Hartuire Sexualadocx

=== Hartuire sexuala ===

Hărțuirea sexuală

Lucrare de licență

Facultatea de Drept și Științe Administrative

NOUL COD PENAL. REFLECȚII ASUPRA INFRACȚIUNILOR CONTRA PERSOANEI

Codul penal republicat în temeiul art. III din Legea nr. 140/1996 în Monitorul Oficial nr. 65 din 16 aprilie 1997 a fost abrogat prin Legea nr. 286/2009 privind noul Cod Penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, în vigoare de la 1 februarie 2014.

În viziunea noului Cod penal, infracțiunile contra persoanei sunt concepute ca făcând parte din Titlul I, spre deosebire de legea penală anterioară, unde aceste infracțiuni fac parte din Titlul II, fiind grupate distinct, după titlul privitor la infracțiuni contra siguranței Statului.

În felul acesta, noul legiuitor român și-a însușit soluția franceză și pe cea spaniolă, de sistematizare, spre deosebire de Codul penal anterior care, după modelul Codului penal german si italian acordă prioritate infracțiunilor contra siguranței statului.

În concepția adoptată de noul Cod penal, ocrotirea persoanei are prioritate față de ocrotirea statului spre deosebire de Codul penal anterior si de alte Coduri, care acordă prioritate infracțiunilor contra statului. Această opțiune legislativă se bazează pe argumentele conform cărora persoana umană are un rol hotărâtor în existența societații iar ocrotirea acesteia se realizează prin organele de stat care îndeplinesc aceste sarcini, organe formate din oameni care să existe in individualitatea lor și a căror viață și integritate corporală ar trebui ocrotită pentru a putea participa la ocrotirea persoanei umane, ceea ar justifica prioritatea infracțiunilor contra persoanei.

Sistematizare – diferențe

Modul de sistematizare al noului Cod penal este diferit față de cel al Codului penal anterior astfel, modalitățile de formulare al incriminarilor contra persoanei precum și gruparea acestora este distinct, după cum urmează să analizăm.

CAPITOLUL I

Noul Cod penal – Infracțiuni contra vieții

Art. 188: Omorul

Art. 189: Omorul calificat

Art. 190: Uciderea la cererea victimei

Art. 191: Determinarea sau inlesnirea sinuciderii

Art. 192: Uciderea din culpa

Cod penal anterior – Infracțiuni contra vieții, integritații corporale si sănătații

Secțiunea I: Omuciderea

Art. 175: Omorul calificat

Art. 176: Omorul deosebit de grav

Art. 177: Pruncuciderea

Art. 188: Uciderea din culpă

Art. 179: Determinarea sau înlesnirea sinuciderii

Secțiunea a II-a: Lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății

Art. 180: Lovirea sau alte violențe

Art. 181: Vătămarea corporală

Art. 182: Vătămarea corporală gravă

Art. 183: Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte

Art. 184: Vătămarea corporală din culpă

Secțiunea a III-a: Avortul

Art. 185: Provocarea ilegală a avortului

Art. 186: Abrogat.

Art. 187: Abrogat.

Art. 188: Abrogat.

În primul rând, una dintre diferențele evidente constă in intitularea acestui capitol, noul legiuitor rezumându-se doar la sintagma "Infracțiuni contra vieții", precum și la infracțiunile menționate. De asemenea, noul legiutor renunță la secțiuni în favoarea reglementării materiei respective în cadrul unor capitole distincte, cum ar fi: "infracțiuni contra vieții", "infracțiuni contra persoanei", "infracțiuni contra libertății și integrității sexuale".

Observăm ca nou Cod penal nu mai cuprinde infracțiunea de omor deosebit de grav, care există in Codul penal anterior (art. 176), ci singura variantă agravantă a omorului este omorul calificat (art.189), dar legiuitorul a păstrat unele ipostaze ale omorului deosebit de grav, această soluție simplificând in mod corespunzător reglementarea acestei materii.

Infracțiunea de pruncucidere, cuprinsă în Codul penal anterior în Capitolul I, în noul Cod penal a fost transferată în Capitolul III, printre infracțiunile săvârșite asupra unui membru de familie (art. 200) sub denumirea Uciderea sau vătămarea nou-născutului, săvârșita de către mamă. Totodată, noul legiuitor a completat această reglementare, incriminând nu numai fapta de ucidere a copilului nou-născut imediat după naștere, ci și lovirea sau alte violențe, vătamarea corporală, loviturile sau vătămarile cauzatoare de moarte (art. 193-195) săvârșite asupra copilului nou-născut imediat după naștere.

Noul Cod penal cuprinde o incriminare nouă, intitulată "Uciderea la cererea victimei", incriminare pe care legea penală anterioară nu o prevede, socotind că asemenea fapte se încadrează tot în infracțiunea de omor cu recunoaștere de dovezi, circumstanțe atenunate când fapta de omor se comite la cererea explicită a persoanei.

CAPITOLUL II

Noul Cod penal – Infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății

Art. 193: Lovirea sau alte violențe

Art. 194: Vătămarea corporală

Art. 195: Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte

Art. 196: Vătămarea corporală din culpa

Art. 197: Relele tratamente aplicate minorului

Art. 198: Încăierarea

Cod penal anterior – Infracțiuni contra libertății persoanei

Art. 189: Lipsirea de libertate în mod ilegal

Art. 190: Scalvia

Art. 191: Supunerea la muncă forțată sau obligatorie

Art. 192: Violarea de domiciliu

Art. 193: Amenințarea

Art. 194: Șantajul

Art. 195: Violarea secretului corespondenței

Art. 196: Divulgarea secretului profesional

În ceea ce privește structura Capitolului II, noul Cop penal cuprinde infracțiuni pe care Codul penal anterior le menționează in Capitolul I: lovirea sau alte violențe, vătămare corporală, vătămare corporală gravă, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte și vătămarea corporală din culpă. Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului și infracțiunea de încăierare menționate în acest capitol, sunt reglementate de legea penală anterioară în alte capitole, și anume: infracțiunea de rele tratamente este prevăzuta în Titlul IX, Capitolul I, intitulat "Infracțiuni contra familiei", iar infracțiunea de încaierare este cuprinsă in Capitolul IV, intitulat "Alte infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială", din același titlu.

Infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului necesită o analiză mai amănunțită din acest punct de vedere al sistematizării, deoarece are ca obiect juridic special principal relațiile de familie. Asemenea fapte aplicate minorului împiedică dezvoltarea fizică si intelectuală normală a acestuia, precum și o bună înțelegere în cadrul familiei, provocând o atmosferă de adversitate, dușmănie între copii si părinți, sau între persoana căreia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare și minor. Numai în secundar aceste fapte aduc atingere integrității corporale si sănătații minorului.

De asemenea, faptele de încăierare aduc atingere, in principal, relațiilor de conviețuire socială, acestea tulburând liniștea și conviețuirea pașnică a cetațenilor, precum și buna înțelegere între membrii societații. La fel ca în cazul infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, aceste fapte care aduc atingere la integritatea corporală și la sănătatea victimei.

O altă deosebire de conținut în cadrul acestui capitol este și existența unei singure incriminări cu titlu de vătămare corporală în noul Cod penal, atunci când timpul de îngrijiri medicale depășește 90 de zile. În acest sens, codul penal anterior incrimina două infracțiuni, cea de vătămare corporală, când durata îngrijirilor medicale este mai mică de 60 de zile și cea de vătămare corporală gravă, când durata îngrijirilor medicale depășește 90 de zile.

CAPITOLUL III

Noul Cod penal – Infracțiuni săvârșite asupra unui membru de familie

Art. 199: Violență in familie

Art. 200: Uciderea ori vătămarea nou-născutului săvârșită de către mama

Cod penal anterior – Infracțiuni privitoare la viața sexuală

Art. 197: Violul

Art. 198: Actul sexual cu un minor

Art. 199: Seducția

Art. 200: Actele sexuale între persoane de același sex

Art. 201: Perversiunea sexuală

Art. 202: Corupția sexuală

Art. 203: Incestul

Art. 203¹: Hărțuirea sexuală

Art. 204: Sancționarea tentativei

Aceste modificări aduse în cuprinsul Capitolului al III-lea, apar nejustificate in opinia autorului George Antoniu deoarece faptele care nu au un conținut substanțial propriu, ci reprezintă o simplă agravare a faptelor prevăzute în art. 188 si 189, respectiv infracțiunea de omor simplu și infracțiunea de omor calificat, nu pot crea o infracțiune autonomă.

CAPITOLUL IV – Agresiuni asupra fătului

Noul Cod penal

Art. 201: Întreruperea cursului sarcinii

Art. 202: Vătămarea fătului

Noul Cod penal incriminează într-un capitol distinct avortul, sub denumirea de "întreruperea cursului sarcinii", în comparție cu legea penală anterioară care reglementa avortul în Secțiunea a III-a din Capitolul I "Infracțiuni contra vieții, integritații corporale si sănătații".

CAPITOLUL V – Infracțiuni privind obligatia de asistență a celor in primejdie

Noul Cod penal

Art. 203: Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate in dificultate

Art. 204: Împiedicarea ajutorului

Aceste infracțiuni au fost sistematizate în Codul penal anterior în cadrul infracțiunilor care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială. Obiectul juridic special, principal, al acestor infracțiuni este constituit din relațiile sociale care se nasc și se desfașoară în legătura cu atitudinea de întelgere și de solidaritate față de persoanele aflate în primejdie, iar în secundar sunt aduse atingeri și relațiilor privind persoana. Din acest motiv, încadrarea acestor infracțiuni în Titlul I – "Infracțiuni contra persoanei" apare profund discutabilă.

CAPITOLUL VI – Infracțiuni contra libertații persoanei

Noul Cod penal

Art. 205: Lipsirea de libertate in mod ilegal

Art. 206: Amenințarea

Art. 207: Șantajul

Art. 208: Hărțuirea

Atât in legea penală anterioară, în Capitolul II, cât și în noul Cod penal, în Capitolul VI, ocrotirea libertății persoanei face obiectul unei reglementări distincte, denumirile celor doua capitole fiind, de asemenea, identice.

În schimb, ceea ce diferă între cele două reglementări este conținutul capitolelor menționate. Astfel, scalvia și supunerea la muncă forțată sau obligatorie au fost trecute, în legea nouă, în Capitolul VII, care se referă la traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile, sclavia fiind incriminată în art. 209, iar supunerea la muncă forțată sau obligatorie, în art. 212. Infracțiunea de violare a domiciliului si infracțiunea de violare a secretului profesional au fost trecute în Capitolul IX, care se referă la infracțiuni care aduc atingere domiciliului si vieții private. În ceea ce privește infracțiunea de violare a secretului corespondenței, aceasta a fost trecută în Capitolul II al Titlului II, referitor la infracțiuni de corupție și de serviciu, constituind infracțiunea prevăzută în art. 302

CAPITOLUL VII – Traficul si exploatarea persoanelor vulnerabile

Noul Cod penal

Art. 209: Sclavia

Art. 210: Traficul de persoane

Art. 211: Traficul de minori

Art. 212: Supunerea la muncă forțată sau obligatorie

Art. 213: Proxenetismul

Art. 214: Exploatarea cerșetoriei

Art. 215: Folosirea unui minor în scop de cerșetorie

Art. 216: Folosirea serviciilor unei persoane exploatate

Art. 217: Sancționarea tentativei

Vom trata cu o atenție deosebită incriminarea faptei de folosire a unui minor în scopul de cerșetorie din acest capitol, spre deosebire de Codul penal anterior care incrimina cerșetoria și când este produsă de o persoană adultă (art.326). Incriminarea din noul Cod penal privește doar pe adultul care se folosește de un minor pentru a apela la mila publicului, de unde deducem că, cerșetoria comisă de un adult, fără a se folosi de un minor, ar fi legamente admisă, soluție greu de acceptat, regulile de conviețuire socială fiind încălcate și de către acesta.

În acest sens, vom preciza câteva noțiuni de drept comparat:

Cod penal italian: incriminează cerșetoria (art. 670), pedeapsa fiind arestul până la 3 luni, iar in circumstanțe agravante , de la o lună la 6 luni atunci când este comisă de orice persoană. Atunci când autorul se folosește de un minor în vârsta de 14 ani sau de un iresponsabil încredințat spre supraveghere, sau dacă permite acestora să cerșească, sau ca alții să ii folosească pentru cerșit, fapta se pedepsește cu arestul de la 3 luni la 1 an.

Cod penal francez: incriminează numai provocarea directă a unui minor la cerșit (art.227), fapta sancționată cu închisoarea până la 2 ani și amenda. Când fapta este comisă de un minor de 15 ani, pedeapsa celui care îl provoacă este de până la 3 ani închisoare si amendă. Legea penala franceză nu incriminează fapta persoanei adulte care cerșește fără a se folosi de un minor.

Cod penal spaniol: incriminează folosirea minorului sau a inculpatului pentru practicare cerșetoriei, chiar pe ascuns, fapta fiind pedepsita de la 6 luni la 1 an (art. 232). Fapta se sancționează mai grav dacă s-a folosit violența, intimidarea față de un minor, ori i s-au administrat minorului substanțe vătămătoare, pedeapsa fiind închisoare de la un an la 4 ani.

Legiuitorul român s-a inspirat din Codul penal francez, care incriminează numai provocarea directă a unui minor la cerșit. Însă, condițiile economice și sociale ale țării noastre fiind diferite de cele străine, nesancționarea adultului cerșetor în condițiile țării noastre unde cerșătoria a luat proporții îngrijorătoare, rămâne sub semnul întrebării.

CAPITOLUL VIII- Infracțiuni contra libertații și integrității sexuale

Noul Cod penal

Art. 218: Violul

Art. 219: Agresiunea sexuală

Art. 220: Actul sexual cu un minor

Art. 221: Coruperea sexuală a minorilor

Art. 222: Racolarea minorilor in scopuri sexuale

Art. 223: Hărțuirea sexuală

În primul rând, noul legiuitor a modificat denumirea acestui capitol, din "Infracțiuni privitoare la viața sexuală", în "Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale".

În al doilea rând, din infracțiunile menționate își au corespondent în legea penală anterioară, numai violul (art. 197), actul sexual cu un minor (art 198), coruperea sexuală (art. 202) și hărțuirea sexuală (art. 204). Noul Cod penal nu a mai cuprins în acest capitol și alte fapte care aduc atingere vieții sexuale prevăzute de legea anterioară cu ar fi: fapta de seducție ( art.199), perversiunea sexuală (art. 201) și incestul (art. 203). Infracțiunea de incest a fost reglementată in art. 377 din Titlul VIII, denumit "Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială", Capitolul II – "Infracțiuni contra familiei", iar seducția nu mai apare incriminată în noul Cod penal.

Din noul Cod penal lipsește infracțiunea de perversiune sexuală prevăzută în art. 201 din Codul penal anterior, care se referea la actele denaturate, care nu sunt acte sexuale, ci acte prin care se obține excitația sexuală prin alte acte decât prin folosirea sexului.

Infracțiunea de agresiunea sexuală este o incriminare nouă, care nu este decât infracțiunea de viol săvârșită in condiții normale, denumirea acestei fiinf luată din Codul penal spaniol (Titlul VIII, Capitolul I, art. 178).

CAPITOLUL IX – Infracțiuni care aduc atingere domiciliului si vieții private

Noul Cod penal

Art. 224: Violarea de domiciliu

Art. 225: Violarea sediului profesional

Art. 226: Violarea vieții private

Art. 227: Divulgarea secretului profesional

Toate aceste incriminări au ca obict juridic special principal relațiile sociale privind libertatea persoanei, infracțiunea de violare de domiciliu și infracțiunea de divulgare a secretului profesional fiind sistematizate în Codul penal anterior în "Infracțiuni contra libertății persoanei". Celelalte două infracțiuni, violarea sediului profesional și violarea vieții private reprezintă fapte incriminate pentru prima dată in legea penală română.

Trăsături comune incriminărilor contra persoanei – coduri

Dispozițiile cuprinse în Titlul I al Părții speciale a noului Cod penal prezintă, pe lângă particularitățile deja semnalate în raport cu legea penală anterioară, și unele asemănări reprezentând aspecte comune ale aceluiași grup de incriminări.

Obiectul juridic

Obiectul juridic al infracțiunilor contra persoanei poate fi generic și special.

Obiectul juridic generic îl constituie relațiile sociale care privesc apărarea persoanei privită sub totalitatea atributelor sale: viața, integritatea corporală, inviolabilitatea sexuală, libertatea, demnitatea. Desfășurare și dezvoltarea acestor relații sociale este condiționtă de existența persoanei umane. Societatea nu poate fi concepută fără existența omului, astfel ocrotirea acestor valori sociale constituie obiectul protecției penale. Deoarece infracțiunile contra persoanei se realizează, de regulă, prin utilizarea unor mijloace violente, combaterea eficientă a acestora, prin intermediul dreptului penal, este de extremă importanță.

Obiectul juridic special al fiecărei incriminări constă în relațiile sociale specifice, care se nasc și se dezvoltă în legătură cu valoarea ocrotită de fiecare dintre aceste incriminări. Valorile sociale ocrotite sunt inseparabil și indisolubil legate de persoana omului, având in vedere principalele atribute ale acestuia.

Obiect material

Obiectul material al infracțiunilor contra persoanei îl constituie, de regulă, corpul acesteia, asupra căruia acționează subiectul activ al infracțiunii, cu consecințe grave pentru existența și activitatea persoanei umane.

Subiecții infracțiunii

Subiectul activ nemijlocit al acestei infracțiuni poate fi, de regulă, orice persoană responsabilă, afară de cazurile când norma de incriminare prevede o calitate specială a subiectului activ.

Subiectul pasiv poate fi orice persoană fizică asupra căruia se exercită acțiunea sau inacțiunea subiectului activ și care prin aceasta suferă consecințele atitudinii subiectului activ. Ca excepție, subiectul pasiv poate fi și o persoană juridică, în cazul infracțiunii de violare a sediului profesional.

Locul și timpul săvârșirii infracțiunii

Locul și timpul comiterii infracțiunii sunt luate în considerare de către instanța de judecată, în măsura în care se constată că aceste împrejurări au influențat pericolul concret al faptei săvârșite. De regulă, locul și timpul săvârșirii unei infracțiuni contra persoanei nu influențează existența infracțiunii sau a unei împrejurări agravante sau atenuante.

În cazul unor infracțiuni contra persoanei, locul și timpul săvârșirii infracțiunii sunt menționate explicit (ambele sau numai unele dintre ele), fie în conținutul de bază, fie în conținutul calificat al infracțiunii. În acest caz, aceste împrejurări poartă numele de elemente circumstanțiale.

Situație premisă

Situația premisă în cazul infracțiunilor contra persoanei constă in existența unor relații anterioare săvârșirii faptei incriminate, pe fondul cărora se desfășoară acțiunea ilicită. Spre exemplu, în cazul infracțiunilor de lovire, de vătămare corporală, de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, existența unui om în viață sau existența unei stări de graviditate a victimei.

Latura obiectivă

a). Elementul material al infracțiunilor contra persoanei se înfățișează atât sub forma unei acțiuni, cât și sub forma unei inacțiuni, cu consecințe asupra corpului victimei.

Exemplu: omor, lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate, vătămare corporală, etc.

b). Cerințe esențiale. Aceste cerințe esențiale condiționează existența infracțiunii,complinidu-se cu elementul material.

Exemplu: uciderea la cererea victimei, uciderea ori vătămarea nou-născutului de către mamă, folosirea unui minor în scop de înșelătorie

c). Urmarea imediată în cazul infracțiunilor contra persoanei este diferita în funcție de specificul fiecăreia dintre infracțiunile din această categorie. Urmarea imediată constă într-o anumită atingere adusă corpului victimei. Aceasta se poate înfățișa fie sub formă de stare de pericol (exemplu: amenințarea, agresiunea sexuală), fie sub forma unui rezultat material (în cazul omorului, al vătămării corporale etc).

d). Legătura de cauzalitate trebuie sa existe între acțiunea sau inacțiunea îndreptată asupra persoanei și urmarea imediată. De cele mai multe ori, această legătura rezultă chiar din desfașurarea acțiunii sau inacțiunii (in rem). Existența legăturii de cauzalitate trebuie stabilită atunci când cosumarea unor infracțiuni contra persoanei este condiționată de producerea unei urmări imediate, fie sub formă de stare de pericol, fie sub formă de rezultat.

Latura subiectivă

a). Elementul subiectiv în cazul acestor infracțiuni, este intenția directă sau indirectă, iar în caz excepțional, culpa (ex: uciderea din culpă).

b). Cerințe esențiale. Latura subiectivă la unele infracțiuni contar persoanei se întregește cu anumite cerințe esențiale ale elementului subiectiv (ex: racolarea minorului în scopui sexuale).

H. Formele infracțiunilor

a). Actele premergătoare nu sunt incriminate.

Actele de pregătire efectuate de alte persoane și de care s-a servit autorul infracțiunii ar putea atrage răspunderea penală, ca acte de complicitate.

b). Tentativa este incriminate numai la unele infracțiuni contra persoanei.

c). Cosumarea infracțiunii are loc atunci când s-au realizat toate elementele conținutului infracțiunii, inlcusiv urmarea imediată, atunci când consumarea este condiționată de urmarea imediată.

d). Epuizarea se poate înfațișa și la unele infracțiuni contra persoanei. De exemplu, în cazul infracțiunii de lovire, vătămare corporală, loviri și vătămări cauzatoare de moarte, activitatea infracțională poate lua forma unei activităti continue atunci când această activitate se prelungește în timp prin natura ei și dupa momentul consumării. Prelugirea activității este posibilă prin amplificarea urmării imediate ori în cazul infracțiunii continuate sau al infracțiunii progresive.

În cazul activității repetate cu aceeași rezoluție delictuoasă și împotriva aceluiași subiect pasiv (infracțiunea continuată), momentul epuizării este acela al ultimei acțiuni componente al infracțiunii continuate.

Sancțiuni

Sancțiunile în cazul infracțiunilor contra persoanei diferă în funcție de gravitatea acestei și de urmarea produsă, acestea sunt prevăzute cu limite de sancționare, în unele cazuri, mai mari decât legea penală în vigoare, în alte cazuri, mai reduse.

Exemplu: infracțiunea de lovire sau alte violențe se sancționeză de nou Cod penal cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, în timp ce legea penală anterioară prevede o sancțiune cu închisoarea de la o luna la 3 luni sau cu amenda.