Hipercolesterolemia Familiala Studiu Caz

=== 5a0329c08f790012a938392083d386892b362074_406209_1 ===

FACULTATEA MASTERCLASS

SPECIALIZAREA : TEHNICIAN NUTRITIONIST

HIPERCOLESTEROLEMIA FAMILIALA

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2016

FACULTATEA MASTERCLASS

HIPERCOLESTEROLEMIA FAMILIALA

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2016

CUPRINS

Argument

CAP. 1.Hipercolesterolemia………………………………………………………………1

1.1.Date teoretice ……………………………………………………………………………1

1.2.Efectele hipercolesterolemiei asupra sănătății………………………………………… 1

CAP. 2.Alimentația hipercolesterolemiei -delimitări conceptuale ………………………11

CAP. 3.Alimentația în hipercolesterolemie .Studiu de caz …………………………………26

Concluzii…………………………………………………………………………………… 49

Bibliografie………………………………………………………………………………… 50

ARGUMENT

Alimentația ,ca factor important al crecreșterii,dezvoltării și menținerii stării de sănătate a persoanelor,a devenit astăzi o știință,cunoscându-se cu exactitate cu ce și cum trebuie să se hrănească aceștia,în funcție de vârstă și de natura activităților zilnice.

Alimentația constituie un factor cu acțiune permanentă care determină desfășurarea proceselor metabolice deoarece hrana reprezintă izvorul și regulatorul proceselor de schimb.

Alimentele conțin micro- și macronutriente în diverse proporții, astfel încât, printr-o alimentație rațională sunt satisfăcute nevoile zilnice ale organismului, în toate principiile alimentare.

Este necesar să se respecte comportamentul general al omului față de actul alimentar, care este un act psiho-social.

După Trémolière, ființa umană privește alimentul sub trei aspecte: ca hrană, ca stimulent al tonusului emotiv, ca simbol, el afirmând că: „pâinea înseamnă mai mult decât gustul pâinii”.

În elaborarea unui regim alimentar trebuie să ținem totdeauna seama că omul provine dintr-o anumită familie, integrată într-o anumită societate, care trăiește într-o anumită epocă istorică cu obiceiurile ei alimentare, cu religia, cu prejudecățile sale, cu afectivitatea și educația sa.

Adeseori, anumite obiceiuri, înrădăcinate în subconștientul individului sunt cu greu îndepărtate, uneori aproape imposibil de schimbat într-o singură generație.

Alimentația va fi astfel concepută, încât să îndeplinească următoarele condiții:

– să asigure o creștere și dezvoltare corespunzătoare;

– să asigure o activitate fizică și intelectuală normală;

– să asigure o bună stare de sănătate.

Densitatea calorică a alimentelor: la aceeași greutate conținutul în principii nutritive și în calorii diferă de la un aliment la altul, produsele animale și cele rafinate având o densitate calorică mare: astfel 100 g zahăr furnizează 410 kcal, bomboanele 300–500, ciocolata 500–600, untul 860, uleiul de soia 926, margarina 786, carnea 120–390, peștele 100–300, ouăle 170, laptele 70, fructele 100–300, legumele 20–80 ș.a.

Consumul exagerat al produselor rafinate, cu densitate calorică mare, induce în eroare mecanismele de control ale aportului energetic, care de-a lungul mileniilor au fost „programate”, în funcție de raportul volum/calorii. Se explică astfel o mare parte din cazurile de hipercolesterolemie.

Menținerea hemostazei mediului intern al organismului depinde de caracterul alimentației care influențează funcțiile sistemului,în special factorii enzimatici și hormonali.

Deficitul unuia sau mai multor nutrimente, dezechilibrarea corelației dintre ei conduce la afectarea fondului metabolic al celulei .

Dezechilibrul substanțelor nutritive în dietă pe o perioadă scurtă de timp poate fi compensat prin mecanisme fiziologice de adaptare și biochimice. Dereglarea echilibrului pe o perioadă mai lungă determină procese patologice și clinice.

În prezent este cunoscut faptul că alimentația își pune profund amprenta pe patologia omului contemporan,ca urmare a dezechilibrului dintre aportul de nutrimente.

Aspectele privind nutriția fac abstracție de toate celelalte tratamente și privește în mod exclusiv,în prima parte aspecte teoretice în ceea ce privește nutriția.

=== 5a0329c08f790012a938392083d386892b362074_406209_2 ===

CAPITOLUL 1

HIPERCOLESTEROLEMIA

1.1.Date teoretice

Hipercolesterolemia reprezintă un redutabil factor de alterare a stării de sănătate.Combaterea ei trebuie începută cât mai de timpuriu,pentru a împiedica apariția sau agravarea anumitor procese patologice.

Cu cât o tulburare a echilibrului biologic a organismului este înlăturată mai repede și pe o perioadă mai îndelungată de timp,cu atât mai mult funcționalitatea organelor și țesuturilor este mai bună.

În cazul hipercolesterolemiei ,întârzierea punerii diagnosticului și instituirii tratamentului se poate însoți de instalarea infarctului de miocard,anginei pectoral,accidentelor vasculare cerebrale,arteritei obliterante,litiazei biliare,etc…

De aceea,o dată cu depistarea anomaliilor metabolismului lipidic, trebuie trecut de urgență la găsirea unor procedee terapeutice care să țină seama de particularitățile fiecărui individ în parte.

Sunt persoane care cu greu se desprind de obiceiurile lor alimentare în care predomină grăsimile saturate și colesterolul .

Altele se antrenează cu dificultate într-un program de exerciții fizice susținut,abandonând ușor antrenamentul,deși sunt informate asupra efectelor hipocolesterolemiante ale activităților fizice.

Numai ținând seama de preferințele și modul de viață al fiecărui bolnav în parte putem obține rezultate bune în lupta dusă împotriva hipercolesterolemiei.

1.2.Efectele hipercolesterolemiei asupra sănătății

Orice modificare a parametrilor biologici dincolo de limiele fiziologice se însoțește de alterări ale stării de sănătate .

Același lucru se întâmplă și în cazul hipercolesterolemiei.

Ea se face răspunzătoare de agravarea procesului de ateroscleroză,apariția litiazei biliare,a cancerului de intestin;constituirea depozitelor grăsoase în anumite regiuni a corpului cu importanță funcțională,ca genunchi și coate,a căror mobilitate poate să o limiteze ,favorizarea creșterii concentrației sangvine a acidului uric ( implicat în declanșarea atacului de gută).

Aceste efecte negative ale hipercolesterolemiei nu reprezintă decât o parte din consecințele sale nefaste asupra sănătății.

Nocivitatea excesului de colesterol sangvin este mult mai amplă,însă importanța acestor consecințe este mai redusă comparativ cu cele déjà enunțate.

ATEROSCLEOZA.Potrivit concepțiilor moderne,ateroscleroza (boală caracterizată prin totalitatea modificărilor degenerative la nivelul tunicii interne a pereților arterelor mari și mijlocii) este o afecțiune multifuncțională,la producerea căreia concură mai mulți agenți cauzali care interferează și se potențează reciproc,acționând simultan sau succesiv.

La apariția și evoluția leziunilor ateromatoase,succesiunea și gravitatea acestora este influențată de așa-numiții factori de risc,ce reprezintă o multitudine de condiții associate în mod variabil cu ateroscleroza.

Dintre ei face parte și hipercolesterolemia.Trebie subliniat însă că factorii de risc aterogeni nu sunt și nu trebuie considerați agenți cauzali ai aterosclerozei,deoarece această maladie poate apărea și evolua în absența lor.

Astfel au fost puse în evidență plăci aterosclerotice la pacienții care au decedat prin complicații ale acestei boli în absența hipercolesterolemiei.

s-a ajuns la concluzia că aproximativ 30 % din adulții ce prezintă manifestări clinice ale acestei maladii degenerative nu sunt sub acțiunea factorilor de risc cunoscuți până în prezent (hipercolesterolemia,hipertensiune arterială,fumat,obezitate,stres ,alimentație nerațională, sedentarism,diabet zaharat,gută).

În lumina datelor acumulate în literatura de specialitate se poate afirma că acțiunea nocivă a hipercolesterolemiei este responsabilă de o anumită rată de creștere a frecvenței manifestărilor clinice ale aterosclerozei și,în primul rând,a infractului de miocard-forma majoră de manifestare a cardiopatiei ischemnice.

Excesul de colesterol sangvin acționează asupra pereților arteriali în mod asincron și asimetric.

El nu se suprapune decât în anumite cirumstanțe cu ceilalți factori de risc ,iar intensitatea acțiunii aterogene este variabilă ,în funcție de coexistența unor condiții favorizante asociate sau de concentrația sa sangvină.

Pe baza cercetărilor experimentale ,s-a constatat că un nivel crescut al colesterolului plasmatic determină distrugeri ale celulelor ce căptușesc suprafața internă a arterelor (permițând astfel pătrunderea mai ușoară a grăsimilor dinspre sânge în pereții vaselor),contracția celulelor restante și lărgirea spațiilor dintre ele (ceea ce favorizează,de asemenea fluxul colesterolului înspre peretele arterial) și aglomerarea trombocitelor ( fragmente celulare sangvine) în regiunile supuse frecării intense din partea coloanei de sânge,ceea ce are drept rezultat constituirea de mici coagula sangvini cu rol în inițierea sau accentuarea aterogenezei.

Odată pătruns în peretele arterial ,colesterolul declanșează mecanisme care alterează structura normală a vasului.

Drept rezultat,în stadiile avansate, se constituie plăcile aterosclerotice ce reduc substanțial elasticitatea arterială și îngustează până la dispariție calibrul vascular.

Cel mai bine a fost studiată relația dintre hipercolesterolemie și afectarea arterei inimii.

Urmărirea celor care consumă în jur de 200 mg colesterol la fiecare 1000 Kcal din rația alimentară (necesarul caloric este cuprins între 2500-5000 Kcal,în funcție de tipul de activitate desfășurată),relevă că ateroscleroza este mai des întâlnită decât la cei al căror regim alimentar nu depășește 300 mg de cholesterol /zi.

După unele studii,se estimează că 40-45 % din energia finlandezilor care consumă o dietă aterogenă provine din grăsimi,în timp ce la greci,italieni etc,proporția lipidelor naturale nu depășesc 5-16 % din totalul caloric.

S-a observat că riscul afectării coronariene este de două ori mai mare la populații unde colesterolemia se dublează.

Totuși ,cea mai mare parte a organopatiilor aterosclerotice (în special cardiopatia ischemică) se constituie la valori moderat crescute ale colesterolemiei.

Studii experimentale au arătat că,prin determinări cantitative efectuate la aceiași subiecți înainte și după moarte,că pentru fiecare creștere a colesterolemiei sangvine cu 100 mg % colesterolul din tunica internă a vaselor mari crește cu 1,8 mg la 100 mg de țesut uscat.

Rezultă că între concentrația colesterolului plasmatic și cel din artere există un echilibru dinamic care explică până la un anumit nivel paralelismul dintre acumulările vasculare de colesterol și valorile sale sangvine .

În decurs de 20 de ani,un bărbat în vârstă adultă,cu colesterolemia sub 200 mg %,are un risc de cinci ori mai mic de a face infarct de miocard, în comparație cu un subiect de vârstă similar,cu o colesterolemie ce depășește 250 mg%.

Interesant de remarcat este faptul că pacienții care totuși fac infarct miocardic au imediat după instalarea acestuia o colesterolemie mult mai mică comparativ cu perioada anterioară.

Se pare că responsabilă de această scădere este creșterea generală a metabolismului în urma șocului produs de distrugerea miocardică.

Pe de altă parte,încercările experimentale de reducere cu 35 % a colesterolului sangvin s-au însoțit de micșorarea cu 50 % a riscului de apariție a aterosclerozei coronariene.

În momentul de față se acceptă ideea că nu există un prag de siguranță al colesterolemiei sub care să nu apară aterogeneza.

Valoarea ideală este considerată a fi aceea găsită la populațiile cu cea mai scăzută frecvență a ateromatozei .

Se apreciează că valoarea ideală ,pentru adulți,concentrația de 160 mg % ca valoare realizabilă cea de 190 mg% ,iar ca nivel actual cel de 210 mg.

Pentru tineri,nivelurile colesterolemiei sunt mai mici :valoarea ideală este de 110mg % cea realizabilă de 140 mg%,iar cea actual de 160 mg %.

La nivel individual ,riscul aterogen este determinat, pe lângă factorii lipidici ,și de alții ca:hipertensiunea arterială,diabet zaharat,fumat,care acționează independent de colesterolemie.

În ceea ce privește rolul prognostic al hipercolesterolemiei în apariția manifestărilor cardiopatiei ischemice ,s-a observat că acestea apar în jurul vârstei de 45 ani ( pentru hipercolesterolemia familială) și de 52 ani pentru cazurile când ea ar fi dorată altor cauze favorizante creșterii colesterolemiei.

Formele letale de ateroscleroză coronariană sunt de două ori mai frecvente la cei ce antecednte ereditare , în comparație cu adulții fără rude cu tulburări ale metabolismului lipidic.

În cadrul aceleiași familii , riscul de a face o cardiopatie ischemică este de 8 ori mai mare pentru subiecții cu hipercolesterolemie ereditară ,în jurul vârstei de 40 de ani,comparative cu subiecții normali de vârstă similară.

La cei de 60 de ani ,diferența se reduce fiind numai de patru ori mai mare.

Din cele prezentate rezultă că între hipercolesterolemie și aterogenă există o strânsă corelație .În favoarea celor afirmate mai intervin și alte argument .

Astfel,hrănirea experimentală cu cantități crescute de colesterol duce la constituirea leziunilor de ateroscleroză.

Numărul și severitatea lor este cu atât mai mare cu cât aportul de grăsimi alimentare (bogate în lipide saturate și colesterol) este mai abundent.

Totodată,observațiile clinice au scos în evidență existența unei corelații, invariabile,între cantitatea colesterolului ingerat,concentrația sa plasmatică și rata mortalității și morbidității prin boli aterosclerotice cerebrale.

Sunt numeroase cazurile celor cu accidente vasculare coronariene sau cerebrale la care se identifică prezența valorilor mai ridicate ale colesterolului sangvin.

El se asociează,de asemenea (alături de hipertensiunea arterială,diabetul zaharat,fumatul și stresul) cu formele cele mai severe ale degenerescenței vasculare,motiv pentru care sunt considerați cei mai redutabili factori de risc aterogeni.

Un alt factor care atestă rolul lipidelor în apariția aterosclerozei este prezența colesterolului în cantități crescute în leziunle vasculare și existenței unei similitudini între depozitele grăsoase din pereții vasculari și grăsimile plasmatice.

Deși toate aceste fapte argumentează nocivitatea hipercolesterolemiei pentru integritatea pereților arteriali ,unii cercetători par să limiteze sau chiar să nege efectul aterogen al colesterolului .

Ei își argumentează părerile pe următoarele date:

-prezența aterosclerozei avansate la persoane cu valori normale ale colesterolului ( în astfel de cazuri intervin,însă,alți factori de risc ,ca hipertensiunea arterială ,diabetul zaharat ,stresul,fumatul ,sedentarismul ,etc,colesterolul fiind crescut-după cum s-a amintit-doar la aproximativ 30 % din bolnavi);

-existența unor populații care consumă o mare cantitate de colesterol și totuși au o frecvență scăzută a aterosclerozei și a accidentelor vasculare consecutive ;

-mulți folosesc ,mari cantități de lipide nesaturate,al căror effect asupra colesterolemiei este de a micșora;

-apariția primelor semen de ateroscleroză din copilărie.

Tabelul 1Compoziția în cholesterol a leziunilor aterosclerotice ( mg/100 mg țesut uscat)

Din cele prezentate rezultă că grăsimile saturate și colesterolul au efecte aterogene a căror semnificație depinde în parte de asocierea cu alți factori de risc ai aterosclerozei și de reactivitatea individuală la agresiunea lipidică.

LITIAZA BILIARĂ este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale tubului digestiv .Ea constă în formarea de calculi ( concrețiuni) în căile sau vezica biliară.

O mare parte din compoziția lor este reprezentată de cholesterol .

El imprimă un character predominant colesterolic atunci când depășește 70 / din structura calculilor .

Când atinge doar 50 % din compoziția litiazei ,aceasta este considerată de tip mixt ,deoarece alături de cholesterol se găsesc și alte substanțe ( pigmenți și săruri biliare).

Litiaza biliară colesterolică reprezintă peste 70-80 % din totalul calculilor biliari .

Prin tulburările și complicațiile pe care le generează,cât și prin frecvența sa ridicată din unele țări ( 7 % din adulți),litiaza biliară este considerată ca o problem de sănătate națională.

Acizii biliari reprezintă produși de metabolism ai colesterolului care se formează la nivelul ficatului .Ei sunt eliminați în intestine,unde intervin în digestia grăsimilor.

În bilă dețin un rol esențial în menținerea solubilizării colesterolului care,altfel,precipită și generează cristale solide-punct de plecare pentru litiaza colesterolică.

Concentrația lor fiziologică din bila veziculară este de 137,4±11,9μ mol/ml.

Fosfolipidele îndeplinescacelași rol ca și acizii biliari,împidicând formarea calculilor de cholesterol.Concentrația lor normal este de 29,5±6,1μmol /ml.

Formarea litiazei colesterolice necesită perturbarea conținutlui biliar în cholesterol,acizi biliari și fosfolipide .

Pentru ca procesul să fie împiedicat,se impune ca raportul dintre cholesterol și acizii biliari+fosfolipide să devină mai mic de 1 /11.

Ori de câte ori are loc o eliminare crescută a colesterolului prin bilă sau scade concentrația fosfolipidelor și acizilor biliari se creează condiții propice pentru apariția calculozei colesterolice.

Astfel de situații se întâlnesc frecvent în cazul tulburărilor de metabolism al grăsimilor.

În ultimul timp se utilizează indicele de saturație în colesterol al bilei (ISC) care permite identificarea populațiilor cu risc litogenic și urmărirea modificărilor survenite în timpul tratamentului de dezvoltarea terapeutică a calculilor .

Valoarea sa se calculează după următoarea formulă:

ISC = acizi biliari/cholesterol în proba dată X 100

acizi biliari/cholesterol la saturația calculată

Cifre mai mici de 100 definesc bila cu o concentrație colesterolică inaptă pentru formarea de concrețiuni biliare,iar cifrele mai mari de 100 arată suprasaturarea în colesterol și riscul declanșării sau accentuării cristalizării sale .

Mărirea nivelului biliar al acestuia are loc în circumstanțe variate :creșterea consumului alimentar,sporirea sintezei hepatice, mobilizarea excesului de cholesterol din sânge și reducerea metabolizării sale la acizi biliari ( fiind excretat în bilă ca atare).

Cele mai frecvente sunt situațiile în care aportul nutritiv conține mari cantități de cholesterol sau când nivelul plasmatic al acestuia este ridicat forțându-se eliminarea.

Aproape 50 % din bolnavii cu litiază biliară colesterolică prezintă anomalii ale grăsimilor sangvine .

Se pare că în paralel cu anumite tulburări ale echilibrului plasmatic al lipidelor se pot asocial și reduceri ale sintezei unor cantiăți suficiente de acizi biliari care să împiedice cristalizarea colesterolului.

În general, se observă că elaborarea acestora este mai mare la bărbați față de femei , motiv care explică incidența mai ridicată a litiazei biliare la sexul feminin.

Odată apărută calculoza biliară reprezintă o urgență terapeutică.Ea poate facilita instalarea colecistitei acute,icterul mechanic degenerării neoplazice a căilor biliare , pancreatitei acute,peritonitei .

Datorită consecințelor care umbresc de multe ori prognosticul vital al bolnavului,litiaza biliară trebuie îndepărtată.

Este mult mai eficace a preveni apariția acesteia , motiv pentru care la bolnavii cu hipercolesterolemie, chiar dacă nu prezintă manifestări ale tulburării metabolismului lipidic,se impune tratarea adecvată a perturbării concentrației fiziologice a grăsimilor sangvine.

IMPLICAȚIILE CUTANATE ALE HIPERCOLESTEROLEMIEI.Cu toate că manifestările cutanate ale hipercolesterolemiei nu afectează în mod direct starea de sănătate,totuși,prin modificările aduse aspectului esthetic se pot produce perturbări în sfera echilibrului psihologic al individului,ceea ce reprezintă o deviație de la definiția sănătății depline ( bunăstare bio-psihosocială).

În plus,prin schimbările aduse pielii se atrage atenția asupra necesității investigării metabolismului grăsimilor care,uneori,poate ascunde tulburări ce întunecă prognosticul vital al bolnavului ( atenționează asupra riscului constituirii aterosclerozei,a accidentelor vasculare).

Sunt numeroase situații în care modificările concentrației lipidelor sangvine au ca singură manifestare clinic apariția unor nodule de culoare gălbuie ,realizați în diferite regiuni ale corpului și care alterează într-o măsură mai mult sau mai puțin pregnant fizionomia individului.

Faptul că ele se dispun pe pleoape reduce mult,prin alterările aduse trăsăturilor natural ale feței,expresivitatea uneori deosebit de frumoasă a acesteia.

De cele mai multe ori,aceste manifestări cutanate ale hipercolesterolemiei apar la femei,a căror preocupate pentru conversarea sau accentuarea trăsăturilor estetice este bine cunoscută.

Prezența depunerilor cutanate de cholesterol deformează imaginea feței și imprimă persoanei respective un complex de inferioritate față de ceilalți semeni.

În astfel de condișii se apelează la o gamă largă de procedee terapeutice ( medicamentoase,chirurgicale,cosmetice) având ca scop îndepărtarea depunerilor anormale ale colesterolului și recăpătarea aspectului esthetic anterior.

Uneori,aceste preocupări devin obsessive-mai ales în condițiile în care de frumusețea feței depinde în mai mare măsură și statutul profesional.

Depunerile de cholesterol la nivelul pleoapelor sunt cunoscute sub denumirea de xantelasme și nu sunt însoțite întotdeauna de creșteri ale colesterolemiei.

Tulburarea care duce la apariția lor este de cele mai multe ori locală,explicând astfel prognosticul vital mai bun al persoanelor care prezintă depuneri de grăsimi numai la nivelul pleoapelor.

În schimb ,cele care au și alte localizări ( coate,genunchi,călcâi,mâini,articulațiile degetelor),asociează foarte frecvent manifestări vasculare ( îndosebi cardiopatie ischemică) însoțit de moarte subită.

De menționat că în cazul acumulării colesterolului în alte zone decât a pleoapelor,el se dispune sub forma unor nodozități proeminente de culoare galben-portocalie (xantoame).

Colesterolemia este în astfel de situații mai mare de 300 mg %.

Uneori xantoamele apar brusc,sub forma unor erupții cutanate constituite din elemente de dimensiuni mici ,de la o gămălie de ac la un bob de linte.

Ele pot dispare în câteva săptămâni sau luni fără cicatrice,și se întâlnesc și laadulți și la copii .

Alteori ,formarea lor are loc lent ,sub forma unor tumori emisferice cu sediul în regiunea fesieră și zonele de extensie ale membrelor.

Ele nu dispar niciodată ,singura modalitate eficientă de îndepărtare fiind rezecția chirurgicală.

Atunci când dimensiunile atinse sunt destul de mari pot devein incommode, mai ales pentru localizările din jurul articulațiilor sau de la nivelul feselor ,unde pot da fenomene de compresiune.

Deși apparent mai reduse ca important ,manifestările cutanate ale hipercolesterolemiei pot oglindi grave tulburări ale metabolismului lipidic ,al căror răsunet asupra stării de sănătate poate avea consecințe dintre cele mai grave.

CANCERUL DE INTESTIN GROS.Deși grăsimile nu sunt generatoare de neoplazii prin ele însele ,observațiile din ultima vreme au arătat că lipidele reprezintă unul din factorii importanți în influențarea echilibrului florei microbiene intestinale (cu rol esențial în prevenirea sau declanșarea cancerului de colon) și metabolismului substanțelor promotoare ale creșterii tumorale.

Cercetările făcute în această direcție au evidențiat că îmbogățirea regimului alimentar în grăsimi mărește frecvența cancerelor colonice instanță cancerigenă,cărora li s-a administrat o dietă conținând cu 35 % mai multe lipide saturate,se dezvoltă de două ori mai multe tumori ale intestinului decât la șobolanii supuși unei alimentații obișnuite.În sprijinul acestor studio vin și argumentele epidemiologice.

Grupele populaționale cu o alimentație de tip ,,occidental,, ,bogată în cholesterol și cu înalt risc de cancer colic ,excretă o cantitate mai mare de acizi biliari și prezintă concomitant o secreție sporită de substanțe derivate din aceștia.

În același grup se produce o creștere a eliminării intestinale de colesterol și metaboliți ai acestuia, care este aproape dublă față de cea întâlnită la vegetarieni.

Acizii biliari în exces,prin efectul lor de degresare afectează structura și funcția membranelor celulare ,care pot degenera într-un process tumoral.

În sprijinul degenerării maligne sub influența alimentației predominant lipidice au fost găsite și argumentele bacteriologice.

Se știe că dieta reprezintă un factor esențial în control tipului de floră microbiană de la nivelul colonului .

În condițiile în care se administrează un regim bogat în grăsimi saturate și protein,se mărește cantitatea de germeni microbieni anaerobi.

Aceștia produc conversia unei părți a colesterolului în substanțe cancerigene și , totodată ,stimulează eliminarea intestinală a acizilor biliari.

Fără a absolutiza nici unul din argumentele expuse,acceptând ponderea important a dietei asupra stării de sănătate,s-a observant că scăderea valorilor colosterolului sangvin în limite fiziologice se asociează unei frecvențe mai mici a neoplasmului colonic.

CAPITOLUL 2

ALIMENTAȚIA HIPERCOLESTEROLEMIEI -DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Alimentația constituie un factor cu acțiune permanent,care determină desfășurarea proceselor metabolice,deoarece hrana reprezintă izvorul și regulatorul proceselor de schimb.

În ncompoziția alimentelor intră următoarele grupe de substanțe: proteinele,lipidele (grăsimile),glucidele (hidrații de carbon sau zaharurile), sărurile minerale,vitaminele și apa.

Energia necesară funcționării organismului este furnizată doar de primele trei grupe;acestea constituie deci factorii nutritive energogeni .În plus,aceste substanțe au și rol plastic,de refacere a țesuturilor uzate.

Păstrarea stării de sănătate și îmbunătățirea calității vieții sunt în mare parte legate de modul de alimentație și de calitatea produselor nutritive consumate.

În selecția alimentelor ,a preferințelor culinare intervin factori instinctuali și emoționali care țin de experiența individuală , a mediului în care subiectul a crescut ,și de posibilitățile concrete de procurare .

Nu de puține ori însă nutriția prin anumite elemente se dovedește nocivă,alterând echilibrul biologic al individului .

Este surprinzător că în condițiile conștientizării pericolului potențial al alimentației raționale,instinctul de conservare la mulți indivizi este subordonat plăcerilor gustative,teama de îmbolnăvire fiind ignorată sau situată la periferia pericolului acestora .

De aceea , instituirea unei alimentații sanogene se confruntă sanogene se confruntă nu cu reziatența subiecților care nu renunță la plăcerea imediată oferită de unele tradiții culinare în favoarea alimentației care potențial le-ar crește longevitatea.

Ținând cont de aspectele menționate ,dietetica modernă caute să combine obiceiurile alimentare cu cele mai noi descoperiri științifice legate de nutriția sanogenă a individului.

Astfel omul contemporan poate fi orientat spre un alt gen de nutriție care să-i confere și securitate.

Literatura de specialitate dispune în prezent de perspective rele de intervenție asupra hrănirii noastre astfel încât starea de sănătate să fie cel puțin din acest punct de vedere cât mai mult timp conservată.

Medicina actuală orientată prin cea mai mare parte a arsenalului terapeutic,inclusiv dietetic,spre flageluri mult mai spectaculoase și mai amenințătoare ( boli degenerative,afecțiuni cardiovasculare,cancer ,boli de metabolism) a minimalizat patologia digestivă căreia îi cad victime un număr impresionant de bolnavi.

S-a mers până acolo încât s-a neglkijat importanța factorului alimentar în prevenirea și tratarea anumitor afecțiuni digestive,deoarece s-a considerat că progresele realizate de industria farmaceutică sunt suficiente pentru a rezolva problematica acesto maladii.

Proba timpului pare să infirme însă concluziile,,deoarece s-a constat că recidiva îmbolnăvirilor,durata lor sau prevenirea instalării afecțiunilor digestive nu pot fi constant obținute doar prin medicație.

Acordându-se o mai mare atenție dietoterapiei,s-a constat că aceasta ameliorează sau îndepărtează patologia digestivă,ocupând nu de puține ori o poziție prioritară în tratamentul diverselor afecțiuni.Din considerentele amintite,astăzi se apreciează că cele mai spectaculoase și durabile rezultate terapeutice se obțin numai prin asocierea dietoterapiei cu medicația specifică.

În ceea ce privește mineralele și vitaminele,ele îndeplinesc mai ales funcția de catalizatori ai proceselor biochimice,iar apa,după cum se știe ,este mediul indispensabil de desfășurare a vieții celulare .

Proteinele sunt substanțe de o mare complexitate.Unitățile constructive de bază ale lor sunt molecule mai simple,denumite ,, aminoacizi,,.În structura corpului uman se găsesc 30 de astfel de aminoacizi,din care 8 sunt considerați esențiali ,pentru că nu pot fi sintetizați și trebuie să fie obținuți obligatoriu din alimente.

Valoarea biologic a proteinelor alimentare este dictată de conținutul lor de aminoacizi esențiali.

Sursele de proteine cele mai importante pentru om sunt : carnea și derivatele din carne; laptele și brânzeturile;ouăle;leguminoasele uscate;pâinea,pastele făinoase.

Lipidele sunt constituite din acizi grași și glicerol.Când acizi grași nu conțin duble legături în moleculă,ei poartă numele de ,, saturați,,;acizi grași,, nesaturați,,conțin astfel de legături .Sursele de grăsimi pentru om sunt:untul și margarina ,smântâna,slănina,untura,uleiurile vegetale,laptele,carnea grasă,gălbenușul de ou,brânzeturile grase,etc.

Ținînd seamă de datele științifice, care au făcut din ietetic o știință, dieticianul trebuie să respecte în alcătuirea meniurilor cîteva principia generale, care se referă strict la bolnav:

1.Dieta constituie intervenție biochimică în organismal sănătos sau bolnav, cu scopul de a preveni sau combate boala. Ea trebuie să respecte toate legile alimentației raționale.

2.Dieta trebuie să țină seamă de toate cunoștințele științifice actuale asupra interrelațiilor din om și mediu, asupra proceselor metabolice și de nutritive. Nu se poate recurge la o schimbare a alimentației fără o fundamentare științifică corespunzătoare

3.Fiecare dietă trebuie modelată după obiceiul bolnavului, adaptîndu-se – în limitele terapeuticii – preferințelor acestuia.

Dieta terapeutică este, în fond, în ultima analiză, așa cum s-a arătat, o dietă ietet modificată calitativ și cantitativ pentru a combate un process pathologic specific.

4.În prescrierea unei diete trebuie avut în vedere întreg comportamentul bolnavului (emotional, economic, social – familie, muncă etc.). Trebuie ținut seamă de faptul că orice dietă ietetic aplicată poate schimba personalitatea bolnavului.

De aceea, intervenția trebuie să fie ietetic și făcută cu grijă. Aforismul lui Hipocrate ’mai multă valoare are un regim necrespunzător în evoluția unei boli decît o schimbare dietet de regim’ rămîne valabil și astăzi.

5.Orice boală se însoțește de tulburări nutriționale și modificări metabolice, care trebuie tratate concomitant cu boala de bază.

6.În sfârșit, dietetic înseamnă simplificare, înseamnă o tehnologie care să pună la îndemâna omului un aliment cât mai natural, fără a exclude însă ceea ce rafinamentul ietetic al civilizației a creat pînă acum.

Înseamnă să înlături tot ce este nociv printr-o gastrotehnie corespunzătoare, fără însă a crea dezgut prin aliment.

Pâinea, ca să redăm mai plastic, înseamnă mai mult decât gustul pâinii.

Înseamnă senzația de mulțumire, de afecțiune, de emoție a omului, care uneori fără să vrea vede în această un act sacru cu rădăcini adânci în trecutul său și a neamului din care face parte.

Este un fapt de care nutriționistul, dieteticianul, trebuie să țină seama.

Dietoterapia nu înseamnă suprimarea plăcerii de a mânca.

Actul alimentar nu poate fi privit, nici la omul sănătos, și cu atât mai mult la omul bolnav, numai prin prisma satisfacerii nevoilor nutritive.

Numai când vom ține seamă de toate acestea, numai atunci vom descoperi ce mare importanță are dietetica și în ce măsură contribuie ea la binele oamenilor bolnavi.

Dieta hipercolesterolemiantă reprezintă principal metodă de tratament a creșterii nefiziologice a colesterolemiei.

Numeroase studii efectuate în întreaga lume susțin faptul că orice altă modalitate de tratament este sortită eșecului , dacă bolnavul continuă să consume mari cantități de cholesterol și grăsimi saturate.

Deșii unii autori caută să limiteze importanța regimului alimentar bogat în lipide animale în menținerea sau agravarea hipercolesterolemiei,datorită existenței mecanismelor reglatoare care reduc sinteza de cholesterol la nivel cellular ,când acesta are tendința de a crește în sânge ,menținându-se în acest fel a colesterolemie în limite relative normale ,totuși majoritatea cercetărilor susțin necesitatea micșorării rației de cholesterol alimentar sub 300 mg/zi.

Pentru aprecierea conținutului în acizi grași nesaturați din hrană este redată în tabelul nr.2 concentrația acestora în diferite tipuri de grăsimi

Tabelul 2.Conținutul unor alimente în acizi grași polinesaturați ,saturați și valoarea raporturilor P/S

Pe lângă concentrația de colesterol,în ultimul timp se insistă din ce în ce mai mult asupra necesității de afișare a conținutului de grăsimi saturate din preparatele oferite spre vânzare ( lipidele saturate cresc colesterolemia).

În felul acesta,având doi indicatori cu potențial hipercolesterolemiant ,bolnavii își pot alcătui o dietă protectoare cu mai mare ușurință.

Ca metodologie generală,cei suferinzi de hipercolesterolemie trebuie să-și scadă treptat rația lipidică de la 40-45 %-cât este la cei care abuzează de grăsimi.-la 20-25 % din aportul caloric.

Colesterolul din dietă se sc ade și el progresiv,până la valori în jur de 100 mg.

Restricția de grăsimi și limitarea colesterolului în cadrul regimului hipocaloric presupun creșterea compensatorie ( pentru nevoile energetice) a glucidelor,dar numai a celor provenite din legume,fructe și pâine integrală.

Sursele de grăsimi pentru om sunt:untul și margarina ,smântâna,slănina,untura,uleiurile vegetale,laptele,carnea grasă,gălbenușul de ou,brânzeturile grase,etc.

Grăsimile reprezintă 15-20 % din greutatea organismului.Ele intră în structura celulelor și desigur și în structura țesutului adipos,care conține peste 80 % lipide.

Cantitatea de lipide din organismul uman depinde de factorii genetici,de vârstă de sex,de comportamentul alimentar și de prezența unor boli.

Rolul grăsimilor în organismul uman este acela de a realiza o protecție mecanică,o protecție termică,o termogeneză,un echilibru al balanței energetice și o secreție endocrină,care apare din ce în ce mai importantă.

Structura lipidelor.Lipidele care intră în compoziția organismului pot fi împărțite în:

●Lipide simple –sunt reprezentate de grăsimile neutre,sau gliceridele,care sunt esteri ai acizilor grași cu glicerolul,care prin oxidare trece în aldehidă glicerică și dioxiacetonă,iar prin încălzire în acroleină.

Acizii grași pot fi saturați,așa cum ar fi acidul palmitic și stearic ,așa cum ar fi acidul oleic,dublu nesaturați,așa cum ar fi acidul linoleic și polinesaturați,așa cum ar fi acidul arahidonic;

●Lipide complexe.Sunt esteri ai unui alcool cu acizi grași superiori.Ele au în molecula lor acid fosforic și o bază azotată,așa cum ar fi colina,sau serina.În funcție de componenta alcoolică,lipidele complexe pot fi împărțite în glicerofosfatide ,așa cum ar fi lecitinele și cefalinele,sau inozitolfosfatide ,așa cum ar fi sfingomoielina și cerebrolizidele care intră în constituția sistemului nervos ,care conține peste 60 % lipide complexe ;

●Steroli sau sterinele au un rol foarte important în sistemele biologice .

Ei pot fi liberi sau esterificați cu acizii grași superiori,așa cum ar fi acidul plasmatic și acidul stearic.

Sterolii sunt formați din patru cicluri saturate care formează un schelet tetraciclic denumit ciclo-pentano-perhidro-fenantrenic.

Acestă structură tetraciclică intră în compoziția acizilor biliari ,a hormonilor sexuali și a hormonilor suprarenali.

Lipidele polinesaturate provin din carne în proporție de 25 % în timp ce produsele lactate conțin numai a zecea parte din acestea .

Cea mai mare parte a lor este furnizată de uleiurile vegetale.

S-a constatat că între diferitele tipuri de acizi grași nesaturați sunt diferențiate semnificative asupra colesterolului sangvin.

Unii dintre aceștia nu au propietăți hipocolesterolemiante și au fost notați cu ώ6 ( în funcție de anumite criterii structurale).

În schimb,ei sunt capabili de a mări gradul de coagubilitate a sângelui , ceea ce accentuează,pe de altă parte , gradul de ateroscleroză vasculară.Prin aceste propietăți ei se dovedesc nocivi,atunci când concentrația lor alimentară este prea mare .

Acizii grași nesaturați notați cu ώ6 ( aciful linolenic din grăsimile din plante și animale și cel cicosapentaenoic în uleiurile de pește) au capacitatea de a scădea concentrația colesterolului plasmatic și să întârzie evoluția aterosclerozei ( reduc totodată gradul de coagulabilitate a sângelui).

Acțiunea biologică diferențiată a acizilor grași polinesaturați a făcut ca în alcătuirea dietei hipocolesterolemiante să se țină seama , în afara raportului dintre grăsimile polinesaturate și cele saturate , de raportul dintre acizii nesaturați ώ6 și ώ3 .

Pentru aprecierea conținutului alimentar în acizii grași nesaturați ώ6 și ώ3 ,potrivit literaturii de specialitate ,redau în tabelul nr.2. compoziția procentuală a diferitelor produse folosite uzual în alcătuirea meniurilor.

Față de această situație trebuie reconsiderată și rația zilnică de uleiuri , mai alkes că unele studii par să susțină ideea că ele intervin în procesul aterogen , mai ales în contextul unei rații de grăsimi global crescute .

Un alt aspect al dietei hipercolesterolemiante îl constituie faptul că prelucrarea industrială a grăsimilor vegetale ,în scopul rafinării lor ,transformă o parte importantă din lipidele de forma ,,cis,, ( scad colesterolemia) în forma,,trans ,, care are efecte contrarii .

De aceea ,în alcătuirea meniului bolnavilor cu hipercolesterolemie trebuie ținut seama de acest aspect ,ale cărui consecințe nu sunt deloc neglijabile .

Cu aceste rezerve ,dat fiind rolul acizilor grași polinesaturați de a scădea colesterolul seric ,ca și rolul lor antiaterogen,se recomandă ca dieta zilnică-pe lângă reducerea caloriilor totale provenite din lipide la 25 %-să prevadă o scădere a grăsimilor saturate și substituirea parțială a acestora prin lipide polinesaturate .

Nu trebuie căzut nici în extrema cealaltă a supraalimentării cu acizi grași nesaturați ,încât pot apărea efecte nocive :împiedică dezvoltarea florei bacteriene din intestinul gros ( esențială pentru procesul de fermentație a resturilor alimentare și pentru geneza de vitamine ,indispensabile organismului);scad concentrația HDL,accentuează procesul de îmbătrânire ,au efecte cancerigene,măresc coagulabilitatea sangvină și , implicit procesul de atreroscleroză,favorizează constituirea litiazei biliare și creșterea greutății corporale .

Numai prin menținerea unui echilibru adecvat între tipurile de grăsimi alimentare se poate ajunge la o reducere eficientă a hipercolesterolemiei.

O altă modalitate de reducere a excesului de colesterol sangvin este asigurarea unor cantități suficiente de fibre alimentare în rația zilnică.

Ele reprezintă acea parte a plantei care , introdusă în dietă ,rezistă la atacul enzimelor digestive umane ,eliminându-se ca atare prin fecale.

Sunt alcătuite din compuși glucidici aflați în proporții diferite :celuloză,hemiceluloză,lignină,peptină,gume,mucilagii .

Dintre produsele alimentare cel mai des întrebuințate prezentăm în continuare concentrația lor în fibre vegetale .

Aportul de fibre alimentare este diferit,în funcție de tipul de alimentație și de condițiile socio-economice .

Se apreciează că în țările în curs de dezvoltare există un aport de 10-15 g fibre brute pe zi,pe când în țările dezvoltate aportul scade la 1,0-1,5g/zi.

Astfel, în țările industriale ,alimentele care conțin fibre alimentare contribuie în proporție de numai 32 % la aportul caloric global ,iar cele fără conținut de fibre la 58 % din aport .

În schimb,în țările cu o economie deficitară,proporția produselor nutritive bogate în fibre este de 82 % în timp ce alimentele sărace în fibre reprezintă doar 8 % din rația calorică ( nu s-a luat în calcul aportul de proteine).

Tabel . Compoziția în fibre alimentare a diferitelor produse nutritive

Una dintre propietățile care le fac deosebit de utile în terapia hipercolesterolemiilor este faptul că ele captează o mare parte din acizii biliari eliminați intestinal cărora,împiedicându-se rezorbția,le crește eliminarea fecală.

Reducerea cantității de acizi biliari din organism implică devierea căilor metabolice spre conversia colesterolului hepatic în acizi biliari ,ceea ce are drept consecință scăderea disponibilități acestuia pentru a fi preluat de fluxul sangvin.

Astfel, scade colesterolemia .Aceleași efect se obține prin modificarea florei microbiene intestinale de către fibrele alimentare ,care accentuează tulburarea de reabsorbție a acizilor biliari și , implicit,determină sustragerea unei părți din colesterolul pentru refacerea pierderilor biliare .

Un alt mecanism prin care se intervine în reducerea colesterolului sangvin este scăderea absorbției sale din hrana consumată,ca urmare a legării directe de fibrele alimentare,creșterii vitezei de înaintare a bolului fecal și micșorării timpului de contact dintre grăsimi și mucoasa intestinală și stimularea excreției biliare de colesterol,care nu mai este rezorbit decât în mică parte .

Acțiunea hipercolesterolemiantă și hipolipemiantă a diferiților constituienți ai fibrelor alimentare este inegală.

Ea este relativ moderată pentru celuloză,discutabilă pentru lignină și importă pentru peptină, unele gume și mucilagii ( au efect hipercolesterolemiant proporțional cu doza administrată).

Ca urmare a evidențierii rolului fibrelor în micșorarea hipercolesterolemiei ,se acordă o aatenție deosebită tărâței de cereale și a altor produse de măciniș în vederea prevenirii și combaterii unor tulburări ale metabolismului lipidic.

Nu trebuie însă abuzat de această modalitate terapeutică,deoarece excesul de fibre alimentare poate avea și efecte secundare.

Dintre acestea amintim:

-legarea și sustragerea din procesul de absorbție a calciului,magneziului,fierului,

zincului,grăsimilor;

-unei părți a proteinelor;

-declanșarea de manifestări dispeptice ( balonare,senzația, de discomfort abdominal,etc).

Cercetările efectuate pe termen lung au indicat însă posibilitatea ca organismul să se adapteze pierderilor de principii nutritive,a căror absorbție reușește treptat să o crească.

Problema rămâne totuși importantă pentru țările subdezvoltate,unde alimentația bogată în fibre și deficitară în proteine animale și minerale esențiale poate duce la severe dezechilibre metabolice.

Paralel cu proporția de calorii (aproximativ cu 30 %),s-a pus problema calităților senzoriale ale pâinii.

În general,mărimea conținutului de celuloză înrăutățește proprietățile aluatului .

Pentru rezolvarea acestei probleme se adaugă o cantitate sporită de proteine ( lapte-praf degresat,soia.

Și ingrediente care permit creșterea corespunzătoare a aluatului în timpului perioadei de fermentație a glucidelor.

S-a constatat că materialele celulozice adăugate în proporție de 5 % determină scăderea volumului pâinii ,ca urmare a micșorării conținutului de proteine glutemice funcționale.

Când se atinge nivelul de 7 % materialele celulozice determină o reducere mai pronunțată a volumului pâinii,ca urmare a retenției mai scăzute a gazelor provenite din fermentație.

Diverse surse de celuloză influențează diferențiat calitatea textura pâinii .Se consideră că acesta este de bună calitate când se folosește ca adaos la făina de grâu celuloză microcristalizată 7 % sau tărâțe de grâu.

Ca urmare, metoda cea mai simplă este folosirea pâinii integrale (negre) care nu necesită tehnologii speciale și,suplimentar,asigură o serie de avantaje nutriționale-deloc neglijabile: un conținut mai ridicat de vitamine și săruri minerale.

Dacă acest procedeu se dovedește insuficient pentru reducerea hipercolesterolemiei se recomandă.de către prof. Brad Segal,utilizarea vafelor ,, Fibrosan,,- care au un gust plăcut șio concentrație ridicată de celuloză într-un volum redus .

Acest produs are următoarele avantaje:

-Este obținut din tărâțe fine ,ceea ce previne iritarea tractului gastrointestinal;

-granulozitatea fină a tărâței determină o mare capacitate de hidratare,ceea ce permite absorbția toxinelor din colon;

-produsul este îmbogățit în germeni de grâu care aduc un aport important de substanțe biologic active deosebit de valoroase;

– el are o valoare energetică redusă,ceea ce este foarte util pentru dieta bolnavilor cu restricții calorice și pentru persoanele ce fac cură de slăbire;

-creează rapid senzația de potolire a foamei,ceea ce favorizează desfășurarea normală a curelor de slăbire și a dietelor hipocalorice;

Are un conținut ridicat de vitamine din complexul B și E ( au propietăți hipercolesterolemante);

-prezintă un conținut de bioelemente de câteva ori mai mare decât pâinea obișnuită ,și cu toate că asimilarea acestora este mai redusă decât în p’ine ,aportul foarte mare influențează favorabil asupra bilanțului mineral ;

-densitatea mare de substanțe biologic active la o valoare energetică redusă,au un efect benefic în reechilibrarea metabolismelor dereglate ;

-caracterul crocant și gustul agreabil fac produsul ,,Fibrosan ,, a fi consumat cu plăcere.

Deoarece posibilitățile de preocupare a ,,Fibrosanului ,, sunt deocamdată reduse ,pentru realizarea unui regim bogat în fibre vegetale se poate apela la alte metode .

În primul rând se poate crește consumul de fructe și zarzavaturi ,neprelucrate termic.

În al doilea rând,se poate recurge la adaosul de tărâțe de grâu simple sau tratate prin adaos de malț, amidon,fructe,sare ,pentru a le ameliora calitățile gustative.

Eficiența este maximă în stare crudă .Pot fi însă și prelucrate termic,sub formă de terci sau budinci.

Tărâțele tratate au o serie de dezavantaje :

-la o greutate egală sunt mai puzțin bogate în fibre și ,deci,mai puțin eficiente;

-realizează un aport caloric superior,nedorit de supraponderali;

-prețul de cost este crescut.

Pentru a evita apariția unor manifestări digestive nedorite ,se recomandă ca rația de tărâțe să crească progresiv.

Se începe cu 5 g/zi și se crește doza ,din 5 în 5 zile ,până la 20-30 g/zi,luate în 2-3 prize,înainte de mese,în timpul lor sau substituind o masă (în special pentru produsele de tărâțe tratate).

O lingură de supă conține 5 g tărâțe,iar o linguriță de cafea 2,5 g.

Perioada de adaptare și obținerea efectului terapeutic durează 1-4 săptămâni.

Durata tratamentului este indifenită,întreruperea sa determinând dispariția beneficiilor obținute.

Prin comparație cu tărâțele,fructele și legumele nu aduc un aport satisfăcător de fibre ,iar,pe de altă parte ,aduc un important aport caloric (30-50 Kcal peste 100 g de legume și 50-150Kcal pentru 100 g de fructe).

O cantitate echivalentă de fibre cu cele 20 g tărâțe se află în 240 g de morcovi.

Contraindicații ale utilizării fibrelor alimentare nu există.Trebuie însă să se aibă în vederea evitarea utilizării lor în cazul unor afecțiuni digestive preexistente ( dischinezie biliară,pancreatită cronică,afecțiuni ale intestinului gros) și în insuficiența renală cronică,datorită conținutului bogat în fosfor al fibrelor vegetale.

Din cele prezentate rezultă că întocmirea unei diete hipercolesterolemiante trebuie să fie alcătuită prin excluderea sau limitarea alimentelor bogate în colesterol și grăsimi saturate ,prin administrarea suplimentară de lipide nesaturate și adaosul de produse bogate în fibre vegetale.

În general,diueta trebuie să asigure un aport caloric adecvat desfășurării în bune condiții a activităților profesionale.

Pentru ponderali,rația alimentară trebuie scăzută,pentru a favoriza atingerea greutății corporale ideale ( se reduce în acest fel și o parte din cantitatea de colesterol existentă în depozitele lipidice).

Se recomandă ca laptele să fie consumat fără smântână .iaurtul degresat,iar brânza de vaci să fie slabă.

Carnea și peștele se folosesc doar din sursele care nu aduc o importantă cantitate de colesterol:carne slabă de vacă și vițel,găină slabă fără piele ,pește slab (șalău,biban,lipan preparat fiert ,fript sau înăbușit fără grăsime).

Sunt interzise cărnurile grase,organele de orice fel ( conțin foarte mult colesterol),mezelurile,peștele gras și conservele .

Din ouă se consumă doar albușul în diferite preparate (zdrențe de supe ,în spume , bezele) deoarece gălbenușul este foarte bogat în colesterol și grăsimi saturate .Pâinea este permisă în cantități limitate ,mai ales la persoanele supraponderale .

Se recomandă pâinea neagră sau intermediară –conține o cantitate mai ridicată de fibre alimentare decât cea albă.

Dintre făinoase sunt permise grișul,orezul,fulgii de ovăz ,făina pentru legat sosurile. Sunt interzise :porumbul,peștele,făinoase cu ouă ,meiul .

Legumele care pot fi consumate sunt :spanacul,loboda,roșiile ,mazărea și fasolea verde ,conopida ,varza ,cartofii ,morcovii,la care se vor folosi uleiuri bogate în acizi polinesaturați –în cantități permise.Sunt interzise legumele uscate ,țelina ,guliile ,ridichile ,ciupercile ,varza de Bruxell.

Fructele sunt permise ,cu excepția smochinelor,curmalelor,migdalelor,nucilor,alunelor,

arahidelor-au un conținut ridicat de colesterol.Se pot consuma proaspete,coapte,ca pireuri sau ca sucuri de fructe.

Dulciurile se recomandă sub formă de preparate din albuș –spume ,bezele,biscuiți de albuș ,tarte cu fructe ,gelatine cu fructe ,orez cu lapte degresat ,spumă de griș.

Sunt contraindicate preparate cu ouă,înghețatele , cremele cu unt ,frișcă,foietajele ,prăjiturile preparate cu fructe, ciocolata, dulciurile concentrate.

Dintre grăsimi sunt permise uleiurile bogate în acizi grași polisaturați , sub formă crudă ,în completarea rației lipidice,utilizate ca atare la salate .Sunt interzise untul , margarina,seul,slănina ,untura.

Ca băutură se pot folosi apa minerală ,ceaiurile –afară de cel de mentă- sucurile de fructe și legume .Este categoric interzis consumul băuturilor alcoolice.

Pentru îmbunătățirea gustului alimentelor se folosesc condimente , fără o restricție deosebită asupra acestora.

O mențiune specială trebuie făcută pentru bolnavii cu hipercolesterolemie apărută pe un fond ereditar evident , la care restricțiile alimentare sunt mai severe .

Dacă în decurs de 3-6 luni de regim hipercolesterolemiant nu se obține reducerea evidentă a colesterolului sangvin sau normalizarea acestuia atunci se impune asocierea și a altor măsuri terapeutice.

Alimentația acestor bolnavi trebuie corect supravegheată întrucât are un rol important în contextual mijloacelor terapeutice.

Ca principiu general, rămâne valabil, asigurarea unui raport optim de energie și factori nutritivi, care să contribuie la ameliorarea sau vindecarea proceselor patologice sau cel puțin să împiedice agravarea bolilor existente.

Astfel, dacă starea de nutritie a bolnavului nu a fost afectată, se va da un regim normocaloric.

Dacă bolnavul prezintă o denutriție concomitantă cu afectarea ficatului, aceasta se va corecta printr-un aport hipercaloric de diverse grade, concordant cu deficitul bolnavului.

Aceasta este indispensabilă pentru împiedicarea utilizării propriilor țesuturi în scopul obținerii de energie, cunoscut fiind că organismal caută să acopere în primul rând aportul energetic, aceasta fiind nevoia sa cea mai strigentă, chiar cu riscul de a o realiza pe seama constituenților proprii.

Asigurarea concomitentă a unui aport suficient de calorii facilitează utilizarea maximă a proteinelor. Desigur că are importanță aspectul calitativ al aportului de proteine.

Acestea vor fi dintre cele cu valoare biologică mare, cu conținut complet în aminoaciziii esențiali și în proporții optime pentru sintetizarea proteinelor proprii organismului.

Aportul de lipide va fi normal sau moderat, cu respectarea proporției optime între grăsimile bogate în acizi grași saturați și cele bogate în acizi grași nesaturați, în sensul preponderenței primilor.

Rația de glucide complete necesarul caloric.Acestea se vor consuma din alimente ca: legume, fructe, cereale și mai puțin sub forma dulciurilor concentrate, care produc modificări brutale ale glicemiei, cunoscând faptul că de cele mai multe ori există concomitant și scăderi ale curbei de toleranță la glucide.Suplimentele vitaminice sunt recomandate în cazurile când nu se realizează un aport corespunzător cu nevoile individuale prin dietă.

De obicei, se consideră că o dietă alcătuită din alimente proaspete, corect pregătite, aduce un aport satisfăcător de vitamine și minerale. Oricum, această indicație rămâne să fie stabilită de către medic.

Astfel colesterolul este cel mai răspândit sterol și are un rol foarte important în organismul uman intrând în compoziția membranei celulare,a tecilor de mielină ,a hormonilor sexuali și a hormonilor suprarenali.

CAPITOLUL 3

ALIMENTAȚIA ÎN HIPERCOLESTEROLEMIE

STUDIU DE CAZ

Bărbat , 45 de ani , administrator

Doamnul O.D. este de profesie contabil la o firmă privată, este căsătorit de 20 ani, și locuiește împreună cu soția și cei 2 fii la bloc, în condiții foarte bune, recunoaște că nu are o viață echilibrată. Domnul este fumător, consumă cafea ,recunoaște că este gourmand,consumând alimente bogate în grăsimi .

În urma analizelor efectuate Doamnul OD , fiind obez , în luna iulie 2016, a fost diagnosticat cu hipercolesterolemie.

Este revoltat pentru ce i s-a intamplat și deși are teamă că nu v-a respecta programul alcătuit de nutriționist , dorește să-și amelioreze starea de sănătate și încurajat de familie este cooperant.

Este conștient de faptul că nu are o o alimentație sănătoasă în conformitate cu diagnosticul, motiv pentru care se prezintă la nutriționist pentru a-l integra într-un program , care să-l ajute să-și îmbunătățească starea .

Anamneza evidențiează următoarele :

Nume: OD.

Adresa:

Statut socio profesional

Profesie :Contabil

Stare civilă :căsătorit

Copii :2

Înălțime :165 cm

Greutate : 95 kg

Diagnostic: hipercolesterolemie ,obezitate

Informații generale legate de stilul de viață :Domnul OD recunoaște că pentru el mâncarea a avut dintotdeauna prioritate,indiferent de loc sau oră, motiv pentru care a avut mereu sub limita normal , greutate neconformă cu înălțimea lui.

Datorită greutății,în ultimul timp și a diagnosticului de hipercolesterolemie ,problemele de sănătate sau amplificat și este convins că fără ajutorul unui nutriționist nu v-a reuși niciodată să-și îmbunătățească starea .

În general ,starea de sănătate a domnului OD este bună,dar perturbată din când în când de afecțiunea metabolic de care suferă.

Aceste manifestări sunt cauzate de cele mai multe ori,de ,,greșelile ,, alimentelor consummate în exece,prăjeli și alimente condimentare ,grăsimi , băuturi carbogazoae urmate de oboseală ,colici abdominale , greață, vărsături , balonări ,insomnii ,dureri localizate la nivelul membrelor inferioare în special când urcă și coboară scările , (domnul OD locuiește la etajul 4)

Muncește cam 12-13 ore /zi și doarme 3-4 ore /noapte (insomniile fiind din ce în ce mai frecvente în ultimul timp).

Din cauza serviciului nu are posibilitate de mișcare și de a se alimenta sănătos ,dar simte nevoia să consume în permanență alimente contraindicate în afecțiunea sa .

În ceea ce privește medicația,domnul OD ,preferă și încearcă ca necesarul de nutrimente să fie suficient printr-o alimentație sănătoasă,acesta fiind de fapt o preocupare permanentă ce vizează întreaga familie.

Măsurători

Domnul O.D are 45 de ani, 95 kg,înălțime , 165 cm.

IMC = 170 deci ponderal.Pentru a avea o greutate normală pentru înălțimea lui și conformă cu diagnosticul de hipercolesterolemie , ar trebui să ajungă la 80 de kg,deci să scadă în greutate 15 kg , și să țină un regim adecvat pentru îmbunătățirea stării de sănătate .

Având în vedere că domnul OD este contabil,duce o viață sedentară,fără mișcare fizică,am dorit să fac o dietă cu mai puțini carbohidrați pentru a-l ajuta să păstreze regimul dietetic stabilit de program.

Măsuri care vizează schimbarea comportamentului alimentar al domnului OD promovându-i obiceiuri nutriționale sănătoase au vizat următoarele aspecte:

●Îndepărtarea din dietă a alimentelor cu conținut caloric ridicat

●alimentele interzise de nutriționist nu trebuie să fie în casă la îndemâna domnului OD.

●Alimentele se consumă numai la orele ndicate de nutriționist

●eliminarea din dietă a alimentelor care conțin grăsimi ( prăjeli , tocături),condimente în exces

●cu excepția îndepărtării alimentelor cu conținut caloric bogat,domnul OD, nu trebuie să fie total separat de dieta obișnuită a familiei,dar va mânca porții mici având grijă să restecte programul stabilit cu nutriționistul.

●se va contraindica servitul altor alimente care nu fac parte din programul stabilit de nutriționist și deserturile bogate în calorii.

●între mese,la servici, nu se vor servi decât gustări cu conținut caloric redus și băuturi (sucuri de fructe) hipocalorice.

● ingestia de alimente și servitul întregii cantități de alimente nu trebuie să constituie un mijloc de presiune psihologică din partea celor din jur.

●domnul OD va fi încurajat să-și calculeze aportul caloric zilnic,pentru a căpăta noțiuni privind valoarea calorică a alimentelor.

Lista de alimente stabilită :

1.Etapa de slăbire

Aport caloric :1000 calorii /zi

Proteine :80-85 grame

Hidrocarbonate: 80 grame

Lipide:50 grame

Repartiția caloriilor de proveniență:

-din proteine : 400 calorii

-din lipide :300 calorii

-din hidrocarbonate:aproximativ 600-700 calorii

Indicații de preparare și consumare înainte de începerea programului :

-aportul de sare va fi normal

-regimul va fi preparat fără adaos de grăsimi

-asezonarea salatei se va face cu:

lămâie ,oțet,piper,ceapă,usturoi,muștar,pătrunjel,tarhon

-pentru legume și salată: salată verde,andive,spanac,varză ,fasole verde,ardei,castraveți,ceapă, ciuperci,dovlecei,gulii ,bamme,lobodă,mărar ,pătlăgele roșii ,ștevie ,praz ,urzici

-pentru fructe:fragi,piersici,pere,caise,mere,cireșe,grape-fruits,mure,portocale ,prune,zmeură

-brânzeturile trebuie alese dintre cele cu mai puțin de 50 % lipide ( brânză de vaci),telemea de vacă desărată)

-ca mod de preparare: carnea va fi fiartă sau pe grătar,legumele vor fi fierte în apă.

-pot fi preparate supe și borșuri ( din legumele de mai sus),asezonate cu lămâie sau oțet.

Domnul OD va fi sfătuit să consume toate alimentele recomandate; nu vor fi consumate alimente în plus !

-lichidele vor fi consumate obligatoriu în cantitățile recomandate 1,5-2 l /zi

Etapa de menținere ( de stabilizare a greutății)

-aportul caloric ~ 1000 cal/zi

-dieta respectă principiile de bază ale etapei anterioare

-se suplimentează cu 2 felii de pâine a 25 g la ora 10 ( pentru un sandwics la serviciu,care dă oarecare ,,libertate psihologică,,) și la prânz câte o felie.

-carnea trebuie cântărită fără os și fără urme de grăsime vizibilă.

-mușchiul ,antricotul,cotletul,ficatul ,peștele proaspăt se cântăresc înainte de preparare.

-carnea pe grătar se va cântări după preparare

-legumele se cântăresc după preparare

-verdețurile sau zarzavaturile folosite pentru salate ,cântărite crude

-fructele nu se servesc cu zahăr

-proteinele recomandate trebuie consumate integral și repartizate la cele 3 mese

-alimentele consumare zilnic trebuie repartizate în 3-4 porții aproximativ egale.

– mesele nu se sar niciodată

– intervalul dintre va fi de cel puțin 3-4 ore

-între mese nu se consumă alimente

-zeama de lămâie ,oțetul,condimentele se pot consuma fără restricție

-apa va fi consumată liber

Obiectivele programului stabilit pentru domnul OD sunt:

● Scăderea greutății corporale

● Menținerea greutății corporale scăzute

● Îmbunătățirea comportamentului alimentar

●respectarea programului stabilit de catre nutriționist

Scăderea greutății corporale se poate obține prin reducerea aportului caloric și schimbarea comportamentului alimentar,dieta hipercolesterolemiantă având o contribuție importantă

Programul dietetic începe de obicei cu un regim mai puțin restrictiv.

Deși de multe ori domnul OD ar dori să scadă repede în greutate,trebuie ținut cont de faptul că o scădere de 8-10 % din greutatea inițială reprezintă obiectivul cel mai realizabil,care poate fi menținută o lungă perioadă de timp .O scădere în greutate de 10 % în 6 luni ar reprezenta o scădere de 0,5 kg /săptămâni,pentru domnul OD ,și s-ar putea obține cu o reducere a rației calorice cu 500 kcal /zi.

La baza programului dietetic pe care l-am stabilit se află dieta hipocalorică.Dieta hipocalorică reprezintă principalul mijloc de obținere a unui bilanț energetic negativ.

Dieta hipocalorică trebuie să fie fundamentală științific,lipsită de nocivitate,adecvată nevoilor și echilibrată din punct de vedere alimentar.

Meniu recomandat pentru dieta domnului OD începând cu 1.07.2016

REGIM ALIMENTAR ÎN HIPERCOLESTEROLEMIE PENTRU UN BOLNAV DE 70 KG (30-35 CAL/KILOCORP)

Perioada de 8 zile

ZIUA 1

ZIUA a 2-a

ZIUA a 3-a

ZIUA a 4-a

ZIUA a-5-a

ZIUA a-6-a

ZIUA a- 7-a

ZIUA a-8-a

Recomandări pentru aplicarea practică a măsurilor dietetice.

Educarea și controlul domnului OD .În perioada în care hipercolesterolemia este accentuată ,regimul alimentar trebuie riguros respectat .

În etapa în care concentrația hipercolesterolemiei este normal,dieta va fi mai ,, lungă,, , dar tot sub controlul dieteticianului .

De fapt,colaborarea dintre dopmnul OD și dietetician trebuie să fie perfectă,aceasta constituind una din condițiile reușitei tratamentului .

Cu ocazia fiecărui control , dintre domnul OD și dietetician ,trebuie purtate discuții deschise,amicable , care să depășească cadrul strict al prescripțiilor dietetic.

Cooperarea soției domnului OD este de mare importanță în succesul dietei ,pe care domnul OD trebuie să o urmeze , la fel ca și înțelegerea domnului OD pentru o eventual schimbare în timpul alimentațieiimpusă,scopul fiind acela de a avea rezultate favorabile în menținerea hipercolesterolemiei la valori normale.

Controlul domnului OD , se va efectua la început la interval de 3 săptămâni ,apoi din ce în ce mai rar ,ajungând la 3 luni interval , în cazurile în care dieteticianul este convcins de conștiinciozitatea și capacitatea domnului OD de a-și calcula caloriile necesare sau de a-și întocmi meniurile corespunzătoare .

Acest lucru este foarte necesar în special la începutul sezoanelor , moment care corespunde cu schimbarea tipurilor de alimente .

La început calculul necesarului caloric , lipidic ,glucidic , compunerea meniurilor se face de către dietetician ,împreună cu domnul OD ,și eventual soția acestuia .

Domnul OD va trebui , în continuare , să dispună la domiciliu de tabelele anexe pentru a-și modifica meniurile.

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare , trebuie menționat faptul că hrana care pătrunde în organism se transform sub influența sucurilor digestive din stomac și intestine în substanțe mai simple , care se absorb din tractul digestiv în sânge și limfă și ajung în țesuturile și organelle corpului .

Dar nu toate substanțele nutritive sunt utilizate , deoarece o parte din ele nu se absorb și se elimină din organism prin fecale .

Bunăoară, în cazul unei alimentații mixte,proteinele din fasole ,mazăre ,hrișcă și pâinea din făină integral se asimilează aproximativ în proporție de 70 % ,iar proteinele din carne ,inclusive peștele ,95 % .

Hidrații de carbon din lapte se asimilează în proporție de 98 %,iar hidrații de carbon din legume și zarzavaturi,numai 85 %

Asimilarea hranei depinde de asemenea într-o măsură însemnată de prelucrarea culinară,în cursul căreia produsele alimentare sunt preparate oarecum în vederea digestiei încă înainte de a fi pătruns în organism.

Progresul în domeniul alimentației omului ,începând cu epoca primitivă ,s-a manifestat ,în special și prin faptul că oamenii au învățat să prepare o hrană mai ușor de digerat ,adică mai ușor și mai complet asimilabilă .

În această privință, un rol foarte mare l-a jucat trecerea omului la alimentația cu carne și folosirea focului .

O însemnătate mare are și faptul dacă au fost îndepărtate acele părți ale alimentului care îngreunează digestia,bunăoară cât de mult a fost debarasată făina de tărâțe.

În unele cazuri,o mare însemnătate are și temperature hranei.Uneori ,hrana rece se digeră mai greu deoarece la o temperatură scăzută,consistența ci se schimbă.

BIBLIOGRAFIE

Mincu I.- Impactul om-alimentație, Editura Medicală, București,1993

Iulian Mincu-Alimentația omului bolnav,Editura Medicală, București,1990

Viorel T.Mogoș-Regimul alimentar în boli digestive ,Editura medical,București,2000

Dumitrescu C.-Bazele practicii alimentației dietetic profilactice și curative ,Editura medical,București,1987

Iulian Mincu ,Elena Popa ,Orientări actuale în nutriție ,Editura medical ,București medical,București,1993

Viorel T.Mogoș-Nutriție și dietetic-,Editura Didactică și Pedagogică, București 1998