Harta Turistica a Statiunii Mamaia

Capitolul I – INTRODUCERE

I.1 Introducere

Întrucât lucrarea de față a fost realizată utilizând tehnicile SIG, arealul studiat a impus prezentarea câtorva aspecte legate de localizare și cadrul natural precum caracteristici geomorfologice, încadrarea geologică, aspecte climatice sau elemente de biodiversitate, acestea fiind necesare în cunoașterea arealului ce a urmat a fi studiat.

Datorită faptului că lucrarea de față s-a bazat mai mult pe elaborare practică decât teoretică, foarte importantă este medologia de lucru ce a stat la baza realizării hărții turistice a stațiunii Mamaia. În cadrul metodologiei de lucru am precizat despre sursele datelor utilizate precum și de transferul datelor în mediul digital și prelucrarea acestora, mai concret structurile date folosite și crearea bazei de date geospațiale.

Ulterior elaborării metodologiei de lucru, am tratat un capitol distinct ce constă în modelarea hărții rezultate în urma folosirii tehnicilor SIG, cuprinzând atât modelarea hărții turistice utilizând aplicații dedicate precum și pregătirea unei variante comerciale a hărții turistice folosindu-mă de un soft de editare grafică. În prima parte a acestui capitol, m-am legat de simbologia și reprezentarea datelor în mediul digital utilizând aplicația software ArcGIS 10.2, am parcurs toate elementele principale ale unei hărți care nu trebuie să lipsească din cadrul variantei comerciale a acesteia și totodată am scris câteva cuvinte despre modelarea cadrurilor de hartă.

Pe această cale doresc să mulțumesc în mod deosebit îndrumătorului acestei lucrări și anume domnului lector universitar dr. Ionuț Săvulescu pentru suportul acordat pe durata realizării prezentei lucrări precum și întregului colectiv de profesori ai Facultății de Geografie a Universității București pentru cunoștințele dobândite în urma celor trei ani de studiu.

I.2 Scurt istoric

La nord de prezenta stațiune era amplasat inițial un sătuc dobrogean costier tipic, cu pescari lipoveni, greci, crescători de cai tătari și oieri români, denumirea actuală provenind de la un proprietar tătar al locului din vremea stăpânirii turcești pe nume Mamai.

Amplasamentul din acest moment al stațiunii era neconstruit până în anul 1906, atunci apărând primele cabine de lemn reunite sub doup Pavilioane, terminate cu câte un foișor și o punte care înainta în mare.

Primele construcții au fost inaugurate pe data de 22 augost 1906, fiind amenajate după planurile unui arhitect peisagist pe nume E. Recont, în urma extinderii portului către plajele existente din sudul reședinței de județ și a mutării "băilor de mare" spre nord, respectiv în cadrul actualei stațiuni Mamaia. Spre înlesnirea accesului turiștilor către stațiune, a fost montată o linie de cale ferată între gara Constanța și stațiune, dispărută ulterior prin anii '60.

Centrul activităților turistice ale stațiunii Mamaia a fost inaugurat prin aceste prime construcții până în anul 1920 când un incendiu a determinat dispariția acestora. După încheierea Primului Război Mondial, stațiunea se dezvoltă din ce în ce mai rapid, începând amenajarea ei odată cu începerea construcției rezidenței de vară a familiei regale, în actualul Club Castel.

În anul 1935 se construiește Cazinoul iar în anul 1934 apare primul hotel, mai concret o vilă de mari dimensiuni. Hotel Rex a fost primul hotel în adevăratul sens al cuvântului construit fiind în anul 1936 iar după 1957 își fac apariția primele hoteluri de tip bloc: Parc, IAKI (denumit la început Hotel București).

În perioada comunistă, stațiunea a fost martor al unor serii de construcții fără un plan de urbanizare pentru a putea fi suportat de valul turiștilor atrași. Dezvoltarea stațiunii s-a realizat în două etape:

– între 1959 și 1965 s-a dezvoltat partea sudică

– între 1982 și 1985 s-a dezvoltat partea nordică, ridicată fiind pe timpul domniei lui Ceaușescu, între 1982 și 1985. Astfel, la acele vremuri stațiunea a devenit un "aspirator de valută" atrăgând atât turiștii români cât și turiștii din celelalte țări comuniste precum și un număr de oaspeți din "țările imperialiste".

După anul 1989, stațiunea Mamaia a fost oarecum "uitată" de turiștii străini devenind din ce în ce mai aglomerată de turiștii români pentru ca în anul 2000, aglomerația mare a determinat autoritățile locale ale municipiului Constanța să construiască o stație de taxare la intrarea în stațiune, însă în lipsa unor temeiuri legale, această idee a fost abandonată.

Capitolul II – CARACTERISTICI GENERALE

II.1 Localizare geografică

Stațiunea Mamaia este amplasată în cadrul județului Constanța, în partea nordică a municipiului Constanța fiind străbătută de paralela de 44º 14' latitudine nordică și de meridianul de 28º 37' longitudine estică.

Centru turistic foarte populat, oferind o telegondolă constănțeană – clasificată ca fiind a doua din Europa, după Barcelona, stațiunea Mamaia este localizată la 5 km de municipiul Constanța, aparținându-i din punct de vedere administrativ, amplasată fiind pe cordonul litoral care separă Lacul Siutghiol de Marea Neagră.

Stațiune turistică de vară a litoralului românesc, Mamaia are foarte puțini locuitori permanenți, și anume 7 la recensământul din 2002, îndeosebi paznici fiind însă suprapopulată pe parcursul verii, fiind deservită de o arteră de circulație modernă cunoscută sub denumirea de DC86, legând practic municipiul Constanța de Mamaia Sat respectiv localitatea Năvodari.

Stațiunea Mamaia este construită pe un grind litoral între Marea Neagră și limanul Siutghiol (Süt-Göl: "lacul lăptos" în turcește). Acest grind are o lungime de 8 km și o lățime de doar 300 m. Plaja este foarte lungă și ajunge la o lățime de până la 250 m fiind acoperită cu un nisip foarte fin, de-a lungul acesteia fiind amplasate o multitudine de magazine, restaurante, terase și cluburi.

Fig. nr. 1 – Harta localizării geografice a stațiunii Mamaia

II.2 Aspecte ale cadrului natural

II.2.1 Caracteristici geomorfologice

În ceea ce privește relieful, zona geografică a arealului stațiunii face parte din unitatea naturală a Dobrogei de Sud, care în acest sector prezintă un relief destul de fragmentat. Dintre regiunile geografice ale acestei regiuni, dealurile reprezintă cea mai întinsă treaptă de relief.

Forma de relief predominantă este podișul cu altitudini joase, sub 200 m, excepție făcând nordul județului unde altitudinea atinge pe alocuri 250 m.

Pe suprafața acestei forme majore de relief, urmare a acțiunii agenților externi, sunt întânlite fenomene de alunecare și anumite denivelări care duc la accidentarea terenurilor precum și tendința apelor de modelare a scoarței terestre.

Stațiunea este amplasată de-a lungul unui grind litoral între Marea Neagră și limanul Siutghiol, dimensiunile acestuia fiind de 8 km lungime și 300 m lățime. Grindul practic reprezintă o mică ridicătură de teren cu formă alungită care rezultă din depunerile aluvionare ale mării, în cazul nostru.

Astfel, grindul este o formă de relief pozitivă, poate fi clasificată astfel:

Grinduri maritime, formate de curenții circulari ai Mării Negre,

Grinduri fluviale, formate din aluviuni depuse de brațele unui fluviu,

Grinduri continentale, provenind din includerea în teritoriul deltei a unor suprafețe de uscat existente anterior.

Plaja stațiunii este orientată pe direcția est și sud-est, având o lățime cuprinsă între 150 m și 200 m cu nisip fin în cea mai mare parte. Panta este lină și ușor accesibilă.

Plaja stațiunii Mamaia este alcătuită dintr-un nisip fin cu un conținut scăzut de carbonat de calciu, provenind din aluviunile aduse de curenții litorali, spre deosebire de plajele situate în sudul municiului Constanța formate dintr-o mixtură de nisipuri fine și medii, acesta luând naștere din cochiliile distruse de valuri și fărămițarea blocurilor de calcare în compoziția cărora se găsește un bogat conținut de carbonat de calciu.

II.2.2 Încadrare geologică

Din punct de vedere geologic, țărmul stațiunii Mamaia se înscrie în cadrul țărmurilor de eroziune care datorită neuniformității litologice a falezei, expuse abraziunii marine prezintă un contur sinuos cu promontorii în rocile dure și băi largi în rocile moi. În cadrul acestor tipuri de țărmuri, se deosebesc sectoarele cu faleză activă, în retragere precum și porțiuni unde aceasta este protejată de perisipuri.

Stațiunea Mamaia face parte din cadrul stațiunilor al căror țărm prezintă o faleză inactivă. Țărmurile cu faleză inactivă pot fi grupate în trei mari categorii după tipul de fosilizare a acesteia, distingându-se astfel falezele inactive situate în spatele corpurilor acumulative mari, falezele scoase de sub influența mării prin intervenția antropică și falezele marine inactive de pe țărmurile actualelor lacuri litorale, foste golfuri marine.

Astfel, stațiunea Mamaia face parte din cadrul falezelor marine fosile din spatele barierelor litorale, acestea fiind modelate astăzi în regim lacustru. Astfel, în sectorul Cap Midia – Cap Tuzla se succes în ordine o serie de lacuri precum Gargalâc (Corbu), Tașaul, Siutghiol, Tăbăcărie, Agigea și Techirghiol. Între Capul Midia și Capul Singol bariera litorală separă de mare lacurile Gargalâc – Tașaul și Siutghiol – Tăbăcărie, fiind grupate câte două.

Lacul Siutghiol prezintă o formă eliptică semicirculară fiind un fost golf marin, prezentând o serie de intrânduri pe văile afluente.

Țărmul dinspre uscat al lacului Siutghiol este relativ sinuos și înalt prezentând o faleză activă în promontoriile calcaroase. În dreptul golfurilor, țărmul este mai jos, fiind invadat de obicei de vegetație. Flancul estic al lacului, de-a lungul stațiunii Mamaia este consolidat prin betonare.

II.2.3 Regimul climatic

Regimul climatic al stațiunii Mamaia este caracterizat printr-un climat temperat cu nuanță excesivă, acesteia putându-i-se adăuga și faptul că în zona litorală, climatul temperat continental prezintă o influență maritimă.

Această trăsătură climatică evidențiază prezența unei temperaturi medii anuale de 11ºC și a unei umidități foarte reduse, aproximativ 400 mm anual.

Temperatura medie anuală a stațiunii este de 11.2ºC, variațiile multianuale nedepășind 4ºC. Cea mai ridicată temperatură medie anuală a fost de 12.4ºC în anii 1936 și 1937 iar cea mai mică de 9.5ºC în anul 1933.

Apele Mării Negre, prin regimul caloric al acestora modifică în mare măsură elasticitatea și termicitatea maselor de aer care străbat regiunea, acest fapt resimțindu-se în special iarna când are loc schimbul de căldură rezultat din diferența de temperatură ce se crează între cele două medii active: marea și uscatul. Astfel, iarna, temperatura aerului pe litoralul Mării Negre este cu 3ºC – 4ºC mai ridicată în comparație cu zona centrală a Câmpiei Române.

În anotimpul de vară, urmare a încălzirii puternice a părții continentale, în cadrul stațiunii se ajunge la o temperatură medie a lunii iulie de 22.2ºC, în timp ce primăvara și toamna, temperaturile medii oscilează între 14ºC și 15ºC.

În ceea ce privește precipitațiile termice, acest areal este caracterizat printr-un climat secetos și prin prezența unui număr mic de zile cu precipitații, număr cuprins între 60 și 75 de zile pe an. Referindu-ne la situația lunară, se constată că nu se întânlesc mai mult de 5 zile ploioase iar în perioada august-octombrie nu avem mai mult de 3 zile ploioase.

Din cantitatea anuală de precipitații, cea mai mare parte cade în anotimpul de toamnă, respectiv luna octombrie iar cea mai mică cantitate cade în lunile de iarnă, respecitv februarie.

II.2.4 Aspecte hidrografice

Municipiul Constanța și stațiunea Mamaia prezintă câteva trăsături importante, atât în distribuția apelor subterane cât și a celor superficiale. Factorii climatici și geomorfologici prezintă un rol deosebit de important în evoluția regimului hidrologic, astfel că prin condițiile de precipitații și cele de relief, rețeaua hidrografică este influențată în ceea ce privește tipul de scurgere.

Marea Neagră este o mare care face parte din bazinul atlantic, situată între Europa și Asia, învecinându-se cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia și Georgia. Prin strâmtoarea Cherci se ajunge în Marea Azov, prin Bosfor în Marea Marmara iar prin strâmtoarea Dardanele în Marea Egee și totodată în Mediterană. Aceasta este un rest al Mării Sarmatice prezentând o serie de aspecte unice în lume.

Marea Neagră se întinde pe o suprafață de 413.000 km², cel mai adânc punct aflându-se la 2206 m sub nivelul mării în apropiere de Ialta. Mareele sunt în general de foarte mică amploare, aproximativ 12 m iar salinitatea apei în larg este de 17-18 la mie, spre deosebire de 23-24 la mie în alte mări și oceane. În zona litoralului românesc, salinitatea scade și mai mult, fiind cuprinsă între 7 și 12 la mie.

Bazinul Mării Negre prezintă o formă regulată aproximativ, țărmurile fiind puțin articulate și lipsite de insule, în general. Cuveta mării în dreptul țărmului românesc este formată dintr-o platformă continentală cu adâncimi ce nu depășesc 200 m.

Prezența platformei largi prezintă o mare însemnătate și pentru dezvoltarea și întreținerea vieții, sub adâncimea de 200 m, datorită salinității crescute și a apelor neoxigentate cauzate de lipsa curenților verticale, se formează o pătură de apă cunoscută sub numele de "stratul euxinius", lipsită de viață, faună Mării Negre fiind săracă din punct de vedere cantitativ.

Deși stațiunea Mamaia este lipsită de vecinătatea unei ape curgătoare, hidrografa superficială este suplinită de lacul care mărginește arealul studiat, și anume Siutghiol. Acest lac este alimentat din izvoarele carstice provenite din pânza calcarului sarmatic amplasate în nordul municipiului Constanța.

II.2.5 Elemente de biodiversitate

Vegetația. În cadrul arealului studiat și a împrejurimilor acestuia, s-au dezvoltat diferite specii de plante adaptate condițiilor climatice de umiditate. Vegetația este caracteristică stepei, aici găsindu-se atât elemente floristice est-europene cât și specii din flora mediteraneană și balcanică. Stepa dobrogeană cuprinse plante ierboase, migdali pitici, porumbari și tufe de păducei. În împrejurimile arealului studiat pot fi întânlite o serie de plante specifice regiunii precum garofița, cimbrișorul sau clopoțelul.

Vegetația de nisipuri ocupă o zonă îngustă de-a lungul litoralului Mării Negre, vegetația specifică nisipurilor plajei fiind reprezentată de orzul sărbatic, volbura de nisip, perișorul de nisip sau jalesul.

Fauna. În vederea consolidării fixării nisipurilor pe plaje au fost plantate specii de arbuști. Pe solurile sărătoase, de-a lungul zonei nordice a litoralului apare o vegetație halofilă de sărături.

În regiunea de stepă, cea mai extinsă în limitele județului Constanța, fauna prezentă este caracterizată printr-un număr mare de păsări și rozătoare, care-și găsesc hrană din belșug, printre speciile caracteristice stepei numărându-se popândăul, iepurele, urbele mic, șoarecele de câmp, șobolanul cenușiu. Printre animalele carnivore amintim dihorul de stepă, grivanul, dihorul pătat, șarpele rău iar printre reptilele reprezentative ale stepei sen umără șopârla de stepă, broasca țestoasă dobrogeană și gușterul vărgat. Păsările reprezentative sunt potârnicea, graurul, uliul porumbar, coțofana, uliul șerpar, ciocârlia și prepelița.

În lacurile amplasatea de-a lungul litoralului sunt întânlite frecvent exemplare de șarpe de apă și pești importanți pentru pescuit precum carasul sau crapul precum și numeroase păsări precum pescărușul, cormoranul, stârcul – majoritatea fiind oaspeți ai anotimpului de primăvară.

În Marea Neagră se întânlesc forme proprii ca familia sturionilor, formele mediteraneene – scrumbia albastră iar frecvent pot fi întânlite forme interesante precum calul de mare, pisica de mare sau unele specii mici de delfin (porcul de mare) sau o mică specie de rechin, Squalus acanthias (câinele de mare), inofensivă pentru om, neapropiindu-se de mal.

Capitolul III – METODOLOGIA DE LUCRU

III.1 Sursa datelor și materialele utilizate

Sursele principale ale datelor folosite în cadrul realizării acestei lucrări sunt reprezentate prin geo-spatial.org și Open Street Map (OSM).

geo-spatial.org

Geo-spatial.org reprezintă o comunitate geospațială în cadrul căreia sunt explorate concepte, instrumente și tehnici specifice acesteia, promovând adoptarea soluțiilor software libere (open source), însă fără a le ignora pe cele proprietare, atât comerciale cât și freeware.

Este remarcabil faptul că această comunitate militează spre democratizarea acesului la datele geografice, propunând harta ca instrument de comunicare.

Motivația principală a acestui proiect a fost reprezentată în principal de lipsa unor repere de profil în spațiul românesc.

Această comunitate a fost concepută de către doi profesori minunați din cadrul Facultății de Geografie a Universității București și anume Ștefan Constantinescu și Vasile Crăciunescu, inspirația acestora venind din partea unor oameni deosebiți precum Ben Disco, Jo Wood, Peter Guth, Frank Warmerdam sau Olaf Conrad.

Datele au putut fi descărcate sub formă de fișiere de tip ESRI Shapefile precum și utilizabile prin intermediul unor servicii web de tip WFS sau WMS. Sistemul de coordonate al datelor descărcate este Stereo 70 EPSG 31700 (Projected Coordinates System), oferindu-se posibilitatea descărcării acestora și în sistemul de coordonate Geografic/WGS84 EPSG 4326 (Geographic Coordinate System).

Astfel, de aici au fost preluate straturi vectoriale ce definesc frontiera țării (vectori de tip poligon), localitățile (vectori de tip punct) precum și rețeaua rutieră națională a României (vectori de tip linie).

Open Street Map (OSM)

OSM reprezintă un proiect de colaborare deschis cu scopul creării unei hărți a lumii editabile, disponibilă gratuit. Astfel, voluntarii adună date de localizare prin GPS, informații locale și alte surse de informare gratuite precum imagini din satelit, încărcându-le și punându-le la dispoziția celorlalți utilizatori.

Astfel, OSM definit ca fiind un proiect colectiv în regim open source are drept țel crearea unei baze de date geografice globale.

Fig. nr. 2 – Open Street Map ca hartă de fundal în Quantum GIS 1.8

Fondat în anul 2004 de către Steve Coast, OSM avea să devină în anul 2006 un proiect ce deținea deja infrastructura necesară cartografierii unor arii extinse, perioadă în care avea aproximativ 2.500 utilizatori care au adăugat peste 9 milioane de puncte în baza de date.

Cea mai reprezentativă donație către OSM a fost realizată în perioada 2006-2007 când Yahoo a acceptat folosirea imaginilor spațiale din cadrul serviciului Yahoo Maps ca fundal în cadrul proiectului, urmând ca un an mai târziu, Automotive Navigation Data a donat fundației datele complete ale Olandei.

Open Street Map în România acoperă toată rețeaua drumurilor europene și majoritatea celor naționale, ajungând a acoperi aproximativ 90% dintre acestea, reușind astfel să distribuie în mod gratuit una dintre cele mai bune hărți disponibile în acest moment pentru suprafața arealului studiat și totodată cea a României.

Sursa datelor OSM provine atât din prelevarea datelor de pe teren cu două metode, prima constând în prelevarea directă de pe teren de către voluntarii OSM cu ajutorul unor navigatoare, GPS loggers sau aparate GPS iar a doua completând datele primare însoțite de notițe prelevate de pe teren (fotografii, schițe).

În cadrul Romââniei, primele trackuri GPS au fost importate în ianuarie 2007 pe ruta Timișoara – Arad iar începând din 2008 cu ajutorul unei firme de transport din Timișoara, o parte importană de date a fost oferită fundației OSM acestea constând în trackuri GPS folosite pentru desenarea drumurilor naționale în mare majoritate.

III.2 Transferul datelor în mediul digital și prelucrarea acestora

III.2.1 Structuri de date folosite

În digitizarea obiectivelor stațiunii Mamaia, am folosit stratul de hartă de fundal al celor de la Open Street Map, disponibil atât în QGIS prin intermediul pluginului adițional denumit Open Layers cât și în ArcGIS 10.2.

De asemenea, datele OSM în format vectorial mă ajută foarte mult întrucât structura este deja standardizată iar câmpurile din tabelul de atribute sunt deja create. Spre exemplu, în tabelul de atribute, numele obiectivului este stocat într-un câmp de tip string a cărui dimensiune nu poate măsura mai mult de 50 de caractere iar tipul obiectivului stocat într-un câmp de tip integer, fiecărui tip de obiectiv atribuindu-i câte un număr care la rându-i reprezintă o clasă.

Fig. nr. 3 – Infrastructura rutieră a Rmâniei preluată de pe Open Street Map

Înainte de a crea baza de date ce-mi va servi la crearea hărții turistice a stațiunii Mamaia, este necesară culegerea datelor și/sau transferul datelor în mediul digital

Fig nr. 4 – Baza de date vectorială a României preluată de pe Open Street Map

Fig. nr. 5 – Unitățile administrativ-teritoriale ale României în format vectorial. Sursa datelor: geo-spatial.org

Astfel voi utiliza câte un strat vectorial de tip shapefile pentru digitizarea sau completarea elementelor digitizate pentru următoarelor elemente:

Obiectivele stațiunii strat vectorial de tip punct

Infrastructura rutieră strat vectorial de tip linie

Hidrografie strat vectorial de tip poligon

Plaja strat vectorial de tip poligon

Tabel nr. 1 – Denumirea straturilor vectoriale folosite și tipul acestora

Fig. nr. 6 – Identificarea unității administrativ-teritoriale Constanța și vizualizarea atributelor din baza de date. Sursa datelor: geo-spatial.org

Fig. nr. 7 – Decuparea unității administrativ-teritorială Constanța. Sursa datelor: geo-spatial.org

Fig. nr. 8– Straturile vectoriale Open Street Map suprapuse peste fundalul de hartă OSM în ArcGIS 10.2

Astfel, pentru decuparea acestor straturi vectoriale, este necesară aplicarea unei măști vectoriale, această mască fiind reprezentată practic de limita administrativă a stațiunii Mamaia.

În acest sens, voi crea un strat vectorial de tip poligon pentru a digitiza limita administrativă întrucât arealul studiat face parte din unitatea administrativ-teritorială Constanța. Astfel, voi folosi ca fundal de hartă cel puțin două hărți precum Open Street Map și Topographic Map în cadrul softului ArcGIS 10.2 precum și serviciile de hartă oferite de Google , respectiv maps.google.com.

Fig. nr. 9 – Adăugarea unui „basemap” în ArcGIS 10.2

Fig. nr. 10 – Crearea unui strat vectorial pentru delimitarea limitei administrative ale stațiunii în ArcGIS 10.2

Limita administrativă a stațiunii. Astfel, a fost creat un strat vectorial de tip poligon pentru digitizarea limitei administrative (vezi imaginea de mai sus), fișierul nou creat fiind de tip ESRI Shapefile, proiecția nefiind necesară la crearea acestuia întrucât se poate atribui ulterior printr-o funcție de definire a acesteia.

Odată creat fișierul de tip ESRI Shapefile, pentru începerea digitizării va trebui a fi activată editarea precum și selectarea instrumentului de digitizare (în cazul poligonului sunt disponibile ca și instrumente de digitizare: poligon, cadru rectangular, cerc, elipsă sau funcția mână liberă „freehand” care practic ajută în digitizarea foarte precisă fără a face click pentru fiecare nod ci doar la începutul digitizării fiecărei entități și la sfârșitul acesteia).

Digitizarea acestui strat vectorial s-a realizat pe „basemap”-ul intitulat „Topographic Map” în cadrul softului ArcGIS 10.2.

Fig. nr. 11 – Activarea editării și începerea digitizării în ArcGIS 10.2

Fig. nr. 12 – Finalizarea digitizării și ilustrarea limitei stațiunii Mamaia în ArcGIS 10.2

Astfel, după finalizarea limitei administrative, aceasta va servi drept mască vectorială în decuparea punctelor de interes și a infrastructurii rutiere din structura datelor disponibile OpenStreetMap.

Fig. nr. 13 – Decuparea prin funcția „Clip” a punctelor de interes din arealul studiat aplicând ca mască vectorială limita stațiunii. Aplicație utilizată: ArcGIS 10.2

Infrastructura rutieră. Același procedeu l-am urmat și în decuparea infrastructurii rutiere, însă, aceasta necesită câteva modificări întrucât structura vectorială OpenStreetMap nu acoperă în totalitate infrastructura rutieră a stațiunii. Astfel, este necesară începerea editării și activarea funcției snap întrucât din punct de vedere topologic, segmentele care reprezintă părți ale tramei stradale vor trebui a fi intersectate.

În completarea infrastructurii rutiere prin digitizare, după cum am precizat mai sus, este necesară activarea unei opțiuni numită „snapping” ce îmi permite activarea unei anumite toleranțe în pixeli sau unități de hartă ca și măsură, prin care, toleranță necesară intersectării în mod corect a două segmente de străzi (vector de tip linie) din punct de vedere topologic.

Deși în QGIS este necesară introducerea unei valori a toleranței în unități de hartă sau în pixeli, softul ArcGIS dispune de un instrument de „snapping” mai complex, existând patru tipuri standard de acest fel: point, end, vertex și edge.

Fig. nr. 14 – Opțiunile folosirii funcției „snapping” în ArcGIS 10.2

Fig. nr. 15 – Pașii de modificare a stratului vectorial „infrastructura_rutieră” după decuparea din OSM. Aplicație utilizată: ArcGIS 10.2

Așadar am început editarea vectorilor infrastructurii rutiere, pornind de la meniul de editare, înglobând în imaginea de mai jos pașii urmați după cum urmează:

1 – activarea editării stratului vectorial „rutiera”;

2 – crearea unei noi entități spațiale în cadrul stratului vectorial „rutiera”;

3 – selectarea stratului vectorial și a instrumentului de creare a vectorilor („Construction tools”)

4 – activarea „snapping”-ului de tip edge;

5 – încheierea editării pentru adăugarea unui câmp nou în cadrul stratului vectorial „Hidrografie”;

Infrastructura rutieră a fost standardizată clasificând astfel arterele în funcție de situarea acestora în localitate sau în afara localității. Astfel, pentru drumurile din localitati practica folosită este:

primary: drumurile principale care fac legatura între principalele ieșiri din oraș, artere importante din oraș;

secondary: drumurile de trafic relativ ridicat, care nu au legături directe cu intrările/ieșirile din oraș sau care sunt legate de artere importante.;

tertiary: o bandă pe sens, trafic destul de important;

residential: drumurile dintre blocuri;

unclasified: o bandă pe sens, trafic neglijabil. Versiunea în engleza a paginii, specifică că o diferență între tertiary și unclasified poate fi lipsa liniei de demarcație între sensuri;

Fig. nr. 16 – Adăugarea unor entități spațiale în stratul vectorial „rutiera” și atribuirea tipului de drum mai multor entități simultan. Aplicație utilizată : ArcGIS 10.2

Odată digitizate, am selectat drumurile care se încadrează în aceeași categorie, atribuindu-le prin funcția „Field Calculator” același tip. Astfel, această funcție a fost aplicată doar atributului „type” din tabelul de atribute.

Plaja. În ceea ce privește plaja stațiunii, pentru aceasta a fost creat un strat vectorial de tip poligon, formatul fișierului fiind shapefile. Întrucât la pașii anteriori am lucrat în ArcGIS, în ceea ce privește digitizarea am dorit a lucra cu aplicația Quantum GIS, pentru folosirea „snapping”-ului în unități de hartă.

Fig. nr. 17 – Activarea funcției „snap” în Quantum GIS 1.8

Fig. nr. 18 – Finalizarea digitizării plajei stațiunii Mamaia în Quantum GIS 1.8

III.2.2 Crearea bazei de date

Pentru stocarea datelor vectoriale într-o bază de date, voi folosi formatul de bază de date „File geodatabase”, datele putând fi stocate sub forma de librării de „feature class”-uri sau shapefile-uri („Feature dataset”) , de tabele geospațiale, de „feature class”-uri (shapefileuri introduse în baza de date), cataloage raster sau „mosaic dataset”-uri.

Fig. nr. 19 – Structura unui „File geodatabase” în ArcGIS 10.2

O bază de date geospațiale sau un geodatabase suportă toate elementele datelor GIS folosibile în dezvoltarea unui GIS complet precum atribute, obiecte geografice, aerofotograme, date CAD, modele ale suprafeței sau date 3D, sisteme de utilități sau transport ș.a.

Feature class. Acesta reprezintă o colecție de obiecte spațiale cu aceeași geometrie (ex. punct, linie sau poligon), aceleași atribute și aceeași referință spațială, acestea permițând gruparea obiectelor omogene într-o singură unitate în scopuri de stocare a datelor. În cazul de față, infrastructura rutieră va fi stocată într-un feature class de tip linie denumit "rutiera". Totodată, feature class-urile pot stoca adnotări și obiecte spațiale de tip dimensions.

Feature dataset. Acest tip de structură poate stoca o colecție de feature class-uri împreună, cu aceeași referință spațială. Aceste elemente oferă posibilitate grupării obiectelor omogene într-o singură unitate cu scopul stocării datelor. Spre exemplu, infrastructura feroviară (feature class cu geometrie de tip linie) poate fi stocată într-un feature dataset alături de infrastructura rutieră (feature class cu geometrie de tip linie rezultând un feature dataset care poartă amprenta întregii infrastructuri de transport.

Fig. nr. 20 – Importarea unor fișiere de tip shapefile într-un “File geodatabase” sub formă de “Feature class”-uri . Aplicație utilizată : ArcGIS 10.2

Fig. nr. 21 – Importarea multiplă a fișierelor de tip shapefile în cadrul geodatabase-ului. Aplicație utilizată : ArcGIS 10.2

Astfel, au fost introduse în cadrul bazei de date de tip “File geodatabase” următoarele straturi vectoriale: rutiera (infrastructura rutieră, geometrie de tip linie), limita_mamaia (limita stațiunii , geometrie de tip poligon), plaja (suprafața plajei stațiunii , geometrie de tip poligon) și puncte_interes (obiectivele stațiunii , geometrie de tip punct).

Fig. nr. 22 – Importarea unui singur shapefile în cadrul geodatabase-ului. Aplicație utilizată : ArcGIS 10.2

Capitolul IV – MODELAREA HĂRȚII TURISTICE

IV.1 Modelarea hărții turistice

Modelarea hărții turistice va fi realizată în doi pași, primul în cadrul softului de GIS (ArcGIS 10.2) pentru a fi cât mai completă din punct de vedere cartografic iar al doilea pas constă în introducerea hărții rezultate în urma exportării acesteia din softul de GIS, într-un soft de editare grafică intitulat Adobe Photoshop.

IV.1.1 Simbologia și reprezentarea datelor în mediul digital

Modelarea hărții turistice va începe prin selectarea simbologiei straturilor vectoriale implicare în realizarea hărții propriu-zise, aici incluzând infrastructura rutieră, obiectivele stațiunii, plaja și limita stațiunii, toate acestea reprezentând câte un strat vectorial distinct.

Simbolizarea datelor va fi realizată cu ajutorul softului ArcGIS 10.2 deoarece oferă o gamă variată de simboluri și reprezentări flat (2D) respectiv 2.5D.

Limita administrativă

Pentru simbolizarea suprafeței municipiului Giurgiu am ales a nu colora interiorul poligonului, alegând în schimb un „outline” (linie exterioară) de tip boundary de culoare gri, orientându-mă astfel spre o nuanță de culoare care să se potrivească cu celelalte nuanțe, să scoată în evidență limita stațiunii însă să nu facă obiectul principal al hărții.

Fig. nr. 23 – Selectarea proprietăților simbologice ale limitei stațiunii Mamaia în ArcGIS 10.2

Plaja stațiunii

Orice simbologie a unui strat vectorial poate fi schimbată și configurată din meniul de proprietăți al acestuia. Astfel, pentru plaja stațiunii am decis a folosi o culoare asemănătoare nisipului însă nu în modul “brush” ci punctat cu fundal transparent.

Fig. nr. 24 – Instrumentul de selectare a simbologiei

Fig. nr. – Reprezentarea grafică a plajei stațiunii Mamaia. Aplicație utilizată: ArcGIS 10.2

Infrastructura rutieră

Infrastructura rutieră va fi reprezentată grafic în mod asemănător cu infrastructura rutieră regăsită pe hărțile dedicate, nuanța culorilor folosite de Open Street Map fiind foarte potrivită, din punctul meu de vedere.

Așadar, arterele cele mai importante ale stațiunii vor fi simbolizate cu cea mai mare grosime pentru a ieși în evidență și folosind culori diferite pentru a deosebi relativ ușor drumul principal de arterele care-l intersectează.

Întrucât simbolizate aidoma hărților online de infrastructură rutieră, apar foarte inestectic deoarece nu oferă o perspectivă ca și când arterele ar fi intersectate, este necesară simbolizarea acestora în funcție de tipul tramei stradale. Astfel, am decis ca toate arterele să fie alipite arterei principale DC 86.

Fig. nr. 25 – Simbolizarea și ierarhizarea simbologică a infrastructurii rutiere în ArcGIS 10.2

Fig. nr. 26 – Simbolizarea infrastructurii rutiere în stațiunea Mamaia. Aplicație utilizată: ArcGIS 10.2

Obiective turistice

Obiectivele turistice au fost preluate din OpenStreetMap, acestea fiind clasificate în ceea ce privește stațiunea Mamaia în puncte de atracție turistică, zone de camping, fântâni decoraționale, hoteluri, zone de parcare, pub-uri, restaurante, studiouri de tip FM, semnale de trafic sau viewpoint-uri.

Fig. nr. 27 – Tabelul de atribute al stratului vectorial „obiective”. Aplicație utilizată: ArcGIS 10.2

În completarea acestora voi veni cu alte câteva categorii precum denumirea plajelor, cluburile de noapte urmând a digitiza în completare restul obiectivelor din clasele deja existente precum hotelurile lipsă.

Fig. nr. 28 – Clasificarea obiectivelor turistice și atribuirea simbologiei acestora în ArcGIS 10.2

Obiectivele municipiului, odată completate prin digitizare au fost simbolizate utilizând stilurile „ArcScene Basic” (simbologie 2.5D), precum și „Public signs” (simbologie de tip flat).

Obiectivele turistice. În ceea ce privește obiectivele turistice, le-am structurat sub forma unor template-uri în funcție de câmpul „type” din tabelul de atribute, fiecărui tip atribuindu-i un template.

Fig. nr. 29– Template-urile atribuite claselor de obiective turistice în ArcGIS 10.2

Fig. nr. 30 – Organizarea template-urilor în ArcGIS 10.2

Template-urile sunt folosite pentru a digitiza mult mai ușor făcând astfel, după editarea stratului vectorial, pe clasa pe care o dorim a o adăuga pe hartă și ulterior atașând-o pe hartă cu un singur clic. Astfel, tot procesul devine mult mai simplu fiind practic o formalitate introducerea unui nou restaurant sau a unui nou hotel. Pentru completarea celorlalte câmpuri, aici referindu-mă în special la câmpul cu denumirea fiecărei entități spațial digitizate, accesăm tabelul de atribute, ulterior completând denumirea hotelului, restaurantului ș.a.m.d.

Pentru simbolizarea obiectivelor turistice ale stațiunii s-au folosit 15 clase de simboluri, numărul fiind echivalent cu numărul claselor stocate în atributul „type”, clasele fiind:

Tabel nr. 2 – Identificarea claselor de obiective ale stațiunii Mamaia

IV.1.2 Elementele principale ale unei hărți

Nordarea hărții

Avându-și originea în particula indo-europeană "ner", cuvântul "nord" se regăsește și în limbile germană sau franceză.

Potrivit culturilor europene, hărțile sunt cartate cu partea nordică în sus, fiind nordate prin intermediul unei săgeți.

Dacă pe hartă nu este indicat semnul de nord, partea de sus a hărții este considerată ca reprezentând nordul, însă ținută în poziția în care se poate citi. Hărțile pot deține și așa-zisele linii de Nord, linii paralele între ele pe direcția Nordului, putând întânli mai multe situații, și anume când liniile nordului nu sunt paralele cu liniile directoare ale busolei și atunci când acestea sunt paralele cu liniile directoare ale busolei.

Fig. nr. 31 – Proprietăți ale nordului geografic în ArcGIS 10.2

Astfel, sunt întânlite trei situații după cum urmează:

– liniile Nordului nu sunt paralele cu liniile directoare ale busolei și vârful Nordic al acului magnetic nu este îndreptat spre Nordul hărții;

– liniile Nordului nu sunt paralele cu liniile directoare ale busolei dar vârful Nordic al acului magnetic este îndreptat spre Nordul hărții;

– liniile Nordului sunt paralele cu liniile directoare ale busolei si vârful Nordic al acului magnetic este îndreptat spre Nordul hărții.

Scara hărții

În cadrul prezentei lucrări voi folosi scara grafică simplă.

Fig. nr. 32 – Introducerea scării hărții și proprietățile acesteia în ArcGIS 10.2

În ceea ce privește scara grafică, aceasta exprimă practic raportul dintre mărimile liniare de pe hartă și corespondențele acestora din teren, printr-o construcție grafică, construcție care permite determinarea, fără calcul, a lungimilor grafice când se cunosc corespondențele lor din teren precum și a lungimilor naturale din teren, când se cunosc corespondențele acestora de pe hartă.

Scara grafică simplă este formată dintr-un segment liniar drept pe care se înscrie mărimea unui modul stabilit. Modulul sau baza scării exprimă valoarea din teren corespunzătoare unui interval grafic calculat cu scara numerică.

Astfel, pe un segment de dreaptă se repetă baza sau modulul scării, astfel încăt să poată fi luată cea mai mare distanțp măsurată în teren, grafic. Pentru gradarea scării, se pleacă din extremitatea stângă a scării, gradându-se spre dreapta, cu valoarea cumulată a bazelor corespunzătoare lungimilor naturale.

Fig. nr. 33 – Proprietățile de construcție (stânga) și cele simbologice (dreapta) a scării grafice simple în ArcGIS 10.2

Scara grafică face referire la reprezentarea grafică a scării numerice utilizând tehnicile GIS, în cazul de față. După introducerea scării, posibilă cu ajutorul meniului Insert – Scale bar, se pot face modificări asupra proprietăților acesteia modificând atât numărul intermalelor cât și unitatea de măsură sau denumirea unității de măsură în varianta finală.

Legenda hărții

Orice hartă este greu de descrifrat și la fel de greu de citit fără prezența unei legende, aceasta având un rol deosebit de important în cadrul unei hărți, practic explicând totalitatea semnelor convenționale regăsite în cadrul acesteia.

Fig. nr. 34 – Proprietăți ale legendei ulterior introducerii acesteia. Aplicație utilizată: ArcGIS 10.2

De cele mai multe ori este poziționată în cadrul unui chenar, oferindu-i o culoare de fundal astfel încât să fie ușor de identificat.

Pentru a introduce legenda în cadrul hărții, utilizând tehnicile GIS, este necesar a selecta straturile pe care dorim să apară în cadrul acesteia, fapt realizabil ușor prin meniul "Insert – Legend", în ArcGIS 10.2

Ulterior atașării legendei pe hartă, acesteia i se impun câteva modificări legate de font (mărimea fontului și culoarea acestuia), proprietăți legate de distanțele dintre itemii legendei (atât pe plan vertical cât și pe plan orizontal).

Fig. nr. 35 – Proprietăți ale legendei și un scurt “preview” al legendei brute. Aplicație utilizată: ArcGIS 10.2

Titlul legendei poate fi schimbat atât în momentul introducerii acesteia în cadrul hărții cât și ulterior din proprietățile acesteia. Tot din proprietățile acesteia, sunt ierarhizate straturile vectoriale în vederea afișării acestora pe hartă.

Fig. nr. 36 – Proprietăți de font și culoare ale legendei. Aplicație utilizată: ArcGIS 10.2

Legendei i se pot schimba chiar și poziția offset-urilor și mărimea acestora din ultimul tab al proprietăților acesteia (Size and position).

Caroiajul geografic

Foarte important în cadrul unei hărți, caroiajul geografic poate fi considerat în absența nordării unei hărți un înlocuitor foarte bun.

Fig. nr. 37 – Introducerea caroiajului geografic în cadurl hărții. Aplicație utilizată: ArcGIS 10.2

Caroiajul geografic este format din meridiane și paralele, în cadrul acestuia fiind precizate valorile cooronatelor geografice, mai exact latitudinea și longitudinea.

Intervalele dintre meridianele și paralelele care delimitează harta sunt împărțite în minute de latitudine pe verticală și în minute de longitudine pe orizontală.

Coordonatele geografice ale unei hărți ajută la stabilirea poziției unui punct de pe suprafața acesteia, orice punct oferind posibilitatea determinării acestuia prin valoarea latitudinii și a longitudinii.

Latitudinea se referă la unghiul dietru dintre planul vertical al unui punct situat pe suprafața terestră și planul Ecuatorului, acesta măsurându-se în grade sexagesimale de la Ecuator spre cei doi poli.

Stațiunea Mamaia întrucât se află la nord de Ecuator, este străbătută de paralela de 44º 14' latitudine nordică.

Fig. nr. 38 – Determinarea latitudinii și a longitudinii unui punct din cadrul stațiunii Mamaia. Aplicație utilizată: Google Earth.

Longitudinea reprezintă unghiul diedru pe care planul meridianului punctului îl face cu planul determinat de cercul care corespunde meridianelor de 0˚ (meridianul Greenwich) și 180˚ (în Pacific, la est de Noua Zeelandă). În ceea ce privește longitudinea stațiunii Mamaia, aceasta este străbătută de meridianul de 28º 37' longitudine estică.

Fig. nr. 39 – Afișarea latitudinii și longitudinii pe harta propriu-zisă. Aplicație utilizată: ArcGIS 10.2

Titlul hărții

Titlul hărții am decis a-l introduce ulterior, respectiv în partea de pregătire a unei variante comerciale a hărții turistice, deoarece varianta brută va suferi modificări de amplasare în cadrul hărții finale iar titlul trebuie poziționat cât mai atent.

Fig. nr. 40 – Proprietăți ale titlului în aplicația ArcGIS 10.2

Deși nu-l voi introduce din cadrul softului de GIS, acest lucru este însă posibil cu ajutorul meniului Insert – Title, însă oferă slabe posibilități de configurare a proprietăților acestuia ulterior introducerii lui pe hartă.

IV.1.3 Modelarea cadrurilor de hartă

Formatul hărții va fi A4 iar orientarea paginii de hartă doresc a o seta ca potret întrucât stațiunea este amplasată de-a lungul țărmului Mării Negre, având o orientare nord-sud, astfel fiind mult mai bine cuprinsă în cadrul unei orientări potret spre deosebire de orientarea de tip peisaj.

Din cauza faptului ca obiectivele stațiunii sunt concentrate pe o suprafață foarte mică, este necesară introducerea a 1-2 frame-uri în cadrul softului de GIS pentru un grad de detaliere cât mai ridicat asupra obiectivelor stațiunii Mamaia.

Frameul se va introduce cu ajutorul meniului Insert – New Data frame, acesta fiind gol după introducere, necesitând a-i atașa straturile vectoriale pe care doresc a le prezenta. Practic, un frame, în cazul de față, reprezintă un cadrul al hărții care mărește o anumită zonă din cadrul arealului studiat.

Fig. nr. 41 – Introducerea unui nou „frame” în cadrul hărții. Aplicație utilizată : ArcGIS 10.2

Practic, un frame, în cazul de față, reprezintă un cadrul al hărții care mărește o anumită zonă din cadrul arealului studiat, fiecare frame necesitând copierea straturilor vectoriale sau a structurilor raster și alipirea acestora în noul cadru creat.

Multiplicarea acestora este relativ simplă, ori prin intermediul meniului Insert – Frame, ori cu ajutorul funcției Copy-Paste.

În concluzie, un data frame grupează într-un cadru separat straturi pe care dorim să le afișăm împreună. La crearea oricărei hărți, întotdeauna vom avea și un data frame, fiecare cadru de hartă putând avea sisteme de referință spațială diferite.

Fig. nr. 42 – Layout-ul hărții brute din ArcGIS 10.2

IV.2 Modelarea hărții rezultate în urma folosirii tehnicilor SIG

IV.2.1 Modelul comercial al hărții turistice

Fig. nr. 43 – Layout-ul hărții brute din ArcGIS 10.2 introdus în Adobe Photoshop CS5

Spre realizarea unei hărți cât mai utile, am folosit site-ul booking.com pentru recomandarea unităților de cazare, fiind practic selectate primele 5 unități de cazare recomandate după un algoritm propriu al celor de la booking care ține cont de numărul stelelor, ranking-ul comentariilor și prețul per noapte. În ceea ce privește recomandarea restaurantelor m-am inspirat de pe site-ul amfostacolo.ro, unde website unde românii acordă note atât unităților de cazare cât și restaurantelor, însoțite de comentarii pertinente.

Referitor la cluburile recomandate, cele trei au atras cel mai ridicat număr de turiști în comparație cu celelalte cluburi amplasate pe litoralul țării reprezentând topul cluburilor litoralului românesc.

Fig. nr. 44 – Fotografii atașate modelului comercial de hartă turistică a stațiunii Mamaia în Adobe Photoshop

Întrucât harta brută nu oferă decât informații bazate pe clasele din cadrul legendei, pentru ilustrarea unor obiective spre pregătirea unei variante comerciale a hărții turistice, a fost necesară atașarea unor fotografii în cadrul acesteia.

Fotografiile au fost preluate de pe alwaystravel.ro, mamaiaonline.com precum și de pe site-urile obiectivelor turistice care se regăsesc în cadrul hărții, pe această cale mulțumindu-le celor care le-au realizat.

Fig. nr. 45 – Titlul hărții introdus în Adobe Photoshop CS5, de tip regular (sus) și bold (jos)

În introducerea titlului hărții au fost parcurși doi pași, și anume trasarea chenarului și aplicarea „pattern”-ului Chiseled sky iar ulterior introducerea textului și aplicarea unor efecte de „blending”.

Fontul folosit este Segoe Print, de tip „bold”, Sharp, iar mărimea fontului este de 30 pt.

Întrucât partea dreaptă a hărții finale va fi ocupată de harta rezultată folosind tehnicile GIS, partea stângă va ilustra fotografii din cadrul stațiunii, respectiv cele mai interesante locuri de vizitat iar în partea de jos, într-un spațiu relativ îngust vor fi afișate hoteluri recomandate, cluburi recomandate precum și o plajă recomandată, recomandări preluate de pe site-urile de profil precum booking.com. Astfel, obiectivele menționate mai sus sunt corelate prin fotografii cu harta propriu-zisă, fiecare fotografie sau unitate recomandată având un număr, acesta regăsindu-se pe hartă.

Fig. nr. 46 – Pregătirea finală a variantei comerciale a hărții turistice a stațiunii Mamaia. Aplicația utilizată: Adobe Photoshop CS5

IV.2.2 Elemente de prognoză

Surse posibile de finanțare

În ceea ce privește sursele posibile de finanțare, în primul rând sunt necesar a fi obținute fonduri spre dezvoltarea acestei variante comerciale unui GIS în cadrul unui server dedicat spre valorificarea cât mai eficientă a potențialului turistic iar în al doilea rând, odată creat acest webGIS vor fi necesare fonduri spre promovarea produsului final.

Sursele de finanțare pot fi reprezentate atât de către Primăria municipiului Constanța cât și de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Această destinație cu potențial turistic ridicat va căpătă o valoare reală în turism numai dacă va fi creat un produs turistic digital, contribuind în acest fel la constituirea unei oferte turistice cât mai competitive.

În dezvoltarea viitoare a produsului cartografic trebuie avut în vedere faptul că, în general, potențialii turiști străini au un nivel ridicat de educație iar prin urmare și așteptările acestora sunt mult mai ridicate, realizarea acestuia trebuind să satisfacă aceste așteptări, acest lucru fiind esențial.

Necesitatea produsului final

Această hartă este absolut necesară a fi pusă la dispoziția potențialilor turiști în mediul online spre promovarea stațiunii turistice atât la nivel național cât și la nivel internațional.

Astfel, orice turist își dorește să cunoscască măcat într-un mod sumar, locul unde dorește a călători, lipsa informațiilor despre acesta constituind un real dezavantaj în deciziile ce urmează a le lua ulterior procesului de informare.

De asemenea, de mult timp nu mai reprezintă un mister pentru specialiștii în publicitate sau marketing, ba chiar și pentru cei mai puțini inițiați în acest domeniu, faptul că ambalajul vinde. În definitiv, totul se reduce la o problemă de contact direct și de estetică. Prima impresie contează. Iar în majoritatea cazurilor „prima impresie” este dată de ambalaj. Prin urmare, ambalajul a devenit el însuși o marfă astfel încât este foarte importantă modalitate de promovare și valorificare a potențialului turistic al stațiunii Mamaia.

CONCLUZII

Cea mai mare și mai cunoscută stațiune a rivierei românești, Mamaia reprezintă cea mai renumită stațiune turistică de pe litoralul nostru. Fiind alipită municipiului Constanța, stațiunea este construită pe un grind, despărțind lacul Siutghiol de Marea Neagră.

Ținând cont de faptul că în cadrul strategiei de dezvoltare a acestui areal alipit municipiului menționat mai sus, nu se specifică realizarea unui astfel de produs, consider elaborarea acestui produs cartografic dedicat valorificării potențialului turistic, un început în ceea ce privește tehnicile GIS în domeniul turismului.

Prezenta lucrare a îmbinat armonios elaborarea unei părți teoretice completate de către rezultatul final ce constă în harta turistică a stațiunii Mamaia, tratând atât aspecte introductive legate de așezarea studiată, cât și un capitol care ilustrează caracteristici generale precum elemente de localizare geografică și aspecte ale cadrului natural.

Ulterior, un capitol a fost dedicat metodologiei de lucru, sintetizând etapele realizării produsului final, utilizând tehnicile SIG.

În final, am tratat aspectul modelării hărții turistice atât în cadrul unui soft dedicat de GIS cât și în cadrul unui soft de editare grafică vectorială.

În concluzie, elaborarea unei variante comerciale a hărții turistice dedicate stațiunii Mamaia reprezintă, după părerea mea, un model foarte eficient de valorificare a potențialului turistic al acestei stațiuni.

BIBLIOGRAFIE

Cosarca C., (2009), Saracin A. Topografie, curs, aplicatii practice – Editura Conspress, Bucuresti;

Fătu N., Herdan I., (1982), Mamaia, editura Sport-Turism, Constanța;

Posescu M., (1999), Topografie – Editura Matrix Rom, București;

Manea R., (2007), Topografie generală – Editura Cartea Universitară, București;

*** Strategia de dezvoltare a municipiului Constanța, perioada 2010-2020;

*** Geo-spatial.org – sursă date geospațiale;

*** OpenStreetMap.org – sursă de date geospațiale;

*** mamaiaonline.com – sursă de fotografii;

*** Aplicații utilizate: ArcGIS 10.2 , Quantum GIS 1.8 , Adobe Photoshop CS5;

BIBLIOGRAFIE

Cosarca C., (2009), Saracin A. Topografie, curs, aplicatii practice – Editura Conspress, Bucuresti;

Fătu N., Herdan I., (1982), Mamaia, editura Sport-Turism, Constanța;

Posescu M., (1999), Topografie – Editura Matrix Rom, București;

Manea R., (2007), Topografie generală – Editura Cartea Universitară, București;

*** Strategia de dezvoltare a municipiului Constanța, perioada 2010-2020;

*** Geo-spatial.org – sursă date geospațiale;

*** OpenStreetMap.org – sursă de date geospațiale;

*** mamaiaonline.com – sursă de fotografii;

*** Aplicații utilizate: ArcGIS 10.2 , Quantum GIS 1.8 , Adobe Photoshop CS5;