Herpes Simplex Licenta Provizoiu Pdf (1) [610708]

1
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 4
CAPITOLUL 1 – VIRUSUL HERPES SIMPLEX ………………………….. ………………………… 5
1.1. Noțiuni generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 5
1.2. Epidemiologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 5
1.3. Transmiterea și infecția cu HSV ………………………….. ………………………….. …………… 6
1.4. Răspunsul imun al gazdei ………………………….. ………………………….. ……………………. 8
1.5. Localizările infecțiilor herpetice ………………………….. ………………………….. …………….. 9
CAPITOLUL 2 – HERPESUL OROFACIAL ………………………….. ………………………….. … 11
2.1. Definiție ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 11
2.2. Manifestări clini ce ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 11
a) Infecția primară cu virusul Herpes simplex ………………………….. ………………………….. 11
b) Faza latentă a infecției cu virusul Herpes simplex ………………………….. ………………… 14
c) Reactivarea virusului Herpes simplex ………………………….. ………………………….. …….. 14
2.3. Diagnostic pozitiv ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 16
a) Diagnosticul clinic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 16
b) Diagnosticul de laborator ………………………….. ………………………….. ……………………… 17
2.4. Diagnostic diferențial ………………………….. ………………………….. ………………………… 17
2.5. Complicații ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 18
a) Eczema herpetiformă ………………………….. ………………………….. ………………………….. 18
b)Suprainfecția bacteriană ………………………….. ………………………….. ……………………….. 18
c) Eritemul polimorf ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 18
CAPITOLUL 3 – PRINCIPII TERAPEUTICE ………………………….. ………………………….. . 19
3.1. Agenți terapeutici utilizați ………………………….. ………………………….. …………………… 19
3.2. Tratamentul infecției primare ………………………….. ………………………….. ……………… 20
3.3. Tratamentul recidivelor ………………………….. ………………………….. ……………………… 20
a) Topic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 21

2
b) Oral ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 21
PARTEA SPECIALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 22
1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 22
2. SCOP ȘI OBIECTIVE ………………………….. ………………………….. ………………………… 22
3. MATERIAL ȘI METODĂ ………………………….. ………………………….. …………………….. 22
4. REZULTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 24
1. Analiza persoanelor care au completat chestionarul în funcție de gen și mediul de
proveniență ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 24
2. Analiza persoanelor care au completat chestionarul în funcție de cunoștiințele
anterioare despre virusul Herpes simplex ………………………….. ………………………….. ….. 25
3. Analiza persoanelor care au completat chestionarul în funcție prezența sau absența
leziunilor cauzate de virusul Herpes simplex ………………………….. ………………………….. . 26
4. Analiza pacienților cu leziuni în funcție de gen ………………………….. …………………… 27
5. Analiza pacienților cu leziuni cauzate de HSV în funcție de mediul de proveniență 28
6. Analiza pacienților cu leziuni cauzate de HSV în funcție de statutul socio -economic
29
7. Analiza pacienților cu leziuni cauzate de HSV în funcție de vârstă ……………………. 31
8. Analiza famiilor pacienților care au avut leziuni cauzate de infecția cu virusul Herpes
simplex ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 33
9. Analiza famiilor pacienților care NU au avut leziuni cauzate de infecția cu virusul
Herpes simplex ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 34
10. Analiza pacienților în funcție de distribuția lezunilor ………………………….. ……………. 35
11. Analiza pacienților în funcție de distribuția leziunilor faciale ………………………….. …. 36
12. Analiza pacienților în funcție de implicațiile leziunilor în viața socială ………………… 37
a) Analiza pacienților în funcție de afectarea vieții sociale ………………………….. ……….. 37
b) Analiza pacienților în funcție de intensitatea afectării vieții sociale …………………….. 39
c) Analiza pacienților în funcție de dificultațile cauzate de leziuni în interacțiunea cu
partenerul, familia și prietenii ………………………….. ………………………….. ……………………. 40
13. Analiza numărului de leziuni cauzate de Herpes simplex apărute în decurs de un an
41

3
14. Analiza pacienților în funcție de condiții fiziologice și patologice acute coasociate cu
apariția leziunilor herpetice ………………………….. ………………………….. ………………………. 42
15. Analiza pacienților în funcție de prezența unor leziuni cronice ………………………….. 43
16. Evaluarea celor mai frecvente patologii cronice întâlnite la pacienții cu leziuni
cauzate de infecția cu virusul Herpes simplex ………………………….. …………………………. 44
17. Corelația între prezența/absența unei patologii cronice și numărul recidivelor
herpetice pe an ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 45
18. Analiza pacienților care au consultat un medic în vederea diagnosticului …………… 47
19. Analiza pacienților în funcție de mijlocul de diagnostic utilizat ………………………….. . 48
20. Analiza cadrelor care au indicat tratamentul ………………………….. ……………………… 50
21. Analiza pacienților care au urmat un tratament și tipul acestuia ………………………… 51
22. Analiza pacienților în funcție de corectitudinea administrării și cadrele care au
indicat tratamentului topic ………………………….. ………………………….. ………………………… 52
23. Analiza pacienților în funcție de numărul zilelor în care a trecut leziunea cu și fără
tratament topic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 54
24. Corelații între durata de vindecare a leziunilor în funcție de corectitudinea
administrării tratamentului topic ………………………….. ………………………….. ………………… 56
5. DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 58
6. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 63
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 65

4
INTRODUCERE

Infecțiile herpetice orofaciale reprezintă o problemă majoră de sănătate publică.
Datorită vastei răspândiri a virusului Herpes simplex, se estimează ca aproximativ 90%
din populația globului este seropozitivă pentru acesta, infecția fiind favorizată de zo nele
mai puțin dezvoltate din punct de vedere socio -economic.
Fiind un virus care nu se poate elimina din organismul uman, acesta rămâne
cantonat la nivelul ganglionului trigeminal, în cazul herpesului orofacial, și se
reactivează prin acțiunea unor factori trigger. Prin reactivare apar recidive locale care
produc manifestări neplăcute, putând apărea diverse complicații.
Această lucrare are scopul de a analiza câte persoane dintr -un lot de X (cate
persoane care vor completa chestionarul) au avu t cel puțin o manifestare orofacială a
infecției cu virusul Herpes simplex. De asemenea, se analiează și numărul de recivide
apărute anual, precum și procentul de persoane care s -au prezentat la medicul de
familie sau dermatolog pentru consul tație. Se va u rmări și procentul pacienților care au
urmat un tratament pentru grăbirea vindecării leziunilor.
Prima parte a lucrării cuprinde date referitoare la virusul Herpes simplex,
herpesul orofacial, manifestările clinice, diagnosticul și modalitățile de tratame nt.

!!!La introducere o să mai scriu dupa ce o să fie gata și partea specială

5
CAPITOLUL 1 – VIRUSUL HERPES SIMPLEX

1.1. Noțiuni generale
Cele mai frecvente infecții herpetice sunt cauzate de virusurile Herpes simplex 1
și 2 (HSV -1 și HSV-2), HSV -1 localizându -se predominant la nivel oral și facial, iar HSV –
2 la nivel genital.
HSV-1 și HSV -2 sunt membrii familiei Herpesviridae, un grup de virusu ri cu ADN
dublu catenar învelit într -un strat lipidic, responsabil de o mare varietate de in fecții
umane. Ambele tipuri de HSV alături de virusul varicelor -zosterian ( VZV) fac parte din
subfamilia Alfa -herpesviridae. În mediile de cultură de laborator aceste virusuri
invadează multiple celule, se multiplică foarte repede, procesul soldându -se cu
distrugerea celulelor gazdă. La oam eni, infecția cu virusurile herpetice se
caracterizează prin leziuni cutanate care de obicei afecteaza și suprafețele mucoase, cu
răspândirea virusului la nivelul sistemului nervos unde are loc o perioadă de latență
până la o nouă reactivare.
Replicarea virusurilor Herpes simplex cuprinde un proces complex care se
desfășoară în mai multe etape. Imediat după pătrunderea virusului în organismul uman
are loc transcrierea a 5 gene. Proteinele codificate de aceste gene stimule aza sinteza a
altor 12 proteine care sunt necesare pentru replicarea genomului viral. După replicarea
ADN -ului, se exprima alte 60 de gene care codifică componentele structurale ale
virionului și proteinele necesare consolidării acestuia, ulterior având lo c eliberarea noilor
particule vi rale. Acest proces are loc în aproximativ 18 -20 de ore.

1.2. Epidemiologie
Virusurile Herpes simplex se găsesc în intreaga lume, afectând aproximativ 90%
din populația întregii planete, conform Organizației Mondiale de Săn ătate. Oamenii
reprezintă gazdele a cel puțin 9 tulpini diferite , dintre cele peste 200, ale virusului
Herpes simplex.
Infecția cu virusurile herpetice este influențată de vârs tă, rasă, localizarea
geografică , statutul socio -economic individual. În țările mai puțin industrializate,
seropozitivitatea pentru HSV este mai crescu tă decât în tările dezvoltate.
Cel mai des întâlnit este virusul Herpes simplex 1 (HSV -1), care produce o
infecție primară, ulterior o perioada de latenț ă, care o dată rea ctivat ă produce herpesul
orofacial sau genital (într-o măsură mai mică) , conjunct ivită, keratită sau encefalită .

6
Acesta este responsabil pentru majoritatea herpesurilor labiale recurente. Cea mai
mare incidență a infecțiilor cu HSV -1 apare în copilărie, când un procent de 30 -60% din
copii sunt expuși virusului. Rata infecției cu HSV -1 crește o dată cu vârsta, astfel că
aproximativ 90% din adulții peste 50 de ani sunt seropozitivi pentru HSV -1, iar 20 -40%
dintre aceștia au avut cel puțin un episod de herpes labial . Frecvența recidivelor este
extrem de variabilă, în unele studii media este de o recidiva pe an, dar există dovezi că
frecvența ș i severitatea herp esului provocat de HSV -1 scade î n decursul anilor.
Virusul Herpes simplex 2 (HSV -2) este corelat cu comportame ntul sexual și
produce recidive frecvente , manifestându -se prin infecții perigenitale . Cea mai mare
incidență este în Africa (până la 70% din populație), urmată de USA și Europa cu un
procent cuprins între 4% ș i 18%. Conform mai multor studii efectuate atât pe bărbați cât
și pe femei , infecțiile cu HSV -2 sporesc de 2 pana la 4 ori rata de achiziție a virusului
HIV-1.

1.3. Transmitere a și infecția cu HSV
Transmiterea virusurilor herpetice se realizează cel mai frecvent prin contact cu
secrețiile orale, mucoase sau genitale ale unei persoan e purtătoare de HSV . De
asemenea, HSV se poate transmite prin folosirea de către o persoana neinfectată a
obiectelor contaminate de către o persoana infectată (ustensile de bucătărie, de baie).
Mai mult, pentru a numite profesii precum: stomatologi, pneumologi, și majoritatea
personalului medical, există un mare factor de risc datorită posibilității răspândirii
virusurilor herpetice prin secrețiile orale /mucoase/genitale pe alte suprafețe cutanate
sau obiecte. Deoarece HSV este rapid inactivat la temperatura camerei și uscăciune,
transmiterea prin aerosoli nu este posibilă.
Infecția apare prin inocularea virusului prin suprafețe mucoase susceptibile
(orofaringe, cervix, conjunctivă) sau prin leziuni cutanate.
În general, infecț ia cu HVS este subclinică. Fie că este subclinică sau clinic
manifestă, infecția cu HVS este dată de suficienta replicare virală, care să permită
invadarea nervilor senzitivi periferici.
După pătrunderea virusului în organism, acesta se rep lică în celulele epiteliale,
cauzând liza celulelor infectate, formarea de vezicule și inflamație locală sau nu
produce nicio manifestare la nivel cutanat (infecția subclinică). U lterior virusul afectează
nervii senzitivi periferici și apoi ganglionii, und e HSV se stabiliește și urmează o
perioadă de latență.

7
În timpul fazei inițiale de infecție, replicarea virala are loc în ganglion și în țesutul
nervos din apropiere. Apoi virusul se răspândește la altă suprafață muco -cutanată prin
migrarea centrifugă a virionilor prin nervii senzitivi periferici. În acest fel se explică
extinderea pe suprafețe ma ri a virusului și frecvența crescută de noi leziuni la distanța
de leziunea primară.
Perioada de latență apare după infecția primară atât simptomatică cât și
asimptomatică. Periodic, HSV se poate reactiva din starea de latență, virusul ajungând
la piele și mucoase pe calea nervilor senzitivi, unde cauzează episoade recidivante de
infecție herpetică. Recidivele se localizează de obicei în vecinătatea infecției primare,
putând fi din punct de vedere clinic s imptomatice cât și asimptomatice (Figura 1.1.1 ).
Chiar dacă herpesul este asimptomatic, virusul poate fi transmis unei noi perso ane prin
suprafețele muco -cutanate care conțin HSV .

Figura 1.1.1 Mecanismul infecției cu virusul Herpes simplex – Herpes labial. (A) Infecția
primară cu HSV, replicarea virusului în epiteliul orofaringian și ascensiunea acestuia
către ganglionul trigeminal prin intermediul nervilor senzitivi periferici. (B) Faza latentă,
în care HSV persistă în ganglionul trigeminal pe toata durata vieții pacientului. (C)
Reactivarea HSV datorată acțiunii diverșilor stimul i; ”coborârea” virusului la nivelul
buzelor sau epiteliului perioral prin intermediul nervilor senzitivi, manifestată prin apariția
herpesului labial recurent .

8
Recidivele herpetice apar, în general , la persoanele cu imunitatea alterată
datorată altor afe cțiuni: HIV, boli maligne, tratament cu chimioterapice, tratament
sistemic cu glucocorticoizi sau alte medicamente imunosupresive, radioterapie.
Aproximativ 1/3 din oamenii care dezvoltă herpes orofacial va avea cel puțin o
recidivă. Se estimează că numă rul de recidive este cuprins între 1 și 6 pe an. Principalii
factori care cauzea ză reactivarea herpesului oral sunt: iritații cutanate sau mucoase
(raze UV), menstruația, febra, răcelile comune, imunitatea scăzută , traumatisme sau
temperaturi extreme .

1.4. Răspunsul imun al gazdei
În contactul cu virusul Herpes simplex , imunitatea gazdei influențează în mod
cert riscul de dobândire a l acestuia, severitatea bolii, precum și frecvența recidivelor .
Numeroase studii efectuate pe animale ș i pe oameni cu imu nodeficiențe au demonstrat
că terenul genetic al gazdei infectate, multiple celule imune (macrofage, celulele natural
killer, limfocitele T), anticorpii care mediază neutralizarea virusului și/sau anticorpi
depende nți de citotoxicitatea mediată de celule și citokinele, joacă un rol important în
apărarea împotriva infecțiilor cu HSV.
Răspunsul imun umoral este important deoarece reduce titrul virusului din cadrul
infecției primare atât în locul de inoculare precum și în țesutul nervos regional. Anumiți
oameni sunt protejați de diseminarea virală și boala neurologică în mod eficace, datorită
transferului pasiv de anticorpi monoclonali sau policlonali precum și de răspunsul
anticorpilor formați în cadrul vaccinărilor. De asemenea, transferul anticorpilor spe cifici
împotriva HSV de la mamă la copil este un factor cheie în protecția împotriva herpesului
neonatal. La alți oameni care sunt infectați cu HSV răspunsul imun umoral joacă un rol
mai puțin important decât răspunsul imun celular. Astfel că pacienții car e au deficiențe
ale imunității umorale nu au boala mai severa decât cei normali, în timp ce deficitențele
imunității celulare pot determina infecții severe și recurente. Majoritatea pacienților își
formează anticorpii anti -HVS în aproximativ 4 -6 săptămâni de la infecție.
Riscul de boală severă și rata mare de recidive se corelează cu
imunocompetența celulară a gazdei. Pacienții cu o scădere ușoară a imunității celulare
pot experimenta doar o c reștere a numărului de recidive și o rezoluție mai scăzută a
leziunilor, în timp ce pacienții cu o scădere marcată a imunității sunt predispuși să
dezvolte infecții cronice, diseminate și rezistente la medicamente.

9
Mai multe studii realizate pe oameni și șoareci au demonstrat implicarea
limfocitelor T CD8+ și CD4+. R ăspunsul limfocitelor CD8+ este necesar pentru
eliminarea virusului de la nivelul leziunii. Pacienții imunocompromiși care au infecții mai
frecvente și mai prelungite cu HSV au mai putine celule CD8+ funcționale împotriva
virusului. S-a evidențiat că celul ele CD8+ persistă în epiteliul și î n nervii periferici
infectați. Chiar și în timpul perioadelor de latență aceste celule CD8+ produc proteine
antivirale și citotoxice, indicând supravegherea infecției de catre sistemul imunitar. S-a
demonstrat ca celule C D8+ rezidente sunt capabile să controleze reactivarea virală la
locul de inoculare al virusului în derm. Astfel, în acest mod se poate întelege
variabilitatea și severitatea infecțiilor herpetice în rândul oamenilor . O diferență de 30 -60
de minute în răspu nsul gazdei poate conduce la diferențe mari ale nivelelor virale, care
determină fie un episod de boala clinică sau subclinică.
În urma infecției cu HSV se formează anticorpi specifici împotriva tulpinii de virus
inoculate , care previn reinfectarea cu aceeași tulpină , dar nu oferă protecție față de
celelalte tulpini.

1.5. Localizările infecțiilor herpetice
În funcție de locul de inoculare al virusului, infecția se poate localiza cel mai
frecvent la nivel orofacial, genital (Figura 1.5.1 ), dar poate a vea și alte localizari
cutanate , de exemplu la nivelul mâinilor ( Figura 1.5. 2) și degetelor, producând panarițiul
herpetic ( Figura 1.5. 3).

10
Figura 1.5.1 Herpes genital, primar. În imaginea din stânga se observă multiple ulcerații
la nivelul vulvei edemațiate. În imaginea din dreapta sunt prezente eroziuni numeroase
localizate la nivelul penisului și scrotului.
Figura 1.5. 2 Infecția primară cu HSV la o
pacientă în vârstă de 28 de ani. La nivelul
palmei se observă un grup de vezicule
dureroase, care au apărut în urmă cu 3 zile.
În urma examenelor de laborator s -a
descoperit prezența virusului Herpes
simplex tip 2.

Figura 1.5.3 Panarițiu herpetic la un băiat de 19 ani. Acesta acuză dureri la nivelul
degetului de aproximativ 3 zile. În imagine se observă vezicule grupate, confluente și
edemul eritematos la nivelul falangei distale.

11
CAPITOLUL 2 – HERPESUL OROFACIAL

2.1. Defin iție
Herpesul orofacial reprezintă manifestarea clinică a infecției cu virusul H erpes
simplex tip 1 (80% din cazuri) sau tip 2 (20% din cazuri) . În general, infecția este
asimptomatică sau minoră în cazul pacienților imunocompetenți, sau este extinsă și cu
multiple leziuni muco -cutanate în cazul pacienților cu imunitatea scăzută.
Se prezintă ca un grup de vezicule care apar pe o regiune cutanată sau mucoasă
eritematoasă. Poate fi atipic, cu porțiuni eritematoase cu mici eroziuni, fisuri sau l eziuni
subclinice care răspândesc virusul

2.2. Manifestări clinice
Gingivostomatita și faringita sunt cele mai comune manifestări ale primoinfecției
cu HSV -1, iar herpesul labial recurent este cea mai comună manifestare clinică a
reactivării virusului he rpetic tip 1.
În cazul herpesului orofacial cauzat de HSV -2, infecția primară nu se poate
diferenția de infecția primară cauzată de tuplina 1. Cel mai frecvent apare la
adolescenții sau adulții tineri în urma unui contact oral -genital. Spre deosebire de t ipul
1, HSV -2 se reactivează mult mai rar în regiunea orofacială, producând deci mult mai
puține recidive labiale decât HSV -1.

a) Infecția primară cu virusul Herpes simplex
Se manifestă cel mai des prin gingivostomatită și faringită herpetică și sunt cel
mai frecvent asociate cu infecția primară cu HSV -1. Aceste afecțiuni apar după 2 până
la 20 de zile de la contactul cu o persoană infectată. Se caracterizează prin apariția de
vezicule la locul de inoculare , edem , în cazuri foarte rare poate să apară limfadenopatie
cervicală și submandibulară (Figura 2.2.1 ), simptome locale (durere la înghițire) și
simptome generale 002C precum: febră persistentă timp de 2 -7 zile , dureri de cap, stare
generală alterată , iritabilitate sau dureri musculare , simptome care persistă între 3 și 15
zile. Veziculele apărute se ulcerează, producând durere care poate fi foarte severă. De
asemenea, refuzul mâncării și al apei poate fi un indiciu al prezenței herpesului oral,
datorită durerii pe care acestea le provoacă la deglutiț ie prin iritarea leziunilor.

12

Figura 2.2.1 În imaginea din partea stângă se observă l imfadenopatie cervicală
bilaterală și submandibulară la un pacient în vârstă de 43 de ani. A fost efectuată
puncție biopsie și apoi examen histopatologic, care a eviden țiat prezenta virusului
Herpes simplex tip 2. Pacientul era cunoscut cu herpes genital recurent. În imaginea din
partea dreaptă se remarcă dispariția limfadenopatiilor în urma tratamentului cu aciclovir
și imunoglobuline intravenoase, timp de 18 luni.

Gingivostomatita herpetică ( Figura 2.2.2 ) acompaniază cel mai frecvent
primoinfecția cu HSV la copii și adulții tineri.

Figura 2.2. 2 Infecție primară cu virusul
Herpes simplex 1, manifestată prin
gingivostomati tă. Fetiță în vârstă de 6 ani
cunoscută cu dermatită atopică. La nivelul
gingiei și mucoasei labiale sunt prezente
numeroase eroziuni dureroase. Testul
Tzanck a fost pozitiv pt HVS -1.

13
Inițial apar papule eritemoatoase care se transformă rapid în vezicule și pustule
grupate la locul inoculării virusului. Veziculele sunt fragile, se pot rupe ușor, formând
ulcerații la nivelul epidermului superficial. Ulterior se formează o coajă dură, urm ată de
exfoliere și o umflătură reziduală. În general, leziunile herpetice se vindecă între 2 -4
săptămâni. De obicei, apare fie o hipo sau hiperpigmentare în locul unde a fost leziunea
și uneori o ușoară senzație de mâncărime.
Principalele regiuni afecta te sunt reprezentate de limbă, mucoasa bucală, gingi e,
palat ele dur ș i moale ale cavitătii bucale , faringe. În cazul faringitei herpetice, apar
leziuni ulcerative și exudative la nivelul peretelui posterior (Figura 2.2. 3) și/sau la nivelul
pilierilor amigd alieni . Aceasta este dificil de diferențiat de faringitele bacteriene, infecțiile
cu Mycoplasma pneumoniae, și alte ulcerații faringiene de cauze non infecțioase
(exemplu: sindromul Stevens -Johnson). Nu au fost evidențe subst anțiale care să ateste
recidiva herpesului faringian în cadrul reactivării virusului .

Figura 2.2. 3 Faringită herpetică

În ca zul pacienților imunocompromiși , leziunile orale și faringiene sunt mai
severe, mai extinse și mai dificil de tratat. Acestea sunt necrotice, foarte dureroase,
friabile și hemoragice și se pot răspândi și la nivelul esofagului , rezultând esofagita
herpetică ( Figura 2.2.4 ) care se manifestă prin disfagie, odinofagie, durere substernală
și multiple leziuni ulcerative. Tot în cazul acestor pacienți, HSV p oate contamina și
arborele traheobronșic și plămânii, ducând la traheobronșită și pneumonie herpetice.

14

Figura 2.2.4 (A) Imagina endoscopică a ulcerelor esofagiene cauzate de virusul
Herpes simplex. (B) Ușor edem al mucoasei esofagiene la 2 luni dupa r ezoluția
ulcerelor .

b) Faza latentă a infecției cu virusul Herpes simplex
În faza de latență nu există manifestări clinice ale infecției cu virusul herpetic.
Acesta persistă în ganglionul trigeminal pe toata durata vieții pacientului și se
reactivează ori de câte ori acționează un stimul declanșant: iritatii cutanate sau
mucoase , proceduri faciale cosmetice , expunerea la soare ( raze UV), menstruația,
febra, răcelile comune, imunitatea scăzută, traumatisme sau temperaturi extreme.

c) Reactivarea virusul ui Herpes simplex
Are loc în ganglionul trigeminal sub influența factorilor declanșanți și poate
apărea de -a lungul diviziunilor senzitive ale nervului cranian V . Cel mai adesea se
localizează la nivel perioral, la nivelul joncțiunii muco -cutanate a buzel or, mai ales la
nivelul buzei inferioare. Alte localizări faciale ale herpesului includ nasul, bărbia, obrajii,
dar acestea apar în mai puțin din 10% din cazuri. La pacienții care au recidive
frecvent e, leziunile pot să difere ca localizare, de la un episod la altul.
Înainte cu 24 de ore de apariț ia leziunilor, apar în aproximativ 45 -60% din cazuri
simptome prodromale, precum: senzații de usturime, mâncărime sau senzație de
arsura , la locul unde se va manifesta infecția . De ob icei, simptomele generale sunt
absente.

15
Inițial , la locul de recidivă apare un grup tranzitoriu de vezicule de mici
dimensiuni, care ulterior se grupează, se sparg și formează eroziuni superficiale ,
ulceroase , neregulate. Apoi se acoperă cu o crustă aurie/maro, urmând procesul de
vindecare (Figura 2.2.5 ). În cazul unui pacient imunocompetent, leziunea se vindecă,
fără cicatrice, în 1 -2 săptămâni. Virusul poate fi transmis unei noi persoane și la câteva
zile după dispariția semnelor și simptomelor clinice.

Figura 2.2.5 Recivide labiale ale herpesului orofacial. (A) Edem la nivelul buzei
superioare la 24 de ore după apariția unei senzații de furnicatură. (B) Vezicule grupate
în zona mustaței la 48 de ore de la instalarea simptomelor. (C) Eroziuni acoperite de
crustă la nivelul buzei superioare și în zona mustaței la 7 zile după declanșarea
simptomelor.

Persoanele imunocompetente, de obicei nu au recidive localizate intraoral, dar
pot prezenta uneori un grup de vezicule mici și ulcere localizate la nivelul gingiei ș i
porțiunea anterioară a palatului dur. Acestea sunt puțin simptomatice.

16
Severitatea recidivelor este extrem de variabilă. Se pot limita la simptome
prodromale fără dezvoltarea leziunilor, dar se pot manifesta și prin leziuni extinse.
Pacienții imunocompromiși au riscul de a dezvolta recivide herpetice mai
frecvente și mai p ersistente decât pacienții imunocompetenți. La acești pacienți, există
o posibilitate mai mare de diseminare a virusului, rezultând ș i o rată de morbiditate mai
crescută . Recidiv ele herpetice se manifestă prin eroziuni persistente și ulcerații cronice
(Figura 2.2. 6) care nu cedează în urma terapiei antivirale adecvate, chiar apare
rezistență la aceasta. Alături de manifestările cutanate, la pacienții imunocompromi și
apare și infecția sistemică cu virusul herpetic, manifestată prin afectări viscerale.

Figura 2.2. 6 Ulcere herpetice cronice la o femeie în vârstă de 65 de ani, cunoscută cu
leucemie mieloidă în stadiu avansat.

2.3. Diagnostic pozitiv
Pentru diagnosticul infecției cu H SV sunt necesare atât criterii clinice cât și de
laborator:

a) Diagnosticul clinic
Este cel mai des utili zat în diagnosticarea infecțiilor cu H SV datorită aspectului
leziunilor și istoricul pacientului. Când leziunile au aspectul caracteristic cu multiple

17
vezicule și o zona eritematoasă inconjurătoare, diagnosticul este ușor de stabilit . Cu
toate acestea, există situații în care leziunile herpetice pot semăna cu alte leziuni sau
ulcerații ale pielii, moment în care este necesar diagnosticul de laborator.

b) Diagnosticul de laborator
Se folosesc culturi celulare, detecția antigenului și ADN -ului viral din raclaje ale
leziunii, detecția serologică a anticorpilor împotriva HSV și citodiagnosticul Tzan ck.
Izolarea virusului din culturi celulare este cea mai u tilizată metoda. După
inoculare, HSV produce efecte citopatice și în cazul existenț ei virusului probele vor
deveni pozitive în aproximativ 48 -96 de ore. Sensibilitatea culturii depinde de cantitatea
de virus conținută de probă. Izolarea virusului este cea mai bună când se fac culturi din
leziuni aflate în faz a veziculară .
Detecția ADN -ului viral prin PCR este cea mai sensibilă tehnică pentru detecția
infecțiilor herpetice mucoase și viscerale , dar nu este folosită de rutină . Poate fi folosit ă
pentru identificarea HSV și în stadiile tardive ale leziunilor ulcerate.
Detecția serologică a anticorpilor împotriva HSV se folosește pentru diferenție rea
persoanelor neinfectate de cele infectate cu HSV -1 sau HSV -2, dar nu se poate face
deosebirea între tipul 1 și tipul 2. Principala sa utilizare o reprezintă diferențierea
infecției primare de o recidivă. Un test serologic pozitiv poate fi util în cazul pacienților
cu recidive sau leziuni orale/ genitale care nu sunt prezente în timpul examinării, așadar
nu se poate realiza cultura.
Citodiagnosticul Tzanck reprezintă tehnica citologică cel mai frecvent utilizată în
diagnosticul infecțiilor herpetice. Presupu ne recoltarea de lichid de la o veziculă intactă,
întinderea pe o lamă de sticlă, uscarea la aer și apoi colorarea prin metoda Giemsa sau
Wright. Citodiagnosticul este pozitiv dacă se observă pe frotiu acantoliza keratinocitelor
sau keratinocite acan tolitice cu nuclei mulți și giganți ( Figura 2.3.1 ). Este pozitiv în 75%
din cazurile recente, atât infecții primare, cât și recidive.

2.4. Diagnostic diferențial
Afecțiune Caracteristici Diagnostic Tratament
a. Ulcere apoptotice -sunt similare cu
ulcerele care apar în
gingivostomatita
herpetică primară -aspectul clinic
-culturile pentru
Herpes simplex
vor fi negative -în general nu
necesită
tratament
-steroizi topici, la

18
-pacientul este afebril
-nu se cunoaște
cauza, dar nu este
virală nevoie
b. Sindromul Behçet -produce ulcerații în
jurul gurii și la nivel
genital -ulcere recurente
orale și genitale
-afectări oculare,
articulare -tetraciclină și
steroizi topici
-prednison și
medicamente
imunosupr esive
c. Herpangina -infecție orală cu
ulcere mici cauzată de
virusul Coxsackie
-ulcerele apar
caracteristic la nivelul
palatului moale
-apare la copii cu
vârste cuprinse între 3 –
10 ani -aspectul clinic -se tratează doar
simptomele
d. Pemfigus vulgaris -boală rară, autoimună
caracterizată prin
ulcere orale, vezicule,
bule cutanate și
eroziuni -biopsie cutanată
pentru
confirmarea
suspiciunii clinice -prednison oral

2.5. Complicații
a) Eczema herpetiformă
Se caracterizează prin infectarea cu virusul H erpes simplex a dermatitei atopice,
rezultând eczema herpetiformă. Este determinată în cea mai mare măsură de HSV -1 și
apare de obicei la copii.
b)Suprainfecția bacteriană
Cea mai frecventă bacterie implicată este Stafilococul auriu. Apare deseori
asociată cu eczema herpetiformă și poate fi foarte dureroasă.

c) Eritemul polimorf

19
Majoritat ea cazurilor de eritem polimorf s-au descris la pacienții care au infecție
cu virusul Herpes simplex. La anumite persoane ca re au infecții recurente cu HSV
eritemul polimorf poate să apară de o dată cu recidiva.
Se caracterizează pri ntr-o reacție cutanată la variaț i stimuli antigenici (HSV),
manifestat ă prin leziuni papulare, eritem atoase, în fo rmă de iris și leziuni veziculare și
buloase. Afectează predominant membrele, mai ales palmele (Figura 2.5.1 ) și tălpile,
precum și membranele mucoase.

Figura 2.5.1 Eritem polimorf recurent la un pacient în vârstă de 31 de ani. Prezintă
herpes labial recurent la nivelul buzei inferioare și papule edematoase în formă de iris
localiz ate la nivelul feței dorsale a mâinii.

CAPITOLUL 3 – PRINCIPII TERAPEUTICE

3.1. Agenți terapeutici utilizați
Medicamentele folosite în tratamentul infecției cu Herpes simplex sunt
antiviralele. Se folosesc atât cele cu administrare topică, cât și cele cu administrare
orală sau intravenoasă .
Medicamentele antivirale împotriva HSV inhibă ADN polimeraza virală. Aciclovir,
ganciclovir, famciclovir si valaciclovir sunt fosforilate selectiv în forma monofosfat în
celulele inf ectate cu HSV. Enzimele celulare convertesc forma monofosfat a

20
medicamentului în trifosfat, care este încorporată în lanțul ADN -ului viral. Aciclovir este
antiviralul cel mai des folosit în infecțiile cu virusul herpetic și este disponibil pentru
admini strare intravenoasă, orală și topică. Valaciclovir este esterul valil al aciclovirului ,
prodrogul acestuia, oferă o biodisponibilitate mai bună decât aciclovirul și prin urm are
poate fi administrat la intervale mai lungi de timp . Famciclovirul este formula orală a
penciclovirului și are efect pe anumite infecții provocate de tipurile 1 și 2 ale HSV.
Ganciclovirul est e activ împotriva ambelor tipuri de virus, dar este mult mai toxic decât
celelalte 3 și de obicei nu este recomandat pentru tratamentul infecții lor herpetice.
Aciclovir, valaciclovir și fa mciclovir și -au dovedit eficacitatea în scurtarea duratei
simptomelor și leziunilor mucocutan ate cauzate de virusul herpetic la pacienții
imunocompetenți cât și imunocompromiși. Formulele intravenoase și orale previn
reactivarea HSV în pacienții imunocompromiși sub tratament cu chimioterapice sau în
perioada imediat următoare post transplant de măduvă osoasă sau organ.
Administrarea zilnică de antivirale reduce frecvența recividelor oro -labiale și
genitale. S -a demonstrat ca valaciclovirul reduce transmiterea HSV -2 prin contact
sexual între parteneri .
Principalul efect advers al aciclovirului administrat i ntravenos îl reprezintă
insuficiența renală tranzitorie. Se datoreză cristalizării acic lovirului în parenchimul renal.
Această reacție adversă poate fi evitată prin administrarea lentă a me dicamentului și o
hidratare bună a pacientului.

3.2. Tratamentul infecției primare
În cazul gigivostomatitei herpetice se recomandă administrarea de medicamente
antivirale orale în următoarele doze:
-aciclovir: 400mg de 3 ori pe zi sau 200mg de 5 ori pe zi , timp de 7 -10 zile
-valaciclovir: 1g de 2 ori pe zi, timp de 7 -10 zile
-famciclovir: 250mg de 3 ori pe zi, timp de 5 -10 zile
-zovirax (suspensie orală de aciclo vir): se administrează la copii; 15mg/kgc de 5
ori pe zi, timp de 5 -7 zile

3.3. Tratamentul recidivelor
Tratamentul recidivelor la pacienții imunocompetenți este benefic doar dacă este
început foarte repede, mai ales în stadiul prodromal sau când apare leziunea
eritematoasă. Fără tratament, leziunea herpetică se vindecă în 1 -2 săptămâni.

21

a) Topic
Pentru administrarea topică se folosesc creme aplicate pe pielea afectată, în
strat subțire. Se respectă igiena, pacientul spălându -se pe mâini înainte și după
aplicarea cremei, evitând atingerea excesivă a leziunilor pentru a preveni răspândirea
infecției.
Tratamentul topic trebuie inițiat cât mai repede posibil, cam la o oră de la debutul
simptomelor. Acesta grăbește vindecarea leziunilor și scade durata simptomatologiei
locale.
Se utilizează:
-penciclovir cremă 1%: administrată la 2 ore, timp de 4 -5 zile
-aciclovir cremă: administrată de 5 ori pe zi, la aproximativ 4 ore, timp de 4 -5 zile

b) Oral
Tratamentul oral în cazul recidivelor herpetice se poat e începe până la 2 ore de
la apariția simptomelor. Se utiliează:
-aciclovir: 400mg de 3 ori pe zi, timp de 5 zile
-valaciclovir: 2 g de 2 ori pe zi, pentru o zi
-famciclovir: 1.5g de 2 ori p e zi, pentru de o zi

Pentru prevenirea reactivării virusului he rpetic în cazul expunerii la un factor
declanșant, se administrează aciclovir oral, 400 mg de 2 ori pe zi, înainte și după
expunere (de obicei 5 -10 zile). Medicația pentru prevenirea recidivelor se mai poate
administra și pacienților care au avut cel puțin 6 recidive în decurs de un an.

22
PARTEA SPECIALĂ

1. INTRODUCERE

2. SCOP ȘI OBIECTIVE
Realizarea lucrării de față propune următoarele obiective:
 Evaluarea incidenței leziunilor herpetice în populația generală în funcție de
gen, mediul de proveniență, vârstă și statutul socio -economic
 Analizarea celor mai frecvente localizări ale recidivelor virusului Herpes
simplex
 Implicațiile leziunilor în viața socială
 Incidența recidivelor în funcție de prezența unor condiții fiziologice sau
patologice acute/croni ce
 Corelarea duratei de vindecare a leziunilor cu utilizarea/neutilizarea unui
tratament topic

3. MATERIAL ȘI METODĂ
3.1. Tipul studiului
Studiul efectuat este de tip prospectiv, bazându -se pe datele obținute din
chestionare adresate unui număr de 150 de persoane din populația generală, în
perioada 2018 -2019.

3.2. Lotul de studiu
Lotul de studiu este reprezentat de 150 de persoane, cu vârste cuprinse
între 13 și 85 de ani. Acesta a fost împărțit în două grupuri:
a) Primul grup format din 86 de persoane care au prezentat leziuni
herpetice
b) Al doilea grup format din 64 de persoane care nu au prezentat leziuni
herpetice

3.3. Metodă

23
Studiul s -a bazat pe adresarea unui chestionar unui număr de 150 de
persoane din populația generală, alese în funcție de vârstă pentru a fi ulterior
grupate în 4 categorii: sub 20 de ani (30 de persoane), între 21 și 30 de ani (40
de persoane), între 31 și 50 de ani (40 de persoane) și peste 50 de ani (40 de
persoane).
Înaintea înmânării chestionarelor, am explicat fiecărei persoane în parte
ce este vir usul Herpes simplex, cum se manifestă, evoluția leziunilor, localizările
acestora și tratamentul. Având în vedere că diagnosticul leziunilor herpetice este
unul clinic și ușor de pus datorită leziunilor și simptomatologiei tipice, persoanelor
participante la studiu le -a fost ușor să își amintească dacă au avut sau nu astfel
de leziuni.
În chestionar am urmărit să culeg date despre gen, vârstă, mediul de
proveniență, statutul socio -economic, dacă aveau cunoștiinte anterioare despre
HSV, dacă au avut leziuni cauzate de virusul herpetic, localizarea acestora,
numărul recidivelor pe an, prezența unor condiții/afecțiuni patologice acute sau
conice în momentul apariției leziunilor, mijlocul de diagnostic utilizat, tratamentul
urmat și de către cine a fost indicat , precum și dacă aceste leziuni au influențat în
mod negativ viața socială.
Pentru prelucrarea statistică a datelor am folosit programul Microsoft
Excel, iar rezultatele au fost prezentate atât în tabele cât și în grafice în Microsoft
Word pentru a facilit a întelegerea lor.

24
4. REZULTATE
1. Analiza persoanelor care au completat chestionarul în funcție de
gen și mediul de proveniență

Figura nr. 1 Genul persoanelor care au completat chestionarul
Din studiul lotului persoanelor care au completat chestionarul, reiese că 46%
sunt de gen masculin, iar 54% de gen feminin.

Figura nr. 2 Mediul de proveniență al persoanelor care au completat chestionarul
În funcție de mediul de proveniență rezultă ca 56% dintre persoanele care au
participat la studiu provin din mediul urban, iar 44% provin din mediul rural. 46% 54%Genul persoanelor care au completat
chestionarul
Masculin
Feminin
44%56%Mediul de proveniență al persoanelor participante
la studiu
Rural
Urban

25
2. Analiza persoanelor care au completat chestionarul în funcție de
cunoștiințele anterioare despre virusul Herpes simplex

Figura nr. 3 Cunoștiințele anterioare despre virusul Herpes simplex ale per soanelor
care au completat chestionarul

Am analizat dacă persoanele care au completat chestionarul aveau cunoștiințe
anterioare despre virusul Herpes simplex. Astfel că, la fiecare persoană în parte am
explicat ce reprezintă acest virus, ce manifestări pr oduce, localizările acestora, precum
și metodele de tratament. În urma acestor informații, persoanele participante la studiu
au trebuit să bifeze dacă aveau sau nu cunoștiințe despre acest virus.
Din studiu reiese că 61,33% din persoane aveau cunoștiinte anterioare despre
acest virus , iar restul de 38,67% nu. Faptul că așa mulți oameni dețin informații legate
despre acest virus poate să se datoreze incidenței crescute a acestuia, leziunilor și
recidivelor tipice, inconfundabile pe care le cauzează.

61,33%38,67%Cunoștiințe anterioare despre virusul Herpes
simplex
Aveau cunoștiințe
anterioare
Nu aveau cunoștiințe
anterioare

26
3. Analiza persoanelor care au completat chestionarul în funcție
prezența sau absența leziunilor cauzate de virusul Herpes simplex

Figura nr. 4 Incidența leziunilor cauzate de HSV la persoanele care au completat
chestionarul
Din studiul persoanelor care au completat chestionarul, incidența cazurilor cu
leziuni cauzate de virusul herpetic este 57,33%. Putem concluziona că mai mult de
jumatate din persoanele participante la studiu au avut de -a lungul vieții cel putin o
manifestare a infecției cu HSV. Acest luc ru este ilustrat numeric in tabelul de mai jos, în
care se evidențiază ca din cele 150 de persoane care au completat chestionarul, 86 au
avut cel puțin o manifestare a virusului herpetic ( Tabelul nr.1 ).

Tabelul nr. 1. Incidența leziunilor herpetice la per soanele participante la studiu
Număr persoane Procentaj
Cu leziuni 86 57,33%
Fără leziuni 64 42,67%
Total 150 100%

57,33% 42,67%Incidența leziunilor herpetice
Au avut leziuni
Nu au avut
leziuni

27
4. Analiza pacienților cu leziuni în funcție de gen

Figura nr. 5 Incidența cazurilor cu leziuni herpetice în corelație cu genul
Din studiul persoanelor care au completat chestionarul și au afirmat că au avut
leziuni cauzate de HSV, incidența cazurilor la genul masculin este de 45,35%, iar la
genul feminin de 54,65%. Putem concluziona că femeile au o predispoziție mai ridicată
de a dezvolta leziuni herpetice comparativ cu bărbații. Astfel, analizând datele din
Tabelul nr. 2. , se evidentiază faptul că din 86 de cazuri cu leziuni, 47 au fost femei
(54,65%) și 39 barbati (45,35%).

Tabelul nr. 2 . Repartiția cazurilor cu leziuni herpetic e pe genuri
Gen Număr de cazuri Procentaj
Feminin 47 54,65%
Masculin 39 45,35%
Total 86 100%

54,65%45,35%Repariția leziunilor herpetice pe genuri
Femei
Bărbați

28
5. Analiza pacienților cu leziuni cauzate de HSV în funcție de mediul
de proveniență

Figura nr. 6 Incidența cazurilor cu leziuni herpetice în corelație cu mediul de proveniență
Am analizat mediul de proveniență al persoanelor care au completat chestionarul
cu scopul de a identifica diferențele procentuale pentru a nota care categorie prezintă
riscul mai ridicat de a dezvolta leziuni cauzate de virusul Herpe s simplex.
Din studiu reiese că pacienții pot fi împărțiți în funcție de domiciliu în două grupe,
cu proveninență din mediul urban 38 de persoane și cu proveniență din mediul rural 48
de persoane ( Tabelul nr.3. ) . Această diferență de distributie a leziu nilor poate fi o
urmare a nivelului de educație mai ridicat al locuitorilor din mediul urban, accesului mai
facil la unitățile de îngrijire medicală, nivelului socio -economic mai crescut, precum și a
condițiilor de viață mai ridicate.

Tabelul nr. 3 . Repartiția cazurilor cu leziuni herpetice în funcție de mediul de
proveniență
Mediul de proveniență Număr de cazuri Procentaj
Rural 48 55,81%
Urban 38 44,19%
Total 86 100%
55,81%44,19%Repartiția leziunilor herpetice în funcție de
mediul de proveniență
Rural
Urban

29
6. Analiza pacienților cu leziuni cauzate de HSV în funcție de statutul
socio -economic

Figura nr. 7 Incidența cazurilor cu leziuni herpetice în corelație cu statutul socio –
economic
Leziunile cutanate cauzate de infecția cu Herpes simplex apar cel mai frecvent la
persoanele cu un status imunitar scăzut, lucru care favorizează infecția și reactivările
virusului. De asemenea, se cunoaște faptul că persoanele cu un statut socio -economic
foarte bun sunt mai puțin predispuse la infecții față de persoanele care au un statut
socio -economic precar, care au condiții de viață nefavorabile, igienă deficitară și o
alimentație necorespunzătoare.
În acest studiu întregul lot de pacienți a fost împărțit în 4 categorii, în funcție de
statutul socio -economic: foarte bun, bun, mediu și precar. Majoritatea persoanelor care
au completa t chestionarul au un statut bun (46%).
Conform studiului și informațiilor expuse în Tabelul nr.4 , s-a constatat că:
 Persoanele cu statutul socio -economic precar sunt cele mai afectate de
infecția cu HSV. Astfel, din 14 persoane participante la studiu cu statutul
precar, 10 (71,43%) persoane au afirmat ca au avut cel puțin o leziune
1029
21
4640
30
10
01020304050607080
Foarte bun Bun Mediu PrecarNumărul oamenilor
care au avut
manifestări
cutanate ale
infecției cu HSV
Numărul oamenilor
care NU au avut
manifestări
cutanate ale
infecției cu HSV

30
cauzata de Herpes simplex. Acest lucru înseamnă ca aproximativ trei
sferturi din lotul persoanelor care au un statut precar au avut manifestări
datorate HSV.
 Persoanele cu statutul socio -economic bun și mediu au o incidență
aproximativ egală a leziunilor cauzate de HSV. De asemenea, mai mult d e
jumatate din persoane (statut socio -economic bun – 57,97%; statut socio –
economic mediu – 58,82%) au prezentat cel puțin o leziune de -a lungul
vieții.
 Persoanele cu statutul socio -economic foarte bun sunt cele care au avut
cele mai puține leziuni – 37,5%. În această categorie, aproximativ o treime
din participanți au afirmat prezența de manifestări herpetice.
Astfel, rezultă ca cele mai frecvent afectate persoane sunt cele care au un statut
socio -economic precar, iar cele mai puțin afectate persoane sunt cele care au un statut
foarte bun. Între aceste două categorii se află persoanele cu statutul socio -economic
bun și mediu, la care s -a evidențiat o incidență de aproximativ 58% a leziunilor cauzate
de infecția cu HSV.

Tabelul nr. 4 . Repartiția cazurilor cu le ziuni herpetice în funcție de statutul socio –
economic
Total Cu leziuni cauzate
de HSV Fără leziuni
cauzate de HSV
Număr Procentaj Număr Procentaj Număr Procentaj
Foarte bun 16 10,67 % 6 37,5% 10 62,5%
Bun 69 46% 40 57,97% 29 42,03%
Mediu 51 34% 30 58,82% 21 41,18%
Precar 14 9,33% 10 71,43% 4 28,57%

31
7. Analiza pacienților cu leziuni cauzate de HSV în funcție de vârstă

Figura nr. 8 Incidența leziunilor herpetice în funcție de vârstă
Conform unui studiu OMS, mai mult de 90% din populația întregii planete este
infectată cu virusul Herpes simplex. Mai mult, incidența infecției crește o dată cu
înaintarea în vârstă, astfel că după vârsta de 50 de ani 90% sunt seropozitivi pt infecția
cu HSV și un procent de 20 -40% au prezentat cel puțin o leziune cau zată de herpes, cu
localizare labială, de -a lungul vieții.
În acest studiu întregul lot de pacienți, împărțit pe 4 categorii, are vârste cuprinse
între 13 și 85 de ani.
Vârsta de încidență maximă a leziunilor herpetice se identifică la populația peste
50 de ani, în procent de 34,89%. Urmează grupa de vârstă cuprinsă între 31 și 50 de
ani, având o incidență de 29,07%, apoi populația cu vârstă între 21 și 30 de ani care
reprezintă 22,09%. Cea mai slabă incidența a leziunilor herpetice se identifică la grupa
de vârstă cuprinsă între 13 și 21 de ani, 13,95%. 13,95%22,09%29,07%34,89%
0%5%10%15%20%25%30%35%40%
Sub 20 de ani 21-30 de ani 31-50 de ani Peste 50 de aniReparti ția manifestărilor herpetice pe grupe de
vârstă

32
În urma acestui studiu și informațiilor expuse în Tabelul nr.5 s-a constatat că
incidența leziunilor cauzate de HSV crește o dată cu înaintarea în vârstă. Populația cea
mai afectată de virusul Herpes simplex este cea cu vârsta peste 50 de ani. Acest lucru
se poate datora faptului că există o perioadă mai lungă de tim p în care populația se
putea infecta cu HSV, dar și faptului că o dată cu înaintarea în vârstă apare și o scădere
a sistemului imunitar, precum și prevalența mai crescută a afecțiunilor cronice. Din
această cauză manifestările sunt mai frecvente la această grupă de vârstă.
În partea opusă, grupa de vârstă cea mai puțin afectată este reprezentată de
populația sub 20 de ani. Acest lucru se poate datora faptului că au avut o perioadă de
timp mai scurtă în care se puteau infecta cu virusul herpetic, au imunitat ea mai
puternică. De asemenea, au o rată mai scăzută a afecțiunilor cronice care pot
determina depresii pe termen scurt sau lung ale sistemului imunitar, fapt favorabil
pentru HSV de a se reactiva și a provoca leziuni.

Tabelul nr. 5 . Repartiția cazurilor cu leziuni herpetice pe grupe de vârstă
Grupe de vârstă Totalitatea persoanelor
care au completat
chestionarul Totalitatea persoanelor
care au prezentat leziuni
cauzate de HSV
Număr Procentaj Număr Procentaj
Sub 20 de ani 30 20% 12 13,95%
Între 21 și 30 de ani 40 26,66% 19 22,09%
Între 31 și 50 de ani 40 26,66% 25 29,07%
Peste 50 de ani 40 26,66% 30 34,89%

33
8. Analiza famiilor pacienților care au avut leziuni cauzate de infecția
cu virusul Herpes simplex

Figura nr. 9 Incidența leziunilor herpetice în cadrul famiilor pacienților care au prezentat
leziuni
În urma studiului efectuat am remarcat că mai mult de 90% din persoanele care
au prezentat manifestări ale infecției cu HSV au avut antecedente heredo -colaterale ale
infecției cu acest vir us, mai exact 91,86% au afirmat ca un membru al familiei a
prezentat leziuni herpetice. Doar 8,14% au afirmat că în cadrul familiei lor nu au existat
leziuni și la alți membrii.
Încidența crescută a virusului Herpes simplex și respectiv a manifestărilor
cauzate de acesta în cadrul famiilor se poate explica prin faptul că este un virus care se
transmite ușor. Persoana care prezintă infecție clinic manifestă sau subclinică poate să
răspândeasca virusul în perioada de excreție virală prin secreția salivară, g enitală sau
secrețiile altor mucoase, contaminând obiectele din jur, din casă, lucru care determină o
incidență mai crescută a infecțiilor cu HSV în cadrul unor familii.

91,86%8,14%Incidența leziunilor herpetice în cadrul
familiilor pacienților care au avut leziuni
cauzate de HSV
Membrii ai familiei
care au avut leziuni
herpetice
Membrii ai familiei
care nu au avut
leziuni herpetice

34
9. Analiza famiilor p aciențilo r care NU au avut leziuni cauzate de
infecția cu virusul Herpes simplex

Figura nr. 10 Incidența leziunilor herpetice în cadrul famiilor pacienților care NU au
prezentat leziuni
Din analiza lotului de pacienți care nu au prezentat leziuni cauzate de HSV,
jumătate dintre ei au afirmat că unul sau mai mulți membrii din familia din care provine a
prezentat manifestări ale infecției herpetice. De asemenea, jumătate au afirmat că nici
ei și niciun alt membru al familiei nu au prezentat leziuni.
Putem concluziona că vir usul Herpes simplex este foarte răspândit, mai ales în
cadrul familiilor. Conviețuirea în aceeași casă facilitează modul de transmitere și infecția
a cât mai multor membrii.

50%50%Incidența leziunilor herpetice în cadrul
familiilor pacienților care NU au avut
leziuni cauzate de HSV
Membrii ai familiei
care au avut
leziuni herpetice
Membrii ai familiei
care nu au avut
leziuni herpetice

35
10. Analiza pacienților în funcție de distribuția lezunilor

Figura nr. 11 Distribuția leziunilor herpetice
În urma studiului efectuat am remarcat că principalele localizări ale leziunilor
herpetice la persoanele care au completat chestionarul sunt la nivelul feței, genital,
trunchi și picioare.
Principala localizare a leziunilo r este la nivel facial, cu o pondere de 82,56%,
restul de 17,44% reprezentând leziunle extrafaciale. Pe locul doi ca localizare o
reprezintă regiunea genitală cu un procent de 11,63%, urmată de localizarea la nivelul
trunchiului 3,47%. Cea mai puțin întâln ită localizare este la nivelul picioarelor, cu un
procent de 2,33%
Unul din motivele pentru care principala localizare este la nivel facial este faptul
că virusul se excretă prin salivă, în timpul infecțiilor clinice sau subclinice, în condiții de
imunodef iciență, lucru care face relativ ușoară răpândirea (sărut, împărțirea de
alimente, băuturi) și infectarea altor persoane.

82,56%
3,48% 2,33%11,63%
17,44%Distribuția leziunilor herpetice
Faciale
Trunchi
Picioare
Genitale

36
11. Analiza pacienților în funcție de distribuția leziunilor faciale

Figura nr. 12 Distribuția leziunilor herpetice localizate la nive lul feței
Conform rezultatelor obțiune în urma completării chestionarului, se observă că
principala localizare a leziunilor faciale este la nivelul buzelor, cu un procent de 72,17%,
fiind urmată de localizarea la nivelul nasului cu un procent de 16,52%. P e locul trei ca și
localizare este regiunea mentonieră, 6,95%. Cea mai puțin întâlnită localiare la nivel
facial fiind cea din regiunea oculara, cu un procent de 4,35%.
Localizarea cea mai des întâlnită la nivelul buzelor este explicată de transmiterea
ușoară a virusului prin sărut sau contactul între obiecte recent contaminate cu regiunea
labială.

72,17%16,52%6,95% 4,35%Distribuția leziunilor herpetice localizate
la nivelul feței
Buze
Nas
Bărbie
Ochi

37
12. Analiza pacienților în funcție de implicațiile leziunilor în viața
socială

a) Analiza pacienților în funcție de afectarea vieții sociale

Figura nr. 13 Incidența cazurilor în care viața socială a fost afectată de către leziunile
herpetice
Din lotul de pacienți studiați care au prezentat manifestări ale infecției cu virusul
Herpes simplex, 50% au afirmat că viața socială le -a fost influențată în sens nega tiv de
către acestea, dintre care 34,88% persoane de gen feminin și 15,12% persoane de gen
masculin. 50% au afirmat că viața lor socială nu a fost influențată în sens negativ.
Afectarea vieții sociale se datorează manifestărilor prodromale locale (senzație
de usturime, prurit, arsură, plăci eritematoase) sau mai rar generale (alterarea stării
generale, febră, iritabilitate) sau leziunii în sine care cauzează discomfort, jenă, tendința
de izolare și limitare a contactului cu persoanelor din jur datorită vezi culelor, bulelor,
eroziunilor sau crustelor specifice acestui tip de leziune.
50% 50%
34,88%
15,12%
0%10%20%30%40%50%60%
Cu afectarea vieții
socialeFără afectarea vieții
socialeFemei
Bărbați

38
Datorită faptului că femeile acordă o mai mare importanță și semnificație asupra
aspectului fizic, acestea sunt cele mai afectate. Conform rezultatelor din Tabelul nr.6 se
poate observa că din totalul de 47 de femei, 30 au afirmat că viața socială le -a fost
influențată în sens negativ, aceasta semnificând un procent de 63,83%. În cazul
bărbaților, aceștia au afirmat într -un număr mai mic ca viața socială le -a fost influențată,
doar 13 din totalul de 39 de bărbați care au prezentat leziuni, adică un procent de
33,34%.
Deci, putem constanta că la două treimi din totalul femeilor cu leziuni le -a fost
influențată viața socială. Pe cealaltă parte, doar la o treime din totalul bărbațil or le-a fost
influențată viața socială. Astfel putem observa o inversare a procentelor între cele două
genuri.

Tabelul nr. 6 . Repartiția cazurilor cu afectarea/neafectarea vieții sociale datorată
leziunilor cauzate de HSV
Gen Număr de cazuri Viață socială
afectată Viață socială
neafectată
Feminin 47 30 17
Masculin 39 13 26
Total 86 43 43

39
b) Analiza pacienților în funcție de intensitatea afectării vieții sociale

Figura nr. 14 Analiza intensității afectării vieții sociale

Pacienții care au afirmat dacă le -a fost modificată viața socială în sens negativ au
fost rugați să consemneze cât de mult le -a fost influențată. Astfel că 51,16% au bifat că
viața socială le -a fost modificată foarte mult, 41,85% au bifat că le -a fost modi ficată
mult, iar doar 6,98% au bifat că viața socială le -a fost modificată puțin.
Putem concluziona că viața socială a fost modificată mult și foarte mult la
aproximativ jumatate din persoanele care au prezentat leziuni cauzate de infecția cu
virusul Herp es simplex.

0%10%20%30%40%50%60%
Foarte mult Mult Puțin51,16%
41,85%
6,98%Analiza intensității afectării vieții sociale

40
c) Analiza pacienților în funcție de dificultațile cauzate de leziuni în
interacțiunea cu partenerul, familia și prietenii

Figura nr. 15 Analiza dificultaților în interacțiunea cu partenerul, familia și prietenii
Din totalul pacienților c are au confirmat afectarea vieții sociale, 6,98% au declarat
că au avut foarte multe dificultăți în interacțiunea cu partenerul, familia și prietenii,
58,14% au declarat că au avut multe dificultăți, iar 34,88% au declarat ca au avut puține
dificultați în interacțiune.
Putem concluziona că aproximativ două treimi din pacienții a căror viața socială a
fost influențată au prezentat foarte multe și multe dificultăți în interacțiunea cu
persoanele apropiate. Aproximativ doar o treime a prezentat puține dificul tăți în
interacțiune.
În general, acest lucru este cauzat datorita impactului vizual negativ pe care
leziunea îl are asupra oamenilor din jur, dar și datorită simptomatologiei neplăcute și
supărătoare în cazul herpesului genital. Acestea conduc la izolarea și evitarea
persoanelor până la vindecare leziunilor și dispariția simptomatologiei.

0%10%20%30%40%50%60%
Foarte multe Multe Puține6,98%58,14%
34,88%Analiza dificultăților în interacțiunea cu
partenerul, familia, prietenii

41
13. Analiza numărului de leziuni cauzate de Herpes simplex apărute
în decurs de un an

Figura nr. 16 Evaluarea numărului leziunilor cauzate de HSV în decurs de un an

Fiind un virus care nu se poate elimina din organism, acesta rămâne cantonat în
ganglionii senzitivi de unde se reactivează și provoacă recidive locale, în condiții de
scădere a imunității. Astfel, în funcție de traumatisme, iritații cutanate, afecțiuni acute
sau cronice prezente, se pot produce un număr variabil de recidive în decurs de un an.
Din analiza lotului de pacienți care au prezentat leziuni cauzate de HSV, cei mai
mulți (60,47%) a u prezentat două sau trei manifestări în decurs de un an. Pe locul doi în
ordinea frecvenței numărului leziunilor este grupul cu o singură manifestare, cu un
procentaj de 30,23%, iar ultimul loc este ocupat de grupul care a prezentat între patru și
șase ma nifestări, cu un procentaj de 9,30%. Se poate concluziona că mai mult de
jumătate din pacienții participanți la studiu au prezentat două leziuni herpetice în
decursul unui an.

30,23%
60,47%9,30%Evaluarea numărului manifestărilor
cauzate de HSV în decurs de un an
O singură
manifestare
Două sau trei
manifestări
Între 4 și 6
manifestări

42
14. Analiza pacienților în funcție de condiții fiziologice și patologice
acute co asociate cu apariția leziunilor herpetice

Figura nr. 17 Incidența condițiilor fiziologice și patologice acute în momentul
apariției leziunilor herpetice
Virusul Herpes simplex prezintă reactivări în condiții de imunodepresie
temporară, care pot fi datorate atât unor condiții fiziologice, dar și patologice. Astfel, prin
scăderea imunității virusul migrează din ganglioni de -a lungul nervilor senzitivi și
produce leziuni la locul pătrunderii acestuia în organism, care se manifestă printr -o
forma mai atenuată față de primo -infecție.
În urma studiului efectuat am remarcat că cele mai des întâlnite afecțiuni acute
care au cauzat reactivarea HSV sunt reprezentat e de:
 răceală și gripă – 31,16%
 expunere la raze UV – 23,12%
 iritați e cutanata – 20,60%
 perioad ă menstruală – 10,56 %
 stres – 6,03%
 perioadă postoperatorie – 4,52%
 traumatism local – 3,01%
 sarcina – 1%
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35%Iritație cutanatăTraumatism localExpunere la raze UVRăceală/ gripăPerioadă postoperatorieMenstruațieSarcinăStres
20,60%3,01%23,12%31,16%4,52%10,56%1%6,03%Incidența condițiilor fiziologice și patologice
acute în momentul apariției leziunilor herpetice

43
15. Analiza pacienților în funcție de prezența unor leziuni cronice

Figura nr. 18 Incidența afecțiunilor cronice la pacienții cu leziuni cauzate de HSV

În urma studiului efectuat am observat că 60,47% din pacienții cu leziuni cauzate
de virusul Herpes simplex prezintă și o afecțiune cronică. Restul de 39,53% n u prezintă
afecțiuni cronice.
Conform datelor din Tabelul nr.7 , 52 de persoane din cele 86 care au prezentat
leziuni herpetice prezintă o afecțiune cronică, iar restul de 34 nu au patologii cronice.

Tabelul nr. 7 . Incidența patologiilor cronice la pacienții cu leziuni cauzate de HSV
Număr cazuri
Afecțiune cronica prezentă 52
Afecțiune cronică absentă 34
Total 86

60,47%39,53%Incidența afecțiunilor cronice la pacienții
cu manfestări ale infecției cu HSV
Prezența unor
afecțiuni cronice
Absența
afecțiunilor cronice

44
16. Evaluarea celor mai frecvente patologii cronice întâlnite la
pacienții cu leziuni cauzate de infecția cu virusul Herpes
simplex

Figura nr. 19 Incidența afecțiunilor cronice la pacienții cu leziuni cauzate de HSV

Patologiile cronice asociate cu infecția cu virusul Herpes simplex pot avea
influență majoră în apariția leziunilor herpetice, precum și în numărul de recidive
apărute anual. Această implicare a patologiilor cronice în recidivele herpetice se
datorează stărilor de imunodepresie pe care le produc în puseele de acutizare. Astfel,
în context de imunodeficiență HSV are un teren propic e pentru a se reactiva.
Din lotul inițial de 150 de persoane care au completat chestionarul, am selectat
cele 86 de persoane care au prezentat leziuni cauzate de infecția cu HSV. Dintre
acestea, 52 de persoane au afirmat ca suferă de o patologie cronică. 4 1,47% dintre
pacienți au afirmat că suferă de patologie cardio -vasculară, 23,33% au patologie
pulmonară, 15% au patologie gastroenterologică, 11,67% au patologie care cauzează
imunodepresie, iar 8,33% suferă de o patologie reumatismală
41,67%
23,33%
15%
8,33%11,67%
0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%
Patologie Cardio –
VascularăPatologie
PulmonarăPatologie
GastroenterologicăPatologie
ReumatismalăImunodepresieEvaluarea patologiilor cronice prezente la
pacienții cu leziuni datorate infecției cu HSV

45
17. Corelația între prez ența/absența unei patologii cronice și numărul
recidivelor herpetice pe an

Figura nr. 20 Evaluarea numărului recidivelor anuale în funcție de prezența sau
absența unei patologii cronice

Patologiile cronice produc imunodepresie generalizată, care se p oate intensifica
în perioadele lor de acutizare. Datorită acestui lucru, organismul este susceptibil
infecțiilor, dar si reactivărilor virusului Herpes simplex. Astfel, prin reactivare virusul
produce iar leziuni la nivelul locului primo -infecției.
Confor m datelor din Graficul nr. 20 și din Tabelul nr. 8 , constantăm că
persoanele care au o patologie cronică asociată sunt mult mai afectate de infecția cu
HSV. Comparând rezultatele putem observa că în toate cele trei categorii ale
manifestărilor, pacienții c u o patologie cronica asociată ocupă primul loc.
Prima categorie reprezentată de grupul care a prezentat o singură leziune de -a
lungul unui an cuprinde 26 de pacienți. Dintre aceștia 15 afirma prezența unei patologii
cronice cu un procent de 57,68%, iar 1 1 (42,31%) neagă prezența de patologii cronice.
0%10%20%30%40%50%60%70%
O singură
manifestareDouă sau trei
manifestăriÎntre 4 și 6
manifestări57,69%61,54% 62,50%
42,31%
38,46% 37,50% Patologie cronică
PREZENTĂ
Patologie cronică
ABSENTĂ

46
A doua categorie cuprinde pacienții care au avut două sau trei leziuni în decursul
unui an. În total aceștia sunt în număr de 52, dintre care 32 (61,54%) au o afecțiune
cronică, iar 20 (38,46%) nu au nicio af ecțiune cronică.
A treia categorie este reprezentată de pacienții care au avut patru, cinci sau șase
recidive în decursul unui an. Această categorie are doar 8 pacienți, dintre care 5
(62,50%) au o afecțiuni cronică, iar ceilalți 3 (37,50%) nu au afecțiune cronică.
În urma acestui studiu putem concluziona despre pacienții cu patologie cronică
asociată că:
 Sunt mai afectați de înfecția cu HSV în comparație cu persoanele fară patologie
cronică asociată
 Cel mai adesea prezintă două sau mai mult de două leziuni pe an
 Incidența a două sau mai multor recidive este de 1,6 ori mai mare față de
pacienții fară afecțiune cronică

Tabelul nr. 8 . Numărul recidivelor anuale în funcție de prezența sau absența unei
patologii cronice
Pacienți O singură
manifestare Două sau trei
manifestări Între 4 și 6
manifestări Total
Afecțiune cronică
ABSENTĂ 11 20 3 34
Afecțiune cronică
PREZENTĂ 15 32 5 52
Total 26 52 8 86

47
18. Analiza pacienților care au consultat un medic în vederea
diagnosticului

Grafic nr. 21 Evaluarea pacienților care au consultat un medic în vederea
diagnosticului
Din lotul de pacienți studiați care au prezentat leziuni cauzate de infecția cu
virusul Herpes simplex, doar 38,37% au consultat un medic în vederea diagnosticului.
Restul pacienților, 61,63 %, nu au consultat un medic pentru diagnostic și au folosit alt
mijloc diagnostic sau niciunul.
Fiind o leziune care se vindecă în absența unui tratament și apare în condiții de
imunitate scazută, mulți pacienți evită să consulte un medic în vederea diag nosticului
sau prescrierii unui tratament.
Putem concluziona că mai mult de jumătate din pacienți nu au consultat un
medic în vederea diagnosticului, fapt care este foarte ingrijorător deoarece recidivele
frecvente ale infecției cu virusul Herpes simplex pot ascunde o patologie care determină
imunodepresie, dar pot conduce și la complicații severe în absența unui tratament
corect.

38,37%
61,63%Procentul pacienților care au consultat un
medic în vederea diagnostic ului
Au consultat un
medic
Nu au consultat
un medic

48
19. Analiza pacienților în funcție de mijlocul de diagnostic utilizat

Grafic nr. 22 Evaluarea pacienților în funcție de mijlocul de diagnostic utilizat

Din analiza lotului de pacienți care au prezentat leziuni, cei mai mulți au consultat
medicul de familie în vederea stabilirii diagnosticului, cu un procent de 26,74%. Pe locul
doi urmează medicul dermatolog cu un procent d e 19,77%. Restul pacienților, care
reprezintă un procent de 53,49% au folosit alte mijloace în vederea diagnosticului, care
sunt reprezentate de:
 farmacist – 17,44%
 internet – 16,28%
 niciun mijloc diagnostic – 11,63%
 familie și prieteni – 8,14%.
Din totalul pacienților cu leziuni, mai puțin de jumatate au consultat un medic
pentru stabilirea diagnosticului, adică 46,51%. Pacienții evită să meargă la medic din
cauza fricii, lipsa timpului sau nepăsare, deoarece consideră ca aceste leziuni trec de la
sine și nu produc complicații, gândire total greșită. Astfel, ajung să consulte farmaciștii
care de multe ori greșesc diagnosticul și prescriu tratamente greșite care pot agrava 26,74%19,77%17,44%8,14%16,28%11,63%
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30%Medic de familieMedic dermatologFarmacistFamilie/prieteniInternetNimicMijlocul de diagnostic utilizat

49
leziunea, rudele, prietenii, internetul sau ignoră leziunea cu gândul că aceasta va trec e
și nu va produce complicații.
Astfel, mai mult de jumătate dintre pacienți (53,49%) aleg să caute o cale
alternativă pentru a diagnostica leziunea sau chiar pentru a primii un tratament.
Procentul pacienților care au consultat internetul, familia și pri etenii sau nu au
consultat nimic, reprezintă 36,05% din totalul pacienților cu leziuni, adică mai mult de o
treime. Acest lucru este foarte îngrijorător deoarece arată faptul că multe persoane evită
să consulte un medic pentru a diagnostica leziunea, ci pr eferă să caute pe internet
pentru a se diagnostica singuri, sau să întrebe membrii familiei și prietenii, ba chiar să
nu facă niciunul din aceste lucruri.
În tabelul Tabelul nr. 9 am ilustrat numeric pacienții cu leziuni în funcție de
mijlocul diagnostic pe care l -au utilizat.

Tabelul nr. 9 . Mijlocul utilizat în vederea diagnosticării leziunilor herpetice

Mijlocul diagnostic utilizat Număr pacienți Procentaj
Medic de familie 23 26,74%
Medic dermatolog 17 19,77%
Farmacist 15 17,44%
Internet 14 16,28%
Nimic 10 11,63%
Familie/prieteni 7 8,14%
Total 86 100%

50
20. Analiza cadrelor care au indicat tratamentul

Grafic nr. 23 Evaluarea cadrelor care au indicat tratamentul
La fel ca și în cazul mijlocului de diagnostic utilizat și indicația de tratament a fost
recomandată nu doar de medicul de familie și dermatolog, ci și de farmacist, familie,
prieteni cunoștiințe și internet.
În acest grafic am studiat procentual de către cine a fost indicat tratamentul, iar
ulterior vom vedea ce tip de tratament au urmat pacienții, dar și dacă l -au administrat
corect în funcție de cadrul care l -a prescris.
Astfel, observăm că cel mai frecvent tratamentul a fost indicat de către farmacist,
cu un procent de 31,75%. Apoi este urmat de medicul dermatolog cu un procent de
26,98% și medicul de familie – 25,40%. Pe ultimul loc în indicația de tratament se află
familia, prietenii și internetul cu un procent de 15,87%. Aceștia reprezintă un procent
destu l de ridicat deoarece în majoritatea cazurilor tratamentul și indicația acestuia de
administrare sunt incorecte, lucru care conduce la o durată mai lungă de vindecare față
de un tratament administrat corect.

25,40%
26,98%31,75%15,87%Analiza cadrelor care au indicat
tratamentul
Medic de familie
Medic dermatolog
Farmacist
Familie/prieteni/
cunoștiințe/internet

51
21. Analiza pacienților care au urmat un tratament și tipul acestuia

Grafic nr. 24 Evaluarea pacienților care au urmat tratament și tipul acestuia, oral
sau topic

Conform datelor din Figura nr. 24 și din Tabelul nr.10 , din totalul de 86 de
persoane care au confirmat prezența de leziuni herpetice, 63 de persoane au urmat
tratament, adică 73,26%. Toate aceste 63 de persoane au urmat tratament topic, dintre
care 17, adica 19,77%, au urmat atât tratament topic cât și oral. Restul de 23 de
persoane nu au urmat niciun fel de tratament, adică un procent de 26,74%.

Tabelul nr. 10 . Evaluarea pacienților în funcție de tratamentul utilizat
Număr pacienți Tipul tratamentului
Au urmat tratament 63 Topic: 63
Topic + Oral: 17
Nu au urmat tratament 23
Total 86

0%10%20%30%40%50%60%70%80%
Au urmat
tratamentNu au urmat
tratament73,26%
26,74%19,77 %Topic
Topic + Oral

52
22. Analiza pacienților în funcție de corectitudinea administrării și
cadrele care au indicat tratamentului topic

Grafic nr. 25 Evaluarea pacienților în funcție de corectitudinea administrării și
cadrul care a indicat tratamentul topic

În acest studiu am urmărit corectitudinea aplicării tratamentului topic și cadrele
care l -au indicat. Astfel, pacienții care au urmat tratament topic i -am împărțit în două
categorii: prima categorie care au administrat tratamentul corect și a doua categorie
care au administrat tratamentul topic incorect.
Conform datelor din Figura nr. 25 și din Tabelul nr.11 , observăm că:
 În prima categorie în care tratamentul topic a fost administrat corect: acesta a
fost prescris în procentul cel mai mare, de 78,57%, de către un medic, fiind urmat
de farmacist cu un proc ent de 19,05%, iar pe ultimul loc de familie, prieteni,
cunoștiințe și internet, cu un procent de doar 2,38%.
 În a doua categorie în care tratamentul topic a fost administrat incorect: cel mai
frecvent a fost indicat de către farmacist, într -un procent de 57,14%, fiind urmat
de familie, prieteni, cunoștiințe și internet cu un procent de 42,86%

0%10%20%30%40%50%60%70%80%
Tratament topic
administrat
corectTratament topic
administrat
incorect78,57%
19,05%57,14%
2,38%42,86% Medic
Farmacist
Familie/ prieteni/
cunoștiințe/ internet

53
Comparând cele două categorii putem concluziona că:
 Medicul a prescris tratamentul corect de fiecare dată.
 Farmaciștii au indicat cel mai frecvent tratamentul greșit , atât din punctul de
vedere al substanței, cât și al modului, frecvenței și duratei de aplicare a
unguentului/ cremei. Astfel, dintre cei 20 de pacienți care au apelat la un
farmacist în vederea prescrierii unui tratament, doar 8 farmaciști au indicat un
tratament corect, iar restul de 12 au indicat un tratament incorect.
 După cum era de așteptat, rudele, prietenii și internetul au indicat un
tratament corect în foarte puține cazuri, la doar un pacient din 10. Restul de 9
pacienți au urmat un tratament inc orect ca urmare a indicațiilor cunoscuțiilor.
Acest lucru era predictibil deoarece rudele, prietenii și internetul rareori
stabilesc diagnosticul corect și de foarte puține ori sau chiar niciodată nu pot
să indice un tratament corect și eficace.

Tabelul n r. 11. Cadrul care a indicat tratamentul și corectitudinea acestuia
Indicația de
tratament: Tratament
administrat corect Tratament
administrat incorect Total
Medic 33 0 33
Farmacist 8 12 20
Familie/ prieteni/
cunoștiințe/ internet 1 9 10

54
23. Analiza pacienților în funcție de numărul zilelor în care a trecut
leziunea cu și fără tratament topic

Figura nr. 26 . Evaluarea pacienților în funcție de numărul zilelor în care a trecut
leziunea cu și fără tratament topic

În absența tratamentului, leziunile herpetice se vindecă în aproximativ 7 -14 zile la
un pacient imunocompetent. Dacă pacientul prezintă imunitatea scăzută, din diverse
cauze, perioada vindecării leziunilor în absența tratamentului se întinde pe o perioadă
variabilă de timp.
Dacă tr atamentul antiviral topic prescris de medic se administrează corect, din
perioada prodromală și pe o durată de 4 -5 zile, perioada puseului este scurtată, sub 7
zile.
În acest studiu am comparat durata de timp în care trec manifestările herpetice la
pacienții care și -au administrat tratament topic și cei care nu au utilizat tratament de
niciun fel. Din totalul pacienților care au urmat tratament topic, la mai mult de ju mătate,
53,97% , leziunile au trecut în mai puțin de o săptămână. La restul pacienților care au
urmat tratament, 46,03%, leziunile au trecut în mai mult de o săptămână, dar mai puțin
de 14 zile. 27,38%59,52%
13,10%53,97%
46,03%
0%10%20%30%40%50%60%70%
Sub 7 zile Între 7 și 14
zilePeste 14 zileFără tratament
topic
Cu tratament topic

55
În categoria a doua, cea a pacienților care nu au urmat tra tament topic și au lăsat
leziunile să se vindece de la sine, observăm că doar la aproximativ un sfert, 27,38%,
acestea au trecut sub 7 zile. La majoritatea pacienților care nu au urmat tratament
(59,52%), leziunile au trecut între 7 și 14 zile. La 13,10%, manifestările au trecut peste
14 zile de la debut.
Astfel, observâm că la pacienții care și -au administrat tratament local, se
evidențiază o scădere a numărului cazurilor pe măsură ce crește numărul zilelor pănă la
vindecare și dispariția completă a lezi unilor. De asemnea, în această categorie nu se
întâlnește niciun pacient la care leziunea să persiste mai mult de 14 zile. Pe cealaltă
parte, la pacienții care nu au utilizat niciun fel de tratament pentru vindecare, observăm
o creștere a numărului cazuril or cu leziuni pe măsură ce crește și numărul zilelor de
vindecare. Ulterior apare o scădere a numărului cazurilor corespunzătoare perioadei de
timp mai mare de 14 zile.
Comparând cele două categorii, observăm că:
 La toți pacienții care au urmat tratament topic leziunile au trecut sub 14 zile.
 La pacienții la care leziunile au trecut sub 7 zile, cei care au urmat tratament
topic sunt de două ori mai mulți față de cei care nu au urmat tratament.
 La pacienții care nu au urmat tratament cel mai frecvent leziu nile au trecut în
decurs de 7 -14 zile, spre deosebire de pacienții care au urmat tratament la care
durata medie de timp de vindecare a fost sub 7 zile.
 Durata de timp de vindecare de peste 14 zile a fost întâlnită doar la pacienții care
nu au urmat tratame nt.

56
24. Corelații între durata de vindecare a leziunilor în funcție de
corectitudinea administrării tratamentului topic

Figura nr. 27 . Evaluarea duratei vindecării leziunilor în funcție de corectitudinea
aplicării tratamentului topic

Corectitudinea aplicării tratamentului topic influențează în mod definitoriu durata
de vindecare a leziunilor herpetice.
În acest studiu am împărțit pacienții care au urmat tratament topic în două
categorii: cei care și -au administrat tratamentul corect și cei care și l -au administrat
incorect. Apoi am comparat cele două categorii în funcție durata de timp necesară
vindecării. Din totalul de 63 de persoane care au urmat tratament topic, 42 au
administrat tratamentul corect, iar 21 incorect (Tabelul nr.12 ).
Am constatat că raporturile procentuale între cele două categorii se află în relație
indirectă de proporționalitate. Astfel că dacă în prima categorie, pacienții care și -au
administrat tratamentul topic corect și la care s -au vindecat leziunile în mai p uțin de 7
zile reprezentau 61,90%, în cea de -a doua categorie procentul de 61,90% revine
duratei de timp de peste 7 zile necesară vindecării leziunilor.
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Sub 7 zilePeste 7 zile61,90%
38,10%38,10%
61,90%Tratament topic
administrat
incorect
Tratament topic
administrat corect

57
38,10% dintre pacienții care și -au administrat tratament topic corect au
experimentat o durată mai lu ngă de vindecare, de peste 7 zile. De asemenea, acest
procent corespunde și celei de -a doua categorii, în care tratamentul administrat incorect
a condus la vindecare în mai puțin de 7 zile la doar 38,10% dintre pacienți.
Putem concluziona că la aproximati v o treime din pacienții care și -au administrat
tratamentul topic corect leziunile au trecut după o perioadă de timp mai mare de 7 zile,
la celelalte două treimi leziunile au trecut în mai puțin de 7 zile. La pacienții care nu și –
au administrat corect trat amentul rezultatele sunt indirect proporționale, astfel că la doar
o treime leziunile s -au vindecat în mai puțin de o saptamană, iar la restul de două treimi
a fost necesară o perioadă mai mare de 7 zile.

Tabelul nr. 12 . Repartiția cazurilor care au urma t tratament corect și incorect în funcție
de numărul zilelor necesare vindecării
Durata de vindecare Tratament administrat
corect Tratament administrat
incorect
Sub 7 zile 26 8
Peste 7 zile 6 13
Total 42 21

58
5. DISCUȚII

 Virusul Herpes simplex reprezintă unul dintre cele mai des întâlnite virusuri de pe
întreaga planetă, fiind prezent la aproximativ 90% din întreaga populație [ articol 1
Human herpes simplex virus: life cicle and developement]. De obicei primo -infecția
se realizează în copilărie și cel mai adesea se manifestă sub forma unui
gingivostomatite sau faringite în cazul infecției cu HSV -1. HSV -2 este responsabil
cel mai adesea de infecțiile și recidivele genitale. După primo -infecție virusul
rămâne cantonat la niv elul ganglionilor, de unde se poate reactiva în condițiile unor
afecțiuni acute, cronice sau expunere la diverși agenți. Acestea pot determina
imunodepresie locală sau generală, lucru care permite reactivarea HSV. Astfel,
recidivele herpetice se pot întâln i la orice vârstă.
 Studiul s -a realizat pe un lot de 150 de persoane cu vârste cuprinse între 13 și 85
de ani, cu domiciliul în Județul Brașov, pe parcursul anilor 2018 -2019. Dintre aceste
150 de persoane, 86 au prezentat leziuni cauzate de infecția cu vir usul Herpes
simplex. Acest grup de 86 de persoane a reprezentat grupul principal al realizării
acestui studiu, adică un procent de 57,33% din totalul celor 150.
 Datorită faptului că este un virus care rămâne cantonat în ganglioni și nu se poate
elimina din organism, incidența sa este foarte mare în cadrul famiilor. În studiul pe
care l -am realizat am observat că un foarte mic procent de persoane (8,14%) din
familii în care au existat membrii cu manifestări ale infecției cu HSV nu au prezentat
leziuni. Acest lucru atestă răspândirea foarte mare a virusului Herpes simplex.
 Ulterior, am împărțit acest grup în funcție de gen și am descoperit că la genul
feminin leziunile herpetice sunt mai frecvente (54,65%) față de genul masculin
(45,35%). Acest lucru este susț inut și de literatura de specialitate care arată că
femeile sunt mai predispuse bolilor cu transmitere sexuală, datorită expunerii unei
suprafețe mai mari prin care virusul poate pătrunde în organism. Astfel, prin contact
sexual se poate transmite HSV -2 care este în cele mai multe cazuri răspunzător de
herpesul genital, dar și HSV -1 care este implicat într -o proporție mai mică. De la
nivel genital virusul poate să ajungă să aibe și alte localizări (facial, trunchi,
membre), prin răspândirea acestuia prin au toinoculare sau înfecție de la o altă
persoană [articol2 – 64, 65 ].
 În funcție de mediul de proveniență al pacienților cu leziuni, am constat că recidivele
herpetice au o incidență mai crescută în mediul rural față de cel urban. Acest lucru
se datorează co ndițiilor de viață mai precare, lipsa unei igiene corespunzătoare,

59
accesului mai dificil la instituțiile medico -sanitare. Mai mult, aceste lucruri sunt
valabile și la persoanele care au un statut socio -economic mediu sau precar,
deoarece lipsa igienei, ali mentația necorespunzătoare, accesul dificil la serviciile
medicale favorizează incidența crescută a recidivelor herpetice, dar și primo -infecția
foarte procecoce în copilărie, spre deosebire de persoanele care au un statut socio –
economic bun și foarte bun, la care leziunile herpetice sunt mult mai rare [articol
2,3, 6 ].
 În ceea ce privește distribuția pe grupe de vârstă a leziunilor herpetice, se poate
constata o creștere a incidenței leziunilor o dată cu înaintarea în vârstă. Astfel, dacă
sub 20 de ani, d oar 12 persoane din 30 au prezentat manifestări ale infecției cu
HSV, după vârsta de 50 de ani 30 de persoane din 40 au prezentat cel puțin o
manifestare. Acest fapt este susținut și de literatura de specialitate, care confirmă
creșterea încidenței leziuni lor o dată cu înaintarea în vârstă, datorită modificărilor
suferite de sistemul imunitar și patologiile care pot apărea o dată cu trecerea
timpului [ articol2, 4, 3, 6 ].
 Referitor la localizările leziunilor, cele mai frecvente regiuni afectate sunt
repreze ntate de regiunea facială și regiunea genitală. Într -o proporție mai mică se
pot întâlni leziuni și la nivelul membrelor sau trunchiului. Conform rezultatelor
studiului meu dar si a literaturii de specialitate, localizarea principală este la nivelul
feței, fiind urmată de regiunea genitală [articol 4, 8 ].
 La nivel facial principala localizare este la nivelul buzelor (72,17%), urmată de nas
(16,52%), bărbie (6,95%) și ochi (4,35%). Conform studiilor de specialitate, la
nivelul buzelor se localizează cel mai adesea leziunile herpetice, fiind urmate de
nas, bărbie și obraji, într -un procent de doar 10% [articol 4 ]. Localizarea facială și
mai ales labială sunt cele mai frecvente datorită modului ușor de transmitere prin
sărut, tacâmuri, pahare și șervețele recen t contaminate sau prin autoinoculare de la
leziunile localizate genital sau la nivelul trunchiului sau membrelor.
 În corelație cu afectarea vieții sociale și genul persoanelor, putem spune că din
studiul lotului de pacienți care au prezentat leziuni herpet ice, femeile (69,77%) au
acuzat cel mai frecvent influențarea în mod negativ a vieții sociale. Acest lucru se
datorează manifestărilor neplăcute pe care le cauzează leziunile dar și veziculelor și
crustelor datorate leziunii în sine, lucru care conduce la izolare, dificultăți în
interacțiunea cu rudele, partenerul, prietenii sau chiar evitarea contactului cu
acestea. Persoanele de gen feminin sunt mai frecvent afectate deoarece acordă o
mai mare importanța aspectului fizic, spre deosebire de persoanele de g en

60
masculin. Acestea pot să difere ca intensitate de la o persoană la alta, de la o
simplă întepătură sau mâncărime cu durată de maximum 5 zile, până la leziuni
extinse, extrem de dureroase, epuizante care pot persista și câteva saptamâni
[articol 2 ].
 Recidivele herpetice sunt cauzate de diverși stimuli care determină reactivarea
virusului. Acești stimuli sunt reprezentați de: stres, febră, expunerea la soare și
respectiv la raze UV, imunodepresie de diverse cauze, traumatisme locale, iritații
cutanate, men struație, afecțiuni acute sau cronice [articol 4,5, 3 ]. Corelând
informațiile obținute de mine în urma studiului cu literatura de specialitate,
observăm că patologiile cel mai des întâlnite în momentul reactivărilor herpetice
sunt reprezentate de răceli și gripă, fiind urmate de expunere la raze UV și iritații
locale. Un procent destul de mare de recidive ale HSV (10,56%), în special ale HSV
tip 1, a apărut în cursul menstruației datorită modificărilor sistemului imunitar care
au loc în timpul acesteia [articol 2 ].
 De obicei, HSV se produce între una și șase recidive pe an [articol 5 ]. În studiul
efectuat am împărțit cei 86 de pacienți în 3 grupe: prima grupă cuprinde pacienții
care au prezentat o singură manifestare pe an, a doua grupă pacienții care au
prezentat 2 sau 3 leziuni pe an, iar cea de a treia grupă care au prezentat între 4 și
6 leziuni în decurs de un an. Cei mai mulți dintre pacienții (60,47%) au avut 2 sau 3
recidive pe an, fiind urmați într -un procent de 30,23% de pacienții cu o singură
manif estare în decursul unui an. Doar 9,30% dintre pacienți au avut între 4 și 6
leziuni pe an.
 Patologiile cronice pot determina și ele reactivarea virusului Herpes simplex datorita
imunodepresiei [articol 6 ]. Din 86 de pacienți, 52 au afirmat prezența unei patologii
cronice (60,47%). Cele mai des întâlnite, în ordinea descrescătoare a frecvenței lor,
sunt reprezentate de: afecțiuni cardio -vasculare, pulmonare, gastro -enterologice,
imunodepresie datorată infecției HIV, reumatismale. În corelație cu afecțiuni le
cronice și numărul recidivelor anuale, am constat faptul că cel mai adesea pacienții
cu patologii cronice prezintă mai mult de două recidive pe an. Spre deosebire de
aceștia, pacienții care nu au afecțiuni cronice, cel mai frecvent au o singură recidivă
herpetică în decursul unui an. Astfel putem observa că numărul reactivărilor
herpetice se află în legătură directa cu starea de imunitate a organismului. O
imunitate scăzută determină mai multe reactivări anuale [articol 8 ].
 Diagnosticul infecției cu virs ul Herpes simplex este un diagnostic clinic, bazat strict
pe aspectul clinic al leziunii și simptomatologiei prodromale. În cazul în care

61
diagnosticul este nesigur, sau leziunea nu are aspectul tipic, se pot utiliza teste de
laborator pentru confirmarea di agnosticului [articol 2 ]. Datorită faptului că este o
leziune care trece de la sine și în anumite cazuri nu produce un disconfort prea
mare, mulți pacienți refuză să consulte un medic. În urma investigării acestui lucru,
am descoperit că doar 61,63% dintre pacienți au consultat un medic. Cel mai
adesea a fost consultat medicul de familie, apoi medicul dermatolog. Restul de
38,37% au ales să primească un diagnostic de la farmacist, internet, familie și
prieteni, ba chiar să nu se intereseze deloc ce reprezin tă acea leziune. Acest fapt
este foarte îngrijorator deoarece mai mult de o treime dintre pacienții cu leziuni nu
au consultat un medic pentru diagnostic și tratament. În anumite cazuri aceste
leziuni pot conduce la complicații grave, care pot pune viața î n pericol [articol 8 ].
 Din punctul de vedere al reducerii simptomatologiei și scăderii duratei de vindecare
a leziunilor, tratamentul trebuie inițiat cât mai rapid, în stadiile prodromale, pentru a
fi eficace. Cel mai frecvent se utilizează tratamentul top ic (aciclovir sau penciclovir
cremă sau unguent). Tratamentul oral se adresează persoanelor cu recidive
numeroase sau la cele cu altă patologie gravă asociată [articol 4 ]. În urma evaluării
tratamentului utilizat de către pacienții participanți la studiu, doar 73,26% au urmat
tratament topic, dintre care 19,77% au urmat atât tratament topic cât și oral. Restul
de 26,74% dintre pacienți nu au urmat niciun fel de tratament, lăsând leziunea să se
vindece de la sine.
 Corelând cadrul care a indicat tratamentul c u corectitudinea acestuia, am observat
că, așa cum era de așteptat, medicii au prescris tratament corectul de fiecare dată.
Dintre cei 20 de pacienți care au cerut ajutorului unui farmacist pentru diagnostic și
prescrierea tratamentului, am descoperit că m ai mult de jumătate (60%) dintre
aceștia au recomandat corect medicamentul, dar au indicat greșit frecvența de
aplicare a acestuia. Aceștia în loc să prescrie aplicarea din 4 în 4 ore timp de 4 -5
zile, prescriau 2 aplicări pe zi timp de 2 -4 zile. In mod si milar se găsesc și pacienții
care au primit indicația de tratament de la familie, prieteni, cunoștiințe, internet, la
care nu doar frecvența de aplicare era greșită, ci și unguentul pe care îl
recomandau. Astfel că doar 10% din pacienții care au apelat la familie, prieteni,
cunoștiințe și internet au primit tratamentul corect.
 În absența tratamentului, leziunile herpetice se vindecă în medie între 7 și 14 zile.
La persoanele imunocompromise, durata de vindecare poate să fie mai lungă. Dacă
tratamentul este inițiat cât mai rapid, acesta scade perioada de vindecare cu 1,5 -2
zile și reduce simptomatologia [articol 4 ]. În urma studiului efectuat, am remarcat că

62
la toate persoanele care au urmat tratament leziunile au trecut în mai puțin de 14
zile, spre deosebir e de cei care nu au urmat tratament, la care într -un procent de
13,10% leziunile au trecut în mai mult de 14 zile. La 54,97% din persoanele care
au urmat tratament topic leziunile au trecut în mai puțin de 7 zile, iar la restul de
46,03% s -au vindecat înt re 7 și 14 zile. Pe cealaltă parte, la persoanele care nu au
urmat tratament topic, 59,52% s -au vindecat în 7 -14 zile, iar la doar aproximativ un
sfert (27,28%) leziunile au trecut sub 7 zile.
 Pentru a realiza corelația între durata de vindecare a leziunil or și corectitudinea
administrării tratamentului topic, am împărțit pacienții în două grupuri: primul grup
cuprinde pacienții la care leziunile au trecut sub 7 zile și al doilea grup în care
leziunile s -au vindecat în mai mult de 7 zile. Astfel, am observa t că cele două
grupuri sunt indirect proporționale, adică procentul pacienților din primul grup care
și-au administrat tratamentul corect este egal cu procentul pacienților din al doilea
grup care și -au administrat tratamentul topic incorect. Acest lucru e ra oarecum
predictibil deoarece tratamentul administrat incorect nu influențează în foarte mare
măsură durata de vindecare.

63
6. CONCLUZII

După analizarea și corelarea unor aspecte epidemiologice și clinice ale
persoanelor care au completat chestionarele, se pot trage următoarele concluzii:
1. Prevalența leziunilor herpetice este mai frecventă la genul feminin, persoanele
care locuiesc în mediul rural și cele care au un statut socio -economic precar.
2. Încidența manifestărilor înfecției cu virusul Herpes simplex crește o dată cu
înaintarea în vârstă, astfel că principala grupă de vârstă afectată este cea peste
50 de ani.
3. Principalele localizări ale leziunilor sunt la nivel facial și genital.
4. La nivelul feței, principala regiune afectată este repreze ntată de regiunea
labială, cu un procent de 72,17%.
5. Raportul persoanelor care au afirmat și infirmat afectarea vieții sociale este
egal. Dintre cele care au afirmat că viața socială le -a fost influențată în mod
negativ, cele mai afectate au fost persoanele de gen feminin (din totatul de 47
de femei care au prezentat leziuni herpetice, 30 au confirmat afectarea vieții
sociale).
6. 60,47% dintre persoanele care au completat chestionarul și au avut leziuni
cauzate de HSV au prezentat 2 sau 3 recidive în decursul unui an.
7. Principalele afecțiuni acute care au determinat reactivarea virusului sunt
reprezentate de răceală și gripă.
8. Menstruația joacă un rol important în apariția recidivelor herpetice. 21 din 47 de
femei au susțin apariția recidivelor în cursul menstrua ției.
9. Prezența unor patologii cronice determină reactivarea mai frecventă a virusului
și respectiv un număr mai mare de recidive pe an.
10. 38,37% din persoanele cu leziuni au consultat un medic în vederea
diagnosticului și tratamentului.
11. Principalul tratament utilizat este cel topic.
12. Mai mult de jumătate dintre farmaciști au prescris greșit modul de aplicare al
tratamentului.
13. Rudele, prietenii și internetul au indicat corect tratamentul și modul de aplicare
al acestuia în doar 10% din cazuri.
14. Durata medie de vindecare a leziunilor la persoanele care au administrat
tratamentul topic corect este sub 7 zile.

64
15. La persoanele care nu au urmat tratament sau care au urmat dar l -au
administrat incorect, durata medie de vindecare este mai mare de 7 zile

65
BIBLIOGRAFIE

1. Klaus Wolff , Richard Allen Johnson, Arturo P. Saavedra, Elen K. Roh. Viral
Diseases of Skin and Mucosa . In: Irwin M. Freedberg, Arthur Z. Eisen, Klauss
Wolff, K. Frank Austen, Lowell A. Goldsmith, Stephen Katz. Fitzpatrick ′s Color
Atlas And Synopsis of Clinical Dermatology Eighth Edition . New York: McGraw –
Hill; 2017; 679 -692.
2. Klaus Wolff, L. Goldsmith, S. Katz, B. Gilchrest. Herpes Simplex. In: AS Paller, D.
Leffell. Fitzpatrick ′s Dermatology in General Medicine Seventh Edition. New York :
McGraw -Hill; 2008; 2284 -2290 .
3. Richard Weller, John Junter, John Savin, Mark Dahl . Infections. In : Martin Sugden,
Jennifer Sewatd, Rob Blundell. Clinical Dermatology. Singapore: Blackwell
Publis hing; 2008; 242 -244.
4. Dennis Kasper, Anthony Fauci, Dan Longo, Stepghen Hauser, J. Larry Jameson,
Joseph Loscalzo. Infections due t o DNA Viruses; In: Dennis Kasper, Anthony
Fauci, Dan Longo, Stepghen Hauser, J. Larry Jameson, Joseph Loscalzo.
Harrison ′s Principles of Internal Medicine. New Y ork: McGraw -Hill; 2015; 1175 –
1183 .
5. M. K. Kukhanova, A. N. Korovina, and S. N. Kochetkov. Human Herpes Simplex
Virus: Life Cycle and Development of Inhibitors. Uspekhi Bi ologicheskoi Khimii.
2014; 54; 1635 -1638
6. Murtaza Mustafa, EM. llzam, RK. Muniandy, AM. Sharifah, MK. Nang, B. Ramesh.
Herpes simplex virus infections, Pathophysiology and Management . IOSR -JDMS.
2016; 15; 85 -89.
7. Mark KE, Wald A, Margaret AS, et al. Rapidly cleared episode of herpes
simplex virus reactivation in immunocompetent a dults. J Infect Dis. 2008; 198;
1141 -149.
8. Ocelyn A, Lieb SB, Brisman SH, et al. Linear erosive Herpes Simplex Virus
infections in immunocompromised patients: the knife cut s ign. Clin Infect Dis.
2008; 47; 1440 -1.
9. Fatazadeh M, Schwartz RA. Herpes simplex virus infections: epidemiology,
pathogenesis symptomatology, diagnosis, and management. J. Am Acad
Dermatol. 2007; 75; 737 -760.
10. Nasser M, Fedorowicz Z, Koshnevisan MH, et al. Acyclovir for treating primary
gingivostomatitis. Cochrane Database Syst Re v.2008; 4.

66
11. Bartlett BL, Tyring SK, Fife K. Famciclovir treatment options for patients with
frequent outbreaks of recurrent genital herpes the RELIEF trial. JClinVirol. 2008;
43; 190 -195.
12. Chambers A ,Perry M . Salivary mediated autoinoculation of herpes sim plex virus
on the face in the absence o f “cold sores” after trauma. J O ral Maxillofac Surg.
2008; 66; 136 -18.
13. Martinez V, Caumes E, Chosidow O . Treatment to prevent recurrent genital
herpes. Current O pin Infect Dis. 2008; 21; 42-48.
14. Johnston C, Koelle DM, Wald A. HSV-2: in pursuit of a vaccine. J Clin Invest.
2011; 121; 4600 -4609.
15. Huber MA. Herpes simplex type -1 virus infection.Quintessence Int . 2003; 34; 453–
67.
16. Malvy D, Ezzedine K, Lançon F, et al. Epidemiology of orofacial herpes simplex
virus infections in the general population in France: results of the HERPIMAX
study. J Eur Acad Dermatol Venereol . 2007; 21(10); 1398 -403.
17. Walton AH, Muenzer JT, Rasche D et al. Reactivation of multiple viruses i n
patients with sepsis. 2014; 11; 9(2): e98819. do i: 10.1371/journal.pone.0098819.
eCollection 2014.
18. Leinweber B, Kerl H, Cerroni L. Histopathologic features of cutaneous herpes virus
infections (herpes simplex, herpes varicella/zoster): a broad spectrum of
presentations with common pseudolymphomatous asp ects. Am J Surg Pathol .
2006; 3050 –3058.
19. PG Arduino, SR Porter. Oral and perioral herpes simplex virus type 1 (HSV -1)
infection: review of its management. 2006; 12; 254 -270.
20. Richard P. Usantine, Rochelle Tinitigan. Nongenital Herpes Simplex Virus.
UTHSC. 2 010; 1075 -1082 .
21. Xu F, Sternberg MR, Kottiri BJ, et al. Trends in herpes simplex virus type 1 and
type 2 seroprevalence in the United States. JAMA. 2006; 296(8); 964-973.
22. Gilbert S, Corey L, Cunningham A, et al. An update on short -course intermittent
and pr evention therapies for herpes labialis. Herpes. 2007; 14(suppl 1); 13A-18A.
23. Boivin G, Goyette N, Sergerie Y, Keays S, Booth T. Longitudinal evaluation of
herpes simplex virus DNA load during episodes of herpes labialis. J Clin Virol.
2006; 37(4); 248-251.
24. Cernik C, Gallina K, Brodell RT. The treatment of herpes simplex infections: an
evidence -based review. Arch Intern Med. 2008; 168(11); 1137 -1144.

67
25. Miserocchi E, Modorati G, Galli L, Rama P. Efficacy of valacyclovir vs acyclovir for
the prevention of recurrent herpes simplex virus eye disease: a pilot study.
Am J Ophthalmol. 2007; 144(4); 547 -551.
26. M. Fatahzadeh and R. A. Schwartz. Human herpes simplex labialis. Division of
Oral Medicine. 2007; 625 -628.
27. Sciubba JJ. Herpes simplex and aphthous: u lcerations, presentation, diagnosis
and management. An update. General Dent . 2003; 51; 510–516.
28. Esmann J. The many challenges of facial herpes simplex virus infection. J
Antimicrobial Chem 2001; 47; 17–27.
29. Smith JS, Robinson NJ. Age -specific prevalence of infection with herpes simplex
virus type 2 and 1: a global review. J Infect Dis . 2002; 186 (Suppl. 1 ); S3–S28.
30. Sacks S, Griffiths P, Corey Let al. HSV shedding. AntiviralRes2004; 63(Suppl. 1);
S19–S26.
31. Nikkels AF, Pierard GE. Perineal herpes simplex infection in bedridden geriatric
patients . Am J Clin Dermatol. 2007; 8(2); 79-83.
32. Arduino PG, Porter SR. Herpes Simplex Virus Type 1 Infection: Overview on
Relevant Clinico -Pathologi cal Features, J Oral Pathol Med. 2008; 37(2); 107–121.
33. Cunningham A, Grif fiths P, Leonec P, Mindeld A, Patel R, S tanberry L, Whitley R.
Current Management and Recommendations for Access to Antiviral Therapy of
Herpes Labialis, J Clin Virol. 2012; 53(1); 6–11.
34. Harmenberg J , Öberg B, Spruance S. Prevention of Ulcerative Lesions b y
Episodic Treatment of Recurrent Herpes Labialis: A Literature Re view, Acta Derm
Venereol.2010; 90(2); 122 -130.
35. Chayavichitsilp P, Buckwalter JV, Krakowski AC, Friedlander SF. Herpes Simplex.
Pediatr Rev. 2009; 30 (4); 119–129.
36. Raborn GW, Grace MG. Recur rent herpes simplex labialis: selected therapeutic
options. J Can Dent Assoc. 2003 ; 69 (8); 498–503.
37. Mallory D. Witt, Mauro S. Torno, Nora Sun, Tomiko Stein . Herpes Simplex Virus
Lymphadenitis: Case Report and Review of the Literature. Clinical Infectious
Diseases. 2002; 34; 1 -6.
38. Chentoufi A.A., Benmohamed L. Mucosal herpes immunity and immunopathology
to ocular and genital herpes simplex virus infections. Clin. Dev. Immunol . 2012 ;
e149135
39. Hadigal S., Shukla D. Exploiting herpes simplex virus entry for novel
therapeutics. Viruses. 2013; 5; 1447 –1465. doi: 10.3390/v5061447 .

68
40. Looker K.J., Garnett G.P., Schmid G.P. An estimate of the global prevalence and
incidence of herpes simplex virus type 2 infection. Bull World Health Organ. 2008;
86; 805–812. doi: 10. 2471/BLT.07.046128.
41. Johnston C., Saracino M., Kuntz S., Magaret A., Selke S., Huang M.L., Schiffer
J.T., Koelle D.M., Corey L., Wald A. Standard -dose and high -dose daily antiviral
therapy for short episodes of genital HSV -2 reactivation: Three randomised, open –
label, cross -over trials. Lancet. 2012; 379; 641–647. doi: 10.1016/S0140 –
6736(11)61750 -9.
42. Rechenchoski DZ, Faccin -Galhardi LC, Linhares REC, Nozawa C. Herpesvirus: an
underestimated virus. Folia Microbiol. (Praha). 2017 ; 62(2); 151-156.
43. Christine John ston, Lawrence Coreya . Current Concepts for Genital Herpes
Simplex Virus Infection: Diagnostics and Pathogenesis of Genital Tract Shedding.
Clinical Microbiology Reviews. 2016; 29 (1); 149 -155.
44. Wald A, Ashley -Morrow R. Serological testing for herpes simplex virus (HSV) -1
and HSV -2 infection. Clin Infect Dis . 2002; 35; S173 –182.
45. Morissette G., Flamand L. Herpesviruses and chromosomal integration. J.
Virol. 2010; 84; 12100 –12109. doi: 10.1128/JVI.01169 -10
46. Kramer T., Enqui st L.W. Directional spread of alphaherpesviruses in the nervous
system. Viruses. 2013; 5; 678–707. doi: 10.3390/v5020678.
47. Smith G. Herpesvirus transport to the nervous system and back again. Annu. Rev.
Microbiol. 2012; 66; 153–176. doi: 10.1146/annurev -micro-092611 -150051
48. Salameh S., Sheth U., Shukla D. Early events in herpes simplex virus lifecycle
with implications for an infection of lifetime. Open Virol. J. 2012; 6; 1–6. doi:
10.2174/1874357901206010001.
49. Mahnaz Fatahzadeh , Robert A. Schwartz . Human herpes simplex virus infections:
Epidemiology, pathogenesis, symptomatology, diagnosis, and management .
JAAD. 2007; 57; 737 -763.
50. Bernstein DI, Bellamy AR, Hook EW 3rd, Levin MJ, Wald A , Ewell MG, et al.
Epidemiology, clinical presentation, and antibody response to primary infection
with herpes simplex virus type 1 and type 2 in young women. Clin Infect Dis . 2013
Feb. 56 (3):344 -51.
51. Catalena Birek, Giuseppe Ficarra. The diagnosis and man agement of oral herpes
simplex infection. Current Infectious Disease Reports. 2006; 8; 181 -188.
52. Elish D, Singh F, Weinberg JM. Therapeutic options for herpes labialis: topical
agents. Cutis. 2004; 74; 35 -40.