H.G. -hotarare guvernamentala [610607]

1

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ
STIINTE PENALE SI CRIMINALISTICA

LUCRARE DE DISERTATIE

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat]. UNIV. DR. PETRE BUNECI Mihaela Corina Ungureanu

București
2018

2

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ
STIINTE PENALE SI CRIMINALISTICA

TRAFICUL DE PERSOANE

Coordonator științific: Masterand: [anonimizat]. UNIV. DR. PETRE BUNECI Mihaela Corina Ungureanu

București
2018

3
LISTĂ ABREVIERI
NCP -noul cod penal
Art-articol
Nr-numar
Alin. -alineat
Av.-avocat
Dr.-doctor
H.G. -hotarare guvernamentala
P.-pagina
Pct-punctul
lit.-litera
ex.-exemplu
ONG -organizatia natiunilor unite
M. Of. -monitorul oficial
GAATW – Alianța Globală împotriva Traficului de Femei
OIM – Organizației Internaționale pentru Migrație
O.U.G –
UNICEF –
Ed.-editura
UE-uniunea europeana
O.I.G. –
Cf.-conform
EUROPOL – Poliția Europeană
Cap.capitol
GRETA – Grupul de experți privind acțiunea împotriva traficului de pe rsoane

4
CUPRINS
Capitolul 1 -Noțiunea de trafic de personae.
1.1 Cauzele/factorii apari ției traficului de personae.
1.2 Documente/preocup ări interna ționale de definire a traficului de personae.
1.3 Analiza traficului de perso ane in Rom ânia-Legea 678/2001.

Capitolul 2 -Etapele procesului de trafic.
2.1 Recrutarea.
2.2 Transportul.
2.3 Exploatarea si sechestrarea.
2.4 Evadarea si repartierea.

Capitolul 3 -.Analiza par ților infrac țiunii de trafic.
3.1Profilul trafican ților.
3.2 Profilul victimelor.

Capitolul 4- Analiza infrac țiunii traficului de personae
4.1 Latura obiectiva.
4.2 Latura subiectiva.

Capitolul 5 -Asemănări si deosebiri intre diferite infrac țiuni de trafic
5.1 Infrac țiunea de “organizare de trafic de minori”.
5.2 Trafic de persoane.Proxenetism. Deosebiri.
5.3 Diferen ța dintre traficul de persoane si introducerea ilegal ă a migran ților.

5

Capitolul 6 -Măsuri de prevenire și combatere a traficului de personae.
6.1 Cooperarea dintre poli ție si O.N.G. -uri.
6.2 Tehnici de investigare a infracțiunii de trafic de persoane.
6.3 Protecția și asistența victimelor și martorilor în cauzele privind traficul de persoane.
6.4 Concluzii si recomand ări.
BIBLIOGRAFIE

6
INTRODUCERE
Pentru abordarea sistematică a problematicii traficului de persoane trebuie să în țelegem mai întâi
definirea acestui concept atât la nivel național cât și la nivel internațional.Așadar avem :
Traficul de persoane (în le gislația ro mână) -recrutarea, transportarea, trans ferarea,
cazarea sa u primirea unei persoane, prin a menințare, violenț a sau prin alte form e de
constrân gere, prin r ăpire, fra uda ori înșel ăciune, ab uz de autoritate sa u profitând de
imposibilitatea acelei persoane de a se ap ăra sau a-și expri ma voința ori prin oferirea, darea,
acceptarea sa u primirea de bani ori de alte foloase, pentr u obținerea consi mță-mântului persoanei
care are a utoritate as upra altei persoane, în scop ul exploat ării acestei persoane 1.
Traficul de persoane (în legislația internațională) -recrutarea, trasportul, transferul,
adăpostirea persoanelor prin mijloace de amenințare ori prin forță sau alte mijloace de
contrângere, răpire,înselaciune prin abuz de putere ori prin poziție sau prin primire/acordare de
palți ori alte beneficii convingătoare in scop ul de a le exploata.2
Exploatarea unei pers oane(în legislația română) înseamna :
-executarea unei munci sa u îndeplinirea de servicii, în mod forțat, c u încălcarea nor melor le gale
privin d condițiile de muncă, salarizare, s ănătate și sec uritate;
-ținerea în starea de sclavie sa u alte proce dee ase mănătoare de lipsire de libertate ori aservire;
-obligarea la practicarea prostit uției, la reprezent ări porno grafice în ve derea pro cedu cerii și
difuzării de materiale porno grafice sa u alte for me de exploatare sex uală;
-prelevarea de organe;
efect uarea unor alte activit ăți prin care se încalc ă drepturi și libert ăți fundamentale ale o mulu i .3
_______________________ _____
1 Conform art. 12 și 13 din in Legea nr.678/2001 privind prevenirea și co mbaterea traficului de persoane.
2Conform Protocolului de la Palermo privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special
al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale org anizate.
3Conform art.2 al Legii nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

7
Exploatarea unei persoane (in legislația internaționala) :-cel puțin exploatare pentru
prostituție sau alte forme de exploatare sexuală,muncă forțată,sau a lte servicii,sclavie sau
practice similare sclaviei sau prelevare de organe.4
Conceptul de trafic nu este unul nou și a fost utilzat pentru prima dată în secolul al XVI –
lea, în calitate de sinonim pentru comerț. Așadar, acest termen nu avea conotații negative. Totuși,
către secolul al XVII -lea, traficul a început a fi asociat cu vânzarea ilicită sau neloială a
mărfurilor. Deși, la începuturi, prin trafic se înțelegea, în mare parte, vânzarea de droguri și
arme, înspre secolul al XIX -lea, această noțiun e mai includea și comerțul cu ființe umane tratate
ca bunnuri și vândute în sclavie.Acest comerț cu sclavi a fost scos în afara legii spre sfârșitul
secolului al XIX -lea. La începutul secolului al XX -lea, termenul de trafic, de cele mai multe ori
se refere a la”comerțul de sclavi albi”, care reprezenta circulația peste frontiere a femeilor și
copii lor în scopul prostituției,însa spre sfârșitul anilor 1990, traficul a fost asociat cu prostituția și
explatarea sexuală a femeilor și copiilor.
Traficul de persoa ne reprezintă o problem ă globală ce privează de demnitatea lor milioane de
oameni din întreaga lume. Cea mai cunoscută formă a traficului de persoane este e xploatarea
sexuală,insa traficanț ii exploateaz ă femei,barbati si copii si pentru muncă forțată, aser vire
domestică, cerșetorie sau prelevare de organe.
Traficul de persoane afectează toate țările, fie ca stat de origine, de tranzit sau de destinație a
victimelor traficului de persoane și constituie un sistem agresiv de control, profit ând în mod
abuziv de avantajele și de exercitarea puterii asupra oamenilor. Acesta implică exploatarea și
comercializarea victimelor de către infractori ca “mărfuri” în unicul scop de a obține un câștig
financiar, fiind considerate de traficanți doar „o afacere” ce, în schimb , afectează grav sănătatea,
bunăstarea și securitatea victimelor sale.
Vulnerabilitatea cetățenilor în fața acestei infracțiuni a condus la favorizarea și răspândirea
traficului de persoane, aducând un impact social negativ.
______________________
4Conform Protocolului de la Palermo 2000, privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în
special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor unite împotriva criminalității transnaționale
organizate.

8
Criza economică a avut si ea un efect imediat asupra traficului de persoane și a diferitelor sale
forme. Evoluția socială, destabilizarea piețelor forței de muncă precare și înrăutățirea condițiilor
de muncă în mai multe sectoare economice au contribuit la creșterea acestui fenome n, reducând,
de asemenea, resursele financiare necesare prevenirii și combaterii.
Asadar, traficul de persoane reprezintă o amenințare serioasă atât asupra ordinii publice și
siguranței naționale, cât și asupra dezvoltării economice și sociale. Invizibilit atea traficului de
persoane, caracterul său principal transnațional și legăturile sale cu alte activități ilegale
clandestine fac dificilă identificarea victimelor și a traficanților.

1.NOȚIUNEA DE TRAFIC DE PERSOANE
Conform art icolului 210 din Noul Cod Penal5 prin trafic de persoane se inț elege
recrutarea, transportarea, transferarea adăpostirea ori prim irea unei persoane, prin ameninț are,
violență sau prin alte forme de constrâ ngere, prin r ăpire, fraud ă ori înșelăciune, abuz de
autoritate sau profit ând de imposibilitatea acelei persoane de a se ap ăra sau de a -și exprima
voința ori prin oferirea, darea,acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru ob ținerea
consim țământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul explo atării acestei
persoane si se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi .
Potrivit UNICEF, traficul de persoane este una dintre cele mai profitabile infracțiuni
situându -se pe locul 2 ca si sursa ilegală de venit l a nivel mondial , după traficul de droguri, fiind
estimat a produce un profit de 32 miliarde de dolari a nual. Ultimul deceniu ar putea fi
caracterizat printr -o largă răspândire a acestui fenomen, în timp ce doar puțini traficanți au fost
condamnați.
Conven ția cu privire la înființarea Ofi ciului Europea n de Poliție din 1995 definește
traficul de ființeumane ca fi ind supunerea unei pers oane puterii reale și ilegale a unor alte
persoane, prin recurgerea la violență, amenințări sau uneltiri, prin abuz de autori tate în vederea
impunerii acesteia de a practi ca prostituția, traficul presupunînd și aplicarea diverselor forme de
exploatare sexuală, abuzul de persoane mino re sau comerțul cu copii abandonați.6

9
______________________
5 Noul Cod Penal ,pagina 115,ediție îng rijită de av.dr. Petruț Ciobanu
6Anexa prevăzută în art. 2 al Convenției Europol.
1.1 Cauzele/factorii apari ției traficului de persoane
Cauzele și factorii de risc care au determinat nu numai apariția fenomenului traficului de
persoane, ci și menținerea lui,sunt multiple. Seria de factori de risc socia li și economici sunt
recunoscuți de organizaț iile cu atribuții în domeniu, si influențează acțiunile atât ale victimelor
cât și ale traficanților și care generează și susțin fenomenul traficului de persoane.6
În Strategia națională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2006 -2010, aprobată prin
H.G. nr 1654/2006, se arată că abordarea fenomenului de trafic de persoane pornește de la o
bună cunoaștere a cauzelor generatoare și a factorilor favorizanți.Factorii de risc ai traficului de
persoane se pot grupa în factori macrosociali,microsociali și individuali, ca re intereacționează în
diferit de la un caz la altul. Astfel:
Factorii macrosociali
Scăderea dr astică a nivelului de trai al populației și șomajul
Lipsa/insuficiența unor programe educaționale relevante;
Un mediu socio -cultural tolerant la discriminare pe bază de gen sau etnie;
Insuficiența implicare a sistemului politic și juridic;
Abandonul famili al.
Factori microsociali
-Sărăcia gospodăriei și lipsa de acces la locurile de muncă, prestații și programe de asistență
socială disponibile;
-Nivelul redus de educație și lipsa unei pregătiri profesionale, atât a persoanelor traficate, cât și a
membrilor familiilor de origine. Traficul de persoane este adeseori asociat cu abandonul școlar.

10
-Comportamentele deviante, precum alcoolismul, consumul de droguri,violența domesti că și/sau
antecedentele penale.
______________________
6 Europol, „Raport cu privire la traficul de persoane în Europa”, 2016, p. 10 disponibil online: www.ec.europa.eu;
Factorii individuali
Discrepanța între nivelul de așteptări/scopuri și resursele pentru atingerea acestora prin mijloace
legitime;
Disponibilitatea de a încălca unele norme legale în vederea unui loc de muncă în străinătate și
lipsa de informare privi nd riscurile asociate;
Dorința de aventură și/sau presiunea ”anturajului” ;
Labilitate psihică, alienarea;
Lipsa de încredere în forțele proprii sau un complex de inferioritate.
Sărăcia și inechitatea sunt cauzele de bază ale traficului. Discriminarea de gen în cadrul familiei
și al comunității,prec um și toleranța față de violență îndreptată împotriva femeilor și a copiilor,
au și ele un rol important.
Lipsa legislației corespunzătoare și a voinței politice de a aborda această problemă, politicile de
imigrare restrictive,globalizarea industriei sexuale și implicarea rețelelor transnaționale de crimă
organizată sunt alte cauze ale acestei probleme.
Conform datelor mai multor ONG -uri europene, traficul de persoane ia amploare pe continent.
Daca in Europa,numarul celor afectati de fenomen se ridica la 200.000, la nivel mondial, acesta
ajunge la aproape 2,5 milioane de personae Organizatia Interna țional ă a Muncii estimează că
anual, pe tot globul, acest trafic genereaz ă venituri de 27 de miliarde de euro. In tot acest
business foarte banos, Rom ânia este o țară-sursă,dar si o țară de tranzit pentru b ăarbați si femei
aduși din Moldova, Ucraina sau Rusia si trafica ți catre Italia, Spania, Germania,
Elveția,Republica Ceh ă, Cipru, Grecia sau Austria, în scopuri de munc ă forțată si exploatare
sexual ă.

11

1.2 Documente/preocup ări interna ționale de definire a traficului de persoane
Primul document internațional în acest domeniu datează din anul 1904, când s -a încheiat Acordul
Internațional pentru suprimarea comerțului cu sclavi albi. Având în vedere ineficiența acestuia,
în anul 1910 a fost adoptată Convenția Internațională pentru suprimarea comerțului cu sclavi
albi, prin care cele 13 țări participante se obligau să condamne persoanele care se ocupau cu
astfel de activități.
Sub egida Ligii Națiunilor, în anul 1921,s -a încheiat Convenția Internațională pentru suprimarea
traficului de femei și copii, iar în anul 1933 s -a încheiat Convenția Internațională pentru
suprimare traficului de femei care au atins vârsta majoratului.
După constituirea Organizației Națiunilor Unite, în acest domeniu a u fost elaborate o serie de
documente internaționale extrem de importante. Astefel, în anul 1949, a fost adoptată Convenția
Națiunilor Unite pentru suprimarea traficului de persoane și exploatării prostituției altor
persoane.
De asemenea, trebuie să mențio năm că într -o serie de documente importante ale ONU s -a făcut
referire l a interzicerea traficului de fi ințe umane. Putem enumera, în acest sens:
-Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) din 10.12.1948 în art.3 prevede:
„Orice fi ință umană are dreptul la viață, libertate și la secur itatea sa”, iar art.4 proclamă: „Nimeni
nu va fi ținut în sclavie, nici în robie, sclavia și tra fi cul cu sclavi sînt interzise sub toate formele
lor” ;
-Pactul cu privire la drepturile civile și politice (1966) unde se menționează că recunoașterea
demnității inerente tuturor memb rilor familiei și a drepturilor lor egale și inalienabile consti tuie
fundament ul libertății, dreptății și păcii în lum e. În continuare, dispoziția art.8 pct.3) prevede:
„Nimeni nu v a putea fi constrîns să execute o muncă forțată sau obligatorie” ;
-Pactul cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (1966) prevede: „Măsuri speciale
de ocroti re și de asistență tre buie luate în favoarea tuturor copiilor și adolescenților, fă ră nici o
discriminare din motive de fi lațiune sau din alte motive. Copiii și adolescenții trebuie ocrotiți
împotriva exploatării economice și sociale.

12
Folosirea lor la lucrări de natură a le dăuna moralita tea sau sănătatea, de a le pune viața în
primejdie sau de a dăuna dezvoltării lor normale trebuie sancționată prin lege. Statele trebuie, de
asemenea, să stabilească limite de v îrstă sub care folosirea muncii salariate a copiilor va fi
interzisă și sancționată prin lege” .
Pe plan european, au fost adopate, de asemenea, o serie de documente importante în acest
domeniu, dintre care amintim:
-Convenția europeană cu privire la drepturile și libertățile fundamentale ale omului (1950),
împreună cu protocoalele adiționale;
-Convenția europeană pentru combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor
adoptată la 18.12.1979 la New -York, în preambul menționează: „Afirmînd că întărirea păcii și
securității internaționale, diminuarea încordării in ternaționale, cooperarea dintre toate statele,
indiferent de sistemele lor sociale și ec onomice, dezarmarea generală și completă și, îndeosebi,
dezarm area nucleară sub cont rol internațional strict și eficace,afi rmarea principiilor justiției,
egalității și avantajului recip roc în relațiile dintre țări și înfăp tuirea dreptului popoarelor afl ate
sub dominație străină și co lonială și sub ocupație străină de autodeterminare și de independență,
precum respectul suveranității naționale și al integrității teritoriale, vor favoriza progres ul social
și dezvoltarea și vor contribui, în consecință, la realizarea deplinei egalități între bărbați și
femei…” ;
-Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane(2005).
România nu numai că a aderat la t oate aceste documente internaționale, ci a si adoptat o
legislație în concordanță cu acestea,fiind în măsură să combată în mod eficient acest
fenomen.Astfel, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1806/2004 a fost înființată Rețeaua
judecătorilor specializ ați în soluționarea cauzelor de trafic de persoane, aceasta fiind formată din
56 de judecători, câte un judecător de la fiecare curte de apel și tribunal.
Prin H.G. nr. 1584/2005 s -a înființat Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane,
necesitatea înființării acestei structuri fiind impusă de amploarea pe care a luat -o traficul de
persoane, acest fapt constituind motiv de îngrijorare pentru majoritatea statelor lumii.

13
În privința legislației, a fost adoptată Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea
traficului de persoane.7 și Regulamentul de aplicare a dispozițiilor acestei legi, aprobat prin H.G.
nr. 299/2003.8
De asemenea, a fost adoptată :
– Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor.9
-Legea nr. 682/2002 privind protecția martori lor;
-Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combat erea criminalității organizate;
-Legea nr. 272/2004 privind protecția și pr omovarea drepturilor copilului;
-Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.10
În unele țări, legea penală nu pedepsește distinct traficul de persoane decât prin intermediul altor
legi sau nu este pedepsit deloc. În astfel de cazuri, traficanții sunt puși sub acuzare pentru
infracțiunea de contrabandă sau pentru infracțiuni legate de prostituție, cum ar fi proxenetismul
sau favorizarea prostituției.Prin aplicarea acestui tratament sancționator, traficanții scapă cu o
pedeapsă destul de mică, poate chiar numai cu o amendă.
Începând cu documentele amintite mai sus elaborate la nivel internațional, s -a încercat
formularea unei definiții a infracțiunii de trafic de persoane. Definiția cuprinde toate formele de
trafic, precum exploatarea sexuală,condițiile de muncă forțată, aservire, pe practicile
asemănătoare sclaviei și pe sclavie,fiec are dintre acestea f iind definite în mod distinct.
___________________________
7M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001.
8M.Of.nr.206 din 31 martie 2003
9M. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004.
10M. Of. nr. 594 din 1 iulie 2004.

De asemenea, definiția nu cere ca vi ctima să treacă peste o frontieră recunoscută în mod
internațional, ci ține cont de faptul că există persoane traficate în interiorul granițelor unei țări,
dintr -o regiune în alta.

14
Alianța Globală împotriva Traficului de Femei (GAATW)definește traficul după cum urmează:
"Orice acte sau tentative de recrutare, transportare (înăuntrul sau în afara unor frontiere),
cumpărare, vânzare, transfer, primire sau cazare a unei persoane, prin folosirea inducerii în
eroare, a constrângerii (inclusiv utilizarea ameni nțărilor sau abuzul de autoritate) sau a
constrângerii cauzate de datorii, în scopul aducerii sau menținerii acestei persoane, fără
constimțământul ei, plătită sau neplătită,într -o formă de aservire (muncă în gospodărie, aservire
sexuală sau de reproducție ),într-o formă de muncă forțată ori constrânsă, sau în condiții
asemnănătoare sclaviei,exploatarea ei petrecându -se în altă comunitate decât cea în care persoana
trăia în momentul inducerii ei în eroare, constrângerii prin forță sau con strângerii cauzate d e
datorii."
Mai mult decât formularea unei definiții a acestei infracțiuni,GAATW a elaborat și definițiile
pentru traficant și persoana traficată. Astfel traficantul este " o persoană sau o entitate care
intenționează să comită, sau contribuie în calitate d e complice sau consimte la comiterea oricăror
acte descrise în definiția traficului de persoane";persoană traficată este " o persoană recrutată,
transportată, cumpărată,vândută, trasferată, primită sau cazată în modul descris în definiția
traficului de pers oane, inclusiv copii, indiferent dacă copilul a consimțit sau nu.
1.3 Analiza traficului de perso ane in Rom ânia-Legea 678/2001.
Cunoașterea aspectelor cantitative ale fenomenului traficului de perso ane în România este
esențială pentru a înțelege pe deplin amploarea și efectele acestuia și pentru a observa progresele
înregistrate de autorit ățile și specialiștii implicați în combaterea traficului de persoane. România
se află pe primul loc ca și țară de origine a traficului de perso ane în Europa dar, de aseme nea,
este și o țară de destinație a traficului intern.
În noiembrie 2001, Parla mentul român a ratificat o lege speci ală cu privire la prevenirea și
combate rea traficului de ființe umane, Legea 678/2001. Această lege a fost atât rezultatu l
angajamentelor inte rnaționale convenite la semnarea Protocolului de la Palermo (pe care
Româ nia l-a semnat și ratificat în că din anul 2000), precum și un răspuns l a cazurile concrete de
abuz ale lucrătorilor sexuali migranți repatriați de OIM în România de pe fostul teritoriu
iugoslav. De la început, Legea 678, a reflectat definiția traficului de persoane prevăzute de
Protocolul ONU privind prevenirea, combaterea și pedepsirea traficului d e persoane, în special

15
femei și c opii, și a sub liniat pre venirea ca prioritate în contex tul românesc – o țară sursă. Se
descrie traficul ca: „Oricine recrutează, transportă, dețin e sau primește o persoană, prin folosirea
de amenințări sau violență sau utilizarea al tor forme de constrângere, prin răpire, fraudă sa u
declarații false, abuz de putere sau profitând de i ncapacitatea persoanei de a -l / a se apăra sau de
a-și exprimă dorințele sau prin oferirea sau primi rea de bani sau de alte foloase pentru a ob ține
acordul unei persoane care deține controlu l asupra unei alte persoane, cu intenția de a o ex ploata
pe cea din urmă, a comis o abatere penală de la această lege și se pedepsește prin închisoare de la
3 la 12 ani și interzicerea unui număr de drepturi.” (Legea 678/2001; modificată în 2010; Cap .
III, art.12).
Ca țară sursă, România avea nevoie de ajutor în realizarea unor proiecte de preveni re care să
descurajeze migrația tinerelo r femei. Aceste programe cât și urgenț a pericolului au la baza în
mod frecven t surse anecdotice si nu cazuri concrete. Până în anul 200 5, eforturi le de combatere a
traficului în România pot fi caracterizate că o industrie internaționa lă de „salvare” și repatriere a
victimelor, politică susținută de donatorii internaționali. În 2001, guvernul român a semnat un
acord de parteneriat cu OIM p entru deschid erea și finanțarea unui adăpost pentru victimele
traficului (H .G. 1226/19 .12.2001). Aceasta a fost prima unitate de acest gen, urmată de
adăposturi administrate de către administrația locală, precum și cele independente finanțate de
ONG -uri locale.

Capitolul 2 -Etapele procesului de trafic
2.1 RECRUTAREA
Dacă in urma cu 10 ani vorbeam despre recrutare in mas ă, organizat ă prin diferite firme fantoma
care promiteau oferte de munca aproape ideale pentru categoriile defavorizate, in prezent
recrutarea a c ăpătat un caracter profund personal, realiz ându-se personal, la nivel individual.
Fie ca vorbim despre un membru al familiei extinse, o cunostin ță, un vecin, un prieten din
copil ărie, coleg de scoal ă, coleg de serviciu, partener de cuplu, rel ația dintre recrutor si victim ă
se caracterizeaz ă prin incredere si implicare din partea victimei.

16
Metodele și tehnicile de recrutare diferă în funcție de gradul de vulnerabilitate al victimei,
nivelul de educație, mediul economic și social, lipsa experien ței sau naivitatea unei persoane,cele
mai importante fiind însa promisiuni directe de false locuri de muncă în străinătate (chelnărițe,
barmani,menajera),oferte prin intermediul anunțurilot în ziar,etc. Toate acestea sunt aspecte
speculate de traficanți pentru a înșela potențială victimă.
Majoritatea r ecrutori lor sunt barbați tineri cu aspect fizic plăcut, cu ținută îngrijită și orice altceva
ce indica prosperitate și încredere ,femeile recrutori fiind intr -un procent foarte mic față de
aceștia .Însă pentru a da și mai multă credibilitate există cazuri in care un cuplu „soț si soție ”
acționează împreună. Dupa povești de succes personale sau ale cunostințelor pe care recrutorul i –
a „ajutat”,aceștia promit victimelor slujbe ușoare si bine plătite ,recrutarea rămâ nând ca o
problemă de încredere(în recrutor)si de asumare a riscului(de către victimă). Majoritatea
victimelor sunt femei si copii acestia fiind cea mai vulnerabilă categorie in profilul de recrutare a
traficantilor.
Uneori, recrutarea implică o relație contractuală directă prin care se reglementează relația dintre
victimă și recrutor. Alteori, recrutarea este o activitate a brokerilor ca re intermediază direct între
muncitor și angajatorul de peste hotare. Recrutarea în condiții abuzive ti nde să se fundamenteze
în baza contractelor verbale și,aceasta fie că e falsă,fi e se realizeaz ă în lipsa oricăror acte.
Trafi canții care î ncearcă să atragă peroanele în situație de trafic uti lizeaz ă un număr impunător
de metode:p rin forță, constrîngere, prin recrutare voluntară a victi melor ,etc.
In funcți e de forma de exploatare în scopul cărora se desfășoară recrutarea avem dif erite metode
comune cum ari fi metoda „loverboy”; promisiunea unui loc de muncă bine plătit în străinătate;
exploatarea persoanelor ce aleg să practice p rostituția,uneori ajungându -se chiar la răpire.

2.2 Transportul – presupune deplasarea persoanei peste hotare, pe jos sau prin utilizarea
diferitelor mijloace de transport, adeseori fiind utilizate căile ilegale (păduri, trecerea prin înot a
rîurilor, etc.) dar poate implica și deplasarea doar în perimetrul fronti erelor țării de origine a
victimei, având în vedere creșterea trafi cului la nivel intern. Faptul trecerii frontierei nu este
relevant la stabilirea elementelor co mponenței infracțiunii de trafic de fi ințe umane.
Transportarea victimelor are loc legal prin puncte le de frontiera, cu actele în regula, si cu viza

17
perfect ă de obicei turistic ă sau i legal ocolind punctele de frontier ă, cu pa șapoarte/vize false, ori
mituind Serviciul Gr ăniceri. Ini țial, trecerea hotarelor avea loc în mod illegal, în acest scop erau
folosite segmente de frontier ă supuse greu controlului de graniceri(rîurile, mun ții, folosind
bărcile sau mergeau pe jos), metode specifice pentru a ajunge în țările din Balcani.
În perioada 2002 -2004 trafican ții trec legal victimele peste hotare, acesta fiind un argument
folosit pentru a convinge viitoarele victime de veridicitatea ofertei de munc ă propuse.Exista o
nouă tendin ță în ceea ce prive ște organizarea transport ării victimelor peste hotare, dac ă pîna în
2003 erau efectuate în grupuri de 2 -5 persoane, î nsoțite de obicei de cineva, atunci începînd cu
acest an, plecarea se organizeaz ă individual, far ă însoțitor.

2.3 Exploatarea si sechestrarea victimelor -Un aspect unic al traficului de persoane este
posibilitatea exploatării sau vânzării unei persoane până ce aceasta nu mai produce profit.
Totodată, faptul că o persoană este inițial traficată pentru o anumită formă de exploatare, nu
exclude supunerea acesteia altei forme de exploatare atunci când nu mai produce profit sau când
există o cerere mai mare p entru altă formă de exploatare.De cele ma i multe ori victimele
realizează ca au fos t vandute in momentul in care su nt sechestrate si exploatate, etapa
caracterizata prin:
– sechestrarea in locuri bine izolate, închise.
– lipsa total ă a posibilita ților de c omunicare (li se re țin actele de identitate, telefoanele etc.)
– tratamentul administrat victimelor: de la izolare, viol comis de una sau mai multe persoane,
maltratare, amenin țare, în unele cazuri, crim ă.
Exploatarea se face în special pentru munca forța tă în construcții, agricultură și sectorul casnic,
dar și pentru cerșit, prostituție și diverse forme de exploatare sexuală.
Prin exploatare sexual ă se înțelege impunerea persoanei la practicarea prostitu ției sau a altor
acțiuni cu caracter sexual si include în sine doua aspecte:
– exploatare sexual ă comercial ă

18
-activitate aduc ătoare de profituri.
– exploatare sexual ă necomercial ă
-activitatea prin care traficantul nu urm ărește ob ținerea unui profit material, victima fiind folosit ă
în alt ă calitate de exemplu în conc ubinaj.
Exploatarea prin munc ă constituie:
a) determinarea victimei prin constrîngere sa îndeplineasca o munc ă pe care din propria
initia țivă și voin ță nu ar îndeplini -o;
b) punerea victimei în situa ția de a presta o munc ă la care nu era obligat ă de a o efectua;
c) ținerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii;
d) ob ținerea muncii sau a serviciilor prin înselaciune, constrîngere, violen ță sau amenin țare cu
violen ța.
2.4 Evadarea si repatierea
Evadarea – se fac e in conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor cli enți, ai poli ției (razii) etc.
Victimele se adreseaz ă ambasadelor sau consulatelor Rom âniei din țara respectiv ă.
În urma acțiunilor specifice întreprinse de organele judiciare se poate identifica profilul
traficantului de persoane prin intervievarea și luarea unei declarații persoanei despre care exis tã
indicii cã ar fi fost supusã traficului de persoane, iar persoana identificatã ca fiind victimã a
traficului de persoane poate sã se constituie în parte vãtãmatã sau în martor la sãvârșirea
infracțiunii de trafic de persoane.
Repatrierea victimelor traf icului de persoane se face cu respectarea dispozițiilor Protocolului
privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane la Convenția Națiunilor Unite
împotriva criminalitãții transnaționale organizate, ratificatã prin Legea nr. 565/2002 .
Procedura repatrierii victimelor traficului de persoane poate fi realizatã și prin intermediul
Organizației Internaționale pentru Migrație – OIM, prin misiunile sale, și în cadrul programului
de asistențã și repatriere voluntarã a victimelor traficului de persoane,prin intermediul unei
organizații neguvernamentale, al misiunilor diplomatice și oficiilor consulare ale României în

19
strãinãtate ori al reprezentanților autoritãților statului, atât a celui "de primire", cât și a celui de
origine, și, în special, prin intermediul reprezentanților autoritãților responsabile pentru protecția
drepturilor copilu lui, în situația în care victim a traficului de persoane este un minor. Personalul
reprezentanțelor sau misiunilor consulare va acorda asistențã victimelor trafi cului de persoane în
vederea obținerii unui document de cãlãtorie care sã permit ă repatrierea acestora și va identifica
resursele necesare și/sau organizațiile care sã asigure reîntoarcerea acestor victime în țarã.
Protecția și asistența socială a victimelor traficului de persoane sunt extreme de importante
pentru a ajuta victima să treacă peste trauma trăită, să se reintegreze în societate și să excludă
posibilitatea re -traficării. Victimele traficului sunt una dintr e categoriile de persoane vulnerabile
care reprezintă, în special, subiectul intervenției sociale.
Pentru a se evita riscul retraficării victimelor, este necesară o pregătire optimă a repatrierii și
reintegrării lor.
Pentru integrarea sau reintegrarea lor în câmpul muncii este deosebit de important ca ele să fie
ajutate în găsirea meseriei potrivite, să participe la programe de formare profesională și să fie
sprijinite în căutarea unui loc de muncă.
Prin asistența primită, situația victimelor se ameliorează atât din punct de vedere fizic cât și
psihologic, așa încât ele se pot întoarce la o viață normală și pot face planuri de viitor.
Poliția, organizațiile ONG, dar și victimele însele trebuie să colaboreze într -o atmosferă de
încredere la pregătirea repatri erii victimelor. Călătoria spre casă necesită o bună organizare, iar
poliția poate juca un rol important în acest proces.

Capitolul 3 – Analiza par ților infrac țiunii de trafic.

3.1 Profilul trafican ților

20
Trafican ții pot fi: vecin, sot/concubin, cunostin ță/ prieten, angaja ți ai unor firme false, membrii ai
unor retele de trafic. Potrivit literaturii de specialitate, traficanții de persoane au atins un nivel
ridicat de profesionalism, fiind bine organizați în grupări infracționale.
Conform teoriilor crimin ologice, oamenii manifestă comportamente consecvente în timp, în
funcție de personalitate. Prin această analiz ă putem identifica informațiile demografice,
caracteristicile psihologice și interacțiunile sociale ale traficanților, în scopul conturării unui
profil de risc al traficanților.Majoritatea recrutorilor / trafican ților au v îrstele cuprinse între 20 si
45 de ani , desi exist ă cazuri de trafican ți cu v îrste mai mici sau mai mari. In cazul recrutorilor,
experien țele de via ță, valorile socio -culturale ac cesibile au determinat orientarea spre activit ăți
cu caracter ilicit ca rezultat al lipsei unor modele alternative si a suportului necesar unei bune
dezvoltari a identi țății personale. Trafican ții au un aspect fizic bine îngrijit ce promoveaz ă,
alături de ceilal ți factori, imaginea succesului promis,s unt absolven ți de licee sau școli
profesionale, de și acest criteriu nu este unul general valabil; in cele mai multe cazuri experien ța
de via ță si experien ța în cadrul re țelelor de crim ă organizat ă au contribuit substan țial la
„educarea” abilita ților necesare. Ace știa folosesc tehnici de manipulare mai subtile, suger ând
abilitatea unei persoane de a intra in rela ție cu ceilal ți pentru a veni în întâmpinarea nevoilor
celor din urm ă, prin aceasta asigurindu -și atingerea scopului final: recrutarea.
Traficantul manifest ă comportament violent ca metod ă de control, dar si ca metod ă coercitiv ă
(reală sau „anticipat ă”) in scopul ob ținerii supunerii privind interdic țiile impuse si
comportamentele a șteptate. Traficantul este foarte bine organizat – deși in faza de recrutare
poate da impresia ca accept ădreptul persoanei de a se razgândi, adaptâ ndu-se la situa ție, în
realitate traficantul urmeaz ă un plan prestabilit, cu date si rute exacte, evenimentele neprev ăzute
fiind de cele mai multe ori anticipate sau comb ătute prin folosirea unor tehnici de manipulare
(ex. dac ă persoana dore ște sa amâ ne data plecarii i se spune „acum ori niciodat ă”).
Faptele să vârșite de recrutori, c ălăuze, gazde, trafican ți sunt considerate infrac țiuni. Infrac țiunile
comise se pedepsesc conform: Legii privind prevenirea si combaterea traficului de persoane,
publicat ă in M .Of. nr. 783/11 decembrie 2001 si Codului Penal Ordonan ței de Urgen ță nr.
112/2001 – pedepse prev ăzute: de la 3 ani închisoare la deten ția pe via ță, în func ție de gravitatea
faptei, de urm ările asupra victimei, de v ărsta acesteia. Sunt pedepsite si infrac țiunile asociate
direct sau indirect cu traficul de persoane: înșelăciune, trecerea frauduloas ă a frontierei, fals si uz

21
de fals, s echestrare, viol, lovire si v ătămare corporal ă, amenin țare și șantaj, constr ângere, dare si
luare de mit ă, proxenetism.Î n cazul trafican ților, r ăspunderea penal ă apare și în cazurile în care
persoanele traficate si -au dat consim țământul.
3.2 Profilul victi melor
Profi lul psihologic și social al victi mei traficului de ființe umane, raportat la media statisti că,
include genul și v ârsta victi mei, date despre origin ea socială, studii și profesie, starea familială,
plasarea în c âmpul muncii și nivelul de venituri.
Identificarea victimei presupune stabilirea unui prim contact cu persoana presupusã a fi victim a
traficului de personae. Trafican ți nu lovesc la întamplare, ntotdeauna vor fi persoane sau categorii
de persoane mai vulnerabile in a c ădea in plasa lor. Stud iile arat ă că traficul de fiin țe umane este
un fenomen care afecteaz ă în principal femeile si copiii care sunt in mod special vulnerabili la
presiunea factorilor economici si sociali și sunt prin și în ciclul violen ței trafican ților. Ei sunt
luați, vânduți, transporta ți și revâ nduți de cele mai multe ori în scopul exploat ării sexuale. O
minoritate semnificativ ă sunt trafica ți și în scopul muncii for țate, a cer șitului for țat și a folosirii
în scopul delincven ței. La nivel general vulnerabilitatea este dat ă de cele mai multe ori de un
nivel economic foarte scazut, lipsa unui loc de munc ă,localiz area geografică intr -o regiune
saracă,dezintegrare socială si o dorin ță puternic ă de a c ăuta un loc de munc ă în afara țării.
Un alt factor favorizant al traficului, î l reprezintă carențele educaționale ale victimelor având în
vedere că majoritatea victimelor identificate aveau cel mult studii gimnaziale finalizate la
momentul intrării în trafic, acest lucru făcând misiunea traficanților mai ușoară întrucât o victimă
cu un nivel scăzut de educație și fără o experiență de viață este mai ușor de manipulat, fiind
„orbite” de promisiunile traficanților cu privire la un loc de muncă bine plătit și un nivel de trai
ridicat în străinătate.
Capitolul 4 – Analiza infrac țiunii traficului de personae.

4.1 Latura obiectiv ă a infrac țiunii prev ăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001 cuprinde
două tipuri de activit ăți strâns legate intre ele, dintre care primul tip de activit ăți este principal,
iar al doilea apare ca adiacent ( secun dar) in raport cu primul.

22
Activitatea principal ă se realizeaz ă prin una dintre urmatoarele ac țiuni: recrutarea, transportarea,
transferarea, cazarea sau primirea unei persoane in scopul exploat ării ei. Fiind o infrac țiune cu
conținut alten ativ, traficul de persoane poate fi comis in oric are din variantele enumerate, fă ra ca,
in situția realiz ării laturii obiective prin mai multe din activit ățile prev ăzute, sa se re țină un
concurs, ci o infrac țiune unic ă, deoarece variante le sunt echivalente sub aspectul semnifica ției lor
penale.
Activitatea secundar ă si care constituie, de fapt, mijiocul de realizare a ac țiunii principale, se
realizeaz ă, la rândul ei prin:
a) amenin țare;
b) violen ța sau alte forme de constr ângere (de re ținut c ă noul Cod penal nu mai prev ede in art.
204 realizarea traficului de persoane adulte prin violen ța, in schimb, p ăstreaza formularea ,,sau
prin alte forme de constr ângere', formulare în care, implicit se include si violen ța);
c) răpire;
d) fraud ă ori înșelăciune;
e) abuz de autoritate ;
f) profitare de imposibilitatea persoanei de a se ap ăra sau de a -si exprima voin ța;
g) oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru ob ținerea
consim țămantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane ( în noul Cod penal dispare
termenul ,,oferirea').
Pentru realizarea laturii obiective a traficului de ființe umane e necesară existența cel puțin a unei
varietăți din prima categorie de acțiuni infracționale și cel puțin a uneia din a doua categorie de
acțiuni mențion ate.
Componența de infracțiune este formală, care se consumă din momentul săv ârșirii celor 2 acțiuni
menționate mai sus. Componența este materială, în situația c ând s-a produs o vătămare gravă a
integrității corporale sau s -a soldat cu o boală psihică a persoanei, cu decesul ori sinuciderea

23
acesteia. Latura subiectivă se caracterizează prin intenție directă.Subiect al infracțiunii este
persoana fizică, responsabilă , cu v ârsta de la 16 ani.

4.2 Latura subiectiv ă
Infracțiunea de trafic de persoane se comite numai cu intenție directă dată în scopul special
urmărit de făptuitor de a exploata victima, scop realizat ori de câte ori există cel puțin una din
variantele alt ernative p revăzute de art. 2 pct 2 din lege.
În ceea ce privește dispoziția legală prevăzută de articolul 2 punctul 2 lit . e) potrivit căreia prin
exploatarea unei persoane se înțelege efectuarea unor alte activități prin care se încalcă drepturile
și lib ertățile fundamentale ale omului, aceasta este destul de generală și lasă loc multor
interpretări.
Traficului de ființe umane urmărește diferite scopuri, precum :
-exploatarea sexuală implică impunerea unei persoanei să practice prostituția, să parti cipe la
reprezentații pornografi ce în scopul producerii, dist ribuirii și punerii în circula ție prin diferit e căi
a materialelor pornografi ce, cumpărarea, comercializarea sau păstrare a lor, utilizarea altor ti puri
de exploatare sexuală sau a ltor acțiuni cu caracter sexual,De regulă, femeile ti nere s unt
ademenite peste hotare cu promisiuni de a fi angajate în slujbe de chelnerițe, menajere sau
dansatoare, însă, odată ajunse la destinați e sunt obligate să se prostitueze, fi ind vîndute . Cel mai
des, victimele sunt deposedate de acte, s unt plas ate într -un mediu de izolare fi zică și socială unde
sunt supuse în mod sistemati c abuzului și degradării umane. Metodele de intimidare și umilire
sunt dintre cele mai diverse și mai crude, incluz ând violul, tortura, amenințările cu moartea,
bătăile, capti vitatea, foamea. Supuse acestui regim de exploatare, victimele sunt vândute în mai
multe r ânduri, astf el devenind sclave ;
-pentru muncă sau servicii forțate -Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind munca
forțată sau obligatorie stabilește că munca forțată c onsti tuie:
a) determinarea victi mei prin constrîngere să în deplinească o muncă pe care din propria
inițiati vă și voință nu ar îndeplini -o;
b) punerea victi mei în situația de a presta o muncă pe care nu era obl igată de a o efectua;

24
c) ținerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii;
d) obținerea muncii sau a serviciilor prin înșelăci une, constrîngere, violență sau amenințare cu
violența .
Victimele trafi cului s unt obligate prin diferite tehnici coercitive de la violență fizică,intim idare,
șantaj ori a buzuri sexuale pînă la sclavie să lucreze, pentru datorii , ore îndelungate pentru salarii
mici și în condiții grele sau ch iar periculoase în construcții, alimentații, industria hotelieră, în sere
ori în aria serviciilor ca snice (curățenie sau î ngrijirea unor persoane la domiciliu) .
-în sclavie sau în condiții similare sclaviei -Sclavia, așa cum este defi nită în Convenția din 1926
cu pr ivire la sclavie, este situația sau condiția unui individ asupra căruia se exercită atri butele
dreptului de proprietate sau numai unele dintre ele, iar „sclavul“ este individul ca re are acest
statut sau această condiție. Conform prevederilor aceleiași Conv enții, drept condiții similare
sclaviei sunt considerate, în primul r ând, servitutea (pentru datorii) și șerbia. ;
-de prelevare a organelor sa u țesuturilor -Constr ângerea la prelevarea de organe sau țesuturi a re
loc în cazul obligării victimei la prelevare de organe, țesuturi sau alte elemente al e corpului –
procedeu prin care organele, țesuturil e sau celulele donate devin uti le pentru transplant contrar
prevederilor Legii privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane.10 ;
-trimiterea la cerșetorie a persoanelor apte de muncă ;
-plasarea persoanelor cu handicapuri fizice grave în locuri publice pentru a apela la mila
publicului urmată de însușirea de cătr e traficanți a sumelor de b ani obținute de acești a;
-obligarea unor persoane de a practica jocuri de noroc de tip ”alba neagra”,etc.
Participația penală deși este posibilă, nu este admisă de lege în forma coautoratului, a
complicității și nici a instigări i deoarece în cazul comiterii infracțiuniiîn participație ne aflăm în
situația uneia dintre formele ei agravate. Consumarea infracțiunii are loc atunci când se produce
oricare dintre cele 5 variante ale elementului material în legătură de cauzalitate cu ac țiunile
întreprinse de făptuitor.
Tentativa la infracțiunea de trafic de persoane este posibilă și se pedepsește.Fapta rămâne în faza
de tentativă când făptuitorul, urmărind scopul exploatării persoanei, pune în aplicare intenția sa
prin executarea acțiuni i de constrângere (de ex.amenință victima) dar din motive independente

25
de voința sa nu se produce urmarea socialmente periculoasă –adică nu reușește să realizeze
recrutarea, transportarea,transferarea, cazarea sau primirea victimei.
_______________________ ____
10 Publicată la 25.04.2008 în M. Of. al Republicii Moldova, nr.81, în vigoare din 25.10.2008.
Capitolul 5 – -Asemănăr ni și deosebiri între diferite infrac țiuni de trafic
5.1 Infrac țiunea de “organizare de trafic de minori”. -Traficul de minori este reglementat ca
infracțiune distinctă în art. 211 NCP, separat de traficul de persoane, potrivit căruia:
„(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul
exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 3 l a 10 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.
(2) Dacă fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcționar public în
exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea
exerc itării unor drepturi.
(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativ ă.”
Sancțiunea prevăzută pentru traficul de minori este aceeași cu cea a traficului de persoane,
diferența fiind dată de faptul că, în cazul variantei s imple a infracțiunii, nu sunt prevăzute
mijloacele fol osite. Astfel, doar acțiunea de recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau
primire a unui minor în scopul sau în vederea exploatării constituie infracțiunea de trafic de
minori.
De asemenea, prin O.U.G. nr. 18 /2016 a fost introdus art. 216 ce incriminează folosirea
prostituției infantile, astfel: „Întreținerea oricărui act de natură se xuală cu un minor care practică
prostituția se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, d acă fapta nu
constituie o infracțiune mai gravă.”
Astfel, clienții minorilor traficați (și nu numai) în scopul exploatării sexuale riscă o condamnare.
Incriminarea folosirii pr ostituției infantile constituie un pas important în lupta împotriva
traficul ui de persoane, având în vedere amploarea pe care traficul intern de min ori a luat -o și

26
noua practică a traficanților de a recruta fete cu vârste cuprinse î ntre 15 -17 ani și a le exploata
sexual intern până la împlinirea vârstei de 18 ani, după car e acestea su nt traficate extern, în
diferite țări de destinație. Această pra ctică constituie o „inițiere” a victimelor minore în prestarea
serviciil or sexuale, urmând ca, odată cu împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când, din punct de
vedere legal, nu mai există rest ricții la ieșirea din țară, să fie exploatate extern.

Statisticile arată că majoritatea minorilor vulnerabili sunt fete cu vârste cuprinse între 15 – 17 ani.
În pofida acestui fapt, cererea pentru minori cu vârste cât mai fragede este în creștere.
În primul rând, factorii individuali, precum nivelul de edu cație, gradul de conștientizare a
riscului, mediul abuziv, dar și s tarea cognitivă și emoțională a unui copil și tendința generală de
asumare a riscu rilor, ar putea spori gradul de vulnerabilitate al minorului.
Potrivit art. 2 alin. (2) al Legii nr. 248/2005 privi nd regimul liberei circulații a românilor
în străinătate r egula scoaterii unui minor din țară atunci când nu este însoțit de către părinți este
aceea ca minorul trebuie să fie însoțit de un ad ult(peste 18 ani),fiind necesare o serie de
documente , precum o declarație pe propria r ăspundere a ambilor părinți,(se emite la cererea
părinților de către un notar public) în cazul minorilor sub 14 ani este necesar pașaportul iar
pentru minorii cu vârste de peste 14 ani, cartea de identitate și cazierul judiciar al însoțitorului.
Un aspect negativ ce trebuie re mediat, este prezența persoanei însoțitoare în fața notarului
public la emiterea declarației. În prezent nu este obligatorie prezența însoțitorului și, astfel,
notarul nu poate oferi informații cu privire la acesta în cazul în care se dovedește că este traficant
de minori și, de asemenea, nu îl poate informa cu privire la obligațiil e pe care le are în calitate de
însoțitor.
Declarația părinților nu of eră suficiente gara nții, întrucât aceasta poate fi falsificată ori se
poate obține consimțământul păr inților prin diferite mijloace. Legea nu stabilește o formă
standard a decla rației, fiecare notar formulând declarația după cum consideră potrivit, fiind a stfel
ușor de falsificat. În practică, agenții de frontieră acceptă declarațiile părințil or deși acestea nu
conțin toate informațiile prevăzute de lege, aceștia susținâ nd că, deși unele declarații nu întrunesc
toate condițiile prevăzute de lege, ei le accep tă ca fiind valabile atât timp cât din declarații reiese

27
consimțământul păr inților cu privire la călătoria minorului, acesta fiind „elementul esențial” al
declarației, limitând astfel efectele și scopul declarației de a preveni traficul de minori.
5.2 Traf ic de persoane.Proxenetism.Deosebiri.
Potrivit art. 213 Cod Penal -alin.(1)“ Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori
obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe
persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituției s -a realizat
prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.”
O primă deosebire între cele două infracțiuni constă în obiectul juridic generic.Infracțiunea de
trafic de persoane are ca obiect juridic generic dreptul la libertatea de voință și de acțiune proprii
fiecărei persoane11pe cand î n cazul infracțiunii de proxenertism, valoarea socială protejată rezidă
tocmai în bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a
mijloacelor de existență.
A doua deosebire între cele două infracțiuni are în vedere ele mentul material al laturii obiective.
În forma simplă, infracțiunea de proxenetism se realizează, sub aspectul elementului material al
laturii obiective, prin următoarele modalități:
îndemnul, înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării
prostituției, modalități pe care infracțiunea de trafic de persoane nu le reglementează.

____________________________
11A se vedea I. Gârbuleț, Traficul de persoane, ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 53.
În cazul infracțiunii de proxenetism nu sunt necesare exercitarea de acte de constrângere asupra
victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cărei autoritate asupra sa a fost
cumpărată, cu excepția modalității constând în constrângerea la prostituție.

28
Cea d e-a treia deosebire între cele două infracțiuni are în vedere latura subiectivă. Sub acest
aspect, infracțiunea de trafic de persoane se comite cu intenție calificată prin scop, iar în cazul
infracțiunii de proxenetism, infracțiunea poate fi comisă cu inte nție directă sau indirectă, scopul
sau mobilul nu interesează pentru existența vinovăției, putând fi avute în vedere doar la
individualizarea judiciară a pedepsei.
O altă deosebire dintre traficul de fi ințe umane și prox enetism constă în finalitatea urmări tă prin
săvârșirea acestor infracțiuni. În cazul infracțiunii de proxenetism, foloasele de pe urma
practicării prosti tuției s unt însușite de către făptuitor, însă o parte din acestea po t fi însușite și de
către victimă. În cazul trafi cului, orice acțiune are loc în scopul exploatării victi mei, iar foloasele
sunt însușite exclusiv de către făptuitor .
Un alt semn care deosebește traficul de fi ințe umane de pr oxenetism este consimțămîntul
victimei sau, mai bine zis, ex primarea consimțămîntului victimei și con dițiile în care ac esta se
manifestă. La proxenetism victi ma își dă a cordul în mod nealterat, voința sa de a se prosti tua,
aparținîndu -i în totalitate, este e xprimată în mod liber. În cazul proxenetismului, victi ma își dă
acceptul, consimte nesti ngher it și întotdeauna în înțelegere cu făptuitorul, în vederea practicării
prosti tuției, în scopul obținerii de avantaje reciproce. În cazul trafi cului de ființe umane se
observ ă o viciere a consimțămîntului, iar uneori chiar lipsa acestuia.
O ultimă deosebire constă în aceea că infracțiunea de proxenetism este investigată de organele de
cercetare penală,sub supravegherea unui procuror care funcț ionează în cadrul parchetelor de pe
lângă instanțele judecătorești, în timp ce infracțiunea de trafic de persoane se a flă în competența
procurorului din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism,structura specializată creată în cadrul Ministerului Public, cu atribuții pe întreg
teritoriul țării pentru combaterea criminalități i organizate și a terorismului.

5.3 Diferen ța dintre traficul de persoane si introducerea ilegal ă a migran ților.
În realitate, fiecare teorie reprezintă o parte dintr -un sistem complex necesar pentru a înțelege
fluxurile migraționiste, întrucât acestea reprezintă o entitate aflată într -o continua schimbare,
astfel încât teoriile deja consacrate sunt actualizate cu teorii neomoderniste.

29
Deși cei doi termeni (traficul de migranți –„human smuggling” și traficul de persoane –„human
trafficking”) par foarte a propiați și, de multe ori sunt folosiți ca sinonime, există diferențe clare
între cele două noțiuni, în special în privința scopului urmărit de subiectul activ al acțiunii.
Traducerea în lim ba română a acestor doi termeni pune accent mai mult pe subie ctul pasiv
(migranți/persoane), decât pe activitatea propriuzisă (trafic/ facilitare).
Traficul de ființe umane presupune transferul persoanelor din locul de origine în altul
împotriva voințe i lor ori sub un pretext fals sau ascuns. În ceea ce pr ivește tra ficul de migranți,
se presupune că există o înțelegere între traficant și m igrant, un fel de “contract” c e presupune
asigurarea serv iciilor de transport, uneori cazare și masă contra unui anumit cost.
Noțiunea de migrație nu are un concept clar definit, f iind utilizate numeroase aspecte
pentru a o defini. Potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, aceasta este definită ca
„mișcarea unei persoane sau a unui grup de persoane, fie trecând o frontieră internațională, fie în
interiorul unui stat. Est e o mișcare a populației, indiferent de mărime, compoziție sau
cauze, include migrația refugiaților, a populațiilor dislocate,a persoanelor migrând din cauze
economice sau pentru alte scopuri, inclusiv reuniunea familială”8
La nivel teoretic, de -a lungul ti mpului, au fost elaborate numeroase teorii care încearcă să
explice fenomenul migraționist din diferite perspective, oferind o dimensiune geografică, politică
sau socială cauzelor și efectelor migrației: teoria lui Ravenstein, teoria lui Lee, teorii neo –
moderniste. În realitate, fiecare teorie reprezintă o parte dintr -un sistem complex necesar pentru a
înțelege fluxurile migraționiste, întrucât acestea reprezintă o entitate aflată într -o continua
schimbare, astfel încât teoriile deja consacrate sunt actuali zate cu teorii noi, neo -moderniste.
Există diferențe și în ceea ce privește regimul juridic și protecți a oferită celor două
categorii:p rotocolul privind traficul de ființe umane stipulează necesitatea acordării de protective
acestei categorii de persoane, precum și o g amă variată de măsuri, pe când p rotocolul privind
traficul de migranți are referiri minime privind protecția migranților.
Cu toate că traficul de migranți și traficul de persoane împărtășesc cauze, caracteristici și modele
similare, acestea sunt difere nțiate prin distincții juridice precise.
Pe de -o parte, infracțiunea de trafic de m igranți cunoscută si sub numele de facilitare a imigrației
ilegale este o infracțiune c e încalcă legile naționale și inte rnaționale legate de frontieră ,este o

30
crimă împotriva statului și a ordinii publice care reglementează p ătrunderea legală pe teritoriul
statului, fără a fi vorba despre o victimă, pe când , traficul de persoane este o infracțiune
împotriva persoan ei, deoare ce încalcă drepturile fundamentale ale omului ce nu presupune
trecerea peste frontiera internaționala .
____________________________
12Definiție a Organizației I nternaționale pentru Migrație ( OIM).
Ambele infracțiuni sunt forme de migrație ilegală. Migranții, pot fi înșelați sau constr ânși în
timpul exploatării și, astfel, s ă devină victime ale traficului de persoane, desii , în cazul traficului
de per soane se folosește în mod tipic un element de înșelăciune .
Incă o diferență majoră între migrație și trafic este faptul că,migrția este întotdeauna de
natură transnațional ă, pe când traficul poate fi și intern. Atunci când este transnațional, traficul
de persoane de cele mai multe ori implică trecerea în mod legal a frontierelor, pe când
contrabanda de migranți implică întotdeauna traversarea granițelor în mod ilegal.

Capitolul 6 -Masuri de prevenire și combatere a traficului de personae.
„Pent ru că traficul are loc la nivel global, pentru combatere este nevoie de cooperare
internaț ională, națională, regională și locală între guverne și ONG -uri” 17
Infracțiunea de trafic de persoane reprezintă o violare gravă a drepturilor fundamentale ale
victimelor. Organele polițienești au obligația clară de a implementa măsuri de combatere a
acestui fenomen.Organele de poliție au misiunea și obligația de a proteja și sprijini pe cei mai
vulnerabili membri ai societății, poliția fiind principalul adversar al traficului de persoane.

______________________
17 Kligman & Limoncelli, 2005, p. 123 .
Metodele de prevenție a infracționalității pot fi împărțite generic în tehnici de prevenție primară
și tehnici de prevenție secundară. Pr evenția primară este îndreptată spre adresarea moti velor ce

31
stau la baza acestei infracți uni la scară largă, în timp ce prevenț ia secundară urmărește
identificarea grupurilor specifice cu riscul de a deveni fie infractori, fie victi me ale anumitor
categorii de infracțiuni. Protocolul de la Palermo prevede ambele forme și consti tuie o premieră
în includerea măsurilor de prevenție a traficului de ființe umane. Astfel, conform art.9 :
1) Statele Părți stabilesc politi ci, programe și alte măsuri de ansamblu pentru:
a) prevenirea și combaterea trafi cului de persoane și
b) protecția victimelor trafi cului de persoane, în special a femeilor și copiilor, împotriva u nei noi
acțiuni ale cărei victi me ar putea fi .
2) Statele Părți depun eforturi pentru a lua măs uri, precum cercetări, campanii de informare și
campanii prin mass -media, în același r ând inițiati ve sociale și economice, în scopul prevenirii și
combaterii trafi cului de persoane.
3) Politi cile, programele și alte măsuri includ, dup ă cum este necesar, o cooperare cu
organizațiile neguvernamentale, cu alte organiz ații competente și cu alte elemente al e societății
civile.
4) Statele Părți iau sau consolidează, pe calea unei c ooperări bilaterale sau multi laterale, măsurile
pentru remedierea factorilor care fac persoanele, în special femeile și copiii, vulnerabile în fața
traficului, precum sărăcia, sub dezvoltarea și inegalitatea șanselor.
5) Statele Părți adoptă sau întăresc, pe calea unei cooperări bilaterale ori multilaterale, măsurile
legislati ve ori altele, precum măsuri de ordin educativ, social sau cultural pentru a descuraja
cererea care favori zează orice formă de exploatare a persoanelor, în special a femeilor și a
copiilor, care are ca scop trafi cul.
În urma aderării la UE, România a adoptat treptat, un ansamblu de măsuri juridice pentru
construirea și consolidarea continuă a mecanismului națio nal, în contextul îmbunătățirii
cooperării internaționale pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane. De asemenea,
România a semnat, ratificat și implementat majoritatea instrumentelor europene și internaționale
privind prevenirea și combaterea traficului de persoane. Odata cu devenirea României, stat
membru UE se modifică regimul de vize și restricțiile de muncă pentru cetățenii români iar

32
această schimbare a regimului de vize este foarte importantă pentru acțiuni le de identificare a
victimelor traficului de persoane.
În ultimii 11 ani, România a avut două strategii împotriva traficului de persoane „Strategia
Națională privind combaterea traficului de persoane pentru perioada 2006 -2010” -a fost
elaborată pentru o perioadă determinată de implementa re, se impun e promovarea unui nou
document strategic cu orientări conceptuale și obiective naționale în gestionar ea politicii de luptă
împotriva traficului de persoane în România. și ”Strategia Națională împotriva traficului de
persoane pentru perioada 2012 -2016” – vizează o perioadă de 5 ani (2012 -2016) și reprezintă
următorul pas pe care România îl face în cadrul eforturilor de modernizare a procesului de
gestionare a prevenirii și comba terii fenomenului traficului de persoane pe teritoriul național,
precum și al a sistenței acordate victimelor, totodata constitui nd o formă de comunicare prin care
reprezentanții instituțiilor din cadrul Grupului i nterministerial de lucru pentru coordonarea și
evaluarea activității de prevenire și combatere a traficului de p ersoane, organism constituit prin
Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Legii nr.678/2001 privind preveni rea și combaterea
traficului de persoane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.299/2003, vor fi informați cu priv ire
la noile măsuri adoptate de către ceilalți membri ai grupului, cât și o formă de interacțiune,
fiecare memb ru participând cu observații și propuneri pentru identificarea celor mai bune soluții.
dar și un Plan Național de Acțiune 2012 -2014 pentru implementarea Strategiei Naționale
împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012 -2016.
La data de 1 februarie 2008 intră în vigoare Convenția Consiliului Europei privind Lupta
împotriva Traficului de Ființe Umane și are scopul de a preveni traficu l de ființe umane, de a
proteja victime le și de a -i încrimina pe tra ficanți. Ea are în vedere toate formele de trafic
(național sau transnațional, lega t sau nu de crima organizată) și acoperă toate categor iile de
victime (femei, bărbați și copii), cât și toate formele de ex ploatare. Convenția i nclude, de
asemenea, măsuri pentru promovare a parteneriatelor cu societatea civilă și pentru promovarea
colaborării internaționale.
Convenția a creat un mecanism independent de monitorizare, pentru a evalua modul în
care prevederile sale sunt puse în pract ică.Acest mecanism de monitorizare,care reprezintă unul
dintre punctele forte ale Convenției, este constituit din doi piloni: Grupul de experți pentru
lupta împotriva traficului de ființe umane (GRETA) , este responsabil cu evaluarea

33
implementării Convenției de către țările care au ratificat -o. GRETA este compus din 15 experți
independenți și imparțiali, din țările semnatare ale Convenției și Comitetul Părților care face
recomandări pe baza rapoartelor GRETA.
România a fost cel de -al doilea stat care a ratificat acest instr ument juridic (21 august
2006). GRETA a devenit operațional în 2009. În ceea ce privește România, raportul privind
primul ciclu de evaluare a apărut în 31 mai 2012. Raportul este public. Ultima vizită în România
a experților GRE TA , în cadrul celui de -al doliea ciclu de evaluare, a avut loc în perioada 12 -16
octombrie 2015.

6.1 Cooperarea dintre poli ție si O.N.G. -uri.
Un factor hotărâtor în implementarea măsurilor anti -trafic este cooperarea eficientă dintre poliție
și sectorul ONG -urilor, care oferă victimelor servicii deasistență.
Pentru a se ajunge la o bună cooperare, cele două părți vor trebui săînțeleagă și să accepte faptul
că au obiective diferite. Este esențial ca organele de poliție să respecte aceste lucru și să între țină
cu organismele respective relații bazate pe încredere. La fel de importantă este și separarea
distinctă a investigației criminalede serviciile de asistență psihologică și socială. Totuși, în
mecanismul relațiilor dintre poliție și sectorul ONG, aceste organizații vor urmări în primul rând
îndeplinirea obligațiilor lor legale și umanitare asumate față de victime. În caz
contrar,reprezentanții organizațiilor ONG nu ar mai putea coopera cu investigatorii și nici nuar
mai putea recomanda victimelor trafica te să coopereze la rândul lor cu poliția.
De asemenea, este necesară asigurarea unei anumite transparențe a rolului șiresponsabilităților
personalului implicat, așa încât victimele care urmează să depunămărturie să poată înțelege ce se
întâmplă.Cooperarea se bazează pe următoarele principii fundamentale:
Una dintre cele mai importante funcții al organizațiilor OIG -ONG este asistarea victimelor
traficului de persoane, indiferent dacă acestea sunt dispuse să depună mărturie în procedurile

34
corespunzătoare sau nu. Femeile traficate pot avea o contribuție esențială la condamnarea
traficanților.Cu ajutorul lor, infracțiunile de trafic de persoane pot fi pedepsite mai eficient.
Toți cei implicați trebuie să fie conștienți de importanța primordială a asigurării siguranței și a
unor condiții bune pentru martori, care de multe ori au suferit traume grave. Trebuie înțeles
faptul că, în cazurile de trafic, martorii sunt permanent în pericol. Stabilitatea psihologică și
starea generală a martorilor poate fi ameliorată pri n servicii de asistență specializate.
Cooperarea dintre poliție și organizațiile OIG -ONG nu trebuie să se reducă launele cazuri
individuale, ci trebuie să aibă un caracter permanent, cotidian. Se vafolosi o procedură standard
de tipul unui Acord între poli ție și organizațiile de sprijindin fiecare țară.Acest acord mutual
trebuie să conțină drepturile și obligațiile fiecărei părți, ceea ce duce la o mai bună înțelegere
reciprocă.
În relațiile dintre poliție și organizațiile OIG -ONG există de la început un el ement de tensiune:
pe de -o parte, forțele polițienești consideră că victimele pot avea acces la facilitățile de asistență
numai în schimbul unei colaborări în cadrul procedurii penale, pe de altă parte, organizațiile de
sprijin consideră că victimele sunt îndreptățitesă primească ajutor indiferent dacă ele depun sau
nu mărturie.
6.2 Tehnici de investigare a infracțiunii de trafic de persoane.
Investigarea traficului de persoane este marcată de doi factori de importanță majoră, ambii
depășind practica obișnuită de investigare a infracțiunilor.
În primul rînd, victimele traficului de ființe umane, de regulă, nu sunt dispuse să depună plângeri
sau mărturii.
În al doilea rînd, practica urmăririi penale a relevat că traficul de ființe umane,ca orice altă fo rmă
de crimă organizată, poartă un caracter complex și se consumă printr -un lanț de infracțiuni.
Având și un caracter transfrontalier traficul de persoane, în mare parte, are loc în mai multe țări,
fapt ce complică și mai mult urmărirea penală în aceste ca uze.
Investigarea cazurilor de trafic de persoane poate fi efectuată folosindu -se trei metode principale:
investigarea re -activă, bazată pe depozițiile victimei; investigarea pro -activă, bazată pe
informațiile activității operative de investigație și inves tigarea de subminare, bazată pe acțiunile
de preîntâmpinare a acestui fenomenului.

35
În cazurile când victimele traficului fac declarații despre infracțiune (metoda re -activă),
procurorii și ofițerii de urmărire penală vor putea aplica următoarele acțiuni:
a) de a interveni imediat împotriva traficanților cu scopul protecției victimei sau pentru a preveni
cazurile cînd alte potențiale victime pot fi influențate de aceștia sau pentru a asigura probele care,
în caz contrar, pot fi pierdute;
b) de a utiliza dec larația victimei pentru dezvoltarea și desfășurarea de urgență a măsurilor de
identificare a traficanților, a altor victime și martori ale traficului.
Metoda pro -activă de investigare se folosește de organele de urmărire penală, ca regulă, în
cazurile, cî nd victima traficului nu dorește colaborarea cu organele de drept și nu declară
împotriva traficantului. Practica a demonstrat, că victimele traficului de ființe umane, mai ales în
cazul exploatării sexuale, nu doresc să coopereze cu poliția și nu denunță traficanții, de aceea
organele de urmărire penală, în toate aceste cazuri, trebuie să folosească metoda pro -activă de
investigare. Cu toate acestea, organele de drept, și pe parcursul investigațiilor pro -active trebuie
să întreprindă măsuri de colaborare c u victimele traficului cu scopul ca, ulterior, să consolideze
probele obținute, ținând cont că depozițiile victimei au fost și vor rămîne cele mai importante
probe în procesul penal, indiferent de metoda de investigare utilizată.
Anchetarea infracțiuni d e trafic de persoane reprezintă o situație în care poliția trebuie să
reacționeze imediat. Necesitatea unei reacții imediate este declanșată de apariția unei situații noi,
cum ar fi daca:
-victima a reușit să scape și cere ajutorul poliției;
-victima a fos t depistată și identificată de organele de urmărire penală în cadrul unei intervenții
sau anchete care nu avea tangență cu traficul de persoane;
-victima a fost depistată și identificată de organele de urmărire penală în cadrul unei investigații
anti-trafic;
-victima a reușit să scape și cere ajutorul autorităților sau a instanțelor judecătorești;
-poliția a aflat de existența unei victime prin intermediul unei "terțe persoane",instituție sau
persoană fizică, cum ar fi:o altă victimă traficată sau care luc rează într -un bordel, sau prin
intermediul altor unități de poliție, servicii deinformații sau lucrători sau instituții din domeniul
social;

36
Urmărirea penală se e fectuează în mod obligatoriu de către procuror și se judecă în primă
instanță de către tribunal. Toate organele de urmărire penală au obligația clară de a acționa
imediat ce au luat cunoștință de existența unor victime ale traficului de persoane, sau când alte
victime sau terțe persoane furnizează informații sau probe referitoare la victimele traficate.
Există trei tipuri de victime:
-victima care nu cooperează deloc cu poliția;
-victima care furnizează informații, dar care nu este dispusă să furnizeze probe sau să depună
mărturie;
-victima care cooperează fără rezerve și care dorește să depun ă mărturieîmpotriva traficanților ;
Reacția inițială a poliției față de victima traficului de persoane trebuie să fie în concordanță cu
anumite principii umanitare de conduită. Principiile care stau la baza acestui mod de abordare
umanitar sunt următoarele :
– Este important ca persoanele care sunt într -adevăr victime traficate să fie tratate cavictime ale
unor infracțiuni grave și să nu fie revictimizate sau criminalizate de organele de poliție13;
-Principiile și standardele umanitare internaționale interzi c în mod concretrevictimizarea și
criminalizarea de către poliție a persoanelor care sunt într -adevăr victime traficate. Astfel de
revictimizări sau criminalizări trebuie evitate în orice fel desituații.
-Siguranța victimelor, a familiilor și a celor dragi lor rămâne permanent un element esențial, de
care anchetatorul răspunde în mod direct.

________________________________
13A se vedea ms.politiaromana.ro/prevenire/trafic persoane.
Cu toate că lupta eficientă împotriva traficului de persoane nu poate fi realizată decât prin
cooperarea dintre diferite organizații și organele de urmărire penală,siguranța victimelor rămâne
în sarcina și în responsabilitatea unică a anchetatorului -ea neputând fi cedată sau delegată către
alte instituții.

37
Anchetatorul de poliț ie trebuie să evalueze și să țină cont permanent de gradul de risc asupra
vieții sau sănătății victimei și a familiilor acesteia, în fiecare fază a anchetei, în timpul procesului
penal și după încheierea lui.
Siguranța victimei și eventualitatea unor repre salii îndreptate împotriva ei sau afamiliei ei sunt
considerente specifice în contextul traficului de persoane, iar factorii de risc nu vor putea fi
niciodată eliminați complet. Totuși, anchetatorul are obligația să ia de la început măsuri pentru
evaluarea continuă a riscului, în fiecare caz în parte.
Anchetatorul este responsibil de siguranța victimei și după încheierea procesului penal în care ea
a depus mărturie.
Polițistul are obligația clară de a fi permanent sincer cu victimele, informându -le despre t oate
aspectele, responsabilitățile, consecințele și riscurile impuse de deciziile care vor fi luate.
Colaborarea cu poliția va include întotdeauna un element de risc pentru victima traficului,
eventual și pentru familia ei. Punctul critic este ca victima s ă fie informată de anchetator asupra
tuturor aspectelor și riscurilor legate de deciziile pe care ea va trebui să le ia, așa încât ea să ia o
decizie în cunoștință de cauză. Înșelarea victimelor este o temă constantă în infracțiunile de
trafic; de aceea vi ctima trebuie tratată cu sinceritate, pentru ca ea să nu aibă motiv să reclame
ulterior, în mod justificat, că afost înșelată a doua oară, de data aceasta de poliție.
Anchetatorul are obligația clară de a lua toate măsurile ca victimele să fie informate de spre
mijloacele și serviciile de ajutorare, care li se pot pune la dispoziție pentru a depăși situația de
chin în care se află. Polițistul va organiza contactul dintre victime și organizațiile respective.
S-ar putea ca victimele traficului de persoane să n u se refacă niciodată complet după suferințele
fizice, sexuale sau psihologice la care au fost supuse. Totuși este deosebit de important ca ele să
aibă acces nelimitat la întreaga gamă de servicii de asistență și ajutorare. Nu este rolul poliției de
a ofer i aceste servicii, ci ele sunt acordate de organizațiile ONG -uri, care sunt mult mai calificate
decât poliția în acest domeniu umanitar.
Reacția organelor de urmărire penală la informații privind traficul de persoane,respectiv
momentul reacției și mijloace le utilizate, depind de rezultatul procesului de evaluare a riscurilor,

38
care va începe imediat ce poliția a luat cunoștință de existența unei victime. Procesul de evaluare
riscurilor se bazează pe următoarele principii:
-unitățile de poliție au obligația u manitară clară de a se îngriji de siguranța victimelor traficului
de persoane;
– conform diferitelor convenții de drept internațional, unitățile de poliție pot fi obligate prin lege
să asigure siguranța victimelor traficate;
-un element deosebit de importa nt în îndeplinirea acestei obligații este evaluarea riscurilor pentru
victimele existente și pentru persoanele care pot deveni victime ale traficului;
– procesul de evaluare a riscurilor trebuie să înceapă cât de curând posibil după ce poliția a luat
cunoș tință de existența unei v ictime, și trebuie să devină un proces continuu.

6.3 Protecția și asistența victimelor și martorilor în cauzele privind traficul de persoane.
Protecția victimelor traficului de ființe umane constituie o obligație poziti vă a statului.
Convenția Națiunilor Unite împotriva criminali tății transnaționale organizate stabilește că fi ecare
stat ia, în limita mijloacelor sale , măsuri corespunzătoare pentru a asigura o protecție efic ace
împotriva eventualelor acte d e represalii sau de intimidare a martorilor care, în cadrul procedurii
penale, depun mărturie privind infracțiunile prevăzute de Convenție și, în caz de nevoie, a
părinților lor și a altor persoane apropiate.
Măsurile menite să comba tă traficul de persoane trebuie să fie centrate pe drepturile
victimei, iar asistența speciali zată și complexă trebuie să fie accesibilă victimelor fără
discriminare, pentru a redresa și r epara abuzul asupra drepturilor suferite de aceștia și constau in :
Dreptul la protecție fizică:
-Victimele traficului de ființe umane pot beneficia, la cerere, de protecție din parte din partea
Ministerului Internelor și reformei Administrative dacă sunt părți în procesul penal intentat
împotriva traficanților (cf. art. 24, al in. 1 din HG nr. 299/2003 )

39
-în cadrul Centrelor de asistență și protecție a victimelor traficulu i de persoane (cf. Legii
678/2001, art. 53, al in. 1)
-prin includerea într -un prog ram de protecție a m artorilor – garantat prin Legea 682/2002 privind
protecția martorilor .
Dreptul la asistență psihologică și socială gratuite:
– Poate fi asigurat atât din partea personalului specializ at al Centrelor de asistență și protecție a
victimelor traficului de persoane înființate p rin Legea 678/2001 (cf. art.32, alin.4), cât și din
partea Serviciului de protecție a victimelor și rei ntegrare socială a infractorilor (conform Legii
211/2004, art. 7)
-Asistența psihologică și socială poate fi asigurată și de către organizațiile neguvernamentale,
independent sau în cooperare cu autoritățile publice (cf. Legii 678/2001, art. 12) .
Dreptul la asistență juridică gratuită:
– Potrivit Legii 211/2004, art. 14 – 18, acest tip de asis tență se acordă la cerere (dacă victima a
împlinit vârsta de 18 ani), cu condiția probării calității de victimă a infracțiunilor prevăzute de
art. 14 (al in. 1, lit.a) sau, potri vit art. 15, dacă venitul lunar al victimei pe membru de familie este
cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe țară;
– Legea 678/2001 (art. 44) prevede în mod expres că asis tența juridică este obligatorie în cazul
victimelor traficului de persoane, fără nici o apreciere din partea organelor judiciare .
Dreptul la asistență medicală:
-Asistența m edicală este garantată victimelor traficului de persoane în cadrul Centrelor de
asistență și protecție a victimelor traficului de pe rsoane înființate conform Legii 678/2001 (art.
32, al in. 4).
Dreptul la reintegrare școlară:
-Reintegrarea elevilor victime ale traficului de persoane în sistemul educațional, în funcție de
specificul traumei suferite (cf . H.G. nr. 299/13.03.2003, art. 16, lit. h ) .
Dreptul la reintegrare profesională:

40
– Victimele traficului de ființe umane au dreptul de a beneficia "cu prioritate" de serviciile
Agențiilor de Ocupare și Formare Profesional ă (cf. procedurilor de aplicare ale Legii 678/ 2001 –
HG nr. 299/2003) .
Dreptul la informare:
-Cu privire la drepturile procesuale ale persoanei vătă mate, părții vătămate și părții civile,
precum și a serviciilor de care pot beneficia – de către judecătorul, procurorul, ofițerul sau
agentul de poliție la care se prezintă victima (Legea 211/2004, art.4)
Dreptul la confidențialitate:
– Viața privată și identitate victimelor traficului de persoane sunt ocrotite prin prevederile Legii
678/2001 .
O atenție substanțială trebuie acord ată copiilor victi me ale traficului de persoane.Potrivit
Legii privind prevenirea și combaterea trafi cului d e ființe umane, statul asigură protecție și
asistență copiilor victi me ale trafi cului d e fi ințe umane din momentul în care apar temeiuri de a
crede că ei sînt victi me al e trafi culu i pînă la identificarea, inte grarea și recuperarea lor deplină,
independent de cooperarea acestora cu aut oritățile. După identifi care ca victi mă a trafi cului de
ființe umane, copilul este referit de urgență serviciilor competente de protecție , asistență și
reabilitare a copiilor .
Fiecare Stat Parte trebuie să implementeze măsuri în vederea asigurării restabilirii
psihice, psihologice și sociale a victi melor trafi cului de persoane, inclusiv, dacă este cazul, în
cooperare cu organizații neguve rnamentale, cu alte organizații competente și alte elemente ale
societății civile și, în special, să le furnizeze: un adăpost convenabil; sfaturi și informații privind
drepturile pe care legea le r ecunoaște, într -o limbă pe care o pot înțe lege; asistență medicală,
psihologică și mater ială; posibilități de angajare, educație și formare.
Problema privind protecția victi mei capătă două conotații. Într -un aspect, protecția
victimei se asociază cu protecția unei persoane care parti cipă în probatoriul penal prin depunerea
de mărturii. În acest caz, victi ma part i cipă în calitate de martor și în legătură cu acest fapt
măsurile de protecție a martorilor sînt aplicabile și lor. Într -un al doilea aspect, victi ma unei

41
infracțiuni de trafi c de fi ințe umane, ca persoană căreia i s-a cauzat un prejudiciu, are dreptul la
o protecție și as istență specifi că doar acestui subiect.
Victi ma, ca subiect al procesului penal, se bucură de protecția de stat ca și un ma rtor.Însuși
martorul care nu a fost implicat la mome ntul necesar într -un program de protecție poate deveni
victi mă a infracțiunii. Aceasta poate avea loc și în cazul excluderii nejustifi cate a martorului din
program, fi e în cazul încetării programului din motivul expirării pericolului. Victi ma infracțiuni i
se deosebește totuși de un simplu martor atât prin faptul că în multe cazuri ea este cunoscută de
făptuit or și deci necesită o protecție specială, cît și prin faptul că la aplicarea măsurii de prot ecție
trebuie prevenită dubla victi mizare a acesteia.

6.4 Concluzii si recomandari .
Traficul de persoane este o infracțiune complexă ce presupune o mentalitate specifică atât a
traficantului, cât și a victimei fiind preferată atât de traficanții ce acționează independent, la scară
mică,cât și de grupările infracționale, deoarece presupune un profit ridicat cu riscuri și investiții
minime.
Natura fundamentală a acestei infracțiuni este dezumanizarea în sco pul obținerii de profit, ceea
ce o deosebește de alte tipu ri de activități infracționale. În cazul trafic ului de persoane, spre
deosebire de alt e infracțiuni, victimele pot fi exploatate până la epuizare, generând profit până în
momentul în care le cedează corpul.
În ceea ce privește traficul de minori, aceasta reprezintă o latură înfiorătoare a traficului de
persoane din perspectiva vârstei fragede a victim elor iar numărul victimelor crește de la an la an,
lucru ce ar trebui să tragă un semnal de alarmă. Un aspect ce trebuie analizat detaliat și abordat
de către autorit atea legislativă, este declarația pări nților cu privire la călătoria minorului însoțit
ce, în prezent, nu reprezintă un instrument ce ar putea combate traficul de minori .
Acest lucru se datorează faptului că regle mentarea în vigoare lasă loc de interpretări, astfel,
agenții de frontieră , nevâ nd o imagine clară asupra declarației, acceptă și declarațiile incomplete,

42
acest lucru dând posibilitatea traficanților de a le falsifica, de altfel, s -au și înregistrat astfel de
cazuri . Prin urmare, este necesară o reglemen tare imperativă care să prevadă elementele esențiale
ale declarației, stabilirea unei forme standard, precum și includerea unor elemente care să fie
capabile să combată fenomenul traficului de minori și alte astfel de activități infracționale.
Este necesară o abordare modernă cu pr ivire la mijloacele folosite în combaterea criminalității
organizate, înt rucât, pe măsură ce activitatea infractorilor se adaptează la „noua ordine a lum ii”,
este esențial ca, pentru o combatere eficientă, și tehnicile folosite să „țină pasul”.

43
BIBLIOGRAFIE :
Legislație
-Legea nr.678/2001 art. 12 și 13 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
-Protocolului de la Palermo 2000,privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de
persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva
criminalității transnaționale organizate.
– Noul Cod Penal
– Constituția Romaniei
-UNICEF
– Convențiea Europol
– H.G. nr 1654/2006
– Europol, „Raport cu privire la traficul de persoane în Europa”, 2016, p. 10 disponibil online:
www.ec.europa.eu;
– Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) din 10.12.1948 , art.3
– Ordinul Ministrului Justiției nr. 1806/2004
– H.G. nr. 1584/2005
– H.G. nr. 299/2003
– Legea nr. 211/2004 privind unele m ăsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor.
-Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor;
-Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combatere a criminalității organizate;
-Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului;
-Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
-M. Of. nr. 783 din 11 decembrie 2001.
-M.Of.nr.206 din 31 martie 2003
-M. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004.
-M. Of. nr. 594 din 1 iulie 2004.
– Alianța Globală împotriva Traficului de Femei

44
– Protocolul ONU
-(H.G. 1226/19.12.2001)
– Organizației Internaționale pentru Migrație
– M.Of. nr. 783/11 decembrie 2001 si Codului Penal Ordonanței de Urgență nr. 112/2001.
– O.U.G. nr. 18/2016
– art. 2 alin. (2) al Legii nr. 248/2005
-11 Kligman &Limoncelli, 2005, p. 123
-A se vedea I. Gârbuleț, Traficul de persoane, ed. Universul Juridic, București, 2010, p. 53.
– Hotărârea Guvernului nr.299/2003
-GRETA
-A se vedea ms.politiaromana.ro/prevenire/trafic persoane.
– cf. art. 24, alin. 1 din HG nr. 299/2003
– cf.Legii 678/2001, art. 53, alin. 1
– Legea 682/2002 privind protecția martorilor
– conform Legii 211/2004, art. 7)
– Legii 678/2001 (art. 32, alin. 4).
– cf. H.G. nr. 299/13.03.2003, art. 16, lit. H
– Legea 211/200 4, art.4)

45