Harabagiu Florin Catalin 15159 [615334]

UNIVERSITATEA DE AR HITECTUR Ă ȘI URBANISM “ION MINC U” BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ

2020

SPA ȚIUL COMUN
ÎN CONTEXTUL ROMÂNESC
STUDENT: [anonimizat] | ÎNDRUM ĂTOR : LECT. DR. ARH. TOADER POPESCU

2
Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 3
Metodologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 6
1. Spațiul comun în contextul modernității ………………………….. ………………………….. …………. 6
1.1. Locuirea secolului al XIX -lea ………………………….. ………………………….. …………… 7
1.2. Falansterul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 9
1.3. Orașul grădină ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 11
1.4. Unite d’Habitation ………………………….. ………………………….. ………………………… 12
1.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 15
2. Abordări contemporane ale locuirii ………………………….. ………………………….. ……………… 16
2.1. Noi direcții pentru locuirea colectivă ………………………….. ………………………….. . 16
2.2. Comunitățile intenționale ………………………….. ………………………….. ………………. 18
2.3. Co-living și co -housing ………………………….. ………………………….. …………………. 18
2.4. Cooperativele de locuit ………………………….. ………………………….. ………………….. 21
2.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 27
3. Contextul românesc ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 27
3.1. Criza locuințelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 28
3.2. Locuințe individuale sau locuințe colective – Perioada interbelică ………………. 29
3.3. De la cvartal la microraion – Perioada regimului comunist …………………………. 33
3.4. Locuirea în ansamblurile rezidențiale post 89 ………………………….. ……………….. 38
3.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 45
4. Ampla sament și proiect ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 46
5. Concluzii generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 47
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 49
Listă de ilustra ții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 50

3
Introducere
Argument
Societatea în momentul de față trece prin schimbări la nivelul locuirii, se poate obseva o
creștere vizibilă în rândul persoanelor ce aleg să locuiască singure sau într-un numar redus de
oameni, în mod special în țările din Europa Occidentală. Atribuirea unei conotații negative
acestui fapt nu este justificată și cu atât mai mult, acest stil de viață nu trebuie asociat cu
sentimentul de singurătate, ci trebuie văzut ca o realitate prezentă. Totuși, această situație ridică
întrebări. Sunt politicile de locuire actuale capabile să țină pasul cu schimbările existente în
societate? Locuirea în momentul de față este potrivită și accesibilă pentru numărul tot mai mare
de pe rsoane ce adoptă acest st il de viață?
Un aspect fundamental de care trebuie ținut cont în contextul acestor schimbări este
importanța interacțiunii sociale. Așa cum a fost menționat anterior, a locui singur nu trebuie
asociat cu singurătatea, dar pentru a cest fapt viața socială j oacă un rol crucial. Inte racțiunea
socială în cadrul locuirii generează formarea unei comunități, dar pentru ca acest lucru să fie
posibil, este necesar contextul favorabil pentru ca această interacțiune să se întâmple.
O posibilă soluție pentru a asigura această interacțiune soci ală și formarea comunității, o
reprezintă integrarea în cadrul locuirii a funcțiunilor complementare și comunitare. Aceste
spații comune integrate în clădirile de locuințe, destinate atât locuitorilor river ani cât și celor
din veci nătatea cartierului, asig ură o experiență a locuirii îmbunătățită și posibil mai potrivită
pentru societatea actuală.
În Europa Occidentală poate fi observată o tendință tot mai prezentă de a reduce spațiul
privat destinat fiecărui locuitor în parte, oferi nd la schimb spațiu ce poate fi utilizat de toți
locuitorii împreună. Un bun exemplu pentru această tendință de locuire este cel al
“cooperativelor de locuințe ”, acest stil de locuire fiind practicat în Elveția, de exemplu, deja de
o perioada foarte îndelu ngată.
Și în România s -a încercat introducerea spațiului comun în componența locuirii colective,
dar în multe dintre cazuri aceasta nu s -au bucurat de succesul așteptat, de multe ori aceste spații
au rămas neutilizate ajungând să f ie văzute ca o risipă de spațiu și de bani. Spații le de folosință
comună dispun în continuare de o conotație negativă, justificată cel mai probabil de
experiențele locuirii din perioada socialistă.

4
Scopul și obiectivele lucrării
Lucrarea de față are ca sco p verificarea ipotezei c onform căreia integrarea în cadrul
locuirii a funcțiunilor destinate utilizării comune, atât de membrii comunității cât și de cei din
afara sa, reprezintă o direcție valabilă pentru conformarea la schimbările societății actuale.
De asemenea, studiul urmăre ște să verifice dacă acest demers poate fi posibil, dar și
justificat pentru contextul românesc, unde există o vizibilă reticență pentru utilizarea la comun
a spațiilor destinate locuirii.
Obiectivele cercetării :
1. Studiul evolu ției spațiilor comune în cadru l locuirii
2. Cercetarea schimbărilor existente la nivelul societății și care sunt abordările
contemporane ale locurii ce încearcă să răspundă la aceste schimbări
3. Analizarea contextului românesc, înțelegerea problemelor existente în cadrul acestuia
și contura rea unor posibile soluții
Plan de idei
1. Spațiul comun în contextul modernității
Acest capitol evidențiază modul în care procesul de industrializare și schimbările
societății au afectat dezvoltarea orașului în secolul al XIX-lea. Este urmărită reacția critic ă a
formei pe care o ia orașul și a p roblemelor generate de aceasta. Reacțiile menționate au dus la
formularea unor modele de locuire ce au abordat problema comunității și a spațiilor comune în
moduri diferite, acesta f iind, de fapt, subiectul pe care se v a pune accent în această parte a
studiului.
2. Abordări contemporane ale locuirii
Analiza tendințelor actuale în privința stilului de viață al oamenilor demonstrează
schimbări semnificative ale societății. Structura familiei se schimbă și o dată cu aceasta și
cerințele pe care beneficiarii le au față de locuire . Capitolul de față abordează câteva exemple
concrete ale formelor pe care locuirea le poate lua în acest context. Aceste exemple sunt
analizate prin prisma raportării la comunitate și a avantajelor pe c are le conferă.
3. Contextul românesc
Capitolul de față este destinat analizei situației din România. Acesta descrie etapele prin
care a trecut construcția de locuințe și factorii ce au generat diversele ab ordări, cum ar fi

5
schimbările politice sau criza de l ocuințe ca reacție a industrializării. Accentul se va pune pe
modul în care aceste abordări se vor raporta sau nu la componenta comunitară a locuirii.
4. Amplasament și proiect
Această parte a lucrării va i lustra caracteristicile pentru care a fost ales situl proiectului
de diplomă și potențialul pe care acesta îl are pentru susținerea demersului proiectului. De
asemenea vor fi prezentate posibilele acțiuni ce pot fi luate în vederea obținerii rezultatului
urmărit.
5. Concluzii generale
Încheierea lucrării cuprin de punctarea aspectelor ce pot ajuta la obținerea coeziunii
sociale în cadrul locuirii. Aceste aspecte sunt bazate pe concluzii generate de acest studiu și se
raportează la contextul românesc și la particularitățile acestuia.
Definirea conceptelor
Spațiu comun
Așa cum este definit în legea locuinței nr. 114/1996 prin spațiu comun sau proprietate
comună se înțeleg „ toate părțile dintr -o clădire aflată în proprietate, care nu sunt apartamente
și care sunt destinate folosirii în com un de către toți proprieta rii din acea clădire. ”1 Cu toate
acestea, spațiile comune sunt mai complexe de atât. Acestea pot fi destinate atât unui număr
restrâns de apartamente cât și întregului ansamblu locativ, dar pot reprezenta și spații de
interacțiune între rezidenți și vecină tate, devenind extensii ale spațiului public în interiorul
ansamblului de locuințe. De asemenea, acestea sunt nuanțate și de destinația lor, putând găzdui
activități strict funcționale, precum parcarea automobilulu i sau circulația între apartamente, dar
și activități de relaxare, socializare s au chiar profesionale.
Comunitate
Com unitatea este definită drept un „g rup de oameni cu interese, credințe sau norme de
viață comune .”2
„Comunitatea este un set de interac țiuni, comportamente umane cu un anumit înțeles și
anumite a șteptări între membri. Nu doar ac țiuni, ci ac țiuni bazate pe a șteptări, valori, credin țe
și înțelesuri comune între indivizi. ”3

1 Legea locuin ței nr. 114/1996
2 Institutul de Lingvistică “Iorgu Iodan – Alexandru Rosetti” al Academiei Ro mâne, Dicționarul Explicativ al
Limbii Române , Univers Enciclopedic, București, 1998
3 Phil Bartle, Ce este comunitatea? O perspectivă sociologică – http://cec.vcn.bc.ca/mpfc/whtcomru.htm –
accesat la 18.10.2020

6
Co-housing și Co -living
Ambele concepte definesc tipologii de comuni tăți bazate pe utilizarea la comun a
anumitor s pații. Raportul dintre spațiile private și cele comune generează diferența dintre cele
doua concepte. Co-living presupune un numar mult mai mare de funcțiuni comune, spațiile
private fiind reduse la minim. În timp ce Co -housing definește, în general, locui nțe private
grupate în jurul unor spații destinate comuni tății.4
Metodologie
În scopul atingerii obiectivelor enunțate anterior, studiul de față implică trei direcții de
cercetare. Prima fiind bazat ă pe studiul formelor pe care locuirea le -a luat în perioa da
modernității. Subiectele de cercetare abordate vor fi factorii ce au determinat schimbări în
cadrul locuirii, criticile aduse acestor schimbări și modelele de locuire formulate pe baza
acestor cr itici. Pentru o înțelegere mai bună a acestor modele, vor fi alese trei exemple concrete
de manifestare a acestora. Cea de -a doua direcție de cercetare este cea a contextului actual al
locuirii. Vor fi analizate schimbărie existente la nivelul societății î n momentul de față și
exemple ce evidențiază felul în care oferta de locuințe răspunde acestor schimbări. Iar cea de –
a treia direcție de cercetare se concentrează asupra locuirii în România. Se vor analiza anumite
aspecte specifice etapelor prin care a tre cut construcția de locuințe în România, iar pe baza
conclu ziilor acestei cercetări, vor fi enunțate posibile problem e existente la nivelul locuirii și
posibilitățile de rezolvare ale acestora.
Ca surse de cercetare au fost utilizate publicații și articole de specialitate ce abordează
tema locuirii atât în context ul României, cât și în cadrul extern. Au fost studiate cer cetări
științifice care au demonstrat aspecte relevante pentru lucrare. De asemenea, prin intermediul
studiilor de caz, au fost evidențiate aspecte concrete ce țin de diversele abordări ale locuirii
studiate în lucrare. Toate aceste surse apar menționate a tât în notele de subsol, unde au fost
preluate idei sau citate din cadrul acestora, cât și în bibliografia și webografia de la finalul
lucră rii.
1. Spațiul comun în contextul modernității
Pentru o mai bună înțelegere a evoluției spațiului comun în cadrul locurii și a căutărilor
în acest sens desfășurate în perioada modernă, va trebui în primul rând înțeles contextul în care
se găsea locuirea și problemele asociate acelei perioade. Astfel, în cele ce urm ează vor fi

4 CoLiving vs. CoHousing: What’s the Difference? – https://medium.com/@al l.things.coliving/coliving -vs-
cohousing -whats -the-difference -f8dd98da021 – accesat la 18.10.2020

7
studiate schimbările din cadrul locuirii generate de revoluția industrială , creșterea demografică
și schimbările social -politice din acea perioadă.
1.1. Locuirea secolului al XIX -lea
Orașul industrial
Perioada de început a secolului al XIX-lea este marcată de o serie de evenimente ce
pregătesc terenul pentru conturarea gândirii moderne a locuirii urbane.
Pe fondul descoperirilor științifice și a avansului tehnologic, fenomenul Revoluției
industriale, ce marchează trecerea de la producți a meșteșugărea scă la cea mec anizată, a
determinat decăderea clasei mijlocii a meșteșugarilor, generând , într -o primă etapă, o creștere
substanțială în rândul păturii sărace. Acest fapt, împreună cu o creștere demografică fără
precedent produsă la finalul secolului al XV III-lea și începutul secolului al XIX -lea, a generat
un aflux de populație săracă venită din medi ul rural, unde condițiile de viață deveneau din ce
în ce mai d ificile, în mediul urban unde industrializarea oferea locuri de muncă și promisiunea
unui trai ma i bun, rezultând o mare aglomerare a orașelor.5
La nivel social -politic, se devoltă liberalismul ca pandant al Revoluției industriale.
Acesta este definit dre pt un ansamblu de doctrine ce au scopul de a garanta libertatea politică
și susțin libera inițiati vă, libera concurență și jocul liber al inițiativelor individuale.6
Se produc importante schimbări la nivelul claselor sociale. Pe lângă dispariția clasei de
mijloc și creșterea clasei de jos, apare o nouă clasă socială, burghezia industrială, aceasta
înlocuind -o pe cea a nobilimii. Această nouă clasă socială joacă un rol determinant în
dezvoltarea urbană . Aceasta permite dezvoltarea haotică a orașului, fără s ă țină cont de
considerente estetice sau de igienă.7
Noua doctrina social -politica limitează influe nța statului în s fera investițiilor imobiliare,
astfel cererea devine cea care dictează dezvoltarea orașului. Cererea fiind foarte mare, face loc
dezvoltări i speculației funciare și imobiliare. Totuși, această cerere vine de la o populație
săracă, prin urm are se construiește ieftin și de slabă calitate din punct de vedere constructiv,
igienic și estetic. Controlul urban este limitat de noile principii liberal e și este oricum depășit
de probleme de natură pragmatică ridicate de modul haotic de dezvoltare, pâ nă la acel moment
atenția acestuia fiind orientată doar către probleme le de natură estetică.8

5 Ana Maria Zahariade, Celia Ghyka & Vera Marin, “Muta țiile” secolului al XIX -lea, Note de curs Arhitectura
Locuire Oraș
6 Ibidem
7 Ibidem
8 Ibidem

8
Deși nu imediat, guvernul a fost forțat să intervină , determinat de factori precum
epidemiile de holeră din anii 1832 și 1848, conștientizarea importanței muncito rului și a
calității mediului său de viață ce influența în mod direct randament ul în munca pe care acesta
o presta, considerente umanitare sau rel igioase și utopiile socialiste aparute drept critică a
orașului industrial. Au fost luate măsuri pentru a comb ate condițiile de proastă calitat e ale
locuirii, în ciuda încălcării anumitor principii liberale , punând astfel bazele politicilor de
locuire.9
Ca reacție la aceste probleme ale locuirii, asociate orașului liberal, apar critici formulate
de personalități d in afara domeniului, motiv pentru care Francoise Choay numește perioa da
pusă în discuție perioada pre -urbanismului. Autoarea împarte aceste crit ici în două direcții
ideologice distincte.10
O primă direcție ideologică definită de F. Choay este cea progresist ă, aceasta fiind
reprezentată de autori precum Owen, Fourier, Richardson, Cabet, Proudhon, ce critică orașul
industrial pentru degradarea adusă individului. Aceștia au în comun concepția „individului
uman ca tip, independent de toate cotingențele și difere nțele de loc și de timp, și care poate fi
definit prin ne voi-tip deductibile în mod științific .”11 Ghidați de exigența igienei, spațiul propus
de aceștia este amplu, în contradicție cu situația actuală a orașului industrial, iar clădirile sunt
dispuse izola t și reprezintă prototipuri bine definite, conturate de analiza necesităților omului –
tip. Acest spațiu este organizat riguros pe principiile segregării funcționale, astfel sunt propuse
locuri distincte pentru locuire, muncă, cultură și recreere. Toată acea stă organizare va acor da o
deosebită importanță esteticii , doar că această estetică în concepția progresistă este înțeleasă
drept logică bazată pe legile geometriei , moștenirea artistică a trecutului fiind refuzată.12
Cea de -a doua direcție ideologică est e cea culturalistă, bazată pe operele lui Ruskin,
William Morris, iar mai apoi pe cele ale lui Ebenezer Howard . Acesta nu mai pu ne în discuție
situația individului, ci pe aceea a comunității umane din cadrul orașului. Problema, de această
dată, ce genereaz ă critica orașului industrial, este „dispariția unității organice a orașului sub
presiunea dezintegratoare a industrializării. ”13 Deci opus fa ță de gândirea orientată către
progres a modelului enunțat anterior, de data aceasta se mizează pe regăsirea valori lor
trecutului. Orașul culturalist este definit de limite precise, are dimensiuni modeste , inspirate

9 Ana Mari a Zahariade, Celia Ghyka & Vera Marin, “Muta țiile” secolului al XIX -lea, Note de curs Arhitectura
Locuire Oraș
10 Ibidem
11 Francoise Choay , Urbanismul. Utopii și Realități , Paideia, 2002, pag. 3
12 Ibidem , pag. 3-4
13 Ibidem , pag. 5

9
din orașele medievale. Populația este descentralizată, fiind grupată în mici orașe cu număr
limitat de locuitori. Dezvoltarea din interiorul orașului se ba zează pe criterii organice, opuse
față de principiile geometrice ale progresismului. Clădirile nu mai reprezintă prototipuri,
acestea sunt diferite între ele exprimând caracterul și ocupația proprietarilor.14
Perioada de început a secolului al XX -lea este m arcată de implicarea în demersul de
rezolvare a problemelor orașului a specialiștilor, mai exact a arhitecților. Astfel, autoarea
Francoise Choay o denumește perioada urbanismului. Specialiștii duc mai departe cele două
direcții ideologice, conturând princ ipii aplicabile pentru dezvoltarea orașelor.15 În continuare
vor fi analizate trei dintre aceste abordări ale lo cuirii, bazate pe concretizarea direcțiilor
ideologice enunțate anterior. Accentul studiului va fi pus pe modul în care a fost abordată
component a comunitară a fiecăreia dintre acestea, prin prisma raportării la curen tul ideologic
din care face parte. Aces te exemple prezintă abordări diferite de raportare la comunitate,
particularitățile fiecăreia dintre acestea demonstrând înscrierea în una dintre cele două modele
ideologice.
1.2. Falansterul

Fig. 1
Proiectul utopic al falansterului a fost dezvoltat în 1808 de filozoful socialist Charles
Fourier, ca reacție la dezechilibrele societății capitaliste. Denumirea de falanster provid e de la
cuvantul grecesc Phalanx, ce definește o formație de luptă unde membrii acesteia depind unii
de alții pentru menținerea formației.16

14 Francoise Choay , Urbanis mul. Utopii și Realități , Paideia, 2002, pag. 5 -6
15 Ibidem, pag. 8
16 Jessica Flore Angel, Reflexion on Fourier’s Phalanstery – http://jessica -f-angel.com/phalanstere – accesat la
18.10.2020

10
Conceptul falansterului pleacă de la ideea societății perfecte, bazată pe egalitarism și
autosusținere, imaginată de Fourier. Principiile enunțate de acesta au rolul de a contura clădirea
ce poate găzdui o astf el de societate și toate activitățile întreprinse de membrii acesteia.17
Fourier definește falansterul drept o clădire perfectă, cu limite clar definite, acesta av ând
posibilitatea să găzduiască între 1600 și 1800 de rezidenți, extinderea acestuia nefii nd o
opțiune, ci doar replicarea. Clădirea este izolată de societate, vizitatorii fiind primiți doar în
anumite spații și sub anumite reguli. O caracteristică importa ntă a falansterului o reprezintă
recrearea străzilor la interiorul acestuia sub forma amplelor coridoare luminate și încălzite.
Fourier consideră important ca frigul să nu fie resimțit la interiorul falansterului, deplasarea
dintr -un spațiu în altul sau de la o activitate la alta să nu neceiste haine groase sau încălțăminte
specială. Acesta combină locuirea cu munca în aceeași clădire pentru a facilita utilizarea
eficientă a timpului membrilor comunității. În ceea ce privește activitățile domestice, tot pe
criteriul eficienței, dar și din motive sociale, o parte dintre acestea sunt externali zate în încăperi
de folosință comună. Aceste principii ce conturează imaginea falansterului au fost preluate de
arhitecți cu scopul reformării sociale. Unite d’Habitation de la Marislia, proiect realizat de Le
Corbusier, reprezintă un cunoscut exemplu de a plicare a principiilor falansterului lui Fourier.18
Clădirea gândită de Fourier ia forma unei construcții de dimensiuni colosale, alcătuită
din 3 corpuri, unul central și două aripi laterale, fiecare având o destinație specifică. Corpul
central destinat ac tivităților liniștite, pune la dispoziție săli de mese, săli de conferințe,
biblioteci și camere de studiu. Una dintre aripile laterale este destinată activităților lucrat ive
gălăgioase și activităților destinate copiilor, iar cea de -a doua aripă este dest inată întâlnirilor
cu oamenii din afara falansterului, astfel aceasta cuprinde săli de evenimente. Fourier
subliniază faptul că străinii nu trebuie lăsați să acceseze arip a centrală pentru a nu întrerupe
activitățile desfășurate în interiorul acesteia. De asemenea, acesta menționează că cei din afara
falansterului vor plăti o taxă pentru a -l accesa, acest lucru contribuind la economia acestuia.
Falansterul de asemenea cupri nde apartamente private, dar și săli destinate socializării.19
Fourier subliniază imp ortanța alegerii locației falansterului, considerând că o locație ce
nu întrunește toate cerințele enunțate de acesta, poate duce la eșecul proiectului. Acesta
menționează multiple caracteristici pe care locația va trebui să le aibă, printre care prezența

17 Ștefan Dr agoș Dascălu, The Phanastery Paradigm Paradoxes of Architectural Determinism –
https://www.researchgate.net/publication/25835 8609_The_Phalanstery_Paradigm_Paradoxes_of_Architectural_
Determinism – accesat la 18.10.2020
18 Ibidem
19 https://theanarchistlibrary.org/library/charles -fourier -the-phalanstery.lt.pdf – accesat la 18.10.2020

11
apei în zonă, alăturarea unei păduri, apropierea de un oraș mare, dar suficient de distanțat pentru
a ține la distanță „ intru șii”.20
Cu scopul de a genera o imagine de ansa mblu asupra celor enunțate anterior, se poate
afirma că teoria Falansterului plasea ză componenta comunitară în centrul preocupării .
Funcționarea societății, imaginate de Fourier, din interiorul acesteia se bazează pe cooperare și
pe coeziune socială, lucru ce poate fi observat din existența multiplelor spații destinate utilizării
comunit are dar și demersului de externalizare al activităților domestice în încăperi comune.
Însă un factor de o importanță fundamentală, ce ține de apartenența la linia progresită , este
dorința lui Fourier de a genera o societate ideală, gândită până la cel mai mic detaliu. Acest
aspect face ca teoria Falansterului să genereze soluții extrem de rigide, neancorate în realitate,
care, în locul cultivării spiritului comunitar, să prod ucă un mediu în care atât individului, cât și
comunității să le fie imposibilă dezv oltarea și existența.
1.3. Orașul grădină
Având ca punct de plecare, conceptele
ideologice ale modelului culturalist, Ebenezer
Howard pune bazele orașului -grădină, concept ce
este mai târziu pus în formă de arhitectul urbanist
Raymond Unwind . Primul oraș grădină realizat de
Unwind împreună cu B. Parker a fost orașul
englez Letchworth.21
Megând pe linia culturalistă, în orașul lui
Howard primează comunitatea, aceasta fiind mai
importantă decât individul. Acesta constată
impactul negativ al dezvoltării neplanificate a
orașului industrial asupra spititului comunitar, dar cu toate astea nu ne agă avantajele aduse de
tehnologie și de noua viața urbană. Astfel, acesta dezvoltă un conce pt de oraș ce îmbină
avantajele celor două .22
Noul oraș grădină se inspiră din formele orașului tradițional , are un numar limitat de
locuitori, undeva între 30.000 și 58.000, are limite precise, definite de o centură verde ce face

20 https://theanarchistlibrary.org/library/charles -fourier -the-phalanstery.lt.pdf – accesat la 18.10.2020
21 Ibidem
22 Dragica Gataric, The Origin and Development of Garden Cities – An Overview –
https://www.researchgate.net/publication/334609864_The_ origin_and_development_of_Garden_cities_An_ove
rview – accesat la 18.10.2020
Fig. 2

12
imposibilă contopirea cu a lte aglomerări, iar în interiorul său, fondul construit ocupă spațiul
într-un mod diferențiat de la un oraș la a ltul, fiind o consecință a rolului pe care culturaliștii îl
acordă individualității. În cazul în care un asemenea oraș depășește pragul stabilit de Howard,
acesta nu se va extinde, el va prelua modelul ce lulelor vii și se va dedubla, fiind întemeiat un
nou oraș înconjurat de spașiu verde.23
Locuința în orașul grădină este individuală și preia tipologii tradiționale, fiecare locuință
având acces la propriul spațiu verde. Dar așa cum a fost menționat anterior, Howard acordă o
deosebită importanță comunități i, de aceea locuințele sunt grupate în jurul unor spații cu
caracter comun, pentru a pune la dispoziție spații destinate interacțiunii între membri i
comunității.24
Este important de reținut ideea enunțată de Howard despre pericolul pe care îl poate
ascunde d ezvoltarea necontrolată a orașelor, acela al pierderii spiritului comunitar, o problemă
ce poate fi la fel de actuală în momentul de față, cum era și la momentul dezvoltării industriale
a orașelor.
În concluzie, pentru a fi evidențiată importanța acordată comunității în teoria Orașului
Gradină, trebuie amintite anumite aspecte. Una dintre criticile enunțate de linia culturalistă, pe
care aceasta se bazează, aduse orașului industrial, este pierderea coeziunii sociale o dată cu
dispariția orașului tradițional . Scara domestică specifică orașului tradițional reprezintă una
dintre caracteristicile promovate de această teorie, aceasta jucând un rol importa nt în dezvoltara
comunitară. Locuirea propusă este individuală și permite dezvoltarea acesteia pe baza
caracte rului specific al ocupantului, iar spațiul comunitar este adiacent locuirii, fiind o zonă de
întâlnire pentru comunitate, legătura dintre comunita te și locuire fiind gener ată de opțiunea
individului, nu impusă, așa cum a fost evidențiat anterior în teoria lui Fourier. De aici se poate
observa o diferență importantă de nunanță între diferitele abordări ale spațiului comun în cadrul
celor două exemple .
1.4. Unite d’Habitation
Le Corbusier, adept al ideilor modelului progresist, dezvolt ă conceptul de unitate de
locuit (Unite d ’Habitation) ca fiind un cartier dezvoltat pe verticală menit să răspundă într -un
mod cât mai eficient necesităților omului modern. Conform ideologiei progresiste, acest tip de
locuire se adresează individului -tip, ale cărui nevoi sunt foarte clar determinate prin studii

23 Francoise Choay , Urbanismul. Utopii și Realități , Paideia, 2002, pag. 13 -14
24 Ana Maria Zahariade, Celia Ghyka & Vera Marin, “Muta țiile” secolului al XIX -lea, Note de curs Arhit ectura
Locuire Oraș

13
științifice. Unitatea de locuit a fost concepută să integreze, pe lângă funcțiunile destinate
locuirii efective, și f uncțiuni comune, tinzând spre idealu l comunității autosuficiente, aspect ce
amintește de ideea falansterului lui Fourier.25
Conceptul unității de locuit a dat naștere mai multor proiecte ce urmează principiile sale,
una dintre cele mai cunoscute, fiind și p rimul din această serie, este cel d in Marsilia.

Fig. 3 – Fațadă Unite d ’Habitation Marsilia
Unite d’Habitation Marsilia (La Cit é Radieuse)
Proiectul lui Le Corbusier din Marsilia , construit între 1947 și 1952, a fost destinat
locui torilor Marsiliei rămași fără locuință în urma bombardamentelor celui de -al doilea război
mondial. Este primul proiect realizat de acesta la o asemenea scară. Acesta a fost gândit să
conțină locuințe, ample spații c omune, magazine și chiar o școal ă.
Releva nța pentru acest studiu constă în ideea lui Le Corbusier de a crea, nu doar o clădire
de locuințe colective, ci un spațiu care să înglobeze, pe lângă locuința individuală
convențională, și activitățile întâlnite în mod normal în afara acesteia. Acesta reuș ește să
capteze viața unui întreg cartier în interiorul clădirii sale.
În continuare, studiul va urmări înțelegerea modului de funcționare ale acestor funcțiuni
destinate utilizării comune și a modului în care acestea relaționează cu viața privată a
rezide nților.
Majoritatea spațiilor comune din interiorul clădirii sunt conectate cu viața individuală
prin intermediul coridoarelor, gândite ca adevărate străzi interioare. Le Corbusier concepe

25 Ana Maria Zahariade, Celia Ghyka & Vera Marin, “Muta țiile” secolului al XIX -lea, Note de curs Arhitectura
Locuire Oraș

14
apartementele sub for ma de duplexuri dispuse astfel încât coridoare le sunt regăsite doar o dată
la trei niveluri , după cum se poate observa în fig. 4. Datorită numărului redus de coridoare
necesare în întrega clădire, se câștigă mult spațiu, observându -se importanța acordată u tilizării
eficiente a acestuia.

Fig. 4 – Secțiune Unite d ’Habitation Marsilia
Coridorul al treilea, este dispus la fațadă și se dezvoltă pe două niveluri, fiind accentuat
caracterul public al său. Acesta mediază accesul în majoritatea funcțiunilor cu caracter
comunitar regă site la interiorul clădirii, un supermarket, câteva magazine , o cafenea, o brutărie
și, dezvoltat ceva mai târziu, un mic hotel. Apariția ulterioară a hotelului subliniază
popularitatea dobândită de clădire pentru caracterul special al acesteia. În rest, l a nivelul
celorlalte coridoare, pot fi găsite și alte funcți uni comune, printre care o grădiniță, un cabinet
medical și chiar și mici ateliere. Toate aceste funcțiuni, mai ales cele dispuse la nivelul
coridorului al treilea, susțin dezvoltarea comunității în cadrul clădirii și aduc în interiorul
acesteia viața cart ierului regăsită în mod normal la exterior.
Fig. 6 – Coridor cu caracter public Fig. 5 – Coridor

15
Un alt amplu spațiu comun se găsește pe acoperișul clădirii. Le Corbusier aplică aici
principiul modernist al terasei grădină , folosind acoperișul p entru funcțiuni cu cara cter
comunitar. O pistă de alergare, un loc de joacă pentru copii, o sală de sport , o piscină și o școală
de arte pentru copii pot fi găsite pe terasa clădirii de locuințe , toate acestea oferind prilejul
interacțiunii sociale.

Astfel, poate fi văzut un interes clar acordat spațiului comun, prin prezen ța multiplelor
spații destinate utilizarii comunitare și de asemenea, se observă o abordare ce suport ă amprenta
ideologiei progresiste, prin g ândirea cl ădirii ca r ăspuns al unor nevoi t ip, considerate ca fiind
aplicabile oric ărui potențial beneficiar . Însă realitatea a ar ătat că lucruruile nu au decurs a șa
cum arhitectul s -a așteptat. În ciuda destina ției sociale, cl ădirea a atras, de fapt, doar persoanele
din clase sociale ridicate ce a u fost interesate de stilul de via ță propus.26
Avant ajele acestei tipiz ări sunt incontestabile și măresc în mod clar eficien ța în utilizare
și economicitatea clădirii. Așa cum se poate observa, exemplul de față propune o utilizare
eficientă a spațiului, dem onstrând interesul în această direcție. Însă acest demers poate crea în
același timp, spații și conexiuni mult prea rigide pentru a susține dezvoltarea comunitară , așa
cum a fost evidențiat anterior și în studiul teoriei Falansterului.
1.5. Concluzii
Criticile aduse modului în care a evoluat societatea sub influen ța industrializ ării și al
liberalismului , au influen țat drastic produsul arhitecturii în perioada modern ă. Modelele
ideologice, formulate ca reac ție critic ă a ora șului liberal, reprezint ă baza pe care s-a format
arhitectura acestei pe rioade. Ambele direc ții au generat modele de locuire care , prin

26 Vitali Vitaliev, Le Corbusier ’s vertical city in Marseille – https://eandt.theiet.org/content/articles/2015/09/le –
corbusiers -vertical -city-in-marseille/ – accesat la 1 8.10.2020
Fig. 8 – Terasă publică Fig. 7 – Terasă publică

16
caracteristicile lor , nu s-au ar ătat indiferente fa ță de importan ța comunita ții drept component ă
fireasc ă a locuirii. Acestea au abordat tema spa țiul comunitar în moduri diferite, prin prisma
direc ției ideologice la care s -a raportat fiecare.
Un aspect necesar de punctat în încheierea acestui capitol ține de tendința de tipizare a
locuirii, asociată ideologiei progresiste . Deși a fost evidențiată critica acestei a în capitolul
prezent, demersul acesta poate fi justificat de anumite aspecte . Este important de înțeles faptul
că formularea acestor direcții s -a desfășurat într -un context unde presiunea generată de explozia
demografică și de problemele aduse de aceasta , a justificat o priorit izare a aspectelor
pragmatice, cum ar fi eficiența în proiectare și criteriul economic al acesteia. Astfel, tendința
de tipizare a locuințelor poate fi înțeleasă ca raportare la contextul acelui moment.
Poate fi afirmat faptul că m odul în care exemplele de scrise anterior tratează spa țiul
comunitar constituie o bază solid ă pentru cercetarea acestei componente a locuirii. Acestea
oferă puncte diferite de vedere asupra acestei teme prin care poate fi mai bine înțeles, pentru
abord ări ulterioare, acest subiect.
2. Abordări contemporane ale locuirii
2.1. Noi direcții pentru locuirea colectivă
În momentul de față se remarcă o nouă tendință prezentă în rândul tot mai multor
ansambluri de locuit, aceea de a reduce spațiul privat destinat fiecărui r ezident și de a oferi la
schimb mai multe spații comune destinate atât rezidenților cât și cartierului. Această schimbare
de gestio nare a spațiului poate fi observată la trei scări diferite.27
Prima scară fiind cea a apartamentului individual, acesta capătă dimensiuni reduse și
conține doar strictul necesar locuirii, do rmitor, baie și o mică bucătărie. Aceste apartamente
sunt grupate în jurul unui spațiu comun generos ce conține o zonă de zi și o bucătărie. Această
conformație a apartamentelor susține social izarea dintre utilizatori.28
Cea de -a doua scară, cea a clădirii de locuințe scoate în evidență demersul de a include
în componența clădirii, pe lângă spațiile destinate locuirii, variate funcțiuni destinate utilizării
colective, precum spațiile de lucru, b iblioteci, spălătorii, locur i de joacă pentru copii și chiar o
bucătărie cu un bucătar angajat ce prepară mesele celor ce nu doresc să gătească sau să mănânce
în apartamentele lor, ci preferă să ia masa împreună cu ceilalți rezidenți.29

27 Illka Ruby, “Today, we need affo rdable housing that is also attractive ” – https://www.housingeurope.eu/blog –
954/today -we-need -affordable -housing -that-is-also-attractive – accesa t la 18.10.2020
28 Ibidem
29 Ibidem

17
A treia scară pusă î n discuție este cea a spați ului public, poate fi observat cum clădirile
de locuințe deseori oferă funcțiuni publice destinate vecinătății. Un exemplu valabil pentru
această acțiune îl reprezintă ansamblul cooperativ de locuințe Kalkbreite din Zurich, unde 50%
din proiect constă în f uncțiunile non -rezidențiale. Ansamblul menționat oferă un număr
important de funcțiuni destinate vecinătății , astfel acesta devine parte din spațiul public al
cartierului.30
Această direcție a locuirii vine în opoziție față de ste reotipul locuirii co lective postbelice
bazat pe ideea segregării funcționale promovată de modernism. Este susținută astfel mixitatea
funcțională și socială ca modalitate de îmbunătățire a calității vieții urbane.
Justificarea pentru ace astă schimbare de pa radigmă a locuirii o reprezintă modificarea
structurii familiei ce împarte în mod normal o locuință. În urma revoluției industriale, numărul
de generații dintr -o familie ce ocupa în mod normal o locuință s -a redus de la trei la doar două
generații, acestea fiind reprezentate de părinți și copiii lor. La momentul acesta, numărul de
generații s -a redus chiar la una singură , în societatea occidentală 60% dintre oameni locuind
singuri sau împreună cu o singură altă persoană. 31 Acest fapt duce deseori la sentime ntul de
izolare sau singurătate resimțit de aceste categorii de persoane. Astfel, modul de locuire enunțat
mai sus aduce cu sine o serie de beneficii pentru aceste categorii de oameni, oferind
oportunitatea de socializare și de satisfacere a nevoii de apar tenență la un grup.
Un alt avantaj al acestei direcții a locuir ii este scăderea prețului unități lor locative, de
acest lucru beneficiind în mod special categoriile sociale dezavantajate. Acestea se pot bucura
de un mod de locuire civilizat, favorizând inte grarea în societate în ciudat lipsurilor financiare
ale acestora.
De asemenea, poate fi identificat și un avantaj ce ține de sustenabilitate, și anume faptul
că fiecărei persoane îi este destinată o suprafață de spațiu co nstruit semnificativ mai mică față
de cazul locuințelor convenționale. Rezultat obținut prin reducerea suprafeței spațiului privat
al fiecărei persoane și prin folosirea comună a multora dintre spațiile destinate activităților
zilnice.
Astfel, poate fi afi rmat că aceste noi modele de locuir e împreună cu alte căutări orientate
tot în acest sens reprezintă un subiect de mare interes pentru societatea actuală aflată în stare
de tranziție. Totuși aceste schimbări nu sunt tot timpul agreate de către posibilii ut ilizatori ,
deschiderea către împărț irea spațiilor de locuit diferă de la o cultură la alta.

30 Illka Ruby, “Today, we need affordable housing that is also attractive ” – https://www.housingeurope.eu/blog –
954/today -we-need -affordable -housing -that-is-also-attractive – accesat la 18.10.2020
31 Ibidem

18
2.2. Comunitățile intenționale
Comunitatea intențională este definită drept un grup de oameni care aleg să trăiască
împreună sau unul în apropierea celuilalt, pentru a împărți același stil de viață sau p entru
îndeplinirea unui ideal comun. Foarte important de subliniat este faptul că aceste comunități
sunt construite în jurul scopului pe care îl urmăresc, fiind factorul principal ce îi menține
împreună pe membri i acestora și îi determină să depună efortur i comunitare pentru îndeplinirea
acestuia. E ste de menționat faptul că aceste grupuri de oameni sunt deseori caracterizate de
idealism, membrii acestora fiind orientați către construirea un stil de viață mai bun, pornind de
la lipsuri existente în societat e.32
Pot fi identificate multiple tipuri de astfel de comunități, fiind diferențiate între ele de
scopul pe care îl urmăresc. Există comunități bazate pe principii ecologice și de sustenabilitate ,
pe criterii rel igioase sau spirituale, pe împărțirea resurse lor, a spațiilor de locuit și chiar pe
asocie rea în scopul obținerii unor avantaje pragmatice și a unei mai bune vieți comunitare față
de locuirea colectivă convențională, așa cum se întâmplă în cazul cooperativ elor de locuire.
Avantajul principal oferit d e locuirea într -o astfel de comunitate coincide tocmai cu
scopul pentru care această grupare a fost concepută , acesta variind de la o comunitate la alta .
Fiind diferențiate de comunitățile dezvoltate spontan pe baza locuirii în același context, aceste
comu nități sunt orientate către un scop foarte cl ar stabilit. Pe lângă acest aspect, locuirea într –
o astfel de comunitate vine cu avantajele oferite de apartenența la un grup social, sentimentul
de integrare, combat erea singurătății și a izolării și chiar disp ariția stigmatizării sociale
înregistrate în rândul categoriilor defavorizate.
2.3. Co-living și co-housing
Așa cum a fost men ționat în introducerea lucrării, cele două concepte definesc tipuri de
locuire asemănătoare, fiind bazate pe utilizarea anumitor spați i destinate locuirii , atât interioare
cât și exterioare, în interes comun, diferența dintre cele două fiind făcută de raportul dintre
spațiile private și cele comune. Grupurile de persoane ce aleg aces t tip de locuire pot fi
încadrate în categoria comunită ților intenționale, fiind vorba de indi vizi ce aleg să locuiască
împreună motivați de avantajele împărțirii anumitor funcțiuni destinate locuirii, fie din
considerente economice, fie din nevoia de soci alizare și apartenenț ă la un grup.
Acest principiu de l ocuire a apărut pentru prima dată în anii 1960 în Danemarca, ca o
reacție a grupurilor de familii nemulțumite de aspectele comunitare, sau mai degrabă absența

32 Andreea Claudia M ardache, Intentional communities in Romania. Story of their beginnings, în Bulletin of The
Transilvania University of Brașov , Seria a 7 -a, Vol. 9, Nr. 2 /2016 (58), pag. 98 -99

19
acestora, în cadrul locuirii. Astfel, avân d ca scop dezvoltarea comunității și întărirea relațiil or
dintre vecini, au fost dezvoltate ansamblurile de locuințe „Sættedammen ” și „Skråplanet ”,
acestea fiind primele proiecte cunoscute de acest fel.
În momentul de față, p rețurile în continuă creștere în domeniul imobiliar împreună cu o
creștere observabilă a numărului indivizilor ce duc o viață solitară , fac tot mai necesar ă
existența unor alternat ive pentru o locuire care să răspundă mai bine necesităților actuale.
În ceea ce privește categoriile de utilizatori deschise către acest mod de locuire,
persoanele tinere, constrânse de cele mai multe ori din punct de vedere financiar, reprezintă o
numer oasă categorie dispusă să împartă anumite funcținui ale locuinței cu scopul de a r educe
prețul plătit pentru ocuparea acesteia. Tot o categorie ce se adaptează foarte bine la acest stil
de viață este cea a nomazilor digitali33 și în general, a celor ce nu a u o locuință stabilă, locuind
în orașe diferite de la un moment la altul. Aceștia neavând legături sociale stabile, sunt deschiși
către socializare și astfel beneficiază de acest tip de locuire. De asemenea, o categorie în
creștere este cea a persoanelor aflate la vârsta de mijloc, cu posibilități financiare ce nu îi
constrâng în alegerea unei locuințe, dar motivate de caracterul comunitar al acestui tip de
locuire.34
Din punctul de vedere al caracteristicilor pe care acest model de locuire trebuie să le aib ă,
flexibilitatea și varietatea spațiilor joacă un rol determinant. E ste important de menționat faptul
că necesitățile potențialilor utilizatori sunt tot mai variate , acestea fiind diferite de la o categorie
de indivizi la alta, astfel, spațiile în care ac eștia locuiesc trebuie să permită utilizări variate,
astfel încât ele să poate satisface necesitățile cerute de stilul de viață al fiecărui utilizat or în
parte. Un a lt aspect important este accesibilitatea acestora din punct de vedere financiar. Așa
cum s -a afirmat anterior, o categorie importantă de indivizi ce aleg să împar tă spații de locuit
este cea a persoanelor cu venituri reduse ce nu își permit un spațiu indiv idual de locuit. De
asemenea, spațiile comune destinate socializării și dezvoltării spiritu lui comunitar sunt de o
importanță semnificativă. Acestea trebuie gândite cu atenție astfel încât să invite membrii
comunității să le utilizeze.

33 Nomazii digitali s unt oameni care folosesc tehnologiile de telecomunicații pentru a -și câștiga existența și își
duc viața într -un mod nomad. Aceștia lucrează adesea de la distanță, din țări străine, cafenele, biblioteci publice,
spații de lucru în comun sa u vehicule de agre ment. – Conform: https://en.wikipedia.org/wiki/Digital_nomad –
accesat la 18.10.2020
34 Eduardo Souza, What is Co -Living? – https:/ /www.archdaily.com/915335/what -is-co-living – accesat la
18.10.2020

20
Aceste ansambluri de locuit ce înglobează funcțiuni comunitare pot fi comparate din
anumite punct de vedere cu campusurile universitare, care pe lângă spațiile unde studenții își
desfășoară activitățile private, ele oferă și funcțiuni destinate activităților comune.
Un studiu bazat pe analiza acestor spații comune din cadrul acestor campusuri arată
câteva aspecte d e care trebuie să se țină cont î n gândirea acestora. Unul dintre ele fiind faptul
că utilizatorii acestora vor să fie văzuți și de asemenea să vadă activitățile ce s e desfășoară în
aceste spații. Astfel, spațiile deschise sau cele vizibile din circulațiile principale tind să fie mai
utilizate decât cele închise, barierele de orice fel diminuând șansele ca spațiul respectiv să fie
accesat. În cazul spațiilor unde funcț iunea acestora necesită închidere, pereții sau ușile din sticlă
constituie o opțiune potriv ită, aceștia păstrând legătura vizuală cu exteriorul.35
De asemenea, spațiile multifuncționale ce combină mai multe activități într -un spațiu mai
mare atrag grupuri diferite de persoane și favorizează interacțiunea socială dintre acestea.
Spațiile unde se d esfășoară activități multiple sunt percepute ca mai puțin intimidante de
accesat spre deosebire de c ele ce deservesc unei singure activități.36
O altă cate gorie de spații comune ce pot fi întâlnite în aceste campusuri sunt cele cu rol
de serviciu, cum sunt spălătoriile, zonele de reciclare sau funcțiunile comerciale. Acestea pot,
de asemenea, favoriza socializarea în măsura în care sunt adaptate pentru acest scop. Fiind
spații utilizate constant, cresc semnificativ șansele ca utilizatorii lor să interacțion eze la
momentul folosirii lor.37
Distribuirea spațiilor comune de tipuri și dimensiuni variate în cadrul ansamblurilor
favorizează interacțiunea socială d intre membrii acestora la scări diferite. Aspect important mai
ales în cazul clădirilor de dimensiuni mari, unde șansele ca membrii acestora să nu ajungă să
se cunoască cresc semnificativ.38
Un alt aspect important este măsura în care utilizatorii acestor spațiilor simt că și le pot
însuși. Faptul că acesora li se oferă posibilitatea să transpună o partea d in personalitatea lor în
cadrul acelui spațiu îi face să fie mai deschiși în utilizarea constantă a acestuia, devenind pentru
aceștia un loc familiar. Astfel, utilizarea mobilierului mobil, a obiectelor personalizabile cum
sunt tablele de scris sau pereții amovibili fac ca spațiile comune să devină mai ușor de înușit
de către utilizatorii lor .39

35 Julia Nugent, Residential Common Spaces That Really Work – http://www.hmfh.com/wp –
content/uploads/2016/01/Nugent_Residential -Common -Spaces -That-Really -Work -V41N1.pdf – accesat la
18.10.2020
36 Ibidem
37 Ibidem
38 Ibidem
39 Ibidem

21
Astfel, poate fi afirmat faptul că locuirea ce înclude spații utilizate în comun poate fi o
soluție valabilă pentru unele dintre problemele societății actuale. Dar, pentru succesul acestui
model de locuire, fie că este vorba de un un tip de locuire mai apropiat de caracteristicile co –
livingului sau de cele ale co -housingului, raportarea la necesitățile posibilului utilizator
constituie un element cheie.
2.4. Cooperativele de locuit
Cooperativele de locuit reprezintă organizații legale din sfera rezidențială ce dețin una
sau mai multe clădiri de locuit. Scopul acestor organizații fiind acela de a oferi locuințe tuturor
membrilor lor. Modul de funcționare al acestora este bazat pe principii democratice , fiecare
membru al acestora având pu tere de decizie prin exercitarea votului său , neutralitate politică și
religioasă, și de asemenea, disponibilitatea de a prim i oricând noi membri, în măsura în care
spațiile deținute le permi te acest lucru. Acestea se încadrează în categoria comunităților
intenționale, fiind grupuri de oameni ce urmăresc un mod specific de conviețuire, pe care nu îl
regăsesc în cadrul modelelor obișnuite de locuire.
Tipul de proprietate de care beneficiază mem brii acestor organizații diferă de cele
conv enționale prin faptul că aceștia nu dețin unități locative din clădire, ci acțiuni din
cooperativ a ce deține clădirea , iar pe baza acestora ei obțin dreptul de utilizare a unei unități
locative din cadrul acestei a, dimenisunea acesteia fiind direct proporțională cu valoare
acțiunilor deținute. În cazul în care un membru nu mai dorește să locuiască în clădirea
respectivă, acesta nu poate transfera titlul de proprietate, așa cum se procedează în cazul
deținerii unui apartament într -un bloc de locuințe, ci va trebuie să restituie acțiunile
cooperativei.40
Relevanța pentru lucrare a studiului cooperativelor de locuire constă în importanța
acordată coeziunii sociale și a laturii comunitare a locuirii. Ocupanții unitățilo r locative nu mai
reprezintă indivizi ce au ajuns în mod întâmplător să locuiască în aceeași clădire, ci membri
acceptați de comunitatea din care fac parte. Pe lângă acest fapt, pot fi observate multiple
avantaje oferite de această opțiune de locuire prin comparația cu variantele convenționale, cum
sunt închirie rea sau cumpărarea.
Un prim avantaj oferit de locuirea cooperativă îl reprezintă integrarea conceptului de
proiectare participativă în cadrul elaborării proiectului, cu alte cuvinte membrii cooperati vei,
ce sunt de asemenea și viitorii utilizatori ai clădi rii, sunt implicați în mod direct în luarea

40 Comparison of Housin g Cooperatives to Condominiums – https://nationalcooperativelawcenter.com/national –
cooperative -law-center/comparison -of-housing -cooperatives -to-condominiums/ – accesat la 18.10.2020

22
deciziilor legate de proiectarea clădirii în care vor locui. Astfel, acest proces va favoriza
satisfacerea necesităților utilizatorilor și va genera un spa țiu construit cu identitate .
Un alt aspect important îl c onstituie principiul pe baza cărora sunt luate deciziile în
cadrul cooperativei, fiecare membru al acesteia având posibilitatea și fiind chiar încurajat să își
exprime opinia, acest lucru antrenând c oeziunea socială și procesul de formare al comunității.
Așa cum a fost menționat anterior, c hiar și includerea noilor membri în cadrul cooperativei, și
implicit noilor locuitori ai clădirii, este condiționată de acceptul actualilor membri ai acesteia,
lucru ce nu este întâlnit în cadrul clădirilor obișnuite de l ocuințe unde oricine dorește acest
lucru poate închiria sau cumpăra un spațiu în acea clădire. Ideea de cooperativă fiind bazată pe
o asociere între oameni cu scopuri și valori comune, mai mult decât pe utilizarea unui spațiu
dintr -o clădire.
Legat de inve stiția inițială, investitorii fiind și cei ce vor locui în viitoarea clădire ,
aceștia nu fac rabat la calitatea materialelor și tehnologiilor folosite, scopul acestora fiind acela
de a construi un me diu favorabil locuirii și dezvoltării comunității, nu max imizarea profitului.
De asemenea, punerea în comun a resurselor membrilor duce la scăderea costurilor pe membru
în toate serviciile și produsele asociate cu proprietatea asupra locuinței.
Astfel, pen tru cine caută acest nivel de implicare în viața comunitară, cooperativele de
locuit constituie o alternativa valabilă pentru locuirea colectivă, ava ntajele oferite de acestea
fiind de necontestat.
Ansamblul locativ Kalkbreite , Zurich, Elveția

În ca drul prezentului studiu de caz va fi analizată situația ansamblului locativ Kalkbreite,
construit în anul 2014 de biroul de arhitectură Muller Sigrist . Proiectul a fost obți nut prin
intermediul câștigării unui concurs cu tema conversiei unui depou de tramv aie din orașul
Zurich. Aceștia au păstrat vechea funcțiune a depoului, dar au inclu s 97 de uniăți locative ce
pot găzdui 260 de rezidenți cu venituri, vârste și etnii divers e. De asemenea, complexul dispune
de multiple spații publice și de folosință comună , destinate rezidenților acestuia, printre care
Fig. 10 – Vedere exterioară Fig. 9 – Vedere exterioară

23
un cinematograf, cafenele, magazine, spații de lucru, ateliere și o curte interioară de 2500 mp
ce conține și spații de joacă pentru copii .
Premisele ce au stat la baza proiectului au fost, crearea de locuinț e accesibile pentru
categorii sociale diverse, construirea unui context favorabil pentru formarea unei comunități și
utilizarea eficientă a spațiului prin reducerea spațiulu i destinat folosinței individuale și
utilizarea la comun a anumitor spații destinat e locuirii, ajungând astfel la un spațiu de
32mp/persoană, fiind incluse aici și sp ațiile de folosință comună. Locuirea în sistem cooperativ
este un concept practicat de foa rte multă vreme în Elveția, istoria acestuia plecând de la modelul
ansamblului Frei dorf, realizat de arhitectul Hannes Meyer în 1919.
Un important aspect al acestui proiect este accesibilitatea obținerii unei unități locative,
inclusiv pentru categoriile s ociale defavorizate. În ciuda complexității integrării vechiului
depou de tramvaie în noul proiect și îndeplinirea exigențelor termice și ecologice, prețul
construiri i ansamblului a fost unul scăzut prin intermediul utilizării a multor elemente
prefabricat e. Costul relativ scăzut al construcției și faptul că proiectul a fost gestionat de o
organizație non -profit, a permis obținerea unui preț scăzut de utilizare a locuințelor.
Este de menționat implicarea în elaborarea proiectului a viitorilor utilizatori și a
membrilor organizației prin intermediul întâlnirilor lunare cu echipa de proiect anți. Acest
aspect a dus la o înțelegere mai profundă a dorințelor și a necesităților viitorilor locatari de
către arhitecți.
Construcția ține cont și de crite rii de sustenabilitate, una dintre condițiile locuirii în acest
ansamblu este renunțarea la mașin a personală, conexiunea cu orașul fiind realizată prin
intermediul transportului în comun accesib il chiar din spațiul cladirii. Acest lucru a permis
renunțarea la parcarea destinată automobilului, singura parcare existentă în cadrul cladirii fiind
cea pent ru biciclete.
În ceea ce privește caracteristicile arhitecturale ale clădirii, ansamblul prezintă un
caracter masiv și compact, nefiind o simplă alegere formal ă, aceasta “relevă cu claritate
caracterul comunitar al locuirii și o urbanitate interioară, trim ițând la acea „mărime conformă”
sugerată de Le Corbusier, care presupune că dimensiun ea ansamblului nu este stabilită în mod
arbitrar, ci „corespunde scării ju ste a grupului colectiv, unității caracterului sociologic așa cum
se întâmplă în cazul unui sat s au mic oraș…”. Dimensiunea extraordinară, forma
amplasamentului transferată „ca un tot” spațiului construit, pare să aibă un sens clar, acela de
a afirma cu fo rță dimensiunea socială a grupului la care se referă, dincolo de individualitate.
Spre deosebire de unitatea de locuit, maniera de expresie a comunității nu se rezumă la

24
partajarea unor activit ăți și servicii; este un mod de locuire care repune în chestiu ne locuirea.
Locuința nu mai este văzută precum spațiul organizat pentru familia -tip, ci devine e a însăși un
instrument veritabil pentru amestec social și/sau generațional. ”41
În continuare vor fi analizate aspectele ce definesc modul de locuire oferit de Kalkbreite,
tipologiile de locuințe existente, spațiile atât publice cât și de folosință comun ă și circulațiile
ce le leagă pe toate ac estea.
În cadrul ansamblului pot fi identificate mai multe tipuri de unități locative, justificarea
acestei vari etăți fiind posibilitatea de găzduire a familiilor de dimensiuni diferite, de la familii
mari de 4 pers oane, până la ocupa nți ce aleg să locuias că singuri. Aceste tipologii se găsesc
grupate câte 10 -20 unități locative în jurul unor funcțiuni de folosință comună, cum ar fi spații
de zi, spații de lucru și chiar bucătării profesionale cu bucătari angajați de rezidenți. Ansamblul
conține apartamente de dimensiuni reduse de tip „ cluster” ce conțin strictul necesar locuirii,
apartamente mai generoase din punct de vedere al spațiului numite „Grosshau shalt” pentru
familiie numeroase și chiar și grupuri de apartame nte destinate persoanelor tinere (16 – 25 ani).
Este discutabil totuși dacă această segregare este benefică pentru ocupanții ansamblului, însă
pentru a contrabalasa această separație, rezidenților le sunt puse la dispoziție spații comune ce
pot fi folosite de întreg ansamblul.42

41 Mihaela Pelteacu, “Arhitectura rezidențială comunitară în Zürich, Elveția. Urbanitate introvertită ” în
Arhitectura , Nr. 6/2018 (678) , pag. 122
42 Philip Krabbendam, Designing cohousing…How can it be done? – https://www.linkedin.com/pulse/cohousing –
how-can-done -philip -krabbendam – accesat la 18.10.2020
Fig. 12 – Plan Etaj 2 Fig. 11 – Plan etaj 3

25
În ceea ce privește spațiile de folosință comună dinstingem trei categorii, cele destinate
unui grup restrâns de locuințe, cum sunt spațiile de zi s au bucătăriile comune, cele destinate
întregului ansamblu, cum sunt curtea interi oară, cafeteria sau spațiile de lucru pentru rezidenți
și spațiile publice dispus e la parterul clădirii în legătură directă cu cartierul. Toate aceste spații,
pe lângă scopuri le lor pragmatice, contribuie la întărirea relațiilor dintre ocupanții grupurilor
locative, dintre toți locuitorii ansamblului și chiar dintre rezidenți și restul cartierului.
Accesul din spațiul public al străzii în cel privat al unității locative este mediat de o serie
de spații de tranziție. Primul fiind cel al funcțiunilor publi ce din jurul clădirii, spațiul de
interacțiune dintre vecinătate și co munitate. Acesta este urmat de urcarea pe scara de acces ce
marchează trecerea dintre spațiul public al străzii și cel semi -privat al curții interioare.
Parcurgerea cur ții până la accesu l efectiv în clădire se desfășoară doar pe o porțiune restrânsă
a aces teia în așa fel încât cei ce intră doar să observe activitățile ce se întâmplă în curte fără să
deranjeze în vreun fel desfășurarea lor.43 După intrarea în clădire și trecerea prin holul principal
de acces, rezidenții parcurg coridorul
central al clădirii, trecând prin diverse
spații de folosință comună ale
grupurilor de apartamente până la
accesul în spațiul lor privat. Toate
aceste filtre conferă interacțiune socială
de diferite tipuri , aceasta fiind extrem
de importantă pentru formarea
comunității din cadrul ansamblului și
chiar și din exteriorul său.

43 Philip Krabbendam, Designing cohousi ng…How can it be done? – https://www.linkedin.com/pulse/cohousing –
how-can-done -philip -krabbendam – accesat la 18.10.2020
Fig. 14 – Bucătărie comună Fig. 13 – Acces din spațiul public
Fig. 15 – Acces din spațiul public

26
Coridorul interior menționat anterior dispune de o porțiune deschisă ce conectează
capetele acestuia, oferind astfel un punct de discu ție și observare a activităților din curtea
comună a ansamblului.
Ce este foarte important de observat la Kalkbreite , este valoarea sa socială rezultată din
construirea unui pretext de formare a unei comunități. Aceste spații de folosință comună ale
ansamblului, având în principi u o motivație pragmatică, aceea de a reduce spațiul privat
destinat fiecărui rezident în scopul obținerii mai multor unități locative într -un spațiu construit
mai mic, mai îndeplinesc pentru rezidenți un rol foarte important, acel a de spațiu destinat
interacțiunii sociale dintre aceștia. Utilizând aceste spații pentru activitățile zilnice, rezidenții
ansamblului ajung în mod inevitabil să își cunoască vecinii la un nivel mult mai complex față
de cel atins într -o clădire obișnuită d e locuințe colective. Aceș tia petrecându -și o parte
semnificativă din zi în aceste spații de folosință comună, înconjurați de ceilalți locuitori ai
clădirii și interacționând inevitabil cu aceștia, ei ajung să își satisfacă o importantă necesitate
umană, a ceea de apartenență la un grup. Fiind un context în care se regăsesc multiple categorii
de vârstă, sociale și etnice, dispare sentimentul de stigmatizare socială ce poate apărea la
membri i unei minorități, acest
lucru favorizează procesul de
formare a comu nității. Este
important, d e asemenea, de
menționat faptul că această
interacțiune nu este forțată,
deoarece rezidenții ansamblului au
posibilitatea retragerii în spațiul
privat al acestora, ceea ce face ca
Fig. 16 – Circulație exterioară Fig. 17 – Diagramă circulații
Fig. 18 – Curte comună

27
intreacțiunea cu ceilalți membri ai comunității să fie văzută ca o posibilit ate și nu ca o obligație.
În cazul ansamblului de locuințe Kalkbreite, se poate afirma că a fost îndeplinit obiectivul
dorit, acela de a crea locuințe accesibile din punct de vedere financiar pentru categorii sociale
diverse și de sigur obținerea unui loc f avorabil formării unei comunități.
2.5. Concluzii
După cum a fost descris în lucrare, societatea se schimbă din multiple puncte de vedere,
de la modul de ocupare al locuinței, până la structura familială. Acest fapt, împreună cu o
creștere continuă a prețurilor locuințelor, face ca oferta actuală din domeniul imobiliar să
răspundă tot mai puțin la noile cerințe ale societății.
Există căutări active în această direcție, una dintre ele, fiind cea ce constituie subiectul
lucrării, este rep rezentată de modul în care locuirea este influențată de prezența sau absența
spațiilor comune în componența sa. Direcțiile acestei căutări pot fi variate, așa cum a fost
demonstrat în capitol, prin evidențierea unora dintre acestea.
Un aspect important de menționat, legat de modul în care aceste spații afectează în mod
pozitiv sau negativ locuirea, îl constituie modul în care acestea sunt conformate și relațiile pe
care acestea le formează atât cu locuirea cât și una cu alta.
Un lucru este cert, modelele de locuire discuta te în lucrare prezintă avantaje notabile, atât
din punct de vedere al caracteristicilor comunitare, cât și din perspectiva accesibilității obținerii
unei locuințe.
Astfel, observând existența tuturor acestor tendințe din sfera locuirii, ca rezultat al unei
schimbări reale, o întrebare poate fi ridicată. Ar putea fi valabilă pentru contextul locuirii din
România o astfel de direcție?
3. Contextul românesc
“Nimic mai mult, decât locuința, nu oglindește structura socială a unei țări și specificul
sufletesc al unui popor.”44, “Popor în marea lui majoritate de agricultori, românii sunt, prin
tradiție și prin firea lor, individualiști. România este și rămâne o țară eminamente
individualistă ;”45, “Colectivismul , și cu atât mai puțin comunismul, nu se î mpacă cu firea,
hotărât individualistă, a românului. ”46, “O alt ă caracteristică a locuinței țărănești, care ține tot

44 I.D. Enescu ,“Aspectele locuin ței familiale și locuinței colective în România” în Locuința în România , pag.
152
45 Ibidem
46 Ibidem

28
de individualismul țăranului nostru, este că nu seamănă la înfățișare, una cu alta. Fiecare casă
aduce o notă personală, în ansamblul grupu lui de locuințe, al unui sat. ”47
Fragmentele prezentate anterior, din textul arhitectului I.D. Enescu, prezintă specificul
prin care țăranul român se raportează la locuința sa. Aceasta arată deosebita importanță
acordată statutului de proprietar și a însușir ii spațiului pe care acesta îl deține, prin
particularizarea acestuia după personalitatea sa. Caracte ristici ce pot fi observate și astăzi la
omul modern și la modul în care acesta vede locuința sa.
În capitolul ce urmează, pentru o înțelegere mai clară a co ntextului românesc, vor fi
descrise succint anumite aspecte ale etapelor prin care a trecut construcția de locuințe din
România. Accentul va fi pus pe înțelegerea modul în care inițiativele de construcție a
locuințelor s -au raportat, sau nu, la componenta comunitară a locuirii. De asemenea, se va
urmări înțelegerea factorilor ce au dus l a abordarea diferitelor forme luate de locuire de -a lungul
acestor perioade.
3.1. Criza locuințelor
Începutul secolului XX în România este marcat de urmările revoluției industr iale, a le
căror semne au început să apară mai tarziu decât în țările din vestul Eur opei. Așa cum a fost
descris anterior în lucrare, avântul tehnologic a atras un mare număr de oameni din mediul rural
în centrele urbane, ceea ce a dus la o supraaglomerare a acestora și la o inevitabilă criză a
locuințelor.
Clasa muncitoare, atât de numeroasă în perioada descrisă , era forțată să locuiască în
condiții insalubre, în locuințe mult prea mici și mult prea aglomerate , fapt ce a favorizat
răspândirea tuberculozei, un factor cheie pentru pornirea demersurilor de rezolvare a problemei
locuirii .
Condițiile de locuire pentru această categorie socială sunt descrise de jurnaliștii acelei
perioade, precum Nicolae Baboeanu care descrie o vizită într -o casă din zona Filantr opia-
Grivița : “Am intrat într -o casă apropiată, un bordei propriu -zis, cu o fe restruie oeil-de-boeuf ,
spartă și lipită cu hârtie. “Casa” avea dou ă încăperi : un “dormitor” foarte original, […]
pardosit… cu lut galben, tapetat cu delicate pânze de păianjen ș i funingine, înzest rat cu o vatră –

47 I.D. Enescu ,“Aspectele locuin ței familiale și locuinței colective în România” în Locuința în România , pag.
152

29
cuptor ”48. Acesta susținea demolarea acestor case insalubre și înlocuirea loc cu unele ce
corespund standardelor de igienă.49
Caracterisicile ce fac un cartier insalubru sunt descrise de C. Sfintescu: „Dacă lipsesc
lucrările de pavaj, canal și ali mentare cu apă ; dacă apele subterane se găsesc la prea mică
adâncime ; dacă clădirile sunt înghesuite unele în altele fără vreo normă, adică neaerate și
neinsolate ; sau dacă încăperile locuințelor sunt prea mici, igrasioase, suprapopu late ori
construite din materiale neacceptabil e: paiantă cu podele de pământ. Din punct de vedere pur
medical, un cartier este socotit insalubru dacă se constată acolo o mortalitate prea mare a
populației, în special o mortalitate provenită din tuberculoză , socotită ca boala mizeriei, mai
ales a mizeriei locuinței ”50. Text ul descrie foarte bine situa ția cartierelor periferice în care
locuiau muncitorii la acel moment.
Situația descrisă anterior duce la o schimbare semnificativă în ceea ce privește atenția
acordată locuirii de masă și a periferiei orașelor, care până la finalul secolului al XIX -lea a fost
în mare parte nesemnificativă, urmând ca în secolul următor, problema acesteia să ocupe un
loc extrem de important în teoria și legislația urbană.51
3.2. Locuinț e indiv iduale sau locuințe colective – Perioada interb elică
În anul 1910, România participă la Congresul Internațional al Locuirii, desfășurat la
Viena, prin prezența delegaților Ioan Constantinescu și George Moroianu. La acest eveniment
a fost discutată p roblema condițiil or de locuire ale clasei muncitoare , existentă în majoritatea
țărilor europene. A fost prezentat de către Raymon d Unwin conceptul orașului -grădină, ce
presupune organizarea coerentă a teritoriului și construirea de locuinț e unifamiliale, f iind
primit cu entuziasm de către delegați , în schimb, soluția construirii locuințelor colective nu a
fost considerată optimă, acest tip de locuire fiind văzut drept neigienic, scump și impropriu
dezvoltării familiale.52
Ca urmare a partic ipării la congresu l desfășurat la Viena , dar și a cercetărilor și
experimentelor realizate de reformatorii români, concluzia rezultată a fost că modelul potrivit
de locuire pentru clasa muncitoare este cel al locuinței unifamiliale.53

48 N. Baboeanu, Însemnările unui ziarist. Dedesubturi. Cronici de literatură socială , Tipografia Cooperativă
“Poporul”, Bucure ști, 1910, pag . 10-11
49 Andrei Voinea, Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină , Asociația Studio Zona, București,
2018, pag. 37
50 Cincinat Sfintescu, Zonificarea urbanistică a Municipiului București , Tipografia Curții Regale, București,
1931, pag. 34
51 Irina Calotă, “Locuințe individuale sau colective?” în Revista Arhitectura nr. 3/2014
52 Andrei Voinea, Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină , Asociația Studio Zona, București,
2018, pag. 15
53 Ibidem

30
Multiple personalităț i ale acelei perioa de susțin ideea construirii locuinței unifamiliale,
în defavoarea celor colective, afirmând faptul că locuirea individuală, pe lângă avantajele sale
igienice, satisface nevoia de proprietate a oamenilor, atât de importantă pentru aceștia . Locuirea
colectiv ă era asociată în mod direct cu imobilul de raport, deci lipsa proprietății. În București
de exemplu, până în 1922, nu au fost construite locuințe colective cu apartamente date în
proprietate.54
Nicolae Baboeanu își afirmă susținerea pentru construirea de l ocuințe date în proprietate
deoarece “tot ro mânul – dela mare și până la mic și am putea zice că mai ales cel mic – are
această dorință de a deveni proprietar ” înclinație pe care acesta o consid eră “foarte util ă din
punct de vedere economic și igienic ” 55.
Inginerul Andrei G. Ioachimescu, de asemenea, își afirma preferința pentru locuința
unifamiliala, argumentată de concluziile congresului pe tema locuirii desfășurat la Viena .
Acesta declar ă că ar fi “o mare gre șeală” construc ția de locuințe colective în București, având
în vedere rezervele de teren urban ale acestuia și prețul scăzut al acestora. De asemenea, acesta
consideră locuirea colectivă nespecifică tradiției de construire bucureștene și atrage atenț ia
asupra pericolelor realizării de locuințe c olective pentru populația săracă, acestea riscând să
genereze “focare permanente de infec ție și boli contagioase ”.56
Cincinat Sfințescu se declară și acesta susținător la dezvoltării locuințelor unifamiliale în
articolul său “Ora șele – Grădini engleze ” publ icat în 1913, dar mai apoi în 1916, în “Parcela și
blocul în construirea orașelor ”, acesta afirmă importanța dezvolt ării pe verticală în apropierea
cartierului comercial al Bucureștiului, această opțiune fiind preferată de funcționarii ce ar avea
posibilit atea să locuiască mai aproape de locul de muncă.57
După cum se poate observa, există multe voci ce susțin dezvolta rea cartierelor de locuințe
individuale, fiind considerată o soluție optimă pentru problema locuirii clasei muncitorești.
Criteriile ce susțin acest demers fiind bazate pe criterii pragmatice precum igiena sau aspectul
economic, ceea ce poate fi justificat a vand în vedere criza de locuințe existentă la acel moment,
și de asemenea se subliniază firea individualistă a românului ce dorește cu orice preț să
dobândească statutul de proprietar, însă nu pare să fie luată în calcul importanța comunității ca
și componentă firească a locuirii , cel puțin nu ca prioritate.

54 Irina Calotă, “Locuințe individuale sau colective?” în Revista Arhitectura nr. 3/2014
55 N. Baboeanu, Însemnările unui ziarist. Dedesubturi. Cronici de liter atură socială , Tipografia Cooperativă
“Poporul”, Bucure ști, 1910, pag. 154
56 Andrei G. Ioachimescu, “Locuin țele eftine ” în Buletinul So cității Politehnice , anul XXVIII, 1912, pag. 51
57 Irina Calotă, “Locuințe individuale sau colective?” în Revista Arhitectura nr. 3/2014

31
Astfel, această viziune a fost preluată și în planul general de sistematizare al
Bucure știului publicat în 1921, unde locuire colectivă a fost acceptată doar în perim etrul zonei
centrale, ca un compromis pentru apropierea de centru, iar la periferie s -a impus dezvoltarea
cartierelor de locuințe unifamiliale.58
Un rol definitoriu pentru const ruirea de locuințe individuale și dezvoltarea per iferiei
Bucureștiului îl ocup ă Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine, înființată cu puțin timp
înaintea congresului, aceasta își asumă ideile discutate la acesta, dar rezultate și de pe urma
căutărilor realizate de reformatorii români, conform cărora modelul ideal de locuire pen tru
clasa muncitorească este cel unifamilial. Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine își
propune îmbunătățirea condițiilor de locuire pentru muncitorii bucureșteni, ocupându -se de
construirea de locuințe unifamiliale pentru aceștia.
Strategia acesteia se bazează pe construirea de locuințe cuplate, grupate în parcelări aflate
în jurul centrului orașului, strategie inspirată din prin cipiile orașelor -grădină . Fiecare lotizar e
era dotată cu facilități publice moderne, precum electricitatea, canalizarea, străzi și trotuare
pavate. Treptat, acest model de dezvoltare a devenit principalul mod de extindere al
Bucureștiului, generând caracte rul periferiei acestuia.59

58 Irina Calotă, “Locuințe individuale sau colective?” în Revista Arhitectura nr. 3/2014
59 Andrei Voinea, Idealul locuiri i bucureștene: familia cu casă și grădină , Asociația Studio Zona, București,
2018, pag. 1 6
Fig. 19 – Parcelarea Zablovschi Fig. 20 – Parcelarea Rahova

32
“În toate a ceste parcelări, Societatea a deschis grădinițe (Zablovschi, Raion), școli
(Floreasca), un azil pentru femei sărace (Verzișori -Tăbăcari), parcuri (Grant -Belvedere) sau
scuaruri (Șerban Vodă, Rahova, Dorobanți), iar completarea parcelării Steaua de către Ca sa
Muncii C.F.R. transforma această parcelare în cel mai complex proiect ur banistic al Socității,
cuprinzând biserică, maternitate, școli și atelier de tâmplărie. ”60 Așadar poate fi observat un
interes al Societății pentru înglobarea, în cadrul parcelărilor , a funcțiunilor ce favorizează
coeziunea socială, acestea împreună cu dim ensiunea domestică a acestor parcelări pot fi
considerate aspecte ce susțin viața comunitară.

Cu toate acestea, activitatea Societății Comunale pentru Locuin țe Ieftine suportă mul tiple
critici, mai ales din partea opoziției socialiste, aceasta din urmă afirmând că strategia Societății
nu reușește să îndeplinească scopul pentru care a fost înființată. Locuințele construite de
aceasta nereușind să facă față creșterii alarmente a numă rului de locuitori ai orașului, iar mai
mult, aceasta este acuzată că
eforturile acesteia sunt îndreptate
mai mult către construirea de
locuințe pentru cei ce au
posibilitatea de a restitui investiția
făcută. Astfel fiind satisfăcute
nevoile funcționarilor ce alcătuiau
clasa de mijloc, nu nevoile clasei
muncitoare, așa cum s -a afirmat la
înființarea Societății .61

60 Andrei Voinea, Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină , Asociația Studio Zona, București,
2018, pag. 1 67
61 Ibidem , pag. 249
Fig. 21 – Locuință, Parcelarea Clucerului Fig. 22 – Parcelarea Grant
Fig. 23 – Parcelarea Șerban Vodă

33
Astfel, trebuie înțeles faptul că, deși activ itatea Societății Comunale pentru Locuințe
Ieftine din perioada interbelică poate nu si -a atins scopul pentru care a fost înființată, și anume
combaterea tuberculozei și îmbunătățirea condițiilor de locuire pentru populația săracă, aceasta
a generat multiple parcelări urbane, ce alcătuiesc și definesc specificul periferiei orașul ui, iar
existența și activi tatea acesteia subliniază în mod clar o preferință a locuitorilor pentru locuirea
individuală, așa cum s -a afirmat anterior, aceasta reprezentând un ideal pentru aceștia . Prezența
în alcătuirea acestora a dotărilor comunitare și scara domestică a acestor p arcelări reprez intă
factori cheie în dezvoltarea și susținerea spiritului comunitar.
3.3. De la cvartal la microraion – Perioada regimului comunist
Construc ția de locuințe în perioada regimului comunist reprezintă o înaltă prioritate,
pentru partid, având în ve dere creșterea continuă a populației orașelor din acea perioadă.
Rezultatele acestor acțiuni fiind însă discutabile, pe de -o parte se poate vorbi de un progres
incontestabil în ceea ce privește numărul de locuițe realizate în această perioadă, pe de altă
parte, în ceea ce privește caracterul arhitectural al acestora, “locuirea urban ă rămâne în limitele
unei uniformități apăsătoare, marcând viața socială și orașele României pentru generații. ”62
Pe întreaga perioada a regimului, scopul urmărit, în ceea ce priv ește construcția
locuințelor, a fost eficiența economică, astfel realizarea acestora s -a bazat pe utilizarea
proiectării tipizate.
Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine, intens criticată de socialiști în timpul
activității sale, nu și -a mai găsit loc ul în noul regim, ideile pe baza cătora aceasta funcționa
nefiind acceptate de societatea comunistă. Astfel, în 1948 aceasta își încheie activitatea, fiind
naționalizată de către noul regim.63
Noul model de locuire , ce avea să îl înlocuiască pe cel anterior războiului , este cel al
cvartalului. Această tipologie de locuire avea scopul de a exprima importanța vieții în
colectivitate susținută de noul regim. “Au fost construite câteva astfel de „incinte de locuințe“,
cu o curte interioară înconjurată de blocuri cu trei etaje. Chiar dacă locuințele colective erau
mai degrabă străine zonei, ele nu i -au distrus atmosfera sau scara domestică. Mai mult, curțile
interioare au înzestrat întregul cartier cu locuri semi -private plăcute, folosite împreună de
locuitori. În mod paradoxal, deși nu aceasta era adevărata intenție, sensul comunității a fost

62 Ana Maria Zahariade, Arhitectura în proiectul comunist. România 1944 -1989 , Simetria, București , 2011, pag.
44
63 Andrei Voinea, Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină , Asociația Studio Zona, București,
2018, pag. 221-222

34
reîmprospătat. Dar chiar înainte ca toate ansamblurile planificate astfel să fie realizate,
conceptul de locuire s -a schimbat din nou. ”64 Astfel putem înțelege că primele inte rvenții ale
regimului comunist nu au destabilizat în atât de mare măsură scara zonelor de locuințe
individuale construite anterio r, ci au potențat în schimb caracterul comunitar al acestora.

Începând cu an ii 1960, în România își face loc teoria “științif ică” a microraion -ului.65
Acest principiu de organizare al locuirii colective își are bazele în teoria unității de vecinătate
a lui Clarence Perry . Această teorie scoate în evidență avantajele locuirii într -o comunitate,
aceasta fiind definită de spațiul unității de vecinătare. Printre aceste avantaje se regăsesc
împărțirea utilizării și a întreținerii echipamentelor pentru a ușura viața individului. Acesta
afirmă că intimitatea propriei locuințe nu este afectată, însă oferă posibilitatea relaționării cu
un grup d in afara acesteia. Mergând chiar mai departe spre externalizarea unora dintre
funcțiunile specifice locuinței în afara acesteia, pentru a fi utilizate împreună cu ceilalți membri
ai comunității. Acest caracter închis al unității de vecinătate, împreu nă cu relativa lipsă se
intimitate a comunității au făcut favorabilă preluarea acestei teorii de către țările regimului
comunist.66

64 Ana Maria Zahariade, Arhitectura în proiectul comunist. România 1944 -1989 , Simetria, București, 2011, pag.
94
65 Ibidem
66 Miruna Stroe, Locuirea între proiect și decizie politică. România 1954 -1966 , Simetria, București, 2015, pag.
98-99

35

Fig. 24 – Cartierul Balta Albă, București
Totuși, în ciuda importanței acordate comunității în teori a unității de vecinătate,
microraioanele construite de regimul comunist nu au ținut cont în niciun fel de acest aspect al
locuirii. “Oriunde au găsit loc, arhitecții au presărat blocuri înalte, indi ferente la scara
domestică a spațiului învecinat și la via ța comunității din zonă, care ambele aveau să sufere în
diverse măsuri. ”67
Deși s -a afirmat faptul că aceste cartiere de locuințe colective nu vor avea de stinația de
“cartiere -dormitor”, având în plan integrarea dotărilor cu caracter public, “marile funcțiu ni care
să coaguleze comunități și să dea urbanitate au fost întodeauna lăsate în urma construirii de alte
locuințe. ”68
Cu toate că activitatea regimului comunist a rezolvat din punct de vedere cantitativ criza
de locuințe a cărei soluție s -a tot căutat, po ate fi afirmat faptul că modul de construire al
locuințelor nu a ținut cont de scara preexistentă a orașului , iar dacă dezvoltarea de cvartale,
deși nu în mod inten ționat, a contribuit la o potențare a spiritului comunitar în jurul acestora,
apariția și im plementarea teoriei microraion -ului a dus la anularea totală a acestuia.
Ansamblul de locuințe Cățelu
Un exemplu de locuire atipic pentru modul de abordare al locuirii în perioada regimului
comunist îl reprezintă cartierul Cățelu, realizat de arhitectul Ti beriu Niga între anii 1956 -1957.

67 Ana Maria Zahariade, Arhitectura în proiectul comunist . România 1944 -1989 , Simetria, București, 2011, pag.
94-95
68 Ștefan Gheneciulescu, La bloc. Ce fel de bloc? , în Spații urbane în acțiune. Activare comunitară în cartierele
de blocuri din București , Editura tranzit.ro, 2015, pag. 10

36
Motivul pentru alegerea de a studia acest proiect ține de dificultate a de adaptare a populației
venite din mediul rural pentru a locui în orașe și de modul în care arhitectul reușește să faciliteze
adaptarea acestuia prin o ferirea unui model de locuire intermediar între locuirea urbană și
rurală.
“Ansamblul era compus dintr -o serie de module strânse în jurul unor curți interioare.
Modulele, cu parter și un etaj, cuprindeau garsoniere și apartamente cu două camere, ce erau
înșirate de -a lungul unor prispe întinse dintr -un capăt în celălalt al clădirii. Prispele, orientate
spre curțile interioare, facilitau accesul în locuințe, dar aveau un rol foarte important în viața
celor de aici; ele nu doar legau locuința de curte, ci era u spații destinate socializării, legând și
oamenii.”69 Modul acesta de locuire duce cu gândul la viața pe care o duc oamenii în mediul
rural, acesta fiind de fapt locul de proveniență al ocupanților micului ansamblu de locuințe , așa
cum a fost menționat ant erior . De aici vine și succesul pe care l -a avut “exp erimentul Cățelu”
față de multiplele cartiere de blocuri ce s -au ridicat în acea perioadă.

Fig. 25 – Vedere de ansamblu
În continuare, accentul va fi pus pe analiza tipologiei de locurire a cartierului Cățelu în
cotextul unei tendințe de construire orientată opus față de aceasta. Unul dintre elementele de o
impotanță majoră ale acestui ansamblu de locuințe este prispa. Aceasta poate fi considerată
liantul coeziunii comunitare al a cestui cartier, spațiul acesteia fiind destin at tuturor activităților
sociale realizate de locuitorii acesteia. “Colaborarea în diverse îndeletniciri conducea la
formarea și consolidarea unei comunități. Mai mult, copiii treceau, din multe puncte de vedere ,
în custodia tuturor membrilor comunității; nu mai era vorba doar de ochiul vigilent al părintelui,
de care cel mic era tentat să se pitească, ci funcționa permanent „ochiul public” – „ochiul

69 Florin Biciușcă , Exper imentul „Cățelu” , LiterNet, 2005, pag. 14

37
comunității” – de care aproape orice tentativă de fereală era i nutilă. Educarea copiilor era făcută
de familie cu ajutorul comunității.”70
Deși este vorba despre o clădire în care locuiesc mai multe familii, nu poate să nu fie
observat modul în care fiecare alege să -și delimiteze mai mult sau mai puțin conștient spațiu l
său personal. La venirea primăverii întreține rea caselor persupune, așa cum este normal,
văruirea lor, dar în ciuda faptului că locatarii au hotărât de comun acord vopsirea caselor în alb,
rezultatul obținut nu a fost chiar cum s -au așteptat. Procurarea materialelor din locuri diferite a
dus la obțin erea unei multitudini de tipuri de alb pe fațadele caselor. Acest lucru deși poate fi
interpretat ca o greșeală din partea lor, de asemenea poate fi văzut ca un lucru ce dă viață și
conferă un caracter vibrant cartierului. La acest lucru contribuind și mes ele cu scaune scoase
afară, corpurile de mobilă adăugate și chiar rufele întinse la uscat pe prispa comuna. Toate
aceste aspecte transformă ansamblul într -o masă eterogenă ce poartă urmele locuirii fiecărei
familii.

Fig. 26 – Locuință în ansamblul Cățelu
Un alt aspect ce îmbogățește sensul de locuire al acestui cartier este succesiunea de
“praguri de intimizare” ce se desfășoară între spațiul public al străzii și cel privat al casei.
Venind de pe str adă se intră pe alei, trecând prin ganguri se ajunge în curtea interioară, iar apoi
din spațiul prispei se ajunge în interiorul casei. Interesant este și modul în care tipurile de spații
sunt asociate cu relațiile dintre locuitori. “La intrar ea în zonă, oa menii se salutau cordial – căci
toți cei de aici se știau măcar din vedere (și puțin din bârfe); pe alei se mai opreau să schimbe

70 Florin Biciușcă, Experimentul „Cățelu” , LiterNet, 2005, pag. 15

38
o vorbă cu cei mai bine cunoscuți; apoi, în curțile interioare, se zăbovea o vreme pentru a
dezbate probleme de zi cu zi sau p entru a se pune la curent cu noutățile.”71
Aruncând o privire celorlalte construcții de locuințe realizate în acea p erioadă, se va
constata faptul ca acestea sunt, în mare parte, blocuri. Probabil cea mai mare problemă de
adaptare a omului ven it din mediul rural ce trece la locuirea la bloc este lipsa curții. Aceasta
fiind înlocuită în cel mai bun caz de un balcon, noul locuitor al blocului a încercat să se adapeze
utilizându -i spațiul restrâns asemeni ogradei sale, de multe ori aceste spații d evenind mici
ateliere de meșteșugari. Același lucru s -a întâmplat și cu restul încăperilor din apartamente ce
nu au ajuns să fie folosite așa cum au fost gândite de cel ce le -a proiectat, ci au ajuns adaptări
ale casei la țară pe planimetria unui apartamen t.
O altă di ferență semnificativă în cazul locuirii la bloc constă în schimbarea statutului de
vecin și a relațiilor dintre aceștia. În mediul rural, vecinii dicută între ei la poartă sau peste gard,
la bloc acest gen de discuții sunt mutate ori pe scara blocului, ori de la un balcon la altul.
Nefiind ajutate de context, relațiile între vecini s -au diminuat tot mai mult odată cu noile
generații ce au urmat.
Un lucru este cert, deși avântul dezvoltării industriale a adus populația din mediul rural
în oraș a vând speranța unui trai mai bun, adaptarea la stilul de viață urban s -a produs cu mari
dificultăți. Acesta fiind și motivul evident al succesului cartierului Cățelu, datorită caracterului
specific rural pe care acesta îl posedă și scara domestică pe care o propune . Totuși, nu se poate
vorbi despre o tipologie ce avea să marcheze într -un mod semnificativ dezvoltarea acestui
palier al locurii, cel putin nu în interiorul orașului, deoarece ritmul creșterii populației și al
evoluției industriale a îndreptat dez voltarea spre soluții cât mai economice și eficiente din punct
de vedere al ocupării terenului, dezoltarea pe verticală fiind o alternativă mai plauzibilă. Astfel,
cartierul Cățelu poate fi definit drept un experiment de succes ce marchează un moment al
istoriei B ucureștiului.
3.4. Locuirea în ansamblurile rezidențiale post 89
Perioada ce a precedat dizolvarea regimului comunist, din punct de vedere al investițiilor
imobiliare, este marcată de construcția de locuințe individuale, apărute atât în interiorul
orașelor, câ t și în afara acestora. Demers ce poate fi înțeles drept o rea cție socială față de

71 Florin Biciușcă, Experimentul „Cățelu” , LiterNet, 2005, pag. 16

39
locuirea colectivă asociată regimului comunist , dar și ca un deficit de putere de cumpărare al
clasei medii, aceasta fiind potențialul beneficiar al acestui tip de l ocuire.72
Ulterior acestei perioade, după o creștere economică ce a făcut locuințele noi accesibile
clasei medii, a fost posibilă reluarea construirii de locuințe colective, de data aceasta, rezultatul
investițiilor private, bazate în general pe speculații imobili are, ce urmăresc maximizarea
profitului. Aceste noi dezvoltări imobiliare sunt prezentate de investitor drept idealul de locuire
căutat de beneficiar, însă realitatea de la fața locului, de cele mai multe ori, nu se aseamănă
prezentării. Multe dintr e acest ea, poziționate în afara orașului, dar în imediata apropiere a
acestora, devin un fel de sateliți ai orașului. Acestea conțin multiple funcțiuni urbane
subordonate locuirii, ce permit funcționarea aproape autonomă în raport cu orașul adiacent.
Subca pitolul de față va fi axat pe analiza componentei comunitare a acestor noi
ansambluri și pe modul în care acestea abordează spațiile destinate comunității.
Un aspect ce joacă un rol determinant în formarea caracterului comunitar al acestor
ansamburi e ste utilizarea spațiului neconstruit. Acesta însă, în multe dintre noile ansambluri de
locuințe, nu primește atenția cuvenită, în general acesta fiind un spațiu rezultat din plasarea
aleatorie a clădirilor pe sit, fără o nuanțare sau o ierarhizare a zonelo r ace stuia, rezultând de
cele mai multe ori un spațiu verde nediferențiat. “În anumite cazuri, ceea ce ar fi putut deveni
o grădină interioară se transformă aproape în totalitate în spațiu de parcare, obținându -se o
calitate a locuirii inferioară chiar ans amblu rilor funcționaliste „îndesite” în anii 1970 ș i
1980.”73
Faptul că nu exista nicio
relație între cladiri și spațiu
neconstruit și chiar între
corpurile de clădire între ele,
poate fi rezultatul tipizării
tronsoanelor de clădire din
compoziția ansamlului, acest
demers ține desigur de aspecte
economice și de profi tabilitatea
investiției. Aceste aspecte

72 Vladimir Vinea, “Ansamblurile de locuințe colective noi din București – imaginar și realitate în configurarea
locuirii și a spațiului comunitar neconstruit” în ACUM – Dosare bucureștene , Editura Universitară “Ion
Mincu” , București, 2010, pag. 259
73 Ibidem , pag. 2 63
Fig. 27 – Ansamblul Cosmopolis

40
negative prezente la nivelul spațiului comunitar pot fi, cu ușurință, trecute cu vederea de
potențialii beneficiari, tocmai de aceea nu le este acordată o imp ortanță atât de mare.
Un aspect ce ține tot de spațiul nec onstruit al acestor ansambluri, ignorat de multe dintre
acestea, este relația dintre spațiul comunitar și cel privat al apartamentelor plasate la parterul
clădirilor. Lăsată la voia întâmplării, ace astă relație nemediată între spațiul exterior destinat
utilizării comune și cel privat al apartamentului, duce la probleme de intimitate pentru
utilizatorii apartamentului, și așa cum a fost menționat anterior, sugerează o lipsă de nuanțare
a spațiilor com ponente ale curții comune. Necesitatea acestui filtru într e spațiul privat și cel
comun este rezolvată în general, în cazurile fericite când este luat în calcul, prin intermediul
curților private ale apartamentelor de la parter. Însă rezolvarea limitei fiz ice dintre curtea
apartamentului și curtea comună aduce cu sine o altă problemă, deoarece traducerea acesteia
printr -o împrejmuire opacă poate să afecteze considerabil percepția spațiului curții de către
utilizatorii acesteia.74
O tendință relativ comună pe ntru aceste ansambluri este aceea de concentrare a
constr ucțiilor spre perimetrul sitului în scopul obținerii unei curți centrale, un demers de pe
urma căruia pot rezulta multiple soluții reușite, însă acesta fiind realizat, în general, prin
asocierea unor tipuri de tronsoane grupate perimetral. “În acest tip de rezolvare, spațiile
interstițiale dintre tronsoane, precum și, adeseori, spațiul dintre acestea și împrejmuirea
parcelei reprezintă zone sensibile, cu caracter re zidual”75
În ceea ce privește funcțiu nile complementare locuirii, majoritatea ansamblurilor
existente în jurul orașelor, dorind să ofere autonomie în raport cu orașul, cuprind multiple dotări
comunitare: săli de fintess, spații comerciale, spații de joacă pentru cop ii, grădinițe, etc. Însă în
ciuda existenței acestora, „transcrierea acestora în spațiu edificat reprezintă principala obiecție
de pus în discuție, ea reflectând de fapt înțelegerea tuturor acestor funcțiuni complementare
locuirii potrivit unei logici pur cantitative și profund anti -urbane. ”76
O altă problem ă întâlnită în rândul ansamblurilor de locuințe o reprezintă limitarea
accesului în spațiul comun al aces tora. Majoritatea împiedică accesul străinilor prin plansarea
de bariere sau paznici în punctele d e acces. “Importante sunt și legătura cu traficul existent în
zonă, accesibilitatea auto, accesibilitatea pietonală și posibilitatea de parcurgere a ansamblului.

74 Vladimir Vinea, “Ansamblurile de locuințe colective noi din Bucureșt i – imaginar și realitate în configurarea
locuirii și a spațiulu i comunitar neconstruit” în ACUM – Dosare bucureștene , Editura Universitară “Ion
Mincu” , București, 2010, pag. 272
75 Ibidem , pag. 2 70
76 Ibidem , pag. 267

41
Ansamblul ar trebui să devină un nucleu al infrastructurii urbane. ”77 Însă acest lucru nu se
întâmplă în cazurile din Român ia, controlul accesului reprezentând o normalitate și o necesitate
din punctul de vedere al beneficiarilor ansamblului.
Existen ța spa țiului cu destina ție comunitara, în ciuda disfuc țiilor sale, reprezinta un
aspect pozitiv pen tru locuire, î nsă acest spa țiu comunitar este destinat doar beneficiarilor
ansamblului, fiind izolat total fa ță de spa țiul exterior comunit ății, așa cum s -a afirmat anterior
în lucrare, conexiunile dintre comunitate și exterior ul acesteia fiind deosebit de importante. De
asemenea , aces t spațiu este întalnit în general în cazul ansamblurilor din afara ora șului, spa țiile
de construc ție fiind mai ofertatente, locuirea colectiva ce se gaseste in densitatea orasului nu
prezinta , din păcate, spații destinate utilizarii comune, exista însă si exceptii, a șa cum va fi
detaliat ulterior.
Toate aceste disfuncții enunțate anterior afectează calitatea vieții din interiorul
ansambl urilor , irosind potențialul comunitar pe care acestea îl au prin soluționăr i insuficient
gândite sau complet ignorate ale spațiilor comune și a relațiilor dintre acestea și spațiile private .
Urban spaces, Dogarilor

Fig. 28 – Vedere dinspre stradă

77 Anca Nicoleta Oțoiu, Locuința de mare densitate în oraș , Editura Universitară “Ion Mincu”, București, 2009,
pag. 44

42
Subiectul discutat în prezentul studiu de caz este ansamblul locativ Dogarilor, realizat de
biroul de arhi tectură ADN în anul 2014. Acesta este situat în zona centrală a orașului București,
într-un țesut dens și eterogen, compus atât din clădiri vechi, cât și intervenții noi, de scări și
stiluri arhitecturale variate.
Relevanța pentru studiu și motivul pentru care a fost ales acest exemplu constă în modul
în care anumite spații interioare și exterioare ale acestui ansamblu au fost cedate spațiului
comunitar , având rolul de favoriza interacțiunea dintre rezidenții acestuia. Atât interesul
acordat pentru această componentă a locuirii, cât și modul de rezolvare al acestor spații denotă
o posibilă direcție pentru abordarea proiectelor de locuințe colective din i nteriorul orașului.
Nuanțarea acestor spații poate fi surprinsă prin observarea relațiilor și conexiunilor dintre
acestea , nivelul lor de deschidere și pozițe a în cadrul ansamblului.
În continuare, vor fi analizate și se va încerca înțelegerea modului de f uncționare al
acestor spații destinate utilizării comune. Va fi urmărită înțelegerea valorii pe care acest gen de
spațiu o poate aduce locuirii și punctarea aspectelor ce pot fi preluate pentru îmbunătățirea
locuirii în general.

Fig. 29 – Plan Parter
Ansamblul de locuințe pune la dispoziție o parte dintre spațiile acestuia persoanelor care
nu locuiesc în cadrul să u, stabilind o relaționare cu cartierul. Acestea sunt plasate la nivelul
parterului, în corpul dinspre stradă. Două dintre acestea, reprezintă funcțiuni comerciale,
dezvoltate diferit ca spațiu și utilizare, dar cu caracteristi ci asemanatoare din punct de vedere
al nuanței publice , acestea prezită o deschider e semnificativă către stradă, susținută de o limită

43
transparentă, materializată printr -un perete cortină din sticlă. Ele ar putea fi chiar sintetizate
sub forma unor alveole ale spațiului public ce intră în perimetrul ansamblului, susținând
permeabilitatea fațadei dinspre stradă enunțată mai devreme. Cel de -al treilea spațiu din această
categorie este reprezentat de încăperea orientată opus față de cele două descrise anterior , fiind
deschisă astfel către curtea interioară a ansamblului, caracterul acestuia fiind mai privat față de
cele două, influențând astfel și posibila destinație a acestuia.
Curtea interioară a ansamblului comunică , din punct de vedere vizual, cu spațiul pu blic
al străzii . Aceasta permite privirii să o străbată, fapt ce poate fi perceput drept o invitație către
interior, însă accesul în curte al persoanelor din afara ansamblului este restricționată, lucru ce
împiedică o relaționare directă cu vecinătatea.
În ceea ce privește conformația curții, ce poate fi observată în fig. x, se pot disti nge două
zone cu caracteristici diferite. Prima dintre acestea, cea cu care se intră în contact la momentul
intrării, prin configurația spațiului, ea invită la parcurgerea s a, în timp ce a doua parte a acesteia,
prin deschiderea sa, invită la petrecerea ti mpului în interiorul său, aceasta din urmă fiind plasată
la capătul primeia, constituind o destinație pentru cel ce parcurge spațiul.

Fig. 30 – Vede re dinspre curtea comună
Un spațiu ce joacă un rol cheie în coeziunea socială din cadrul ansamlului este cafeteria
plasată la demisolul corpului de la stradă, acest spațiu poate fi observat in fig. x. Având în
vedere poziționarea acestei încăperi parțial s ub pământ, aceasta dispune de un grad de
intimitate mult mai mare, spr e deosebire de spațiile publice plasate deasupra acestuia. Această

44
componentă a ansamblului este accesibilă atât din casa scării și din parcarea subterană, cât și
din spațiul public al s trăzii, această accesibilitate din locuri multiple susține caracterul de loc
de întâlnire al acestui spațiu. Vitrajul acestei încăperi are strict scop funcțional, pentru
iluminatul natural al acestuia, neavând rolul de a susține legătura cu exteriorul, așa cum a fost
în cazul spațiilor descrise mai sus. Poate fi observat ast fel cum legătura cu spațiul exterior
contribuie la nuanțarea spațiilor interioare.

Fig. 31 – Plan Subsol
Un alt spațiu destinat utilizării comune de către lo cuitorii ansamblului îl con stituie terasa
dintre cele doua volume componente ale corpului dinspre stradă. Aceasta este accesată din
spațiul casei scării și reprezintă o exti ndere exterioară a acestuia. Deși această curte comunică
la nivel vizual cu spațiul public, aceasta fiind ridicată de la nivelul solului, nu comunică fizic
cu acesta, susținând caracterul comun, și nu public al acestuia prin depărtarea de stradă . La fel
ca și cafeteria de la demisol, această terasă reprezintă o oportunitate de socializar e pentru
locuitorii ansamblului, contribuind la formarea comunității.
Fig. 33 – Vedere interioară cafeterie Fig. 32 – Vedere terasă comună

45
Studierea diferitelor tipologii de spații comunitare ale ansamblului scoate în evidență
importanța pozi ționării și orientării acestor spații comune din componența sa, cât și relațiile
existente între acestea, întrucât aceste aspecte diferențiază tipologia și destinația lor. Astfel
poate fi observată poziționarea spațiilor publice sau semi -publice în proximi tatea spațiului
public, astfel încât sa faciliteze accesul din acesta și de asemene a deschiderea față de acesta,
pentru a atrage publicul în interiorul lor. Aceste tipologii de spații nu prezintă legături cu
circulațiile sau cu spațiile destinate strict locuitorilor ansamblului, tocmai pentru a susține
caracterul public al acestora , func ționează asemenea unor alveole ale spațiului public . Pe de
altă parte, spațiile destinate utilizării comune de către locuitorii ansamblului beneficiază de un
nivel mai inalt de intimitate, obținut prin departarea fizică sau vizuală de spațiul public. Se
poate observa, de asemenea, faptul că spațiile destinate utilizării comunitare sunt legate
circulațiilor din cadrul ansamblului, fiind legate în mod direct la spațiil e de locuit.
3.5. Concluzii
România s-a confrunt at, la fel ca și restul Europei , cu problemele i ndustrializării,
supraaglomerarea orașelor și insalubritatea locuirii. Situații ce au făcut necesară reacția
municipalității.
Teoria arhitecturii moderne este contu rată sub presiunea contextului, dat de criza locuirii.
În formarea acesteia joacă un rol dec isiv influențele externe. După cum s -a putut observa,
construcția de locuințe individuale din perioada interbelică, pe lângă studierea internă a
problemei, a fost i nfluențată de participarea la Congresul locuirii desfășurat la Viena și de teoria
culturalis tă a Orașului Grădină. În timp ce dezvoltarea locuirii colective, o dată cu instalarea
regimului comunist, prin interesul pentru tipizare și raționalizare a locuiri i, demonstrează o
înclinație către ideile progresiste. Desigur acest lucru nu trebuie văzut ca o regulă, după cum
s-a observat, teoria socialistă a microraion -ului a avut ca punct de plecare o teorie culturalistă
la bază, cea a unității de vecinătate dezvo ltată de Clarence Perry, aceasta fiind formulată pe
baza experienței Orașului Grădină.
Deși acțiunile îndreptate către construcția de locuințe individuale din interbelic au fost
criticate ca fiind ineficiente din punctul de vedere al rezolvării problemelor locuirii clasei de
jos, aceea fiind preocuparea momentului, acestea au demonstrat un real s ucces pentru
constituirea unui mediu favorabil dezvoltării comunitare, prin menținerea la o scară domestică
a noilor cartiere de locuințe și includerea dotărilor co munitare în cadrul acestora.
Activitatea regimului comunist, pe de altă parte, a fost mult m ai eficace în privința
rezolvării problemelor clasei de jos. Însă dezvoltarea rigidă a locuirii colective din acea

46
perioadă, orientată către rezolvări cât mai efici ente și economice, a dus la diminuarea coeziunii
sociale a comunității.
În ceea ce privește forma luată de locuire după dizolvarea regimului comunist, aceasta
fiind rezultatul inițiativei private, poate fi explicată reacția imediată de orientare către locuirea
individuală, fiind pe de -o parte o aspirație determinată de firea puternic individualis tă a
beneficiarului, iar pe de altă parte o reacție la asocierea dintre locuirea colectivă și comunism.
Dar, așa cum a fost descris anterior, locuirea colectivă a reușit să își facă loc înapoi în
opțiunea beneficiarilor, de data aceasta fiind rezultatul in vestițiilor private. Mult mai atractiv
prezentate de această dată, spre deosebire de blocurile regimului comunist, prin utilizarea
procedeelor de marketing, îns ă în realitate, nu cu mult diferite de acestea, fiind rezultatul
aceluiași demers de tipizare și raționale, de data aceasta având ca scop maximizarea profitului.
Poate fi observată o tendință de îndepărtare față de oraș, către locuirea în ansamblurile
de locuințe colective dezvoltate la marginea acestuia. Aceste cartiere satelit ale orașului
funcțion ează aproape independent de acesta prin multitudinea de dotări comunitare oferite. Însă
din aceeași dorință de eficientizare a procesului și de scădere a costur ilor, multe dintre acestea
prezintă abordări superficiale în configurația acestor spații comunit are.
Așadar, putem observa cum locuirea colectivă, în majoritatea cazurilor, dar nu de fiecare
dată, a fost rezultatul unor acțiuni bazate mai mult pe eficiență decât pe o calitate a vieții
comunitare din interiorul acestuia, fie că este vorba de locuirea colectivă a regimului comunist
sau de cea rezultată din acțiuni private. O posibilă soluție în acest sens poate fi implicarea mai
mare din partea municipalități i, prin acordarea unui interes mărit în privința aspectului
comunitar al locuirii colective, al facilităților comunitare și al conexiunilor dintre acestea și
locuirea colectivă. Această reglementare și verificare a acestui aspect necesită, în mod clar, un
studiu atent asupra problemei.
Așa cum s -a menționat anterior în lucrare, "firea hotărât individ ualistă a românului"
constituie un aspect ce nu trebuie sub nicio formă ignorat, locuirea colectivă trebuie să ofere
acestuia posibilitatea de apropriere, rezul tatul acestei a urmărind caracterul beneficiarul.
Inclusiv spațiile destinate utilizării comunita re trebuie să permită o anumită flexibilitate în
utilizare, oferind beneficiarilor săi posibilitatea de personalizare și însușire a acestor spații.
Astfel, deme rsul tipizării poate fi considerat contradictoriu pentre rezolvarea problemei de față.
4. Amplasame nt și proiect
Amplasamentul ales pentru proiectul de diplomă este reprezentat de situl aflat la
intersecția Bulevardului Dacia cu Strada Toamnei , aflat în zona centrală a București ului. Zona

47
din care face parte prezintă un caracter coerent al fondului cons truit, definit de o densitate
medie și o fragmentare pronunțată. Evident există și excepții prezente la nivelul sitului. În ciuda
statutului de zonă protej ată, acesta a fost subiectul multiplelor intervenții nocive, majoritatea
realizate după 89, ce au afe ctat caracterul acestuia.
Justificarea pentru alegerea acestui sit o constituie pe de -o parte poziționarea centrală, ce
conferă un caracter atractiv pentru categoriile sociale deschise către proiecte de factură
experimentală, crescând șansele de succes ale proiectului. Pe de altă p arte, scara domestică a
construcțiilor conferă un caracter optim pentru dezvoltarea comunitară dorită la nivelul
proiectului. Și nu în ultimul rând, caracterul specific al sitului pe care îl conferă plasarea la
intersecția a două circulații cu valențe dife rite din punct de vedere al caracterului public. Toate
acestea conferă sitului caracteristici ce îl fac potrivit pentru acest studiu.
În ceea ce privește strategia abordată pentru proiect, aceasta urmărește demersul de a crea
un spațiu optim dezvoltării co munitare și potențarea calităților sitului . Unul dintre conceptele
aplicate este acela de includere în cadrul ansamblului a dotărilor cu caracter public și
comunitar, urmărind realizarea unei conexini optime între aceste funcțiuni și locuire, astfel
încât existența acestora să nu genereze probleme de intimitate pentru rezidenți, dar să faciliteze
o relație firească între locuire, comunitate și vecinătate. De asemenea, deschiderea spațiului
comunitar al curții interioare a ansamblul ui urmărește scopul de a c onecta viața comunității la
restul cartierului. Acest aspect a fost rezolvat prin comunicarea fizică a spațiului curții cu cel
al străzii, dar și prin plasarea de funcțiuni publice în cadrul acesteia, cu rolul de a invita non –
rezidenții să acceseze și să p arcurgă spațiul curții și funcțiunile adiacente acesteia, devenind
parte a vieții comunității. Includerea componentei participative , concept a cărui importanță a
fost demonstrată în discuția despre cooperative, în demersul realiză rii proiectului nefiind
posibilă, având în vedere natura didactică a acestuia, a fost transpusă în varietatea tipologică și
configurativă a unităților locative.
Astfel, având în vedere potențialul existent al amplasamentului, pe baza informațiilor
enunțate în lucrare, se va propune un studiu al locuirii care prin aplicarea principiilor
menționate anterior va urmări să genereze un spațiu ce poate favoriza coeziunea socială.
5. Concluzii generale
Având în vedere existența concluziilor enunțate pe parcursul lucră rii, prezente la finalul
fiecărui capitol, o sinteză a acestora, în ideea reluării acestor informații, ar fi nejustificată.
Așadar în încheierea lucrării vor fi punctate aspectele ce ies în evidență atât prin aplicabilitate
practică, dar și prin valoare te oretică.

48
Tipizarea și raționalizarea locuirii nu reprezintă o soluție de succes, după cum s -a
observat în urma studiului perioadei moderne, atât prin experimentele moderniste, cât și prin
experiența comunismului în România. Este important aici de diferenți at tipizarea de utilizarea
elementelor prefabircate, acesta din urmă fiind un demers constructiv, ce poate contibui la
caracterul economic al proiectelor, fără a afecta flexibilitatea produsului final.
Astfel, trebuie urmărită adaptarea la caracterul indiv idului și al comunității, cu atât mai
mult în contextul românesc analizat, unde s -a evidențiat în repetate rânduri caracterul
individualist al beneficiarului.
Proiectarea participativă, a unităților de locuit, dar și a spațiului comunitar, poate fi o
varia ntă ce sporeș te șansele de reușită ale proiectului, ca și potențiator al formării comunității.
Unde demersul participativ nu este posibil, o variantă optimă este flexibilitatea spațiilor
propuse astfel încât acestea pot permite utilizări multiple, în funcț ie de diferit ele necesități ale
utilizatorului, și de asemenea, permit aproprierea spațiului prin posibilitatea de ajustare a
acestuia dupa caracterul individului sau al comunității.
Intimitatea locuirii joacă un rol determinant în gestionarea caracterului comunitar al unui
ansamblu locativ. Astfel, este deosebit de important ca funcțiunile cu caracter comun sau public
incluse în componența ansamblului să nu stânjenească în niciun fel locuirea. Intimitatea din
interiorul unităților locative nu trebuie să fie afectată de prezența dotătilor comunitare sau
publice, și nici de activitățile asociate acestora.
Poate fi afirmat că în momentul de față, tipologiile de locuire ce presupun externa lizarea
unor funcțiuni indispensabile locuirii, în exteriorul unității lo cative, pentru utilizarea
comunitară, nu ar funcționa pentru o mare parte dintre categoriile de utilizatori din România ,
existând încă reticență în acest sens . Însă, punerea la dispoz iție a unor facilități comunitare,
configurate optim pentru a garanta uti lizarea acestora de către rezidenți, poate constitui un prim
pas pentru dezvoltarea locuirii în această direcție. Important ă fiind definirea acestora ca opțiuni
pentru beneficiar, nu obligații pentru aceștia.

49
Bibliografie
Cărți
Biciușcă , Florin , Expe rimentul „Cățelu” , LiterNet, 2005
Calot ă, Irina, Dincolo de centru. Politici de locuire în București 1910 -1944, București, Editura Ozalid,
2017 .
Choay , Francoise , Urbanismul. Utopii și Realități , Paideia, 2002 .
Enescu , I.D.“Aspectele locuin ței familiale și locuinței colective în România” în Locuința în România .
Oțoiu , Anca Nicoleta, Locuința de mare densitate în oraș , București , Editura Universitară “Ion
Mincu” , 2009 .
Sfintescu , Cincinat, Zonificarea urbanistică a Municipiului București , București, Tipograf ia Curții
Regale, 1931 .
Stroe , Miruna, Locuirea între proiect și decizie politică. România 1954 -1966 , București , Simetria,
2015 .
Voinea , Andrei, Idealul locuirii bucureștene: familia cu casă și grădină , București, Asociația Studio
Zona, 2018 .
Zahariade , Ana Maria, Arhitectura în proiectul comunist. România 1944 -1989 , București , Simetria,
2011 .
***Dicționarul Explicativ al Limbii Române , București , Univers Enciclopedic, 1998 .
Articole
Baboeanu , N. Însemnările unui ziarist. Dedesubturi. Cronici de literatură socială , Bucure ști,
Tipografia Cooperativă “Poporul” , 1910 .
Calotă , Irina, “Locuințe individuale sau colective?” în Revista Arhitectura nr. 3/2014 .
Gheneciulescu , Ștefan, La bloc. Ce fel de bloc? , în Spații urbane în acțiune. Activare comunitară în
cartier ele de blocuri din București , Editura tranzit.ro, 2015 .
Ioachimescu , Andrei G. “Locui nțele eftine ” în Buletinul Socității Politehnice , anul XXVIII, 1912 .
Mardache , Andreea Claudia, Intentional communities in Romania. Story of their beginnings, în
Bulletin of The Transilvania University of Brașov , Seria a 7 -a, Vol. 9, Nr. 2/2016(58) .
Vinea , Vladimir, “Ansamblurile de locuințe colective noi din București – imaginar și realitate în
configurarea locuirii și a spațiului comunitar neconstruit” în ACUM – Dosare bu cureștene ,
București, Editura Universitară “Ion Mincu”, 2010 .
Alte lucrări
Zahariade , Ana Maria, Ghyka , Celia și Marin, Vera , “Muta țiile” secolului al XIX -lea, Note de curs
Arhitectura Locuire Oraș .
Webografie
Angel , Jessica Flore, Reflexion on Fourier’s P halanstery – http://jessica -f-angel.com/phalanstere –
accesat la 18.10.2020

50
Bartle, Phil, Ce este comunitatea? O perspectivă sociologică –
http://c ec.vcn.bc.ca/m pfc/whtcomru.htm – accesat la 18.10.2020
Dascălu , Ștefan Dragoș, The Phanastery Paradigm Paradoxes of Architectural Determinism –
https://www.researchgate.net/publication/258358609_The_Phalanstery_Paradigm_Paradoxes_of_Arc
hitectural_Determinism – accesat la 18.10.2020
Gataric , Dragica, The Origin and Development of Garden Cities – An Overview –
https://www.researchgate.net/publication/334609864_The_origin_and_development_of_Garden_citie
s_An_overview – accesat la 18.10.2020
Nugent , Julia, Resid ential Common Spaces That Really Work – http://www.hmfh.com/wp –
content/uploads/2016/01/Nugent_Residential -Common -Spaces -That-Really-Work-V41N1.pdf –
accesat la 18.10.2020
Ruby , Illka, “Today, we need affordable housing that is also attractive ” –
https://www.housingeurope.eu/blog -954/today -we-need -affordable -housing -that-is-also-attractive –
accesat la 18.10.2020
Souza , Eduardo, What is Co -Living? – https://www.archdaily.com/915335/what -is-co-living – accesat
la 18.10.2020
Vitaliev , Vitali, Le Corbusier ’s vertical city in Marseille –
https://eandt.theiet.org/content/articles/2015/09/le -corbusiers -vertical -city-in-marseille/ – accesat la
18.10.2020

CoLiving vs. CoHousing: What’s th e Difference? –
https://medium.com/@all.things.coliving/coliving -vs-coho using -whats -the-difference -f8dd98da021 –
accesat la 18.10.2020
https://theanarchistlibrary.org/library/charles -fourier -the-phalanstery.lt.pdf – accesat la 18.10 .2020
Comparison of Housin g Cooperatives to Condominiums –
https://nationalcooperativelawcenter.com/national -coopera tive-law-center/comparison -of-housing –
cooperatives -to-condominiums/ – accesat la 18.10.2020

Listă de ilustrații
Fig. 1, pag. 9: https://ro.wikipedia.org/w iki/Falanster#/media/Fi%C8 %99ier:Phalanst%C3%A8re.jpg
– accesat la 18.19.2020
Fig. 2, pag. 11: https://www.prints -online.com/p/164/ebenezer -howard -magnets -diagram-
14412904.jpg – accesat la 18.19.2020
Fig. 3, pag. 13: https://panoramastreetline.de/wp –
content/uploads/2018/05/marseille_lecorbusier_v2_750.jpg – accesat la 18.19.2020
Fig. 4, pag. 14: https://i.pinimg.com/originals/b1/54/05/b154057c5b02f9bd5debf3666820752c.jpg –
accesat la 18.19.2020

51
Fig. 5, pag. 14: https://divisare.com/projects/198381 -le-corbusier -cemal -emden -unite -d-habitation –
marseille#lg=1&slide=25 – accesat la 18.19.2020
Fig. 6 , pag. 14: https://www.archdaily.com/85971/ad -classics -unite -d-habitation -le-
corbusier/503 7e7c828ba0d599b0003b0 -ad-classics -unite -d-habitation -le-corbusier -photo – accesat la
18.19.2020
Fig. 7, pag. 15: https://divisare. com/projects/198381 -le-corbusier -cemal -emden -unite -d-habitation –
marseille#lg=1&slide=10 – accesat la 18.19.2020
Fig. 8, pag. 15: https://divisare.com/projects/198381 -le-corbusier -cemal -emden -unite -d-habitation –
marseill e#lg=1&slide=15 – accesat la 18.19.2020
Fig. 9, pag. 22: https://www.kalkbreite.net/wp_website/wp -content/uploads/2018/05/G0K3387 –
Kopie -1280×854.jpg – accesat la 18.19.2020
Fig. 10, pag. 22: https://www.archdaily.com/903384/kalkbreite -muller -sigrist –
architekten/5bb8c9faf197ccd65400000f -kalkbreite -muller -sigrist -architekten -photo – accesat la
18.19.2020
Fig. 11, pag. 24: https://www.archdaily.com/903384/kalkbreite -muller -sigrist –
architekten/5bb8ca39f197ccd654000010 -kalkbreite -muller -sigrist-architekten -3rd-floor –
plan?next_project=no – accesat la 18.19.2020
Fig. 12, pag. 24: https://www.archdaily.com/903384/kalkbreite -muller -sigrist –
architekten/5bb8ca2 4f197ccfdd500001a -kalkbreite -muller -sigrist -architekten -2nd-floor –
plan?next_project=no – accesat la 18.19.2020
Fig. 13, pag. 25: https://www.kalkbreite.net/wp_website/wp –
content/uploads/2018/05/S.143_VolkerSchopp_20140823_eroeffnung_kalki_aufgang –
e1536828419 544-1289×854.jpg – accesat la 18.19.2020
Fig. 14, pag. 25: https://www.archdaily.com/903384/kalkbrei te-muller -sigrist –
architekten/5bb8c718f197ccd654000005 -kalkbreite -muller -sigrist -architekten -photo – accesat la
18.19.2020
Fig. 15, pag. 25: https://www.pension -kalkbreite.net/wp –
content/uploads/2018/06/20140913_kalkbreite_badenerstrasse_03_VolkerSchopp -1139×854.jpg –
accesat la 18.19.2020

52
Fig. 16, pag. 26: https://cf.bstatic.com/images/hotel/max1024x768/160/160570253.jpg – accesat la
18.19.2020
Fig. 17, pag . 26: http://www.muell ersigrist.ch/arbeiten/ wettbewerbe/wohn -und-gewerbesiedlung –
kalkbreite -zuerich/ – accesat la 18.19.2020
Fig. 18, pag. 26: https://www.archdaily.com/903384/kalkbreite -muller -sigrist –
architekten/5bb8c4c7f197ccd654000001 -kalkbreite -muller -sigrist -architekten -photo – accesat la
18.19.2020
Fig. 19, pag. 31: https://asz.ro/parcelari -istorice/societatea -comunala -pentru -locuinte –
ieftine/zablovschi/ – accesat la 18.19.2020
Fig. 20, pag. 31: https://asz.ro/parcelari -istorice/societatea -comunala -pentru -locuinte -ieftine/rahova/ –
accesat la 18.19.2020
Fig. 21, pag. 32: https://asz.ro/parcelari -istorice/societatea -comunala -pentru -locuinte -ieftine/grant/ –
accesat la 18.19.2020
Fig. 22, pag. 32: https://asz.ro/parc elari-istorice/societatea -comunala -pentru -locuinte –
ieftine/clucerului/ – accesat la 18.19.2020
Fig. 23, pag. 32: https://asz.ro/parcelari -istorice/so cietatea -comunala -pentru -locuinte -ieftine/serban –
voda/ – accesat la 18.19.2020
Fig. 24, pag. 34: https://arhivadearhitectura.ro/locuinta/panduri/ – accesat la 18.19.2020
Fig. 25, pag. 35: https://turismistoric.ro/wp -content/uploads/2015/08/614 53699.jpg – accesat la
18.19.2020
Fig. 26, pag. 36: https://3.bp.blogspot.com/_uKr7uKfl_EY/S3A9zG9UfJI/AAAAAAAAA7I/ –
uOA09pNpBA/s1600/catelu -amz-1959.2010+183343.jpg – accesat la 18. 19.2020
Fig. 27, pag. 37: https://4.bp.blogspot.com/_uKr7uKfl_EY/S3A –
d0jyGoI/AAAAAAAAA7Q/bas6ZrFrCFU/s1600/catelu -amz-1959.2010+ 183852.jpg – accesat la
18.19.2020
Fig. 28, pag. 39: https://primariastefanesti.ro/wp -content/uploads/2017/06/cosmopolis_02 –
624×413.jpg – accesat la 18.19.202 0

53
Fig. 29, pag. 41: https://www.archdaily.com/524848/dogarilor -apartm ent-building -adn-birou -de-
arhitect ura/53bbb303c07a80a343000344 -dogarilor -apartment -building -adn-birou -de-arhitectura –
photo – accesat la 18.19.2020
Fig. 30, pag. 42: https://www. uar-bna.ro/res/2014/up/auto/full/ pimgs/143/1982.png – accesat la
18.19.2020
Fig. 31, pag. 43: https:/ /www.archdaily.com/524848/dogarilor -apartment -building -adn-birou-de-
arhitectura/53bbb339c07a803772000310 -dogarilor -apartment -building -adn-birou -de-arhitectura –
photo – accesat la 18.19.2020
Fig. 32, pag. 44: https://www.uar -bna.ro/res/2014/u p/auto/full/pimgs/143/1775.png – accesat la
18.19.2020
Fig. 33, pag. 44: https://www.archdaily.com/524848/dogarilor -apartment -building -adn-birou -de-
arhitectura/53bbb38ac07a803772000312 -dogarilor -apartment -building -adn-birou -de-arhitectura –
photo – accesat la 1 8.19.2020
Fig. 34, pag. 44: https://www.adnba.ro/assets/uploads/obiecte/81b46 -12_cafeterie –2-.jpg – accesat la
18.19.2020