Hategan 2006 (1) [626291]

ACADEMIA ROMÂNĂ FILIALA TIMIȘOARA,
INSTITUTUL DE CERCETĂRI SOCIO-UMANE
“TITU MAIORESCU”
Ioan Hațegan
Ghid monografic.
Bibliografia monografiilor de
localități bănățene
Editura Banatul
Timișoara
2006

Editura Banatul Timișoara
Consilier editorial: Ioan Hațegan
Această lucrare apare sub egida
ACADEMIEI ROMÂNE – Filiala Timișoara
Cu sprijinul:
ec. Nicolae Ignea
Copyright: Ioan Hațegan
Coperta: ARTPRESS
Tipar: ARTPRESS
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
HAȚEGAN, IOAN
Ghid monografic. Bibliografia monografiilor
de localități bănățene / Ioan Hațegan.
Timișoara: Editura Banatului, 2006 , 150 p.
ISBN Ed. Banatul 973-87965-3-9
978-973-87965-3-9
973-108-009-0
978-973-108-009-3
908(091)

ACADEMIA ROMÂNĂ FILIALA TIMIȘOARA,
Institutul de Cercetări Socio-Umane “ Titu Maiorescu”
Ioan Hațegan
Ghid monografic.
Bibliografia monografiilor de
localități bănățene
(Documentare, scriere, editare)
T I M I S O A R A
2 0 0 6

Monografia este:
“ Un studiu științific amplu asupra unui subiect anumit,
tratat detaliat și multilateral.“
(Dicționarul Explicativ al Limbii Române)

C U P R I N S
I ghId monografIc .
Cuvânt înainte-Academician Păun Ion Otiman p.9
Prefață p.11
PARTEA I-A PREGATIREA
Cap.I Scurt istoric al mișcării monografice
bănățene p.17
Cap. II Sursele de finanțare p.21
Cap.III Sursele de informare p.25
Cap.IV Edituri și tipografii p.33
PARTEA A II-A MONOGRAFIA
Cap.V . Structura monografiei p.37
Note științifice p.40
Titlul monografiei p.41
Cuvânt înainte p.42
Prefață p.42
Descrierea geografică p.43
Istoricul așezării p.44
Populația p.46
Economia p.47
Instituții (primăria, biserica,școala, etc.) p.52
Asociații, societăți, fundații, firme p.57
Habitatul (satul, străzile, casa, gospodăria, anexe, altele) p.57
Etnografia (port, tradiții șiobiceiuri, interioare de case, etc.) p.60
Cultura (folclor literar, muzical,
coregrafic; alte genuri: poeți,

scriitori, etc.) p.64
Monumente p.68
Sport – Turism p.69
Personalități p.70
Glosar de termeni în grai p.70
Bibliografie p.71
Anexe p.72
Rezumate p.73
II bIblIografIa monografIIlor
de localități bănățene
Prefață p.77
Repertoriu p.81

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 9
I
ghId monografIc

Ioan Hațegan 10

Cuvânt înainte
Mulți, prea mulți ani mișcarea monografică din Româ –
nia, în general și cea din Banat, în special a rămas în amorțire,
iar acolo unde s-a manifestat în anii comunismului, suferă
de mistificare, triumfalism sau de alte racile ale perioadei.
De ceva timp, deși în multe cazuri, empiric, neștiințific, prin
bunăvoința, abnegația și neoboseala unor oameni de carte, a
reînviat! Și este bine.
De ce este necesar studiul monografic al unor localități?
De ce este utilă scrierea și editarea monografiei localității
X, oricât de mică și neînsemnată ar fi aceasta? Din multiple
puncete de vedere. Pentru a fi convingător, voi da un exemplu
care îmi vine acum în minte, fiind, după părerea mea, foarte
relevant pentru pledoaria pro monografică.
In anul 1972 a venit la Timișoara în universitățile
noastre ca bursier Fulbright un tânăr cercetător american,
Andreas Argyres, grec de origine dar statornicit în Califor –
nia, ca sociolog la Universitatea Davis. Ne-am apropiat și
am rămas prieteni de familie o viață întreagă. Tema tezei
lui de doctorat avea ca subiect “ Cercetări privind situația
economică a gospodăriilor din Banat în perioadele 1930-
1940 și 1965-1975”. Cum însă americanii nu dau nici un
dolar degeaba, i-au plătit sociologului american doctoratul
pentru a urmări evoluția sau, mai degrabă, involuția satului
și gospodăriilor sătești în perioda comunistă comparativ cu
cea interbelică. Ce localități a ales americanul ? Racovița
și Belințul pentru că aceste sate bănățene aveau monografii
făcute în perioda interbelică.

După ce am citit remarcabila teză de doctorat a pro –
fesorului Argyles mi-am dat seama cât de importantă este
monografia unei localități pentru cunoașterea istoriei, geo –
grafiei, economiei, agriculturii, meșteșugurilor, folclorului,
pentru cunoașterea oamenilor și a faptelor acestora.
Iată că după mulți ani, de pe timpul școlii de sociolo –
gie rurală a lui Dimitrie Gusti și a Institutului Social Banat
Crișana, a revenit în actualitate, prin inițiativa Dr. Ioan
Hațegan, ideea monografică. Istoricul Ioan Hațegan, bun cunoscător al spațiului
bănățean, reputat cercetător al istoriei Banatului, prezintă
celor interesați, “un cadru” de elaborare al unei monografii.
Având în vedere că cercetarea monografică și scrierea unei
monografii poate fi făcută de profesori (de limba română, de
geografie, de istorie, de oricare altă disciplină), de economiști,
de juriști, de învățători sau de oricare alt autor pasionat de
cunoașterea localității sale, considerăm că o anumită introdu –
cere în studiul monografic, în tehnicile de cercetare sociologică
și economică este benefică. Acest lucru îl face Ioan Hațegan în lucrarea sa. Spre
meritul său și al cititorilor, vrednici de a se apuca de cercetarea
și scrierea monografiei localităților pe care doresc să le pună
în lumină.

Academician Păun Ion Otiman
Secretar general al Academiei Române

Prefață
Intenția de la care pornim este aceea de a oferi celor
interesați de fenomenul monografic posibilitatea de a avea la
îndemână un posibil ghid pentru desfășurarea cercetărilor. Acesta
nu trebuie privit ca un cadru rigid, ci ca un element rezultat din cer –
cetarea îndelungată a sute de monogafii ale localităților bănățene,
extrem de diverse ca temă, conținut, întindere (număr de pagini),
profunzimea cercetării și cunoașterii așezărilor. Prin parcurgerea
lor am observat asemănările și deosebirile, cercetarea sistematică
sau doar dragostea față de așezare. Am aflat în fiecare monografie
idei interesante ca și conținut, dar și ca mod de abordare.
Din dorința de a îmbunătăți metodele de redactare a unei
monografii, am scris aceste pagini care dorim să ajungă la fiecare
dintre cei implicați în scrierea unei monografii a localității lor.
Cu speranța că aceste pagini vor constitui un motiv de reflecție
personală și de grup, rămâne de văzut care dintre ele se potrivesc
realității locale și care nu-și află locul. De exemplu: un sat de
pustă are cu totul alte coordonate decât unul de munte, obiceiurile
lor diferă de la o zonă etnografică la alta, numărul instituțiilor și
asociațiilor este mai mare sau mai mic. Istoria unui sat colonizat
acum 2-300 de ani este alta decât a unuia cu mențiuni documentare
de 7-800 de ani.
După cum se observă din structura cuprinsului, acest
ghid este gândit în special pentru monografierea unei așezări de
tip rural sau preurban (târg, orășel). In cazul unei monografii de
oraș, capitolele sunt aceleași, dar unele primesc alte dimensiuni,
au un număr sporit de pagini. Iar autorul va avea nevoie de mult
timp pentru a cunoaște realitatea urbană sau va porni – de la
bun început – cu un colectiv alcătuit din profesioniști din mai
multe domenii. În cazul în care va fi nevoie vom detalia și acest
proces. Nu există un plan ideal după care se poate ghida ci
–
neva pentru a scrie monografia unei localități. Aceasta pentru

că o monografie este scrisă, în majoritatea cazurilor, de un
om sau de oameni, cu un anumit tip de pregătire (medie,
superioară), uneori cu o specializare umanistă, alteori cu o
specializare tehnică. Diferențele sunt, adesea, atât de mari,
încât rezultatul pasiunii și studiului (atunci când este cazul )
apare disproporționat în raport cu cerințele și realitatea.
De aceea dorim să oferim o posibilă schiță care să
servească celor care pornesc la adunarea unor materiale
pentru elaborarea unei monografii. Ea cuprinde mai multe
capitole (la rândul lor defalcate pe subcapitole, etc.) care pot
asigura cercetătorului sau grupului (echipei) repere și trepte
pe care trebuie să le parcurgă pas cu pas, adunând singur, în
echipă sau cu sprijinul unor specialiști, datele și asigurând
corectitudinea, amplitudinea și echilibrul acestora. Pentru unele capitole și subcapitole autorul este ne
–
voit să solicite ajutorul specialiștilor din respectivul domeniu.
Aceștia sunt în măsură să certifice exactitatea datelor oferite
de autor/autori, să ofere altele de maximă importanță și să–i
îndrume spre echilibru. Autorul sau echipa care își propune să scrie o mono
–
grafie de așezare are obligația de a cerceta în primul rând
arhivele, apoi lucrările, diferite schițe, hărți, fotografii, etc.,
aflate în localitate. Ar fi bine ca echipa să-și împartă sarcinile
în funcție de pregătirea și nivelul de cunoștințe asupra unuia
sau altuia dintre domeniile abordate. Urmează etapa a doua, care se consumă în centrele
urbane mari care au arhive și biblioteci, dar și specialiști pe
domenii. După epuizarea acestei etape este preferabil să se
revină și să se completeze părțile neglijate inițial în localitate.
Abia apoi se poate începe redactarea finală a monografiei.
În condițiile actuale monografia este scrisă direct
pe computer, este listată, citită de autori (inclusiv un bun
cunoscător al limbii române). Ar fi bine să fie văzută, adnotată

și corectată și de un specialist dintr-un institut, muzeu sau
universitate.
Etapa finală constă în predarea materialului pe
dischetă sau CD (Compactdisk) unei edituri sau tipografii
pentru editare și tipar. Difuzarea monografiei este obligația
autorului sau a finanțatorului, după caz. Mai nou unele mono –
grafii sunt introduce pe Internet.
Timișoara iulie 2006 Dr. Ioan Hațegan

PARTEA I
PREGĂTIREA
Capitolul I.

Scurt istoric al mișcării monografice bănățene
Banatul este unul dintre primele – dacă nu cumva chiar
primul – ținut al României în care au fost scrise și tipărite
monografii ale unor localități. Cauzele consistă într-un nivel
mai ridicat al dezvoltării economiei, comerțului, finanțelor, pe
de o parte, iar pe cealaltă nivelul ridicat de instruire școlară,
apariția iluminismului și iluminiștilor și în Banat. Aceste idei au
pătruns în lumea satelor iar ”íntelighenția” a căutat să răspundă
noilor provocări. Chestionarele administrative și religioase la
care răspundeau des i-a obligat să cunoască date diverse din
trecutul așezării, dar și realități ale timpului lor care trebuiau
cuantificate și transmise autorităților.
Prima monografie de localitate bănățeană este cea a
primarului timișorean Johann Nepomuk Preyer, Monographie
der königliche Freistadt Temeswar, (Monografia orașului liber
regal Timișoara), apărută la Timișoara în anul 1853 și retipărită
în germană și română la Timișoara în anul 1995. În același timp unul dintre intelectualii satelor, Partenie
Gruiescu scria manuscrisul primei monografii sătești cunos –
cute: cea a satului Sintești, comuna Margina, județul Timiș.
Dacă primarul timișorean a reușit să-și publice cartea, Gruiescu
a lăsat lucrarea în manuscris și abia cercetătorii veacului al
XX-lea l-au redescoperit și publicat. Până spre sfârșitul veacului al XIX-lea au mai apărut
monografii, în limba germană și maghiară în special, dar și în
română. Autorii se bazau pe realități cunoscute, iar partea de Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 17

Ioan Hațegan 18
până la 1716 – uneori până spre anii 1800 – era expediată în
câteva rânduri. Prioritate au avut monografiile unor sate colo –
nizate cu germani și cu maghiari, iar lucrările aduceau osanale
puterii chezaro-crăiești, exagerând realele și amplele acțiuni
de modernizare a Banatului pe care le-a realizat monarhia
chezaro-crăiască.
Cercetările, chestionarele și lucrările lui Pesty Frigyes se
constituie ca un moment deosebit în cunoașterea istoriei vechi
și medii a Banatului și au fost citate în mai toate monografiile
de până astăzi. Datele adunate de Pesty se constituie în tezaur
istoric. Păcat însă că manuscrisele și chestionarul lui Pesty zac
și acum, nepublicate, la Biblioteca Academiei Maghiare de
Științe din Budapesta .
La începutul veacului XX au apărut mai multe lucrări
cu o bună ținută științifică (chiar dacă mai apăreau reflexe ale
miturilor politice ). Autori ca Milleker Felix (Bodog), Szent –
klaray Jenö, Borovszky Samu, George Popovici au oferit prin
operele lor informații deosebit de prețioase, care vor fi folosite
apoi în alte monografii.
Perioada interbelică se caracterizează prin două direcții:
prima este cea “clasică” care va fi folosită cu precădere de
germani și maghiari, obișnuiți cu un anume stil, iar cea de-a
doua va fi rezultatul activității școlii monografice inițiate de
Dimitrie Gusti și pusă în practică de Institutul Social Banat
Crișana din Timișoara. Vor apărea astfel monogafii în germană, maghiară,
sârbă și română. In afara eforturilor unor intelectuali sătești
(preoți, învățător, notari, etc.) vor fi publicate și două mono –
grafii masive (Belinț și Sârbova), rod al anchetelor monografice
ale Institutului, dar vor rămâne în ciornă rezultatele multor alte
anchete. Războiul și urmările sale au stopat pentru câteva
decenii cercetarea monografică. Abia prin deceniul VII se

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 19
reiau (uneori și la imboldul autorităților și a unor univer –
sitari) monografiile de localități. S-au constituit colective,
girate de profesori, care au cercetat – în limita cunoștințelor
lor profesionale și lingvistice – trecutul unor așezări bănățene.
Rezultatele s-au concretizat prin câteva sute de manuscrise,
depuse la județ (la cultură sau la secția de propagandă). Ar fi
indicată o cercetare a acestor arhive spre a le identifica elemen –
tele esențiale, dar și verificarea valorii lor monografice. Este
posibil ca unele manuscrise să mai fie și la unii dintre cei ce
au lucrat la aceste monografii. Recuperarea lor ar fi un act de
dreptate și ar oferi un schelet de cercetare celor de azi.
Majoritatea acestor monografii, scrise pe parcursul
unui veac, păcătuiesc printr-un subiectivism îngust. Autorii se
preocupă în special de istoria propriei etnii și marginalizează
– uneori nici nu amintesc – despre celelalte etnii ce locuiesc
în respectiva așezare. Ele ar trebui numite Monografia etniei
X din localitatea Z. Trebuie însă remarcată preocuparea unora
pentru o prezentare, măcar generală, și a celorlalte etnii con –
locuitoare. Unele monografii au fost scrise din patriotism național
sau la comandă politică (de tip etatic maghiar sau naționalist
românesc, ori prin prisma socialismului românesc). Acestea
proslăvesc “marile realizări” ale epocii respective. Păcat,
fiindcă sunt și date obiective care – lăsând deoparte festivismul
– pot fi folosite. O mențiune deosebită și aparte se cuvine rostită de
–
spre monografiile scrise și publicate de germanii din Banat.
Ele reflectă o dragoste absolut deosebită față de așezarea
respectivă. Sunt, în același timp, rodul unei cercetări obiec –
tive, deosebit de riguroase, întinse pe o perioadă lungă de
timp. Unele păcătuiesc însă prin neglijarea celorlalte etnii
ce locuiau, sau locuiesc, în satul respectiv. Au însă un plan
riguros de cercetare reflectat în cuprins, sunt masive și au un

Ioan Hațegan 20
capitol dedicat istoriei Banatului, un altul – cu date interesante
– despre geografia așezării, apoi tabele cu coloniștii așezați
în sat, evoluția acestora. Date cvasiexhaustive sunt oferite cu
privire la biserică, școală, grădiniță, ocupații, tradiții și obi –
ceiuri. Tratează pe larg ultimul veac din istoria așezării, cu
menționarea celor căzuți în cele două războaie, deportarea în
Rusia și în Bărăgan. Menționează cu durere părăsirea Banatului
și așezarea în vechea – noua patrie, Germania. Schițe, hărți,
ilustrații alb-negru și color întregesc acest tip de monografii.
O simplă concluzie din lecturarea acestor câteva sute
de monografii bănățene: sunt scrise din dragoste față de zonă și
oameni; oferă date inedite despre istoricul vieții umane; suferă
din cauza unui patriotism rău înțeles sau exagerat – fapt care
scade (uneori anulând) valoarea celorlalte date. Fac excepție
câteva zeci de monografii care pot fi luate ca posibile modele.
Unele dintre acestea se referă la Timișoara, Reșița sau alte
centre urbane și doar puține la așezări rurale. Parafrazând, putem spune că acela care nu cunoaște
istoria monografiilor va repeta greșelile predecesoorilor. Și ar
fi păcat pentru că posibilitățile actuale de cercetare, scriere,
editare și publicare a unor asemenea lucrări sunt mult mai
ușoare astăzi.

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 21
Capitolul II

Surse de finanțare
O monografie scrisă și netipărită este un simplu manu –
scris. Sute de asemenea manuscrise zac prin arhive, biblioteci
sau la diverse persoane. Pentru a ajunge sub formă de carte
la cititori, manuscrisul trebuie editat și tipărit, eventual pus pe
Internet. Pentru aceasta trebuie aleasă o editură și respective
un site și un server.
Editura este cea care asigură tehnoredactarea (punerea
în pagină), prepressul (pregătirea pentru tipar) și tiparul prorpi-
zis. Tiparul poate fi executat la tipografia proprie a editurii sau
la o altă tipografie.
Pentru a ști exact costurile autorul/autorii care se adresează
unei edituri trebuie să ofere acesteia următoarele date:
– numărul de pagini pe computer (echivalent A4)
– formatul (A4, A5, tehnic, album etc.)
– ce calitate de hârtie doresc (70, 80, 90 grame pe
cm2)
– coperta din carton de 120, 150, 200 gr/cm2; policro –
mie, laminată, înfoliată etc.)
– numărul (pe pagini) de ilustrații alb-negru și/sau
color
– tirajul (numărul de exemplare)
Pe baza acestor date editura stabilește prețul de cost al
monografiei, pe care-l comunică autorului. Mai rar astăzi edi –
tura este dispusă să suporte ea costurile editării, dar își rezervă
toate drepturile asupra difuzării, plătind autorului drepturile
de autor.

Ioan Hațegan 22
Colectarea fondurilor
Problema fundamentală a autorilor constă în aflarea
surselor de finanțare.
Cum o monografie costă câteva zeci bune de milioane
(ROL), iar majoritatea autorilor nu au suma respectivă, trebuie
să se adreseze unor instituții, firme sau persoane.
1. Prima dintre acestea este Consiliul Local. Prin
Agenda sa culturală, acesta poate aloca suma, totală sau
parțială. Pentru aceasta autorul trebuie să facă o cerere
către Consiliul Local, în luna noiembrie a anului (în cazuri
excepționale și înaintea unor rectificări bugetare ), însoțită de
o descriere (cuprins) a manuscrisului. Este foarte bine dacă
există și un referat, un cuvânt înainte sau o scrisoare de reco –
mandare din partea unui specialist recunoscut, care certifică
valoarea lucrării. Consiliul Local include cererea pe agenda
sa, și trimite Consiliului Județean solicitarea de finanțare
pentru bugetul anului viitor. In luna decembrie, Comisia de
Cultură a Consiliului Județean discută cererile pentru agenda
culturală, acestea fiind însoțite de un referat al referentului
cultural județean. Apoi aprobă, parțial sau total suma. Pe baza
acesteia se transferă în contul Consiliului Local suma, pentru
trimestrele I, II, III sau IV . Consiliul Local solicită editurilor
sau tipografiilor o cerere de ofertă, iar acestea trimit în scris
răspunsul lor. O comisie locală jurizează și alege cea mai bună
ofertă în raport de calitate/preț. Manuscrisul este predat, este
tipărit, iar tirajul revine Consiliului Local care oferă drepturile
de autor (de obicei într-un număr de exemplare), restul fiind
difuzate, conform unui tabel, diferitelor instituții (bibliotecă,
școală, biserică, etc.) sau vândut celor interesați. 2. O cale ceva mai scurtă este aceea de a prezenta
manuscrisul și referințele Centrului de Cultură și Artă al
Județului Timiș (sau al județului Arad, Caraș-Severin, etc., după

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 23
caz) care-l va include pe agenda sa de activități și-l va edita,
prin mijloacele sale proprii, în situația în care beneficiază de
fonduri județene.
3. O altă cale este reprezentată de programele naționale
pe care le gestionează Ministerul Culturii și Cultelor, direct sau
prin Administrația Fondului Cultural Român. Pentru aceasta
autorul se poate adresa Direcției Județene pentru Cultură,
Culte și Patrimoniu Cultural Național sau poate accesa direct
pe Internet site-ul Ministerului sau Fondului respectiv, de
unde află tipurile de programe de finanțare carte, condițiile
care trebuiesc îndeplinite, etc. Este o cale mai greu accesibilă
celor de la sate, dar nu imposibilă. Ea nu trebuie neglijată. 4. In fiecare localitate (sat, comună, oraș, municipiu,
etc.) există – de regulă – firme ale unor localnici care pot fi
interesați sau cointeresați în oferirea unui sprijin financiar
pentru editarea monografiei. Acest sprijin poate fi făcut în
contul sponsorizării sau din fondul de publicitate. Autorul
menționează pe coperta II faptul că lucrarea a apărut datorită
sprijinului financiar al respectivei firme. Poate tipări acolo
și emblema, sigla, etc., respectivei (sau respectivelor) firme.
Poate să le dea un anumit număr de exemplare din tiraj pe care
acestea le vor folosi cum cred de cuvință. 5. Există posibilitatea ca o persoană fizică să ofere suma
necesară din dragoste față de localitate, fără a avea pretenții
financiare. Autorul are obligația morală de a menționa pe
coperta II sau (dacă se convine) a meționa în Cuvântul Înainte
contribuția respectivei persoane, aducându-i mulțumirile care
i se cuvin. 6. O realitate, mai puțin folosită acum dar cu șanse mari
de a deveni cotidian, este Internetul. În ce fel poate fi folosit
acesta pentru o monografie? În multe feluri. Consiliul Local, o persoană juridică sau fizică, poate
cumpăra domeniul denumit cu numele localității, pentru o

Ioan Hațegan 24
sumă modică. Își organizează site-ul și introduce aici toate
datele cunoscute despre localitate, inclusiv pe cele referitoare
la cererea de oferte pentru editarea unei monografii. Adresa
de e-mail și de messenger permite o comunicare extreme de
rapidă cu toți cei interesați. Există și posibilitatea unui chat
Forum care permite discuții în grup pe Internet pe probleme
de interes.
Monografia, odată încheiată, poate fi introdusă pe In –
ternet și astfel este accesibilă tuturor celor interesați. Aceasta
poate fi consultată gratuit sau contracost, în funcție de ceea ce
decide autorul.

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 25
Capitolul III.
Surse de informare
Acestea sunt locale, regionale, zonale, naționale,
internaționale. Sursele pot fi primare, secundare, terțiale, etc.
Ele pot fi clasificate în surse arhivistice, de bibliotecă, muzeale,
personale, etc.
A. Surse locale
1. Arhivistice
1.1.
Principala sursă este arhiva primăriei (Consiliului Local).
Aceasta se află parțial la sediul primăriei, parțial (în special
arhiva veche, istorică) la Arhivele Naționale, filiala județeană.
In mod normal arhiva, fiind prelucrată de arhiviști, are un
inventar (un opis ) care cuprinde fonduri, dosare pe ani (dos.
nr.1 pe anul …..) cu un număr variabil de file. Fondul, cu
dosare, este sau nu îndosariat, legat, parafat și șnuruit. Dacă a
existat interes din partea primarilor și secretarilor, fondul este
bine păstrat și poate fi ușor consultat. Dacă nu, atunci cel ce
dorește să-l consulte are obligația de a-l manipula cu atenție,
spre a nu încurca filele din doasr sau mutarea lor accidentală
dintr-un dosar in altul. Fotocopierea documentelor de interes
pentru monografie poate fi făcută – cel mai bine – cu un aparat
foto digital sau cu o videocameră digitală, imaginile putând fi
trecute pe computer și, de aici, pe un CD (compactdisk) care
conservă foarte bine imaginea.

Ioan Hațegan 26
1.2.
Arhiva bisericii / bisericilor / altor locașe de cult se
află la casa parohială și/sau prin biserică. Poate fi aranjată sau
disparată, poate avea sau nu inventar. Arhiva veche se află la
Arhivele Naționale, filialele județene. Lectura acesteia poate
oferi informații prețioase privitoare la construcția locașului (an,
stil, arhitect, constructor, sfințire, resfințire, hram, evenimente
importante numirea preoților, vizite canonice), restaurări, liste
de preoți, cantori, crâsnici, epitropi, etc.) în funcție de religie și
de specificul fiecăreia. Dacă sunt mai multe biserici sau lăcașe
de cult trebuie văzute arhivele fiecăreia în parte. Discuțiile
cu preotul , cantorii, crâsnicul, epitropii, etc., vor fi extrem de
interesante și sunt obligatorii.
1.3.
Arhiva școlii/școlilor. Se află la școală, primărie,
Arhivele Naționale, filiala județean sau, părți din ea, la dascăli
și profesori, activi sau la pensie. Aceasta este o sursă extrem
de importantă pentru cunoașterea clădirii, anexelor, structura
anului școlar în diverse epoci, liste cu învățători, profesori,
educatoare la grădiniță, personal auxiliar, evenimente din viața
școlii, liste de elevi și absolvenți, etc. Se pot afla date despre
personalități ce au frecventat cursurile. Discuțiile prelungite
cu dascălii sunt obligatorii.
1.4.
Alte arhive locale (ale unor instituții: poștă și telefon,
finanțe, cooperative de credit, bănci populare, dispensar uman,
dispensar veterinar, C.A.P., I.A.S., S.M.A., Cămin Cultural,
asociații, societăți, fundații culturale, sociale, umanitare, ag –
ricole, etc.). Ar fi bine să fie identificate toate instituțiile
(administative, de drept public și/sau privat) care au existat

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 27
de-a lungul timpului în localitate, pentru că vor oferi date care
completează foarte bine viața localității. Unele înscrisuri sunt
încă pe plan local, altele la persoane fizice, restul la Arhive,
filiala județeană.

1.5.
Arhive familiare. Sunt create, spontan sau organizat,
de unii locuitori care și-au păstrat acte și înscrisuri (inclusiv
schițe, hărți, imagini diverse, personale sau sociale), care pot
îmbogăți paginile monografiei cu date care, altfel, ar fi pierdute
sau ar rămâne necunoscute.
2. Biblioteci : a localității (dacă, și unde, mai există), ale unor
instituții (școală, biserică etc.), particulare (a unor persoane).
In măsura în care acestea păstrează lucrări (cărți, ziare, reviste,
almanahuri, etc.) cu date despre zonă, localitate, personalități,
imagini, etc. descoperirea acestora este obligatorie și extrem
de benefică pentru a completa unele aspecte ale vieții publice
și private a locuitorilor așezării.
3.Persoane fizice
3.1.
Bătrânii localitătii – adevărat texaur al vieții, dar și al
unor tradiții care azi par, sau chiar sunt, pierdute.
3.2.
Primari, consilieri, secretari, preoți, dascăli, profesori,
ingineri, medici, economiști, juriști etc. Sunt surse extreme
de importante și interesante. În același timp aceștia pot fi
cooptați pentru a scrie sau a gira conținutul unor capitole de
specialitate.

Ioan Hațegan 28
B. Surse zonale, naționale, internaționale
Sunt acele surse din afara localității, aflate în centre ur –
bane apropiate sau cele județene, zonale (din diverse orașe
ale Banatului), naționale (București, Cluj-Napoca, etc.) sau
internaționale (din Serbia, Ungaria, Austria, Germania, etc.).
Cunoașterea faptului că există fonduri depozitate, înseamnă
că ele pot fi accesate. Accesul la ele se face prin intermediul
Arhivelor Naționale, a unor muzee, biblioteci sau prin prieteni și
cunoștințe ce locuiesc în acele țări sau au acces mai ușor la aceste
fonduri. Sistemul este încă greoi dar, odată cu intrarea în Uniunea
Europeană, accesul se va simplifica foarte mult. Necesită însă
anumite fonduri bănești pentru a plăti xerocopiile și fotocopiile,
filmul sau CD-ul pe care se transpun informațiile.
1.Fonduri arhivistice :
Sunt filialele județene Timișoara, Caransebeș, Arad,
ale Arhivelor Naționale care adună, conservă, prelucrează și
oferă publicului așa numita arhivă veche (istorică). Arhiva
Națională este organizată pe fonduri, iar în cadrul fiecărui fond
sunt dosare pe ani (numerotate de la nr.1 până la …..), iar în
fiecare dosar sunt mai multe sau mai puține file numerotate și
uneori legate și șnuruite; filele sunt scrise uneori și pe versoul
paginii. In cadrul arhivei, o localitate se poate afla și în mai
multe fonduri: fond primărie, biserică, școală, instituții, etc.
Formele județene de organizare (Direcții, Inspectorate,etc.)
pot cuprinde și ele informații (date, rapoarte, statistici, etc.)
extrem de interesante. Date istorice pot fi aflate și în fonduri
ca: Direcția de fortificații, Hărți, Bibliotecă, etc., păstrate tot
la arhivele județene. Cercetătorul care pregătește o monografie
se poate adresa direct filialei județene printr-o cerere (eventual
însoțită de o adresă de la primărie sau o altă instituție științifică

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 29
sau cultrală, ambele certificând calitatea solicitantului. Pe
baza cererii se eliberează o legitimație care permite accesul
la sala de studii. In funcție de programul acesteia cercetătorul
poate studia un anumit număr de fonduri și dosare.In cazul
în care acesta solicită – printr-o cerere scrisă – multiplicarea
unor documente, filiala multiplică datele solicitate contra cost
și le remite (după plata sumei aferente într-un anumit cont)
solicitantului. Este de preferat să se discute cu arhivistul care
deservește sala de studiu, întrucât acesta cunoaște bine fon –
durile și poate direcționa cercetarea, scurtând astfel durata
acesteia.
In cazul existenței unor informații în alte Direcții
județene se poate adresa o cerere scrisă și solicita accesul pen –
tru studiu sau – dacă se cunosc datele (dosar, nr. filă sau file)
– se poate solicita direct multiplicarea, cu plata contravalorii
acestora.
In cazul unor arhive aflate în alte țări, se poate solicita
sprijinul Arhivelor Naționale ale României care pot media
cererea. Un alt aspect il reprezintă călătoria în țara respectivă,
prezentarea la sediul arhivei naționale sau zonale respective,
eliberarea unei legitimații de studiu (uneori contra unei sume
modice, alteori gratuit), intrarea în sala de studiu, solicitarea
unor fonduri și dosare. Este necesară cunoașterea limbii re –
spective, a germanei sau englezei, spre a putea comunica. In
cazul necunoașterii limbii, este ceva mai greu, dar se poate
comunica indicând numele localității și solicitând documentele
ce se referă la aceasta. In cazul unei solicitări de multiplicare
se plătește suma aferentă în euro sau moneda națională, iar
arhiva multiplică (pe loc, uneori în 2-3 zile) iar solicitantul
preia (direct sau printr-un intermediar sau solicită trimiterea
prin poștă ).

Ioan Hațegan 30
2.Biblioteci.
Cele mai mari deținătoare de lucrări ( cărți, ziare,
reviste ) sunt bibliotecile județene. Ele au și un fond de carte
veche care cuprinde sute de titluri de interes pentru fiecare
cercetător. Urmează apoi bibliotecile universitare cu statut
semi public. Bibliotecile Mitropoliei Banatului, a episcopiilor
sale (Caransebeș, Arad ) a Episcopiei romano-catolice din
Timișoara, a Episcopiei ortodoxe sârbe din Timișoara, cuprind
destule informații despre viața unor comunități religioase
bănățene.
Accesul se face pe baza unei legitimații eliberate de
secțiile bibliotecilor județene sau a celorlalte biblioteci. Cer –
cetarea se face, de obicei, în sălile de lectură. Se pot comanda,
contra cost, multiplicări ale unor texte, imagini, etc, cu plata
pe loc. Pentru cazuri deosebite, excepționale, se mai poate
accepta un împrumut pe termen scurt (câteva ore, prin excepție
1-2 zile) în funcție de credibilitatea cercetătorului. Bibliotecile cu regim semipublic (pentru cei din in
–
terior, rar pentru cei din exterior) sunt cele universitare sau a
unor instituții (biserici, muzee, institute, etc.) sunt mai greu
accesibile, dar se poate încerca și chiar reuși. Bibliotecile private aparțin de regulă unor persoane
fizice. Pe baza seriozității și încrederii dintre deținător și
cercetător, pot fi văzute, identificate și cerute la studiu (la
locuința deținătorului sau prin împrumut pe încredere) acele
lucrări, manuscrise, etc., care pot face parte din proiectata
monografie. Bibliotecile din străinătate pot fi accesate fie direct
prin prezentare la sediul lor, fie prin intermediul schimbului
internațional interbibliotecar, pe care îl mijlocește Biblioteca
județeană prin intermediul Bibliotecii Naționale a României.
Acest sistem este însă extrem de scump și încet, așa încât se
va recurge doar în disperare de cauză. Mai există și posibili –

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 31
tatea de a ruga o cunoștință ce domiciliază în țara respectivă
(și cum bănățenii sunt răspândit cam peste tot prin lume, este
ușor) să caute lucrări despre localitate (eventual indicând autori
și titluri, ani de apariție, etc.) pe care să le multiplice și să le
trimită cercetătorului din respectiva localitate bănățeană.
3. Instituții.
In primul rând sunt muzeele: Muzeul Banatului
Timișoara, Muzeul Banatului Montan Reșița, Muzeele județene
Arad, Lugoj, Caransebeș, muzeele municipale și orășenești.
Acestea adăpostesc descoperirile arheologice dar și diverse obi –
ecte și înscrisuri, au bibliotecă și – uneori – arhive, ce pot oferi
date necesare monografiei. Accesul este mai simplu și mai direct:
prin cerere către direcțiune, apoi repartizarea spre unul sau altul
dintre muzeografi care por oferi diverse informații. Multiplicarea
materialelor interesante se poate face contra cost.
Interesante sunt și revistele de specialitate care cuprind
multe studii care pot constitui un fundament al unor direcții de
cercetare mai puțin cunoscute și accesibile publicului larg. In al
treilea rând sunt bibliotecile unor persoane juridice (instituții)
ce au adunat parte din lucrările despre localitate sau despre
zonă. Uneori sunt mai bogate în materiale despre localitate
decât altele mai mari.
4. Persoane fizice .
In primul rând sunt locuitorii localității, de regulă
cei mai în vârstă, care păstrează memoria colectivă recentă a
așezării. Acești informatori de forță trebuie abordați cu multă
finețe, diplomație și dragoste, pentru că sunt o sursă primară
de informații.
In al doilea rând sunt intelectualii și funcționarii care au
activat o viață sau o perioadă de timp în localitate, cunosc bine
părți din viața acesteia și pot fi informatori extrem de prețioși.

Ioan Hațegan 32
In al treilea rând sunt cercetărori și specialiști în diverse do –
menii de cercetare sau activitate universitară, științifică, etc.,
depozitari ai unor informații care nu pot fi aflate nici în arhive,
nici în biblioteci sau muzee. Apropierea de aceștia se face
cu atenție și, odată ce le este câștigată încrederea, pot oferi
atât informații cât mai ales o imagine asupra felului In care
ar trebui orientată cercetarea și cum ar putea arăta cuprinsul
monografiei.
5. Internetul.
În măsura în care este folosit, poate oferi extreme de
multe date și imagini despre orice localitate. Așadar, învățați
să folosiți, direct sau prin terți, această fantastică modalitate
de comunicare și informare.

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 33
Capitolul IV .
Edituri și tipografii
A. Editura
Este o societate comercială care se ocupă cu preluarea
unor manuscrise (pe hârtie sau transpuse pe dischetă și/sau
compact disk, pe care le tehnoredactează le aranjează ca for –
mat de pagină, etc., asigură prepress-ul (selecția de culoare în
cazul imaginilor color, alte operațiuni tehnice) apoi le predă
tipografiei (proprii sau alteia) care le tipărește, după care
difuzează tirajul.
Autorul se adresează mai multor edituri cu o cerere
prin care prezintă datele lucrării sale și solicită ofertele de preț.
Această cerere trebuie să conțină următoarele date: numele,
adresa, telefoane, apoi formatul dorit al lucrării (A 4, A 5, tehnic,
album, etc.), numărul de pagini (așa cum le are el scrise), cali –
tatea hârtiei (70 sau 80 grame pe cm2), cartonul pentru copertă
(de 150 gr/cm2 sau mai gros), coperta în culori (policromie)
înfoliată sau laminată. Ultimul element – dar deosebit de im –
portant – este tirajul (numărul de exemplare). Cu privire la tiraj
trebuie reținut faptul că cu cât sunt mai multe exemplare cu atât
prețul pe exemplar este mai mic. De regulă astăzi tirajele sunt
de 100 sau 200 de exemplare, în caz excepțional (dacă lucrarea
este valoroasă și are posibilități de a fi vândută în mai multe
locuri) se poate ridica la 3—sau 500 de exemplare. Pe baza acestor date editura face o ofertă. Autorul și
finanțatorul apreciază ofertele primite (dacă este vorba despre
bani publici este nevoie de cinci oferte de la edituri diferite)
în raport de calitate și preț și alege o editură căreia îi predă

Ioan Hațegan 34
manuscrisul pe baza unui contract de editare.
Contractul de editare este o înțelegere scrisă între două
părți cu drepturi și obligații reciproce. Contractul este negocia –
bil. De regulă editura are un tip de contract pregătit pe care-l
prezintă autorului. Dacă acesta nu citește cu atenție contactul
și nu-și impune punctele de vedere, poate fi păcălit. Citiți cu
atenție fiecare rând, negociați “la sânge” orice paragraf și
nu renunțați la drepturile de autor. Drepturile de autor nu pot fi cedate sub nici o formă altei
persoane fizice sau juridice. (Citiți cu atenție legea dreptului de
autor, înainte de a negocia, spre a vă cunoaște drepturile). Au –
torul cedează editurii dreptul de a edita manuscrisul său într-o
singură ediție sau mai multe ediții, cu un tiraj de …..exemplare.
Pentru aceasta autorul este plătit, fie cu o sumă de bani (atenție la
valoarea acesteia) sau printr-un număr de exemplare. De regulă
editurile acordă 10, 20 maximum 30 de exemplare; în funcție
de negocieri, acest număr poate fi mai mare. Aveți mare grijă
ca în contract să fie stipulate clar toate acestea. In cazul în care editura dă doar ISBN-ul și tipărește
lucrarea cu banii autorului sau aduși de acesta, are obligația
de a preda integral tirajul, acestuia sau finanțatorului, fără a
vinde ea cartea. Unele edituri au și tipogtafie proprie, altele nu. Unele
lucrează foarte bine calitativ, altele nu. Foarte multe lucruri
țin de priceperea sau nepriceperea autorului. Dacă acesta știe
ce vrea și negociază, poate obține calitatea dorită. Dacă au –
torul este doar bucuros că îi apare manuscrisul și lasă restul
în voia editurii, poate avea “surprize”. Autorul este obligat să
țină seama de observațiile pertinente ale editurii care cunoaște
regulile tehnice și i le spune autorului. Aceste observații ridică
calitatea lucrării. În perioada de negocieri autorul are obligația de a dis
–
cuta cu editura și câteva elemente importante care pot ridica
valoarea cărții.

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 35
1. Coperțile
Este primul element care “sare” în ochi. Coperta tre –
buie să fie policromă (sau minim în două culori). In funcție
de atractivitatea copertei se va vinde sau nu cartea. De regulă
sunt patru coperți (I, II, III, IV). Prima și ultima sunt vizibile,
celealte două (II și III) mai puțin, dar sunt importante.
Pe coperta I figurează numele autorului, titlul cărții, editura,
locul și anul apariției. Este bine să existe și o imagine color. Pe coperta II figurează (mai nou) mulțumiri celor care
sprijină apariția. Acestea pot fi text scris și/sau sigle ale acestora. Pe coperta III se poate introduce un text, sigle sau poate
fi lăsată goală. Coperta IV este importantă și – obligatoriu – color.
Pe ea poate există text și imagine, iar jos este scris ISBN-ul
(azi se folosesc două, unul din 10 cifre și altul din 13 cifre).
Imaginea poate fi a autorului și atunci este insoțită de un text
scurt, autobiografic sau cu alte lucrări ale acestuia (dacă este
cazul). Sau poate fi o imagine reprezentativă pentru lucrare.
2. Pagina de gardă ( de titlu )
Este pagina care dă titlul lucrării. Datele sunt mai
complexe întrucât alături de cele de pe copertă mai figurează
subtitlul (dacă există), alte elemente complementare. Editura
este cea care știe mai bine aceste detalii, dar autorul este obligat
să le cunoască și el.

3. Verso-ul paginii de titlu
Este obligația editurii de a o completa cu date tehnice
diverse, inclusiv cu descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a
României, ISBN, copyright, tehnoredactarea computerizată,
coperta, tiparul. Un element extrem de important este copyright, adică
cui aparține dreptul de editare și difuzare. De obicei editurile
își rezervă acest drept. Dacă însă autorul își finanțează lucrarea

Ioan Hațegan 36
din surse financiare proprii sau ale altora, atunci poate pretinde
ca copyright-ul să-i aparțină. Astfel își poate comercializa
singur sau prin terți, cartea.
4. ISBN – ul
In conformitate cu regulile biblioteconomice acesta/
acestea sunt datele de identificare a fiecărei lucrări. Se folosesc
acum două ISBN-uri din 10 și respectiv 13 cifre. Ele se obțin
printr-o cerere (la care se anexează chitanța de plată în cont
a sumei de 1 RON pentru fiecare ISBN) adresată Bibliotecii
Naționale a României. De obicei editurile fac acest lucru, fapt
pentru care pun în contract și prețul (mult mai mare) acestuia. In
cazuri deosebite și autorul, persoană fizică, îl poate obține.
B. Tipografia Este o societate comercială care prestează activitatea
de multiplicare, prin tipar, a unor comenzi primite de la benefi –
ciari. Poate avea și editură, dar nu este obligatoriu. Lucrarea
este pregătită pentru tipar de către editură și trimisă tipografiei.
Dezvoltarea actuală a artei tipografice și progresul tehnic per –
mit mai multe modalități de reproducere a unei lucrări.
Cunoașterea de către autor a unor etape (dintre încheierea
manuscrisului și apariția pe piață a cărții) este importantă pentru
a obține condiții editoriale și tipografie bune, dar nu este obliga –
torie. In situația în care autorul știe să-și tehnoredacteze singur
manuscrisul pe calculator, obține ISBN-ul și nu apelează la o
editură, este obligat să cunoască elemente ale tiparului spre a avea
facilitatea încheierii muncii sale. Discuția cu un tipograf (director,
inginer, etc.) este obligatorie. Contractul poate fi încheiat, în acest
caz, direct cu tipografia.

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 37
PARTEA A II -A
MONOGRAFIA
Capitolul V .
A. SCHIȚA MONOGRAFIEI
1. Note științifice
2. Titlul monografiei3. Cuvânt înainte
4. Prefață
5. Cadrul geografic
6. Cadrul istoric
7. Populația
8. Economia9. Instituțiile
10. Viața socială și asociativă11. Habitatul
12. Etnografia, folclorul13. Cultura14. Monumente ( ale naturii, arhitectonice, istorice )15. Sport. Turism16. Personalități
17. Glosar de cuvinte în grai
18. Bibliografie
19. Anexe
20. Rezumate

Ioan Hațegan 38
Comentarii
Această schemă este, în general, corectă. In funcție
de realitatea fiecărei localități, de gradul de competitivitate al
cercetătorului sau al echipei care se ocupă de monografie, aceste
elemente pot fi lărgite sau restrânse. In funcție de datele existente
unele capitole pot fi “scoase” și pot fi introduse altele.
Din lecturarea mai multor sute de monografii de
localități bănățene apărute până acum, în română, germană,
maghiară, sârbă, etc. se desprind câteva concluzii.
In primul rând marea majoritate a autorilor nu cunosc
sau nu cunosc suficient de bine perieghezele, cercetările și
descoperirile arheologice și nici nu știu unde să se adreseze
pentru a afla o sinteză a acestora (muzee, universități, etc.).
In al doilea rând atestările documentare din evul mediu
sunt puțin cunoscute sau luate după surse secundare și terțiare
(de mâna a doua și a treia), așa încât le repetă fără a avea
acuartețe științifică.
In al treilea rând informațiile despre epoca modernă (în
special de după 1848, arareori de mai inainte) sunt cunoscute,
dar prezentate destul de succint și, uneori, sunt nerelavante.
In al patrulea rând multitudinea de informații din sec –
olul al XX- lea crează probleme care uneori pot fi soluționate:
cât și cum acorzi spațiu unui eveniment, unei instituții, unei
personalități? Tentația este de a scrie mai mult despre ceea ce
ai trăit, despre ceea ce știi din familie și mai puțin despre alte
aspecte, cu care ești mai puțin familiarizat și nu ai disponibili –
tatea de a le cunoaște.
Așa încât monografia este inegală ca întindere între
capitole, suferă din cauza unor defecțiuni de cercetare și astfel
produsul este în medie sau sub medie ca valoare.
Pentru a oferi variante cercetătorului care dorește
(singur sau în colectiv) să studieze și să scrie o monografie,

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 39
vom detalia fiecare capitol dintre cele menționate mai sus.
V om menționa obligativitatea sau relativitatea acestuia, vom
detalia pe subcapitole elementele care trebuie (sau ar fi bine)
să existe, posibile modalități de tratare a lor, etc. Chiar dacă
pare didactic și plictisitor, textul care urmează va oferi prilej de
reflecție, de aprobare sau dezaprobare, va fi extrem de folositor
celor deschiși spre cercetare.
Lecturați cu atenție fiecare idee și reflectați dacă este
bună sau rea, dacă vă avantajează sau nu, dacă merită adâncită
cercetarea spre a ajunge la alt nivel de cunoștințe, sau nu. Cel/
cei care vor avea răbdare și vor fi deschiși reflecției, vor avea
foarte mult de câștigat. In final vor avea o structură echilibrată
a cuprinsului și mulțumiri din partea publicului cititor.

Ioan Hațegan 40
B. STRUCTURA MONOGRAFIEI
1. NOTE ȘTIINȚIFICE
Conform definiției, monografia este un studiu științific
și, ca atare, trebuie să aibă un aprat critic. Acesta se prezintă sub
forma unor note științifice. Notele se trec de obicei la sfârșitul
fiecărui capitol sau – uneori – la sfârșitul lucrării. Atenție, nu
trebuie confundate notele științifice cu bibliografia.
Notele se numerotează de la 1 la…. pentru fiecare
capitol. Fiecare notă conține obligatoriu următoarele elemente:
prenumele și numele autorului (autorilor) citat, titlul întreg și
subtitlul lucrării (dacă are), editura, locul, anul, pagina citată
(ex. Ion V . Ionescu, Timișoara fotbalistică , Editura Politehnica,
Timișoara, 2006, p. 75.). In cazul citării unui studiu publicat într-o revistă, anuar,
etc. citarea se face astfel: Ion.V . Ionescu, Despre începuturile
fotbalului timișorean , în Revista fotbalului românesc , an I,
nr.2, Timișoara, 2004, p. X. In cazul citării unui articol apărut într-un ziar, revistă,
almanah se citează: Ion.. Ionescu, Startul pregăririlor noi
stagiuni fotbalistice, în Agenda , an….,nr….din (ziua, luna,
anul), pagina….
Citarea
In cazul în care autorul și titlul revine și în altă notă
sau alte note, atunci se citează Ion.V .Ionescu, op. cit., și pagina
folosită.
In cazul în care este citat autorul, lucrarea și aceeași
pagină în nota imediat următoare, arunci se citează Ibidem .
In cazul citării aceluiași autor, lucrări, dar altă pagină,
în nota următoare,atunci se citează , Idem, p….

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 41
In cazul în care se citează și o altă lucrare a aceluaiși
autor, citarea se va face astfel: Ion V . Ionescu, Leagănul fot –
balului, Editura Vremea, Timișoara, 2005, p….Fiecare dintre
titluri citate vor avea autorul , titlul și pagina folosită.
In cazul citării unui document de arhivă se citează:
Arhivele Naționale ale României (sau a altei țări), Filiala
județeană Timiș (etc.), Fond……….., Dosar nr. … anul, f.
(fila) x, sau f. x-y.
2. TITLUL MONOGRAFIEI
Unul dintre cele mai importante lucruri este stabilirea
titlului lucrării. El trebuie să reflecte întocmai conținutul aces –
teia. Trebuie să fie clar, destul de scurt și extrem de sugestiv.
Din sutele de monografii de așezări bănățene apărute până
acum, am selectat câteva titluri care pot servi ca exemple și, de
ce nu, drept model. Aceasta nu exclude însă dreptul autorului
(autorilor) de a stabili ce titlu doresc.
In situația în care titlul monografiei este scurt se poate
adăuga un subtitlu, care este mai lung și explică intențiile și
realizările autorului. Iată ca exemplu câteva titluri: Timișoara; Timișoara
monografie istorică, Timișoara monografie; Monografia
Timișoarei; Contribuții la monografia Timișoarei; Timișoara
– contribuții monografice; Repere istorice/ artistice/ Timișoara.
Din aceste exemple cuvântul Timișoara va fi înlocuit cu nu –
mele localității respective. Aceste titluri se referă în general la
monografii de așezări și nu de instituții, asociații, firme, etc.
dintr-o așezare, care constituie o altfel de monografie.
Numele autorului/ autorilor
Numele autorului elte primul element atât pe copertă
cât și pe pagina de titlu a monografiei. El este scris în ordinea:
prenume, nume și nu este însoțit de nici un alt titlu (adminis –

Ioan Hațegan 42
trativ, științific, profesional, cultural etc.)
În cazul în care există mai mulți autori, numele aces –
tora vor fi trecute în ordinea contribuției fiecăruia la lucrare.
In unele cazuri s-a folosit ordinea alfabetică (in general atunci
când contribuțiile au fost sensibil egale). In alte cazuri primul
autor a fost fie inițiatorul lucrării, fie un personaj important
din așezarea sau din zona respectivă, considerându-se ca fiind
o mare onoare participarea acestuia (fie ea și simbolică) la re –
alizarea și publicării lucrării. În alte situații numele acestuia a
fost trecut in rândul autorilor. Dacă lucrarea apare sub redacția
unei personalități stiințifice se pot aduăga titlurile sale (acad.,
prof.univ.dr, dr., etc.).
3. CUVÂNT INAINTE
Este preferabil să fie acordat unei personalități locale
care s-a implicat mult în cercetarea, scrierea și/sau editarea
monografiei. Această personalitate poate fi primarul, notarul,
un consilier local, un intelectual. Cuvântul înainte poate fi
scris și de o personalitate din afara localității, în funcție de
contribuția sa la lucrare, sau de interesul autorului de a avea o
pagină scrisă de o oficialitate administrativă (județeană, zonală,
națiuonală, fiu al satului, sau de un cercetător recunoscut în
țară și/sau străinătate).
Cuvântul înainte nu trebuie să depăsească, ca regulă, un
sfert, o jumătate, trei sferturi sau o pagină de tipar și poate fi
semnat cu nume și funcție sau titlu (titluri științifice).
4. PREFAȚA
Apaține, de regulă, autorului sau coordonatorului de colectiv
de cercetare. Ea exprimă punctul lui (lor) de vedere, motivele

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 43
demersului, evoluția cercetărilor, rezultatele obținute, etc.
Pot fi menționate diverse persoane cu rol de sprijin, pot
fi adresate cuvinte de mulțumire celor ce au sprijinit demersul,
scrierea și tipărirea monografiei. Ca regulă prefața are 1-2
și, mai rar, mai multe pagini. In unele lucrări se inversează
conținutul cuvântului înainte și al prefeței, în funcție de
opțiunea autorilor, editorului.
5. DESCRIEREA GEOGRAFICĂ
Cuprinde mai multe elemente obligatorii sau facultative, în
funcție de nivelul cercetării.
1.Coordonate geografice :
– latitudine și longitudine, altitudine ( Atenție! Multe
monografii vechi dau altitudinea față de Marea
Adriatică și nu față de Marea Neagră, cum este
normal astăzi).
– vecinii localității (așezări, cu specificarea la N,
la E, la V etc., eventual distanța în km pe drum,
șosea județeană, națională, internațională, cale
ferată)
– hotarul, privit ca individualitate: părțile de hotar cu
numele lor, cu așezarea față de localitate, întindere
(dacă este cunoscută, suprafață, etc.).
2.Relieful
– forme de relief, (câmpie, deal, munte, forme di –
verse)
– structura geologică
– solurile (denumire, suprafață, calitate, etc.)
– apele curgătoare : denumire/denumiri populare,
km pe cuprinsul localității canalizări, modificări de
curs, importanța pentru așezare în trecut și azi.

Ioan Hațegan 44
– ape stătătoare: lacuri, bălți (naturale sau artificiale, întin –
dere, suprafață în m sau km 2, nume, utilitate, etc).
– clima: anotimpuri, date meteo înregistrate după caz,
vânturi, geruri, zile însorite sau înorate, etc.
– vegetația: pe tipuri și denumiri științifice și popu –
lare, întinderea ocupată, importanța economică,
etc. Un element aparte îl reprezintă pădurea (dacă
există) care va fi descrisă ca și celelalte specii
vegetale. V or fi amintiți fructiferi, livezile, vița de
vie, etc.
– fauna: nume (populare și științifice dacă sunt
cunoscute), specii, număr,etc.
– seisme, etc.
6. ISTORICUL AȘEZĂRII
Poate fi unul dintre cele mai interesante capitole
dacă autorul se apleacă și asupra istoriei antice și medievale.
“Păcatul” săvârșit de majoritatea autorilor de monografii a con –
stat nu atât în necunoașterea acestor episoade, cât în acela că nu
au apelat la arheologi și medieviști spre a le indica documentele
și studiile in care sunt tratate aceste perioade. Este obligatorie
o discuție cu specialiști de la muzee, universități, institute de
istorie, care vor oferi atât lucrări de sinteză cât și studii speciale
cu privire la epocă, la așezare sau la zona limitrofă.
Se spune că nu există informații suficiente. Parțial
este adevărat. Dar o cercetare poate oferi date destule pentru
o prezentare a acestor perioade. Astfel pentru antichitate pot fi
tratate epocile neolitică, a bronzului, a fierului, apoi perioada
dacică, romană și a migrațiilor, cu explicarea locuirii umane
în sat, în hotarul satului (multe așezări străvechi au existat în
hotar), sau în zona limitrofă așezărilor actuale.

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 45
Pentru perioada evului mediu autorul este obligat să
cunoască prima atestare documentară a localității. Și aici se
greșește de cele mai multe ori pentru că se folosesc surse
de informare
inadecvate, ce aparțin unor nespecialiști. In privința
documentelor este necesar să se rezume conținutul acestora și
nu să se scrie doar: prima menționare a satului este din anul ….
De obicei dintr-un asemenea document aflăm numele așezării,
al cnezului sau nobilului care o stăpânește, numele unor lo –
cuitori, hotarele, uneori chiar informații despre forma satului.
Celelalte atestări documentare vor fi și ele comentate, pentru
că oferă alte și alte informații. In plus, menționarea unor hărți
medievale în care localitatea este trecută, este de dorit pentru
completarea datelor istorice. Secolul al XVIII-lea este cel al trecerii de la evul mediu
la epoca modernă. In cazul Banatului este obligatorie descrierea
schimbării stăpânirii otomane cu cea habsburgică, faptul că Ba –
natul a fost o țară de coroană între anii 1716-1778. Organizarea
administrativă pe districte și cercuri, cea economică, juridică,
socială, militară, sunt componente ce trebuie descrise. Există
(din fericire) mai multe cărți și zeci de studii științifice ce pot
fi folosite. Din această perioadă pot fi folosite și alte date, ce
se referă strict la localitate sau la cele din preajma acestuia,
toate având același ritm de dezvoltare. Secolul al XIX-lea este tot mai bogat în informații despre
viața locuitorilor. De aceea este de preferat să fie transcrise el –
ementele de bază ale informațiilor iar detalierea lor să fie făcută
la capitolul respectiv (economic, social, administativ, etc) Problema esențială a informațiilor (extrem de numero
–
ase și diverse) despre secolul al XX-lea constă în selectarea
acelora care intră în capitolul de istorie și a celor ce vor fi
cuprinse,detaliat, în restul capitolelor. O posibilă periodizare (flexibilă, de la caz la caz) poate fi:

Ioan Hațegan 46
– antichitatea (pe epoci și descoperiri arheo –
logice)
– evul mediu (atestări documentare, alte
informații)
– epoca modernă subîmpărțită în 1716 – 1778
1779 – 1849
1849 – 1918
– epoca contemporană cu posibile diviziuni :
– 1918 –1947 (unirea, criza economică, dictatura
regală, războiul, deportarea în Rusia)
– 1948 – 1989 (naționalizările, cotele, deportările
în Bărăgan, industrializarea accelerată, colectiv –
izarea, etc., dezvoltarea localității, etc.)
– 1989 – până la zi (deschiderea granițelor și exodul
spre occident, schimbările structurale mreforma
agrară, dezindustrio\ializarea, privatirările, etc.,
etc.)
Ar fi de preferat ca autorul să facă o cronologie a da –
telor, faptelor, evenimentelor, cu scurte comentarii, iar grosul
informației să fie detaliată în capitolul unde-și află locul. In
acest fel vor fi cuprinse cele mai importante evenimente din
viața comunității și lecturarea lor va oferi un fir cronologic
corect dar nu va “ încărca” expunerea.
7. POPULAȚIA
Se vor folosi surse istorice, documentare și statis –
tice, spre a contura evoluția demografică a localității. Pentru
perioadele mai vechi se va folosi aproximarea populației după
studiile specialiștilor. Pentru unele localități există indicii me –
dievale, pentru majoritatea nu. Incepnd cu veacul al XVIII-lea
se poate aproxima sau chiar spune exact, numărul populației.
Recensăminte parțiale și totale din veacul al XIX-lea, publicate

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 47
oficial sau în diferite alte lucrări permit autorului prezentarea
de date reale.
In privința recensămintelor, date absolut exacte (ce
vor fi trebuie transcrise) dar parțiale – pentru unele comitate
sau cercuri – există din anii 1782, apoi în diverse sematisme și
statistici din veacul al XIX-lea, din 1900,1910, 1930 și până
în anul 2002. Autorul este obligat să le folosească așa cum
figurează. Mai multe tabele vor detalia aceste date. Populația va fi prezentată atât în cifre totale, cât și
defalcate, pe etnii, religii, ocupații, sex, vârstă, avere, etc.,
pentru fiecare recensământ în parte. Comentarii pertinente ale
autorului pe marginea acestor statistici sunt binevenite. Se pot
prezenta și alte tipuri de date statistice. De exemplu : născuți,
botezați, cununați, morți; sau gemeni; bătrânii satului; etc. Mai
pot fi detaliați coloniștii veniți aici la diferite epoci, pe număr,
sex, vârstă, familii, etc.
8. ECONOMIA
Este unul dintre cele mai importante capitole, atât prin
complexitate cât și prin greutatea de a-l prezenta echilibrat.
Diversitatea ocupațiilor, a formelor de organizare (în tecut și
în prezent), dispersarea arhivelor (atunci când mai există), fac
din acest capitol o adevărată provocare pentru orice autor. Ar fi
bine ca dezvoltarea economică să fie făcută după periodizarea
de la istoricul așezării, întrucât aceasta reflectă și schimbările
survenite în dezvoltarea economiei.
Existența unor domenii agricole mari sau a altora de
talie mijlocie cu detalierea modului de formare, de dezvoltare,
tehnici și mașini agricole folosite, productivitate, etc. sunt alte
domenii de interes pentru monografie.
Să detaliem principalele ramuri și posibilul mod de
prezentare a acestora.

Ioan Hațegan 48
A. Agricultura
Primele date vor urmări suprafața agricolă și felul
proprietății. Apoi urmează modul (modurile) de organizare a
proprietății și tehnicile agricole flosite în diferite etape istorice,
inclusiv azi. Structura culturilor agricole va cuprinde, obliga –
toriu, suprafețe cultivate, valoarea (în kg și lei) acestora.
Plantele tehnice și industriale cultivate, cu producții,
tehnici, forță de muncă, etc. vor constitui un alt subcapitol.
Mașinile agricole folosite în diferite epoci, cu det –
alierea numărului, a anilor de folosință, a tipurilor de mașini
și performanețe tehnice, vor completa tabloul. Date statistice,
tabele, etc. vor fi prezente în fiecare enunț spre a prezenta real
sectorul agricol. Celelalte sectoare: legumicultura, viile, sericicultura,
livezile de pomi fructiferi, etc., vor fi prezente (toate sau un –
ele dintre acestea care s-au practicat sau se practică) cu date
istorice, statistice, economice, dar și cu valoarea lor în cadrul
agriculturii din localitate Existența în localitate a unor forme ca: baza de recepție
a produselor agricole, silozuri de depozitare, Agrosem cu
centrele sale, stațiuni și/sau loturi experimentale agricole sau
animaliere, complexe de prelucrare a unor produse agricole
(legume, fructe) serele și solariile, impune autorului și prezen –
tarea acelora dintre ele sau a altora neamintite aici, care au
existat sau există.
B. Creșterea animalelor
Începutul va fi ilustrat cu date din trecut asupra raselor
de animale, a locului în care au fost crescute (intravilan, ex –
travilan-pășune, sălașe, odăi etc.) și va fi completat cu tabele și
grafice ce reprezintă acest sector. Fiecare rasă va fi prezentată

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 49
cu număr de exemplare, performanțe, tip de munci agricole la
care este folosită sau beneficii de pe urma creșterii etc. Diferențele existente în creșterea animalelor în
stabulație liberă sau în cea controlată (grajduri, complexe,
curți, etc.) vor fi și ele tratate cu atenție.
Un capitol aparte este rezervat igienei veterinare în
epocile mai vechi, inclusiv a medicinei veterinare tradiționale,
dar și a celei actuale. V or fi prezentate epidemii ale animalelor,
măsuri de prevenire și combatere, etc. Medicul veterniar ar fi,
aici, principalul actor.
C. Meșteșuguri țărănești
Una dintre cele mai fascinante îndeletniciri a fost
aceea a meșteșugurilor pe care țăranul le-a ridicat la statutul
de adevărată artă. Se vor prezenta, ordonat, meșteșugurile care
au existat (și despre care mai există mărturii) și există încă.
Din lista alăturată vor fi alese, pe domenii:
– prelucrarea – lemnului ( tâmplari, dogari, etc)
pietrei (cioplitori de pietre de moară, cruci, troițe, etc)
– fierului (fierari, potcovari, etc.)
– altor metale (cupru, zinc, alamă, aramă, etc.)
– lutului (olăritul, cărămidării, țiglării);
– cerealelor (brutari, patiseri, etc.)
– cărnii (măcelari, cârnățari, mezelari, etc.)
– pielii (cojocăritul, opincăritul, cizmăritul, etc.)
– fibrelor textile (războiul de țesut, pive, oloinițe,
vopsitori)
– lânei (torsul și țesutul)
– vărăritul,
– diverse alte materiale (împletituri din nuiele, paie,
etc)
– mineritul țărănesc,

Ioan Hațegan 50
– fântânari,
– alte instalații tehnice țărănești de tip moară,
oloiniță, etc.
Vor fi adăugate alte meșteșuguri ce s-au practicat sau se
practică.
D. Alte meșteșuguri
Se referă la meșteșuguri de tip industrial care au exi –
stat în localitate în secolele XVIII -XX sau mai există incă.
Numărul lor diferă de la sat la sat așa încât vor fi tratate după
izvoarele existente, după număr, calitate, etc.
Nu uitați de morarii morilor cu valțuri sau cu motoare
Diesel, de mecanici, bărbieri, fotografi, electricieni, tapițeri,
ca și de multe alte meserii ce au existat în localitate.
E. Comerțul
Se poate prezenta defalcat pe sat sau oraș, cu un plus
de informații pentru orașe. Cuprinde o prezentare a drumurilor
comerciale din zonă cu poziționarea așezării în cadrul acestora,
locurile unde erau piețele, comercianți și firme comerciale din
trecut și de azi, monede și reforme monetare.
Comerțul cu cereale era unul dintre cele mai impor –
tante, urmat de cel cu produse , unelte și mașini agricole,
articole pentru casă și gospodărie, coloniale, etc.).
Numele comercianților poate fi identificat cel puțin din
anul 1890 iar poziționarea firmelor acestora pe harta satului ar
fi extrem de interesantă. La fel de interesantă poate fi identifi –
carea numelor comercianților și a firmelor lor (birturi, casină,
restaurante, magazine alimentare sau mixte, buticuri și alte
forme), schimbarea sediului, durata de funcționare, domenii
de activitate, asociați, etc. Existența Camerei de Comerț și

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 51
Industrie din Timișoara din anul 1850 și existența Registrului
Comerțului din 1930 facilitează cunoasterea acestora, atât prin
Anuare cât și prin înscrisurile din registrul comerțului.
Un loc aparte îl reprezintă zilele de târg, de obicei cel (sau
cele) săptămânal sau a celor anuale (de obicei odată pe trimes –
tru), cu specificarea locului, inclusiv a celui de vite (oborul). Moara este un alt fapt comercial. De la morile de apă, de
vânt sau trase de cai la moara cu valțuri, procesul a fost evolu –
tiv. Descrierea acesteia (acestora) a morarilor, a performanțelor,
sunt elemente extrem de interesante, sau povestea cazanelor
mari de țuică (nu a celor individuale). Povestea sistemelor de măsură a greutăților, a suprafețelor,
etc., cu specificarea celor folosite în așezare, eventual cu nume
dialectale, este și ea definitorie pentru cititori.
F . Cooperative de credit și bănci populare
In ultima treime a secolului al XIX-lea s-au înființat
o mulțime de asemenea Cooperative, cu scopul de a ajuta
producția de piață și comerțul. La fel s-a întâmplat și cu băncile
populare, care aveau filiale în mai toate satele .
Tot atunci s-au înființat și cooperative ale producătorilor
agricoli (de ex, a laptelui) care le apărau interesele, promovau
tehnici noi de exploatare și aveau piețe de desfacere protejate.
Numele acestora, sediul, acționarii, fondul inițial,
acțiuni importante, tabele, statistice, sunt lucrurile care – aduse
în fața cititorilor – completează fericit imaginea localității.
G. Industria
In unele localități au existat și firme de tip industrial:
mori cu valțuri, mori cu motoare Diesel, mori pentru măcinat
ardei, fabrici de bere și malț, fabrici de gheață, etc. Apărute

Ioan Hațegan 52
spre sf. secolului al XIX-lea și funcționând până spre mijlocul
veacului următor, când au fost expropiate de regimul social –
ist, ele au asigurat un plus de avuție localității. In perioada
socialistă au fost construite în unele sate secții ale unor mari
intreprinderi sau chiar intreprinderi.
Este necesată identificarea tuturor acestora, a arhivelor
lor, a specificării ramurii de producție, a dotărilor tehnice, a
personalului (din sat sau venit), a producției realizate; se pot
folosi statistici, grafice, imagini, etc. Cum ritmul vieții este în continuă schimbare este
extrem de important ca toate aceste urme ale trecutului să nu
fie neglijate ci identificate, descrise în detaliu. Iar cele ce
funcționează merită un interes aparte.
9. INSTITUȚII
In general la acest capitol sunt cunoscute și tratate
monografic biserica, școala, primăria și cam atât. Fiecare
autor are datoria să identifice alte instituții ale statului ce
au funcționat sau funcționează, să le cerceteze istoria, să
descrie clădirea, dotările, personalul, activitatea curentă.
Vom prezenta elemente care pot defini atât principalele
instituții cât și pe celelalte.
A. Primăria
Unul dintre primele elemente care trebuie avute
în vedere este cel al formelor administrativ – teritoriale.
Astfel, în funcție de locul așezării în aceste forme, se poate
vorbi sau nu de primărie sau de existența primăriei în sat
în anumite perioade istorice. In secolul al XVIII-lea cnezii
și juzii sătești constituiau organul administrativ. Mai apoi
satul avea o primărie cu un primar și cu jurați (consilieri).

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 53
In timp unele sate mai mici au fost subordonate unuia
mai mare și primăria a dispărut. Uneori – cu prilejul al –
tor schimbări administrativ-teritoriale, a reapărut. Toate
aceste schimbări trebuie identificate și scrise.
1. Date importante despre clădire (an construcție,
reparații, extinderi, etc.), evenimente petrecute
în clădire.
2. Sigilii ale primăriei din diferite perioade, fie
originale fie din actele oficiale.
3. Activitatea primarilor, viceprimarilor, notarilor,
consilierilor, a personalului existent, însoțită de
liste cu numele și anii de exercitare a funcției, pe
fiecare categorie în parte.
4. Descrierea sarcinilor avute de primărie în plan
administrativ, financiar, economic, social, sanitar,
etc.
B. Biserica – Bisericile
In majoritatea așezărilor există mai multe biserici
și lăcașe de cult, aparținând bisericii ortodoxe române,
sârbe, ucrainiene, bisericii greco-catolice, bisericii ro –
mano-catolice, bisericii protestante (evanghelice, luterane,
calvine, etc.) și unor culte neoprotestante. Există astfel 2,
3, 4 sau chiar mai multe astfel de edificii religioase, în
funcție de numărul credincioașilor. Unele au fost părăsite
odată cu plecarea credincioșilor, altele au fost preluate de
alte credințe.
Interesante sunt observațiile privitoare la atmos –
fera religioasă a localității dar și cele referitoare la practica
religioasă (pe fiecare confesiune, în trecut, aspecte din ultimii
ani, etc.). Numărul credincioșilor la serviciile religoase, la mari
sărbători, felul în care răspund solicitărilor preotului/pastorului,

Ioan Hațegan 54
etc., sunt indicii prețioase în acest sens. Un chestionar verbal ad –
resat categoriilor de locuitori poate lămuri cauzele prezenței sau
absenței acestora la viața religioasă. Există în Banat multe locuri
în care conviețuirea pașnică a oamenilor și religiilor sunt fapte
cotidiene, inclusiv elemente ale ecumenismului. Cunoașterea și
transcrierea acestora ar fi de un real folos tuturor.
Pentru fiecare lăcaș de cult ar fi necesară o descriee
a clădirii (an construcție, stil, reparații, renovări, resfințiri,
etc.) a evenimentelor religioase mari (de tip hram al bisericii,
vizite canonice, etc.), lista cu preoții, cantorii, crâsnicii, epi –
tropii, ajutoare de preoți, capelani, organiști, pastori, etc. Pot
fi amintite figuri marcante dintre aceștia pentru viața satului,
dar descrierea vieții lor se va face la capitolul Personalități.
Cimitirul / Cimitirele
Numărul, suprafața, decese pe ani, monumente funer
–
are ale unor personalități, capele, etc. sunt doar câteva dintre
lucrurile care merită consemnate. La fel și existența unor gropi
comune (ciumă, holeră, războaie, alte evenimente).
Magia, vrăjitoria
In multe localități se păstrează ritualuri străvechi, de
dinaintea creștinismului. Ele sunt “apanajul” unor femei în
vârstă care le practică conștient sau doar ritual (nu mai știu de
ce trebuie să facă cutare sau cutare lucru, dar îl fac că așa cere
obiceiul). Practici vrăjitorești s-au practicat și uneori se mai
practică. Povestea vampirilor (vârcolacilor) din Banat a ajuns
până la Paris iar Academia Franceză a trimis aici delegați care
să cerceteze fenomenul. Urme ar putea fi aflate și azi, dacă se
investighează cu mare atenție și delicatețe.

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 55
C. Școala /Școlile
O prezentare a sistemelor de învățământ cunoscute
în localitate (confesional, de stat, privat) ar oferi cititorilor o
privire coerentă asupra acestora. Durata, mobilitatea acestora,
existența învățământului în mai multe limbi (care, cât timp)
sunt alte fapte care interesează.
Clădirea/clădirile scolii/școlilor vor fi prezentate cu
an de construcție, stil (dacă este cazul), reparații, evenimente
școlare doesebite. Pot fi anexate schițe ale clădirii, ale curții,
anexelor, etc.
Personalul școlar : învățători, profesori, secretari, per –
sonal auxiliar, va fi prezentat pe ani sau perioade școlare, cu
reliefarea personalităților (descrierea la capitolul respectiv).
Liste cu aceștia pot fi inserate la capitol sau la anexe. Acțiuni
școlare deosebite și liste cu absolvenți de excepție, viitoare
personalități vor fi și ele incluse aici. In cazul existenței mai
multor școli diferite ca sistem, nivel și limbă de predare, pentru
fiecare în parte se va folosi același sistem.
Grădinița
Va fi tratată la fel ca și școala.
D. Instituții de menținere a ordinii
In decursul vremurilor au fost: cnezii și jurații, jan –
darmeria, poliția, miliția, poliția din nou după 1989. Fiecare
dintre aceste forme va fi prezentată în funcție de cunoștințele
adunate de autor. Va fi reliefat rolul jucat de aceste organe în
menținerea ordinii și liniștii în localitate, cu elementele bune
sau rele din activitatea lor. V or putea fi inserate evenimente
deosebite rezolvate de către aceștia, inclusiv liste cu cei ce au
funcționat aici.

Ioan Hațegan 56
E. Instituții sanitare

Pe vremuri existau felceri, moașe și, uneori, medici.
Odată cu organizarea sistemului sanitar au apărut dispensarele
medicale, iar în unele sate/orașe chiar spitale. O descrierea a
stării igienice și sanitare a locuitorilor într-o evoluție istorică,
realizată cu sprijinul cadrelor medicale, ar fi binevenită. Descrierea clădirii, a clădirilor, a personalului, a unor
evenimente sanitare, după modelul celorlalte instituții este
extrem de utilă. Existența unor farmacii sau a altor forme de
asigurare a asistenței sanitare în sat sau în satele din jur, este
necesară. In măsura posibilului, descrierea medicinii și plantelor
medicinale tradiționale ar fi de un real interes, ca și a leacurilor
“băbești”, a denumirilor populare ale plantelor medicinale.
F . Alte instituții
(Dispensare, cinematograf, cămin cultural/casă de
cultură, Oficiu PTTR, stație C.F.R., agenție C.E.C., filiala
bancare, etc.)
Cum realitatea și nevoile statale au creat, în timp,
diferite alte instituții, unele existente în fiecare localitate,
altele doar în centre rurale și administrative mai mari, cu o
durată de funcționare mai mare sau mai mică, ar fi de dorit ca
autorul monografiei să caute existența lor, urme ale activității,
ale importanței acestora în viața comunității. Descrierea aces –
tora va fi făcută după tipicul descris la alte instituții sau – în
funcție de informațiile existente – la latitudinea autorului. Ar
fi de preferat ca acesta să consulte oameni care au lucrat, sau
lucrează, în acest tip sau în unele similare, spre a cunoaște
structura funcțională a acestora.

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 57
10. VIAȚA SOCIALĂ ȘI ASOCIATIVĂ
La prima vedere pare un capitol arid. In realitate este
unul dintre cele mai mobile, mai active și mai interesante. In
primul rând este vorba despre felul în care membrii comunității
au relaționat și relaționează între ei (cum se înțeleg). Atmosfera
generală a comunității, cu tensiuni sau fără acestea, nivelul general
și special al bunei înțelegeri, cauze și efecte cu alte cuvinte.
In timp membrii comunității s-au asociat în forme di –
verse pentru a-și apăra sau promova interesele de grup. Astfel
au apărut asociațiile, societățile, fundațiile, etc. Multe aveau
un scop economic, altele unul social sau cultural, sportiv,
etc. Din lectura multor monografii de așezări am reținut o
extrem de mare diversitate a acestora: Asociații ale țăranilor,
ale meseriașilor, ale comercianților, de înmormântare, corale
(bărbați, femei, mixte), de elevi, (liceeni, studenți), de tineret,
de fete, de femei (ortodoxe, catolice, etc.), de pescari, vânători,
de pompieri voluntari, de călărie, sportive (unele generale al –
tele pe ramuri), de lectură, etc. Alegeți dintre acestea pe cele
care au existat și în localitate, căutați statute, acțiuni, membri,
etc. și transcrieți aceste date. La fel descrieți și alte feluri de
asociații care au existat sau există în localitate.
11. HABITATUL
Felul în care oamenii au locuit și locuiesc în comunitate
constituie habitatul. Condițiile naturale au avut un rol decisiv
la începuturi, apoi oamenii au început să moduleze geografia
și să o adapteze nevoilor lor. Această evoluție este interesantă
și merită, cu prisosință, să fie cunoscută și transcrisă. In fiecare
localitate au existat și există particularități iar specialiștii în
arhitectură, etnografie, istorie, etc. sunt extrem de interesați de
acestea. Iată câteva elemente de ghidaj în aceste descrieri.

Ioan Hațegan 58
1. Așezarea
Tipul de sat poate fi: cu case risipite, cu case adunate și
sălașe, cu case adunate fără sălaș; sat de vale, sat de drum, sat
geometric. Hărți și schițe cu intravilanul și extravilanul așezării
pot completa de minune cele de mai sus. Evoluția numărului
de case, al principalelor clădiri publice, cu tabele și statistici
sunt alte elemente de cercetat. Echiparea tehnică și edilitară a
localității cu electricitate, canalizare, apă, gaz, telefonie, poștă,
străzi (dimensiuni, pietruiri, pavări, asfaltări etc.) reprezintă
un subcapitol extrem de important ce va fi neapărat cercetat
și sintetizat.
2. Casa
Se vor descrie tipurile de case (unicelulare, bicelulare,
cu mai multe încăperi, cu detalierea fiecărui tip de încăpere
și funcționalitatea sa), decorul acesteia (fațadă, coridor, alte
spații), mobilier și țesături caracteristice fiecărei încăperi.
Schițele, planurile și ilustrațiile completează de minune de –
scrierile.
3 Curtea și dependințele
Forma curții și dispunerea (inclusiv numărul)
dependințelor: grajd, cocină, hambar, fânar, fântână, etc., cu
schițe sau ilustrații, explică multe din trecutul așezării și al
locuitorilor săi.
4.Grădina
Pare de mai mic interes, dar poate spune multe despre
gospodar: suprafață, tehnica agricolă, dispunerea și suprafețele
legumelor, zarzavaturilor, pomilor fructiferi, etc.
5. Sălașul, odaia, pusta
Sunt elemente complementare ale gospodăriei țărănești.

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 59
Au apărut din rațiuni economice practice într-o anumită
perioadă istorică. Sălașul este o unitate economică distinctă
a gospodăriei în satele de munte și deal și a apărut odată cu
dezvoltarea producției agricole, animaliere sau a livezilor de
pomi frunctiferi. El se află la o depărtare destul de mare de
sat și are puternice funcții economice; unii membrii ai familiei
au locuit temporar sau continuu în sălașe. Schițe, planuri ale
acestora, sunt binevenite pentru că literatura de specialitate nu
are decât câteva studii pe profil.
Hodaia, odaia, pusta, sunt denumiri ale unei unități
economice din zona câmpiei. Aceasta a apărut în perioada
dezvoltării extensive a agriculturii bănățene. Inființate de o
familie sau de un proprietar de pământ (nobil) la o distanță
apreciabilă de așezare, acestea aveau casă sau case și anexe
gospodărești complexe, inclusiv – unele – mori și alte dotări.
Cultura cerealelor și creșterea vitelor, păsărilor, depozitarea și
adăpostirea lor, vinderea en-gros a producției spre piață, sunt
factorii care au determinat apariția acestora. Din unele puste
au apărut în timp adevărate așezări. Planuri, schițe, fotografii,
etc. există sau pot fi făcute, pentru că sunt de un real interes
științific.
6. Alimentația
V orbește mai bine ca orice despre regimul alimentar
normal, obișnuit sau neobișnuit al locuitorilor, despre durata
lor de viață, despre multe alte fapte. Se pot menționa tipurile
de alimente primare: carne, pește, vânat, cereale, lapte, le –
gume, zarzavaturi, fructe, condimente, zahăr, coloniale, etc.
Proporția și frecvența cu care sunt folosite indică și starea de
sănățate, durata de viață și bolile caracteristice. Rețetele culi –
nare tradiționale, ca și succesiunea săptămânală a felurilor de
mâncare sunt elemente de care se ține, obligatoriu, seama.

Ioan Hațegan 60
7. In timp au apărut și alte facilități: electrificarea, rețele de
gaz, apă și canal, televiziune, infocentre, etc. care merită de –
taliate, oferind date tehnice și edilitare extrem de interesante.
Astfel viața așezării va putea fi prezentată și cunoscută în toată
complexitatea ei.
12. ETNOGRAFIA
Este știința care se ocupă cu studierea, cunoașterea și
punerea în valoare a tot ceea ce ține de trecutul așezării: casa,
curtea, decor interior și exterior, mobilier, țesături, port popular,
folclor, datini și obiceiuri, etc. In primele poziții intră în fapt
habitatul, așa cum a fost el prezentat mai înainte.
1.Extrem de important este portul și costumul popu –
lar al fiecărei etnii din localitate. Pentru descrierea acestuia
se apelează la femeile în vârstă care mai păstrează piese de
costume și care îl pot descrie în amănunțime, sau la specialiștii
etnografi din muzee. Se va descrie costumul femeiesc (de fată,
de femeie măritată, de toată ziua sau de ceremonie, de femeie
în vârstă), cu numirea și descrierea fiecăreia dintre piesele
acestuia. Acesta este mai frumos decât costumul de bărbat
(băiat, bărbat căsătorit, bărbat în vârstă, costum de zi sau de
ceremonie, etc.). Studierea decorului (casei, pridvorului, mo –
bilierului și țesăturilor) oferă surprize nebănuite. Importantă
ar fi preluarea pe hârtie, calc, sau pe imagini/ fotografii video
a acestor elemente. Cum epoca costumului popular a apus
în satele bănățene, descrierea tuturor acestor elemente de
civilizație rurală tradițională este capitală pentru specialiști. Pentru ușurarea cercetării inserăm câteva repere :
Portul femeilor1. găteala capului – pieptănătura
– învelitul miresei
– învelitul capului (ceapsa, cârpa mare, cârpa mică,

bonete (conci, cealma, tulbent, etc.)

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 61
2. Costumul: cămașa, poalele, opregul cu ciucuri, catrința,
cingătorile (brâu, brăcire), pieptarele
3. Incălțămintea: opinci, obiele.
Portul bărbaților
1. Acoperământul capului: căciula, pălăria
2.Costmul: cămașa, izmenele, pantalonii, pieptarul,
cingătorile,
3. Incățămintea: obiele, opinci.
Piese comune de port: haine de dimie, gluga, șuba, duruțul,
păclia, bunda, cojocul, traista.
Decorul : casei, îmbrăcăminții, etc. Va fi studiată atât cromatica
çât și ornamentica accestora.
2.Folclorul
Este creația artistică populară. Există folclor literar,
muzical și coregrafic.
2.1.In categoria folclorului întră graiul (vorbirea
dialectală), în care se exprimă curent comunitatea și în care
a creat valorile literare. Conturarea locului ascestuia în sub –
dialectul bănățean este importantă. La fel de importantă este
cunoașterea numelui de oameni (prenume, nume de familie,
supranumele – porecla-) și întocmirea unei liste cu numele
acestora. Numele de locuri (microtoponimia) interesează la
fel de mult, ele având – în genere- o semnificație aparte. In
măsura posibilului este interesant de cunoscut și prezentat
fonetica, morfologia și lexicul graiului (sau graiurilor dacă
sunt mai multe etnii).
In cazul în care în localitate există (sau au existat) mai
multe etnii, prezentarea folclorului fiecăreia este un act de
dreptate și cinste pentru orice autor. Pentru aceasta este ne –

Ioan Hațegan 62
voie de informatori din rândul acestora sau consultarea unor
monografii sau altor lucrări ce există în biblioteci.
2.2 Folclorul literar
Cuprinde creația lirică și în proză a comunitătii respective.
Poate fi identificată o lirică pastorală, de cătănie, balade, doine
(cântecele de jale), cântecele iubirii. Un loc aparte îl ocupă poezia
obiceiurilor din ciclul vieții (naștere, botez, căsătorie, moarte) dar
și din ciclul calendaristic (Crăciun, Paști, Sânziene, Măști sau
altele specifice unei zone sau comunități). In acest capitol pot fi
prezentate genurile iar la anexe pot fi inserate cele mai reprezenta –
tive creații lirice.2.3.
Folclorul muzical
Este de o bogăție cromatică și stilistică deosebită, atât
în cadrul muzicii populare românești, cât și germane, maghi –
are, sârbe, croate, ucrainiene, bulgare, etc. Cuprinde melodii
(cu sau fără text) de joc, de jale, rituale, etc. Cunoașterea și
transcrierea acestuia este obligatorie, după cum este și par –
curgerea culegerilor de folclor muzical deja publicate, care pot
cuprinde și melodii din satul cercetat. Transcrierea pe partituri
și în gamele folosite a celor mai importante melodii ar fi un act
benefic. Iată câteva tipuri melodiceromânești: hora, de doi, pe
loc, ardeleana, poșovaica, lența, leuca, pe picior, cărăbășeasca,
de mână, iederea; numărul și numele multor altor melodii cu
specific local sau zonal merită să fie cunoscut, pentru că este
impresionant. Istoria tarafurilor “bande” din localitate este și ea
interesantă. Cine, câți, cum, au cântat, cu ce tipuri de instru –
mente, în ce ritm, ce melodii, cu ce prilejuri, sunt tot atâtea
întrebări care ar merita răspunsuri. Ce tipuri de instrumente
erau, când au intrat în componența tarafului, ce instrmentiști
au fost și sunt cunoscuți, sunt alte provocări.1.3.
Folclorul coregrafic
Dansul a reprezentat pentru bănățeni o formă predilectă

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 63
de exprimare a stărilor și trăirilor. De aceea există multiple
forme coregrafice în care membrii comunității s-au exprimat,
uneori cu variante de la sat la sat. Bătrânii mai cunosc încă
coregrafia acestora și merită să fie cercetată. Un element aparte
îl reprezintă ´”formașii,” dansatori de excepție care inventează
noi pași pe același ritm muzical. Este o formă sublimată de
exprimare a bucuriei de a dansa, dar și de transmitere a altor
stări sufletești. Un exemplu: sorocul a fost odinioară un dans
ritual – de a-ți afla soarta, sorocul – iar aici bărbații își exersau
fantezia prin creații de pași coregrafici.
2. Datini și obiceiuri
La subcapitolul de folclor literar am prezentat lirica
acestora. Cum o datină sau un obicei cuprinde textul, muzica
și scenografia complexă, este nevoie de o prezentare corectă
și completă a acestuia.
Acestea se pot clasifica: de iarnă (Moș Nicolae,
Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza, etc.), de paște, de vară (de
ex. Paparuda, drăgaica, etc.), agricole, pastorale, etc.
CICLUL VIEȚII le cuprinde pe cele mai importante și
intertesante:
a. Nașterea
Poate cuprinde două aspecte: cel legat de acte legale și cel
legat de obiceiurile practicate în acest moment și în cele imediat
următoare. Iată o posibilă succesiune a primului aspect:
– documente
– dinamica nașterilor în localitate
– vârsta părinților la nașterea primului copil
– familii cu nașteri în primul an de căsătorie
– familii cu nașterea copilului la un interval mai mare

Ioan Hațegan 64
– familii cu cei puțin doi copii născuți în același an
– copii gemeni, tripleți, etc.
– copii nelegitimi
– familii cu mulți copii
b. Căsătoria
– documente
– restricții la căsătorie
– vârsta permisă pentru căsătorie
– diferența de vărstă între soți
– dinamica cununiilor (religioase și/sau civile)
– alte aspecte
c. Decesul
– documente
– mortalitatea infantilă
– cauzele deceselor (vârstă, boli, alte cauze)
– dinamica deceselor
ln majoritatea acestor momente din existența umană,
comunitatea reacționează într-un anumit fel. Acest, aceste fe –
luri de reacție se constituie în datini și obiceiuri. Unele se mai
păstrează și astăzi, obligându-l pe cercetător să le cunoască
și să le descrie. O adevărată artă a acestora s-a dezvoltat în
milenii și secole de viață umană în Banat.
In situația în care comunitatea tradițională a dispărut
în multe așezări, iar în altele se află la final, datoria autorului/
autorilor fiecărei monografii este de a le identifica, descrie și
prezenta. Fără această muncă ele vor fi pierdute definitiv.

13. CULTURA
Există un sens restrâns care se referă la creație literară,
artistică, etc. și unul mai larg în care sunt cuprinse multe alte

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 65
fapte de viață, privite prin prisma creației.
1. Cultura populară, creată de locuitori în decursul
multor generații, ocupă uneori un loc principal, alteori – pe
nedrept -unul secundar. Creația cultă are ca izvor tocmai cul –
tura populară. Aspecte ale acesteia ca foclorul, școala, biserica
– ca element de culturalizare – au fost tratate în capitolele
precedente.
Un element care trece dintr-un segment în altul este
poezia și proza în grai. Banatul a fost prima regiune românească
cu poezie și proză dialectală prin Victor Vlad de la Marina și
Ion Popovici Bănățeanu, și aceasta încă la sfârșitul secolului al
XIX-lea. De atunci literatura dialectală a cunoscut a constantă
evoluție, iar după 1989 o adevărată resurecție. Proza și poezia
în graiurile svăbești, sârbești, maghiare, bulgare etc. vor fi
prezentate după același tipic.
Prezentarea creatorilor și a creaților în grai este o da –
torie pentru fiecare autor. Aproape că nu există localitate în
care să nu existe creator. Există mai multe cenacluri, reviste,
emisuni radio și TV , care prezintă această mișcare culturală.
Pentru creații deosebite ca valoare se poate face o inserare în
textul monografiei la acest capitol sau la cel de anexe.
Un fenomen cu totul excepțional în întreaga lume l-au
reprezentat și îl reprezintă țăranii condeieri, țăranii – poeți,
țăranii – scriitori, țăranii – dramaturgi, țăranii – jurnaliști. Au
existat și există și acum ziare și reviste editate la sat, de multe
ori de țărani; există volume de poezie (nu neapărat în grai) ce
sunt rod al unor țărani; există cărți cu valoare literară scrise
de țărani; au existat chiar și țărani – editori ce și-au luat sarcina
de a scoate ziare sau reviste. Atenție la tradiția fiecărei așezări
pentru a o reda așa cum merită.
Pictura naivă a apărut la sate ca o transformare și
completare a picturii de icoane bisericești pe lemn sau
sticlă, dar s-a dezvoltat spectaculos. Sunt mulți creatori în

Ioan Hațegan 66
mai multe sate care conferă acestui gen de artă populară o
adevărată măiestrie.
Factorii care au permis o asemenea dezvoltare a culturii
populare au fost și sunt școala, biserica, așezămintele culturale
și asociațiile de profil. De aproape opt sferturi de veac știința
de carte, cititul, interpretarea, au fost și sunt un cotidian al
Banatului. Pe această cale au înflorit genurile culturii popu –
lare citate mai sus sau altele, pe care autorul le va descoperi
în localitatea sa.
2.Literatura
Ca fenomen cult ea se manifestă – cu precădere – în
ultimul secol. Mai timid la început, mai puternic spre zilele
noastre. V orbim de autori proveniți din mediul rural care rămân
acolo, dar opera lor are o valoare literară certă, probată de
critica literară și de public. In special poezia, uneori proza și
,rar, dramaturgia, sunt genurile predilecte. Apariția unor cre –
atori din mediul rural în volume colective sau proprii înseamnă
– de regulă – confirmarea valorii lor. O fișă bio-biliografică
va fi inserată la capitolul Personalități. Aici va fi prezentată
creația propriu-zisă.
3. Artele plastice
Sunt mai puțin reprezentate prin artiști și opere, dar
există în unele localități creatori (pictori, graficieni, foarte rar
alte genuri) care au o valoare reală și merită a fi prezentați.
4.Teatrul
Se manifestă cu precădere în mediul școlar și, prin
intermediul acestuia, și în cel al maturilor; s-au format
trupe de diletanți care au pus în scenă – uneori cu sprijinul
profesioniștilor – piese de rezistență a dramaturgiei. Perioada
“de glorie” a fost cuprinsă între ultima pătrime a celui de-al

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 67
XIX-lea și a celui de-al XX-lea veac. Merită cercetate arhivele
și presa spre a consemna aspecte din aceste reprezentații sau
micro-stagiuni teatrale.
5. Muzica
Se va începe obligatoriu cu muzica religioasă, care va
fi descrisă ca polifonie, ritmică și text, atât cea catolică cât și
cea ortodoxă, protestantă, etc. Se pot specifica partituri muzi –
cale proprii unui cult sau altul, instrumente folosite (orga cu
pedale, alte instrumente – la neoprotestanți).
Un loc special trebuie acordat mișcării corale care
și-a avut începutul în corul bisericesc. Apariția corului “laic”
acum circa 150 de ani și evoluția lui de la cor bărbătesc, la
cor mixt, repertoriul său, manifestări locale și participarea la
“emulațiile”(festivaluri și concursuri corale) zonei, dirijori,
sunt fapte ce trebuiesc consemnate.
Soliștii vocali de excepție sau de valoare, ridicați din
localitate și afirmați în țară sau pe marile scene ale lumii, merită
un loc aparte în aceste pagini monografice.
6. Formații culturale și artistice
In aproape toate așezările bănățene au exitat în același
timp sau în timpuri diferite, cel puțin una sau mai multe astfel
de formații, ansambluri, etc. Unele erau corale, altele de dan –
suri, de fanfară, de teatru, tarafuri, etc. Existența, funcționarea
și repertoriul lor merită a fi consemnate.
7. Presa și mass-media
In multe localități au existat și există pubicații periodice
de tip ziar, revistă, anuar, almanah, etc. Descrierea redacției, a
conținutului acestora, a redactorilor, este o îndatorire plăcută.
Există – mai rar – sisteme radiofonice de difuzare a noutăților
(stații de amplificare- vezi anii 50) sau chiar stație de radio

Ioan Hațegan 68
sau televiziune cu circuit închis. Cunoașterea și descrierea
acestora ar fi benefică.
14. MONUMENTE (ale naturii, de arhitectură, istorice)
A. Monumente ale naturii
Sunt acele creații ale naturii cu o importanță științifică
deosebită: chei, peșteri, rezervații, geologice, paleontologice,
rezervații floristice și faunistice. In general acestea sunt cu –
noscute, cercetate, clasificate, ca importanță și publicate de
specialiști.
Autorul unei monografii are obligația de a le cunoaște
și prezenta, în esența lor, publicului său cititor.
B. Monumente antropice
Sunt creații umane cu o importanță culturală, tehnică,
științifică, deosebită. Toate sunt monumente istorice, iar ma –
joritatea și monumente de arhitectură datorită valorii stilului de
construcție. Iată câteva dintre cele ce pot exista într-o locali –
tate sau în jurul acesteia: site-uri arheologice, castele, cetăți,
biserici, alte clădiri, cruci și troițe în sat sau pe câmp, poduri,
mori, cimitire (parțial sau total), amenajări hidrotehnice, ate –
liere meșteșugărești, fabrici, case memoriale, expoziții muzeale
sau muzee locale. Unele au fost prezentate la alte capitole, dar fără
specificarea calității de monument. O listă a acestora, cu de –
scrierea esențială a fiecăruia, cu imagini, schițe, hărți, etc., ar
fi extrem de importantă și ar servi la dezvoltarea conștiinței
locuitorilor, la o posibilă dezvoltare a turismului geografic și
istoric, inclusiv la obținerea de venituri din acestea.

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 69
15. SPORTUL – TURISMUL
A. Sportul este de mai bine de un veac un femomen
de masă, vizibil în fiecare localitate, cât de mică sau mare
este ea.
Mișcarea sportivă locală merită cunoscută și descrisă,
de la cea spontană la formele sale de organizare: asociațiile
sportive. Iată o listă cu sporturile practicate în diverse
localități: ateltism (cu toate ramurile sale), fotbal, handbal în
7 și în 11, volei, călărie, tir, tenis de masă (uneori și de câmp),
popice, lupter libere și greco-romane, șah, arte marțiale. Dacă
cunoașteți și alte discipline sportive le puteți nominaliza.
Descrierea activității asociațiilor și formațiilor sportive
se va face pe fiecare în parte, cu specificarea numelui echipei,
a celor mai reprezetnativi sportivi, a antrenorilor, a eșaloanelor
în care activează (sau au activat în timp), a performanțelor
obținute. In aceeași idee vor fi prezentate, aici sau la anexe,
imagini, diplome, cupe, într-un cuvânt trofeele câștigate. Nu
neglijați mișcarea sportivă școlară.
B. Turismul este un fenomen în continuă dezvoltare și
aducător de beneficii pentru localitate. Descrierea obiectivelor
turistice este importantă și merită să-i acordați atenție.
Merită să încercați o analiză a potențialului turistic
local dar, mai ales, a măsurilor ce ar trebui intreprinse pentru
ca acesta să devină real și benefic. Există sate cu potențial
turistic și sate turistice.
Primul pas constă în cunoașterea obiectivelor, urmat de
cea a infrastructurii (drumuri, electricitate, apă, gaz, pensiuni,
moteluri, campinguri, camere de închiriat la locuitori, hoteluri,
restaurante, etc.).
Curățenia spațiilor și nivelul alimentației sunt elemente
decivise pentru trecerea la un nivel turistic.

Ioan Hațegan 70
Turismul poate fi: ecologic, agrar, pastoral, de ceremo –
nie, ritual, etc. Turiștii caută locuri pitorești, situate departe de
lumea urbană. Merită să gândiți la acest fapt și să încercați o
prezentare obiectivă a potențialului localității. Și, de ce nu, să
le prezenteți Consiluilui Local spre analiză.
16. PERSONALITĂȚI
Un capitol ce poate deveni extrem de interesant, dacă
este tratat cu atenție și fără exagerări. Cunoașterea activității
și valorii unor personalități este esențială. Pot fi enumerate
domeniile de activitate, fără a neglija unul sau altul.
Fișa bio – bibliografică a personalității va cuprinde datele
esențiale (familie, naștere, studii, profesii, căsătorie, co –
pii, deces- dacă s-a stins din viață) o listă cu opera (lucrări
publicate, create , manuscrise, etc.). Dacă numărul acestora
este foarte mare se pot transcrie doar cele mai impor –
tante; în caz contrar se pot nominaliza toate. O imagine
a personalității este poate fi însoțiă de fotocopii ale unor
lucrări reprezentative.
17. GLOSAR DE CUVINTE IN GRAI
Necesită o muncă asiduă de cunoaștere a graiului local
sau a celor care există aici, a nivelului de interferențe dintre ele
și limba literară, a conservatorismului lingvistic local. Glosarul
va fi prezentat separat pentru fiecare limbă vorbită în localitate.
Prezentarea va fi cea alfabetică. Pentru transcrierea fonetică
există deja caractere speciale, folosite atât de folcloriști cât și
de cenaclurile în grai din diverse localități.

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 71
18. BIBLIOGRAFIE
Cuprinde totalitatea lucrărilor folosite în cuprinsul
monografiei; în mod normal se introduc cele ce au fost citate
la note. Pentru unii autori, care nu cunosc foarte bine aceste
lucruri și nu folosesc toate sursele bibliografice, este bine să
treacă aici toate lucrările consultate.

Bibliografia poate fi generală sau împărțită în: iz –
voare documentare, izvoare narative, bibliografie de speci –
alitate (care poate conține cărți și studii științifice, împreună
sau separat). Ea poate fi împărțită în surse arhivistice și
surse bibliogafice. Dacă este împărțită pe aceste criterii, fiec –
are dintre ele va fi numerotat separat de la cifra 1 la ultima
din această categorie.
Titlurile cuprinse în bibliografie vor avea următorul
conținut:
1. Autorul : se va scrie întâi prenumele, apoi înițiala
(dacă există) și la urmă numele de familie,
2. Titlul va fi scris cu alte caractere (de obicei italice)
decât numele; dacă există și subtitlu acesta va urma
titlului.
3. Alte înscrisuri: volum apărut sub îngrjirea …,
cuvânt inainte de…, prefață de…,note științifice
de…, sau orice alte completări există înscrise.
4. Volume In situația în care există mai multe volume
dintr-un titlu, se va specifica global (vol.I la X) sau
doar volumul folosit de autor; notarea lor se va face
cu cifre romane.
5. Editura Unele edituri publică lucrarea în diverse
serii și colecții, care vor fi nominalizate. Va fi scris
numele editurii, așa cum figurează el pe pagina de
titlu

Ioan Hațegan 72
6. Locul Localitatea în care își are sediul editura sau (în
cazul lipsei editurii) localitatea în care apare lucrarea.
7. Anul va fi notat doar anul apariției, cu cifre
arabe.
8. Hărți, foto, ilustrații In situația în care există, este
corect să fie specificat: …foto ( sau scurt … f.) hărți
(.. h.) și ilustrații ( …ill.).
9. Număr pagini In unele cazuri autorii scrupuloși
menționează numărul total al accestora. In acest caz
se poate cita … p. Dacă ezistă și pagini numerotate
cu cifre romane (în cazul prefețelor, indicelui de
documente, etc.) se va cita astfel:
XXV +250 p.
19. ANEXE
Poate fi unul dintre cele mai interesante și citite capitole
în situația în care autorul inserează aici acele elemente care ar
încărca în mod inutil textul mongrafiei. Anexele pot cuprinde
și fragmente mai mari din texte referitoare la localitate, sau
documente medievale redate în extenso sau în rezumat. In acest
caz textul va fi dat în ghilimele cu indicarea la urmă a sursei
bibliografice de unde au fost luate.
Tipuri de anexe:
– texte sau fragmente
– documente (integrale sau în rezumat)
– fotografii (însoțite de explicație și de surse de
proveniență)
– schițe, planuri, hărți (se va specifica dacă sunt
creații proprii sau ale altora, sau sunt preluate
dintr-o anume lucrare)
– grafice și tabele, cu indicarea sursei de
proveniență

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 73
– liste ce cuprind nume de persoane pe funcții și
ani
– partituri muzicale sau coregrafice
– creații literare, folclorice sau artistice
– orice alte mărturii care completează în mod fericit
monogafia
20. REZUMAT sau REZUMATE
In condițiile actuale ale circulației informației pe spații
geografice vaste, este normal ca orice carte să dispună de un
rezumat într-o limbă de circulație internațională.
In cazul Banatului și în localitățile în care au trăit
și trăiesc mai multe etnii se pot insera rezumate în limba
fiecăreia. De obicei se folosește limba germană pentru că
cercetătorii din spațiul lingvistic german sunt cei mai interesați
de orice informații din spațiul bănățean. Se mai poate traduce
rezumatul în limba engleză sau o alta. Aceasta și în funcție de
țările în care estimați că vor fi trimise anumite exemplare. Rezumatul va fi scris în limba română și va fi tradus
de un bun cunoscător al limbii respective, altfel rezultatul nu
va fi satisfăcător. Rezumatul poate fi scurt (de o pagină tipărită) sau mai
lung. In acest caz vor fi rezumate capitolele monografiei și vor
fi oferite datele esențiale ale acestora. Un gest de curtoazie, dar și de mulțumire, ar fi ca
autorul traducerii rezumatului să fie nominalizat la sfârșitul
acestuia dar și la cuprinsul lucrării (ex. Rezumat în limba
engleză Ion Ionescu).

II
bIblIografIa monografIIlor
de localități din banat

Ioan Hațegan 76

Ghid pentru elaborarea monografiilor rurale 77
PREFAȚĂ
Lucrarea de față a fost gândită ca un complement la
Ghidul pentru elaborarea monografiilor rurale, apărut într-o
primă ediție, în anul 2006, la Editura Banatul, Timișoara, ca su –
pliment al revistei TIMISIENSIS, a Centrului de Cultură și Artă
Timiș și republicat acum ca o primă parte a acestei lucrări.
Ghidul propune variante pentru cunoașterea și ap –
ropierea surselor de finanțare, de documentare dar și o
posibilă structură a unei monografii de localitate, Bibliografia
monografiilor de localități din Banat dorește să ofere, acelorași
împătimiți cercetători ai trecutului localității lor, câteva repere.
In primul rând o bibliografie a majorității monografiilor tipărite
până acum și cunoscute nouă. In al doilea rând posibilitatea de a compara volumul
diverselor monografii, de la cele ale unor localități mici până la
sate mari sau chiar târguri și orașe.In al treilea rând curiozitatea
de a le căuta, de la le citi și de a-și putea face o părere despre
cum au fost ele elaborate, dacă sunt sau nu viabile și astăzi,
dacă pot fi folosite o parte dintre informații. Bibliografia de față nu și-a propus – și nici nu poate fi
– exhaustivă. Numărul autorilor, a locului în care și-au scris
lucrările, a locului unde le-au tipărit, a editurilor, etc. sunt incă
greu de cunoscut în totalitate. Multe dintre ele au avut tiraje
mici care au fost răspândite în diverse țări și continente. Dacă
nici un exemplar nu a ajuns într-o bibliotecă națională, într-un
institut de cercetare sau într-o bibliografie veche, atunci cu
greu mai poți da de urma monografiei respective.

Ioan Hațegan 78
Unele sunt doar menționate, fără a cunoaște locul unde
se află exemplarul. Altele sunt în posesia unor persoane fizice
din Europa sau Americi ( de Nord și de Sud ). Mișcările și
dislocările de populație din Banat în secolul al XX-lea, dar și
arderea cărților “vechi” de teama unor represiuni, au fost alte
cauze ce limitează incă cercetarea.
Am prezentat date și despre 67 manuscrise, păstrate
în ciornă sau dactilografiate, dar și despre câteva lucrări de
diplomă, de grad didactic, disertații, toate dactilografiate, din
dorința de a pregăti cititorii să le caute, să le folosească și să le
păstreze sau să le doneze unor instituții specializate ( biblioteci,
muzee, arhive, institute,etc.) care le vor păstra în siguranță și
le vor putea oferi celor interesați. Nu am inclus titluri de studii și articole ce au apărut
în reviste de specialitate, sau de cultură. Motivele constă în
numărul lor extrem de mare (câteva mii), în imposibilitatea
de a cunoaște toate periodicele în care au apărut, sau de a
parcurge aceste publicații. O asemenea intreprindere ar dura
câțiva ani, iar autorul ar trebui să stea în biblioteci și arhive
românești, sârbești, maghiare, austriece, germane, italiene,
franceze, belgiene, bulgare, etc, dar și în cele americane, sau
la sediul comunităților bănățene răspândite prin aceste țări.
Cine poate finanța oare o asemenea intreprindere? Cine ar
avea timpul și banii pentru a cerceta publicațiile – majoritatea
dispărute și aflate disparat – ca ani și numere- prin diverse
locuri din lumea aceasta ? Ca urmare limitele de timp, spațiu,
mijloace financiare, blochează (cel puțin pe moment ) acest
tip de cercetare. Pentru cercetătorii Banatului există câteva variante. Cea
mai facilă constă în cunoașterea și cercetarea tuturor revistelor
(analelor ) muzeelor din Timișoara, Reșița, Arad, Caransebeș,
dar și a periodicelor culturale apărute în Banat din secolul al
XIX-lea până acum. O altă variantă ar consta în a cere sfatul

79 Bibliografia monografiilor 79
specialiștilor pe domenii care cunosc periodice în care s-au
publicat studii – uneori mai consistente decât multe micromo –
nografii tipărite – referitoare la o localitate sau o microzonă.
Lucrarea de față conține 599 de titluri ( inclusiv cele
67 manuscrise nepublicate ) de monografii – cunoscute nouă și
cuprinse aici – despre 257 localități. Face excepție Timișoara
care, singură, are sute de titluri de carte și zeci de mii de articole
și studii. Cele mai multe titluri sunt despre Reșița -31, Jimbolia
–24, Lugoj și Pančevo câte 21 fiecare, Cenad și Băile Hercu –
lane câte 19 fiecare, Sânnicolau Mare – 17, Vršac –13, Buziaș
12, Făget –11. Dintre cele 257 localități 145 au câte o singură
monografie, și doar 12 au peste 5 titluri de monografii fiecare. Monografiile pe care le-am cercetat sunt prezentate cu
autor, titlu, editură (când figurează ), tipografie ( când există
mențiune ), localitate, an, număr pagini, foto, ilustrații, planșe,
schițe, hărți. Monografiile care sunt prezentate in diverse bibliografii
și pe care nu am avut posibilitatea să le vedem sunt redate
așa cum figurează ele în sursa respectivă; de multe ori lipsesc
date ca editura, anul, locul, tipografia, numărul de pagini,etc;
ne cerem scuze pentru aceste lipsuri care nu ne aparțin. V om
continua cercetările și sperăm ca la o viitoare ediție – aceasta
în funcție de interesul cititorilor – să completăm lipsurile exi –
stente și să adăugăm alte titluri. Se cuvin adresate respectuase mulțumiri Bibliotecilor
județene Timiș, Caraș-Severin și Arad, pentru sprijinul acordat
prin redactarea unor liste bibliografice. Folosim acest prilej spre a-i ruga pe cititori să ne
trimită obsevațiile și completările pe care le consideră absolut
necesare pentru ca următoarea ediție să cuprindă cvasitotali –
tatea lucrărilor monografice despre localitățile Banatului.

Timișoara 0ctombrie 2006 dr. Ioan Hațegan

Ioan Hațegan 80

81 Bibliografia monografiilor 81
ADA – KALEH
1. Ahmet Ali, Monografia insulei Ada-Kaleh, Craiova,
Ed. Scrisul Românesc, 1934, 17 p.
2. Ahmet Ali, Monografia insulei Ada-Kaleh, ed. II-a, Turnu
Severin, Atel.Grafice Datina, 1937, 16 p.2 pl.,1 h.
3. Ahmed Ali, Monograpfie der Insel Ada-Kaleh, în tradu –
cerea lui Albert Gwenovsy, Turnu Severin, Tipografia
L.I.Niculescu și I. Boșneagu, 1936, 33 p.,1 pl.
4. Ahmed Ali, Ada Kaleh törtènete, traducere Albert
Gwenosy, Turnu Severin, Tip. L.I.Niculescu și I.
Boșneagu. 1936, 33. P.
5. M.A.Dan, Ada-Kaleh, București, 1936.
6. Sándor Mihakik, Adakalek törtènete, Lugoj, 1903, 106 p.
ALIBUNAR
1. Felix Milleker, Geschichte Alibunars, Ed. I.E. Kirch –
ner Witwe,Vršac, 1890, 35 p.
2. Mărioara Oprea, Caracteristicile economico-geografice
ale comunei Alibunar, lucrare de licență în manuscris,
Belgrad, 1963.
3. Theodor Petrigean, Monografia comunei Alibunar,
Caransebeș, 1896.
ALIOȘ
1. Ioan Dimitrie Suciu, Comuna Alioș, din punct de vedere
istoric, Ed. Societatea de Mâine, București, 1940, 64 p.
ANINA – STEIERDORF
1. Geisa Bene, Denkschrift für des Kohlenwesen Anina,
f. loc, 1920. 30 p.

Ioan Hațegan 82
2. Costin Feneșan, Rudolf Gräf, Vasile M.Zaberca, Ioan
Popa, Din istoria cărbunelui, Anina, 200, Muzeul
Județean de istorie,Reșița, 1991, 140 p.
3. J. Kracher, Geschichte von Steierdorf –Anina 1773–
1873, Timișoara, 1873, 36 p.
4. Wilhelm Slovig, Kurzer Umriss der Geschichte von
Steierdorf-Anina, Sibiu, 1940, 92 p. +1 h.
ARADAC (Aradàc, Aradi-Racz-Toth)
1. Mirko Joksimović, Hronika Aradca, Zrenjanin, 1981,
281 p. 16 + tab.
ARADU NOU (Uj Arad, Neu Arad)
1. Josef Haas, Beschreibung der Geschichtlichen
Entwicklung der Gemeinde Neu Arad, Arad, 1928, 9 p.
2. Anton Peter Petri, Heimatbuch der Marktgemeinde
Neu Arad im Banat, Marquarstein, 1985, 708 p.
BABȘA
1. Vasile Cica, Un secol de cântec coral românesc la Babșa
1883 –1983, Scurtă monografie, Timișoara, 1983.
2. Ioan Ionescu, Prin Banat în satul Babșa, Timișoara,
2004, 280 p.
BACOV A
1. Andreas Vincze, Monographie der Banater Heckege-
meinde Bakowa, Heimatortsgemeinschaft ( HOG)
München, 2003, 628 p.

83 Bibliografia monografiilor 83
BANATSKA PALANKA ( Nova Palanka )
1. X X X, Erinnerungen an Palanka, Freilassing, 1958,
220 p. 10 h.
BANATSKI BRESTOV AC (Brestovacz, Beresztocz)
1. Adolf Bayer, Bildend. Banat Brestowatz, Rheinmün –
ster/Stadthafen,1987, 616 p.
BANATSKI DESPOTOV AC ( Ernesthausen, Ernöhàza )
1. Elisebet Flossak, Ernsthausen.Das Schichsal einen
deutschen Dorfes im Banat. Bietigheim/Baden, 1983.
BANASTKI KARLOV AC ( Karlsdorf, Kàrolyfalva)
1. X X X, 150 Jahre Karlsdorf. Geschichte der Gemeinde
Karlsdorf im Banat, Freilasing, 1958, 207 p.+8 tab.
2. Gerd Gössmann, Leben und Schicksal einer deutschen
Familie aus dem jugoslawischen Banat ( Karlsdorf und
Alibunar ), f.l. 1959, 107 p.,12 f.,6 h.
3. Felix Milleker, Geschichte der Gemeinde Banatski
Karlovac ( Karlsdorf) 1803-1934, Vršac, 1934, 62 p.
4. Anton Peter Petri, Herkunfsorte der Karlsdorfer Kolo –
nisten, Mühldorf/Inn, 1984, 14 p.
5. Hans Sonnenleitner, Aktion Intelligenzin im Karlsdorf,
München, 1986, 524 p.
6. Ludwig Szmida, Geschichte der Grossgemeinde Karls –
dorf im Temescher Komitat, Timișoara, 1902, 126 p.
7. Lajos Szmida, Temersmegyei Kàrolyfalva nagyközsèg
törtènete, Timișoara, 1902, 113 p.
8. Hans Volk, 150 jahre Karlsdorf, Freilassing, 1958.

Ioan Hațegan 84
BANATSKO NOVO SELO (Ujfalu, Neudorf )
1. X.X.X. Satu Nou. Banatsko Novo Selo 1765 – 1977.
Monografija, Satu Nou, 1979, 240 p.
2. X X X, Banatsko Novo Selo monographija, Zrenjanin,
1978, 212 p.+ 32 tab, foto.
3. X X X. Satu Nou.Banatsko Novo Selo 1765-1977.
Monografie,Ed. Română, Zrenjanin, 1979, 231 p.
4. Ilie Baba, Valentin Mic, Pagini de cultură și spiri –
tualitate ale românilor din Satu Nou. Contribuții la
monografia satului, Satu Nou, 2002.
5. Ilie Baba Valentin Mic, Biserica din Satu Nou. 1805
– 2005, Novi Sad, 2005, 84 p.
6. Sinișa Kojić, Stefan Djakonović, Banatsko Novo Selo
i vremena prošla, Ed. Beoprint, Belgrad, 1997.
BANATSKE VELIKO SELO ( Charlevill, St. Hu –
bert, Seultour )
1. Nikolaus Heiss, Heimatbuch der drei Schwesternge –
meinde Sveti Hubert, Charlevi, und Soltour im Banat
1770 – 1927, Zrenjanin, 1927, 207 p.+Il.+ pl.
BAZIAȘ
1. Nicolae Cimpoieru, Un colț de țară, Baziașul,
Timișoara, 1935.
2. Felix Milleker, Geschichte der Kolonie Bazias, f. loc.,
1908, 16 p.
3. Vasa Lupulović- Borislav Krstić, Manastir Baziaš,
Timișoara, 1998, 174 p.
4. Ozren Radosavljevic, Manastir Baziaš, Bela Crkva, 1997.

85 Bibliografia monografiilor 85
BĂILE HERCULANE (Herculestad, Herculesfärdö)
1. Gh. Acsinteanu, O.Apostu, R. Soceanu, Herculanele
s-au născut din legendă, Timișoara, 1944.
2. X.X.X.,Băile Herculane ( Mehadia ), Timișoara, Tip..
H. Uhrmann, f. a. 15 p.
3. X X.X., Herkulesbad Führer, Würzburg, f.a. 15 p.
4. Al. Bărcăcilă, Băile Herculane în epoca romană și
credințele populare de azi, București, 1932, 28 p.+20 fig.
5. H.K.Brandes, Ausflug nach Mehadia, Konstanti –
nopol, Brussa und der Státte von Jiu im Sommer
1862, Lemge și Detmol Meyerische Hofbuch, 1863,
142 p.
6. I.C.Buracu, Muzeul Nicolae Cena din Băile Hercu –
lane și Cronica Mehadiei, Turnu severin, 1924.
7. O. Coryophilos, Dissertatio epistolares de thermis
Herculanis nuper in Dacia detectis, Viena, 1739.
8. Ilie Cristescu, Miracolele Cernei, Ed. Hercules, Băile
Herculane, 1996, 212 p.
9. Ilie Cristescu, Tezaurul Cernei, Ed. Sport Turism,
București, 1978.
10. Andras Lugosi Fodor, Mehadia vàgy a Hercules
fürdök és utazas Hunyadmegyen keresztül az Mehad –
iai fürdökre, onnan Drenkova, Cluj, Tip. Ifj.Tilsch
János, 1844, 8 +193 p.
11. F. Klein, Die Herkulesbad nächst Mehadia, Mono
graphischer Versuch, Viena, 1858, VIII + 199 p.
12. J. Lorenz, Herkulesbad in Wort und Bild, Viena, 1887.
13. Mano Munk, A Herkulesfürdö és környeke. Ter –
meszettudományi, orvosi, fürdèszeti, törtènelmi és
statistikai tekintetben, Pesta, Tip. G. Heckenast,
1872, 263 p.
14. Stefan Negrea, Alexandra Negrea, Ad aquas Herculi

Ioan Hațegan 86
Sacras. O carte despre Băile Herculane, Reșița, 2002,
256 p.
15. Al. Popovici, Băile lui Ercule sau scaldele de la Mee –
dia, Pesta, 1872.
16. State Prodănescu, O preumblare la băile din Mehadia
și la băile din România noastră, Compusă în versuri,
București, Tip. St. Bassidescu, 1865, 16 p.
17. Josef Reichendörfer, Die Donaustrecke Bazias-Ada –
kaleh-Eisernes Thor und der Churort Herkulesbad,
Timișoara, Tip. E. Uhrmann, 1884, 56 p.{3 tab.
18. J.G.Schwarzott, Die Herkules Bader bei Mehadica,
Viena, 1831. XIV+312 p.
19. Theodor N. Trâpcea, Băile Herculane, București,
1973.
BĂRĂTEAZ (Baratzhausen, Baraczhazu)
1. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Baratzhausern
Kolonisten , Mühldorf/Inn, 1991, 8 p.
BECICHERECU MIC (Kis Becscerek, Klein
Betscherek)
1. Valer Petru Olea, Becicherecu Mic. File de cronică,
Alba Iulia, 2004, 148 p.
2. Frans Stanglica, Klein Betscherek und St. Andrasch
zwei saarpfälzische Siedlungen îm Banat, Kaiser –
slautern, 1931.
BEGEJCI (Toracu Mare și Mic, Nagy ès Kis,
Gross und Klein )
1. Ioan Cipu, Toracu Mare. Pagini de istorie. 1767 – 1980,
Ed. Artpress,Timișoara, 2005, 190 p.

87 Bibliografia monografiilor 87
2. Petru Drăghicescu, Costa Roșu, Slujitori ai altarului.
Biserica Sf. Gheorghe din Toracu Mare(Begejci),Ed.
Fundației Novisad- Ed. Libertatea Pancevo, 1997. Ed
a II-a Caransebeș-Novi Sad, 2000, 116 p.
3. Petru Drăghicescu, Costa Roșu, Biserica din Toracu
Mare ( Begeijci ), Ed. Fundației Novi Sad – Ed. Lib –
ertatea Pancevo, 1995.
4. Pavel Filip Torăceanu, Toracul de lângă Timișel, Ed.
Danubius, București, 1999.
5. Ioan Farca, Trecutul comunei Toracu Mare. Mono –
grafie istorică, manuscris pe Evanghelia de la Sibiu,
1844.
6. Felix Milleker, Din istoria Toracului Mare, Vršac, 1930
( singura lucrare a sa în limba română).
7. Costa Roșu, Pavel P. Filip, Begheiți .Begejci ( Torac ),
Pagini din trecut și azi, Begeiji, 1976.
BELA CRKV A ( Weisskirchen, Fehertemplom,
Biserica Albă )
1. Leonard Böhm, Weisskirchen in seiner Vergangenheit
und Gegenwart, Bela Crkva, 1881, 305 p.
2. Leonard Böhn, Topographische-önologische Skizze
Ungarischen Weisskirchen, Bela Crkva, 1867, 22 p.
3. Alfred Hermann Kotta, Heimatbuch der Stadt
Weisskirchen in Banat, Salzburg, 1980, 168 p, pl.
4. Felix Milleker, Kurze Geschichte der Stadt Belacrkva
( Weisskirchen ) im Banat 1357 – 1918, Bela Crkva,
1922, 37 p. Ed. a II-a, Bela Crkva, 1927, 36 p.
5. Felix Milleker, Geschichte der Gemeinde und
Weisskirchen Gegend, Vršac, 1930, 20 p. Ed. a II-a,
Salzburg, 1976, 32 p.
6. Djoka Popovic, Berla Crkva nekod i sad: sa osobitin

Ioan Hațegan 88
obzirom na njego stanovniștvo, Pancevo, 1905, 130 p.
7. D. Popović, Istorija Bele Crkve, Bela Crkva, 1928.
8. Rudolf Steger, Bela Crkva u XVIII I XIX veku:po –
morski vojnogranicarski period, Bela Crkva, 1982,
349 p.
9. Pavel Tomić, Opština Bela Crkva – geografska mono –
grafija, Novisad, 1986.
10. Ladislau Weifert, Die deutsche Mundart von Bela
Crkva ( Weisskirchen ), Belgrad, 1933, 182 p.
BELINȚ (Belinc)
1. X X X, Ancheta monografică din comuna Belinț,
Timișoara, 1938.
2. Adrian G. Brudariu, Depopularea Banatului. Cercetări
asupra manifestărilor etno-juridice din satul Belinț,
Timișoara, 1938, 56 p.
3. Aurel Contrea, Belințul. Cadrul fizic și etic al unui sat
bănățean, Timișoara, 1938.
4. Simion Dănilă, Cornel Gheju, Monografia comunei
Belinț, Manuscris dactilografiat, Belinț, 1970.
5. Sabin V. Drăgoi, Monografia muzicală a comunei
Belinț. 90 de melodii cu texte, culese, notate și aplicate,
Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1942.
6. Ioan Dulca, Ioan Belei, Cronica parohiei ortodoxe
române din Belinț, manuscris, 1953.
7. Constantin Tufan Stan, Rapsodia din Belinț, Ed.
Marineasa, Timișoara, 2003, 190 p.
BELO BLATO ( Elisenhein )
1. Elisabeth Kolleth, Belo Blato.Elisenhein, Freiburg im
Br., 1988.

89 Bibliografia monografiilor 89
BELOBREȘCA
1. Borislav Kostic, Od Belog Breșka i oko njega, Ed. Kri –
terion, București, 1987, 33 p.
BENCECU DE SUS ( Deutsch Bentschek )
1. Adam Handl, Deutsch Bentschek. Schule und Kirche,
Heilbronn, 1981, 115 p.
2. Idem, Deutschbentschek – ein Dorf im Banat. Gemeinde
und Bevölkerung. Weltkriege und Verscleppung An –
siedlung, Heilbronn, 1985, 398 p.
3. Adam Kuhn, Die Geschichte der Gemeinde Deutsch –
bentschek vom Jahre 1792, Heilbronn, 1982, 38 p.
BERECUȚA (Berekutca)
1. X X X, Triumful românilor ortodocși din comunele
Berecuța și Mănăstire. Acte și documente privitoare
la despărțirea românilor de către sârbii din aceste
comune, Caransebeș, 1937.
BEREGSĂU MARE (Nagy Bereksó)
1. Ioan Viorel Boldureanu, Beregsău Mare. Monografie,
Timișoara, 1996, 140 p.
BERZOVIA ( Zsidovin, Jidovin )
1. Elisabeta Berbentea, Monografia comunei Berzovia,
Manuscris dactilografiat, Berzovia, 1991.

Ioan Hațegan 90
BETHAUSEN
1. Michael Griffel, Ansiedlungs-Geschichte der Gemeinde
Bethausen ( Severin ), Lugoj, 1927, 13 p.
BEZDIN
1. Stevan Bugraschi, Ljubomir Stepanov, Manastir Bez –
din, prilog za monografiju, Ed. Uniunii Democrate a
Sârbilor,Timișoara, 1996,182 p.
2. Idem, Mănăstirea Bezdin, Ed. Uniunii Democra –
te a Sârbilor din România,Timișoara, 2003; ediția
română.
BILED
1. Franz Klein, Biled. Chronik einer Heidegemeinde im
Banat in Quellen und Dokumenten 1765 -1980, Viena,
1980, 640 p.+il.+h.
BOCȘA MONTANĂ
1. Mihail Gașpar, Date monografice cu referire la comuna
Bocșa Montană, Caransebeș, f. a . 24 p. Ed. a II-a, cu
același titlu, Augsburg, 2005.
2. Sàndor Mihalik, Nèmet-Bogsán az 1848-49 –iki szaba –
dsàghàrcban, Lugoj, 1899, 41 p.
3. Ioan (Johann) Konstantiny, Denkschrift über die
banater Bergwerke Oravitza, Moldova, Saska, Dognac –
ska, Bogschan, Resitza und ihre Filialen mit Rücksicht
auf das Gemeindewesen, als Beitrag zur Geschichte
dieser Bergwerke, Timișoara, 1857, VI + 109 p.

91 Bibliografia monografiilor 91
BODO
1. Anamaria Molnár, Bodo – studiu monografic,
Timișoara, 1995.
BOLDUR
1. Stefan Pătruț, Monografia comunei Boldur, Ed. Dacia
Europa Nova, Lugoj, 2005.
BOLV AȘNIȚA
1. C-tin Liuba, Ioan Hațegan, Dumitru Jompan, Aurelia
Jompan, Lazăr Suciu, Andreea Ambruș, Titus Drag –
omir, Bolvașnița. Monografie, Caransebeș, 1995, 188
p + 20 p. foto.
BORLOVENI
1. Alexandru Nemoianu, Borloveni, Cluj-Napoca, 1999,
128 p.
BOTOŠ
1. Dragiša Todorović , Hronika Botoša , Botoš, 1979, 403 p.
BOZOVICI
1. Nicolae Băcilă, Monografia comunei Bozovici, lucrare
pt. gradul I , București, 1991. Manuscris dactilogra –
fiat.
2. X X X, Un veac de cânt coral la Bozovici ( 1898 – 1998 ),
Reșița, 1998, 100 p.

Ioan Hațegan 92
BRĂDIȘORU DE JOS ( Maidan )
1. Sofronie Liuba, Aureliu Iana, Topografia satului și ho –
tarului Măidan, urmată de studii despre uliți și numele
de localitate de dr. A.M.Marienescu, Caransebeș,
1895, 324 p.
BREȘTEA ( Brèšća )
1. Anton Manea, Brèșća 150 gudini monografija. Breștea
150 de ani monografie, ediție bilingvă bulgară-română,
Ed. Helicon,Timișoara, 1997, 236 p + il.
BRESTOVĂȚ ( Brestovac, Aga )
1. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Brestowatzer-
Agaer Kolonisten, Mühldorf/Inn, 1991, 8 p.
BULGĂRUȘ ( Bogaros, Bogarosch )1.
Hugo Gerber , Die Bewölkerung bewegung der gemei –
nde Bogarosch in den Jahre 1904 – 1931, Timișoara,
1934.
2. Josef Hubert, Geschichte der Gemeinde Bo –
garosch ( Bulgăruș, Timiș ) von 1769 – 1935, Ed.
Merkantil,Periam, 1935, 174 p.
3. Berta List, Die deutschen Erstsiedler der Banater
Gemeinde Bogarosch, Viena, 1944, 62 p.
4. J. Thierjung, Kulturhistorische Monographie von Bo –
garosch und deren Familien eingekleidet in Banater
Skizzen, Manuscris.

93 Bibliografia monografiilor 93
5. Karl Waldner, Jakob Laub, A.P.Petri, Bogarosch,
Homburg, 1981, 19 p.
BUNEA MICA ( Bunyaszegszárd )
1. Gyula Tökès, Bunea Mică ( Bunyzegszàrt ) multja és
jelene. Falutanulmàny, Lugoj, 1942, 16 p.
BUZIAȘ
1. Poldi B. Bazu, Buziaș. Monografie, București, 1947,
34 p.
2. Gyula Chwalibog, Monografia orașului Buzias, manu –
scris în lb. maghiară,
Buziaș, 1970.
3. Teodor Crăciun, Istoria comunei Buziaș, manuscris,
1940.
4. Ioan Geția, Cronica parohiei Buziaș, manuscris,
1959.
5. Maximilian Hirschfeld, Der Cur von Buzias und seine
stahlquellen, Timișoara, 1871.
6. Emil Lindemayer, Die Mineralquellem bei Buzias,
Timișoara, 1858.
7. Alexandru Rusu, Buziaș, Ed. Stadion, Bucuresti, 1977,
26 p.
8. Doru Simuț, Lenuța Simuț, Buziaș, București, 1986.
9. Florica Sfetcu, Monografia orașului Buziaș, manuscris
.f.a.
10. Iulian Sfetcu, 200 de ani de învățământ românesc lla
Buziaș, Manuscris, 1970.

Ioan Hațegan 94
11. Iulian Sfetcu, Monografia orașului Buziaș, județul
Timiș, Manuscris, 1970.
12. Octavian Sfetcu, Buziaș, temelii istorice, Ed. Orizonturi
Universitare, Timișoara, 2001, 152 p.
C
CARANI ( Mercydorf, Mercyfalva, Merțișoara )
1. Gustav Bobik, Rede zur Feier des 150 jahriges Bestehens
der Gemeinde und romisch-katolische Kirche Mercyfal –
va, Ed. Banater Druckerei,Timișoara, 1884, 16 p.
2. Lorenz Klugesherz, Erich Lammert, Anton Peter Pe –
tri, Josef Zirenner,Mercydorf. Die Geschichte einer
deutschen Gemeinde im Banat, Stockhach/Hindelwan –
gen, 1987, 622 p.
3. Anton Peter Petri, Mercydorf, Homburg, 1980, 31 p.
4. Peter Schiff, Beitrage zur Geschichte der Gemeinde Mer –
cydorf (Carani, Timiș), Timișoara, 1934, 80 p + 27 pl.
CARANSEBEȘ
1. Petru Bona, Biserica medievală din Caransebeș,
Caransebeș, 1993, 108 p. + 22 il.
2. Petru Bona, Nicoleta Gumă, Liviu Groza, Caransebeș.
Contribuții monografice, Caransebeș, 1990, 170 p.
3. Petru Bona, Liviu Groza, Valorificarea noilor cercetări
în domeniul istoriei, Caransebeș, 1989, 20 -.+ 16 il.
4. Petru Bona, Caransebeș. Contribuții istorice,
Caransebeș, 1989, 150 p.

95 Bibliografia monografiilor 95
5. Andrei Ghidiu, Iosif Bălan, Monografia orașului
Caransebeș, Caransebeș, 1909. Ed. a II-a, Timișoara,
2000.
6. Liviu Groza, Aspecte militare din Caransebeșul me –
dieval, Ed. DEN, Lugoj, 1993, 120 p.
7. Pavel Jumanca, Monografia orașului Caransebeș.
Istoria bisericească, Lugoj, 2002, 132 p.
8. Anton Peter Petri, Beitrage zur Besiedlungsgeschichte
von Schwabendorf – Neukaransebesch, Mühldorf/Inn,
1992, 12 p.
CĂLACEA (Kalacsa)
1. Ioan Traia, Eugen Dongea, Călacea. Contribuții mo –
nografice, Ed. Eurostampa, Timișoara, 2006,158 p.
CĂLUGARA
1. Alexe Nafir, Istoria sfintei mănăstiri Valea Călugărilor,
1859, compusă după acte, Oravița, 1912, 27 p. Ed. a
II-a, București, 1936.
CĂPĂT (Keped)
1. Caius Pascu, Din trecutul bisericii de lemn din Căpăt,
jud. Timiș-Torontal, Timișoara, 1939, 8 p.
CĂRPINIȘ (Gyevtyonos, Gertianosch)
1. Matz Hoffman, 1785 – 1935. Hundert fünfzig Jahre
deutsches Gertianosch, Banat -Rumanien, Timișoara,
368 p . + 2 h. + 1 pl. + 14 f.
2. Mathias Hoffmann, Gertianosch, Freilassing, 1963, 311 p.
+ 13 il. + 3 pl. + 1 t. Ed. a II-a, Freilassing, 1985, 333 p.

Ioan Hațegan 96
3. Michael Mettler, Hans Wegesser, 1785 – 1985 Gertia
nosch. Wie es einmal war, Donauwòrth, 1985, 353 p.
3. X X X, Monographie der römisch-katolisch Kirchen-
Gemeinde Gyertyamos, Timișoara, 1885, 342 p.
4. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Gertianoscher
Kolonisten, Mühldorf / Inn, 1986, 20 p.
CEBZA (Csebza)
1. Ioachim Miloia, Bisericile de lemn din Iersig și Cebza,
Timișoara, 1932, 12 p.
CENAD (Csanàd, Tschanad, Őscanàd, Nagy
Csanàd)
1. Ignatius Batthiány, Acta et scripta S. Gerardo cum
serie episcoporum Chanadiensium, Alba Carolinae,
1790.
2. Otto Benkö, Zona Cenad în pragul anului 2000, Ma –
nuscris dactilografiat, Timișoara, 1987, 78 p.
3. Gheorghe Cotoșman, Comuna și Bisericile din Gi –
ridava – Morisena – Cenad, (Monografie istorică),
Timișoara, 1935, 95 p.
4. Gerard din Cenad, Armonia lumii, Ed. Radu Constan –
tinescu, București, 1979, 160 p.
5. X X X Heimatblatt Tschanad, Ausgabe 2006, Ed.
Marineasa,Timișoara, 2006, 188 p.
6. Koloman Juhàsz, Gerhard der Heilige. Bischof von
Maroschburg, München, 1930.
7. Koloman Juhàsz, Das Tschanad-Temesvarer Bistum
im frühen Mittelalter 1030 – 1307, Münster, 1930, XII
+ 368 p. + pl.

97 Bibliografia monografiilor 97
8. Koloman Juhàsz, Die Stifte der Tschanader Diözese
im Mittelalter, Münster, 1927, VII + 333 p.
9. Koloman Juhàsz, A Csanàd-Tèmesvàri püspöksèg
törtènete 1247 – 1307, Makö, 1933, 150 p.
10. Koloman Juhàsz, Das Tschanad-Temesvarer Bistum
während der Türckenherrschaft 1552 – 1699, Dülmen,
1938, XII + 355 p.
11. Jànos Karàcsony, Szent Gellèrt csanàdi püspök èlete
ès müvei, Budapesta, 1887.
12. Victor Motogna, Ohtum. Contribuție la istoria româ –
nilor din veacul IX – XI, Timișoara, 1942, 19 p.
13. E. Müller, A csanàdi nèmet települès eredete ès nyel –
vjàràsànak keletkezese, Szeged, 1930.
14. Pàl Oltvànyi, A csanàdi püspöki megye birtokviszon –
yainak rövid törtènete, Szeged, 1867, 187 p.
15. Tivadar Ortvay, A csanàdi püspöksèg egyhàzi àllapo –
tàrol a XIX. szàzadban, Timișoara, 1891.
16. Tivadar Ortvay – Jenö Szentklàray, Törtènelmi
Adattàr egyhàzmegye hajdanhoz ès jelenèhez, I – III,
Timișoara 1871 – 1873, IV , Budapesta, 1874.
17. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Tschanader
Kolonisten, Mühldorf/Inn, 1990, 20 p.
18. X X X, Scurtă monografie a comunei Cenad, manuscris
dactilografiat de 7 p. datat februarie 1967.
19. Jenö Szentklàray, A Csanàd egyházmegyei plebányák
törtènete, Timișoara, 1898.
CHIZĂTĂU (Kiszetö)
1. Ion Cărăbaș, Corul din Chizătău în perioada 1852
– 1988, Manuscris.
2. Dumitru Onciulescu, Ion Cărăbaș, Chizătău. Leagănul
corurilor bănățene, Timișoara, 1982, 100 p.

Ioan Hațegan 98
3. Lucian Șepețan, Istoricul corului vocal al plugarilor
din Chisătău, Budapesta, 1904, 45 p. Ed. aII-a, Ed.
Marineasa, Timișoara, 2004.
4. Sever Șepețan, Corul de la Chizătău, Ed. Did. și Ped.,
București, 1957, 106 p.+ 1 h.
5. Teodor I. Șchiopu, Cronica parohiei Chizătău, manu –
scris la Mitropolia Banatului Timișoara.
CIACOV A (Csakova, Tschakowa)
1. Wilhelm Josef Merschdorf, Tschakowa- Marktgemei –
nde im Banat, HOG, Augsburg, f.a. 1056 p..+ il.+h.
2. Zoia Polverejan, Bicentenarul activității farmaceutice în
comuna Ciacova, 1795 – 1995, Timișoara, 1995, 82 p.
3. Petru Trifu, Monografia învățământului din Ciacova,
jud. Timiș, Ed. Orizonturi Universitare, Timișoara,
2003, 400 p.
CICLOV A (MONTANĂ) (Csiklowa)
1. Ioan Drugărin, Ciclova Montană. Contribuții mono –
grafice, Timișoara, 1993.
2. Sim. Sam. Moldovan, Versuch aus der Geschichte
Banat-s, die verklugenen Ereignisse des Walfahrtsortes
Montan-Ciclova zu erfassen, Oravița, 1931, 41 p.
Ed. II-a, Ciclova M., 1932.
3. Sim. Sam. Moldovan, Din trecutul bufenilor. Scris cu
ocazia serbărilor bufenești din Ciclova Montană, 18
august 1935, Oravița, 1935, 72 p.
4. Vasile Murgu, Monografia comunei Ciclova Montană
( Măn.Călugăra ), Oravița, 1929.

99 Bibliografia monografiilor 99
CIUCHICI (Csukics)
1. Ion Frumosu, Intoarcerea spre începuturi, Ed. Facla,
Timișoara, 1980, 160 p.
CÂNLIC (Kölnik)
1. Vasile C. Ioniță, Monografia localității Câlnic, Reșița,
1997, 158 p.
COMLOȘU MARE (Nagy Komlös, Gross Komlos)
1. Stefan Cioroianu, “Die festi”, însemnări comemorative
cu prilejul serbărilor național-culturale din Comloșu
Mare ținute la 16 august 1934 în amintirea celor 200
de ani trecuți de la venirea oltenilor în Comloșu Mare,
Sânnicolau – Mare, 1934, 19 p.
2. Gheorghe Cotoșman, Din trecutul Banatului. III.
Comuna și biserica din Comloșu – Mare și Lunga (
Monografie istorică), Timișoara, 1934, 140 p.
3. Martin Kurzhals, Kurze Geschichte des Banats und
seiner deutschen Siedlung. Die Vergangenheit des Dor –
fes Gross-Komlosch. Die Familie Nako, Ed. Victoria,
Timișoara, 1940, 142 p.4. Martin Kurzhals, Hans Dipplich, Heimatbuch der
Heidegemeinde Gross – Komlosch im Banat, Ed.
J.M.Bläschke, St. Michael, 1983, 336 p.
5. Martin Kurzhals, Istoria satului Comloșu Mare, 1940,
manuscris.
6. Ioan Olărescu, Comloșu Mare și Lunga, Repere isto –
rice. Oameni care au fost, Timișoara, 2001, 224 p.
7. Walter T onța, Traian Galetaru, Contribuții la istoria comu –
nei Comloșu Mare și a Banatului, Timișoara, 2003, 108 p.

Ioan Hațegan 100
CORNEȘTI (Jadani, Zsàdany)
1. Dènes Almàsy, A Zsadànyi Almàsy grofoi, Kètegy –
hàza 1903, 147 p.
2. Nicolae Bodiu, Ion Ioviță și Monografia comunei Jada –
ni, jud. Timiș-Torontal, Timișoara f.a. ( 1934 ) 16 p.
CORONINI (Pescari, Szentlàszlóvàr)
1. Alexandru Moisi, Monografia comunei Coronini și
ținutul Clisurei, jud. Caraș de la anul 1784 – 1934,
Tip. Felix Weiss, Oravița, 1934, 23 p.
COȘTEI (Kostely)
1. Ion Georgescu, Monografia comunei Coșteiu județul
Timiș, Manuscris 1970, 387 p. + il.
COV ACI ( Kovàcs, Kowatschi )
1. Theresia Mihok, Heimatbuch des Dorfes Kowatschi
im Banat, Ed. E. Dischner, Esslingen, 1987, 284 p.
CRUCENI (Kreuzstatten, Keresztes)1.
Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Kreuzstatten
Kolonisten, Mühldorf/Inn, 1990, 12 p.
ČESTEREG ( Csösztelek, Tschestereg )
1. Johann Bach, Neuhatzfeld – Tschetelek – Česterek

101 Bibliografia monografiilor 101
1829 – 1944. Geschichte einer Banater Heidegemei –
nde, f. l., 228 p.
ČOKA (Csoka)
1. Dragoljub Bugarschi, Opština Čoka, geografska
monografija, Senta, 1978, 157 p. + 4 f.
2. X X X , 725 Čoka , Novisad, 1972, 73 p .
D
DAROV A (Daruvàr, Darowa)1.
Josef Hornyatschek, Karl Orner, Darowa – Kränich –
statten Banat, HOG, Villingen – Schweiningen, 1991,
500 p.
2. Felix Milleker, Geschichte der Gemeinde Darova im
rumänischen Banat 1786 – 1930, Tip. J.E.Kirchner
Witwe, Vršac, 1930, 14 p.
DEJAN ( Dejanfalva, Deschan )
1. Bodog ( Felix ) Milleker, Dèzsànfalva törtènete, Vršac,
1900, 39 p.
2. Istvàn Mohari, Dèzsànfalva a nagyszemènyek ès a
nagy csalàdàsok èvei ( 1795 – 2001 ), Timișoara, 2002,
103 p.
3. Mihàly Orgonas, Dejan ( Dèszànfalva). Falutanul
màny. ( Monografie de sat ), Lugoj, 1942, 12 p.

Ioan Hațegan 102
DENTA
1. Caius Pascu, Comuna Denta ( Monografie istorică ),
Timișoara, 1939, 43 p.
DETA
1. Anton Büchl, Geschichte der Stadt Detta bis 1900,
München, 1979, 106 p.
2. Alexandru Chevereșan, Monografia comunei
Deta. Scrisă cu ocazia jubileului de 200 de ani de
la înființarea comunei. 1724 – 1924, Tip. Frații
Csendes,Timișoara, 1925, 180 p.
3. X X X, Detta nagyközsèg költsègaloirànyzota, Deta,
1907, 12 p.
4. Làszlo Farkas, Das madjarentum von Detta im Spie –
gel der Schicksalsfragen des Banates, Viena, f.a. (
1941 ?)
5. Lajos Szmida, T emevàrmegyei Detta nagyközsèg multja
ès jelene, Timișoara, 1900, 116 p. Ed. germană
6. Vergangenheit und Gegenwart der Grossgemeinde
Detta im Temescher Komitate, Timișoara, 1901, 120 p.
DINIAȘ
1. Arcadie Giurgev, C A P Diniaș. Trei decenii de pro –
funde transformări. 1950 – 1980, Intrepr.Poligrafică
Banat ( I.P.B.), Timișoara, 1980, 78 p.+ 14 p. il.
2. Arcadie Giurgev, C A P Diniaš. Tri decenije duboskih
prestrajaj, I.P.B, Timișoara, 1980, 78 p. + 14 p. il.

103 Bibliografia monografiilor 103
DOBRICA (Kevedobra)
1. Lazar Nikolić, Hronika mesta Dobrica u Banatu,
Panćevo, 2003.
DOCLIN
1. Ion Gladeș, Monografia ocmunei Doclin, Reșița, 2005.
DUDEȘTII VECHI (Beșenova V eche, O-Bessenyo)
1. V . Simionese, Les toponyme bulgare de Dudeștii V echi,
manuscris Universitatea (de vest ) T imișoara, 1978, 18 p.
DUDEȘTII NOI (Uj Besenova, Neu Beschenowa)
1. X X X , Deutsches Bauernleben im Banat. Hausbuch
des Mathias Siebold aus Neubeschenowa, Banat. 1847
– 1877, München, 1957, 71 p.
2. Anton Peter Petri, Neubeschenowa, Freilassing, 1963,
168 p.
3. Michael Schmidt, Untersuchungen zur Bevölkerun –
gbewegung der Gemeinde Neubeschenowa îm Ru –
manischen Banat, f.l, Münster 1948, 28 p. Disertație
medicală.
4. Anton Schwob, Siedlermischung und Sprachausgleich
in jungen südostdeutschen Sprachinsel an Beispiel der
Mundart von Neubeschenowa im Banat, Innsbruck,
1967, VII + 343 p.
5. Franz Wettel, Beiträge zur Chronik der Gemeinde
Neubeschenowa, Timișoara, 1930, 169 p.

Ioan Hațegan 104
DULEU
1. Iosif Cireșan Loga, Satul Duleu. Aduceri aminte și
repere monografice, Ed. Modus PH, Reșița, 2000, 56
p.
E
EFTIMIE MURGU (Ogârliște, Rudăria)1.
Coriolan Buracu, Din trecutul Almăjului și al Rudăriei,
Turnu Severin, 1932, 32 p.
2. Vasile Nemiș, Despre satul lui Eftimie Murgu.
Contribuții monografice la istoria Almăjului, Ed. Li –
tera, București, 1981.
3. D. Sitariu, Contribuții la monografia satului Eftimie
Murgu, lucrare didactică în manuscris, București,
1991.
4. H. Schmidtt, Antropologia populației din satul Eftimie
Murgu, București, 1977.
ELEMIR (Elemer , Szerb și Nemet, Also și Felsö)
1. X X X , Elemir i Taraš 1897, Zrenjanin, 1954, 132 p.
2. Milan Polesh, Monografija Rafinerije gaza Elemir,
Zrenjanin, 1983, 73 p. + il.
3. Milinko Topovečki, Hronica Elemira, Novisad, 1986,
331 p.

105 Bibliografia monografiilor 105
EȘELENIȚA
1. Petronela Negrescu, Biserică și societate. Mărturii din
arhiva parohiei Eșelnița, Ed. Tradiție, București, 1998,
80 p.
F
FĂGET (Facsad)
1. X X X, Monografia localității Făget, manuscris
1972.
2. X X X, Țara Făgetului. Ghid turistic, Ed. DEN, Lugoj,
2001, 84 p
3. Violeta Blaj, Elena Grigorescu, Zona etnografică
Făget, Ed. Sport Turism, București, 1985, 164 p.
4. Ioan Cipu, Revoluția de la 1848-49 în zona Făgetului,
Ed. Izvorul Miron, Românești, 1993, 96 p.
5. Ioan Cipu, Invățământul făgețean 1769 – 1998, Ed.
DEN, Lugoj, 1997, 236 p.
6. Ioan Cipu, Ioan Gh.Oltean, Dumitru Tomoni,
Contribuții la istoria Făgetului, Făget, 1994, 84 p.
7. Aurel Păuncu, Evenimente făgețene în date 1548
– 1992, Deva, 1992, 104 p.
8. Aurel Păuncu, Făget – orașul castanilor,Ed. Călăuza
Românească,Deva, 1992, 24 p.
9. Dumitru Tomoni, Ioan Gh. Oltean, Personalități ale
Făgetului, vol. I, Lugoj, 1999, 223 p.
10. Dumitru Tomoni, Făget monografie istorică, Lugoj,
1999, 380 p.
11. Dumitru Tomoni, Monografia orașului Făget,
Timișoara, 1994, 84 p.

Ioan Hațegan 106
FENEȘ
1. Vasile Paica, Monografia satului “Feneș” d,împreună
cu monografia bisericii și școlari, cu prilejul serbării
centenarului dela zidirea bisericii parohiale 1835
– 1935, Timișoara, 1935, 16 p.
FÂNTÂNELE (Engelsbrunn, Hidegkut)
1. Anton Peter Petri, Herkunftsorde der Engelsbrunnen
Kolonisten, Mühldorf/Inn, 1990, 12 p.
2. Karl Franz Waldner, Engelsbrunn. Siedler der Ge –
meinde, I, München, f.a., 16 p.
FÂRDEA
1. Traian Băbescu, Monografia comunei Fârdea, Ed.
DEN, Lugoj, 2003, 166 p.
FOENI
1. Jozsef Szolomayer, Mezöfèny törtènete, Carei, 1926,
61 p.
FRANZTAL ( la N de Crepaja, Serbia )
1. L.Leinz, Franztal, ich muss dich lassen, Freilassing,
1957.
FRUMUȘENI (Schöndorf, Szèpfalu)
1. Nikolaus Engelmann, Heimatbuch der deutschen

107 Bibliografia monografiilor 107
Gemeinde Schöndorf, HOG, Vörklabruch, 1989,
292 p.
2. Josef Kerhrer, Kurze Geschichte der Grossgemeinde
Szèpfalu-Schöndorf, Arad, 1911.
3. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Scöndorfer
Kolonisten, Mühldorf/Inn, 1987.
4. Paul Pfister, Zur Geschichte und wirtschaftlichen
Entwicklung Schöndorf, Manuscris.
5. Erika Prohaska, Schöndorf. Tradition und Wandel
einer deutschen Gemeinde im Banat, manuscris,
Bamberg, 1983.
6. X X X, Regiunea Banat – Raionul Arad – comuna
Frumușeni. Monografie, manuscris, 1976.
7. Daniel Schemmel, Istoricul satului Frumușeni, ma –
nuscris.
8. X X X, Urmele trecutului pe teritoriul și în îm –
prejurimile satului Frumușeni, manuscris.
G
GAIU MIC (Kis Gaj)
1. Petru Râmneanțu, Studiu introductiv la monogra –
fia satului Gaiu Mic, 16 p. Manuscris la Biblioteca
Județeană Timiș, circa 1970.
GĂTAIA (Gattaja)
1. X X X, Monografia comunei Gătaia și a satelor apro –
piate, Timișoara, 1972, 386 p.
2. Petru Tomescu, Herbert Weissmann, Monografia
Liceului Gătaia, I.P.B., Timișoara, 1971, 92 p.

Ioan Hațegan 108
GELU ( Ketfel )
1. Ljubomir Stepanov, Iz povesti Ketfelja, Ed.
U.D.S.C,Timișoara, 1994, 334 p + il.
GHERMAN
1. Caius Pascu, Monografia comunei Gherman ( Timiș-
Torontal), Timișoara, 1943, 37 p.
GHERTENIȘ
1. Ioan Albu, Monografia satului Gherteniș, Ed. Mari –
neasa, Timișoara, 2003, 120 p.
GHIZELA ( Giseladorf )
1. Mathias Egler, Heimatbuch Giseladorf und Paniova,
München, 1990, 894 p.
2. Mathias Egler, 100 Jahre Giseladorf Banat, München,
1982, 24 p.
3. Johann Retzler, Ghisela. Die Kurze Geschichte eines
Schwanendorfes ( 50 jähriger Bestand der Gemeinde
Ghisela ) 1883 – 1933, Timișoara, f.a. 28 p.
4. Hans Pope, Mein Gizela…, München, f.a. 96 p.+il.
GIARMATA ( Temes Gyarmat )
1. Franz Demele, Temes Gyarmat. Ein Beiträg zur
Geschichte der Entstehung und Entwicklung dieser
Gemeinde und Pfarre, Innsburck, 1913, 46 p.
2. Franz Demele, Temesgyarmat während der kriegszeit
1914 –1918, Timișoara, 1992.

109 Bibliografia monografiilor 109
3. X X X, Jahrmarkter Heimatblätterm Osthofen, Ras –
tatt, 2005.
GIARMATA VII (Űberland)
1. Vasile Suciu, Marius Vasile, Monografia localității
Giarmata Vii, Uberland, Ed. Marineasa, Timișoara,
2006, 214 p.
GIROC
1. Octavian Gruiță, Giroc, Timișoara, 1996.
GÂRLIȘTE (Gerliste)
1. Virgil Pop, Cronică parohială, manuscris înc. Sec.XX,
publicat de Valeriu Leu, Modernizare și imobilism,
Ed. Banatica, Reșița, 1998, p. 79 – 118.
2. Nichifor Sava, Insemnarea anilor din anul 1896 până
astăzi, Manuscris publicat de V . Leu, op.cit., p. 66 – 78.
GODINOV A
1. Marcu Bănescu, Inceputurile mănăstirii din Valea Go –
dinovei și viața ctitorului ei, Protos. Macarie Gușcă,
Caransebeș, 1947, 90 p.
GORNEA (Gornja-Ljubkova)
1. Ion Dragomir, Monografia satului Gornea, comuna
Sichievița, județul Caraș-Severin, Ed. Marineasa,
Timișoara, 2003, 166 p.

Ioan Hațegan 110
2. Dumitru Țeicu, Gheorghe Lazarovici, Gornea, Ed.
Banatica, Reșița, 1996, 154 p + il.
GOTLOB
1. Anton Peter Petri, Heimatbuch der Heidegemeinde
Gottlob im Banat, Altötting, 1980, 309 p.
GRABAȚ (Grabacz, Grabatz)
1. Anton Peter Petri, Heimatbuch der Heidegemenide
Grabatz im Banat, HOG,Marquarstein, 1987, 375 p.
GRĂDINARI ( Kakova, Cacova )
1. Petru Oallde, Corul din Grădinari, Reșița, 1973, 148
p. + 82 p.il.
GRĂNICERI ( Ciavoș, Csàvos, Tschawos )
1. Felix Milleker, Geschichte der Gemeinde Ciavoș (Csà –
vos ) im Banat, 1247 – 1918 , Tip. J.E.Kirchner witwe,
Bela Crkva, 1929, 12 p.
GUDURICA ( Kudritz )
1. Felix Milleker, Geschichte der Grossgemeinde Kudritz,
Vršac, 1888, 48 p.
2. Balthasar Ehm, Heimatbuch der Gemeinde Kudritz,
Regensburg, 1956.

111 Bibliografia monografiilor 111
H
HAIDUČICA (Heideschütz, Haidusicta)
1. Berta Sohl, Heideschütz ( 1890 – 1948 ), Freilassing,
1960, 100 p. + 44 tab.
HODOȘ – BODROG
1. Eugen Arădeanu, Lucian Emandi, T. Bodrogan,
Mănăstirea Hodoș-Bodrog, Arad, 1998.
2. Victor Vlăduceanu, Vechiu monumente istorico-re –
ligios mănăstirea Bodrog, Timișoara, 1939, 101 p.
HODONI
1. Florin Drașovan, Dumitru Țeicu, Marius Muntean,
Hodoni, Reșița, 1996,140 p.
HONORICI
1. Caius Pascu, E. Bizerea, Monografia parohiei orto –
doxe române și a școalei primare de stat din comuna
Honorici ( jud. Severin ), Timișoara, 1939, 16 p.
I
IABLANIȚA
1. Tanacu-Domășneanu, Monografia satului Iablanița,
manuscris.

Ioan Hațegan 112
2. Dumitru Terfeloagă, Monografia satului Iablanița
din județul Caraș-Severin, Timișoara, 1997, 280 p.
ICOLDA
1. Ioan Ciolac, Monografia comunei Icolda, Manuscris
dactilografiat, 100 p.
IDJOS (Tisza-Hegyes)
1. Iovan Djendjulov, Idjoška hronika, Kikinda, 1951,
52 p.
IECEA MARE (Gross Jetscha, Nagy Jecsa)
1. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Grossjetschaer
Kolonisten, Mühldorf/Inn, 1982, 25 p.
IECEA MICĂ (Klein Jetscha, Kis Jecsa)
1. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Kleinjetschaer
Kolonisten, Mühldorf/Inn, 1982, 20 p.

IERSIG
1. Ioachim Miloia, Bisericile de lemn din Iersig și Cebza,
Timișoara, 1932, 12 p.
IGRIȘ
1. E. Bósz, Az egresi cisterci apàtsàg törtènete, Buda –
pesta, 1911.
2. Florea Jebelean, Studiu privind Igrișul, manuscris
36 p., Timișoara, 2004.

113 Bibliografia monografiilor 113
3. Lajos Novak, Az egresi apàtsàg törtènete, Budapesta,
1892.
IONEL ( Johanisfeld, Jànosfölde )
1. F. Zoppe, Geschichte von Johannisfeld, f. loc, 1902.
IOSIFALĂU ( Jòzseffalva, Josefsdorf )
1. Johann Klein, Heimatbuch der Heckegemeinde Jo –
sefsdorf im Banat, Marquarstein, 1986, 431 p.
J
JAMU MARE ( Nagy Zsàm, Gross Zsam )
1. Felix Milleker, Nagyzsàm törtènete, Timișoara,
1909.
JANKOV MOST ( Jankahid )
1. Florin Ursulescu, Jankov Most – Janhaid, trecut și
prezent, Novisad, 1997.
JAŠA TOMIĆ ( Modoš, Modosch )
1. Ivan Alexić, Monografija Modoške parohije, Sremski
Karlovci, 1922, 75 p.
2. Josef Bürger, Totenbuch der Deutschen aus Modosch
1914/1918 – 1939/1945, Siplingen, 1985, 162 p.
3. Josef Bürger, Heimatbuch der Gemeinde Modosch
im Banat und Ortschronik der Gemeinde Kaptalan,
Bermatigen, 1964, 528 p. + il.

Ioan Hațegan 114
4. Milan Djukanov ( trad.germnă Erhard G. Kausch ),
Kurze Monografie der Gemeinde Jascha Tomitsch (
vormals Modosch ), Freiburg im Br., f. a. 89 p.
5. Felix Milleker, Geschichte der Gemeinde Jaša Tomić
( Modoš, Modosch ) im Banat, Vršac, 1935, 46 p.
JASENOVO (Jasenova, Karasjeszenö)
1. Felix Milleker, Geschichte der Gemeinde Jasenovo,
Bela Crkva, 1929, 14 p.
JDIOARA (Zsidovàr)
1. C. G. Pavel, Jdioara un sat de agricultori din Banat,
în, 60 de sate românești, IV , București, 1943, p. 16
– 25.
JEBEL ( Zsebel )
1. X X X, Scurt istoric al comunei Jebel, manuscris dac
tilografiat, 8 p. f.l., f.a.
JERMENOVCI (Űrmènyháza )
1. Làszlò Feher, Űrmènyhàza – Jermenovci multjànak
és jelènek rövid vàzlata, Bećej, 1984, 32 p. + 17 tab.
2. Bodog (Felix ) Milleker, Urmènyhàza törtènete, Tip.
J.E.Krichner, Vršac, 1906, 15 p.
JIMBOLIA (Zsombolya, Hatzfeld )
1. I. Bodulan, Monografia parohiei ortodoxe din Jim –
bolia, Manuscris, 1984.

115 Bibliografia monografiilor 115
2. H. Braunschwieger, Hatzfeld – Eine ortschronik,
Tübingen, 1983.
3. Gheorghe Cotoșman, Românii din Jimbolia,
Caransebeș, 1942.
4. Franz Feil, Geschichte der Gewerbelehrlingenschule
der Gemeinde Jimbolia, Jimbolia, 1935, 129 p.
5. É. Henz, Topographische Daten des Marktortes
Hatzfeld, Wiedenbrücken, 1985.
6. J. Hepp, Familien beschehte Hepp, Manuscris,
1973.
7. Franz Kaufamnn, Unser Jubeljahr Denkschrift
anlässlich des 150 jährigen Bestandes der Grossigen
Zsombolya Hatzfeld 1716 – 1916, Budapesta,
1912,12 p.
8. Emereich Henz, Bevölkerungsbewegung der Gemeinde
Hatzfeld im rumänischen Banat, Münster, 1939, 23 p.
9. Emerich Henz, Sippenbuch Hatzfeld, Wiedenbrück,
1989, 586 p.
10. Alexander Krischan, 200 Jahre Hatzfeld im Banat (
eine Bibliographie ) 1766 – 1966), Viena, 1967, 55 p.
Ed. II-a, Stuttgart, 1972.
11. Hans Werner Krutsch, Hildegard Neidenbach, Rob –
ert Kaiser, Hatzfeld in Wort und Bild, Nürnberg,
1990, 308 p.
12. P. Marin, Ortsgeschichte Hatzfeld, Timișoara,
1913.
13. R. Mengel, Beitrag zur Stadt Hatzfeld-Eder, Manu –
scris, 1890.
14. Müller – Thorese, Zsombolya, Budapesta, 1916.
15. Müller – Thorese Pheder sein Sohn, Denkschrift
anlasslich des 150 Jahrigen Verstandes des Grossge –
meinde Zsomolya/Hatzfeld 1766 – 1916, Jimbolia,
1916.

Ioan Hațegan 116
16. Paul Martin, Ortsgeschichte von Hatzfeld, Timișoara,
1943, 66 p.
17. Anton Peter Petri, Heimatbuch des Heidestädtchens
Hatzfeld im Banat, Marquarstein, 1991, 1064 p. + il.
18. H. Pogt, Beitrag zu Hatzfeld, manuscris.
19. F.Reich, Monografia geografică a orașului Jimbolia,
lucrare de an, Universitate Timișoara, 1966.
20. Anton Reichsarth, Geschichte des Hatzfelder Freiwil –
lige Feuerwehrvereines 1875 – 1925, Jimbolia, 1925,
52 p.
21. H. Rothen, Ausgezeichnung von Banat, manuscris,
1971.
22. A. Senisch, Wissenveiters über Hatzfeld, manuscris,
1989.
23. A. Schöner, Hatzfeld feier seine 650 jahre, Stadtrecht,
1940.
24. Johann Vastag, Hans Vastag, Monografia orașului
Jimbolia, Jimbolia, 1995.
JUPA (Zsupa)
1. Doina Benea, Pertru Bona, Tibiscum, Ed. Museion,
București, 1994, 158 p.+ 54 p. il.
2. Teodor Coșeriu, Satul Jupa. Viața spirituală și
culturală. Pagini monografice. Cadrul geografic și
istoric, Timișoara, 1998, 80 p.
K
KAĆAREVO ( Franzfeld, Ferenchalom,
Kraljevicevo )
1. X X X, Geschichte der Franzfelder Gemeinde/Banat

117 Bibliografia monografiilor 117
anlässlich ihres 100- jährigen Bestandes.Hg. von der
Gemeinde, Pancevo, 1893, 240 p.+14 tab.
2. Friedrich Hild, Franzfeld 1792 – 1945, Reutlingen,
1982, 672 p.
3. Michael Lieb, 175 jahre Franzfeld, Reutlingen, f.a.
25 p. + 3 il.
4. Alexander Mihalik, Ferenczfalva törtènete, Timișoara,
1900.
5. Josef Müller, Die deutsche Mundart von Franzfeld,
Manuscris, Budapesta, 1901, 51 p.
6. Julius Roth, Geschichte der Gemeinde Franzfeld,
Viena, 1954, 273 p. + 6 foto.
KIKINDA ( Nagy, Gross, Velika )
1. Dušan Dejanac, Krugovi stvarallata u kulturi Ki –
kinde, Kikinda, 1995, 76 p.
2. Dušan Dejanac, Kikinda i pomorisje, Kikinda, 2001,
132 p.
3. Leo Hoffmann, Die Ansiedlung der deutschen in
Gross-Kikinda, Zrenjanin,1925.
4. Adallbert Karl, Gross-Kikinda. Denkschrift (einst –
buch) I – IV , Bissingen, 1986,147 p.
5. Felix Milleker, Geschichte der Stadt Velika Kikinda
(Gross Kikinda ) 1412 – 1918, Vršac, 1928, 43 p.
6. Mijlivoj Rajkov, Istorija grada Kikinde (do 1918
godine ), Kikinda, 1968, 267 p.
7. Petar Runjanin, Istoria sela , Sremski Karlovci, 1936,
50 p.
8. Ljubica Šigački, Kikinda od 1941 do 1945 godine,
Kikinda, 1970, 207 p.

Ioan Hațegan 118
KIS ZOMBOR
1. Maria Horensia Kiss, Kiszombor törtènete, Makó,
1940.
KLEK (Begafö)
1. Lorenz Lang, Geschichte der Gemeinde Klek im
Banat, 1818 – 1944, München, 1977, 192 p.+ 5 pl.
KNIČANIN (Rezsöhàza, Rudolfsgnad)
1. Erwin Dreher, Rudolfsgnad, Volkskundkliche Erhebun –
gen, manuscris la L.Uhland Institut, Tübingen.f.a.
2. Johann Kircher, Monographie der Gemeinde Ru –
dolfsgnad im Torontaler Komitate in der aufgelösten
Militargrenze, Zrenjanin, 1891, 195 p.
3. Anton Lehmann, Rudolfsgnad. Chronik einer deuts –
chbanater militar Grenz Gemeinde, 1866 – 1966,
Schweningen/Neckar, 1966,166 p.+2 pl.= foto.
4. Ferdinand Löschardt. Die neuen Colonien in der
Banater Grenz-Rieden, Rudolfsgnad, 1872.
5. Eszter Schömmer, Rèzsöhàza települes törtènete és
nyelvjàràsara, Szeged, 1937, VI + 46 p.
KOV AĆICA (Antalfalva)
1. Josef D. Farkas, Dejinu Kovaćica: 1808 – 1946, Pan –
cevo, 1985, 326 p. + il.
2. Svetomir Milanović, Po ravnom Banatu : letopis sela
i škola Kovaćićkog Sreza, Belgrad, 1935, 136 p.+il.

119 Bibliografia monografiilor 119
KOVIN (Kubin)
1. Lucian Bogdanov, Dobrovalno vatrogansno društvo Ko –
vina : 1875 – 1985: 110 godini, Kovin, 1985, 19 p.+ il.
2. Pavle Tomić, Opština Kovin, geografska monografija,
Novisad, 1981, 181 p.
KRAJIŠNIK (Istvànföldje, Stephansfeld)
1. Jakob Awender, Heimatgeschichte von Stephansfeld
1797 – 1997, Salzburg, 1955, 316 p.+il.+ pl.
2. Jakob Awender, Die Gründung der Gemeinde Stepha –
nsfeld/Banat 1796 – 1985, Tüttlingen, 1985, 35 p.
3. Felix Milleker, Geschichte der Gemeinde Šupljaja
(Stefansfeld) im Banat, 1796 – 1936, Tip. J.E. Kirch –
ner wirwe,Vršac, 1936, 27 p.
KUŠIĆ
1. Bodog(Felix) Milleker, Geschichte der Grossgemeinde
Kussics 1383 – 1907, Bela Crkva, 1907, 22 p.
KUŠTILJ (Melykàstely, Coștei )
1. Marius Bizerea, Viorel Selejan, Monografia corului
din Coștei, Ed. Societății Culturale Mihai Eminescu,
Kustilj, 1969, 148 p.
2. I. Conrad, V. Selejan, I. Rista, Coșteiul, Kustilj,
1965.
KUBEKHAZA
1. Juhasz Koloman, A 100 èves Kübekháza ( 1844 – 1944 ),
Arad, 1944, 61 p.

Ioan Hațegan 120
2. Gèza Kempf, Emlèkkönyv Kübekhàza közsèg ötven
èvesfennàllàsa alkalmàböl 1844 – 1894, f. l. 1894, 32 p.
L
LAZAREVO ( Làzàrfölde, Lazarfeld )
1. Michael Eisler , Monographie der Gemeinde Lázàrfölde/Ba –
nat anlässlich des 100 jahriges Jubiläum, Zrenjanin, 1900.
LĂPUȘNICU MARE
1. Gheorghe Țunea, Cântecul fanfarei. Repere mono –
grafice. Fanfara din Lăpușnicu Mare, Reșița, 1995, 72
p.+il.
LESCOVIȚA
1. Traian Constantin, Sârbii din Lescovița, Tip.
Diecezană,Caransebeș, f. a. 91 p.
LENAUHEIM ( Csatad, Cetad )
1. A, Krisch. Die Schwabengemeinde Csatad im Banat.
Deutsche Erde,Gotha, 1911.
2. H. Brauner, Lenauheim ( Tschatad ). Heimatbuch,
HOG,f. a.( 1982 ? ) f. l.
3. Hans W. Hockl, Zweihundert Jahre Friedenswerk. Ge –
schichte der Gemeinde Lenauheim 1767 – 1967, HOG,
Aalen, 1967, 27 p.
4. Felix Milleker, Geschichte der Gemeinde Cetad ( Csatád ,

121 Bibliografia monografiilor 121
Lenauheim ) im Banat 1415 – 1925, Tip. J. E. Kirchner
witwe,Vršac, 1925, 16 p.
5. Jenö Szentklàray, Csatád helytörtènete emlekei,
Timișoara, 1902, 17 p.
LIEBLING (Brist)
1. Konrad Blum, Liebling, 1786 – 1936, Tip. Honterus,
Sibiu, 1936, 127 p.+ il.
2. Konrad Blum, Liebling. Geschichte einer scwäbischen
Gemeinde des Banats, Weilheim, 1958.
3. Balthasar Glas, Geschichte der deutschen Kolo –
nistengemeinde Liebling 1786- 1936 zum 150-jährigen
Gründungsjubileum, Timișoara, 1937, 168 p.
LIPOV A ( Lippa )
1. Victor Bleahu, Monografia orașului Lipova, Ed. Mari –
neasa, Timișoara, 2001, 484 p.
2. Sever Bocu, Un veac – al XIX-lea – din istoria Lipovei.
Timișoara, f.a., 31 p.
3. L.A.Maggiorotti, Florio Banffi, Le fortezze di Lippa e
di Temisvar in Transilvania, Roma, 1930.
4. Ion Udrea, Biserica gr. ort. română din Lipova. Mono –
grafie istorică și artistică, Timișoara, 1930, 75 p.+23 pl.
LIUBCOV A (Dolnja Ljubkova)
1. Vasa Lupulović, Borislav Crstić, Ljubcova dolina,
Timișoara, 1996.

Ioan Hațegan 122
LOCVE (Szent Mihàly, Bègszentmihàly, Sankt
Michael, Sânmihai)
1. Pavel Gătăianțu, Panta Bagiu, Locve. Ieri și astăzi,
Ed. Libertatea, Novisad, 1989, 260 p.
2. Ion Sfera, Școala din Locve ( Sânmihai ) în perioada
1765 – 2000, Ed. Libertatea, Pančevo, 2000, 162 p.
3. Rodica Todoran, 40 de ani în slujba folclorului core –
grafic tradițional din Locve- Sânmihai, Ed. Liberta –
tea, Pančevo, 2001.
LOVRIN
1. Nikolaus Koch, Monographie der Gemeinde Lovrin,Tip.
Alois Pirkmayer, Periam, 1929, 144 p.+ pl.
2. Anton Peter Petri, Heimatbuch der Heidegemeinde
Lovrin im Banat, Altötting, 1979, 1428 p.+2 pl.
3. Franz Schmidt, Abschieds-Redegehatten zu Lovrin
von pfarrer Franz Schmidt am 13 mai 1915, Timișoara,
1916, 7 p.
4. Nikolaus Schauermann, Chronik der Grossgemeinde
Lovrin im Banat, Timișoara, 1995, 838 p.
LUGOJ (Lugos, Lugosch)
1. Ioan Boroș, Unirea românilor din Lugoj. Istoricul
parohiei între anii 1836 – 1860,Lugoj, 2001, 130 p.
2. Ioan Boroș, Evenimentele revoluției de libertate din anii
1848/1849 desfășurate la Lugoj, Lugoj, 1927, VIII + 56 p.
3. Ioan(János) Boros, Törtèneti feljegyzèsek Lugos vàro –
sàrol ès Udria Konstantin nevü biràjàrol az 1848/49.èvi
szabadsàgharccal kapcsolatban, Lugoj, 1917, 107 p.
4. Ioan Boroș, “Constituția”. Societate secretă română

123 Bibliografia monografiilor 123
din Lugoj, 1830 – 1834, Lugoj, 1938, 45 p.
5. X X X, Cum s-a zidit biserica ort.rom din Lugoj,
Lugoj, 1936, 19 p.
6. X X X, Cetățeni de onoare ai municipiului Lugoj,
ed.coordonată de Dan Popescu, Lugoj, 2002, 72 p.
7. Nicu Dumitrescu, Lugoj (Mic îndreptar turistic ),
București, 1971.
8. A. Kontz, Geschichte der Stadt Lugos, Manuscris din
colecția Kaprinay, fol.S.p.mn.sec. XIX, Budapesta.
9. Istvàn Ivanyi, Videkünk törtènete 1571 – 1658,
Timișoara, 1875, 61 p.
10. Istvàn Ivanyi, Lugos rendezett tanàcsu vàros törtènete.
Adatok ès vazlàtok, Subotica, 1907, 192 p.
11. Nicolae Jugănaru, Călăuza Lugojului. Carte de adrese
și noua numire a străzilor din Lugoj, Lugoj, 1923, 39 p.
12. Heinrich Lay, Zur geschichte der deutschen Be –
wölkerung von Lugosch, Rosenthal, 1988, 44 p.
13. Gh. Luchescu, V . Munteanu, V .Lăzărescu, Spirituali –
tate lugojeană, Timișoara, 1993.
14. Gheorghe Luchescu, Lugojul- vatră a unității
naționale, Lugoj, 1994, 206 p.
15. Gheorghe Luchescu, Lugojul cultural artistic,
Timișoara, 1975.
16. X X X, Lugojul, altcum Lugos și Lugas îș trage numele
său dela latinul Locus ( locul ), Timișoara, 1859, 17 p.
17. X X X, Lugoj, scurtă cronică a orașului, Timișoara,
2001, 20 p.
18. X X X, Lugosi kronika, Timișoara, 1998, 160 p.
19. I. Opincă, Ghidul ( călăuza ) orașului Lugoj, Lugoj,
1929.
20. Ioan Stratan, Vasile Munteanu, Monumente istorice
bisericești din Lugoj, Ed. Mitropoliei Banatului,
Timișoara, 1981, 226 p.

Ioan Hațegan 124
21. Ioan Stratan, Corul Ion Vidu din Lugoj 1810 – 1970,
Helicon, Timișoara, 1970, 190 p. + 1 h.
M
MACIOV A
1. Mihail Petcovici, Monografia satului Maciova. com.
C.Daicoviciu, Ed. DEN, Lugoj, 1996, 44 p.
MARGA
1. Dumitru Jompan, Marga 1902 –1992. Repere cultu –
rale, Reșița, 1992.
2. Dumitru Jompan, Folclor din Marga, Reșița, 1975.
MARGINA
1. Mărioara Ceaușescu, Monografia comunei Margina,
I – IV , Ed. DEN, Lugoj, 2000 – 2004.
MARIAZELL
1. Johann Palanik, Die Geschichte des Gnadenortes
Mariazell, Reșița, 1904, 16 p.
MEHADICA
1. Mihail Rădulescu, Mehadica 1896 în presa vremii, Ed.
DEN, Lugoj, 1996, 218 p.

125 Bibliografia monografiilor 125
MĂRU (Almata)
1. Simion Țunea, Nicolae Cin, Măru – Poiana Mărului
1387 – 1997, Ed. Mirton, Timișoara, 1997, 110 p.
2. C.G. Pavel, Mărul un sat de munte din Banat în, 60
de sate românești, București, 1943, p. 119 – 130.
MĂURENI (Moritzfeld)
1. Wilhelm Kremm, Geschichte der Gemeinde Moritz-
feld, Ed. Victoria, Timișoara, 1936, 104 p
2. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Moritzfelder
Kolonisten, Mühldorf/Inn, 1985, 28 p.
3. Anton Peter Petri, Heimatbuch der deutschen Ge –
meinde Moritzfeld im Banat, Marquarstein, 1986,
488 p.
MEDJA ( Pardany, Ninćicevo )
1. Philipp Loch, Dominik Ohl, Johann Bockmüller, Niko –
laus Brück, Pardan – meine Heimat, Viena, 1959, 103
p.+1 pl.
MEHADIA
1. Ion Băcilă, Monografia Mehadiei, Timișoara, 1997.
2. Mihail Macrea, Nicolae Gudea, Iancu Moțu, Prae –
torium. Castrul și așezarea romană de la Mehadia,
Ed. Academiei Române, București, 1993, 214 p.
3. Teodor Raica, Arcadia și Mehadia, studiu istorico-
filologic, Ploiești, 1941, 52 p.
4. Nicolae Stoica de Hațeg, Mehadier Chronik, ed.

Ioan Hațegan 126
D.Mioc și A. Armbruster, Ed. Kriterion, București,
1980, 264 p.
MERCINA
1. Ion Doru Găvăgină, Matin Staia, Mercina – repere
culturale-, Timișoara, 2003, 162 p.
MOKRIN
1. M. Girić, Mokrin I, the Early Bronze Necropoles,
Belgrad, 1971
2. Dimitrjie Knezev, Mokrin i Mokrinćani: prilozi i
grada za istoriju naselja, Belgrad, 1979, 360 p.
3. E. Sangmester, Spektralanalysen von Mittelfunden
des Grabesfeldes Mokrin, Mokrin II, Belgrad, 1972.
MONIOM
1. Dușan Basista, Moniom – oameni și locuri, Reșița, 2005.
MORA VIȚA (Temes Móra)
1. Anton Büchl, Beiträge zur Geschichte des Gemeinde
Morawitza, München, 1979, 8 p.+ pl.
2. X X X, Morawitz Banat:Bildband 1785 – 1988, HOG,
Karlsruhe, 1988, 112 p.
MRAMORAK (Homokos )
1. Miloș Ratković, Monografija sela Mramoraka u
Banatu, Novisad, 1962.

127 Bibliografia monografiilor 127
N
NAIDĂȘ
1. X X X, Comuna Naidăș, manuscris de mână și dac –
tilografiat din colecția Alexandru Rusu.
NAKOVO (Nákofalva, Nakodorf)
1. Leo Hoffmann, Nakowo. Ansiedlung dess Grund –
herrn Grof Náko, f.l. 1925, 47 p.
2. Leo Hoffmann, Wie Nakovo entstanden ist (Banat ),
Zrenjanin, 1926, 48 p.
3. Constantin Sekulić, Hronika Nakova, Kikinda,
1980, 481 p.
NERĂU (Dugoselo, Nyero, Ostern)
1. Silviu Bichigean, Cronica bisericii parohiale gr.ort.
rom. din comuna Nerău – Dugoselo 1909 – 1965, Ed.
Grafitti, Timișoara, 2005, 234 p.
2. Gheorghe Cotoșman, Comuna și Bisericile din Nerău
( Monogafie istorică ), Tip. Sontagsblatt,Timișoara,
1935, 69 p.
3. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Osterner Kolo –
nisten, Mühldorf/Inn, 1984, 15 p.
4. Peter Pink, Die Heidegemenide Ostern, Timișoara,
1935, 345 p.
NEUDORF (Ujfalu)
1. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Neudorfer
Kolonisten, Mühldorf/Inn, 1989, 19 p.

Ioan Hațegan 128
NEUZINA (Nagy Kisneszény
1. Dragiša Todorović, Nemiriromice – Hronika Neuzine,
Novisad, 1975.
NIȚCHIDORF (Nitzkyfalva)
1. Franz Kräuter, Nitzkydorf Geschichte des Dorf und
die Pfarrei, Timișoara, 1960, manuscris.
2. Gh. Schmadl, Monografia comunei Nițchidorf Timiș,
manuscris dactilografiat, 225 p. 1971.
NICOLINȚ
1. Toma Roată, Monogafia economică, statistică și socială
a comunei române “ Nicolinți “ din Banatul Timișoarei
( Ungaria ), București, 1907, 84 p.
NIKOLINCI (Temes-Miklos, Nicolinți – Serbia)
1. Gheorghe Bosioc, Nicolinți – pagini de istorie culturală,
Novisad, 1998.
NOV A CRNJA (Magyar Czerna)
1. Milan Bojić, Opština Nova Crnja, Novisad, 1984, 199 p.
2. Spasoje Radoš, Opština Nova Crnja, Belgrad, 1982,
90 p.
NOVI BEČEJ ( Uj Becsé, Törok-Becse, Franjova, Aracs )
1. Cedomir Potnarić, Iz prošlosti Bečeja, Subotica,
1955.

129 Bibliografia monografiilor 129
NOVO MILOŠEVO ( Karlova i Beodra , Dragu –
tinovo i Beodra )
1. Milivoj Popov, Edinstveni u borbi ( Hronika Novog
Miloševa ), Novisad, 1977, p. 596 p.
O
OBREJA
1. Petru Itineanțu, Monografia comunei Obreja,
Caransebeș, 2002, 243 p.
OPATIȚA
1. Tiberiu Mărginențu, Monografia comunei Opatița,
Timișoara, 1929, 160 p.
OMOLJCA ( Homolicz )
1. Rudolf Haag, Ortsgeschichte von Omolijca ( Homoliz)
Grossgemeinde in der Wojwodina (Südbanat des
königreiches Jugoslawien 1766 – 1938, Novi Vrbas,
1938, 255 p. + ill.
ORA VIȚA (Orawitza)
1. Ionel Bota, Eminescu și Oravița, Reșița, 2002, 140 p.
2. Horst Fassl, Ein deutesches Theater in Banat im Vier –
sprächiger unfeld, în Banatica, Beiträge zur deutsche
Kultur, München, 1996, 84 p.
3. Johann Konstantiny (Ioan Constantini), Denkschrift für

Ioan Hațegan 130
die banater Bergwerke Orawitza, Moldova, Dognacska,
Bogschan, Resicza und ihre Filialen mit Rücksicht auf
das Gemeindewesen als Beitrag zur geschichte dieser
Bergwerke, Timișoara, 1857, VI+ 109 p.
4. Sim. Sam. Moldovan, Geschichte der Bergstadt
Orawitza, Oravița, 1931,19 p.
5. Sim. Sam. Moldovan. Oravița de altădată și Teatrul
cel mai vechi din România, Oravița, 1938, 347 p.
6. Sim. Sam. Moldovan, Județul Caraș și orașul Oravița.
Scurtă monografie istorică, Oravița, 1933, 59 p.
7. Sim. Sam. Moldovan, Oravița Montană, Oravița,
1935.
8. Ion Văran, Monografia protopopiatului ortodox
român Oravița, manuscris.
ORȘOV A
1. Constantin Juan Petroi, Orșova, străbună vatră
bănățeană, vol.I, Ed. DEN, Lugoj, 1999, 128 p.
2. Daniel Laitin, Orșova, Turnu Severin, 1946, 35 p.
3. X X X. Orșova – vatră de istorie, poartă de lumină,
f.l. 1984.
4. Victor Rusu, Orșova – cetate a iubirii, Timișoara, f.a.,
88 p.
ORȚIȘOARA (Orczyfalva, Orczydorf)
1. Michael Ortmann, Geschichte der Gemeinde Ortzi –
dorf 1785 – 1935, Timișoara, 1935, 220 p.
2. Gertrude Adam, Anton Peter Petri, Heimatbuch
der deutsche Gemeinde Orczydorf im Banat, Mar –
quarstein, 1983, 424 p.

131 Bibliografia monografiilor 131
OSTOJČEVO ( Tisza Szent Miklos, Potiski Sveti
Nikola )
1. Rajko Veselinović, Istorija Ostojćeva, od najstenija
vremene do kraja 1964 godina, Novisad, 1970.
OȚELU ROȘU (Ferdinandsberg)
1, Serafin Mărgan, Două secole de metalurgie pe Valea
Bistrei, (Oțelu Roșu), Reșița, 1996, 200 p.
2. Augustin Rodina, Monografia S.C. Ronflex S.A. Oțelu
Roșu, Reșița, 1996.
3. X X X, Cineclubul Oțelu Roșu,1960 – 1975, Reșița,
1975, 122 p.
P
PANČEVO ( Pancsova, Panscowa)
1. Vladimir R. Djurić, Pančevački rit: antropogeo –
grafska istitivania, Belgrad,
1953, 126 p.2. Česlav Djordjević, Pančevo – sajanski grad, Pančevo,
2000.
3. Bela Gecser, A Pancsova és vidèke ipari ès mezögaz –
dasàgi kiàllitàsànak utmutatoja, 1905 aug. 11-15-tol
aszept. 15-ig, Pančevo, 1905, 75 p.+il.
4. Luka Ilič, Historische Skizze der kaiserlich-königli –
chen Militar-Communitat Pančeva, Pančevo, 1855,
54 p.+1 h.
5. Vladimir Margan, Beiträge zum Arbeitsprogram
der Stadt Pančevo, f.l. 1924, 109 p.

Ioan Hațegan 132
6. Felix Milleker, Istorija gradja Panceva, Pančevo,
1925, 138 p.
7. Felix Milleker, Geschichte der Stadt Pančevo,
Pančevo, 1925, 234 p.
8. X X X, Opština Panćevo – geografke monografije,
Novisad, 2000, 200 p.
9. Sreta Pećinjački, Pančevački distrikt 1717 – 1773,
Novisad, 1985, 316 p.
10. X X X, Pancsovai Emlekkönyv szerkesztette Wei –
gand Jànos, Pančevo, 1896, 360 p.
11. X X X, Pančevo nekod i sad, Pančevo, 1974, 77
p.+il.
12. X X X, Sindikalni pokret u Pančevo, Panevo, 1977,
742 p.
13. Giga Stoianov, Zapisa starog Pančevca, Pančevo,
1972, 44 p.
14. Giga Stoianov, Oslobodjenje Pančevo, Belgrad, 1938,
14 p.+ 3 tan.
15. Georg Schwalm, Geschichte der evangelischen Kirchen –
gemeinde R.C. im Pancsova, Pančevo, 1918, 196 p.
16. Ruja Svirčević, Pančevo u Vojnoj granici: 1764
– 1873, Pančevo, 1984, 35 p.
17. Mihovil Tomandl, Pančevo kroz istoriju – istoriski
pregled. Katalog izlozbe, Pančevo, 1933.
18. Mihovil Tomandl, Pančevo i prvi srpski ustanak,
Novisad, 1954, 44 p.
19. Rajko Veselinović, Pančevo kroz istoriju, Pančevo,
1953, 24 p.
20. Otto Vogenberger, Pantschova. Zentrum der
deutschtums in Südbanat, Freilassing, 1961, 254
p.+16 pl.
21. Jànos Weigand, Pancsovai emlèkkönyv-hazànk mega –
lapitàsànak ezer èves emlèkère, Pančevo, 1896, 360 p.

133 Bibliografia monografiilor 133
PANIOV A (Panyó)
1. Mathias Egler, Heimatbuch Giseladorf und
Paniowa,HOG, München, 1990, 894 p.
PARȚA (Paracz, Paratz)
1. Hildegard Heidenfelder, Monografia geografico-
economică a localității Parța, Univ. Timișoara, lu –
crare de an, f.a., 8 p. manuscris.
2. Gheorghe Lazarovici, Florin Drașovan, Liviu Tul –
bure, Sanctuarul neolitic de la Parța, Timișoara,
1991, 24 p.
3. Svetozar Markov, Parac, în Iz selo u selo, Ed. Kri –
terion, București, 1875, 35 p.
4. Fidel Rabong, Monografia geografică a satului Parța,
lucrare de an Univ.Timișoara, 1970, 11 p. manu –
scris.
5. X X X Sanctuarul neolitic de la Parța, Timișoara, f.a.
8 p.
PA VLIŠ (Temes Paules)
1. Felix Milleker, Geschichte der Grossgemeinde Temes
Paules, Vršac, 1891, 27 p.
PĂTAȘ
1. Vasilie Popovici, Monografia comunei Pătaș ( Ne –
rapatas ).Sat, graiu, credință și obiceiuri locale,
Caransebeș, 1914, 101 p.

Ioan Hațegan 134
PECIU NOU ( Ulmbach, Neupetsch, Uj-Pècs )
1. Josef Kupi, Erinnerungen an Ulmbach/Neupetsch.
Bilddokumentation über die einst deutsche Gemeinde
im Banat bis 1990, Rechberghausen, 1990, 152 p.
2. Anton Krömer – Josef Kupi, Ulmbach –Neupetsch,
Rechberghausen, 1987.
3. Anton Krömer, Ulmbach.Quellen zur Siedlungsge –
schichte des Banats. f. l.1979, 16 p.
4. Anton Krömer, Besiedlungs von Ulmbach, Ingelheim/
Rhein, 1979, 269 p.
PERIAM (Perjamos)
1. Baroti (Grünn) Geschichte von Perjamos ( Periam).
Seinen Lansdleuten freundlichst gewidmet, Periam,
1889, 199 p. Ed. II-a, Budapesta, 1890.
2. Alois Pirkmayer, Die Geschichte von Periamos,
Periam, 1889.
3. Karl F. Waldner, Periamosch. Die Geschichte einer
Schwäbischen Dorf-Gemeinschaft im Nordbanat,
Bezbach, 1977, 299 p.
PESAC
1. Gheorghe Cotoșman, Comuna și Bisericile din Pesac.
Monografie istorică, Timișoara, 1936, 89 p.
PETROȘNIȚA
1. Aurel Isac, Ion Sârbu, Monografia satului Petroșnița,
Caransebeș, 2000.

135 Bibliografia monografiilor 135
PIATRA SCRISĂ
1. Andrei Ghidiu, Piatra scrisă – loc de pelerinaj lângă
satul Armeniș, Caransebeș, 1904, 20 p. | 1 pl.
PLANDIŠTE (Mariolana, Zichyfalva, Zichydorf )
1. Johann Achtzehn, Geschichte der Gemeinde Zichy –
dorf, Bissingen, 1975, 114 p.+pl.
2. Felix Milleker, Geschichte der Gemeinde Mariolana,
Vršac, 1924.
PLOČICA (Ploschitz)
1. Anna Brausam, Erinnerungen an Ploschitz, München,
1990, 474 p.
2. J. Dimitriević, Gradja za istoriju nekih banatskih
selam opis mesta Ploćice, Novisad, 1880.
PODPORANJ
1. Felix Milleker, Die Steinzeitliche Funde von Potporanj
bei Vršac: zugleich Fundbericht, Vršac, 1934, 23 p.
PRIGOR
1. Pavel Panduru, Monografia comunei Prigor, Reșița,
2000, 223 p.
R
RA VNI TOPOLOV AC (Katalinfalva, Kathreinfeld)
1. Hans Rasismus, Was mein einst war. Monographie

Ioan Hațegan 136
die ehemalige Banater Gemeinde Kathreinfeld ( 1799
– 1944 ), München, 1982, 490 p.
RĂCĂȘDIA
1. Emilian Novacoviciu, Monografia comunei Răcășdia
județul Caraș-Severin dela anul 1777 – 1922, Oravița,
1923, 102 p.
2. Petru P. Ciurea, Medi Ivan Ciurea, Răcășdia : județul
Caraș-Severin. Oameni de ieri, de azi și de mâine,
Timișoara, 2006.
RECAȘ (Rekasch, Rèkàs)
1. Josef Stitzl, Aus der Vergangenheit und Gegenwart der
Gemeinde Rekasch, Timișoara, 1924, 99 p.+ 1 h.
2. X X X, Elemente noi ale vieții cultural-politice în zona
Timișului inferior, Recaș, coord. Luminița și Adrian
Bejan, Inst. de Studii Socio-culturale și Educație
Permanentă, Timișoara, 1984, 164 p.
REȘIȚA (Reschitz, Resicz)
1. Arsenie Boaru, Gheorghe Jurma, Reșița de altă
dată, Ed. Timpul, Reșița, 1996, 338 p.
2. Vasile Bogdan, Reșița dincolo de cuvinte, Timișoara,
1979, 232 p.
3. X X X. Camera de Comerț Industrie și Agricultură
Caraș-Severin. 10 ani de activitate, Ed. Timpul,
Reșița, 2001, 112 p.
4. Ecaterina Cimponieru, Reșița luptătoare, București,
1965, 325 p.+il.
5. Coriolan Cocora, Biserica sau cetatea turcească de
lângă Reșița, Reșița, 1939.

137 Bibliografia monografiilor 137
6. I.Conciatu, Reșița, București, 1921, 59 p.
7. Ion Crișan, Un secol de cântare muncitorească la
Reșița ( 1872 – 1972 ), Reșița, 1972, 176 p.
8. Marcu Mihail Deleanu, Reșița filologică, Reșița,
1999, 240 p.
9. X X X, 200 de ani de construcții de mașini la Reșița,
1771 – 1971, Reșița, 1971.
10. X X X, 225 de ani de siderurgie la reșița 1771 – 1996,
Ed. Timpul, Reșița, 1996, 276 p.+32 p. il.
11. Dan D. Farcaș, Hoinărind prin Reșița pierdută, Ed.
Tim, Reșița, 2006.
12. X X X Ghidul municipiului Reșița, Reșița, 1971, 36 p.
13. Vasile Gruici, Contribuții la cunoașterea poluării
aerului în orașul Reșița, lucrare în ciornă, 7 p. la
Univ. Timișoara.
14. X X X, Istoria metalurgiei n Banat, Reșița, 2002, 80 p.
15. Camelia Doina Jurcă, Caracterizarea economico-
geografică a localității Reșița, manuscris 10 p. Univ.
Timișoara, lucrare de an.
16. Gheorghe Jurma, Monografia Casei de Cultură a
Sindicatelor Reșița, Ed. Tim, Reșița, 2006, 322 p.
17. Csaba Pàl József, Spălați-vă picioarele unul altuia.
Ecumenism între istorie și prezent la Reșița. Was –
chet Euch gegenseitig die Füsse.O-kumene zwischen
Geschichte und Gegenwart in Reschitza, Editor
Erwin Josef Tigla, Reșița, 2000, 290 p.
18. Josef Kisseler, Das Eisenwerk Reschitza im Banat 1770
– 1800, Disertație fil. Viena, 1940, 78 p, manuscris.
19. Paul Lackner, Ein Versuch die chor musicalische
vergangenheit Reschitzas festzulegen, Ed. Modus
PH, Reșița, 2000.
20. Sàndor Mihalik,Resicza, jelene ès multja, Reșița,
1896, IV + 197 p.

Ioan Hațegan 138
21. Sàndor Mihalik, Resiczas Rolle im ungarischen
Freiheitskampfe. Vorgetragen anlasslich des März –
feier 1896, Reșița, 1896, 32 p.
22. Gheorghe Molin, Monografia orașului, uzinelor și
domeniilor Reșița, Craiova, 1925, 50 p.+ 11 pl.
23. Dan Gh. Perianu, Istoria uzinelor din Reșița 1771
– 1996, Reșița, 1996, 276 p.+il.
24. Dan Gh. Perianu, Istoria locomotivelor și a căilor
ferate din Banatul montan, Ed. Timpul, Reșița,f.a.
212 p.
25. X X X, Reșița – istorie și contemporaneitate, Reșița,
1971, 352 p.
26. X X X, Reșița, Ed. Timpul, Reșița, 1996.
27. Alfred Richter, Mein Reschitza und Geschichte aus
der guten alten Zeit, Timișoara, f.a. 127 p.
28. Maria Roșca, Monografia economico-geografică
amunicipiului reșița, manuscris 10 p.dactilografiat,
lucrare Univ. Timișoara, 1970.
29. Anton Schultz, Vom Postmeister zur Schnellpost:
ein Beitrag zur Postgeschichte Reschichtzas, Reșița,
2002, 252 p.
30. X X X, 200 de ani de construcții de mașini la Reșița
1771 – 1971, Reșița, 1971.
31. X X X, Uzinele Reșița în anii construcției socialiste,
București, 1963.
ROMÂNEȘTI
1. Olivian Bindiu, Mănăstirea Izvorul Miron Românești,
Românești, 1990, 20 p.,ed. II-a, Lugoj, 1992, 40 p.
2. Ioan Cipu, Mănăstirea Românești. Contribuții mo –
nografice, Românești, 1994, 196 p.

139 Bibliografia monografiilor 139
RUSKO SELO ( Kis Oroszi, Klein Orossin )
1. Ilija V ojvodić, Rusko Selo i miru i ratu, Novisad, 1939, 259 p.
S
SATCHINEZ (Kenez)
1. Ljubomir Stepanov, Srbi u Knezu, Timișoara, 2001,
240 p.
2. Dan Stănescu, Mlaștinile de la Satchinez, Timișoara,
2005, 220 p.
SASCA (Saska)
1. Hedwig Kardan, Deutsche Bergbau in Saska (Banat)
in Rumänien, 1749 – 1779, Viena, 1849, Disertație,
manuscris.
SĂCĂLAZ (Sackelhausen, Szakalhaz)
1. Egidius Haupt, Geschichte der Gemeinde Sackelhau –
sen ( Săcălaz ) mit kurzem Rückblick auf die Vor- und
Türckenjenzeit des Banats, Timișoara, 1925, 216
p.+il.
2. Hellmut Karaschek, Sackelhausen. Volkskündliche
Erhebungen, Tübingen, manuscris. f.a.
3. Ioan Francisc Faulhaber, Monografia istorică a satu –
lui Săcălaz ( jud.Timiș ), până în 1918, Cluj-Napoca,
1980, lucrare de diplomă, manuscris, 200 p.
4. Reinhold Fett, Sackelhausen.Heimatbuch, Limberg,
1979, 224 p.

Ioan Hațegan 140
5. X X X, Sackelhausen – Anfang und Ende, Reutlingen,
1994.
6. X X X, Scurtă monografie a localității Săcălaz 1392
– 1992, Manuscris dactilografiat, 13 p. f.l., f.a.
SĂRACA ( Mănăstire )
1. Atanasie Popa, Mănăstirea Săraca. Prezentare
monografică, Timișoara, 1943, 96 p.+ il.
2. Viorel Țigu, Oprișa Longin, Mănăstirea Săraca,
București, 1971.
SELEUŠ ( Keviszölös, Selleusch, Seleuș )
1. Aurel Bojin, Seleuș. Un secol de activitate culturală
1884 – 1984, Seleuș, 1980, 216 p.
2. Peter Reiter, Sellesch. Ansiedlung Entfaltung und
Verzeichniss, Freilassing, 1960, 128 p. + 4 tab.+16 il.
SICHIEVIȚA
1. X X X, Sichievița Demografie. Arhitectură populară,
Caransebeș, 1990, 78 p.
SILAGIU
1. Octavian Sfetcu, Silagiu și Vucova – pagini din trecut
și de azi, manuscris, f.l., 1975.
2. X X X, Monografia comunei Silagiu, Manuscris,
1938.
SINTAR ( Buchberg )

141 Bibliografia monografiilor 141
1. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Buchberger
Kolonisten, Mühldorf/Inn, 1985, 8 p.
SINTEȘTI
1. Parternie Gruescu, Sintești, teritorioul, locul și cercul
satului, 1859, Manuscris, publicat doar parțial.
2. Ioan B. Mureșianu, Ioan I. Mureșianu, Pagini din
trecutul satului Sintești, 1979, manuscris.
SÂNANDREI (Szentandràs, Sanktandres)
1. Anton Peter Petri, Heimatbuch Sanktandres im Ba –
nat, Marquarstein, 1981, 704 p.
SÂNMIHAIU GERMAN (Nemet Szentmihàly,
Deutsch Sanktmichael)
1. Erwin Acs, Deutschsanktmichael – Chronik einer
deutscher Binnensiedlung im Banat, Düsseldorf, 1992,
275 p.
SÂNMARTINU SÂRBESC (Semarton, Szerb –
szmarton)
1. Steva Bugarski, Po Semartonu kroz proštor i vreme,
Ed. Kriterion, București, 1982.
SÂNNICOLAU MARE (Nagy Szentmiklos, Gross
Sanktnikolaus)
1. Gheorghe Andraș, Monografia corului Doina din
Sânnicolau Mare, manuscris, 1958,

Ioan Hațegan 142
2. Teodor Bucurescu, Eminescu în Banat la Sânnicolau
Mare, Tip. A. Pirkmayer, Periam, 1928, 174 p.
3. Teodor Bucurescu, Comoara din Sânnicolau Mare,
Tip. Românească, Timișoara, 1941, 352 p.
4. Stefan Buzărnescu, Societate și cultură procesul de
educație politică și elevare culturală în zona Timiș
vest – Sânnicolau Mare, Timișoara, 1983, 146 p.
5. Gheorghe Cotoșman, Comuna și bisericile din Sân –
nicolau Mare, Timișoara, 1934.
6. Gheorghe Cotoșman, Corul Bisericii Ortodoxe
Române din Sânnicolau Mare, f.l. 1924.
7. Johann Dama, Die Mundart von Gross Sanmktniko –
laus im rumänischen Banat, disertație Viena.1986,
194 p., ediție Marburg, 1991, 224 p.
8. Joseph Hampel, Der Goldfund von Nagyszent –
miklos, sogenanter “Schatz von Attila”. Beitrag zur
Kulturgeschichte und Völkerwanderungsepocha,
Budapesta, 1866, 190 p.
9. Gyula Làszlo, Istvàn Ràcz, The treasure of Na –
gyszentmiklos, Ed. Corvina, Budapesta, 1970.
10. N. Mavrodinov, Le tresor protobulgare de Nagys –
zentmiklos, Budapesta, 1943.
11. V . Michalache, Localitățile județului Timiș – orașul
Sânnicolau Mare, f.l. 1971.
12. Ioan Romoșan, Monografia orașului Sânnicolau
Mare, Timișoara, 2000, 270 p.
13. Ioan Samoilă, Marin Popa, Scoala generală din
Sânnicolau Mare. Monografie și anuar cu ocazia
bicentenarului, manuscris, Sânnicolau Mare, 1976.
14. Viktor Scheryer, Nagy Szentmiklos traditionalis
monografiàja, Sânnicolau Mare, 1912, 126 p.
15. Iuliu Szöcs, Dovezi ale continuității daco-romane în
zona Sânnicolau Mare, manuscris dactilografiat 26
p.+ 2 h, Sânnicolau Mare, 1979.

143 Bibliografia monografiilor 143
16. Iuliu Szöcs, Sânnicolau Mare în orânduirea capitalistă,
Manuscris Sânnicolau Mare, 1979, 64 p.
17. Margit Velcsov, Bartok Bèla ès Nagyszentmiklos,
Oradea, 2006, 124 p.
SÂNPETRU GERMAN (Nèmet Szentpeter,
Deutsch Sanktpeter)
1. Stephan Kimmel, Wanderung durch die Jahrhun –
derte. Ein Beitrag zur Geschichte der Ahnen reihe
Kimmel aus Deutsch Sankt Peter/Banat, Kahl am
Main, München, 1984, 206 p.
2. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Deutschsankt –
peter Kolonisten, Mühkldorf/Inn, 1992, 16 p.
SÂRBOV A (Szirbà)
1. X X X, Monografia comunei Sârbova ( jud. Timiș-
Torontal ), Timișoara, 1939, 392 p. + 33 pl.
2. Aurel Contrea, Sârbova. Cadrul biologic al unui sat
bănățean . Anchetă monografică a Institutului Social
Banat-Crișana, Timișoara, 1939, 16 p.
SKORENOV AC (Gyurgevo, Djurdjevo)
1. Dimitrije Kirilović, Gyula Szabadka, Skorenovac
törtènete, Kovin, 1936.
SOCENI
1. Petru Bizerea, Din trecutul comunei Soceni, Timișoara,
1942, 11 p.

Ioan Hațegan 144
ȘANDRA (Alexanderhausen, Sandorhaza)
1. Nikolaus Hans Hockl, Alexanderhausen, Arad, 1933, 194 p.
2. Nikolaus Hans Hockl, Sepp Schmidt, Alexanderhau –
sen. Werden und Vergehen einer banater Heidegemei –
nde, München, 1987.
ȘEMLACU MIC (Kleinschemlak, Kis-Szemlak)
1. Heinrich Freihoffer, Kleinschemlak, Degendorf, 1972,
256 p.
ȘOȘDEA (Sosd)
1. Octavian Gruiță, Gavrilă Peia, Monogafia satului
Șoșdea, Ed. Marineasa, Timișoara, 1999, 234 p.
SUTJESKA ( Szarcsa , Sarća, Sartscha )
1. Erhard G. Kausch, Josef Eck, Susanne Hegel, 140
Jahre Deutsch Sartscha, Freiburg im Br., 1978, 215
p.+ il.
T
TEREMIA MARE (Marienfeld, Nagy Teremia)
1. Johann Hunyar, Monographie der Ortsgemeinde
Nagy Teremia ( Marienfeld ), Kikinda, 1902, 102 p.
2. Helga Pacher, Maria Racher, Biometrisches Vergleich
der Bevölkerungsgruppen von St.Jakob im Rosenthal
(Kärnthen) und Marienfeld im Banat ( Rumänien ),
Viena, 1946, 68 p.+12 f.

145 Bibliografia monografiilor 145
3. Anton Peter Petri, Heimatbuch der Heidegemeinde
Marienfeld im Banat, Marquarstein,1986, 783 p.
4. Friedrich Reinlein, Der banater Heidegemeinde
Marienfeld, Teremia Mare, f. a.+41 p.Manuscris
dactilografiat.
5. Franz Wolz, Marienfeld im Banat. Ein kurzer histo –
rische Rückblick und Bilder von heutigen Marienfeld,
Rastatt, 1951, 89 p.
6. X X X, Teremia Mare realitate și sens plastic, Ed.
Cosmopolitan Art, Timișoara, 2004, 98 p.
TEREMIA MICẢ (Kis Teremi, Albrechtsflor)
1. Anton Peter Petri, Herkunftsorte der Albrechtsflorer
Kolonisten, Mühldorf/Inn, 1990, 8 p.
TISA NOUẢ ( Wiesenheid )
1. Michael Kettenstock, Wiesenhaid. Ein deutsches Dorf
im Banat, HOG, Wasserburg, 1987, 294 p.
2. Michael Kettenstock, Gedenkschaft zum 130-jähri –
gen Kirchenfest von Wiesenheid, ein Dorf im Banat,
f.l.,1986, 42 p.
TIROL ( Königsgnad, Kiràlykegye )
1. Ferdinand Hirn, Die Gründung der Tiroler Kolonie
Königsgnad im Banat, Innsburck, 1920, 74 p.
TÂRNOV A
1. Ioan Lăpuște, Comuna Târnova Caraș-Severin, Repere
monografice, Reșița, 1994, 92 p.+ 6 il.+1 h.

Ioan Hațegan 146
TOMNATIC (Trübswetter, Tribswetter, Nagy-ósz)
1. Karl Böhm-Baàn, Die französische Kolonie Triebswet –
ter, manuscris, Tomnatic, 1878, 24 p.
2. Aurora Renard, Monografia comunei Tomnatic
(județul Timiș-Torontal) 1772 – 1941, Manuscris, 112
p. Tomnatic, 1941 ( lucrare de diplomă ).
3. Adam Willkomm, Ortsmonographie der Gemeinde
Triebswetter/Banat, Manuscris, 58+48 p, Tomnatic, f.a.
4. Josef Wolf, Anton Peter Petri, Heimatbuch der Hei –
degemeinde Triebswetter im Banat, Tuttlingen, 1983,
531 p.+ 2 pl.
TORMAC ( Vègvàr , Rittberg )
1. Lajos Szmida, Istvàn Nikolènyi, Temes vàrmegyei
Vègvàr (Rittberg) Nagyközsèg multja ès jelene,
Timișoara, 1901.
TURNU RUIENI
1. Iosif Bălan, Turnu lui Ovid, Caransebeș, 1909, 20 p.
ȚIPARI (Szapàyfalva )
1. X X X, Emlèkirat a Krasso – Szörènyi vàrmegyèben
kebelezett Szapàryfalva megyei reformàtus telep –
közsèg jelen viszonyairol, Arad, 1889, 28 p.

147 Bibliografia monografiilor 147
U
UIV AR (Ujvàr)
1. Josef Bast-Ban, Monographie der römisch-katolisch
Gemeinde Uivar. Jubiläumsangabe, Timișoara, 1925,
22 p.
UNIP
1. Remus Jurcă, Monografia localității Unip, manuscris
dactilografiat, Sibiu, 1974.
UZDIN (Ozora)
1. Gheorghe Lifa, Contribuții la istoria folclorului din
Uzdin, Ed. Tibiscum Uzdin – Ed. Mănăstirea Izvorul
Miron Românești, 1995, 96 p.
2. Vasile Spăriosu – Grofu, Istoria satului Uzdin.Mono –
grafie, Uzdin, 1999, 118 p.
3. Drăgălin Spăriosu, Uzdin. Contribuții istorice, No –
visad, 2005, 120 p.
V
V ARIAȘ ( Wariasch )
1. J. Heim, Geschichte der Ortsgemeinde Variasch,
manuscris.
2. Johann Tittenberger, Festschrift zur 200-Jahrfeier

Ioan Hațegan 148
der Banater Heidegemeinde Wariasch. 20 sep.1988
in Altdorf bei Landshut, 1986, 96 p.
3. Nikolaus Engelmann, Warjasch, ein Heimatbuch,
Mainburg, 1980, 358 p.
VĂRĂDIA
1. Bodog (Felix) Milleker, Varadia törtènete, Timișoara,
1889, 39 p.
2. Ion Crișan, Corul din Vărădia ( 1870-1070 ), Reșița,
1970, 80 p.
VĂLIUG (Ferenczfalva, Franzdorf)
1. Sándor Mihàlik, Ferenczfalva törtènete, Timișoara,
1900.
VELIKA GREDA (Györgyhàza, Georgshausen .
Djurdjevo)
1. Georg Josef Voüst, Verlorene Heimat Georgshausen,
Viena, 1991, 272 p.
VINGA ( Theresiopel )
1. Petko Rankov, Vinga, 1741 – 1991, Arad, 1991, 112
p.
VIZEJDIA ( Vizèsd, Wiseschdia )
1. Josef Jakob Dinjer, Beitrage zur Siedlungsgeschichte

149 Bibliografia monografiilor 149
auf der Banater Heide. Wiseschdia 1800 – 1975,
Timișoara, 1975, 185 p.Manuscris dactilografiat.
2. Heinz Schubert, Wiseschdia. Volkskundliche Erhe –
bungen, Tübingen, manuscris.
VLADIMIROV AC (Roman-Petre, Petrovoselo)
1. Nicolae Penția, Monografia comunei Román-Petre
(Petrovosello) 1800 – 1908, Oravița, 1911, 113 p.
VOITENI (Vojtèk)
1. Lajos Szmida, Temes vàrmegye Vojtek Nagyközsèg
törtènete, Timișoara, 1883, 61 p. Ed.a II-a, Timișoara,
1902, 62 p. Ed. germană, Timișoara, 1902, 62 p.
2. Anton Peter Petri, Die ersten fünf Jahre der deutschen
Ackerbauschule in Wojtek ( 1927 – 1932 ), Mühldorf/
Inn, 1986, 12 p.
VRŠAC (Versecz, Werschetz – Hennenstadt)
1. Alexandar Babik, Vršački bankarstvo, Vršac, 1994.
2. Ludwig Bauer, Kurze Geschichte der Stadt Werschetz-
Hennenstadt, f. a. ( 1941-1944 ? ) 16 p.
3. Anton Eberst, Muzički brevijar grada Vršca, Novisad,
2001.
4. X X X, Gradski Muzej Vršac, Vršac, 2000.
5. Felix Milleker,
6. Felix Milleker, Der Vrsacer Rathaus und die neuen
Beschreibungen der Vergangenheit der Stadt Vršac,
Vršac, 1938, 11 p.
7. Felix Milleker, Führer durch des Stadtischen Museum
in Vršac, Vršac, 1932, 17 p.

Ioan Hațegan 150
8. Felix Milleker, Geschichte des Werschetzer Wein –
baues, Vršac, 1927, 20 p.
9. Felix Milleker, Kratka istorija Vršca, Vršac, 1935, 30 p.
10. Bodog ( Felix ) Milleker, Versècz szabad kiràlyi vàros
törtènete, I – II, Budapesta, 1886.
11. Felix Milleker, Vršaćki grad, Vršac, 1935, 30 p.
12. Felix Milleker, Werschetz und seine Umgegend in den
Jahres 1787 – 1790, Bela Crkva, 1882, 20 p.
13. X X X, Vršac – ilustrovana monografija, Vršac,
2001.
WALDAU
1. Heinrich Freidorffer, Peter Erk, Waldau. Ein Nachruf,
Deggendorf, 1990, 102 p.
Z
ZĂBRANI ( Guttenbrunn )
1. Hans Herrschaft, Banater Schwaben – Guttenbrunn,
Timișoara, 1937, 203 p.+il.
2. Emil Maenner, Guttenbrunn. Odenwalder Dorf im
rum. Banat, München, 1958, 96 p.
ZĂDĂRENI (Saderlack , Zàdorlak)
1. Johannes Künzig, Saderlack ( Zàdorlak ) 1737 – 1937.
Ein alemannische Bauerngemeinde in rumänischen
Banat und ihre Südschwartzwälder Urheimat, Karl –
sruhe, 1987, 356 p.

151 Bibliografia monografiilor 151
ZLATIȚA
1. Ozren Radosavljević, Manastir Zlatica, Bela Crkva,
1997.
ZORLENȚU MARE
1. Ion Pătrașcu – Stan, Monografia comunei Zorlențu
– Mare, Timișoara, 1994, 60 p.
ZRENJANIN ( Nagy Becskerek, Gross-Betscherek,
Petrovgrad )
1. X X X, Istoriski Archiv Zrenjanin.Vodić kroz arhivske
fondove, Sr. Karlovci, 37 + 464 p. f. a.
2. Felix Milleker, Geschichte der Stadt Veliki Bećkerek
1333 – 1918, Vršac, 1933, 96 p.
3. Alexander Stanojlović, Petrovgrad (Veliki Bećkerek ),
Zrenjanin, 1938, 470 p.
4. Ferenc Szentivànyi, Nagybecskereki vàros fejlödèse
ès jelentösège, Budapesta, 1911, 47 p.
5. Jenö Szentklàray, A becskereki vàr , Budapesta 1886, 48 p.
6. X X X, Zrenjanin, 1946 – 1960, Zrenjanin, 1960, 128
p.
7. X X X, Zrenjanin, Zrenjanin, 1965, 560 p.
8. X X X, Zrenjanin trideset godina u slobodi 1944 – 1974,
Zrenjanin, 1975,
ZITIŠTE
1. Ljubica Budić, Begej Dveti Djuradj – Zitište, Zitište, 2000.
2. Peter Horvath, St. Georgen, Freilassing, 1961.