana aflată în
terapie poate fi puternic afectată de modul în care terapeutul răspunde îngrijorărilor sale.
Ambivalența ce apare în perioada de coming out își are rădăcinile în int eriorizarea concepției
sociale că homosexualitatea este ceva imoral, iar persoanele homosexuale sunt inferioare celor
heterosexuale.
Interpretarea acestei ambivalențe ca indicator al faptului că pacientul nu este homosexual
constituie deseori o altă greșea lă în terapie. Terapeutul trebuie să aibă mare grijă să nu blocheze
reacțiile clientului când acesta își explorează propriile trăiri, pozitive sau negative, legate de
homosexualitate.
Probleme specifice terapiei cu persoane homosexuale
Homosexualitatea nu trebuie considerată cauza tuturor problemelor clientului, uneori a fi
homosexual este folosit ca scuză sau explicație pentru conflicte psihologice ce nu au legătură cu
aceasta. În alegerea formei de terapie potrivită trebuie acordată o deosebită atenție i mpactului
semnificativ pe care îl are conștiința de a fi homosexual pentru un individ ce crește într -o societate
ce condamnă puternic această manifestare de identitate.
Stresul și tensiunea ca rezultante ale apartenenței la un grup minoritar stigmatizat p oate face
ca lucrurile să escaladeze de la un conflict normal de identitate la nivele patologice ale depresiei și
disperării.
Astfel în deciderea formei de terapie trebuie ținut cont nu doar de simptome ci și de
severitatea acestora. În unele cazuri este n evoie doar de informarea clară sau poate participarea într –
un grup de terapie, alteori, cazurile sunt mai severe și necesită tratament medicamentos.
Unul dintre scopurile principale ale psihoterapiei este integrarea emoțională și sexuală , nu
doar în veder ea ducerii unei anume vieți sexuale .
Terapia acestei populații ridică probleme diverse, implică interacțiuni specifice cât și un set de
norme etice diferite, mai ales când terapeutul la rândul său este homosexual.
Arta, Terapia prin arte și homosexualitate a
Arta poate reflecta diferite elemente latente ale naturii artistului cum ar fi componența
adrogină, scopul artei fiind uneori unul defensiv, ea servind ca modalitate de exprimare a
problemelor de natură emoțională.
În societățile primitive arta a fost folosită într -o manieră fetișistă cu scopul oferirii protecției
magice împotriva fricilor și uneori pentru susținerea unui Ego ale cărui limite sunt slăbite de
psihopatologie .
Desenele creative, în sensul cel mai clar al plinătății individului, evidențiază atât sănătatea sa
psihică, potențialul său nevrotic, cât și masculinitatea sau feminitatea sa, iar fantazia de a deveni, de
a fi amândouă sexele este deseori prezentă în artele creative. Homosexualitatea încă
neconștientizată este asociată deseori cu fant ezia renașterii, căci într -o formulare tradițională, arta
este văzută ca sublimația capacității reproductive a femeii [24].
Artele expresive folosesc imaginile vizuale și cuvintele pentru exprimarea emoțiilor puternice,
ascunse, pentru a câștiga controlul asupra suferinței psihice, permițând înțelegerea și conținerea de
sine.
Există o relație puternică între exprimarea creativă personală și identitatea sexuală, la fel cum
există o legătură puternică între creativitate și sănătate, în special sănătatea psihi că [25].
Arta permite tinerilor homosexuali să facă vizibilă partea ascunsă și secretă, să aducă martori

9
la durerea sau la celebrarea curajului lor. Cu ajutorul expresivității imaginației și a creativității, arta
îi protejează emoțional în timp ce învață d espre adevăratul lor Sine.
Arta reduce anxietatea, iar exprimarea prin intermediul ei îi conferă omului un sentiment de
siguranță ce încurajează și susține exprimarea durerii sufletești în moduri în care vorbirea directă nu
o permite.
Intervențiile tera peutice prin intermediul artei oferă persoanelor homosexuale o modalitate
diferită de exprimare a Sinelui și de rezolvare a problemelor. Cunoașterea și analizarea unei
probleme sau a stresului intern prin crearea unui obiect de artă îi poate ajuta în proce sul de
rezolvare de probleme.
Artele expresive și intervențiile prin joc, drama sau jocul de roluri, rezonează foarte bine cu
vârsta adolescenței și caracteristicile psihologice ale acestei etape de dezvoltare, încurajând
exprimarea de sine. Prin dramă, ar tă plastică, muzică, scris creativ, poezie, secretul poate fi explorat
într-un cadru terapeutic.
Scrisul creativ este o modalitate expresivă de exprimare, o formă de discuție ce permite
proiecția atât de folositoare în situațiile cu care se confruntă tine rii homosexuali. Ce se va întâmpla
după coming out? Care va fi reacția membrilor familiei, a apropiaților? În plus, scrisul creativ oferă
posibilitatea schimbării circumstanțelor prezente și crearea unui viitor așa cum și -l doresc.
Sculptura și modelajul pot deschide o cale de comunicare și exprimare a Sinelui. Lutul are un
efect liniștitor, iar modelarea lui dă un sentiment de stăpânire și control a situației, dar și de calmare.
Lutul poate fi lovit, aruncat, ciupit, fiind un mod sigur de exprimare a fur iei printr -o activitate
bazată pe joc.
Muzica și interpretarea unei compoziții la un instrument muzical permite tinerilor să treacă
dincolo de partea cognitivă ce -i limitează, ce -i ține în loc, putându -și exprima sentimentele și trăirile
într-un mod sigur și mai profund. Muzica este vocea spiritului uman, ea exprimând mai bine decât
cuvintele pasiunea și emoțiile ce dau lumină vieții [26].
Jocul de rol este o modalitate a terapiei prin arte de identificare a problemelor și de planificare
sau ilustrare a ur mărilor sau așteptărilor în situații specifice.
Psihodrama le permite adolescenților homosexuali să se cunoască în toată complexitatea lor
dar și să lucreze cu problemele lor existente. Prin psihodramă gândurile, trăirile și sentimentele pot
fi exprimate î ntr-un mod sigur nefiind nevoie de verbalizarea acestora. Psihodrama oferă
instrumente foarte importante pentru rezolvarea conflictelor interne, familiare sau a conflictelor ce
țin de comunitate, rezolvare ce poate conduce individul spre acceptarea de sine și integrarea unei
identități pozitive, acceptarea unui rol, jucarea și crearea lui [27].
Din perspectiva sociometrică, procesul de coming out poate fi privit ca fiind legat de tranziția
rolului și expansiunea sa. Moreno [27][28] postula că Sinele ia nașt ere din rolurile învățate prin
intermediul acțiunilor sau intervențiilor. Rolurile pot fi învățate, dezvoltate, modificate, slăbite sau
făcute să dispară.
Teoria rolului elaborată de Hare & Hare [29] evidențiază factorii ce influențează felul în care
rolul este jucat dar și variabilele pe care individualitatea le împrumută acestuia. Când vorbim de un
rol, procesul începe cu primirea și asumarea lui, etape în care nu există variabile. Jucarea rolului va
imprima însă acestuia modificări individuale, personal e.
Crearea unui rol este procesul caracterizat de cel mai ridicat nivel al schimbărilor. Prin crearea
unui rol, persoana își exprimă propria interpretare și spontaneitate și mai puțin așteptările sociale
sau ceea ce a fost învățată.
Procesul de a dezvolta o identitate homosexuală pozitivă este strâns legat de învățarea unui
rol, deseori unul nou, diferit de cel cunoscut.
Ședințele de psihodramă ce au drept scop învățarea unui rol sunt deosebit de important e în
formarea și dezvoltarea unei identități homose xuale pozitive, ele putând oferi o mare oportunitate în
scopul reparării atomului social. Studierea, cunoașterea, dezvoltarea și interiorizarea unui rol vor
permite depășirea stării de marginalizare în care deseori clienții homosexuali sunt blocați.
Din m oment ce atitudinile homofobe sunt omniprezente în societatea noastră este inevitabil

10
faptul că cele mai multe persoane homosexuale interiorizează aceste stereotipuri și atitudini
negative ca parte a propriei lor identități. Îndepărtarea stigmelor, mituril or sau stereotipurilor este o
bătălie foarte grea pentru o persoană. În acest scop, psihodrama oferă instrumente deosebit de
importante și un real ajutor în exprimarea vocilor, imaginilor și stereotipurilor interiorizate.
Sunt puține grupurile minoritare ce experimentează atât de mult și atât de direct problemele ce
țin de Persoană ca cel homosexual. O persoană ce a interiorizat aceste stereotipuri negative nu va fi
capabilă să schimbe atitudinea altora până nu își va cunoaște propriul sine.
Foarte multe d intre intervențiile Terapiei prin arte sunt potrivite clienților ce se confruntă cu
probleme de identitate. Arta poate fi folosită pentru explorarea problemelor de identitate sexuală, a
homofobiei interiorizat e, traumei și abuzului, identității de gen, dep resiei sau în procesul de coming
out. Desenele creative exprimă într -un sens larg individul în întregimea și complexitatea sa,
incluzând deseori atât masculinitatea cât și feminitatea sa.

Bibliografie
1. Sibalis, M. (1996). The Regulation of Male Homosexu ality in Revolutionary and
Napoleonic France,1789 -1815. In J. Merrick and B. T. Ragan (Eds.) Homosexuality in Modern
France (pp. 80 -101). New York: Oxford University Press.
2. Ulrichs, K. H. (1994). The Riddle of 'Man -Manly Love': The Pioneering Work on Ma le
Homosexuality. (Michael A. Lombardi -Nash, Trans.). Buffalo, NY: Prometheus Books.
3. Havelock E. (1913). Sexual inversion . Philadelphia: F.A. Davis Company.
4. Krafft -Ebing R. (1965). Psychopathia Sexualis . (Wedeck H., Trans.). New York, NY:
Putnam. (O riginal work published in 1886).
5. Krafft -Ebing R. (1950). Psychopathia Sexualis: A Medico -Forsenic Study. New York, NY:
Pioneer Publications. (Original work published in 1901) .
6. Freud S. (1953). Three Essays on the Theory of Sexuality . (pp. 123 –246) Standard Edition
London, UK: Hogarth Press. (Original work published in 1905).
7. Freud S. (1960). Anonymous (Letter to an American mother) . In: Freud E., editor. The
Letters of Sigmund Freud (pp. 423 –424 ). Basic Books; New York, NY: Basic Books. (Origin al
work published in 1935).
8. Rado, S. (1940). A critical examination of the concept of bisexuality. Psychosomatic
Medicine, 2, 459-467. http://dx.doi.org/10.1097/00006842 -194010000 -00007 .
9. Socarides, C. W. (1975). Beyond sexual freedom . New York , NY : Quadrangle/New York
Times Book Co.
10. American Psychiatric Association. (1952). Diagnostic and statistical manual of mental
disorders . Washington, D.C: Author.
11. Hooker, E. A. (1957). The ajustment of the male overt homosexual . Journal of Project ive
Technique, 21, 18-31. doi: 10.1080/08853126.1957.10380742.
12. Hooker E. A. (1968). „Homosexuality” in The i nternational encyclopedia of the social
sciences. New York: The MacMillan company and Free Press.
13. Great Britain., Wolfenden, . W. J. F. W ., & Menninger, K. A. (1963). The Wolfenden
report: Report of the Committee on Homosexual Offenses and Prostitution .
14. American Psychiatric Association. (1968). Diagnostic and statistical manual of mental
disorders (2th ed.). Washington, DC: Author.
15. Morin, S. F. (1977). Heterosexual bias in psychological research on lesbianism and male
homosexuality. American Psychologist, 32 (8), 629 -637. http://dx.doi.org/10.1037/0003 –
066X.32.8.629 .
16. American Psychiatric Association, (1980). Diagnostic and stati stical manual of mental
disorders (3th ed.). Washington, DC: Author.
17. American Psychiatric Association, (1987). Diagnostic and statistical manual of mental
disorders (3th ed., text rev.). Washington, DC: Author.
18. Allport, G. W. (1958). The nature of prejudice: Abridged . Garden City, N.Y: Doubleday.

11
19. Martin, A. D. (1982a). Learning to hide: The socialization of the gay adolescent. In S. C.
Feinstein, J. G. Looney, A. Schwartberg & J. Sorosky (Eds.), Adolescent psychiatry: Developmental
and clinica l studies (V ol. X, pp. 52 -65). Chicago: University of Chicago.
20. Hunter, J., & Mallon, G.P. (2000). Lesbian, gay and bisexual adolescent development:
Dancing with your feet tied togheter. In B. Greene & G. Croom (Eds.), Education, research and
practice in lesbian, gay, bisexual and transgendered psychology (pp. 226 -243). Thousand Oaks,
CA: Sage.
21. Martin, A. D., & Hetrick, E. S. (1988). The stigmatization of the gay and lesbian
adolescent. Journal of Homosexuality, 15 (1-2), 163 -183.
22. Marmor, J udd. (1980). Homosexual behavior : a modern reappraisal . New York : Basic
Books.
23. Woodman, N., & Lenna, H. (1980). Counseling with gay men and women . San
Francisco: Jossey -Bass.
24. Gilbert, J. R. (1996). Necessary Illusion: Artist as Witness . Madi son, Conn.: International
University Press.
25. Pelton -Sweet, L. M., & Sherry, A. R. (2008). Coming Out Through Art: A Review of Art
TherapyWith LGBT Clients. Art Therapy , 25(4), 170 -176.
https://doi.org/10.1080/07421656.2008.10129546.
26. Frohnmayer, J. (1994). Out of tune: Listening to the First Amendment. Nashville, TN:
The Freedom Forum First Amendment Center Vanderbilt University.
27. Moreno, J. L. (1946). Psychodrama, vol. I. New York: Beacon Press.
28. Moreno, J. L. (1960). The Sociometry Rea der. Illinois: The Free press of Glencoe.
29. Hare, A. P., & Hare, J. (1996 ). J.L.Moreno (part of a series, „Key Figures in
Psychotherapy”). London: Sage.