Hidrogenul Sulfurat

Hidrogenul sulfurat (H2S) sau acidul sulfhidric este un gaz cu miros caracteristic neplacut (de oua stricate), toxic, solubil in apa, perceptibil in cantitati si concentratii mici.

La temperatura obisnuita, hidrogenul sulfurat are o densitate 1,1895 g/l in raport cu aerul. La temperatura de 0°C este suficienta o presiune de 10 atm pentru a se lichefia .

In stare lichida este transparent si incolor cu densitatea de 0,789 la temperatura de 20°C. Punctul sau de fierbere este de – 60,46°C. Punctul de topire al hidrogenului sulfurat solid este – 85,56°C.

Un litru de apa dizolva 4,6 l de gaz la 0°C si la 2,6 l la 20°C.Solutiile de hidrogen sulfurat sunt descompuse de caldura, ultrasunete, raze ultraviloete si raze X.

Hidrogenul sulfurat lichid dizolva iodul si multe combinatii organice fara reactie.

Hidrogenul sulfurat disociaza termic . La 1200°C gradul de disociere este 44%.

Arde in oxigen cu o flacara albastra, formand sulf si apa. La temperatura mai ridicata si cu o concentratie mai mare de oxigen, se formeaza dioxid de sulf si apa.

Punctul de inflamabilitate este cuprins intre 220 si 235°C la presiunea atmosferica.

El poate fi oxidat si fotochimic.

Reactioneaza violent in stare gazoasa cu acidul azotic fumans, dioxidul de clor si dioxidul de plumb.

Hidrogenul sulfurat reactioneaza cu metalele formand sulfuri, transforma epoxizii si o serie de saruri mai ales in prezenta umiditatii in sulfuri.

El este absorbit de solutii slab alcaline si cedat la incalzire.

Solutia de hidrogen sulfurat este oxidata de un numar mare de oxidanti.

Reactioneaza usor cu sarurile, formand in multe cazuri sulfuri insolubile de culoare neagra in special.Acestea in prezenta altor acizi regenereaza H2S. Acetatul de plumb (II) este utilizat pentru detectarea hidrogenului sulfurat.Se formeaza PbS-negru.

H2S + Pb(CH3COO)2 = PbS↓ + 2CH3COOH

Daca hidrogenul sulfurat gazos este pus in contact cu HNO3 conc. va avea loc o reactie cu eliberare de energie (exoterma)-explozie , ca si in cazul aerului intr-un raport ideal.

Hidrogenul sulfurat reactioneaza cu alcoolii , pentru a forma tioli , o clasa importanta de compusi organosulfurici.[1]

Raspandire

In mod natural, hidrogenul sulfurat provine din gaze naturale,gaze vulcanice in proportie de 90% din ponderea totala a sa din atmosfera.

In natura este produsul de descompunere anaeroba bacteriana a materiei organice.In absenta O2,bacteriile anaerobe reduc sulful elementar/sulfatii la H2S si oxideaza materia vie,generand energie.Aceast proces reprezinta o parte a ciclului geo-biologic al sulfului.

In mod similar,in apele geotermale,ape de mare adancime cu strate hipoxice produc hidrogen sulfurat daunator pentru flora si fauna existenta.

Hidrogenul sulfurat si sulfurile au o actiune depresoare asupra respiratiei pestilor, actionand prin moleculele nedisociate, care patrund mai repede în celula decat ionii. Toxicitatea sulfurilor si hidrogenului sulfurat depinde foarte mult de pH .Cu cat pH-ul este mai mare, cu atat supravietuirea organismului este mai ridicata.

Limita letala pentru pesti variaza intre 0,4 si 12 mg/l(ppm) H2S (Malacea, 1964). Conform DVGW – Deutscher Verein Des Gas- Und Wasserfaches, 1988, 24h LC la crap (Cyprinus carpio L.) este de 6,3 mg/l(ppm). [2]

Surse de hidrogen sulfurat in aer-poluante

O mare parte din emisiile de H2S globale sunt datorate activitatii umane.In exces aceste dauneaza mediul,dar si organismele vii.

De departe cea mai mare pondere o are prelucrarea petrolului in rafinarii , prin hidrodesulfurarea acestuia.In titei se gaseste ca atare sau ca sulfuri organice.In timpul tratarii titeiului, compusii cu sulf sunt convertiti in hidrogen sulfurat sau mercaptani. Din circa 2,38 milioane litri de titei se obtin circa 50 tone de hidrogen. Datorita faptului ca otraveste catalizatorii utilizati la tratarea produselor petroliere, sulful trebuie eliminat.

Hidrogenul sulfurat se degaja in unitatile de cracare, de rafinare catalitica si de recuperare a sulfului. In rafinarii au loc scapari de gaze, titeiul emite vapori, distilarile brute, condensatele din canale, degaja hidrogen sulfurat.

Hidrogenul sulfurat si sulfurile organice se produc intr-o serie de fabrici de celuloza-sulfat. S-a apreciat ca in anul 1960 aproximativ 64.000 tone de hidrogen sulfurat au fost emise in atmosfera de catre fabricile de celuloza-sulfat. In procesul celuloza-sulfat, bucatile de lemnse fierb cu o solutie de sulfura de sodiu, hidroxid de sodiu, carbonat de sodiu si cantitati mici de sulfat si sulfit de sodiu (solutie alba)intr-un reactor aproximativ 3 ore, la temperatura si presiune ridicata. Grupele metoxi din lemn se scindeaza la fierbere si se transforma in metil-mercaptan CH3SH, dimetil-sulfura (CH3)2S si alti compusi sulfurosi cu miros neplacut.

Hidrogenul sulfurat se produce in timpul operatiilor de cocsificare cu o viteza de circa 3 kg pe tona de carbune ars. Gazele degajate din cuptoarele de cocs contin circa 6000 – 13000 µg ∕ m3 hidrogen sulfurat. In timpul racirii si spalarii aproximativ 50% din hidrogenul sulfurat se degaja.

Peste tot unde au loc procese, cum sunt cele din cuptoarele de cocs, apare hidrogen sulfurat. In aceste conditii apare hidrogen sulfurat si la alte procese decat cele de incarcare si descarcare. Hidrogenul sulfurat scapa la condensare, la scruberele cu amoniac, cu benzen, in procesul de desulfurare a gazului din instalatiile de pe langa cocserii.[3]

Productia apelor

Hidrogenul sulfurat se intalneste dizolvat în unele ape naturale ca un produs al reactiilor de reducere. Cu toate ca are solubilitate ridicata, este destul de putin frecvent, pentru ca se oxideaza ușor.

Apele subterane se imbogățesc in H2S în prezenta argilelor disodilice, a carbunilor, turbei, hidrocarburilor, substante minerale care contin combinatii ale sulfului. In apele superficiale, H2S se formează dupa consumarea O2 dizolvat, prin reactii biochimice sau prin procese de reducere a sulfatilor.

H2S de origine organica infesteaza apele si este un indicator al poluarii. Cel de origine endogena are rol terapeutic.

H2S confera apelor un miros neplăcut de ouă alterate.

O caracteristica a apelor minerale este ca ele contin hidrogen sulfurat in mare concentratie (pana la 60 mg/l).(Baile Herculane).Acestea sunt folosite in tratarea diferitelor afectiuni,in principal reumatismale.

Marile si oceanele au o productie bogata de H2S mai ales la mare adancime unde nu se gaseste O2.[4]

Marea Neagra contine, la adincimi mai mari de 200 de metri, rezerve extrem de mari de hidrogen sulfurat . Asta face ca Marea Neagra sa fie considerata cea mai mare zona moarta din lume, deoarece sub adincimea de 200 de metri nici o vietuitoare nu poate supravietui, cu exceptia microorganismelor anaerobe. Verificarile facute de cercetatorul francez Jacques-Yves Cousteau au relevat ca proportia minima de hidrogen sulfurat este aici de 42 de cm3/l, iar speciile de bacterii anaerobe care produc acest gaz sunt foarte productive si concentratia zacamantului creste continuu.

Recent s-a formulat detaliat de oamenii de stiinta o idee a sintetizarii hidrogenului din substanta chimica, si folosirea lui ca sursa de energie verde. Pe linga hidrogen, ca urmare a reactiei chimice, ar rezulta si sulf, care poate fi folosit in industria chimica si farmaceutica. Teoria insa nu este noua. Ea a fost avansata si la noi inca dinainte de Revolutie. Nicolae Ceausescu avea planuri de a construi o centrala care sa foloseasca drept combustibil hidrogenul sulfurat, care are o putere calorica mai mare decat cea a gazului metan, insa ar fi produs mai multe gaze nocive in urma arderilor. Nu acesta a fost motivul pentru care proiectul a fost abandonat, ci interventia rusilor, constienti ca o astfel de centrala ar fi insemnat independenta energetica a Romaniei. Unii chiar sustin ca Rusia ar fi intentionat sa „detoneze” Marea Neagra in cazul unui atac NATO.

Avantajul unei astfel de investitii este extrem de mare: independenta energetica pentru cel putin 50 de ani, energia rezultata este nepoluanta, si mai mult decit atit, ar salva vietuitoarele din Marea Neagra.

De asemenea, echilibrul dintre apele de suprafata si cele de adancime este unul fragil si la un cutremur major pot aparea curenti ascendenti care sa aducă gazul inflamabil la suprafata lucru extrem de periculos pentru tarile din vecinatatea marii.

Asadar,pe plan mondial se apreciază ca se produc anual 280 milioane tone H2S, din care 80 milioane tone pe uscat si 200 milioane tone in apele oceanice. In atmosfera, concentratia este de pana la 0,46µg/m3, sub limita de detectie a organelor olfactive.[5],[6]

Sinteza chimica

Hidrogenul sulfurat este cel mai frecvent obtinut prin separarea de gaze acide naturale ce il contin. Acesta poate fi de asemenea produs prin reactia H2 cu sulf elementar topit la circa 450 ° C. Hidrocarburile pot inlocui hidrogenul in acest proces.

Standard de laborator : sulfură feroasă (FeS) cu un acid tare într-un generator de Kipp :

FeS + 2 HCl → FeCl2 + H2S

O alternativa mai putin cunoscuta , dar mai convenabila :

6 H2O + Al2S3 → 3 H2S + 2 Al(OH)3

Productia de H2S este destul de costisitoare ca procedeu in sine , dar si datorita riscului de accidente si toxicitatii la care se supune personalul.[7]

Alte surse antropogene : includ cuptoarele de cocs , fabrici de hartie , tabacaria unde H2S vine in contact cu materiale organice la temperaturi ridicate pentru a obtine produse finite.

La combinarea cu metale alcaline , hidrogenul sulfurat se transforma in hidrosulfura si sulfit de sodiu ce folosesc la degradarea biopolimerilor pieilor si blanii.

Pentru mai bine de un secol acest acid a fost folosit in chimia analitica-analiza calitativa a ionilor metalici:Pb (II), Cu (II), Hg (II), Ca (III)) precipita in solutie de H2S.

Pentru laborator sau la o scara reduasa , utilizarea tioacetamidei a inlocuit H2S ca sursa de ioni sulfura.

Asadar , in urma mentionarii importantei sale in industrie , dar si a raspandirii naturale in mediu cumulate cu toxicitatea ridicata a acestuia putem concluziona ca H2S este un potential toxic letal pentru organismul uman ,mai ales accidental.[8]

Potential agent terapeutic

H2S este produs endogen de mamifere plecand de la L-cisteina,cu ajutorul enzimei cistationina-β-sintetaza produsa de timus si dependenta de fosfopiridoxal.

H2S a castigat o atentie tot mai mare fiind o molecula importanta endogena de semnalizare,din cauza efectelor sale semnificative asupra sistemului cardiovascular, nervos si digestiv.

Datele disponibile pana in prezent sugereaza puternic faptul ca H2S ar putea deveni urmatorul agent puternic pentru prevenirea si ameliorarea simptomelor de imbatranire si bolilor asociate varstei.

In corpul uman joaca rol de transmitator gazos implicat in reglarea proceselor fiziologice. Studiile publicate pana acum au aratat ca H2S creste potentarea sinaptica pe termen lung in sistemul nervos central si exercita efecte inflamatorii si anti-inflamatorii pe endoteliul vascular. Aceste efecte depind in mod clar de concentrația acestei molecule gazoase. H2S exercită efect vasodilatator in sistemul cardiovascular similare cu cel rezultat in cazul monoxidului de carbon sau oxidului de azot. Se crede ca H2S poate juca un rol potential in fiziologia tractului gastrointestinal, inclusiv mecanismul de protector gastric a mucoasei gastrice si, eventual, exercita un efect protector in alte parti ale sistemului digestiv.

Administrarea de L-cisteina, precursor al H2S sau NaHS, donatorul exogen al acestei molecule gazos, a redus semnificativ daunele gastrice induse de etanol, un agent care induce deteriorarea gastrica acuta si necroza hemoragica a mucoasei gastrice. Administrarea de H2S in prezenta de secretie crescuta de bicarbonat si mucus ar putea in parte, sa explice, protectia H2S-indusa a mucoasei duodenale impotriva daunelor induse de acidul gastric. In ciuda acestor rezultate promitatoare, se cunoaste putin despre eficacitatea terapeutica a H2S in raport cu celelalte doua gaze importante, monoxidul de azot si monoxid de carbon, iar studiile viitoare sunt intru totul necesare pentru a evalua utilitatea sa in tratamentul tulburarilor tractului gastrointestinal superior si inferior.[9]

Nivele prezente si admise

Pe baza unor determinari in medii selectate(poluate) se poate trage concluzia ca atmosfera contine hidrogen sulfurat in concentratie de aproximativ 1-92 µg ∕ m3.

In atmosfera nepoluata, concentratia este de pana la 0,1µg/m3, sub limita de detectie a organelor olfactive.

Apele menajere contin circa 1-5 ppm compusi organici cu sulf, pe cand anumite deseuri industriale cum sunt cele de la spălarea lanii contin 50-100 ppm.

Mirosul caracteristic de oua alterate, se percepe de la o concentratie de 0,13 ppm, fiind mai greu decat aerul si solubil in apa.

Retinerea hidrogenului sulfurat la sursele de poluare se poate realiza prin mijloacele chimice (oxidare cu aer sau electrolitice), prin mijloace fizico-chimice (absorbție pe carbune activ sau pe polimeri schimbatori de ioni).

STAS 12574-87 prevede pentru hidrogenul sulfurat urmatoarele concentratii maxime admise medii: 0,015 mg/l(ppm) pentru 0,5 ore si de 0,008 mg/l (ppm) pentru 24 ore.[10]

Toxicitatea asupra organismului uman

Etiologia intoxicatiilor

Avand in vedere raspandirea si utilizarea sa,intoxicatiile cu H2S sunt profesionale si mai rar accidentale.Pot avea loc:la prepararea si intrebuintarea acestuia si a sulfurilor in industrie si laboratoare, la degajarea H2S ca produs colateral in numeroase procese tehnologice, din apele reziduale ale acestor industrii, la degajarea sa in procesele de descompunere a substantelor organice (canale, puturi, mine de carbuni).H2S este un poluant major al atmosferei.[11]

Toxicocinetica

H2S patrunde in organism pe cale pulmonara, odata cu aerul inspirat si in anumite conditii, pe cale transcutanata, comportandu-se ca un toxic sistemic.(Poda,1966).

Ajuns in lichidele organismului, aproximativ jumatate din acesta disociaza, punand in libertate anionul sulfura HS-.Forma nedisociata strabate mai repede membranele biologice decat forma disociata.Este unul dintre cei mai toxici compusi ai sulfului.Actiunea sa se datoreaza atat toxicitatii la nivel pulmonar, cat si citotoxicitatii sistemice.

Inactivarea toxicului se face la nivel hepatic, prin interventia unei sulfoxidaze (Sorbo,1960), dar exista si mecanisme neenzimatice de inactivare, ca de exemplu formarea de legaturi disulfidice cu glutationul,pe care il reduce (G-SS-G→G-SH).De aceea unii autori recomanda glutationul ca antidot (Smith si Abbanat,1966).

H2S care nu a suferit procesul de metabolizare se elimina prin plamani, iar cel biotransformat prin urina,sub forma de metaboliti (polisulfuri, tiosulfati,sulfati).

Toxicodinamie

Actiunea toxica a H2S se datoreaza inhibarii enzimelor oxidoreducatoare si in special a citocromoxidazei, cu formarea unor complexe stabile cu Fe3+.

De asemenea, H2S reactioneaza cu MetHb cu formarea de sulfmethemoglobina, din care apoi H2S este eliberat treptat pentru a fii inactivat.Deoarece H2S are mai mare afinitate pentru MetHb decat pentru ciotocromoxidaza s-a propus inducerea methemoglobinemiei cu ajutorul nitritului,pentru ca MetHb sa preia H2S de la citocromoxidaza, eliberand-o.

Tot ca antidot ar putea fi folosit si glutationul care inactiveaza H2S datorita proprietatii acestuia de a fi reducator.

Actiunea iritanta se datoreaza formarii cu ionii alcalini tisulari de sulfuri alcaline caustice.

Prin ingerare, solutia de H2S este putin toxica pentru ca se oxideaza rapid suba actiunea enzimatica si a microflorei bacteriene de la nivelul tractului digestiv.

Intoxicatia acuta cu H2S se produce pe cale inhalatorie in tabacarii, mine, industrie.H2S poate fi eliberat in intestin dupa ingestia de sulfizi.O cantitate de 12-15 g poate fi letala.

Concentratii de 0,04% vol determina intoxicatii severe in 30-60 minute, iar concentratii de 0,08 vol% sunt letale in 5-10 minute.Concentratia de 0,1-0,2% vol produce moartea in doar cateva minute-Intoxicatia supracuta(Cletala=1mg/l aer=1ppm)-moartea survine prin paralizie respiratorie sau cardiaca,precedata de pierderea constientei si convulsii.

La concentratii mari mirosul caracteristic de oua stricate nu mai este un mijloc eficace de a identifica prezenta H2S, deoarece toxicul paralizeaza rapid aparatul olfactiv.

H2S este un toxic care actioneaza cu rapiditatea HCN.Efectele toxice se datoreaza blocarii sistemelor enzimatice ale proceselor exudative celulare si, in special, blocarii citocromxidazei.

Anionul sulfura formeaza complexe stabile cu ferul trivalent al methemoglobinei.S-a constatat experimental ca animalul este protejat de actiunea toxica a H2S prin inducerea methemoglobineminei sau administrarea de nitrit de sodiu (Scheler si Kabisch,1963).Aceasta metoda a fost pusa in aplicare si la om si introdusa de Smith si Gosselin in 1966.

Efectele pulmonare ale H2S sunt hipersecretia traheobronsica.hiperemie alveolara,leziuni bronsiolare necrotice,edem pulmonar interstitial urmat de edem pulmonar alveolar, dupa o perioada de latenta.

Efectele generale ala H2S constau in blocarea transportului de O2, prin producerea de sulfhemoglobina, si in interferarea utilizarii celulare a acestuia.Patrunde foarte usor in celule si altereaza procesele redox normale prin inhibitie enzimatica polivalenta.

In cazurile fatale comunicate de diferiti autori examenul morfopatologic a pus in evidenta, in afara de edemul pulmonar , si alte leziuni si alterari anatomice : congestie si petesii hemoragice la nivelul plamanilor si creierului, cianoza cu tenta cenusie-verzuie,coloratie verzui-purpurie a sangelui,viscerelor si cortexului cerebral.

Simptome si semne

In functie de concentratia gazului si durata de expunere, apar simptome si semne din partea sistemelor,organelor si tesuturilor lezate.

Expunerile de scurta durata lezeaza structurile polului anterior al globului ocular, determinand keratoconjunctivita care evolueaza benign, cu fotofobie, dureri si lacrimare.Aceasta se instaleaza la cateva zile sau la cateva ore de la expunere si se vindeca spontan, daca nu survin suprainfectii (Grant,1972).

Expunerea indelungata si la concentratii mai mari produce simptome si semne de inflamatie a cailor aeriene si parenchimului pulmonar : rinita cu anosomie, traheobronsita cu dureri retrosternale si tuse, edem pulmonar cu dispnee severa si bronhopneumonie.Edemul pulmonar apare de obicei dupa expuneri masive si duce adeseori la sfarsit letal (Breysee,1961;Kemper,1966).

Expunerea la concentratii mari provoaca simptome si semne nervoase-cefalee, ameteli, vertij, slabiciune in extremitati, coma; simptome si semne digestive –salivatie, greata, varsaturi; precum si transpiratii, tahicardie si diferite aritmii.

In cazul intoxicatiei acute masive, bolnavul poate intra brusc, fara nici un semn in coma si soc.Alteori bolnavul devine rapid apneic, prezinta convulsii anoxice, uneori cu opistotonus si “risus sardonicus”.

Intr-un caz extrem de grav raportat de Kemper,1966 bolnavul a prezentat ca simptome esentiale : edem pulmonar, deprimare respiratorie, convulsii, semne de miocardita toxica, tahicardie, cianoza, amnezie.

Evolutia cazurilor expuse la doze subletale se face catre vindecare lenta si prograsiva, bolnavul prezentand : tuse reziduala trenanta, dilatatie cardiaca, puls lent, albuminurie, nevrita periferica si un oarecare grad de amnezie sau tulburari psihice.

In alte cazuri, sechelele neurologice se caracterizeaza prin tremor fin al extremitatilor,tremuraturi intentionate, tulburari de echilibru tulburari uneori grave din partea trunchiului cerebral si scoartei cerebrale (Hurwitz si Taylor,1953; Aufdermauer si Tonz,1970).[12]

Parti pe milion volum aer – Efecte

0.13 – Acesta este pragul de miros. Miros este neplacut. Ochi inflamat.

4.6 – miros intens puternic, dar tolerabil. Expunerea prelungita poate amortiza simtul mirosului.

10-20 – Cauze de ochi, nas si gat iritatii dureroase, dureri de cap, oboseala, iritabilitate, insomnie, tulburari gastro-intestinale, pierderea poftei de mancare, ameteli. Expunerea prelungita poate cauza bronsita si pneumonie.

30-100 – miros bolnavicios de dulce remarcat.

50 – Poate provoca oboseala musculară, inflamatie si uscaciune a nasului, gatului si tuburi care conduc la plamani. Expunere de o ora sau mai mult la niveluri mai mari de 50 ppm poate provoca leziuni severe tesutului ochiului. Expunerea pe termen lung poate provoca boli pulmonare.

100-150 – Pierderea mirosului, usturime a ochilor și a gatului. Fatal dupa 8-48 ore de expunere continua.

200-250 – deprimarea sistemului nervos (dureri de cap, amețeli și greață sunt simptome). Expunerea prelungită poate provoca acumularea de lichid în plămâni.Fatal in 4 pana la 8 ore de expunere continua.

250-600 – edem pulmonar (plamanii se umplu cu lichid, daune chimice la plamani).

300- Poate provoca crampe musculare, scaderea tensiunii arteriale si pierderea constientei dupa 20 de minute.

300 500 – ppm poate fi fatal in 1-4 ore de expunere continua.

500 – paralizeaza sistemul respirator aproape instantaneu. Moartea dupa expunerea la 30 la 60 de minute.

700 – Paralizia sistemului nervos.

1000 – Imediat fatale.[13]

Intoxicatia cronica

Aceasta forma, in cazul H2S dupa unii autori nu ar avea loc pe considerentul ca la cantitati mici,continue de toxic inhalat organismul are capacitatea de a metaboliza si elimina toxicul.Oricum in atmosfera exista H2S in mod nativ.

Aceasi ipoteza mai are la baza faptul ca H2S este produs endogen in tractul digestiv sau neuronal, dar si ca produs de metabolizare al altor compusi.Astfel, cantitatile mici dar prelungite ca durata de expunere ar fii epurate continuu de catre organismul uman.

Pe langa aceste concluzii, multi autori considera H2S endogen(cantitati infim de mici) provenit mai ales de la speciile din genul Allium are rol antioxidant,deci o consumare continua in organism in prezenta factorilor nocivi si a radicalilor liberi.

Totusi, conform celor care admit aceasta forma de intoxicare cu H2S, aceasta se manifesta prin tulburari generale- astenie, anorexie, pierdere ponderala-si iritative-respiratorii si oculare.[11]

Tratament

In formele usoare se trateaza keratoconjunctivita : se instaleaza in sacul conjunctival cate o picatura de ulei comestibil si cand hiperemia este importanta, cate 3-4 picaturi de solutie adrenalina titrata 1:1000, la intervale mici de 5 minute, pana cand bolnavul primeste asistenta unui oftalmolog.In cazurile in care evolueaza cu dureri mari se asociaza un anestezic local, cate 2-3 picaturi solutie cocaina/lidocaina 1%.

Dupa scoaterea bolnavului din mediul toxic se instituie oxigenoterapia si respiratia artificiala,la nevoie,dar nu tehnica gura la gura-periculoasa pentru salvator.Intraspitalicesc se administreaza nitril de amil inhalare, timp de 30 secunde-1 minut, la fiecare 3 minute.

Administrarea unui methemoglobinizant, ca antidot cu actiune indirecta poate fi utila-nitrit de sodiu 3% 300 mg i.v. lent.In trecut se folosea si solutia 1% de albastru de metilen, 50ml.

In continuare, se aplica terapia de sustinere si functionala, care se adreseaza insuficientei respiratorii acute-ventilatie mecanica, si cardio-vasculare acute-cardiotonice si dopamina.

Se trateaza inclusiv edemul pulmonar acut toxic si se aplica antibioterapia profilaxica pentru infectiile pulmonare bacteriene secundare si tratament prelungit cu vitamina A pentru preventia leziunilor retiniene.

Daca se rezolva faza acuta respratorie, in faza secundara tabloul este dominat de leziuni degenerative hepatorenale.

Glutationul si cisteina pot conferi un grad de protectie celulara semnificativ, prin legarea H2S de gruparile lor sulfidril.In acest fel se previne inhibitia enzimelor celulare SH-dependente.[12]

Analiza toxicologica

Hidrogenul sulfurat se cerceteaza din aer si din sange (neputrefiat).Identificarea se realizeaza cu hartii indicatoare-cu saruri de metale grele da sulfuri colorate.

Hidrogenul sulfurat se conserva prin adaugarea unei solutii de acetat de cadmiu in mediu de hidroxid de sodiu.

Dozarea se bazeaza pe reactia cu p-fenilendiamina, in prezenta de Fe3+ + HCl cand se formeaza tionina sau pe reactia cu p-dimetilfenilendiamina in aceleasi conditii,de aceasta data rezultand albastru de metilen, fiecare cu coloratiile specifice.[11]

Raport studiu de caz

Barbat, 59 ani a fost expus timp de 18 ore la gaze toxice intr-un sistem de canalizare in decursul operatiilor de reparatie.Scurgerea de gaze era accidentala dintr-o sursa colaterala canalizarii.

El a prezentat la camera de garda acuzand disfunctii respiratorii si dureri in piept.A fost diagnosticat dupa investigatii rapide cu sindrom sever de disfunctii multiple de organe si insuficienta cardio-respiratorie.

Abordarea victimelor cu intoxicatii avand legatura cu gurile de canalizare se face suspectand in principal intoxicatia cu H2S, deoarece pune in pericol viata.Pentru ca dozarea acestuia nu este usor disponibila si simptomele sugerau date preexistente s-a recurs la suscpiciunea implicarii H2S ca toxic.

Pacientul mai prezenta tuse uscata, hemoptizie usoara.

La examenul fizic acesta prezenta detresa respiratorie, valori ale T.A. 109/74 mmHg si ale frecventei cardiace 110 bpm, temperatura de 36,2 ° C si rata respiratorie 36 cpm., pulmonar prezenta crepitante fine expiratorii bilateral.

Analiza gazelor in sange indicau o crestere a pCO2, o scadere a pO2.

Hemoleucograma prezenta leucocitoza cu neutrofilie, INR crescut, creatinkinaza si CK-MMB excesiv de mari, troponina I exagerata, mioglobina si TGO de asemenea cu valori ridicate. Analiza de sange a aratat un raspuns inflamator mare, rabdomioliza miocardica in special, hepatica si renala.

a rodiografia toracica s-a observat un infiltrat bilateral peribronhovascular.

A-internare infiltrat pulmonar eterogen predominant dreapta.

B-la 7 zile se identifica o leziune pulmonara agravanta

C-la 3 luni se observa o regresie a leziunilor.

Ecocardio arelevat o depresie severa a functiei ventriculului stang cu hipokinezie generala si un nivel scazut de insuficienta mitrala, cu dilatatie ventricului stang.

Pacientului i-a fost administrat precoce nitrit ca antidot, oxigenoterapie cu O2 hiperbaric, apoi a fost transferat intr-o unitate de terapie intensiva.Pilonul de sustinere al reusitei ramane totusi tratamentul suportiv , care a inclus administrare de fluide, antibiotice si corticosteroizi, dar si suplimentarea cu O2 timp de 12 zile.

Evolutia clinica a fost favorabila, iar biomarkerii disfunctiei de organe s-au normalizat treptat.

La 3 luni s-a facut reevaluarea pacientului: recuperare completa a leziunilor parenchimului pulmonar si imbunatatirea functiei cardiace a ventriculului stang, cu o fractie de ejectie 60%.La un an post-expunere toxic pacientul era tot asimptomatic, fara sechele pe termen lung.[14]

In Japonia, un val de sinucideri a atras atentia autoritatilor.Curioasa de aceasta data este ingeniozitatea umana.

In aprilie,2008 s-a inregistrat un caz de sinucidere prin intoxicatie cu H2S.Pacientul,trecut de 20 ani a sintetizat H2S sub forma de gaz din amestecarea unui detergent de toaleta si o sare de baie.In spatii inchise,mici neventilate gazul inhalat se poate dovedi letal.

Acesta nu este singurul caz, in Japonia pe o perioada de 3 luni s-au inregistrat 220 astfel de incidente, insa nu este sigur ca acestea sunt acte de sinucidere sau pur si simplu accidente.

Autoritatile au fost nevoite sa stopeze productia brandului de aditiv de baie, care era foarte folosit in aceasta tara.

Se pare ca explicatia logica ar fii fost ca prin simpla amestecare a celor doua produse se dagaja H2S.

Aditivul de baie contine saruri de sulf care sunt oxidate de catre agentii din detergentul de toaleta,cu degajare de H2S.

Toate informatiile despre aceasta combinatie au fost eliminate, inclusiv de pe internet.Insa, ca si o curiozitate alte produse inca se gasesc in intreaga lume.[15]

Sare Minesa

Contine :

Sodium chloride, Sodium laureth sulfate, Sodium Thiosulfuricum, Parfum.[16]

In concluzie, putem afirma ca in zilele nostre, avand in vedere poluarea industriala a aerului in cantitati atat de mari, dar si a apelor, este justificata existenta unor acte normative care sa controleze nivelul hidrogenului sulfurat in mediu.

Referindu-ne la intoxicatii, acestea reprezinta accidente in jurul surselor directe ale gazului si nu ca urmare a poluarii existente in mediu,sau in cel mai dezamagitor caz intoxicatii voite, in scopuri sinucigase.

Bibliografie

http://biblioteca.regielive.ro/referate/chimie-anorganica/poluarea-cu-hidrogen-sulfurat-152799.html

https://microbewiki.kenyon.edu/index.php/Sulfur-Reducing_Bacteria_and_Archaea

http://biblioteca.regielive.ro/referate/ecologie/poluarea-aerului-cu-hidrogen-sulfurat-amoniac-acid-clorhidric-clor-si-fluor-320853.html

Balneologie

http://www.rmri.ro/EU_2850/Downloads/Depol/SuportCurs1.pdf

http://biblioteca-secreta.blogspot.ro/2013/11/bomba-marea-neagra.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Hidrogen_sulfurat

http://en.wikipedia.org/wiki/Hydrogen_sulfide

http://mcb.asm.org/content/33/6/1104.full?sid=6e1d6584-2a91-4604-b109-b73ed15b397f

http://www.cjcluj.ro/UserUploadedFiles/File/deseuri/Impact%20Deseuri%20Cluj_fin_7.pdf

M.Cotrau si L.Popa.Toxicologie.Bucuresti : Ed.Didactica si Pedagogica,1991:71-72.

G.Mogos si N.Sitcan.Toxicologie Clinica.Intoxicatii medicamentoase vol.II.Bucuresti : Ed.Medicala,1990 : 49-50.

http://cupe.ca/health-and-safety/Hydrogen_Sulfide

http://www.journalmc.org/index.php/JMC/article/view/397/262

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2954931/

http://www.magazin-naturist.ro/igiena-si-ingrijire-personala/sare-de-baie-cu-saruri-de-sulf-1,5-kg-minesa–4956