.hipertensiunea Arteriala

Motivația lucrării

Cunoașterea și diagnosticul bolilor nu pot constitui un scop în sine.Istoria arată că medicina își are originea nu în instinctul de cunoaștere al individului ci în tendința de ajutor reciproc în cazuri de accidente sau boli, izvorâtă din viața socială.

Deci,a vindeca sau cel puțin a ușura suferința a fost dintotdeauna scopul practicilor medicale.Dar este bine cunoscut faptul că ester mai ușor să se prevină decât să se vindece boala, adeseori apărând agravări și chiar invalidități cu consecințe importante pt individ, familie, școală, unitate.

În etapa actuală prevenirea bolilor este idealul spre care tinde medicina.

Nu poți fi cadru medical fără a avea încredere în misiunea ta.

Există cel puțin trei valori supreme ale umanității care merită a fi servite și apărate:arta-căutarea frumosului, știința-căutarea adevărului și medicina care se servește de ambele pt alinarea suferinței umane.

J.Bernard.

MOTTO

Pe drept cuvânt, profesorul Leriche spunea că:

“Omul are vârsta arterelor lui”.

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ

Planul lucrării

I.1. Partea teoretică.

A.Anatomia inimii.

B.Hipertensiunea arterială esențială.

1.Definiție.

2.Clasificare și etiopatogenie.

3.Simptomatologie.

4.Examene paraclinice.

5.Complicații.

6.Evoluție.

7.Prognostic.

8.Tratament.

9.Profilaxie.

I.2. Îngrijiri medicale acordate bolnavilor cu H.T.A.

II. Partea practică.

1.Prezentarea cazurilor.

2.Plan de îngrijire pe nevoi.

3.Fișe tehnologice.

III. Educația sanitară a bolnavului cu H.T.A.

IV.Concluzii.

V.Bibliografie selectivă.

I.1. PARTEA TEORETICĂ

A. Anatomia inimii

Inima este un organ muscular, cavitar, care împreună cu vasele sanguine și anume, arterele, capilarele și venele, formează aparatul cardiovascular, al cărui rol principal este punerea în mișcare a sângelui.

În cadrul circulației sângelui, a funcției circulatorii, a aparatului cardiovascular, inima se comportă ca o pompă care primește sângele de la sistemul nervos și pe care, odată cu fiecare contracție, îl aruncă în arborele arterial.

Localizarea inimii.

Inima se află așezată în etajul inferior al mediastinului, între cei doi plămâni și imediat deasupra mușchiului diafragm care desparte cavitatea toracică de cea abdominală.

Dimensiunile inimii variază cu vârsta și sexul și chiar de la un individ la altul de același sex și vârstă.La un bărbat adult inima cântărește în medie 250-300 g și are o capacitate de 500-600 ml.

Forma și alcătuirea inimii.

Inima are forma unui con turtit, prezentând o bază, un vârf, mai multe fețe și margini.

Baza inimii care este alcătuită în cea mai mare parte din atriul stâng și numai o mică parte din atriul drept, este orientată în sus.La acest nivel se găsesc orificiile venelor și arterelor mari.

Vârful inimii, alcătuit în totalitate din miocardul ventriculului stâng este orientat în jos.

Din punct de vedere morfologic inima este împărțită de un sept longitudinal, în: inima dreaptă, conținând sânge venos pe care îl trimite în mica circulație, și inima stângă, cu sânge arterial care este trimis pe cale aortică în marea circulație.De asemenea, un sept transversal împarte fiecare sector în câte două cavități: una atrială, situată spre baza inimii, cu pereții mai subțiri și cu o prelungire exterioară, și o cavitate ventriculară, situată spre vârful inimii și cu pereții mult mai groși, peretele ventriculului stâng fiind mai gros decât dreptul datorită funcției sale.La nivelul septului transversal se află orificiile de comunicare atrio-venttriculare, prevăzute cu câte un aparat valvular: la stânga valva bicuspidă (mitrală) cu 2 valvule și la dreapta valva tricuspidă cu trei valvule, de vârful cărora se prind cordajele tendinoase ale mușchilor papilari.

Vasele sanguine care împânzesc organismul se diferențiază în artere, capilare și vene.

Arterele sunt vase care conduc sângele de la inimă spre țesuturi.

Capilarele formează o rețea foarte fină la nivelul țesuturilor realizând legătura între metarteriolă și venulă.

Venele sunt colectoare convergente ale sângelui de la periferie spre atriul drept și se împart în: venule, vene mijlocii și trunchiuri venoase.

Sistemul circulator pulmonar (mica circulație) conduce sângele venos de la ventriculul drept la plămâni, prin trunchiul arterei pulmonare care se divide în artera pulmonară dreaptă cu trei ramuri lombare și artera pulmonară stângă cu două ramuri lombare.

Sistemul circulator aortic (marea circulație) conduce sângele oxigenat din ventriculul stâng, pe calea arterei aorte în întregul organism.

Sistemul venos al marii circulații conduce sângele venos prin cele două sisteme cav – superior și inferior – către atriul drept.

Vena cavă superioară (cranială) colectează sângele de la cap, gât, membrele superioare și torace, prin cele două trunchiuri branhio-cefalice venoase, drept și stâng, care sunt formate la rândul lor din vena jugulară internă și vena subclaviculară.

Vena cavă inferioară (caudală) colectează sângele din regiunile subdiafragmatice ale corpului, prin afluenții săi: venele inferioare, lombare, renale, genitale drepte.

B. H.T.A.

I.Definiție.

H.T.A. e un sindrom caracterizat prin creșterea presiunii sistolice și a celei diastolice peste valorile normale.După O.M.S. se consideră valori normale pt. presiunea maximă 140-160 mmHg, interpretate în raport cu vârsta, sexul și greutatea, iar pt. minimă 90-95 mmHg.

II.Clasificare și etiopatologie.

În funcție de etiologie se deosebesc:

1.H.T.A. esențială – în care nu se poate evidenția o cauză organică.

2.H.T.A. secundară sau simptomatică – în care se poate evidenția cauza.

Se deosebesc hipertensiuni secundare:

-renale;

-endocrine;

-neurogene;

-cardio-vasculare;

În funcție de evoluție se acceptă astăzi clasificarea propusă de O.M.S.:

Stadiul I – caracterizat prin depășirea valorilor normale de 140-160/90-95 mmHg.

Stadiul II – caracterizat prin semne de hipertrofiecardio-vascular.

Hipertrofia ventriculului stâng poate fi constatată clinic, electrocardiografia,radiologic și prin examenul fundului de ochi (angiopatie hipertensivă).

Stadiul III – caracterizat prin apariția complicațiilor cardiace, coronariene, cerebrale și renale.

H.T.A. e una din cele mai răspândite boli.

Presiunea arterială poate crește fie prin mărirea debitului, fie prin creșterea rezistenței.Cele mai multe hipertensiuni au la bază creșterea rezistenței periferice (hipertensiunea esențială, renală).

Inițial, procesul e funcțional – vasoconstricție -, ulterior apar leziuni organice care permanentizează hipertensiunea arterială.În ceea ce privește factorii care realizează vasoconstricția arterială, se acordă un rol important sistemului nervos central, sistemului hipofizo-suprarenal și hiper-reactivității vasculare.

În evoluția hipertensiunii arteriale, după mai mulți ani de evoluție apar leziuni organice de ateroscleroză care agravează tulburările.

A.Hipertensiuni arteriale secundare (simptomatice).

1.De cauză renală.

Din acest grup fac parte: hipertensiunile reno-vasculare (anomalii congenitale ale vaselor renale),stenoze, anevrisme, tromboze, embolii, hipertensiunile din bolile parenchimului renal (glomerulonefrita acută și cronică, leziunile renale din diabet, pielonefrite).

În apariția hipertensiunii renale, rolul principal e deținut de o enzimă care ia naștere în rinichiul ischemic (cu circulație insuficientă ) – renină.Aceasta se transformă în sânge într-o substanță numită angiotensină.

E importantă precizarea etiologiei renale, deoarece unele forme sunt susceptibile de o intervenție chirurgicală (hipertensiunea reno-vasculară, unele pielonefrite).

Tratamentul se adresează atât bolii de bază cât și hipertensiunii arteriale.

2.De cauză endocrină.

Din acest grup fac parte:

-feocromocitomul, o tumoare localizată în medulara glandei suprarenale, caracterizată prin crize paroxistice de hipertensiune datorate descărcării în circulație de catecolamine (adrenalină și noradrenalină).Tratamentul este chirurgical.

-hiperaldosteronismul primar (adenom cortico-suprarenal cu secreție excesivă de aldosteron).

-sindromul Cushing, datorat unei tumori cortico-suprarenale sau hipofizare.Boala se caracterizează prin hipertensiune, obezitate, vergeturi, hirsutism și creștere a eliminării urinare de 17-cetosteroizi.Tratamentul este chirurgical.

Hipertensiunea de cauză endocrină mai apare în hipertiroidism și în cursul sarcinii.În cursul primei sarcini poate apărea o hipertensiune reversibilă, recidivând eventual cu fiecate nouă sarcină.Alteori, graviditatea agravează o hipertensiune arterială, preexistentă de altă natură.

3.De cauză neurogenă.

În traumatisme, tumori sub inflamatorii ale creierului care duc la o creștere a presiunii intracraniene, sau în caz de leziuni ale centrilor vasomotori se observă uneori și creșterea tensiunii arteriale.

4.De cauză cardio-vasculară.

Bolile însoțite de hipertensiune arterială sunt:coarctația aortică, blocul complet de ramură, insuficiența aortică și ateroscleroza.

B.Hipertensiunea arterială esențială.

Se înțelege prin hipertensiune arterială esențială orice sindrom clinic hipertensiv în care valorile presiunii arteriale sunt crescute în absența unei cauze organice.Se mai numește și boală hipertensivă.Este cea mai răspândită, reprezentând 80-90% din totalul hipertensiunilor.Apare de obicei după 30 ani, cu un maximum de frecvență între 40-50 de ani.

Incidența e mai mare la femeie dar formele mai grave apar la bărbați.Menopauza și obezitatea sunt factorii favorizanți, la fel viața încordată, stresantă și ereditatea.Ereditatea ar juca un rol foarte important,întâlnindu-se în 20-80% (după diferire statistici) în antecedentele familiale ale bolnavilor.Ereditatea ar consta într-o tulburare a metabolismului catecolaminelor (adrenalină și noradrenalină) care ar sta la baza vasoconstricției arteriale.Se pare că și alimentația bogată în sare ar juca un rol, important.

Patogenie.

Majoritatea autorilor acceptă astăzi concepția nervistă, potrivit căreia predispoziția ereditară e de natură neurogenă, legată de o anumită structură a personalității și de o anumită modalitate de răspuns la situațiile de stres:durere, frică, supărare.Boala ar fi esențial nervoasă, produsă de o tulburare în activitatea centrilor nervoși superiori.Diferiți excitanți din sfera psiho-emoțională (necazuri, griji, nesiguranță), acționând pe fondul unei predispoziții ereditare, duc la apariția unor focare de excitație permanentă la nivelul scoarței cerebrale, determinând secundar o vasoconstricție arterială.

În lanțul patogenic al hipertensiunii mai intervin tot prin intermediul scoarței sistemul endocrin și rinichiul.

Modificările fundamentale locale care stau la baza hipertensiunii sunt vasoconstricția arterială și creșterea conținutului peretelui arteriolar în apă și sare.Mai târziu apar leziuni organice și ateroscleroza, care grăbesc evoluția și întunecă prognosticul prin complicații.

III.Simptomatologie.

Clasic se deosebesc trei stadii:

1.Stadiul prehipertensiv poate fi afirmat pe baza ascendenței ereditare hipertensive, apariției unor puseuri tensionale trecătoare și a unor teste care stabilesc creșterea anormală a presiunii arteriale, comparativ cu normalul.Cel mai cunoscute testul presor la rece, care e pozitiv când, introducând mâna în apă la +4*C, valorile T.A. cresc cu peste 40 mmHg.

2.Stadiul de hipertensiune intermitentă, caracterizat prin perioade de hipertensiune, fără alte semne clinice, alternând cu perioade normale.

3.Stadiul de hipertensiune permanentă.În peste 90% din cazuri, hipertensiunea arterială e depistată în acest stadiu.

ManifestSimptomatologie.

Clasic se deosebesc trei stadii:

1.Stadiul prehipertensiv poate fi afirmat pe baza ascendenței ereditare hipertensive, apariției unor puseuri tensionale trecătoare și a unor teste care stabilesc creșterea anormală a presiunii arteriale, comparativ cu normalul.Cel mai cunoscute testul presor la rece, care e pozitiv când, introducând mâna în apă la +4*C, valorile T.A. cresc cu peste 40 mmHg.

2.Stadiul de hipertensiune intermitentă, caracterizat prin perioade de hipertensiune, fără alte semne clinice, alternând cu perioade normale.

3.Stadiul de hipertensiune permanentă.În peste 90% din cazuri, hipertensiunea arterială e depistată în acest stadiu.

Manifestări.

a).Forma benignă care evoluează progresiv și se caracterizează prin:

-semne care apar la examenul arterelor, artere sinuoase și rigide, puls bine bătut.

-semne de fragilitate capilară:diverse manifestări hemoragice (epistaxis,metroragii, uneori hematemeze, hemoragii retiniene).

-semne cerebrale:cefalee occipitală, de obicei matinală, amețeli, oboseală,astenie, insomnie, tulburări de memorie și concentrare, modificări de caracter, frecvente tulburări de vedere, (muște zburătoare, vedere încețoșată).

-furnicături la nivelul extremităților, amețeli, senzație de deget mort.

-examenul inimii relevă subiectiv palpitații, dureri precordiale, diferite grade de dispnee, iar obiectiv, semne de mărire a inimii stângi (hipertrofie și dilatație).

-radiologia, electrocardiografia, fundul de ochi și probele funcționale renale apreciază gradul de evolutivitate al hipertensiunii arteriale.

În ultimul stadiu al formei benigne – care se instalează după mulți ani de evoluție – apar complicații: insuficiență cardiacă stângă sau totală, cardiopatie ischemică, complicații cerebrale sau renale.

b).Forma malignă are o evoluție rapidă și o mortalitate ridicată.Poate fi malignă de la început sau se poate maligniza pe parcurs.Valorile tensionale sunt mari, în special cea diastolică, depășind 130 mmHg, rezistente la tratament.Starea generală e alterată rapid (astenie, slăbire, paloare, cefalee intensă), fundul de ochi e grav și precoce alterat, complicațiile apar de timpuriu, în special insuficiența renală progresivă și ireductibilă.

IV.Examene paraclinice.

Recomandările O.M.S. gradează explorările clinice după cum urmează:

1).Explorări obligatorii.

-examen sumar de urină (pt. densitate, glicozurie sau proteinurie);

-creatininemia (valorile crescute atrag atenția asupra unei suferințe renale);

-potasemia (modificările ei atrag atenția asupra gradului de IRC);

-EKK (importantă pt. depistarea HVS, prezența tulburărilor de ritm sau conducere);

2)Explorări adiționale.

-natremia (ionograma sanguină și urinară);

-glicemia (pt. diabetul zaharat);

-lipemia;

-colesterolemia;

-lipidograma (sunt utile pt. stabilirea profilului lipidic al pacientului cât și pt. faptul că unele hipotensoare intervin în metabolismul lipidic și glucidic);

-acidul uric (s-au înregistrat valori crescute consecutive administrării unor diuretice);

-hemoleucograma (depistează anemia în IRC);

-uroculturi;

-ecocardiografia (aduce informații asupra grosimii pereților VS, a cavității lui);

3).Examene extensive.

-sunt efectuate cu scopul de a stabili diagnosticul diferențial cu forme de H.T.A. secundară și pentru depistarea complicațiilor;

-examenul fundului de ochi care arată:

Stadiul I (angiospasm).

-aspectul este normal sau se observă arteriole contractate, cu reflex mai accentuat;

Stadiul II (angiopatie hipertensivă).

-arterele retiniene sunt îngustate sau cu îngroșări accentuate de calibru, sunt neregulate și cu pierderea transparenței.Arterele capătă un aspect mai lucios, ca o sârmă de aramă, sau de argint, iar venele retiniene sunt dilatate și sinuoase;

Stadiul III (retinopatia hipertensivă).

-modificărilor din stadiul II li se adaugă modificări retiniene de tipul hemoragiilor în pete diseminate, exudate floconoase și edem papilar.Tensiunea arterei centrale retiniene este foarte mult crescută;

Stadiul IV.

-prezintă toate modificările descrise mai sus, dar exudatul și edemul sunt masive și difuze, iar hemoragiile sunt întinse, în flacără.Tensiunea arterei centrale retiniene este extremă;

Electroencefalograma este utilă pentru depistarea afecțiunilor cerebrale, sau pentru evaluarea sechelelor post AVC.

Investigațiile renale suplimentare constau în:

-urografie (pt. malformații, tumori, litiază renală);

-scintigrafie renală;

-tomografie computerizată;

-arteriografie selectivă renală;

Investigațiile cardiace suplimentare constau în:

-coronarografie;

-scintigrafie miocardică;

-arteriografie;

-cateterism cardiac;

Investigațiile pentru H.T.A. endocrine:

-dozări hormonale, radiografia de șa turcească, tomografie computerizată și ecografie abdominală pt. suprarenale;

H.T.A. malignă – este o formă clinică particulară de H.T.A. care are o evoluție agresivă, accelerată și gravă.

Tabloul clinic este dramatic, mai ales la persoanele tinere, în anumite condiții și asocieri patologice (diabet zaharat, sarcină, obezitate) sau la vârstnicii cu ATS, obezitate și diabet zaharat.Totdeauna are valori diastolice ridicate peste 130 mmHg, indiferent de tratament.Cefaleea este intensă, atroce, rebelă la medicație și domină tabloul clinic, ce evoluează rapid cu complicații majore cum ar fi encefalopatie hipertensivă, eclampsie la gravide, AVC repetate.Prognosticul este sever, cu decese la vârstă tânără.

Nu se scad rapid valorile T.A., ci lent, deoarece apar complicații cerebrale grave pe fond ischemic.

V.Complicații.

Complicațiile depind de forma clinică, benignă sau malignă.Astfel în hipertensiunea benignă, complicațiile se datorează aterosclerozei, cele mai frecvente fiind tromboza cerebrală și infarctul miocardic.În hipertensiunea malignă domină degradarea arteriolară.Aici se întâlnesc frecvent encefalopatia hipertensivă, hemoragia cerebrală, insuficiența cardiacă și insuficiența renală.

VI.Evoluție.

În forma benignă, cea mai obișnuită, durata bolii se întinde pe ani sau chiar zeci de ani.Sub influența unui tratament corect și precoce pot apărea remisiuni importante.

În forma malignă, evoluția e foarte rapidă, etapele bolii fiind parcurse în 1-3 ani.

Indiferent de forma clinică, orice formă de hipertensiune arterială parcurge în evoluția sa cele trei stadii din clasificarea O.M.S.

În stadiul al II-lea apar complicații la nivelul aparatului cardio-vascular (insuficiență ventriculară stângă acută și cronică, insuficiență cardiacă globală, infarct miocardic, anevrism disecant), la nivelul circulației cerebrale (encefalopatie hipertensivă, tromboze și hemoragii cerebrale), la nivelul rinichiului (tulburări variate de alterări funcționale până la scleroză cu insuficiență renală).

VII.Prognostic.

Depinde de forma clinică, benignă sau malignă, de ereditate, de nivelul tensiunii diastolice și bazale, de vârstă (tinerii fac forme mai grave), de respectarea tratamentului și de modul de viață recomandat, în sfârșit, de apariția complicațiilor.

Prognosticul e favorabil în primul stadiu de boală, fiind mai rezervat în stadiul al doilea și mai ales al treilea.Moartea se datorează îndeosebi complicațiilor cardiace, cerebrale și renale.

VIII.Tratament.

Prin tratament antihipertensiv trebuie să se înțeleagă întregul ansamblu de măsuri și mijloace capabil să influențeze în mod favorabil valorile T.A.Există tratamente antihipertensive nespecifice, nefarmaceutice și tratamente antihipertensive specifice medicamentoase.

A.Tratamentul antihipertensiv nefarmaceutic.

a).Restricția aportului de sare (regim liposodat).Sunt permise 3 g de sare/zi, știind că aproximativ 1 g sare de bucătărie conține aproximativ 400 mg sodiu.Acest deziderat se realizează prin neadăugarea de sare în mâncarea gătită, evitarea conservelor, a mezelurilor, a brânzeturilor, a murăturilor, măslinelor, piftiei și a laptelui.Pentru gust se poate adăuga în mâncare sare de potasiu.

b).Reducerea excesului ponderal (regim hipocaloric prin evitarea grăsimilor și a dulciurilor).

c).Combaterea sedentarismului prin efort fizic moderat, dar susținut și cu orar precis, permanent, se realizează cu exerciții fizice aerobice, alergare în aer liber, mersul pe jos în ritm susținut, ridicare de greutăți, înot, ciclism, golf.

d).Eliminarea stres-ului și a tensiunii nervoase.Constă în evitarea căldurii, a frigului, a zgomotului, a infecțiilor, a durerii.Prin autoeducare se realizează combaterea anxietății, a fricii, a agresivității, senzației de pericol permanent, a supraefortului, a dezamăgirii.Se pot practica metode și mijloace de relaxare, cu eforturi fizice moderate și igienă mintală (spectacole, literatură, terapie ocupațională).Se încearcă atenuarea factorilor socio-culturali prin rezolvarea dificultăților profesionale, a condițiilor dificile de viață, evitarea tensiunii în familie, în relațiile interpersonale și sociale.

B.Tratament anhipertensiv farmaceutic.

IX.Profilaxie.

H.T.A. esențială este o boală cu largă răspândire în populație, dar cu etiologie necunoscută.Acest fapt implică o abordare profilactică particulară a bolii.

Profilaxia H.T.A. esențiale se anexează pe descifrarea condițiilor de apariție a bolii, pe identiifcarea factorilor de risc.

Studiile epidemiologice au pus în evidență o suită de factori ce ar favoriza apariția H.T.A. esențiale încă din copilărie sau la vârstă tânără; dintre ultimii, mai conturați cu rol de risc sunt: consumul crescut de sare, greutatea corporală crescută, fumatul, stările persistente, diabetul zaharat, consumul de alcool, anticoncepționalele orale și unele medicamente.

Programele de profilaxie primară se adresează atât persoanelor cu risc, cât și colectivităților cu risc, precum și întregii populații, și conțin măsuri necesare pentru combaterea factorilor de risc.

Măsurile preventive trebuie aplicate din copilărie și adolescență (cu atenție sporită pentru copii descendenți din părinți hipertensivi).

Practica profilaxiei primare a H.T.A. esențiale prevede reducerea consumului de sare la 3-5 g/zi, reducerea greutății corporale, activitate fizică, interzicerea fumatului, a consumului de alcool, evitarea stărilor conflictuale.

I.2. ÎNGRIJIRI ACORDATE BOLNAVILOR CU HTA

Îngrijiri medicale acordate bolnavilor cu H.T.A.

Prima sarcină a oricărei îngrijiri este cunoașterea bolnavului in complexitatea sa psihosomatică;boala de care suferă,faza în care se găsește această boală,modul cum bolnavul suportă suferința lui,ca și problemele lui psiho-sociale,familiale sau profesionale,care,eventual îl frământă și sub tensiunea lor însăși spitalizarea constituie pt el o suferință majoră.

Particularitățile de îngrijire ale bolnavilor cu H.T.A. izvorăsc din consecințele tulburărilor de irigație și a aportului de oxigen consecutiv,asupra mușchiului cardiac,precum și asupra organismului.Din acest motiv pt un mare număr de bolnavi este caracteristică starea de anxietate.Din cauza stării de hipoxie cerebrală,numeroși bolnavi sunt neliniștiți,nemulțumiți uneori chiar certăreți ceea ce trebuie luat în considerare la îngrijirea lor.

Culegerea datelor.

Circumstanțe de apariție.

-fără cauze directe (H.T.A. esențială)

-secundară unei afecțiuni renale,endocrine,cardiovasculare,neurologice (H.T.A. secundară)

Factori de risc.

-stres psihic;

-fumat;

-obezitate;

-sedentarism;

-ingestie excesivă de sodiu;

Persoane cu risc.

-cei cu responsabilități sociale crescute;

-cei cu regim de viață dezechilibrat;

-cei cu comportament agresiv;

Manifestări de dependență (semne și simptome).

Semnele și simptomele sunt diferențiate în funcție de stadiul H.T.A.

-creșterea moderată a valorilor T.A tranzitorie;

-creșterea permanentă a valorilor T.A.;

-cefalee occipitală,frecvent dimineața,cu caracter pulsatil;

-amețeli;

-astenie,oboseală;

-tulburări de vedere;

-tulburări de memorie și concentrare;

-parestezii;

-palpitații;

-dureri precordiale;

-dispnee la efort;

-hemoragii (epistaxis,metroragii):

Complicații.

-cerebrale (encefalopatie hipertensivă,hemoragii cerebrale);

-cardiace (insuficiență cardiacă);

-coronare (I.M.A.,angor);

-renale (insuficiență renală);

Examinări paraclinice.

-electrocardiograma;

-oftalmoscopia;

-ecografia;

-sânge:glicemie,colesterol,creatinină,azotemie,examenul urinei;

Problemele pacientului.

-scăderea debitului cardiac:

-scăderea forței de contracție a ventriculului stâng(insuficiență ventriculară stângă);

-alterarea perfuziei tisulare:

-scăderea debitului cardiac;

-potențial de accident:

-tulburări de vedere;

-diminuarea toleranței la efort:

-slăbiciune,oboseală;

-potențial de complicații;

Obiective

Vizează:

-scăderea valorilor T.A. în limite acceptabile;

-asigurarea confortului;

-prevenirea accidentelor;

-prevenirea complicațiilor;

Intervenții:

-asigurarea repausului fizic și psihic;

-combaterea factorilor de risc;

-măsurarea T.A. puls,respirație;

-administrarea tratamentului medicamentos prescris;

-efectuarea bilanțului hidric (intrări-ieșiri) pt prevenirea depleției de potasiu,care provoacă aritmii;

-asigurarea unei alimentații echilibrate ținând cont și de afecșiunile existente

-hipocaloric- în obezitate;

-hipolipidic-în arteroscleroză;

-reducerea aportului de sodiu;

-lichidele administrate fracționat pt a evita creșterea bruscă a T.A.;

-educația pacientului:

-regim de viață echilibrat (alternarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus);

-evitarea stresului psihic (stări conflictuale,surmenaj intelectual);

-suprimarea fumatului;

-combaterea obezității;

-exerciții fizice,plimbări;

-alimentație echilibrată;

-control periodic la dispensar;

II. PARTEA PRACTICĂ

Caz I

Spitalul Municipal Secția:Cardiologie

Localitatea Câmpulung

Județul Argeș

Nume: Dumbravă

Prenume: Marian

Vârstă: 43 ani

Naționalitatea: Română

Ocupația: Salariat

Data internării: 04.02.2008

Diagnostic la internare: HTA st. II, angină pectorală, encefalopatie hipertensivă

Motivele internării: dispnee, cefalee, amețeli, astenie, tulburări de somn, palpitații, înțepături precordiale

Anamneză:

-antecedente heredo-colaterale: mama HTA;

-antecedente personale patologice: bolile copilăriei, apendicectomie la vârsta de 10 ani;

-condiții de viață și muncă: constructor zidar, lucrează la înălțime;

-comportamente: consum moderat de alcool, tutun, cafea;

Istoricul bolii: de aproximativ o săptămână prezintă dimineața la deșteptare, cefalee mai ales occipitală, stare de oboseală, astenie, amețeli, tulburări de somn.În dimineața internării în timp ce efectua o lucrare la înălțime a acuzat palpitații, dureri precordiale, amețeli, cefalee intensă motiv pt. care s-a solicitat ambulanța și este adus pt. internare în secția de cardiologie.

Examen clinic general:

-stare generală: agitație;

-facies: congestionat;

-tegumente: ușor cianotice;

-aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular prezent;

-aparat cardiovascular: șoc apexian, spațiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculară stângă, matitate cardiacă ușor crescută, zgomote cardiace ritmice, TA=210/100 mmHg, AV=115/minut;

-aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, tranzit intestinal prezent;

-ficat, căi biliare, splină: ficat la 2 cm sub rebordul costal drept ușor sensibil la palpare, splină nepalpabilă;

-aparat uro-genital: loji renale nedureroase, micțiuni fiziologice;

-sistem nervos central: reflexe osteo-tendinoase prezente, orientat temporo-spațial;

Examene de laborator:

VSH: 1h-20 mm;

2 h-30 mm;

H: 4,5 m/dl; L: 9000 m3; HT: 41%; HB: 10%

Glicemie: 120 mg;

Colesterol: 260 mg;

LDH: 620 ui;

Examen urină: galben, limpede, glucoză absentă, leucocite rare;

Examene radiologice: Rx cord pulmon: cord mărit de volum.

Tratament:

Epicriză:

Bolnavul se internează pt. cefalee, greață, amețeli, palpitații, dureri precordiale.La măsurarea tensiunii arteriale se găsește valoarea de 210/100 mmHg, bolnavul afirmând că nu se știe hipertensiv.După investigațiile clinice și de laborator se pune diagnosticul de hipertensiune arterială, stadiul II și se instituie tratament cu: Enap, Dilatan, Nitropector, Diurex, Diazepam, regim alimentar hiposodat, repaus la pat și se externează cu recomandările:

-tratament medicamentos conform Rp;

-regim alimentar hiposodat;

-control periodic al tensiunii arteriale;

-evitarea eforturilor fizice mari, a stresului, a oboselii;

PLAN DE ÎNGRIJIRE PE NEVOI CAZ I

Caz II

Spitalul Municipal Secția:Cardiologie

Localitatea Câmpulung

Județul Argeș

Nume: Măruntelu

Prenume: Ioana

Vârstă: 53 ani

Naționalitatea: Română

Ocupația: Pensionară

Data internării: 07.03.2008

Diagnostic la internare: HTA severă (250/130 mmHg), encefalopatie hipertensivă

Motivele internării: acufene,dispnee, cefalee, amețeli, stare de agitație, dureri precordiale, vărsături.

Anamneză:

-antecedente heredo-colaterale: mama HTA, tata infarct miocardic în antecedente;

-antecedente personale patologice: menarha la 14 ani, 2 sarcini la termen, 4 chiuretaje, HTA de 10 ani;

-condiții de viață și muncă: pensionară;

-comportamente: neagă consumul de alcool, tutun, cafea;

Istoricul bolii: bolnava afirmă că se știe hipertensivă de aproximativ 10 ani pt. care a urmat tratament cu: Enap 5 mg 1 x 2 cp/zi, Metoprolol 25 mg 1 cp/zi, Tertensif.De aproximativ 2 zile în urma întreruperii tratamentului și a unui efort fizic intens, au apărut amețelile, palpitațiile, cefaleea intensă, vărsături, dureri precordiale, dispnee, motiv pt. care se prezintă la medic și este internată de urgență.

Examen clinic general:

-stare generală: ușor alterată;

-facies: vultuos;

-tegumente: ușor cianotice;

-aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular prezent;

-aparat cardiovascular: șoc apexian, spațiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculară stângă, matitate cardiacă normală, zgomote cardiace ritmice, TA=250/130 mmHg, AV=120/minut;

-aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, tranzit intestinal prezent;

-ficat, căi biliare, splină: ficat la 2 cm sub rebordul costal drept, splină nepalpabilă;

-aparat uro-genital: loji renale nedureroase, micțiuni fiziologice;

-sistem nervos central: reflexe osteo-tendinoase prezente, orientat temporo-spațial;

Examene de laborator:

VSH: 1h-10 mm;

2 h-20 mm;

H: 4,5 m/dl; L: 7800 m3; HB: 20%

Glicemie: 110 mg;

Colesterol: 220 mg;

LDH: 570 ui;

Examen urină: galben, limpede, glucoză absentă, leucocite rare;

Examene radiologice: Rx cord pulmon: cord mărit de volum.

Tratament:

Epicriză:

Pacienta în vârstă de 53 de ani se internează pt. palpitații, cefalee, vărsături, amețeli, dureri precordiale, dispnee.I se instituie tratament cu: Manitol 20%/250 mg, Furosemid, Nitropector, Nitroglicerină, Enap și după șase zile de spitalizare, bolnava părăsește spitalul cu diagnosticul: hipertensiune arterială stadiul II, cardiopatie cronică ischemică, obezitate cu recomandările:

-tratament medicamentos conform Rp;

-regim alimentar hiposodat, hipocaloric;

-control periodic al tensiunii arteriale;

-evitarea eforturilor fizice mari, a stresului, a oboselii;

PLAN DE ÎNGRIJIRE PE NEVOI CAZ II

Caz III

Spitalul Municipal Secția:Cardiologie

Localitatea Câmpulung

Județul Argeș

Nume: Alexe

Prenume: Maria

Vârstă: 48 ani

Naționalitatea: Română

Ocupația: Salariată

Data internării: 18.03.2008

Diagnostic la internare: HTA st. I

Motivele internării: dispnee, palpitații, fosfene, acufene

Anamneză:

-antecedente heredo-colaterale: mama ulcer gastric, tata infarct miocardic

-antecedente personale patologice: două nașteri la termen, litiază renală stângă;

-condiții de viață și muncă: educatoare

-comportamente: neagă consumul de alcool, tutun, cafea;

Istoricul bolii: de aproximativ o săptămână bolnava acuză dispnee la mici eforturi, insomnie, palpitații, fosfene, acufene, greutate la mers, edeme ale membrelor inferioare

Examen clinic general:

-stare generală: bună;

-facies: normal colorat;

-tegumente: normal colorate;

-aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular prezent;

-aparat cardiovascular: șoc apexian, spațiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculară stângă, matitate cardiacă normală, zgomote cardiace ritmice, TA=180/90 mmHg, AV=95/minut;

-aparat digestiv: abdomen suplu, nedureros la palpare, tranzit intestinal prezent;

-ficat, căi biliare, splină: ficat la 2 cm sub rebordul costal drept, splină nepalpabilă;

-aparat uro-genital: loji renale nedureroase, micțiuni fiziologice;

-sistem nervos central: reflexe osteo-tendinoase prezente, orientat temporo-spațial;

Examene de laborator:

VSH: 1h-15 mm;

2 h-30 mm;

H: 4,5 m/dl; L: 10000 m3; HT: 39%; HB: 10%

Glicemie: 105 mg;

Colesterol: 270 mg;

LDH: 620 ui;

Examen urină: galben, limpede, glucoză absentă, leucocite rare;

Examene radiologice: Rx cord pulmon: ITN.

Tratament:

Epicriză:

Bolnava se internează pt. palpitații, dispnee, fosfene, acufene, insomnii, edeme ale membrelor inferioare.La examenul clinic bolnava prezintă TA=180/90 mmHg, AV=95/’, jenă dureroasă în flancul stâng.Se instituie tratament cu: Captopril 25 mg 1x 2cp/zi, Tertensif 1cp/zi, Metoprolol 50 mg ½ x 2cp/zi.După șase zile de spitalizare părăsește spitalul ameliorată cu recomandările:

-tratament medicamentos conform Rp;

-regim alimentar hiposodat;

-control periodic al tensiunii arteriale;

-evitarea eforturilor fizice mari, a stresului, a oboselii;

PLAN DE ÎNGRIJIRE PE NEVOI CAZ III

FIȘE TEHNOLOGICE

Fișe tehnologice

Măsurarea și notarea tensiunii arteriale.

Tensiunea arterială:presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali.Valoarea tensiunii arteriale fiind determinată în primul rând de forța de contracție a inimii, va fi mai mare în sistolă-tensiunea maximă (sistolică)=140 mmHg și mai mică în diastolă-tensiunea arterială minimă(diastolică)=80 mmHg.Diferența dintre T.A. maximă și T.A. minimă se numește tensiune diferențială.

Scop:descoperirea modificărilor morfo-funcționale ale inimii și vaselor.

Materiale necesare:tăvi de instrumente medicale,tensiometrul cu mercur,stetoscop biauricular,creion,pastă sau stilou cu cerneală albastrș,foaie de temperatură,tampon cu vată și alcool.

Observații:

-Efectuați cu grijă pregătirea psihică si fizică a bolnavului.

-Pentru măsurarea T.A. la același bolnav, folosiți întotdeauna același aparat.

-Nu aplicați manșeta prea strâns că se întrerupe circulația.

-Nu discutați rezultatele obținute cu bolnavul.

-Aparatele vor fi verificate anual de specialiști.

Măsurarea și notarea timpului.

Puls arterial:senzația de șoc percepută la palparea unei artere superficiale, comprimată incomplete pe plan rezistent.

Calitățile pulsului:frecvență(rapiditate),ritmicitate(regularitate),amplitudine(intensitate),volum.

Scop:obținerea de informații privind starea anatomo-funcțională a inimii și a vaselor.

Materiale necesare:ceas cu secundar,creion roșu,foaie de temperatură.

Observații:

Măsurați pulsul numai după ce bolnavul a stat în repaus fizic și psihic, măsurați pulsul pe durata unui minut întreg, notați imediat valorile obținute, notați valoarea obținută cu majuscule (inclusiv ora) dacă pulsul a fost măsurat în frison.

Observarea și notarea respirației.

Respirația:funcția organismului prin care se realizează aportul de oxigen necesar proceselor vitale, în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de carbon rezultat din aceasta.prima etapă este ventilația pulmonară care se realizează prin cele două mișcări ventilatorii de sens opus –inspirația și expirația- în care volumul cutiei toracice crește și respectiv, descrește.

Scop:constituie un indiciu pt. stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluției bolii. Caracteristici ale frecvenței respiratorii:suplă,regulată,pe nas,lentă și profundă.

Materiale necesare:ceas cu secundar, foaie de observație,stilou cu cerneală sau pix cu pastă albastră.

Observații:

-În dispnee se notează:orarul, intensitatea, timpul, evoluția de timp.

-Dispneea paronistică – Cheyne-Stokes – trebuie depistată sistematic, căci bolnavul nu o semnalează.

-Dispneea Kussmaul apare când pH-ul scade sub 7,2 – este descoperită în come.

Măsurarea greutății bolnavului adult.

Scop:aprecierea stării de nutriție a bolnavului, stabilirea necesităților calorice ale organismului, stabilirea dozei terapeutice de medicamente și urmărirea evoluției bolilor.

Indicații:determinarea greutății corporale este necesară la toți bolnavii internați în spital , cu excepția cazurilor la care mobilizarea activă este contraindicată.

Contraindicații:bolnavii cu infarct miocardic, tromboflebite, cei cu traumatisme, hemoragii, stări de șoc.

Materiale necesare:cântar antropometric,foaie de temperatură,creion.

Observații:

-Cântărirea bolnavului se face cu aceeași haină de spital și, dacă este posibil, cu același cântar;pentru cântăriri mai exacte greutatea îmbrăcămintei se va scădea din greutatea totală.

-Bolnavul adinamic va fi așezat pe scaunul cântarului și apoi cântărit.

-Bolnavii imobilizați pot fi cântăriți pe cântare speciale care stabilesc greutatea bolnavului împreună cu cea a patului.

-Cântărirea sugarului și a copilului mic dă indicii privind creșterea și starea de nutriție.

Recoltarea sângelui venos cu sistemul vacutainer.

Recoltarea urinei.

III. EDUCAȚIA SANITARĂ A BOLNAVILOR CU HTA

Educația sanitară a bolnavilor cu H.T.A.

Educația sanitară a bolnavilor spitalizați presupune o muncă continuă, serioasă și uneori dificilă din partea personalului sanitar mediu, în scopul obținerii colaborării bolnavilor pentru vindecarea lor cât mai rapidă,ea trebuie efectuată în același timp pentu prevenirea contaminării de la un bolnav la altul sau a personalului muncitor care îngrijește bolnavul.Succesul educației sanitare depinde în foarte mare măsură de educația anterioară a bolnavului, de gradul său de cultură, precum și de calitatea asistentei medicale, de competența sa profesională și comportamentul la locul de muncă, de interesul pe care îl acordă bolnavului privind ăngrijirile și tot ce întreprinde pt vindecarea acestuia.

Asistenta medicală trebuie să urmărească o serie de obiective în realizarea instruirii bolnavului.

1.Respectarea de către bolnav a igienei personale.

Asistenta medicală instruiește bolnavul cum trebuie să folosească lenjeria de corp,pat,obiecte personale de toaletă,wc,scuipătoare,plosca sau urinarul.

2.Respectarea de către bolnav a regimului alimentar.

Asistenta medicală explică bolnavului de ce trebuie să respecte regimul prescris, care sunt alimentele admise și interzise.

3.Respectarea de către bolnav a tratamentului prescris de medic.

I se explică bolnavului importanța fiecărui medicament,orarul de administrare și efectele lui.Asistenta instruiește bolnavul despre doza ce i se administrează, explicându-i riscul neadministrării acesteia.Explică pericolul transmiterii medicamentelor de la un bolnav la altul sau a acelora introduse în mod fraudulos de către aparținători.Colaborează cu bolnavul pt a cunoaște efectul medicației administrate.

4.Colaborarea bolnavului pt recoltarea produselor biologice, patologice și efectuarea diferitelor investigații de laborator.

Îndrumarea bolnavului despre investigațiile care trebuie făcute, importanța lor pt a înlătura frica bolnavului.Explică riscul contaminării personalului medico-sanitar în timpul recoltărilor sau diferitelor investigații.

5.Colaborarea cu bolnavul privind aprecierea evoluției sale clinice.

Explică bolnavului importanța informării de către asistenta medicală asupra modificărilor ce apar în intensificarea simptomelor bolii pt care a fost internat, simptomele noi de însănătoșire.educă bolnavul spre a nu dezinforma privitor la evoluția clinică, verifică datele transmise de bolnav.

IV. Concluzii

Prin H.T.A. se înțelege creșterea valorii arteriale peste cifrele considerate ca normale.

H.T.A. esențială poate fi definită ca acea formă de H.T.A. în care T.A. crește progresiv în perioada de luni și ani de zile, la valori mari, nu are o cauză cunoscută și induce modificări vasculare generale, mai ales la nivelul cordului, creierului, rinichilor.

Se consideră ca valori normale valorile situate între 110-140 mmHg pt. presiunea sistolică și între 69-90 mmHg pentru presiunea diastolică.

Combaterea H.T.A. constituie obiectul major al tratamentului în urgențe hipertensive.

Terapia hipotensoare trebuie diferențiată în raport cu natura H.T.A., cu localizarea și gravitatea leziunilor vasculare (determinate de H.T.A. sau asociabile acesteia) cu starea funcțională a organelor interne (creier, rinichi, inimă).

În urgențe se utilizează, de regulă, medicamente cu o acțiune rapidă și puternică.În aplicarea acestui tratament trebuie avut în vedere faptul că prin reducerea perfuziei regionale, scăderile bruște ale T.A. pot fi defavorabile în unele situații (arteroscleroză cerebrală, insuficiență renală, coronaropatii).

Hipotensoarele cu acțiune moderată și/sau tardivă se utilizează când sunt contraindicate scăderile bruște ale T.A., în hipertensiuni severe sau maligne, fără complicații și în menținerea rezultatelor terapeutice după aplicarea hipotensoarelor cu acțiune rapidă.

Complicațiile vasculare determinate, favorizate sau declanșate de H.T.A. sunt:nervoase (encefalopatia hipertensivă, ischemia cerebrală tranzitorie, hemoragia și ramolismentul cerebral), cardiace (edem pulmonar acut, astmul cardiac, tulburări de ritm, angina pectorală),renale (insuficiență renală), la nivelul arterelor (hemoragii hipertensive intracraniene, tromboye cerebrale, cardiopatia coronariană).

Bibliografie

Medicină internă pt. cadre medii – C.Borundel.

Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate de asistenții medicali – Lucreția Titircă.

Îngrijiri speciale acordate pacienților de către asistenții medicali – Lucreția Titircă.

Mic atlas de anatomia omului – Dem. Teodorescu.

Principii de bază-îngrijirea persoanei sănătoase/bolnave – Virginia Henderson.