Hai cu noi la măsuri ș [620107]

1

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI DIDACTIC I

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. Delia SUIOGAN
Autor/Candidat: [anonimizat]. : LIVIA RAFILA
PERȚA
LICEUL TEHNOLOGIC
,,GRIGORE C. MOISIL”
GRĂDINI ȚA CU PROGRAM
NORMAL BORCUT

Baia -Mare
Seria 2017 – 2019

2

FORME DE RECUPERARE A IDENTITĂȚII CULTURALE.
TRADI ȚIILE ÎN ACTIVIT ĂȚILE INSTRUCTIV –
EDUCATIVE ÎN GRĂDINI ȚĂ

Coordonator științific: Candid at:
Conf. univ. dr. Delia Suiogan Prof. Înv. Pre șc. Perța Livia Rafila
Grădini ța cu Program Normal Borcut ,
Maramure ș

Seria
2017-2019

3CUPRINS
Argument…………………………………………………. …………………………………………………………..4
Capitolul I Cunoașterea și reprezentarea identității etnoculturale necesitate sau
datorie. Globalizarea și identitatea culturală …………………………………………………. ………6
Capitolul II Rolul tradi ției în conservarea, recuperarea și reafirmarea identit ății
culturale ………………………………………………………………………………………. ……………………. ..18
2.1.Tradiția – forme de conservare, forme de inovare, forme de resemnificare …………….18
2.2.Inovație și invenție în lumea satului ……………………………………….. ………………………. ..28
2.3. Khitsch -ul și efectele sale asupra evoluției cultur ii……………………………………………..36
Capitolul III Forme de recuperare a identității culturale. Tradi țiile în activit ățile
instructiv -educative în grădini ță……………………………………………………………………. ……..45
3.1. Recuperarea sensului, modalitate de conservare și reafirmare a identit ății culturale.
Studiu de caz: Folclorul obiceiurilor. ……………………………………………………………………….46
Obiceiurile calendaristice
Sărbători agrare
Sărbători păstore ști
Sărbători cre știne
Șezătoarea și claca
Imaginarul în lumea satului – eroi și personaje, sfinți și reprezent ări mitice
3.2. Actualizarea prin joc a sensurilor tradi țiilor . Identificarea unui număr reprezentativ de
jocuri prin care să se descopere sensuri ale unor vechi tradi ții. Punerea în scenă a unor
secven țe de ritual ………………………………………………………………………………………. …………..91
Anexe………………………… ………………………………………………………………………………………1 42
Concluzii ………………………………………………………………………………………. ……………………1 77
Bibliografie…. ………………………………………………………………………………………. …………….181

4
ARGUMENT

Deschizând lada prăfuită vom găsi acele comori fără seamăn tradi ții, obiceiuri, port
popular, grai dulce, obiecte vechi vor prinde via ță, transpunându -ne acolo unde timpul a
fost mai generos cu oamenii, iar Dumnezeu mai aproape de sufletul lor. Într-o lum e
grăbită, în care se promovează kitsch -ul în detrimentul adevăratelor valori culturale,
tezaure nepre țuite încep s ă se piardă, să se uite asemeni unei lăzi de zestre. Știm cu toții c ă
acea ladă există, doar că nu -i cunoa ștem conținutul și o catalog ăm dr ept vechitură, lasând –
o să zacă în unghere prăfuite ru șinându -ne parcă de existen ța ei, nebănuind că acea ladă ar
putea ascunde răspunsuri la întrebări pe care fiecare din noi ni le punem mai devreme sau
mai târziu și anume legate de apartenența noastr ă, de origini, de înainta și.
Din prea mult zel, noi dascălii, am uitat să -i oprim, să le stârnim curiozitatea de a căuta în
trecut, de a găsi frumosul în lucruri mărunte asemeni acelor oameni.
Știm bine, copiii sunt cele mai sensibile, sincere dar și receptibi le fiin țe, gata oricând s ă
descopere lucruri noi, deschi și la experiențe și încântați s ă fie participan ți activi la
activita ți cu caracter tradițional.
Faptul că am încercat să abordăm aceste teme la acest nivel de vârstă, reprezintă un
real cî știg, avem avantajul de a lucra cu suflete pure, neatinse de modernismul prost
înțeles.
Cu multă pricepere și mult ă pasiune putem implementa, putem sădi în sufleletele
lor dragostea, respectul pentru trecut. Semin țele, ce udate și îngrijite, vor deveni peste ani
falnici stejari, vor sta mărturie genera țiilor viitoare, vor reprezenta tezaure vii, mândrii de
portul lor, de graiul lor, de tradi ții și obiceiuri și mândrii c ă apar țin acestor locuri
binecuvîntate de Dumnezeu.
Lucrarea de fa ță Forme de recuperare a identităț ii culturale. tradi țiile în activit ățile
instructiv -educative în grădini ță, este structurată pe trei capitole: Capitolul I:
Cunoașterea și reprezentarea identității etnoculturale necesitate sau datorie.
Globalizarea și identitatea culturală . Capitolul II: Rolul tradi ției în conservarea,
recuperarea și reafirmarea identit ății culturale , Capitolul III: Forme de recuperare a
identității culturale. Tradi țiile în activit ățile instructiv -educative în grădini ță.
Ne-am născut și am crescut aici, avem datoria moral ă de a păstra și arăta lumii
întregi frumuse țea acestor locuri v ăzută de astă dată prin ochi de copil,dar și prinos de
eternă recuno ștință bunicilor no ștri, datorită cărora suntem astăzi aici, rememorând

5crâmpeie din via ța lor, trăind bucurii, triste țe, deznădejde asigurându -i că nu vor fi nicicând
uitați, iar pe copii îi va ajuta s ă înțeleag ă și să pre țuiasc ă sistemul de valori pe care se înal ță
mândria fa ță de originile lor.

6
Capitolul I
Cunoașterea și reprezentarea identit ății etnoculturale necesitate sau
datorie. Globalizarea și identitatea culturală .

Este o realitate faptul că în lume există o multitudine de civilizații ș i entități:
societăți lignajere, societăți subdezvoltate, societăți în curs de modernizare, societăți post-
modernizate. Din această cauză, globalizarea atenuează, dar și amplifică diferețele. Căci
globalizarea produce o distribuire imperativă avalorilor, într -un cadru inegal și inechitabil.
Dacă modernitatea și modernitatea târzie asigură o relativă stabi litate și habitat normal
indivizilor ce populeaz ă țările ce au atins acest stadiu, modernizarea – și îndeosebi rata
înaltă identitatea regional ă este frecvent utilizat ă în contextul regionaliz ării simbolice a
spațiului și a mobiliz ării unor resurse endogen e de dezvoltare regional ă. Este rezultatul
unui proces istoric, în cadrul c ăruia limba, religia, tradi țiile, evenimentele colective, cu alte
cuvinte cultura joac ă un rol central. Sub inciden ța moderniz ării apar și alți factori de a
identit ății cultur ale.
Pe parcursul constituirii sau a schimb ării identit ății culturale se constituie
intersubiectiv, la nivelul unor comunit ăți, reprezent ări simbolice ale spa țiului, diferite de
reprezent ările spa țiului na țional. Pot exista și spa ții fragmentate în identit ăți locale dar
lipsite de o identitate culturlă . În spa țiile cu identitate culturală , intensitatea acesteia
variaz ă, fiind maxim ă în centrul simbolic al acestuia și scăzând spre periferii.
Opera ționalizarea acestei no țiuni este cu at ât mai important ă cu cât aceasta constituie baza
delimit ării regiunilor cultural -geografice, care constituie baza
Cultura reprezintă „totalitatea valorilor materiale și spirituale legate de omenire, ca
rezultat al îndelungatei practici social -istorice”.1 Cultura este și un tot in divizibil și ține de
institu țiile care, în ciuda faptului c ă sunt autonome, comunică între ele. Acest termen este
înrudit cu ideea de sistem. În raport cu fiin ța uman ă, cultura este un sistem mai mult sau
mai pu țin condus de gândire și acțiune. Totodată, cultura este suma tuturor materialelor
spirituale și formelor organizatorice care servesc omenirea. Acest sistem reprezint ă și
modul specific de activitate al indivizilor, precum și efectul acestei activit ăți.
A defini cultura semnifică, totodată, și des coperirea accep ției majore a ceea ce ține
de uman, adică a eviden ția vocația absolut ă a fiin ței umane. Cultura își face simțit ă

1 Pavel Ruxăndoiu , Folclorul Literar în contextul culturii populare române ști, Editura Grai și Suflet,
Bucure ști, 200 1, p.50.

7prezen ța în toate ramurile gândirii și ale omenescului, este, pân ă la urmă, o no țiune
esențială , cumulativă de multiple în țelesuri.
Cultura trebuie în țeleas ă prin universul de semnifica ții pe care fiecare și -l poate
construi cu ajutorul rela țiilor sale cu alții și cu lumea. Cultura este o intersecție
epistemologică care nu ar putea avea un sens decât cu pre țul unei analize care să fie locul
confruntării și al conjug ării unui ansamblu de discipline: sociologie, psihanaliză, etnologie,
lingvistică, istorie, estetică, etc. Se pare că există două tendin țe care țin de definirea
culturii. O primă accep ție se refer ă la limitarea concept ului la sensurile cele mai elaborate
sub raport artistic sau științific. Cea de -a doua ar fi amplificarea fără discernământ a acestei
noțiuni la deplina existenț ă socială, lucru care ne -ar pune dificultă ți în priceperea acelor
schimbări care se petrec în avansarea con științei sociale.
Noțiunea de cultur ă este echivalentă cu principalul material al gândirii, ca un tot
existent în raport cu via ța spiritului. Fiind o materie a gândirii, cultura semnific ă ceea ce
există, ceea ce reiese din ea, gândirea fiind devenirea culturii. Cultura este văzută și ca
totalitatea cuno științelor și gândurilor, simț ămintelor poporului, formelor spirituale ale
vieții, care se petrec în practica social ă. A șadar, aceast ă no țiune de cultură în esen ță
îmbră țișeaz ă toate for mele vie ții sociale.
Între cult și popular putem vorbi, la nivelul unui întreg, de o contopire. Aceast ă
legătură care se stabile ște între cult și popular este sinonim ă cu cea care este între inova ție
și invenție. Inovația se refer ă la men ținerea unui sta bilită ți absolute între semnificant și
semnificat. Cea de -a doua, inven ția, duce la desfacerea semnificantului de semnificat,
ajungându -se în cele din urmă la distribuirea unor sensuri noi, străine.
În Fundamentul cultural al personalită ții, Ralph Linton tratează cultura ca pe o
„configura ție a comportamentelor înv ățate și a rezultatelor lor, ale c ărei elemente sunt
împărtă șite și transmise de membrii unei societ ăți date”.2

În încercarea de a găsi o defini ție standard a culturii, constat ăm că aceasta n u
există. Cultura poate fi definită liber, subiectiv, după felul în care fiecare dintre noi o
slujim. A defini cultura înseamnă a defini însă și condiția uman ă în crea țiile oamenilor. Prin
cultură, omul dă sens vie ții sale. În lucrarea Sociodinamica culturi i, Abraham Males spune
legat de definirea culturii că aceasta se pretează la o „defini ție deschis ă”, oricând
susceptibilă de corecturi și adăugiri.3

2 Ralph Linton, Fundamentul cultural al personalită ții, Editura Științific ă, Bucure ști, 1968, p. 25.
3 Abraham Males, Sociodinamica culturii , Editura Științific ă, Bucure ști, 1974, p.62.

8Pentru a ne putea face o idee completă în legătură cu ceea ce reprezintă de fapt
cultura, ar trebui să priv im în ansamblu, în toate ramurile vie ții sociale și în toate
disciplinele educa ționale. Cultura este un ansamblu de limbaje, simboluri și semnificații
integrate într -un vast proces de comunicare. Interesat de tot ceea ce -l înconjoară, cel care
dă tonus și culoare acestui ansamblu este omul. „Omul este o fiin ță culturală prin natură
pentru că este o fiin ță naturală prin cultură”, afirmând în acest sens Edgar Morin în
lucrarea sa Paradigma pierdută .4 Gesturile și acțiunile ființei umane au leg ături culturale
destul de complexe. Tot ceea ce -l înconjoară pe om are o motivare în planul cunoa șterii.
Așadar, s -ar putea spune că o a doua natură a omului este cultura. Cultura este simbolul
forței creatoare a omului. Totodat ă, aceasta poate fi considerată și un instru ment cu
ajutorul căruia individul î și expim ă gândurile și sentimentele. Cultura are mereu ca și
subiect fiin ța uman ă, cuprinzând toate activită țile umane.
Ca și componente ale culturii, care reprezint ă, de altfel, laturile constitutive ale
vieții umane, s e remarcă : componenta materială și componenta spiritual ă. Componenta
materială a culturii con ține mijloacele și valorile care asigur ă reproducerea materială a
existen ței umane, adic ă procesele vie ții sociale. De componenta spiritual ă a culturii țin
sistem ele de valori în care se cristalizează eforturile de cunoa ștere, atitudinile și reacțiile
individului uman în contact cu ceea ce îl înconjoară. Defini ții ale culturii, formulate de
către diverse personalită ți care au slujit -o, găsim în număr mare. Însă, el e diferă una de
cealaltă într -o anumită măsură ca exprimare, dar, în final, ajung la un în țeles comun.
Preluat de mai toate limbile moderne din limba latină, cuvântul cultură avea atât
înțelesul de cultivare a p ământului, cât și pe cel de cultivare a spiri tului. Termenul de
cultură este folosit începând de la romani, în în țelesuri restrânse. La greci era subînțeles ca
tot ceea ce folose ște pentru f ăurirea omenirii. Romanii utilizau acest termen în sensul
original al său, acela de cultivare a pământului. Du pă Cicero, termenul cultură este
sinonim cu literatura și umanitatea.
Aurelian Bondrea define ște cultura ca o „totalitate de valori materiale și spirituale
ale omenirii ajunse la un anumit prag al dezvoltării, produse ale cunoa șterii și practicii
umane c reate, transmise și asimilate în procesele social -istorice”5. Cultura este pusă în
corela ții cu cel puțin patru sisteme de referinț ă : natură, societate, con știința individual ă sau
socială și personalitatea uman ă.
Ovidiu Drâmba, în lucrarea sa Istoria cult urii și civilizației , spune despre cultură
„că include în sfera ei atitudinile și actele privitoare la spirit, la intelect. Sferei culturii îi

4 Edgar Morin, Paradigma pierdută , Editura Universită ții „Al. I. Cuza”, Ia și, 1999, p.34.
5 Aurelian Bondrea, Sociologia culturii , Editura Didactică și Pedagogic ă, Bucure ști, 1981, p.23.

9aparțin datinile datinile și obiceiurile, credințele și practicile religioase, divertismentele,
operele de științ ă, filozofie, literatură, muzică, arhitectură, pictură, etc.”6
Existen ța uman ă este o existen ță culturală. Aceasta este ideea legăturii dintre om și
cultură. In acest sens, Lucian Blaga afirmă că „omul nu poate evada din sfera culturii
întrucât i -ar afecta calitatea de om”. În lucrarea sa Trilogia valorilor , Blaga spune :
„Exodul din cultură ar duce la abolirea umanită ții ca regn”.7
Cultura este, totodată, și numele colectiv pe care îl d ăm diverselor crea ții ale
omului. Nucleul semantic al conceptului de cu ltură se referă la un ansamblu de atitudini, de
viziuni asupra lumii și de tr ăsături specifice de civiliza ție careconfer ă unui anumit popor
locul său original în lume. A șadar, putem afirma c ă între om și cultur ă există o permanentă
legătură, că omul se id entifică prin cultura pe care o practică. Cultura este indisolubil
legată și de civilizație, care reprezint ă nivelul de educa ție a cet ățeanului pentru
comportamentul lui adecvat (polite țe, bune manière, obiceiuri), în viața civil ă, în spa țiul
civic sau cel public, unde este nevoit să respecte anumite cerin țe și reguli care țin de
relațiile interumane și sociale.
Tudor Vianu afirmă că „civiliza ția nu este, de fapt, decât o cultur ă definită prin
sfera ei, o cultură socială par țială din punctul de vedere a un ei unice valori și anume din
punctul de vedere al valorii tehnico -economice…Civiliza ția nu este o entitate care s -ar
opune culturii, este numai unul dintre aspectele ei”.8 El consideră că distinc ția dintre
cultură și civilizație este necesar ă, dar optează pentru sinteza lor în procesul dezvoltării
sociale.
În Studii asupra istoriei , Arnold Toynbee arată că „în inima fiecărei civiliza ții
pulsează un factor spiritual, un suflet specific”.9 Astfel, el respinge viziunea ce readuce
substan ța unei culturii la an umite aspect ale existen ței. Comunicarea reprezint ă o parte
componentă definitorie a culturii. Aceasta presupune actul cultural primar, care reprezintă
un schimb de mesaje între indivizi, grupuri sau diverse culturi. Termenul comunicare
începe a fi utiliza t din secolul al XVI -lea și provine din latinescul communis care înseamnă
a pune în comun, a fi în rela ție sau a împ ărtăși. Termenului i se adaug ă și un alt înțeles,
acela de a transmite. Acest nou sens trece pe primul plan în secolul al XIX -lea ca o
conse cință a dezvoltării tacticilor noi de comunica ții. Comunicarea este principalul
instrument de integrare a omului în societate și de formare a propriei culturi. „Limbajul

6 Ovidiu Drâmba, Istoria culturii și civilizației , Editura Saeculum, Bucure ști, 1998, p.94.
7 Lucian Blaga, Trilogia valorilor , Edi tura Humanitas, Bucure ști, 1996, p.56.
8 Tudor Vianu, Studii de filozofia culturii , Bucure ști, 1982, p.87.
9 Arnold Toynbee, Studii asupra istoriei , Editura Humanitas, Bucure ști, 1977, p.17.

10 este faptul cultural prin excelen ță”, afirmă Claude Levi -Strauss în lucrarea Antropolo gia
structurală .10 Fără comunicare nu putem în țelege nicio form ă de cultură. Ea este un factor
constitutiv al culturii, un factor definitoriu și structural.
În lucrarea Cultură și comunicare , Jean Caune, făcând aluzie la legătura dintre
cultură și comunicar e, spune : „cultura și comunicarea formeaz ă un cuplu ciudat. Nici una
dintre acestea nu se explică fără cealaltă. Cele două fenomene nu se con țin și nu pot fi
situate în planul reflexiilor paralele prin coresponden ță analogică”.11 Omul comunică prin
toate f ormele de manifestare expresivă, prin întreaga lui fiin ță, nu doar prin cuvânt. Orice
gest are o semnifica ție pentru ceilalți. T ăcerea sau chiar refuzul de a schi ța un oarecare gest
are un sens. De pildă, dacă suntem de acord cu faptul că, într -o interac țiune, orice tip de
comportament are valoarea unui mesaj, adică că este o comunicare, urmează a șadar c ă nu
putem să nu comunicăm, fie că vrem, fie că nu. Fie că activăm sau nu, că vorbim sau
tăcem, orice are valoare de mesaj.
Altfel spus, comportamentele n oastre îi influen țează pe al ții, iar aceia, la rândul lor,
nu pot să nu riposteze la aceste forme ale comunicării și, prin însuși acest lucru, ei
comunică. Cultura nu este privită doar din perspective ideologice diferite, ci și din unghiuri
specifice ale g ânditorilor. Numeroasele schimbări care au avut loc începând cu secolul al
XVIII -lea au dat culturii alte sensuri, mult mai moderne.
In cultură se remarcă trei accep ții diferite :
– cultura obiectivă , prin care se percepe un sistem de bunuri culturale car e alcătuie ște stilul
de epoci ;
– cultura personală , adică raportul dintre indivizi și valoarea cultural ă, atitudinea personală
față de opera de cultură ;
– cultura institu țional ă, care cuprinde statul propriu -zis, biserica, tradi țiile și organizațiile
economice.
Prin modernizarea mijloacelor de comunicare, s -a trecut de la cultura de masă la
cea media. In evolu ția tehnologiilor de comunicare se cunosc urm ătoarele trepte: cartea
tipărită, presa de masă, telefonul, radioul, televiziunea, publicitatea, casete le audio și video,
sateli ții de comunicare, internetul.
Odată cu apari ția societ ății de mas ă s-a eviden țiat și distincția dintre cultura
cultivată și cea de mas ă. Cultura cultivată percepe gustul și cunoașterea ca fiind produsele
întruchipate în obiectul artistic. Opera artistică este formată ca o percepere individuală a
lumii. Cea de -a doua, cultura de masă, este redată prin intermediul mass -mediei. Aceste

10 Claude Levi -Strauss, Antropologia structurală , Editura Politică , Bucure ști, 1978, p.110.
11 Jean Caune, Cultură și comunicare , Editura Cartea Românească, Bucure ști, 2000, p.210.

11 căi de difuzare a acestui tip de cultură precum presa, teatrul sau căr țile s -au făcut cunoscute
de prin secolele XVIII -XIX. O primă formă a culturii de masă este cea reprezentată de
cultura populară. Aceasta apare ca urmare a faptului de definitivare a claselor sociale în
anumite condi ții. Cultura era folosit ă și ca o arm ă pentru ascensiunea pe scara s ocială.
Transmiterea prin mass -media a contribuit la avansarea culturală ,cultura devenind astfel
un bun de consum. Acest tip de cultură, cea de masă, nu reprezintă o formă degradată de
cultură. Ea capătă un contur deteriorat în momentul în care obiectele artistice sunt abordate
printr -o difuzare masivă.
Un alt tip de cultură este cea autentică . Autenticitatea culturii este un termen care
se întemeiază pe existen ța unor relații temeinice care au loc între diversele activit ăți.
Totodată, această autenticitat e presupune adecvarea omului la cultura grupului, ceea ce
constituie cunoa șterea și înglobarea în valorile care se ocup ă cu desprinderile sociale din
mediul grupului. Un alt constituent care ține de autenticitate este raportul care are loc între
eficacitat e și civilizație, aceasta fiind, așadar, un factor avantajos evoluției unei societ ăți.
În societatea contemporană s -a produs, într -o oarecare manieră, globalizarea
culturii, însă în sensul uniformizării și sărăcirii sensurilor sale. Vorbim a șadar de cultur a
unidimensională. Comportamentul unidimensional este urmat de o gândire stereotipă, în
cadrul căreia impulsul și ideea sunt atenuate la o simpl ă stare de lucruri. Lărgirea sferei și
sporirea valorilor culturale este dată de manevrarea cuno ștințelor unor n evoi , prin anumite
fapte în fa ța cărora omul nu se poate opune.
În cultura Evului Mediu, precum și a epocilor mai apropiate, se percep alte dou ă
tipuri de cultură: cultura populară și cultura savantă . Aceste două forme de cultură mai
sunt denumite și stra turi. Stratul popular , folcloric și tradițional a fost mereu foarte diferit
din punct de vedere etnic, dar se afla întotdeauna în strânsă legătură cu un anumit strat al
culturii oficiale. Acest strat cuprinde numeroase elemente din fondul arhaic și antic.
Cultura savantă cuprinde toate formele scrise ale culturii, fiind o cultură care are o intensă
aspira ție universalist ă. Chiar dacă acest tip de cultură prezintă anumite înclina ții de
regionalizare, stratul savant va avea mereu aceea și alc ătuire și același standard.
Cultura materială se referă la modul în care sunt construite sau organizate anumite
așezări, la portul popular, la toate activită țile omenești. Acest tip de cultur ă este concretizat
în felurite obiecte.
Tot o formă de cultură este și arta. Act ivitatea artistică reprezintă una dintre cele
mai revelatoare forme culturale, însu șire care -i este dată prin intermediul reprezentării
modurilor în care sunt percepute spa țiul și timpul. Arta constituie leg ătura dintre trecut,
prezent și viitor, având rol ul de unificator. Totodată, arta este și un mijloc de observare a

12 societă ții, un mijloc de existenț ă și de expresie și un punct comun de împreunare al
numeroaselor grupuri. Un lucru este însă cert, și anume acela c ă arta nu este oglinda
realită ții.
Una din tre cele mai vechi sau poate chiar cea mai veche formă de cultură este jocul.
Sugestivă este și afirmația lui Jean Huizinga în Homo ludens : „Jocul este mai vechi decât
cultura pentru că no țiunea de cultur ă, oricât de incomplet ar fi ea definită, presupune în
orice caz o societate omenească, iar animalele nu l -au așteptat pe om ca s ă le înve țe să se
joace”.12 Așadar, putem observa foarte ușor asem ănarea dintre jocul animalelor și cel al
copiilor. Jocul, atât la animale, cât și la ființa uman ă, este o necesita te.
Jocul, privit în ansamblu, este un fenomen biologic și psihologic. Acesta devine,
mai devreme sau mai târziu, o formă a culturii. Dar, nu trebuie sub nicio formă să
înțelegem c ă, prin dezvoltarea sa, cultura ar fi luat na ștere din joc, chiar dac ă acea sta apare
sub formă de joc. Într -adevăr, cultura este ilustrată în formă de joc, ba chiar la început a
fost jucată. Rela ția dintre cultur ă și joc este foarte clar ă în formele superioare ale jocului
social, care este organizat în grupuri. Aspectul competi țional al culturii se remarcă în toate
formele ei. Dar, privind în natură, ajungem la concluzia că, printr -o oarecare parte, jocul
păsărilor, asemănător cu cel al oamenilor, este, pe alocuri, și competițional, ceea ce
demonstrează faptul că acest fenomen al competi ției nu se relev ă ca urmare a apari ției și
dezvoltării culturii. Prin urmare, competi ția și reprezentația nu s -au născut din cultură, ci o
precedă.
În evolu ția culturii întâlnim trei vârste, avându -l ca punct de plecare pe Auguste
Comte, autorul teo riei celor trei faze de dezvoltare a umanită ții: era teologic ă, era
metafizică și era pozitiv ă. Era teologică echivalează cu supravalorizarea imaginarului.
Identitatea este dată de părintele fondator, care semnifică o persoană mitică. Cultura este
definită în no țiuni de ritualuri și mituri. De pild ă, este des folosit mitul conducătorului
forțat să se supună unei anumite reguli. Era metafizică este sinonimul abstrac ției. În cadrul
acestei ere, cultura este redată ca o paradigmă, identitatea fiind prezentată ca esen ță. În
cadrul erei pozitive, cultura este definită ca o structură ale cărei componente trebuie
dezvăluite. Aici, identitatea este redată în no țiuni de istorie și de sistem.
Întâlnim aici și funcția simbolic ă a culturii. Dar, pentru a putea în țelege această
funcție, este necesar a cunoaște semnificația simbolului. Simbolul face parte din categoria
semnelor, existând simbol oriunde. Simbolul echivalează și cu ușurința accesului la un sens
secret, tainic. În artă, simbolul reprezintă liantul legăturilor simbolice dintre fiin țele umane.

12 Jean Huizinga, Homo ludens , Editura Humanitas, Bucure ști, 2000, p.69.

13 Astfel este de specificat rolul esen țial al acestei funcții simbolice în interpretarea operelor
culturale.
Identitatea culturală reprezintă un univers simbolic în orizontul căruia oamenii
trăiesc în comun. Se folose ște des expresia identitatea culturală românească. Ea trebuie
văzută ca sinonim cu expresia identitatea românească , deoarece termenul de românesc are
un în țeles exclusiv cultural. Identitatea cultural ă este echipamentul existen țial, tehnic și
simbolic prin care o comunitate î și codific ă expresiv istoria și realitatea. Aceast ă identitate
este și un indicator sintetic pentru actele creatoare ale comunit ăților sociale și etnice din
cadrul valorilor.
Identitatea mai poate fi definită ca fiind un dat istoric, cu o or igine, cu o evolu ție și
cu ample schimbări. Este mai degrabă un rezultat istoric decât un dat cucerit. Cultura redă
și vădește identitatea. Producerea de identitate reprezint ă, deci, un fenomen psiho –
sociologic care stă la temeiul sim țământului de apartene nță și de înglobare în grup.
Identitatea este, de asemenea, un concept analitic, ambiguu, care are numeroase sensuri
contradictorii.
Mircea Vulcănescu ini ția, în Dimensiunea Românească a Existen ței, un dic ționar al
noțiunilor cele mai folosite în cultura e pocii. Astfel, autorul subliniază: „fiecare epocă are
anumi ți termeni care par a stârni un interes superior altora. Evidențierea valorii de
circula ție a acestor termeni și a sensurilor lor ajut ă la fixarea fizionomiei spirituale a
epocii. Precizând sensul ideilor principale ale vremii și determinând valoarea lor de
circula ție, dicționarul mai poate servi drept îndrum ător pentru cei mai tineri, care vor să se
orienteze întocmai fa ță de problemele pe care le găsesc deschise de înainta șii lor”.13
Identitatea ro mânească reprezintă modul de a fi în lume a poporului român.
Cultura define ște modul uman de existenț ă și este simbolul forței creatoare a omului.
Identitatea românească se afirmă ca o constantă a caracterului național românesc. Este
limpede că identitate a românească reprezintă, în realitate, suma calităților și defectelor
reale sau imaginare ale românilor. Nucleul culturii este format din opinii, idei și simboluri,
valori, tradi ții și norme. Toate acestea alc ătuiesc universul specific al existen ței umane,
care este, de fapt, universul culturii. Se mai poate spune despre cultură că este un ansamblu
de coduri și limbaje și reprezint ă suma informa țiilor dobândite și transmise istoric prin
anumite sisteme de semne. Prin intermediul culturii, o societate î și planifică experien ța, o
încifrează și o d ă mai departe noilor genera ții care, la rândul lor, o iau, o descifreaz ă și o
extind.

13 Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existen ței, EdituraEmine scu, Bucure ști, 1992 -1995, p.
110.

14 Individul uman nu poate exista numai cu ajutorul acestei culturi. Identitatea
românească se afirmă prin conștiința colectivă a rom ânilor. Orice națiune dispune de
reprezentări și mentaluri colective, pe baza cărora se distinge de alte grupuri naționale. Nu
mai puțin relevante sunt memoria colectivă și memoria istorică. Miturile românești fac
parte din propria noastră identitate. În a ceeași măsură, identitatea românească este expresia
caracterului național. Acesta este ansamblul însușirilor fundamentale psihice -morale ale
unei națiuni, regăsite constant în conduita, concepțiile și acțiunile membrilor săi, încât ei
sunt ușor de identifi cat, din modul lor de a fi ca grup național. Caracterul național conferă,
prin comportamentele indivizilor, o anumită individualitate și reflectă personalitatea unei
națiuni.
Părerea lui Lucian Blaga expusă în Trilogia valorilor este aceea că, „cultura est e
rezultatul crea ției umane, creație desf ășurat ă pe toate registrele existen ței și a raporturilor
posibile dintre om și lume”.14 Așadar, cultura cuprinde un ansamblu complex de instituții
și mijloace de comunicare, acestea având rolul de a planifica crea ția culturală și de a o
expune în societate.
Identitatea na țional ă reprezintă totalitatea caracteristicilor sociale, economice,
lingvistice și culturale, de fapt o sintez ă a acestor serii de caracteristici. Identitatea
națională nu poate fi decât ecoul a p atru veacuri de viață istorică pasivă sub influența
orientalismului, cu deosebire a celui turc: atmosfera morală a Orientului ne învălui, ne
copleși și ne izolă de lumea Occidentului, cu care eram deopotrivă de învecinați, iar
efectele sunt asociate cu tra diționala noastră nepăsare, cu credința în fatalitate, în soartă, în
noroc, cu desăvârșita lipsă de încredere în noi înșine. În spa țiul sud -est european, România
se identifică în cea mai mare măsură pe plan cultural, remarcându -se prin performan țele
sale c ulturale. Identitatea na țional ă este dobândită în spa țiul estic și românesc cu sistemul
creației de valori prin care o civilizație se autocaracterizeaz ă și se afirm ă în universalitate.
Cultura a jucat un rol foarte important în înfăptuirea na țiunii de -a lungul istoriei, fiind un
sprijin enorm în ac țiunea ei istoric ă. Factorii culturali au impulsionat numeroase ac țiuni
naționale de mas ă pe care le -au anticipat și le-au călăuzit, modelând astfel voin ța politic ă a
factorilor sociali.
Cultura a reprezentat și un factor determinant al unită ții naționale. Acest aport al
culturii la identitatea na țional ă este pe deplin recunoscut. Fără dar și poate, naționalitatea
nu poate fi definită decât în func ție de o cultur ă comună, de convergen ța cu o unitate
politică. De a ceea, oamenii vor să se unească politic doar cu cei care au aceea și cultur ă.
Factorii culturali identifică fiecare na țiune în parte prin intermediul tradițiilor, limbii etc.

14 Lucian Blaga, op.cit., p. 78.

15 Ca o concluzie la cele prezentate, am putea spune că imaginea personalită ții
colective a unei na țiuni se exprim ă convingător și decisiv în sfera creației de valori.
Caracterul național derivă din conștiința și comportamentul unei comunități naționale.
Acesta este moștenit și, totodată, dobândit.
Natura este ilustrată și ca o comunitate național ă, cu un mecanism plurivalent.
Intreaga existen ță a unei na țiuni este redat ă în sisteme de semne. Putem deduce faptul că
între o na țiune și cultura ei exist ă o strânsă rela ție și c ă prin intermediul culturii se
recunoa ște fiecare națiune. Deci, e lesne de în țeles faptul c ă fiecare na țiune are propria sa
cultură, cultură care o define ște prin esența ei și pe care nu o afl ăm la o altă na țiune sub
nicio formă. Odată cu cre șterea creațiilor spirituale și simbolice deopotriv ă, sfera sensurilor
cu releva nță identitară s -a mărit.
Grigore Georgiu consideră că „astăzi este posibilă și necesar ă o reconstruc ție
filozofică a ideii de specific na țional, având în vedere o serie de procese definitorii, care se
desfă șoară atât în planul de suprafa ță al istoriei, câ t și-n paradigmele gândirii
contemporane”.15 Autorul afirmă în lucrarea Națiune, cultur ă, identitate următorul lucru :
„Identitatea na țional ă este un fenomen complex de acumulare istorică. Aceasta se
reproduce în ipostaze noi, se reconstruie ște continuu din materia trecutului și a prezentului,
fiind o realitate în devenire, o sinteză între valori și contexte noi. Tradițiile, limba,
obiceiurile și simbolurile naționale reprezint ă pentru na țiunea român ă adevărate for țe
matrice”.16 Deci, de aici putem deduce car acterul istoric și procesual al identit ății
naționale.
Comunicarea interculturală nu reprezintă o amenin țare la adresa identit ății culturale
a unei na țiuni, adic ă la adresa unicită ții culturii naționale. Comunicarea reprezint ă o
activitatea a omului, care este redată prin coduri și semne. Comunicarea are ca și scop
cuno șterea culturii și evoluția acestui demers. Ceea ce este clar și evident este faptul c ă
cultura nu poate exista fără comunicare și nu poate funcționa f ără aceasta. Datorită
numeroaselor căi de cunoa ștere și de comunicare, tot ceea ce ține de cultural poate fi
însușit de fiecare civilizație în parte. Odat ă cu împreunarea și consolidarea culturilor, și
forța creatoare a individului uman începe s ă se diversifice.
Identitatea românească desemneaz ă ceea ce românii au specific, ca popor distinct
de alte comunități naționale, reflectă calea specifică în care ei își construiesc cultura și își
organizează viața privată și viața publică, exprimă modul lor particular de a răspunde la
constantele universa le ale culturii: îmbrăcăminte, hrană, locuire, religie, joc, artă,

15 Grigore Georgiu, Națiune, cultur ă, identitate , Editura Diogene, Bucure ști, 1997, p.98.
16 Ibidem, p.109.

16 comunicare, limbă. Identitatea românească derivă din participarea indivizilor la practicile
culturale și activitățile proprii românilor, presupune atitudini pozitive față de membrii
grupulu i național, atașament și mândrie națională, sentimente de protecție, determinate de
apartenența la o națiune, loialitate față de membrii grupului național, revendicarea unei
obârșii comune și împărtășirea acelorași tradiții și obiceiur i.
Cuvântul “identita te” este definit în DEX drept „Faptul de a fi identic în fiecare
moment cu sine însuși”, iar „alteritate”, în paginile aceluiași dicționar, reprezintă
“Caracterul a ceea ce este diferit de un eu, ceea ce constituie o entitate aparte, diferită”.17
Plecând de la înțelesul acestor termeni, noi oamenii, atât de diferiți unii de alții, putem să
înțelegem acțiunile, datinile, sau să ne înțelegem mai bine. Oamenii relaționează între ei în
diverse moduri. În timp ce unii produc fapte bune și înfăptuiesc dreptatea, a lții, neglijând
oamenii din jurul lor, săvârșesc fapte ale căror consecințe constau în îngrădirea libertăților
celuilalt sau, în cele mai crude situații, în chiar distrugerea celuilalt.
Pentru a înțelege raportul dintre cei doi termeni, este necesar, în pr imul rând, a -i
cunoa ște. Vom c ăuta, mai întâi, a defini primul termen, identitatea .
Pornind de la ideea că fiecare individ este el însu și, afirmându -se ca eu diferit de
celălalt, dar se înscrie, în acela și timp, și într -un grup pe care îl identifică prin noi, în
funcție de naționalitate, limb ă, profesie, sex etc. Durata identită ții este concurent ă cu cea a
vieții. Fiecare individ o exprim ă în comunicarea despre sine în povestea sa, ceea ce face ca
identitatea să fie condi ționat ă de dialogul cu celălalt , de recunoa șterea sau respingerea
celuilalt , de folosirea persoanei I și persoanei a II -a.
Alteritatea se referă la rela ția cu celălalt , care se poate exprima prin cunoa ștere și
recunoa ștere a celuilalt, a ceea ce este diferit în raport cu subiectul cunoscăt or. Alteritatea
presupune renunțarea la confortul singurătății având speranța de a lua în posesiune
imaginea celuilalt . În Dicționarul alterit ății și al relațiilor interculturale , autorii Gilles
Ferred și Guy Jucquois afirm ă următoarele: „De la afirma ția lui Heraclit, conform căruia
nu te po ți scălda de două în apa aceluia și râu, la aforismul lui Rimbaud: Eu este un Altul ,
formulele care subliniază faptul că identitatea se construie ște prin confruntarea dintre
acela și și altul, dintre similitudine și alter itate sunt nenumărate”.18 Fiecare se regăsește pe
sine prin apelul către Altul.

17 Dicționarul explicativ al limbii române , Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucure ști,
1984.
18 Gilles Ferred, Guy Jucquois, Dicționarul alterit ății și al relațiilor interculturale, Editura Polirom,
Bucure ști, 2001, p.86.

17 Omul își găsește un reper în Celălalt doar prin simplul fapt de a vorbi cu el. Din
punctul acesta de vedere, Celălalt devine absolutul la care are acces ființa, și de aceea
adev ărul se caută în altul, dar de către cineva căruia nu -i lipsește nimic. Spre a aprofunda
aceste no țiuni, g ăsim ni ște răspunsuri la o eventuală întrebare de tipul: Cine suntem noi,
românii, cum ne identificăm noi? Românul este, prin natura sa, dotat cu foa rte mult bun
simț. Emil Cioran afirm ă: „A fi român înseamnă a fi o fiin ță cu multă apă în sânge. Și
această diluare se găse ște în toate planurile vieții[…] Suntem un popor prea bun, prea
cumsecade și prea așezat”.19 Literatura și mai ales cultura, au marc at aporturi însemnate pe
tema identită ții, printre personalit ățile care s -au exprimat referitor la ea numărându -se:
Garabet Ibrăileanu, Eugen Lovinescu, Lucian Blaga, Libiu Rebreanu, Camil Petrescu,
Nicolae Iorga, Mircea Eliade, etc. Ace știa și -au exprimat punctul de vedere în articole
publicate în diverse ziare și reviste, presa interbelic ă fiind un important document atât de
istorie culturală și literar ă, cât și de mentalitate.

19 Emil Cioran, Schimbarea la fa ță a României , Editura Humanitas, Bucure ști, 1990, p.156.

18 CAPITOLUL II
TRADI ȚIE ȘI MODERNITATE

Tradi țiile, obiceiurile, ritualurile ș i ceremoniile sunt norme comportamentale, adică
reguli nescrise ale unei organiza ții. Ele permit manifestarea nevoii de apartenenț ă la grup și
sunt purtătoarele unor simboluri prin a căror decodificare se comunică anumite mesaje.
Tradi țiile, datinile și fo lclorul unui popor sunt documente grăitoare privind cultura
comunită ții respective, constituind monumente de mare valoare și rezistenț ă.

2.1 Tradiția – forme de conservare, forme de inovare, forme de resemnificare

AȘEZAREA LOCALITĂ ȚII LIBOTIN. Comuna Cup șeni – străbună vatră
românească – străjuită de veci dinspre partea de nord -vest de Muntele Șatra Pintii este o
lume a oamenilor harnici, a codrilor seculari, apajiștilor și a micilor ogoar e grădinărește
lucrate. Așezat în partea central sudică a județulu i Maramureș, și în cea nord -vestică a
ținutului Țării Lăpușului, spațiul geografic al comunei Cupșeni se suprapune peste bazinele
hidrografice ale văilor Ungureni, Șatra și Runcu și a râului Rotunda și cuprinde între
granițelesale localitațile Costeni, Cup șeni, Libotin și Ungureni. Intersecția paralelei de 47o
și 30,, latitudine nordică cu meridianul de 25o și 50,, longitudine estică definește poziția
matematică a părții centrale a Depresiunii Lăpuș, fapt ce conferă regiunii și implicit
comunei Cupșeni un climat nordic, temperat, cu puternice influențe vest continentale.
Teritoriul comunei Cupșeni, cu un relief mai framântat în partea nordică și mai
așezat în cea sudică, se întinde de la nord la sud de -a lungul văii Ungureni, pe malurile
căreia, pe o distan ță de circa 7 km, este așezat satul Ungureni, străjuit de o parte și cealaltă
de dealuri înalte și semețe , a văii Șatra ce străbate centrul nordic și administrativ al
comunei (satul Cupșeni), și Valea Runcu în lunca căreia, sub poalele muntelui Șatra, est e
așezat satul Costeni. După ce apele repezi ale văilor Ungureni și Șatra părăsesc hotarele
localitaților Ungureni și Cupșeni, acestea se liniștesc și se unesc în amonte de satul Libotin,
în locul numit Între Râuri, formând Râul Rotunda, râu care străbate liniștit satul Libotin și
Lunca Rotunda, furios și năvalnic însă în vremurile cu precipitații abundente.
În partea nordică, prin hotarele localitaților Cupșeni și Ungureni, comuna Cupșeni
se învecinează cu comuna Cernești și Băiuț, limitele de hotar trecân d prin locuri cu nume
seculare: Izvorul unde se împart apele, Vf. Șătrii, Vf. Ulmilor, Obcina lui Vasalie, Vf.
Cireșului, Arșița, Vf. Zdârcii Mari, etc; în partea de est, prin hotarele satelor Ungureni și

19 Libotin comuna Cupșeni are ca vecini comunele Băiuț și Lăpușul Românesc, limitele de
hotar identificându -se cu locuri ca:, Zdârcea Mare, Fundu Bârlogului, Vf. Mesteacăn,
Fundu Izvorului Mare, Vf. Izvorului Mare, Vf. Dealului, Vf. Măgurii, Zăpode, Vf.
Șesurilor (în hotarul satului Ungureni) și Vf. Văii Fras inilor, Vf. Seciului, Gura Văii
Rugului, Râul Lăpuș, Vf. Glodului, Vf. Rupturilor, Vf. Văii lui Balog, Râpa Iezilor,Vf.
Dealului Miercii, Ciurgău, Vf. La Rogoz (în hotarul satului Libotin).
În partea de sud a comunei prin hotarele satului Libotin, comuna C upșeni se
învecinează cu localitatea Rogoz (aparținătoare orașului Tg. Lăpuș), limita de hotar
urmând traseul Văii lui Tămaș, Dealul La Puțu Săc, Dealul Mănesii iar în partea de vest
comuna, prin hotarele satelor Libotin, Cupșeni și Costeni, se învecineaza cu satele Dobric
și Stoiceni (aparținătoare orașului Tg. Lăpuș) și cu comuna Cernești, limitele de hotar
identificându -se cu locuri ca: Vf. la Poienile Bojești, Vf. Florii, Vf. Săcăturii, Vf. la Poiana
Faurului (în hotarul satului Libotin ) și Vf. Prihodu lui, Fundu Măgurii, Măgura, Valea
Dobricului, La Cruce la Stoiceni, Valea -ntre Cărări, Colnice, Calea Băii, La Halauă,
Cabana Silvică, Mănăstirea Șatra (în hotarele satelor Cupșe ni. Între aceste granițe,
teritoriul administrativ al comunei Cupșeni se întin de pe o suprafață de 89,56 km .
În afara teritoriului administrativ al comunei, proprietățile locuitorilor din Ungureni
se întind dincolo de hotarele administrative arbitrar stabilite, în partea de est a comunei, de
pe aliniamentul Vf. Văii Frasinilor – Zăpode – Vf. Măgura, Vf. Izvorului Mare, pâna la
drumul județean DJ 109 –F Tg. Lăpuș -Băiuț și pe alocuri mai departe până în hotarul
localită ții Poiana Botizii, cuprinzând trupuri mari de hotar ca: La Cireș, La Fântânile Reci,
La Ierogi, La Paltin, Valea Raiul ui, Dosu Arșiții, Izvorul Măgurii, Mărie, Tăul Broaștei,
Izvor Mușuroaie, Preluca Plopilor etc., sau în partea de nord, dincolo de Vf. Zdârcii Mari,
terenul așa -zis Bloaja din teritoriul administrativ al comunei Cernești. De asemenea
locuitorii satului Cu pșeni sunt dintotdeauna proprietari ai unor mari suprafețe de teren
situate în partea nordică a comunei în teritoriul administrativ al comunei Cernești (La Cireș,
La Rântaș, Rupturi, Pârâul Obcinii, Cornul Șătriții).
Ca centru administrativ, comuna Cupșeni se află situată la o distanță de 65 km față de
municipiul Baia Mare și la 19 km față de cel mai apropiat oraș: Tg. Lăpuș. Față de orașul
Dej comuna Cupșeni se găsește situată la o distanță de 63 km, iar față de Sighetul
Marmației la 85 km (peste pasul Rot unda). Până la ultima împărțire administrativ
teritorială (anul 1968), comuna Cupșeni avea în componența sa satele Costeni, Cupșeni
(centru de comună) și Ungureni. Singurul sat cooperativizat din comună la acea dată era
satul Costeni.

20 Satul Libotin , împreu nă cu satele Rogoz și Dămăcușeni (toate cooperativizate) formau
comuna Rogoz cu centrul administrativ la Rogoz. Faptul ca în comuna Cupșeni la acea
dată existau două sate necooperativizate, dragostea de pământ a libotinenilor și speranța
deșartă că existen ța în comuna Cupșeni a două sate necooperativizate ar putea constitui
premisa pentru renunțarea în totalitate la nivelul comunei la această formă de organizare a
agriculturii au constituit atunci atuuri puternice în luarea deciziei de rupere de la comuna
Rogoz, de renunțare la toate avantajele care le -ar fi putut oferi alipirea la orașul Tg. Lăpuș
și au hotărât integrarea în cadrul comunei Cupșeni. Au trebuit să mai treacă peste 30 de ani
ca visul din 1968 al libotinenilor să se împlinească, iar terenurile pe care în toată perioada
cooperatistă de după anul l962 le -au lucrat în cea mai mare parte pe vechile proprietăți să
revină cu adevărat celor care cu drept le -au moștenit din moși -strămoși.
DATAREA LOCALITĂȚILOR . Conform unor date istorice, cea mai veche așezare
din comună, atestată documentar, este satul Libotin cunoscut ca fiind atestat documentar
încă din anul 1488. După unii numele îi derivă de la cuvintele slave “ljub, ljubili” care
înseamnă “a iubi”, “drăguț”, ceea ce se potrivește satului, ținând se ama de poziția sa
geografică. “Benko îi derivă numele de la grecescul “Libadion” care înseamnă “pajiște”
spune Kàdàr (vol V, pag 56 și urm.), iar Rezmeri ță îi derivă numele de la germanul “ lieb –
boden” care înseamnă “țară dragă” (Dicționar, pag.1006) În an ul 1506 BÎn anul 1553 satul
aparține Ciceului, având ca voievod pe Gheorghe Elisei. În anul 1584 principele Bathory
Sigismund, datorită infertilității solului scutește satul de unele sarcini, iar în anul 1598
acesta donează satul lui Moise Secuiul. În anul 1642 satul devine proprietatea fiscului ca
urmare a decesului proprietarului fără moștenitori, iar în anul 1777 regina Maria Terezia
gajează satul pe timp de 99 de ani (până în anul 1877) Direcțiunii Minelor din Baia Mare.
Locuitorii așezării, de la încep uturi au fost români și s -au ocupat cu agricultura și creșterea
animalelor. (Corneliu Gherman – “Materiale pentru monografia satului Rohia” – Baia
Mare -1978”).
Urme de vestigii arheologice din epoca bronzului s -au găsit la Libotin în locurile
numite “Dâmbu l Crucii” (la 200 m nord de vatra satului) și “Podireiul Mare” (la 2 km față
de vatra satului), vestigii care fac parte din Cultura Suciu de Sus și grupul Lăpuș respectiv
Cultura Suciu de Sus. Satul Costeni este atestat documentar din anul 1603. Se presupu ne că
satul a fost întemeiat între anii 1584 – 1603. Numele său derivă de la întemeietorul lui,
cneazul Costea. (Kàdàr, vol. IV, pag. 420).
Se presupune că în jurul anului 1703 satul ar fi fost pustiit complet. În apropiere se gasește
Muntele Șatra Pintii , o fortareață naturală unde populația din împrejurimi își găsea adăpost
când ținutul era amenințat de vreun atac străin, în vârful muntelui găsindu -se Fântâna lui

21 Pintea. Pe aceste meleaguri a trăit și a haiducit Pintea Viteazul. Legenda spune că în
Munte le Șatra haiducul Pintea își organiza ceata, iar prada o ascundea în împrejurimile
“Fântânii lui Pintea” din vârful muntelui.
Locuitorii satului au fost dintotdeauna români și s -au ocupat cu agricultura și creșterea
animalelor.(C. Gherman – “Materiale pen tru monografia satului Rohia” – Baia Ma re.
Vechi centru de comună – se presupune că ar fi fost întemeiat între anii 1553 –1584,
numele său derivă de la frații Cupșa care, conform tradiției, ar fi întemeietorii așezării.
Documentar ,localitatea este cunoscut ă din anul 1584 (Kàdàr, vol. IV, pag. 534). În
anul 1584, Bathory Kristof și mai târziu Sigismund scutește pe locuitorii comunei de plata
“contribuției de a 30 -a parte”, deoarece au pământ puțin și neproductiv. În anul 1598
localitatea aparține Gherlei. În anul 1749 satul Cupșeni aparține fiscului și este atașat la
domeniul Lăpușului. Din anul 1870 comuna este reședință de notariat cercual. Locuitorii
au fost dintotdeauna români, iar principala lor ocupație a fost agricultura și creșterea
animalelo .r ( C. Gherman – Materiale pentru monografia satului Rohia –Baia Mare )
În anul 1769, potrivit unei conscripții, locuitorii satului erau în mare parte înnobilați.
Ei, nobilii își alegeau în fruntea lor un doctor și un locotenent. Iobagii erau judecați de
către un jude desemnat prin rotație, acesta fiind subordonat pretorului, avînd și sarcina de a
aduna dările. Tradiția spune că o ceată de tătari încărcată cu prada jefuită și cu mulți
creștini luați prizonieri s -au retras prin partea aceasta, dar pe dealul numit Pi ciorul Movilii,
sătenii, cu ajutorul unor copaci doborâți au tăiat calea tătarilor, i -au prins, i -au măcelărit și
au eliberat prizonierii. Din cele mai vechi timpuri locuitorii acestei așezări au fost români,
ocupația de bază a lor fiind agricultura și cre șterea animalelor (C. Gherman – Materiale
pentru monografia satului Rohia – Baia Mare – l978).
EVENIMENTE DEOSEBITE DIN ISTORIA LOCALITĂȚILOR . Românii
din Țara Lăpușului, de -a lungul veacurilor, au fost aceia care totdeauna s -au sacrificat
pentru cauzele na ționale, ținând în acest fel făclia românismului neîncetat aprinsă. În acest
context, din punct de vedere a evenimentelor deosebite, comuna Cupșeni poate fi
circumscrisă în paleta evenimentelor care au caracterizat viața social -politică a Țării
Lăpușului. Pe departe cel mai important eveniment care a îndoliat comuna a fost cel din 5
decembrie 1918 când ungurii “…în acord cu firea lor și obișnuința trecutului s -au năpăstuit
înarmați peste românii adunați în Piața Lăpușului pentru a lua la cunoștință despre
hotărârea adusă de la Alba Iulia de către delegații zonali măcelărind în chip mișelesc 24 de
intelectuali și săteni plus 90 de răniți…”
Printre cei uciși mișelește au fost și locuitori ai comunei Cupșeni așa cum rezultă
din “Raportul oficial asupra măcelulu i din Lăpuș întocmit la Dej la 11 decembrie 1918 de

22 Consiliul Național Român al Comitetului Solnoc -Dobâca” semnat de dr. Liviu Micșa
prezident și dr. G. Ciupe secretar.
Iată un extras din acest raport publicat în cartea “Afirmarea românească în Someș –
Patru ani de gospodărire liberală – l933-1937 – Tipografia Cartea Românească Cluj, pag
57: “Iată mai jos numele celor ce au fost omorâți de soldații maghiari cu ocaziunea
masacrului de la Lăpușul Unguresc:
1. Filip Vasile, plutonier din comuna Libotin omorât în chipul cel mai îngrozitor având 32
de împunsături cu baioneta, în piept și spate, și două împușcături, i -au tăiat un deget pe
care avea două inele, i s -a făcut o cruce în frunte tăiată cu baioneta și l -au dezbrăcat
complet;
2. Ungur Teodor, agricultor d in comuna Libotin;
3. Perhaiță Varvara, țărancă din comuna Libotin;
……………………………………………………
13. Lucian Nicolae din comuna Costeni
14. Lucian Gavrilă din comuna Costeni
……………………………………………………
17. Vasile Buda din comuna Ungureni
……afară de aceștia au fost răn iți 90 de români dintre care 10 au rămas invalizi iar ceilalți
s-au vindecat rămânând numai cu urmele rănilor”. În memoria martirilor uciși mișelește în
Piața Lăpușului în ziua de 5 decembrie 1918, de către soldații maghiari din Regimentul 39
Debrețin, can tonat la Strâmbu Băiuț, în centrul orașului Tg. Lăpuș s -a ridicat la 21 mai
1936 un monument, la a cărui dezvelire a participat Constantin Brătianu care a patronat
comitetul de inițiativă, ministrul Valeriu Roman și prefectul Ion Olteanu.
În anul 1940 monu mentul a fost dărâmat de hortiști, fiind reînălțat în anul 1946.
Monumentul este din piatră de granit, iar vulturul din vârf este din bronz și a fost ridicat cu
contribuția românilor din ținutul Lăpușului, având grevate pe soclu numele martirilor și o
închinare cu următorul cuprins: “Spre veșnică recunoștință și omagiu eroilor căzuți la 5
decembrie 1918”. Tot pe monument mai sunt grevate următoarele:
“Ne-am jertfit viața cu drag celui mai scump ideal – Unirea tuturor românilor. Și
aceasta să vă servească d rept pildă pentru a păstra pământul sfânt al țării stropit cu sângele
nostru”.20
Trebuie amintită aici și participarea la Alba Iulia în 1918 ca purtător de drapel a
preotului Filip Ioan din Libotin, un om cu dragoste de neam și țară, un mare patriot.

20 Gherman – Materiale pentru monografia satului Rohia – Baia Mare – l978

23 Patrio ți, cu dragoste de neam și țară, locuitori ai comunei au luptat și s -au jertfit în cele
două războaie mondiale, în cinstea lor ridicându -se în fiecare din satele comunei câte un
monument al eroilor căzuți. Numele lor, dăltuite adânc în piatră vor dăinui di n neam în
neam, iar urmașii lor le vor cinsti veșnic memoria. Locuitorilor satului Libotin nu li se va
șterge niciodată din memorie ziua de 29 mai l973, zi în care Biserica de lemn monument
istoric, construită în anul 1867 cu hramul Sfânta Paraschiva, odo rul și mândria libotinenilor
a fost mistuită de flăcări în timpul renovării turnului, (înlocuirea acoperișului de tablă cu
draniță) incendiu în urma căruia nu a rămas decât sfânta masă (“pristolul”) din altar, în
locul ei ridicându -se în numai 6 ani (l974 -l980), prin eforturi proprii o biserică
monumentală, cu același hram – Sf. Paraschiva. Nu puțini dintre locuitorii comunei, din
toate satele, au petrecut ani grei de prizonierat, unii dintre ei supraviețuind ambelor
războaie mondiale și unui lung prizonier at.
(Lucian Grigore – Costeni).
Trebuie amintită aici și perioada partizanatului dintre anii 1947 – 1953 când grupul
de partizani al lui “Nicolaiu lui Ichim” din Lăpușul Românesc a activat pe teritoriul
comunei în zona satelor Costeni și Libotin, fiind sus ținuți de localnici cu adăpost, haine și
mâncare. Activitatea de partizanat a grupului s -a sfârșit în anul 1953 când în hotarul satului
Libotin în locul numit “Lazul Lung” a fost împușcat unul din ultimii membrii ai grupului
pe nume “Hotea” originar din Bu dești – Maramureș. Strigătul personalului de securitate
care îl urmărea, “Predă -te, Hotea !”, se mai face astăzi auzit din gura copiilor în jocuruile
lor războinice sau din gura localnicilor în diferite împrejurări. Nu puțini au fost localnicii
care au avut legături directe cu grupul de partizani (din Costeni – Hereș Gavril, din Libotin
– Perhaiță Vasile a Samfirii zis Văsălica Samfirii, Perța Șofron al lui Ionu lui Ignat sau
Boga Pavel al lu Simion), toți având apoi de suferit, unii fiind ridicați de secur itate, duși
fără să se mai știe vreodată ceva despre ei și fără să se mai întoarcă vreodată acasă (Boga
Pavel).
Nu se poate să nu fie amintită aici perioada grea a cotelor (l947 -l962), a
nominalizării așa -zișilor “chiaburi” cărora li s -a confiscat bruma d e avere (terenuri, mori,
batoze) sau cea a cooperativizării, perioade care au distrus vieți sau au schimbat destine,
unii dintre cetățeni fiind deportați la Canalul Dunăre -Marea Neagră (Nodiș Gavril –
Costeni), în Câmpia Română (Nodiș Pavel – Costeni), la Hunedoara (Filip Grigore a
Anichii, Cupșa Ioan a lui Nicolae – Cupșeni) sau au fost arestați, bătuți și reținuți pentru o
perioadă (Tira Gavril cu soția – Costeni, Cureu Zamfira și Cureu Pavel – Cupșeni).
Mai sunt vii încă în memoria colectivităților eveni mente foarte vechi de care se
leagă nume de locuri. De exemplu în locul numit “Morminte” din partea sudică a satului

24 Costeni, la începuturi, locuitorii satului aici stabiliți au fost măcelăriți și alungați de actualii
lor vecini, locuitorii satului Dobric, fiind obligați de aceștia din urmă să -și părăsească vatra
și să se stabilească mai sus pe vale.
În locul numit “Acăstauă” din teritoriul satului Cupșeni erau amplasate spânzurători
în timpul vechiului imperiu austro -ungar unde se îndeplineau Simion), toț i având apoi de
suferit, unii fiind ridicați de securitate, duși fără să se mai știe vreodată ceva despre ei și
fără să se mai întoarcă vreodată acasă (Boga Pavel). Nu se poate să nu fie amintită aici
perioada grea a cotelor (l947 -l962), a nominalizării a șa-zișilor “chiaburi” cărora li s -a
confiscat bruma de avere (terenuri, mori, batoze) sau cea a cooperativizării, perioade care
au distrus vieți sau au schimbat destine, unii dintre cetățeni fiind deportați la Canalul
Dunăre -Marea Neagră (Nodiș Gavril – Costeni), în Câmpi a Română (Nodiș Pavel –
Costeni), la Hunedoara (Filip Grigore a Anichii, Cupșa Ioan a lui Nicolae – Cupșeni) sau
au fost arestați, bătuți și reținuți pentru o perioadă (Tira Gavril cu soția – Costeni, Cureu
Zamfira și Cureu Pavel – Cupșeni ).
Mai sunt vii încă în memoria colectivităților evenimente foarte vechi de care se
leagă nume de locuri. De exemplu în locul numit “Morminte” din partea sudică a satului
Costeni, la începuturi, locuitorii satului aici stabiliți au fost măcelăriți și alu ngați de
actualii lor vecini, locuitorii satului Dobric, fiind obligați de aceștia din urmă să -și
părăsească vatra și să se stabilească mai sus pe vale. În locul numit “Acăstauă” din
teritoriul satului Cupșeni erau amplasate spânzurători în timpul vechiul ui imperiu austro –
ungar unde se îndeplineau sentințe date de mai marii vremii împotriva bieților români de
cele mai multe ori nedrepte și cu abuz.
CULTURA . În cadrul comunei Cupșeni există un număr de cinci biblioteci din
care o bibliotecă comunală cu un fond de carte de 6291 de volume a cărui sediu este situat
la centrul de comună, și patru biblioteci școlare care funcționează pe lângă cele patru școli
generale, cu un fond de carte de 8820 de volume. Activitatea culturală care se desfășoară la
nivelul com unei este destul de bogată ș i în același timp diversificată.
Se remarcă în primul rând activitatea artistică ce se desfășoară la nivelul satului Ungureni,
sub directa îndrumare a prof. Dochia Buda, activitate ce ține vie tradiția și portul, păstrează
autenticul și obiceiurile și transmite un folclor autentic, neîntinat. Este o adevărată
delectare să participi la serbările de sfârșit de an sau cu alte ocazii și să auzi copiii cântând
“cântece cu noduri” sau “hori în grumaz” – cum li se mai spune. Mărturie d espre autentic
și valoare stau participările copiilor și tinerilor din Ungureni la Serbările Unirii de la Tg.
Lăpuș, la Festivalul datinilor și obiceiurilor de iarnă de l a Sighetul Marmației, Festivalul
portului și cântecului lăpușănesc de la Stoiceni și mai ales premiile obținute cu diferite

25 ocazii.Doamna profesor Mariana Buda a dus mai departe tradi ția si a înfiin țat grupul de
femei „Suflet bun”,participând la numeroase festivaluri jude țene și nu numai.
Și în Costeni și Cupșeni s -a desfășurat și se mai desfășoară încă o activitate artistică
destul de susținută, participarea tinerilor din aceste sate la diferite festivaluri de folclor
fiind o realitate permanentă. De remarcat activitatea desfășurată de -a lungul anilor – prin
grija dascălilor din localitat e (familiile Tira) – a formației de dansuri populare cu specific
local din Costeni, păstrătoare a portului și datinilor populare, participantă și deținătoare a
multe premii și mențiuni la diferite festivaluri de folclor județene și interjudețene. În satu l
Cupșeni, “hoarea în grumaz”, prin vocea lelii Anuca Butcure în vârstă de 74 de ani, este
“la ea acasă”. Filmările făcute aici (în Cupșeni și Ungureni) de către Televiziunea Română
cu ocazia sărbătorilor de iarnă sau cu ocazia diferitelor obiceiuri prile juite de alte sărbători
de pe parcursul anului demonstrează că folclorul și obiceiul, tradiția și portul se păstrează
încă și că frumosul și autenticul sunt nepieritoare.
O activitate culturală deosebit de bogată s -a desfășurat din inițiativa prof. Ludovi c
Filip,în perioda anilor 1980 și la nivelul satului Libotin. Este vorba despre activitatea
vestitului cor de bărbați din Libotin, cor care număra de obicei peste 80 de persoane, și al
cărui repertoriu inedit, de vechi cântece patriotice, a impresionat pre tutindeni.
Prezența corului pe scena Cenaclului Flacăra, ecoul cântecelor (după anul 1990) pe
câteva scene din Republica Moldova, înregistrările la radio și televiziune și turneele pri n
țară sunt tot atâtea dovezi ale valorii repertoriului, a autenticului și a ineditului.
In prezent,de activitatea grupului de barba ți se ocupă d-l profesor Nicolae Bude. În urmă
cu 10 ani , la ini țiativa cadrelor di dactice din localitatea Libotin, a luat fiin ță grupul de
femei Cânt și Dor, de preg ătirea căruia se ocupă domnu l Perhai ță Ioan. Acesta se remarca
prin nenumaratele prezente l a diferite festivaluri din jude ț și nu numai. Mai nou înfiin țatul
grup de dansuri populare tradi ționale din localitate este grupul „Cununa
Libotinului”coordonat de către d -na profesor pentru în vățământul pre școlar Livia Perța.
Acesta a luat fiin ță în anul 2016 , la ini țiativa d -lui Vasile Per ța,din dorin ța de a duce mai
departe obiceiurile specifice zonei noastre .Grupul este format de 16 tineri că rora le place
jocul,tradi ția și portul popular. Se remarcă prin numeroase participari la festivalurile din
județ.
Nu trebuie uitată nici activitatea sportivă desfășurată tot în perioada anilor 1980 la
nivelul satului Libotin. Este vorba de echipa de handbal “Stejarul Libotin” înființată tot la
inițiati va prof. Ludovic Filip, echipă care la ediția din anul 1983 a “Cupei Nordului”
organizat ă la Libotin, la care au participat județele Suceava, Bistrița Năsăud și Maramureș,
a câștigat trofelul “Cupa Nordului”. Pe parcursul anilor echipa a participat la ace eași

26 competiție organizat ă în județele Suceava și Bistrița Năsăud și a activat în campionatul
județean Maramureș. Trebuiesc remarcate și nominalizate și alte obiective de cultură
existente la nivelul comunei Cupșeni. Este vorba de cele 6 biserici de lemn, monumente
istorice, de o vechime considerabilă și cu o valoare de patrimoniu inestimabilă : Biserica
de lemn, de cult ortodox din Costeni – “Sfinții apostoli Petru și Pavel”, construită în anul
1885, Biserica de lemn, de cult ortodox tot din Costeni – “Sfântul Nicolae”, construită în
anul 1870, Biserica de lemn, de cult ortodox din Cupșeni (“Lângă drum”) – «Sf.
Arhangheli Mihail și Gavril » construită în secolul al XVIII -lea, strămutată aici în anul
1847 din satul Peteritea, com. Vima Mică, Biserica de lemn, de cult ortodox, tot din satul
Cupșeni (“În hat”) –”Sfântul Prooroc Ilie, construită în secolul al XVIII -lea, Biserica de
lemn, de cult ortodox din satul Libotin – “Sfinții Arhangheli Mihail ș i Gavril” , construită
în anul 1671 și strămutată aici la înce putul secolului al XIX -lea din Remetea Chioarului, și
în fine Biserica de lemn, de cult ortodox din satul Ungureni (“În Dâmb”) – “Sfinții
Arhangheli Mihail și Gavril”, construită în secolul al. XVIII -lea. Mai trebuie amintite tot
aici monumentele existen te în satele Libotin și Cupșeni, monumente ridicate în cinstea
eroilor care au plătit tributul de sânge în primul și al doilea război mondial, monumente
care prin litere aurite, dăltuite in piatră , păstrează veșnic memoria eroilor neamului.
RELIGIA . Ca în toată Țara Lăpușului și în comuna Cupșeni primele centre de
cultură au fost bisericile. Acestea au fost dintotdeauna ridicate de membrii comunității,
inițial fiind construite biserici din lemn, mai mici, după numărul , puterea și nevoile
colectivitățilo r, bisericile mari din piatră sau cărămidă fiind construite începând cu secolul
al XIX –lea (biserica de piatră din Ungureni în 1896). Biserica de lemn din Costeni .
A fost construită în anul 1870 și sfințită în anul 1876, fiind închinată Sf. Nicolae. Clopo tele
le are din anul 1852. ( Kàdàr, vol IV, pag. 420 -422). “Dacă clopotele le are din 1852,
considerăm că exista o biserică în sat cel puțin din acest an” (D.T.Schuster).

27

Încercând a defini într -un fel tradi ția, am putea spune c ă ea reprezintă partea a ctivă
a mo ștenirii culturale, ceea ce r ămâne viu în trecut, elementele care ac ționeaz ă modelator
asupra prezentului cultural. Tradi ția reprezint ă „un sistem constituit de semne, deci un cod
[…]acest sistem de semne constă într -un limbaj specific constitu it, similar cuvintelor în
raport cu limba”.21
Raportat la tr adiție, sunt dou ă opozi ții : tradi ționalismul, care este o supraevaluare a
culturii anterioare și o devalorizare a prezentului, iar opus tradiționalismului, atitudinile
antitradi ționaliste, moderni ste, care se afirmă uneori prin negarea în bloc a tradi ției
culturale, prin glorificarea noută ții și a avaangardei, prin atitudini nihiliste și prin apologia
experimentalismului. Tradi ția ne recomand ă să descoperim, dincolo de cuvinte sau lucruri
din perim etrul nostru de activitate, alte reprezentări ale lumii, ale întregului popor. În
cadrul vie ții spirituale a societ ăților, îndeosebi în cele rurale, conceptul de tradiție are o
caden ță diferită de cea a magicului pur. Termenul de tradi ție se refer ă la un anume sistem
de modele, confirmate de trecutul unui grup uman.
Ceea ce știm clar este faptul c ă la baza imaginarului stă realitatea imediată. Omul
trăiește într -o lume a simbolurilor. Acestea îl ajută pe om să dezvăluie realitatea. Simbolul

21 Pavel Ruxăndoiu, op.cit., p.106.

28 este „sinteza concretului cu imaginarul, dar și cu abstractul, ap ărând ca o formă de
interpretare a realită ții”.22 În lumea în care trăim, totul are valoare simbolică. Chiar și
hainele pe care le îmbrăcăm, gesturile pe care le facem sau ac țiunile noastre. De aceea se
consideră că simbolul face posibilă comunicarea dintre vizibil și invizibil, f ără a exista
riscul de a se înlătura unul prin celălalt. Func ția simbolului este aceea de a pune în relație
omul cu societatea și, în cele din urm ă, cu Cosmosul, dar și de a conserv a anumite practici.

2.2. Inovație și invenție în lumea satului

Schimbările care afectează via ța spiritual ă a a satului românesc se resimt tot mai
profund. În urma proceselor de industrializare, mul ți tineri de la sate devin muncitori în
fabri ci și uzine, l ăsând deoparte celelalte activită ți meșteșug ărești. Totodat ă, încep să
crească și pretențiile de confort ale oamenilor. Mai apar schimb ări atât în cadrul
ceremoniilor din via ța omului, cât și la nivelul caselor, de la obiectele de uz gospod ăresc
până la mobilier și aparatur ă electrocasnică. Lumea a devenit din ce în ce mai informată,
într-un mod sau altul. Din cauza apari ției televizorului și a radioului, lumea s -a retras mult,
devenind mult mai intimă. Oamenii și-au schimbat chiar și modul de a se îmbrăca. În orice
domeniu apar numeroase deplasări de sensuri și de semnificații.
Fiecare sat se afirmă ca o lume unică, dar în acela și timp, înrudit ă cu celelalte. Atât
radioul, cât și televizorul, au reușit s ă men țină viu interesul pentru folclor și pentru artă în
general. Totodată, acestea au determinat și practicarea spectacolului de art ă populară.
Televiziunea popularizează și încurajeaz ă, în acela și timp, arta și adev ăratele valori ale
acesteia, precum și cultivarea acesteia. Într -o oarecare mă sură, radioul și televiziunea au
contribuit și la încetarea anumitor fenomene de spiritualitate popular ă românească. De
pildă, înainte se obi șnuia s ă se facă șezătoare sau clacă, unde toată lumea participa.
Odată cu apari ția acestor invenții, oamenii sunt mai preocupa ți de știrile de la
televizor sau de ce se întâmplă în lume decât de tradi țiile lor din str ăbuni. Ba chiar oamenii
obișnuiau s ă cânte. Dar când au văzut la televizor sau au auzit la radio mai interpre ți de
muzică populară cântând, ace știa s -au intimidat și au ajuns s ă se teamă să mai cânte. Multe
comunită ți rurale dispun de o existenț ă mai pu țin consistent ă. Inven țiile ap ărute în lumea
satului au determinat o anumită desconsidera ție pentru vechiile preocup ări și datini. Din
pricina unor inven ții, unele sate au început să se rărească, râmânând din ele ceva foarte
puțin, semnificat.

22 Doina I șfănoni , Interferen țe dintre magic și estetic , Editura Enciclopedică, Bucure ști, 2002, p. 96.

29 Deși este în plin ă transformare, satul românesc arhaic reprezintă o comoară de forme și
valori. Apari ția inovației în mediul rural a fost anticipat ă odată cu aducerea la sate a
modului de trai de la ora ș. Influența cea mai mare a avut -o însă mass -media, deoarece, prin
intermediul televizorului și radioului, s -a ajuns la manevrarea oamenilor, la atenuarea
credin țelor și respectului pentru str ămoși și cele spirituale. Es te evident faptul că satul din
zilele noastre nu -l mai putem numi sat în adevăratul sens al cuvântului. Doina I șfănoni
afirma în cartea sa Interferen țe dintre magic și estetic următorul lucru: „Satul românesc,
pretutindeni, manifestă tendin țe de destructur are și dispariție. Chiar când este vorba despre
foști săteni care, pentru o vreme, s -au mutat la ora ș, iar acum viața îi oblig ă să se întoarcă
la pu ținele valori materiale pe care le mai au în sat, aceștia nu mai sunt ț ăranii de
altădată”23.
Odinioară, s atul reprezenta un sistem social, o comunitate de oameni care
convie țuiau și împ ărțeau aceleași valori spirituale sau de alt ă natură. Și oamenii și -au
pierdut interesul atât fa ță de bunăstarea rela țiilor dintre rude, cât și faț ă de comunicarea
dintre ace știa. Odată cu pierderea comunicării, și tradiția a început s ă se irosească, lăsând
loc inven țiilor și inovațiilor. Din tot ce a reprezentat odat ă tradi ția și folclorul satului
românesc, ce a mai rămas sunt doar bucă ți și firimituri din acestea.
Dogaritul – prelucrarea lemnului a fost o indeletnicire a stramo șilor nostri inca din
cele mai vechi timpuri. Fiece sat rom ânesc avea t âmplarii, dulgherii, drani țarii si dogarii
săi, me șteri populari istruiti din tat ă-n fiu. Astă zi, regiunea Maramuresului inca pastrea za
traditia si putem admira maiastrele porti sculptate si vechile biserici mandre din lemn, cum
si regiunea Moldovei pastreaza.
Mestesuguri populare romanesti pe cale de disparitie: ( Dogaritul. Sursa foto: zdg.md )
Daca un t âmplar priceput sau mai putin inv atat sa simta lemnul inca putem intalni,
cu dogarii nu se intampla acelasi lucru. Din ce in ce mai mica devine aceasta breasla a

30 meștesugarilor care odinioara creea butoaie, putini, galeti. Esenta lemnului este aleasa in
functie de ce se pune in butoi. Pentru alimente, cum ar fi muraturile potrivit este stejarul
sau fagul alb. Dudul si salc âmul se impac ă bine cu lichidele.
Doagele su nt curbate si cioplite doar cu barda, lucrand usor pe fibra lemnului, dupa
care se lasa in apa, li se prind cercuri metalice si se face etansarea cu papura.
Fig: 2.1 Dogaritul. ( Sursa foto: zdg.md )

Impistritul ou ălor. La sat, înaintea Sfintelor s ărbători de Pa ști, exist ă tradiția
încondeierii ou ălor, respectat ă cu sfin țenie. În Săpt ămâna Luminat ă, în Joia Mare sau
Sâmbăta, gospodinele își preg ătesc cele necesare. Cele mai al be ou ă din cuibar, ceara în
care vor fi sc ăldate, culorile care vor da via ță oului. Dac ă în trecut culorile erau vegetale și
se ob țineau dup ă rețete str ăvechi, ast ăzi sunt din ce în ce mai des folosite cele sintetice.

Fig. 2.2 Impistritul ou ălor
Și nu în ultimul rând, condeiul , instrumentul din lemn, ce are în capăt un smoc de
păr, iar de el e legat un vârf metalic ascu țit, cu ajutorul c ăruia se pot desena motivele
tradiționale. Cele mai întâ lnite simboluri sunt crucea, coarnele berb ecului, frunza, floarea
de mace ș, floarea Paștelui, spicul grâului, dar și figuri geometrice. Ou ăle ce l mai frumos
împistrite se pot admira î n zona Bucovinei, unde mai există câ țiva artiști dispuși s ă ducă
mai departe acest me ștesug. Cunosc arta încondeierii ș i regiunile Trans ilvania, Muntenia,
Banatul sau Țara Bâ rsei.

31 Tors, țesut și cusut – motive de șezătoare odinioara . Bunicile noastre au învă țat să
stapânească războiul de țesut, iar din mâinile lor au ieșit scoarța -Moldova, pă retarul,
ungherarul, prologul, lă icerul sau cerga -Oltenia. Caierele i și așteptau mereu rândul, firul
de lâ na, ori in sau borangi c ca să fie trecute prin fusul cel magic.

Fig. 2.3 Torsul l ânii

Fig. 2.4 Războiul de țesut. (Sursa foto: stejarmasiv.ro )
Oricum ar fi numit, covorul țesut, tradițional rom ănesc, a uimit o lume întreagă, iar tehnica
folosită a fost inclusa î n Patri moniul Mondial UNESCO. Torsul lânii, cusutul și țesutul

32 erau cele mai întâ lnite îndeletniciri ale femeilor de la sat. Cele mai vrednice lo calnice
formau a șa numitele ,, șezători” î n zilele scu rte de iar nă, unde puteau povesti, cânta și lucra.
Nu exista gospodărie fără cameră cu zestre. Aici era ținută lada cea tainică în care erau
păstrate haine, lenjerii, pro soape, covoare lucrate cu migală șii pricepere de cele mai
iscusite femei.
Făuritul – din ansamblul me șteșugurilor populare românești, face parte ș i
prelucrarea fierului, cunoscută din secolul al II -lea. Numă rul mare de unelte descope rite pe
teritoriile vechilor ceta ți, de exemplu din Or ăstie stau marturie stapâ nirii a cestei arte de
către cei din spa țiul carpato -danubiano -pontic. In ateliere și astăzi se mai păstrează formele
rudimentare ale uneltelor de altădată . La sat obiectele de f ier erau folosite la munc ile
agricole, pastorale, gospodăre ști. Unul dintre cele mai simple obiecte din fier es te cuiul,
lucrat de me șterii f ăurari.

Fig. 2.5 Meste șugul îmblâ nzirii fierului. (Sursa foto: informa ția-zilei.ro )

Termenul de inova ție a fost definit c lasic în urmă toarele moduri: ca un act de
introducere a ceva nou, o nouă idee, metoda sau mijloc , exploatarea cu s ucces a noilor
idei, schimbare a care creeaz ă o noua dimensiune de performan ță, procesul de îmbunătă țire
prin introducerea unui element nou . Acest termen este un important topic in economie,
afaceri, tehnologie, sociologie si inginerie.

33 Inova ția a fost studiată î ntr-o varietate de cont exte fiind însă de cele mai multe ori în țeleas ă
ca o in troducere cu succes a ceva nou și folositor,util. Trebuie facut ă însă distinc ția între
descoperire, inven ție și inovaț ie.
Fiecare societate a produs în decursul existen ței sale sau a asimilat d e la alt e
societa ți numeroase e lemente noi: descoperiri, inven ții, inovații. Accepț iile date acestor
terme ni sunt foarte diferite,neexistând un consens asupra semnifica țiilor lor.
Descoperirea este perceperea umană a unui nou aspect al realită ții care exis tă deja,
dar nu era cunoscut. Metaforic vorbind, descoperirea este dezvă luirea,relevarea a ceva ce
era ascuns, ignorat, acoper it. Au fost descoperite circula ția sângelui,legea gravitaț iei,
alcătuirea sistemului solar, structura tomului, etc. Descoperirile adaugă elemente noi
cultur ii, ele devin factori ai schimbării sociale în momentul în care sunt utilizate in
acțiunea uman ă.
Inven ția este realizarea a ceva nou, adaugarea unor el emente noi la obiectele si
cuno știintele preexistente. Invenția porneș te de la descope riri pe care le combina și le
recombină î n vederea atingerii unui scop, a împlinirii unei inten ții. Ceea ce apare nou în
cazul inven ției este ideea de combinare și utilizare care nu exista înainte. In invenție se
combină aspectele cognitive și cele pragmat ice, noutatea constând în realizarea sub formă
opera țional ă(procedee, metode, paradigme) sau substan țială (obiecte , dispozitive) a unei
posibilită ți instrumentale si funcț ionale inedite.
Inova ția este producerea a ceva nou care este acceptat, imp lementat și obiectivat în
activitate, produse, rela ții, organizare. Inovația pornește de la descoperiri si invenț ii, dar
presupune aplicarea ace stora, valorificarea lor socială, în vederea rezolvării unor nevoi și
interese sociale.
Inova țiile pot fi clasif icate în inova ții materiale (tel eizorul, avionul, computerul) și
inova ții sociale (alfaetul, constituțiile, partidele, organizaț iile). Unele inova ții au la baz ă
descoperiri și invenți i făcute de indivizi remarcabili (becul electric, fonograful, telegraful,
vaccinul ) sau de grupuri de indivizi special constuite (navele cosmice, computerul, bomba
atomica)? altele sunt rezult atul unor descoperiri si inven țiii difuz e la care au contribuit
societă ți întregi (agricultura, creșterea animalelor, mesteș ugurile , arta, habitat ul). Unele
inova ții au ca fundament descoperiri și invențiii f ăcute într -o anumită zona geografică și
difuzate în alte societă ți, unde sufe ra procese de asimilare, perfec ționare, trans formare ;
altele au loc datorită unor inven ții și descop eriri fă cute ind ependent unele de altele,
conconmitent sau la int ervale mari de timp (roata, ora șele, scrierea, religia, filosofia).
Unele inova ții genereaz ă tipuri de produse, modele de ac țiune și forme de
organizare socială cu o durata foarte lungă sau permanentizate (a gricultura, scrierea,

34 tiparul, cre șterea animalelor, habitatul ) ; alteori, durata de existen ță a acestora este scurtă ,
ele fiind abandonate sau substituite de alte inova ții, pe măsura evolu ței schimb ărilor
tehnice si sociale (cetă lție și fortificațiile au fost abandonate pe mă sura ce s -au dezvoltat
artileria și aviaț ia; vasalitatea ca forma de organizare a societă ții feudale a fost eliminat ă de
capitalism). In fiecare caz, inova ția este un proces contin uu, care se bazeaza pe un lung șir
de inven ții și desco periri precedente.
Noutatea adusă de o inventîe se poate referi la formă la modul de utilizare sau la
principiul d eorganizare. Inova țiile care sunt noi sub toate aceste asp ecte sunt foarte rare. În
funcție de gradul de intenț ionalitate a schimbării, se d istinge între invoa ția spontan ă si cea
planificată. Societătile moderne și mai ales cele contem porane au instituit o veritabilă
infrastructură organizatorică de p lanificare si conducere a inova ției urm ărind ini țierea,
fundamentarea, adoptarea, difu zarea, i mplementarea si institu ționalizarea schimb ării în
diverse sisteme atît pentru depă șirea u nor obstacole din calea dezvoltării, cît si pentru
creșterea performanț elor calitative si cantitative.
Multe inova ții răspund provocă rilor cu care se con fruntă societ ățile umane. Dar nu
toate sunt răspunsuri la o necesitate urgentă. Unele dintre ele pot chiar să existe în afara
necesită ților imediate și s ă nu fie folosite mult timp; multe apar în mod nea șteptat.
Sociologia se interesează de identifica rea și analiza fac torilor sociali care facilitează sau
blochează producerea și difuzarea inovației. Astfel de factori se refer ă la caracteristici ale
organizării sociale (rigidă sau flexibilă, receptivă la nou sau închistată în formulele
consacrate etc.), la tipurile de rel ații sociale manifestate în produc ție, comunicare sau
conducere și la m ăsura în care acestea stimulează sau inhibă creativitatea, la atitudinile
dominante într -o societate fa ță de inovatori și faț ă de produsele noi. Analiza factorilor
sociali și psihologic i care influen țează creati vitatea sau producerea de inova ție a condus la
elaborarea (Al. Osborn, W. Gordon, H. Simon etc.) uno r metode de stimulare a activită ților
creative colective sau de grup (brainstorming, sinectica etc.).
Ideea de modernitate exprim ă faptul că modernitatea influențează doar o anumită
parte a societății, și de aceea ea este parțială și benefică doar unor grupuri, preocupate
numai de condiția lor socială și economică, dar are efecte nesemnificative pentru restul
societății. Modernizare a marchează schimbări numai în anumite straturi ale societății. De-a
lungul timpului, elitele românești și -au cheltuit aproape toate rezervele de energie în
dovedirea continuității etnice și naționale, pentru afirmarea națiunii și statului național.
Unele grupuri sociale acceptă cu ușurință schimbarea, altele, dimpotrivă, o refuză.
Modernitatea există și nu poate fi negată, întrucât societatea românească cunoaște astăzi
efectele modernizării: urbanizarea, industrializarea, alfabetizarea, creșterea nivelului de

35 educație, democratizarea relațiilor dintre oameni. Însă valorile modernității nu sunt
interiorizate de toate grupurile sociale. Am spune că, din această cauză, avem modernitate,
dar lipsește omul modern.
Omul apar ține unei lumi care dep ășește limitele vizibilului. De aceea, el este tentat
să afle ce se află Dincolo, iar răspunsurile reprezintă o evolu ție în timp. Odat ă cu trecerea
timpului, acesta a reu șit să evolueze, să -și dezvolte anumite capacit ăți. Ființa uman ă caută
să-și găsească un rost sau ceva la care să aspire, chiar dacă timpul în care trăie ște este unul
actual sau mai îndepărtat. În orice caz, un lucru este clar și anume acela c ă legătura dintre
omul arhaic și univers este mult mai concis ă și mai apropiat ă decât cea a omului modern.
Spre deo sebire de omul modern, omul tradi țional nu face decât s ă continue o anume
cultură, care există deja la omul arhaic.
Însă toate ac țiunile ființei umane au un singur țel, acela de a deveni fapte de
cultură. De pildă, dansul, ca o ac țiune ritualic ă, nu mai a re acelea și funcții ritualice pentru
omul modern. Pentru acesta, dansul reprezintă doar o distrac ție, un mod de a petrece
zgomotos. A șadar, felul în care omul modern se refer ă la anumite semnifica ții care se afl ă
în interiorul cosmosului este diferit de ce l al omului arhaic, tradi țional, iar acest lucru este
foarte accentuat în formele de referire la marile acte care -i marchează existen ța. Spre
deosebire de omul arhaic, care „se recunoa ște pe sine doar prin raportare la Cosmos”, omul
modern reprezintă „efec tul unui lung conflict de independen ță față de Cosmos”.24 În aceste
timpuri, mai moderne, tradi ția este continuat ă, însă în alte condi ții și la un alt nivel.
Relația dintre tradiție și modernitate se exprim ă la nivelul tuturor proceselor care
țin de folcl or. Totodată, înclina ția de a conserva și de a înnoi, în același timp, tradiția
coabitează. Procesul de modernitate în cultură este determinat atât de evolu ția vieții și
conștiinței sociale, cât și de evoluția gradului de cultur ă și mentalit ății. Aceast ă legătură
dintre tradi ție și modernitate a determinat p ăstrarea unor valori de cultură arhaică într -un
sistem de culturi avansate. Prin prisma raportului dintre cei doi termeni, tradi ție și
modernitate, cultura populară se diferen țiază de celelalte culturi.
Maramure șul este una dintre zonele bogate în tradiții, obiceiuri și folclor literar –
muzical. Acest fapt impune și o precizare în ceea ce privește varietatea formelor prin care
ni se transmite acest tezaur de frumuse ți. În Maramureșul istoric, L ăpuș, Codru și Chioar,
muzica populară are un registru larg și intens, plin de armonie. Ceea ce unește aceast ă
specificitate muzical -folclorică este ritmul sacadat care impune mi șcări în dans, o ținută
demnă și sobr ă. Vorbind despre arta plastică populară, trebuie să remarcăm un deosebit

24 Delia Suiogan, Forme de interac țiune între cult și popular , Editura Etnologică, EdituraUniversită ții de
Nord, Baia Mare, 2006, p.121.

36 gust al artistului popular în confec ționarea covoarelor, c ămășilor, zadiilor, ștergarelor, etc.
și-n alegerea culorii care conferă acestor obiecte o mare valoare estetică.
În literatura folclorică a Maramure șului, întâlnim un bogat m aterial poetic
concretizat în cântece de dor, de înstrăinare, de haiducie, bocete, vrăji, colinzi, doine, etc.
De o mare popularitate se bucură, în Maramure ș, nenum ăratele variante ale baladei Pintea
Viteazul, care se remarcă prin multă substan ță lirică.În tru recunoa șterea tradițiilor ne vom
întoarce în timp, la perioada în care, în toate zonele etno -folclorice erau binecunoscute și
de actualitate.

2.3. Kitsch -ul și efectele sale asupra evoluției culturii

Cuvântul kitsch provine din limba germană și nume ște felul de produs de care
trebuie să scapi cât mai repede, pentru că nu ai de unde să știi cum va reacționa piața”25.
Cuvântul kitsch definește „o artă -surogat, univers surogat, realitate surogat; esența kitsch –
ului constă în epatare”26. Potrivit aceluiaș i autor, „kitschen” înseamnă „a face ceva de
mântuială, a degrada, a poci, a măslui; este vorba, de fapt, despre negarea și falsificarea
autenticului”. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române , kitsch -ul reprezintă un
„termen folosit pentru a dese mna un obiect decorativ de prost gust sau reproducerea,
respectiv copierea pe scară industrială a unor opere de artă, multiplicate și valorificate
comercial”27.
Nici nu se mai pune la îndoială faptul că acest concept de kitsch a ajuns să fie astăzi
un acces oriu al vie ții moderne. Nu este chiar unul pozitiv, dar acesta se intercaleaz ă
oarecum cu existen ța fiec ăruia, fie că -i place sau nu, fie că este sau nu de acord cu kitsch –
ul. Natura nu creează nicicând kitsch -uri, acesta din urmă fiindu -i propriu naturii. Kitsch -ul
se caracterizează prin faptul că acesta reflectă un univers de reprezentări similare pentru
creatori, adică pentru public și pentru cel care produce acest concept al kitsch -ului.
Tot ceea ce ne înconjoară este impregnat de idei și de sentimente kitsch. Acest
termen desemnează chiar o crea ție artistic ă, care are ca și țel exercitarea influenței asupra
ființei umane. Dup ă cum afirmă Hermann Istvan, „caracterul -kitsch nu se manifestă
neapărat prin absen ța total ă a personalită ții, ci prin aceea c ă una sau alta dintre tendin țele

25 Doina I șfănoni , op.cit ., p.221.
26 Abraham Moles, Psihologia kitsch -ului, Editura. Meridiane, col. „Curente și Sinteze”, București, 1980,
p.5.
27 Dicționarul explicativ al limbii române , Editura Academiei Republicii Soci aliste România, Bucure ști,
1984, p 97

37 sociale uniformizează în întregime caracterele”28. În pofida tonului său critic, kitsch -ul
conservă, ba chiar strecoară în lume o anumită aură existentă, bineîn țeles, prin fraud ă.
Kitsch -ul „este un mecanism de stăvilire a flu xului culturii autentice către mase”29.
Acest termen a devenit expresia neantului în toate domeniile apar ținătoare vie ții. Acesta
vine în contact cu fenomene din ce în ce mai moderne, care sunt produse ale societă ții de
consum. Kitsch -ul se trădează prin ce le mai agreabile detalii din cauza faptului că este prea
nesigur pe el și pentru c ă are vagi bănuieli în ceea ce prive ște propria sa stare. Acesta se
constituie mult prea arbitrar și este dispus de orice, chiar s ă reflecte și realitatea în stilul
său propr iu. El pune totul pe baza sim țămintelor fricii și comp ătimirii, relevând acest fapt
într-un mod for țat, din prisma stilului.
Apare astăzi problematica rela ției dintre modern și tradițional, dintre valorile
consacrate care apar țin de un trecut și noile valo ri care provin din cadrul citadinului. Tot
ceea ce este străvechi, comori ale folclorului, astăzi se stilizează. Ce mai contează este ca
produsul respectiv să aibă succes și să surprindă privitorul. Totodată, dispare și
preocuparea pentru toate lucrurile f ăcute manual, într -un timp temeinic, în favoarea
lucrurilor făcute cât mai repede și cu cât mai puțin efort depus. Nimic nu -și mai are rostul,
totul este înlocuit cu alte lucuri. Apare astfel kitsch -ul.
Acesta este un termen care se referă la materiale cât mai ieftine, acestea derivând
din cele tradi ționale, bineînțeles, cu unele adaosuri. Noul aspect al portului popular, al
obiectelor decorative, care sunt realizate din materiale care se rezumă doar la efectul de
strălucire, ține mai degrab ă de kitsch. Chi ar și datinile și obiceiurile sunt acaparate de sfera
acestui termen, mai ales că satul tradi țional str ăvechi s -a transformat enorm în urma
convie țuirii dintre urban și rural.
Pentru realizarea un produs -kitsch se folosesc numai materialede calitate infer ioară
și de proastă calitate, tocmai a căuta să imită tradiționalul, dar într -o altă formă, una
neautentică, care să aibă ca obiectiv principal dobândirea de câștiguri materiale. Kitsch -ul
apare pe toate planurile, în toate domeniile de manifestare. „Acolo unde întâlnim un fel de
autenticitate stridentă, sau hipertrofiată, acolo e foarte sigur că avem de -a face cu un kitsch.
Producția kitsch produce, așadar, nu numai un obiect pentru subiect, ci și un subiect pentru
obiect”30.
Acest concept al kitsch -ului n u face referire doar la produsul prost fabricat, ci și la
persoana care îl face, un individ care nu are un simț al esteticului foarte bine dezvoltat și

28 Hermann Istavn, Kitsch -ul, fenomen al pseudo -artei, Editura Politică, Bucure ști, 1973, p. 54.
29 idem., p114.
30 Gavril Mate, Universul kitsch -ului, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1985, p. 16.

38 efectuează lucruri anapoda, cărora le dă și o valoare plăsmuită de autentic. Kitsch -ul este
socotit a fi o minciună, rezultatul unei aprecieri estetice care interversează însuși esteticul.
El este actual în domeniul artei în general, dar îl găsim prezent și în arta populară. Kitsch –
ul este „un concept universal, uzual, el se referă la epoca genezei sale este tice, la un stil –
al lipsei de stil, la o funcție – aceea a confortului, adăugată ulterior la funcțiile tradiționale,
precum și la mentalitatea, datorată progresului, că nimic nu -i prea mult”31.
Dinamica vieții sociale a fost condi ționat ă și de o sum ă int egrală de mutații la
standardele actului de comunicare, chiar și la cele din mediile tradiționale, rurale. Astăzi
sunt comunicate într -un alt mod deoarece modul de gândire este altul, lucru valabil și în
situa ția muzicii populare, al dansului, al datinilor , al artei populare etc. Cele mai accentuate
și simțitoare tr ăsături ale kitschului țin de accentuarea excesiv ă a autenticității,
reproducerea și copia exact ă a amănuntelor, precum și înfrumusețarea reprezentării de
ansamblu în cadrul aceleași autenticităț i. Mediocritatea, dar și falsul sunt alte elemente care
stau la baza consolidării kitsch -ului. Universul kitsch, dar mai ales, conceptul de kitsch,
„nu reprezintă o realitate statică, încremenită, ci una în veșnică mișcare, devenire.
Reprezintă și o stare, dar mai degrabă un proces, o direcție. Efectul acestei direcții este
anularea naturii de semn a culorii”32.
Un lucru este clar și evident, și anume acela c ă produsul folcloric se îndreaptă către
kitsch . O succesiune deplină de elemente funcționale sunt s ustrase spre componente
decorative, care sunt, la rândul lor, lipsite de orice însemnătate. Avem a șadar unele imagini
superficiale, care nu mai au acea importan ță simbolică. Kitsch -ul provine dintr -o dorință de
tezaurizare. Asistăm, deci, la o aglomerare d e obiecte și accepții, admise din snobism. Sub
forma artei moderne, a modurilor industriale de sporire, precum și a lipsei de cultur ă care
își face simțit ă prezen ța din ce în ce mai mult în societ ățile tradiționale, ia naștere arta
kitsch.
Odată cu apari ția inovației în mediul tradiției, a apărut și în interiorul omului
simplu acel sim țământ de confuzie, fiindcă acesta se simte că apar ține de dou ă lumi, o
lume veche care încearcă din răsputeri să mai rămână și una nouă, care vrea să pătrundă în
existen ța umană. Această întrepătrundere de lumi are loc, câteodată, prin fuzionarea uneia
în cealaltă. În momentul în care lumea nouă se răspânde ște prea mult în cea veche,
aspirându -se la introducerea autenticului în cotidian, acest lucru se face grăbit,
producându -se astfel kitsch -ul.

31 Abraham Moles, op.cit., p. 5.
32 Gavril Mate, op.cit., p. 38.

39 Kitsch -ul se bazează pe elemente josnice, care necesită un consum de energie mult
mai mic decât frumosul sau măre țul. Acest concept presupune dorința de fericire, de
satisfac ție, aspirația c ătre sublim. Kitsch -ul are rolul de a lăsa i mpresia că lumea în care
trăim este cea mai bună dintre toate. Acesta dă na ștere unor mode efemere. Totodat ă,
acesta integrează opozi ția dintre bine și r ău într -una pur morală, modificând în acela și timp
lumea arhaică a formelor și a valorilor. Ceea ce st ă la baza kitsch -ului este minciuna,
acesta din urmă prezentând fa ța real ă a societă ții. Kitsch -ul este clădit pe iluzii, cărora le
contestă acest statut. Kitsch -ul „leagă toate poten țialitățile red ării artistice de pornirile
instinctive și în acest fel ant ropomorfizează lumea”33.
Kitsch -ul este, deci, o legătură bine fixată între fiin ța uman ă și lucruri, un mod de a
fi, ba chiar mai mult decât atât, o stare de spirit care se concentrează în obiecte. Kitsch -ul,
după cum spune Abraham Moles, este „negarea aut enticului și opusul simplit ății sensul de
„a face ceva de mântuială”34, cum se mai spune azi. În zilele noastre, acest termen
semnifică un produs cu inten ții artistice , dar de prost gust și de proast ă calitate , un lucru
ieftin din toate punctele de vedere, care este făcut să schimbe adevărata artă și să satisfacă
nevoia vulgară de frumos a cumpărătorilor amatori de experien țe estetice ușoare. Kitsch -ul
poate fi definit, la rândul lui, a șadar, ca și artă, deoarece dă un plus de frumuse țe vieții de
toate zilel e.
Pe de -o parte, kitsch -ul este, într -o oarecare măsură, ridicol. El desemnează
expresia unei sensibilită ți estetice, ba este mult mai deformat ă. Introdus în vocabularul
cotidian, kitsch – ul reprezintă surogatul ieftin ce sfideaz ã valorile culturale major e. El nu î ți
face sim țită prezen ța doar la nivelul formelor, al obiectelor, ci și la nivelul atitudinii celor
ce folosesc respectivele forme caracterizate prin sentimentalism, vulgaritate și
mediocritate. Deci, putem vorbi de mai multe tipuri de kitsch : literar, pictural, teatral,
muzical, cinematografic etc. Atunci când comportamentul unei persoane se afirmă prin
sfidarea valorilor artistice acceptate la nivelul unei comunită ți umane din care aceasta face
parte, poate fi luat drept kitsch sau poate fi cons iderat de prost gust, nu numai pentru că
încalcă regulile estetice, ci și pentru c ă se află în contrast cu valorile culturii majoritare.
Kitsch -ul este, fără dar și poate, un fenomen social care se fundamentează pe un
anumit cadru economic. El este modu l estetic al vie ții de zi cu zi, care refuz ă caracterul
transcendent și se instaleazã în sfera majorit ății, în situația de mediocritate. Acest fenomen
este determinat de un exces de mijloace în raport cu necesită țile economice. În zilele
noastre, omul cun oaște societatea mult mai puțin printr -un contact afectiv cu o imagine

33 Gavril Mate, op.cit., p. 91.
34 Abraham Moles, op.cit., p. 26.

40 concretă a acesteia și din ce în ce mai mult prin intermediul produselor fabricate care iau
locul naturii.
Dacă în secolele anterioare omul era cel care crea anumite produse, cu forme și
mesaje unice sau create într -un număr mai mic, în societatea modernă el se transformă în
producãtor de obiecte, imitate mai mult sau mai pu țin automatizat dupã un model care
există deja, ce reproduce mereu acelea și forme. Omul nu mai este decât o verig ă a unui lan ț
operatoriu, o fiin ță din ce în ce mai alienată în raport cu sarcina sa, care devine tot mai
facilă. Munca sa ajunge să fie sterilă, deoarece el copiază la infinit un model creat de
altcineva. Eliminarea omului din procesul de fabrica ție prin c opiere conduce la câ știgarea
unui oarecare timp liber, care este destinat activită ții de consum.
Consumul devine în acest mod, o valoare, promovat la o semnifica ție esențial ă.
Actul creator, care ține de activitatea individualã a omului, este, din acest m oment, rezervat
unei minorită ți, iar imensa parte a maselor se reg ăseștete în activitatea de consum care se
extinde asupra formelor mediului înconjurător, atît material cît și cultural sau spiritual:
„Consumul este noul mod de manifestare a maselor, se con sumă Mozart, muzee sau soare
din plin, se consumă insulele Canare, se face turul Spaniei în opt zile”35.
Toate produsele kitsch au un singur scop și anume acela de a satisface
cumpărătorul, astfel încât volumul vânzărilor să fie cât mai mare. Nimic nu m ai prezintă
importan ță: „Omul trebuie să aibă posibilitatea de a cumpăra ieftin ceea ce -i place – iată
principalul slogan comercial al kitsch -ului”36. În cadrul vie ții cotidiene, individul a trecut
astfel de la o rela ție de simpl ă întrebuin țare a obiectelor spre o rela ție de afecțiune faț ă de
acestea, intrând apoi într -o rețea complex ă de rela ții, în care a ajuns s ă fie coordonat și
manipulat de sistemul de consum. Fenomen universal, stil și manier ă de a fi, tendin ță
permanentă legată de pătrunderea în via ța de toate zilele a unui anumit număr de valori de
tip burghez, kitsch -ul va deveni, în acela și timp, un tip de proces de producție, o anumit ă
atitudine a artistului ce se înclină în fa ța consumatorului rege. Kitsch -ul este asemenea
omului mediocru, el res pinge orice fel de exces, este pe măsura „tuturor pungilor, a tuturor
minților, a tuturor conștiințelor”37.
Din punct de vedere sociologic,conceptul de kitsch este legat atât de vechile nuclee
de via ță urbană, cât și de noile cartiere, situate de obicei la periferia marilor ora șe, locuite
de o popula ție eterogen ă, aflată într -o situa ție de „derut ă estetică”38. Accesul la arta

35 Abrah am Moles, op.cit., p. 16.
36 Gheorghe Achi ței, Frumosul dincolo de artã , Editura Meridiane, Bucure ști, 1988, p. 244.
37 Abraham Moles, op. cit , p. 220.
38 Gheorghe Achi ței, op. cit ., p. 241.

41 autentică explică în mare parte confuzia dintre valorile adevărate și surogatele acestora.
Prin procedeele industriale moderne se preia u diverse motive decorative specifice formelor
textile, care se aplică pe forme de metal emailat, se preiau motive specifice decora țiunilor
populare în lemn și se aplicã produselor de ceramic ă, se pot ob ține bijuterii din imitații de
metale nobile și pietr e pre țioase, confecționându -se gablonz -uri mult mai ieftine.
Toate aceste produse industriale amplifică confuzia dintre arta populară autentică,
artele decorative, design și kitsch . Produsul este conceput doar ca să placă și ca s ă se
vândă, nu intereseaz ă implica țiile de ordin moral sau cultural. Mentalitatea kitsch este
strâns legată de lipsa de educa ție esteticã, care duce la alterarea gustului unor mase uneori
impresionante de oameni, care se complac în compania unor forme lipsite de orice valoare
artistică. Pe lângă lipsa de educa ție și influențele dezumanizante ale societ ății, prezența
kitsch -ului în via ța modern ă poate fi explicată prin accederea prea rapidă a unor oameni
nepregăti ți din punct de vedere cultural la poziții sociale înalte: „E vorba de o societate
mobilă; largi straturi ale popula ției pot urca scara posibilit ăților de confort accedând la un
statut social superior și în același timp la o cerere culturalã ce constituie expresia dorinței
de a face cunoscut acest statut social prin semne. L a toate nivelele, genera țiile de parveniți
vor sã aib ă panoplia lor”39. Acest fenomen face parte din amplul proces de alienare a
omului în condi țiile unei societ ăți ce întreține iluzia c ă fericirea poate fi ob ținută prin
evadarea imaginară din real și prin convertirea criteriului comercial în criteriu estetic.
„Comer țul kitsch creeaz ă un public cu un sim ț estetic nedezvoltat sau pervertit;
comer țul kitsch produce așadar nu numai un obiect pentru subiect, ci și un subiect pentru
obiect”40. Kitsch -ul poate re prezenta și un oarecare mod de viaț ă, adică poate exista chiar și
o mentalitate kitsch prezentă în via ța omului. La fel cum am mai spus, kitsch -ul este de mai
multe tipuri. Toate la un loc alcătuiesc un univers kitsch. In cadrul acestui univers intră tot
ceea ce are legătură cu acest concept, de la stilurile și tipurile de kitsch pân ă la rela ția și
rostul omului în lume.
Modelele sau tipurile de kitsch se deosebesc de cele autentice prin faptul că ele nu
pot fi continuate, ci doar repetate. Kitsch -ul repre zintă expresia unei civiliza ții moderne
care este capabilă să satisfacă anumite necesită ți funcționale. Așa cum afirm ă Hermann
Istvan, „kitsch -ul este legat întotdeauna de posibilită ți, mai precis de posibilit ăți umane, în
principiu nelimitate. Acest speci fic al naturii kitsch -ului denotă totodată că apari ția lui

39 Jean Baudrillard, Celălalt prin sine însu și, Editura Casa Căr ții, Cluj-Napoca, 1997, p. 26.
40 Gavril Mate, op.cit., p. 19.

42 presupune o dezvoltare socială relativ înaltă”41. Potrivit lui Gavril Mate, se pare că „kitsch –
ul poate fi considerat una dintre cele mai periculoase boli contagioase”42.
Acest fenomen al kitsch -ului este prezent, sub diverse forme, în toate sferele
existen ței unei societ ăți contemporane. In cadrul artei putem observa un peisaj sau un
portret kitsch, în muzică la fel, ba chiar putem vorbi și despre un kitsch radiotelevizat.
Apoi, acesta este prezent și-n comportamentul individului în lume sau în fizionomia
acestuia. Acest termen străbate grani țe și frontiere, ajungând s ă fie un fenomen universal.
Kitsch -ul se integrează și funcționeaz ă perfect în cadrul unui univers, acesta având toate
datele și infor mațiile necesare sistemului aparțin ător universului. Acest sistem al
universului kitsch ia forma unei organizări care este pe măsura acesteia. Kitsch -ul, privit în
toate ipostazele sale, reu șește mereu s ă pară total altceva decât ceea ce este el în realita te.
Omul kitsch este cel care se află în centrul universului kitsch. Acest om kitsch este
„componenta cea mai abilă, mai rafinată, unica vie și conștient ă de sine a universului
kitsch”43. Această fiin ță a omului kitsch este axată asupra observării și dobând irii anumitor
cuno științe care îi sunt necesare acestuia în procesul de aspirație c ătre autodepă șire. O
trăsătură a omului kitsch este „lipsa lui de caracter, presupunând atrofierea până la
anihilare a unor componente de bază ale personalită ții autentice, puternice”44. Acest tip de
personalitate nu acceptă anumite influen țe care s ă men țină sau să impună unele valori,
opunându -se cu desăvâr șire. În schimb, omul kitsch nu se opune deloc atunci când vine
vorba de unele influen țe negative, deoarece acesta nu are forțele interioare necesare și
capabile să respingă aceste influen țe.
Se spune despre acest tip de om că este cel mai prudent din lume, fiindcă el
cercetează atent și îndelung anumite fenomene și tendințe. Acestuia îi este fric ă să se
angajeze în ac țiuni riscante din pricina unor idei și fapte extrem de periculoase și dubioase.
Intreaga lui existen ță se învârte în jurul unor fenomene destul de dubioase, pe care acesta
încearcă să le ocolească. Ii place să trăiască într -un mediu ordonat și echilibrat și nu se
poate entuziasma nicicum.
Omul kitsch este o persoană conservatoare din toate privin țele. El este neîncrez ător
față de orice fenomen nou care apare sau de orice schimbare iluzorie care ține de
concep țiile sale. Pentru acesta, conteaz ă extrem de mult t recutul, cu ajutorul căruia
retrăie ște anumite sentimente. De aici deducem faptul c ă este și un mare sentimentalist.

41 Hermann Istvan, op.cit., p. 74.
42 Gavril Mate, op.cit., p. 32.
43 ibidem ., p. 42.
44ibidem ., p. 44.

43 Insă acest tip de sentimentalism este unul fals și pref ăcut și nu are de -a face cu trăirea unor
sentimente reale și sincere. Mai mult, aces ta confundă, de cele mai multe ori, esen ța cu
aparen ța. Omul kitsch „este un produs specific al societ ății capitaliste moderne”45
In ziua de azi, kitsch -ul se regăse ște mai ales în arta popular ă, sub toate formele și
sferele sale. Conceptele de artă popular ă și literatur ă populară sunt folosite astăzi cu alte
sensuri diferite. Dispati ția statutului stabil al artei populare tradiționale a cauzat aceast ă
schimbare. Ba chiar mai mult decât atât, s -au extins numeroase domenii care au la bază
total alte sensuri. Arta populară și literatura popular ă mai cu seamă a fost infectată de acest
fenomen al kitsch -ului.
Dezvoltarea artei populare a dus la această infec ție. Pentru artistul popular autentic,
crearea unor obiecte frumoase și de valoare a reprezentat o îndelet nicire plăcută, care nu
era constrânsă de altceva. In schimb, artistul de astăzi este preocupat să câ știge cît mai
mult, însă de pe urma unor produse și obiecte care nu mai au nicio treab ă cu autenticul și
cu tradi ția. Acesta nu mai ține cont nici de valor ificarea tradi ției, nici de satisfacția
artistului popular de altădată. Ceea ce este limpede de observat este chiar lipsa acelui
control impus de tradi ție, ap ărând astfel tenta ția de a crea și de experimenta anumite forme
sau idei noi.
Pierderea sau modif icarea semnifica țiilor originare este dat ă tocmai de desprinderea
acelor obiecte de artă populară din cadrul specific lor și punerea lor în alta cu totul diferit ă.
Totul ia astăzi forma unei game variate de produse sau crea ții artistice autentice, ținându -se
cont de a ștept ările și puterile materiale și spirituale ale contemporanilor. Kitsch -ul îmbracă
forme din ce în ce mai concrete și mai ușor sesizabile. Kitsch g ăsim în toate produsele de
pe pia ță. Conform lui Gavril Mate, „kitsch -ul este, într -adevăr pse udo-artă sau artă surogat,
dar nu numai atât”46.
Prin identitatea asumată în țelegem o identitate nativ ă, mo ștenit ă de la înainta și cu
mentalită ți și idei impuse. Omul ca ființ ă rațional ă se diferen țiază printr -un comportament
calculat, ținând cont de locul și rolul pe care îl are în societate. Fiecare individ î și asum ă în
mod diferit identitatea. Niciodată nu ai să găse ști dou ă persoane cu identită ți și moduri de
gândire identice. Identitatea asumată devine pe alocuri motiv de mândrie atunci când
vorbim de i dentitatea na țional ă, când purtăm cu mândrie portul tradi țional, când respect ăm
tradițiile.
Referitor la identitate construită putem spune că avem o bază pe care fiecare
individ construie ște raportându -se la propriile capacită ți. Ca s ă poți afirma c ă te i dentifici

45 Ibidem. , p. 54.
46 ibidem ., p. 169.

44 cu un anume loc, ca fiind parte integrantă din construc ția personalit ății tale nu trebuie s ă
lipsească cuno ștințele, valorile morale, spirituale și civice. În construcția identit ății, un rol
important îl au factorii de mediu externi cum ar fi: c omunitatea locală, grădini ța, școal ă și
implicit și biserica, dar și unii factori interni care constau în cunoștințele acumulate ca
autodidact. Modul în care se construie ște identitatea difer ă de la om la om, în func ție de
personalitatea fiecăruia, dar și de bagajul cultural de care acesta dispune. Unii oameni sunt
mai u șor de manipulat, aastfel c ă acestora le lipse ște identitatea constrit ă de ei în șiși,
asumându -și o identitate care nu li se potrivește.
Concluzionând, putem spera că genera țiile actuale, educate fiind prin cooperea
celor două institu ții și anume familia și școala, vor reuși s ă stârnească interesul celor mici
pentru descoperirea identită ții native, f ăcându -i părta și la cercetarea în lada de zestre,
lăsându -le oportunitatea de a alege și punându -le la dispozi ție fărâme pline de istorie,
relatându -le crâmpeie din tumultoasa lume a bunicilor, stimulându -i să încerce și
învățându -i să poarte pentru câteva momente povara acelor vremuri.

45 Capitolul III
Forme de recuperare a id entității culturale. Tradi țiile în activit ățile
instructiv -educative în grădini ță

Obiceiul reprezintă „un ansamblu de credin țe și convingeri, transmise din b ătrâni,
prin intermediul tradi ției și însușite de noile generații, dup ă care trebuie întâmpinat u n
anume eveniment, marcată o anumită sărbătoare sau unn anumit moment ori, după cum
urmează să se desfă șoare, fie o anumit ă manifestare ceremonială, fie un anumit ritual”47.
„ Orice lucru cât de greu/ Să -l începi cu Dumnezeu”. Parafrazând acest vers, de la
începuturi, țăranul român, când și-a început lucrul, l -a finalizat, a făcut semnul Sfintei
Cruci, a cerut binecuvântare, părându -i-se că mai u șor trece prin viaț ă. Spiritualitatea este
omniprezentă în lumea satului, de la na ștere la moarte viața omului est e legată de
Dumnezeu, biserica fiind cea care înlesnea comunicarea cu Dumnezeu. În vremurile de
demult preotul și dasc ălul erau stâlpii de bază ai comunită ții locale, reprezentând modele,
acordându -li-se respect, dar fiind și ironizați: „Straita popii -i fără fund/ Dascălu -i un om
bolund”. Prin puterea conferită de sutană, preotul avea rol curativ atât sufletesc cât și
trupesc, oamenii crezând cu tărie în puterea rugăciunilor pe care acesta le rostea. Toate
obiceiurile religioase vin ca un prinos pentru toat e cele primite.
Viața omului, de la naștere pân ă la moarte, a fost și este marcat ă de o serie de
evenimente pe care el și le-a pus și le pune în evidenț ă printr -o serie de obiceiuri și tradiții.
Ca o definire a obiceiurilor găsim în lucrarea Zona etnografi că Lăpu ș, ce-i are ca autori pe
Georgeta Stoica și Mihai Pop, afimația c ă obiceiurile, „domeniu important al culturii
populare române ști”48, constituie ansamblul manifestărilor folclorice și de art ă populară
încadrate într -un sistem unitar, marcând evenimen te legate de ciclul bio -cosmic, de datele
calendaristice, de ciclul vie ții, într -o strânsă înlăn țuire sincretic ă și polesemic ă. Obiceiurile
însoțesc viața omului pe întreg parcursul ei. Dup ă cum remarcă Mihai Pop, obiceiul
„constituie un act solemn care ie se din mersul comun al vie ții, având menirea s ă
consfin țeasc ă trecerea de la o situa ție la alta”49. Obiceiurile se referă la participarea
comunită ții la toate evenimentele importante din viața omului, ele nu privesc viața fiec ărui

47 Doina I șfănoni, op.cit., p.163.
48 Georgeta Stoica și Mi hai Pop , Zona Etnografica Lăpu ș,p.14
49 ibidem , p. 17.

46 individ ca singularitate. Obiceiurile sunt forme de participare la via ța cultural ă a
comunită ții.

3.1 Recuperarea sensului, modalitate de conservare și reafirmare a identit ății
culturale.

Obiceiurile din Țara Lăpușului manifestate în sistem au atât funcții sociale, cât și
simboli ce. Datinile și obiceiurile circumscrise calendarului tradițional nu mai au bogăția de
altă dată. Cu toate acestea, în Țara Lăpușului, societatea e încă tradițională, dar cu clare
tendințe de modernizare, iar cultura tradițională se află în disoluție, evid ent ca efect al
modernizării societății tradiționale.
Dumitru Pop remarca în cartea lui Constantin Corni ță următorul lucru: „Omul a
făcut din natură o zeitate, și a făcut -o anume după chipul și asemănarea lui. Aidoma
omului, natura, zeul acesteia, are o v iață: el se naște, crește și se maturizează, ca să
îmbătrânească și să moară în cele din urmă”50. O asemenea constatare a fost pusă în
legătură cu realitatea socio –culturală specifică satului nostru tradițional, dar și
contemporan. Cultura tradițională și v iața modernă se află sub presiunea diverselor
variabile sociale independente.
„De la leagăn ,la mormânt,
Omu -i umbră pă pământ”
Pornind de la aceste rânduri,vom prezenta ,in ceea ce urmează,o incursiune în
universul acelor timpuri,sublimiind importan ța fiecarui eveniment în parte cu obiceiurile și
însemnătatea lor,cu bucuriile și cu necazurile cântate în diferite circumstanțe.
Primul eveniment din via ța fiecarui om îl reprezinta nașterea,începutul vieții unui
nou om,a unui nou membru al comunita ții dar ș i un important component al nucleului
comunita ții rurale,a neamului.Cum Anul Nou d ă startul unui început ,iar și iar,la fel este
perceput și noul membru al familiei,scriind file importante în cartea neamului ,fiind
deschizătorul unui nou capitol .
Trecerea de la via ța exterioar ă, de la preexisten ță la existen ță a copilului, integrarea
lui în via ța comunit ății, nașterea este marcat ă de o serie de ritualuri. Obiceiurile folclorice
legate de naștere și de botez nu sunt spectaculoase, dar sunt pline de sens . O grijă deosebită
trebuie să aibă gravida: să nu ridice greutăți, să nu miroase flori, să nu privească oameni
infirmi sau urâți. Dacă vedea totuși vreunul, spunea bunica Maria „ Trebe să î ț aduci

50 Constantin Corniță, Obiceiuri în legătură cu nașterea, căsătoria și moartea în Ungureni , p. 26.

47 aminte,să faci cruce cu limba ,să te ferească Dumnezo”54 .Alături de soția însărcinată se
afla permanent soțul, considerat a fi cel mai apropiat sufletește de ea.
La momentul na șterii unui copil participau doar trei persoane: gravida, mama ei și
moașa. Moașa era cea care t ăia buricul copilului și îi f ăcea prima scaldă. Apa pentru
îmbăierea copilului trebuia să fie neîncepută, în care se puneau obiecte cu func ție magic ă
de apărare și de inițiere. Apa odat ă întrebuin țată în acest scop se arunca în grădina cu flori
dacă nou -născutul era fată sau la rădăcina unui arb ore dacă era băiat.
Următoarele șase s ăptămâni constituie o perioadă de purificare, când tânăra mamă
nu poate părăsi locuin ța, în care nu se primesc nici vizitatori. Aceste ritualuri sunt
premergătoare primului eveniment major de după na ștere al copilul ui, botezul.
Dacă până la botez moa șa a fost cea care a avut grij ă de copil și de mam ă, după
botez, na șa îi ia locul. Astfel se realizeaz ă transferul de influen ță. După naștere, un rol
deosebit le revine ursitoarelor. În Țara Lăpușului, în Ungureni, exis tă credința că viața este
„rânduită, există o soartă, un destin. Ursitoarele, în număr de trei, „femei trimise de
Dumnezeu … veghează la realizarea rânduielilor.” ”51. În noaptea de după naștere se lasă o
masă cu mâncare, pregătită special pentru ursitoar e și diferite obiecte cu valoare de simbol
se pun lângă nou născut sau sub perna acestuia. ”52.
Botezul, ca și petrecerea organizată cu aceea ocazie, adună împreună neamul:
femei, bărbați, ceteraș. Se numește „cumetrie” în Țara Lăpușului. Moașa și nașa pre gătesc
copilul pentru botez, îmbrăcându -l în alb. În ritualul de botez, care se desfășoară la biserică
sau uneori acasă, preotul taie din părul copilului o șuviță. În timpul slujbei de botez, mama
nu intră în biserică, ea a șteapt ă afară. După ce copilul pr imește numele, mamei i se face
molitva, astfel ea recăpătândui -și toate drepturile pe care le -a avut înainte de a fi
însărcinată. În timpul slujbei de botez, na șa ține în mân ă o lumânare de ceară. După
scufundare, prime ște copilul pe o bucat ă de pânză albă .„După botez, copilul este așezat
câteva clipe pe scara casei – să fie om de casă”53. După toate aceste ritualuri, urmează
ospățul botezului, la care particip ă cei invita ți, care vin preg ătiți și fac daruri micului
botezat. Ca să nu moară copiii bolnavi, m ai ales după ce au avut loc în sat repetate decese,
se practica obiceiul vinderii copilului. Se vindea unei femei cu mulți copii și fără morți în
familie. Se dă pe fereastră și se plătește simbolic copilul.

51Cupșa Maria, Cup șeni ,65 ani
52ibidem., p.36.
53ibidem., p.37.

48 Urmează cronologic evenimentul ce leagă suflete le pereche și care avea o
însemnătate aparte în lumea satului,căsătoria, eveniment cu cea mai mare amploare având
la fel ca na șterea leg ături de neam ,creeînd noi familii cu încrengături din ambele locuri.

Întemeierea unei familii este unul dintre cele ma i importante momente, hotărâtor
în viața omului. Reprezintă integrarea sa în comunitatea din care făcea parte, în care
trăiește. Căsătoria urmată de nuntă e ste evenimentul catalizator al întregii comunități și
scena de desfășurare a obiceiurilor specifice fiecărei zone. Manifestările din cadrul
nunții se pot încadra in perimetrul a două stări contrastante: solemnitate, veselie; ambele le
regăsim în scenariul nunții. Nunta este cel de -al doilea mare eveniment major din via ța
unui om. Este ritul de trecere c are se desfă șoară în întregime în lumea celor vii.
Aceasta a devenit, în timp, cea mai însemnată dintre manifestările populare. Nunta
este un spectacol la care participă toată comunitatea, personaje principale fiind mirii (în
special mireasa, care prin că sătorie părăsește casa părintească, intrând într-o nouă familie,
începe o noua viață), socrii mari și mici, nunii (nașii),vorniceii (chemătorii la nuntă),
druștele (fetele chemate de către mireasă), stegarul sau brădarul și binențeles lăutarii”.
Nunta nu e ste decât o secvență a căsătoriei, aceea prin carte se ceremonializează”54
Fiind vorba despre un eveniment social, înclinația spre fast a nunții este un
factor determinant, în același timp deschis către înnoire, către modernitate, fapt ce a dus la
apariția influențelor de natură citadină, care s -au împletit cu cele tradiționale. Chiar și în
acest caz, diferențele zonale de desfășurare a obiceiului au rămas evidente, ceea ce ne
îndreptățește să afirmăm că gradul de pătrundere în acest obicei, a elementelor ve nite din
zona urbană s -a manifestat din plin.
Țara Lăpu șului, atât prin factura etnografic ă, cât și prin obiceiuri, folclor literar,
muzical și coregrafic, reprezint ă o zonă distinctă în contextul folclorico -etnografic din
județul Maramureș. În vecin ătate a imediată a zonelor folclorice, Maramure șul istoric,
Chioar și N ăsăud, Lăpu șul confer ă folcloristului, lingvistului, istoricului și turistului
obișnuit frumuseți unice întâlnite mai ales în satele în care nu au p ătruns influen țe din alte
părți.
Nunta pro priu-zisă este precedată de alte momente. Este vorba de pe țitul miresii,
mersul pe văzute și chematul la nunt ă. Pețitul este momentul premerg ător nun ții, în care
se definitivează evenimentul căsătoriei și al nunții, cu toate detaliile privind
desfă șurarea ei. Data pe țitului se stabilește de comun acord între cele dou ă păr ți, părinții
mirelui și cei ai miresei. Locul desf ășurării este casa miresei. În ziua stabilită, la casa

54 Constantin Corniță, op.cit., p.40.

49 miresei vin pe țitorii, oameni din partea mirelui care sunt primiți de gazde, p ărinții
miresei și mireasa, precum și invitați din partea lor.
Gazdele sunt bine pregătite ca pentru un ospă ț mare și ca s ă facă o bună
impresie oaspe ților. Când s -a constituit întreaga adunare, se pun în discu ție toate
discu țiile c ăsătoriei celor doi tineri. P ărțile se învoiesc asupra averii, locului de
convie țuire. Și dup ă ce învoielile s -au finalizat convenabil pentru ambele păr ți, se
recurge la definitivarea căsătoriei, stabilirea detaliilor privind organizarea și, mai cu
seamă, fixarea datei nun ții.
După c e toatre sau încheiat cu bine, începe ospă țul, unde toate invitații petrec
ore întregi în cinstea celor doi miri care urmează să pornească în via ță într -o convie țuire
pașnică. La o dată stabilită, reprezentan ții mirelui vor întoarce vizita la casa mirelui spre
a se edifica asupra felului în care stă familia acestuia. Evident că și aici gazdele s -au
pregătit din timp cu cele necesare unui ospă ț pe cinste, pentru a face și ei, la rândul lor,
o bună impresie invita ților. Cu ani în urm ă, cu câteva săptămâni îna intea nun ții, în unele
sate din Lăpu ș se mai obișnuia și oficierea logodnei. Logodna se desfășura și ea după un
anumit tipic.
Nunta propriu -zisă este anunțată din timp, din casă în casă, de către vornicei
îmbrăcați de sărbătoare, având ca semn distinctiv un baston (macău) special împodobit cu
o ploscă; ei rostesc o invitație în numele mirelui și al miresei (a craiului și crăiesei lor). De
regulă, nunta începe de sâmbătă când, la casa mirelui se împodobește steagul, iar la casa
miresei i se pregătesc hainel e și cununa, timp în care druștile cântă, exprimând regretele
pentru despărțirea de ai săi și de toate pe care le lasă mireasa. Steagul era împodobit cu
năfrămi, batiste, panglici și alte podoabe. Se puneau și zurg ălăi care făceau auzit ritmul dat
de stega r în anumite momente în care se folosea.
În casa mirelui după împodobirea steagului, are loc o petrecere cu joc, fapt ce
scoate în evidentă că nunta se desfășoară pe două planuri. La casa miresei, când aceasta
este gătită, se cântă cântecul miresei, uneori este reluat și la plecarea miresei. Următoarea
scenă care are loc este rostirea de către staroste a iertăciunii, care în numele
miresei cere iertare dacă ea i -a supărat cu ceva. Aproape orice moment din derularea nunții
are o melodie care îl însoțește, o înțelegere profundă a vieții omului pe acest pământ o
întâlnim în Maramureș, mai exact în zona de sub codru, în Țara Lăpușului.
Nunta a fost întotdeauna nucleul existențial, poarta către o altă lume și prilejul
optim de a reuni întrea ga comunitate. Oamenii locului, a căror ocupație era păstoritul,
duceau o întreaga existență în izolare, luni de -a rândul, ceea ce a condus la o
sedimentare a creațiilor artistice destinate tuturor evenimentelor importante ale vieții.

50 Deși țăranul lăpușea n este obișnuit să nu aibă altă audiență decât codrul, păsările
și pârâurile, el este pregătit și pentru acele momente în care se exprimă în sânul
comunității sale. Viața dură de păstor a făcut posibilă regăsirea oamenilor locului prin
intermediul creațiil or artistice, pe care le -au considerat dintotdeauna drept actul lor de
identitate artistică și spirituală.
Nunta nu era întotdeauna cel mai fericit moment pentru mireasă, dar și pentru
familia ei; familia mirelui era cea care câștiga cel mai mult din acea stă unire a celor două
persoane: mirele avea o soție, iar soacra mare o mână de lucru pe care o putea modela
după bunul plac. De cealaltă parte, părinții miresei pierdeau nu numai o mână de lucru ci și
contactul zilnic pe care îl aveau cu fiica lor, nemaip utând să o protejeze în maniera în care
au procedat până la momentul căsătoriei sale.
Căsătoria era discutată și analizată în prealabil de către părinții celor doi tineri,
după care se ajungea la o înțelegere între cele două părți, înțelegere care hotăra dacă nunta
va avea loc și în ce condiții. De puține ori mireasa sau mirele puteau să se
căsătorească cu persoana pe care o îndrăgeau ; argumentul material era cel care prima.
Orațiile, strigăturile cum sunt numite în Lăpuș, însoțesc alaiul de nuntă,
marcând diferitele momente. Se aud strigături la plecarea alaiului de nuntă, pe drum, la
primirea mirilor , nașilor – al întregului alai de nuntă la locul unde se desfășoară „masa de
nuntă", în timpul desfășurării mesei de sărbătoare, în timpul jocului sau la încheierea
nunții. Poate să strige oricare nuntaș, bărbat sau femeie, solicitând lăutarilor să le asigure
un acompaniament muzical adegvat. Se aud strigături la adresa mirilor, a nașilor, nu
sunt uitați nici socrii .
Tematica strigăturilor este adaptată l a prilej și la un anume moment al nunții. În
ziua nun ții,la casele celor doi protagoniști ai evenimentului, se începe cu îmbr ăcatul mirilor
în hainele specific -autentice de mire și mireas ă. În prim plan se urmăre ște îmbr ăcarea
miresei de către dru ștele ei și femei cu experien ță. Este momentul emo ționant când, prin
punerea cununii pe cap, se marchează calitatea ei de mireasă. În tot acest timp, toate fetele și
femeile care o pregătesc cântă.
În timpul cununiei, într -un loc mai retras sau la o gospodărie mai apropiată de
biserică, unde se întâlnesc cetera șii și nuntașii de la ambele nunți, se mai trage un joc. Cu
toate că mirii au primit la cununie binecuvântarea de -a fi împreună, tradi ția cere ca mirele,
însoțit de tot alaiul, s ă meargă la casa miresei spre a o lua și a o duce, pentru totdeauna, la
casa lui. Aici, nunta șii mirelui sunt osp ătați cum se cuvine, nu îns ă înainte de -a avea loc
niște negocieri între cele dou ă păr ți reprezentate prin cei doi conduc ători, starostele mirelui
și cel al miresei. Pentru ca mireasa să fie dată mirelui, se cer îndeplinite ni ște condiții, cum

51 ar fi împu șcatul ciuhei (o sticl ă cu horincă pusă într -un pom). Când toate sunt îndeplinite,
mireasa este dată mirelui. După ospă țul de la casa miresei, alaiul mirelui se îndreapt ă spre
casa acestuia, înso țiți de strig ături.
Cei sosi ți sunt întâmpinați cu grâu și ap ă care se aruncă asupra lor, la care ei
intervin cu replica:
Țâpațî grâu, nu țâpațî ap ă,
Că mireasa nu -i săracă.
Țâpațî grâu, nu țâpațî pleav ă
Că mireasa ni -i de treabă.55
Între acest moment și osp ățul nunții, la ambele case, se face joc la șur ă. După acest
joc, starostele invită nunta șii la mas ă, unde gazdele, împreună cu ajutoarele, îi a șteapt ă cu
tot ceea ce au pregătit pentru acest eveniment. Preotul binecuvintează mâncarea și băutura,
după care î și fac apatiția paharnicii, cei care urmeaz ă să dea de băut participan ților. În tot
acest timp, cetera șii, în formație de trio tradițional (primaș la ceter ă, contralău la contră și
gordona ș la gordan) trec pe la mese, printre nuntaș i, cântând dipă preferin țe.
Se serve ște mâncarea, la acea vreme, de baz ă fiind guia șul. Nelipsite erau
prăjiturile, făcute de gospodine după re țete tradiționale. Pe parcursul mesei își face apariția
una dintre socăci țe cu o g ăină friptă pregătită spre a f i vândută năna șilor.
Purtatu’ taljărului este momentul în care nunta șii ofer ă daruri de nuntă în bani sau
obiecte. Starostele, înso țit de miri și oameni ai casei, precum și n ănașii, trec pe la fiecare
nunta ș, anunțând întregii nunți contribuția fiec ăruia. Starostele poartă cu el, în tot acest
timp, un taljăr (o farfurie) în care nunta șul pune, la vedere, suma de bani cu care r ăspunde
mirilor. Se mai pun și obiecte de strict ă necesitate pentru casa tinerilor căsători ți. Petrecerea
continuă până când starost ele anun ță un alt moment tradi țional important, jocul miresei pe
bani. Este un moment la care asistă to ți nuntașii. Mireasa poate fi jucat ă de cine dore ște, cu
condi ția să pună bani pe taljăr. Jocul miresei, de regulă la femei, se face înso țit de strig ături.
Redăm un exemplu cules din satul Libotin:
„Tu mireasă, miresucă,
Hii bună ș-ascultătoare
Ca pământu’ su’ picioare.
Ascultă de soacră -ta,
Du-te unde te -a mâna.56

55 ibidem
56 Perța Ileana, Libotin , 87 ani

52 Mireasa este jucată în ambele locuri unde se desfă șoară nunta. Și, când toate
momentele princ ipale ale nun ții s-au epuizat, mirii î și schimb ă hainele cu haine obi șnuite de
sărbătoare. Este momentul când mireasa schimbă cununa cu năframa de nevastă. La șură, se
continuă cu joc, într -o succesiune tradi țional ă: jocu -n sus, țâgănescu, pa lungu’, învâr tita sau
mânân țălu’.
Oamenii casei, ajutoare, neamuri, prieteni și organizatori se vor întâlni a doua zi
într-un cerc mai restrâns, pe rând, la cele două gospodării, unde petrec cu băutură și bucate
tradiționale. În unele sate l ăpușene, aceast ă întâlnire de a doua zi poartă numele de prânzul
miresei.
Toate aceste aspecte prezentate sunt elemente ale nun ții tradiționale, care ast ăzi se
regăsesc în mică măsură. S -au împrumutat elemente comune, a șa încât nu mai poți
identifica zona în care se desfă șoară. Int eresul nun ților de ast ăzi se rezumă la câ știgul
material. Elementul nun ților tradiționale aveau o semnificație. Ce semnificație pot avea
astăzi momente ca jocul pe masă al miresei, furatul pantofului miresei, furatul miresei și
altele.
Viața își urmeaz ă cursul firesc și,i nevitabil, în rândul evenimentelor ce
marchează existen ța iși face apariția moartea, mortul devenind în credința popular ă un
mesager pentru cei pleca ți dintre noi.
Al treilea moment în cadrul riturilor de trecere, cel al trecerii din lu mea cu dor în
cea fără dor este moartea. Este în obiceiul poporului nostru ca cel bolnav dinainte sau
îmbolnăvit dintr -odată, să fie spovedit și cuminecat. Celui aflat pe patul morții i se pune
în mâna dreaptă o lumânare aprinsă, semnificând lumânarea sufl etului, a trecerii în lumea
cealaltă. Celui decedat i se face imediat spălarea trupului, apoi este îmbrăcat cu hainele
pentru îngropare. Paiele pe care a zăcut omul cât a fost bolnav și a murit omul, sunt arse.
Apa cu care a fost spălat este aruncată întru -un loc dosit, ferit de umblare.
Este rânduit trasul clopotelor la biserica satului. De fiecare dată când se trage
clopotul, cineva din familia mortul îl cântă pe acesta pe toată durata în care se aud
clopotele. Cântatul mortului în comuna Cup șeni și în general în zona Lăpu ș se face
individual. Fiecare persoană reproduce prin versuri, crea ții personale, ceea ce simte pentru
persoana care a murit.
Membrii familiei și rudele cele mai apropiate umblă în doliu: bărbații cu capul
descoperit, femeile cu părul despletit. Îmbrăcămintea acestora este neschimbată până a treia
zi. Cu o seară înainte de înmormântare, vecinii și prietenii, neamurile se duc la casa
mortului în priveghi. Priveghiază, stau acolo până către miezul nopții, vorbind despre
viață și sfâ rșitul celui decedat. În ziua a treia, ziua înmormântării, la casa celui decedat se

53 adună lume, sosind și preotul. Preotul oficiază mai întâi feștania în casă, după care mortul
este stropit cu apă sfințită.
După ce mortul a fost scos din casă se trântește ușa, puternic spre închidere,
închipuind oprirea morții de a mai veni curând aici. Afară, în curte sau în fața casei este
așezat sicriul, iar membrii familiei se așează în genunchi în jurul sicriului. La capul
mortului se așează o icoană adusă de la biser ică, precum și o cruce de lemn pe care sunt
scrise data nașterii și a morții celui decedat.
Praporii sunt aduși de la biserică. De acestea se prind câte un colac și o ștergură.
Sunt ținuți și purtați de rudeniile mai apropiate, numite special pentru a du ce
praporii. Înainte de a pleca la cimitir, gazda casei dă peste sălaș o boticuță numită
macău. Pe ea se pune o monedă și un colăcel care se dă unui sărac, închipuit toiag de
sprijin al mortului în călătoria sa. Tot gazda, mai aduce două găini, care la fel se dau
peste sălaș, ca pomană unuia dintre neamurile mortului. Găinile acestea
înseamnă un ajutor pentru mort. Prin fâlfâitul cu aripile lor sting focul iadului prin care
ar trece, eventual, sufletul omului.
Celorlalți participanți la înmormântare li s e servește câte un pahar de țuică, un pup
(colăcuț de grâu), adesea și câte un vas sau cană din lut. Neamurilor li se dă câte un colac
mai mare și un prosop. După toate astea, se pleacă spre cimitir. Înainte de a fi așezat
mortul în groapă, preotul stropeș te sicriul și sfințește groapa, aruncând apoi vasul în groapă.
După ce mortul este îngropat, preotul și participanții la înmormântare se întorc la
casa celui decedat unde se servește masa -pomană. Se servește tradiționala mâncare de
tăieței cu carne sau c ulaș -cartofi cu carne și trei -patru pahare de țuică. Pomenirea
mortului cu slujbe și pomene se face și la anumite intervale de timp
după moarte: la trei zile, la nouă zile, la patruzeci de zile, la șase luni, la un an și la șapte
ani.
Dacă nunta este un ul din obiceiurile cele mai deschise, mobile, supuse înnoirilor,
atunci înmormântarea este obiceiul cel mai stabil , mai puțin supus transformărilor de
orice fel. Înmormântarea face parte din riturile de trecere, având ca semnificație
îndeplinirea unei obli gații familiale și sociale și asigurarea cadrului ceremonios cuvenit
decedatului. Ritualurile de înmormântare sunt semnalate din vremuri străvechi și se
regăsesc pe zone geografice extinse. În folclorul românesc, manifestările legate de
înmormântare și pro ducțiile artistice ce le aparțin sunt bine conservate.
Obiceiurile calendaristice
În cele ce urmează vom prezenta câteva din obiceiurile și tradițiile caracteristice
Maramure șului, oprindu -ne la descrierea celor mai semnificative zonei Lăpu șului.

54 Mărturi ile nu mai sunt atât de bogate, iar practicarea unor obiceiuri a rămas doar în
memoria bătrânilor. În acest sens am găsit de cuviin ță redarea lor într -un ciclu anual de
desfă șurare. Dar înainte de a povesti mai pe larg despre aceste obiceiuri, s ă aflăm cât eva
lucruri și despre Țara L ăpușului.
Țara Lăpușului a fost atestată ca realitate geografică și istorică, printre cele mai
vechi unități administrative de acest fel din țară. Cercertările lingvistice, etnologice și
folclorice acordă și ele un caracter individual zonei. Aceasta cunoaște aceeași delimitare,
atât în conștiința localnicilor care se considerau lăpușeni, cât și în aceea a locuitorilor
din zonele învecinate.
Țara Lăpușului are ca limite geografice, în nord – lanțul muntos format din
masivele Țibl eș, Lăpuș, Gutâi, în sud – culmea Breaza, Masivul Preluca; la est se
prelungește ușor către Țara Năsăudului, limita fiind dată de cumpăna apelor; la vest se
deschide larg spre depresiunea Baia Mare, limita formând -o cumpăna dintre Lăpușul
Inferior și Valea Cavnicului.
Din cele relatate mai sus, rezultă că zona Lăpușului s -a menținut vreme
îndelungată ca o vatră sigură de viețuire a unor grupuri de oameni dintr -o epoca plasată
cu milenii înaintea erei noastre și chiar dacă nu se poate deocamdată demonstra,
continuitatea ei în mileniile ce au urmat, condițiile naturale specifice zonei indică zona
ca un teritoriu apt și îmbietor pentru așezarea unor populații a căror îndeletnicire
principală o constituie creșterea animalelor.
Târgu Lăpuș a fost atestat anteri or nod de drumuri și târg. Din 1553, punct de
vamă a domeniului Ciceu. Având în vedere aceste date putem afirma că pătrunderea unei
populații rurale maghiare în zonă, datează de la sfârșitul secolului al XlV -lea. Satele din
zonă își păstrează și astăzi loc ul vechilor așezări și numele din acele timpuri. Aceste sate,
printre altele, a avut la început o structură de obște, o organizare socială asemănătoare
satelor maramureșene, cu care erau învecinate. Satele din zonă, a șa cum reiese din
documente și se păstr ează în memoria colectivității, au fost iobăgești; parte din iobagi,
parte din nemeși. Unele sunt pomenite ca sate de mineri formate din populație adusă sau
venită din alte părți.
Prin intermediul satelor stăpânite de domnitorii moldoveni, Lăpușul a între ținut
legături strânse cu Moldova. Mănăstirile de la Strâmbu și de la Rohia, prin relațiile
culturale întreținute cu aceste ținuturi, au contribuit mult la dezvoltarea acestora. Cele
două Suciuri au avut strânse relații cu zona învecinată a Năsăudului.
Poziția marginală a zonei – la nordul Principatului Transilvaniei, explică elementele de
interferență culturală pe care le întâlnim aici. Lăpușul a rămas o zonă săracă, între cele

55 două războaie mondiale, ulterior urmând mersul general al întregii societăți rom ânești.
Solul și condițiile climaterice a zonei au impus practicarea unei economii de tip pastoral –
agrar.
Dintre obiceiurile și tradițiile prim ăverii avem: Capul Primăverii, Măr țișorul,
Zilele Babelor, sărbătoarea celor 40 de mucenici, Alexie cel Cald, Bl agove ștenile, L ăsatul
Secului de Pa ști, Începutul aratului și sem ănatului, Miezul Păresii, Săngeorzul, Floriile,
Paștile, Jocul la șur ă, Armindenul, Măsuri șul oilor.
Legat de anotimpul vara se cunosc: Rusaliile, Sânzienele, sărbătorile cu prilej,
cununa la seceri ș. În perioada toamn ă-iarnă, mai semnificative sunt: Lumina ția, cl ăcile,
șezătorile, Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza, etc.
În ciclul vie ții omului, tradiții care nu -și au un calendar sunt: botezul, nunta și
înmormântarea. Din enumerarea tuturor acest or tradi ții remarc ăm și o alt ă posibilă grupare
a lor, raportat la tematica și conținutul lor. Astfel, g ăsim tradi ții legate de muncile agricole
de peste an, sărbătorile cre știne și ciclul de viaț ă. Pe scurt, e necesar a le prezenta pe toate
cele enumerate , cu tangen ță la Țara L ăpușului, zona de referinț ă, cu tradi ții aparte ce
urmează a fi prezentate mai pe larg.
Capul Primăverii se sărbătore ște la 24 februarie și semnific ă trecerea de la iarnă la
primăvară, marcând topirea zăpezii, înso țirea p ăsărilor și împreunarea lor. Prin
peregrinările sale prin Țara L ăpușului, etnologul Pamfil Bilțiu g ăsește la Libotin, comuna
Cupșeni, ca dovad ă a recunoa șterii acestei s ărbători, afirma ția: „Îi zua când s ă duce omătu
și să face primăvară”, preluată de la Năstăcu ța Filip, în vârstă de 71 de ani, în anul 2003. S –
ar spune că prin înso țirea și împreunarea p ăsărilor, această zi să fie și ziua norocului în
dragoste. Știm de la b ătrânii satelor că în această zi nu se lucrează în casă, adică lucruri
femeie ști.
Mărțișorul este legat de purtarea, în special de femei, la piept, a unui obiect
confec ționat din diferite materiale și prins de un șnur împletit din m ătase de culori alb –
roșu, numit m ărțișor. Acesta se face începând cu data de 1 martie. Cea mai veche form ă
pare a fi conf ecționat ă din lână. Acesta era împletit din două șire, unul dat într -o parte și
altul în cealaltă parte, iar la capăt se făcea un ciucalău și se lega. Durata purt ării
mărțișorului variaz ă între trei, șase, nou ă sau treizeci de zile. Unde se purta măr țișoru l?
Având rolul lui de talisman, el se purta la mână, cap, mijloc, piept și la gât. Acest m ărțișor
are și o funcție magic ă, astfel că persoana care îl poartă, atunci când vede primul pom
înflorit, trebuie să meargă la el pentru a da rod și pentru a nu îmb ătrâni.
În ordine calendaristică, urmează Zilele Babelor, care reflectă nestatornicia vremii,
caracterul ei capricios în trecerea de la iarnă la primăvară. Zilele acestor intervale diferă de

56 la o localitate la alta, variind între șase, nou ă, douăsprezece și douăzeci și patru de zile. Și
denumirile diferă de la o localitate la alta. În Țara L ăpușului poart ă numele de Ijdochia,
după numele Cuvioasei Mucenice Eudochia, sărbătorită în prima zi din martie, care este și
prima din Zilele Babelor, ea fiind și patroa na acestor zile schimbătoare. Aceste zile se
caracterizează, de asemenea, și printr -o vreme urâtă. Ijdochia are, se pare, două săptămâni.
În una suie la munte și în una coboar ă de la munte. În aceste zile ale Ijdochiei nu se lucra,
mai ales la 1 martie.
Legende ale Babei Dochia, culese din satul Cup șeni, de c ătre etnologul Pamfil
Bilțiu57, sunt edificatoare. Iată una dintre ele: „Când am fost io coptilă, la noi șăde on notar
di la Lăpu șu Românesc în gazd ă. S-o auzât două babe fugând pă vale șî n-o știut nim e di ce
fug. Da o văzut că o pânză o băgat -o-nt-on par, cum fac la război. N -o mai putut -o scote
nime de acolo. Acele o fo Ijdochiile. Le -o băgat pânza la careva, care o lucrat în zâlele îi”.
O altă sărbătoare este Sărbătoarea celor 40 de sfin ți. Ca tr ăsătură a acestei sărbători
sunt ofrandele specifice, colăceii de diferite forme, unele foarte vechi, precum cei în formă
de opt, plăcintele și col ăcuții numiți pupti. Se s ărbătore ște la 9 martie. Specific Ț ării
Lăpu șului este un exemplu redat din Suciu de Sus , conform căruia se făceau ni ște flori din
aluat, patruzeci la număr. Câteva femei, patru sau cinci, puneau toate la un loc făina pentru
aluat și coceau laolalt ă. Ace ști colaci era în form ă de opt și erau unși cu ou, dup ă care erau
duși la sfințit la biser ică, dându -se în cele din urmă la femei văduve mai sărace. Avem
prezentată, din Colec ția preotului paroh de la Cupșeni, Nodiș Samoil ă58, următoarea
tradiție: „S ă făcea patruzăci de turte sau scoverzi care se mâncau toate în aceea și zi.
Diminea ța, înainte de a le mânca, oamenii făceau patruzăci de mătănii. Fiecare din familie
lua patruzăci de grăun ță de mălai și la fiecare m ătanie punea de -o lăture câte -on grăunt ca
să știe câte m ătanii o făcut”. În schimb, la Libotin se făceau patruzeci de lipii, dând și la
săraci din ele. Se mai zicea că dacă -i soare și ursul iese din bârlog și își vede umbra, se
bagă înapoi și patruzeci de zile va fi tot frig. Dac ă era înnorat, ursul nu -și putea vedea
umbra, fiind tot cald.
Alexie cel Cald se sărbătore ște la 17 martie și ma i este cunoscut și ca ziua șerpilor,
pentru că în această zi se zice că ies șerpii din p ământ. În acest sens se practicau o serie de
măsuri de apărare împotriva șerpilor, precum aprinderea unor fâșii de cânep ă care înainte
erau înfă șurate în jurul încheiet urilor de la mâini, de la picioare și de la mijloc ca s ă nu-i
muște șerpii peste an. Se mai cunosc legende în care Alexie ne apare în postura de om
evlavios. Se pare că la moartea acestuia s -au produs minuni. Lucrul la câmp era interzis

82 Pamfil Bil țiu, Calendarul popular,obiceiurile prim ăverii și verii,Editura Ethnologic ă,Baia Mare,2009, p.
58 Nodi ș Samoil ă, Colec ția pr. Nodiș Samoil ă,

57 spre apărarea de vi ermi, a șa cum se petrecea și la Suciu de Sus: „La 17 martie îi zâua
șerpilor. Și aici tare o țân s ărbătoarea aceie. Dacă n -o țâne, cum mere p ă câmp, tăt vede
gândaci. La Alexia cald tăt ies zermii din pământ și-i zâua lor”. Tot referitor la acest
aspect, l a Cup șeni, b ărbații nu lucrau la câmp cu animalele, deoarece riscau s ă fie mu șcați
de șerpi. Nici femeile, de asemenea, nu lucrau în cas ă. Interesantă pare o legendă culeasă
din Cup șeni și prezentat ă de profesorul Pamfil Bil țiu59:
„Din bătrâni am știut c ă doi oameni au avut on fecior și s-o-nsurat. O fo musai să
să-nsoare și dac ă n-o vrut. I -o adus o femeie, da el n -o vrut -o de femeie și o fujit de la ie. Și
femeia o rămas acolo, cu bătrânu. După ce -o trecut ai mul țî, o vinit on om s ărac să -l lese de
mas. O zâs:
-Lăsați-mă că -i Primăvară și mi -i frig!
O zâs către el:
-Avem o căsucă afară și-i durni acolo.
Nu știu io ce i -o făcut și cum l -o culcat acolo. Diminea ța o auzât clopotele b ătând.
Lumea s -o-ntrebat:
-Cine o murit? Cine o murit?
Alțî o zâs:
-N-o mur it nime!
Bărbatu’ o zâs:
-Tu nevastă, du -te și vezi, doar n -o murit săracu’ acela!
Pă când s -o dus, o fo mort și cu carte p ă chept și-ntins. Scria că -i Alexia cel Cald. O
fost fecioru’ vâjului. Clopotele s-o tras sângure. N -o tras nime’ de ele”.
Un alt rit ual care se practică în acea zi spre alungarea șerpilor pentru a nu se apropia de
animale, era aprinderea de resturi vegetale. Se aprindeau resturile de frunze, crengi și
se tămâiau animalele.
Blagove ștenia se s ărbătore ște în fiecare an la 25 martie și a re un caracter de
sărbătoare echinoc țială, fiind imediat după ziua echinoc țiului de prim ăvară. Dintre cele
mai răspândite practici magice care au loc în această zi sunt focurile rituale. Aceste
focuri rituale au menirea de a anihila ac țiuni ale unor fapte malefice, să atragă prin ele
atenția celor benefice, ca s ă determine astfel succesul și abundența. La Blagoveștenie
se făcea slujbă la biserică și se pomeneau morții, iar gospodinele preg ăteau pe ște fript
și mămăligă.
Câteva informa ții privind focul ritua l în satele lăpu șene : La Cup șeni, focul se f ăcea
doar din ceea ce oamenii greblau și adunau de prin ograd ă, din ceea ce rămânea după

59 Pamil Bil țiu,Calendarul popular,obiceiurile prim ăverii și verii,E ditura Ethnologică,Baia Mare,2009,p.60.

58 ce mâncau animalele. Se făcea un foc mare pentru ca insectele de tot felul să nu se
apropie de casă și să-i despartă de to ate necazurile. In Costeni, focul se făcea din paie,
gunoi și cârpe rele, dar înainte de r ăsăritul soarelui. Și aici focul avea același rol. La
Rogoz, la fel ca și-n Cup șeni, focul se f ăcea din greblăturile adunate de prin ogradă și-l
făcea cine se trezea mai de diminea ță. In schimb, la Libotin, focul se făcea seara, tot
din gozuri și găteje. Acestea sunt câteva caracteristici ale sărbătorii în câteva din satele
lăpușene, aceste tradiții g ăsindu -se în toate a șezările Țării Lăpu șului.
Lăsatul secului de Pa ști marchează, în plan religios „intrarea în postul cre știn, o
formă rituală de asceză alimentară, asociată cu exerci țiile de purificare spiritual ă, având
ca scop principal intrarea credinciosului în comuniune cu Divinitatea”60, după cum este
definit în Dicționarul de mitologie generală al lui Victor Kernbach.
Se obi șnuia ca la L ăsatul secului de Pa ști să se spele cu cenu șă și nisip vasele
din care s -a mâncat de dulce sau, în unele sate, se coborau din pod vasele din care se
consumă de post și se urcau în loc ul lor cele din care s -a mâncat de dulce. Caracteristic
era jocul feciorilor și al fetelor, în general al tinerilor, întrucât participau și perechi
tinere de căsători ți.
Rezumându -ne la Țara L ăpușului, la Suciu de Sus jocul avea loc numai pân ă la
ora două sprezece, după care intrau în post. La Cup șeni, se ducea la biseric ă o oală de
lut în care era pusă sare, făină de porumb și fiecare s ămân ță care urma să fie semănată.
Vasul se punea înaintea altarului, iar când se pomeneau mor ții, s-aprindea lumânarea
care era în vas. In schimb, la Ungureni, lumânarea care se afla în vas era fixată cu doi
știuleți de porumb, iar sarea și f ăina se dădea la animale.
In Postul Mare (Postul Pa știlor) tradițiile sunt legate în cea mai mare partede
cultul mor ților. In primele z ile ale Postului Mare, la Cup șeni, se puneau în biseric ă vase
cu făină, sare și carne, legate cu o pânz ă care avea o gaură prin care se băga o lumânare
care aprindea la fiecare parastas din Sâmbetele mor ților. Aceste vase se scoteau din
biserică numai în z iua de Florii, când se făceau mo și pentru morți. sarea și f ăina se
dădea la animale.
Ieșitul la arat era dat de unele semne naturale precum clima, sosirea p ăsărilor
migratoare și altele. Obiceiurile legate de aceste munci agricole au o semnificație
aparte, dată fiind importan ța categoriilor în mentalitatea tradițional ă. La scosul plugului
se oficiau o serie de practici magice, astfel că boii erau un și cu usturoi pe frunte, coarne
și sub pântece pentru a fi feriți de duhurile rele. La capul acestora și la gr indeiul
plugului se punea un ciup ro șu spre a fi feriți de deochi.

60 Victor Kernbach, Dicționar de mitologie gene rală,Bucure ști,Editura Albatros,1995,p.506.

59 Cum era privit ie șitul la arat și sem ănat în Țara L ăpușului ? La Libotin, boul era
un animal binecuvântat de Maica Domnului, de aceea era bine să se iasă la arat prima
dată cu ei. La Coste ni și Lăpușul Românesc, se punea pe o tav ă jar și tămâie cu care se
înconjura căru ța. În spatele acesteia, se arunca o g ăleată cu apă pentru ca să rodească
câmpul. De asemenea, sub plug se punea și o can ă cu grâu și busuioc. La Suciu de Sus
și Libotin anim alele se afumau de trei ori, pentru ca duhurile rele și alte necur ății să nu
se lege de ele. Când se mergea la arat, se lua o turtă făcută din mălai, peste care se
înturna prima brazdă.
Mai existau anumite practici magice de purificare la semănat. Semănăt orul le
respecta cu stricte țe. Când merge la arat, plugarul era îmbr ăcat în haine albe, pentru ca
grâul să nu facă tăciune, iar înainte de a merge se spăla pe mâini și pe faț ă. Ba chiar
mai mult, plugarul trebuia să are în capul gol. Totodată, înaintea de începerea
semănatului, se zicea o rugăciune, pentru ca Dumnezeu să dea roadă. Se constată
așadar, c ă în toate satele lăpu șene au existat tradiții legate de începutul lucrului la
câmp, unele comune întregii zone, cu anumite caracteristici locale, altele spe cifice
numai anumitor locuri. In ziua care marchează mijlocul Postului Mare (cade
întotdeauna miercurea) se sărbătore ște Miezul P ăresii. Propriu -zis, nu este o sărbătoare,
ci o zi marcată cu anumite tradi ții. Este, de altfel, o zi lucr ătoare. In această z i, se
dădea de pomană o farfurie cu făină de grâu la un copil care nu știa s ă mul țumeasc ă,
care nu știa vorbi.
Sângeorzul este sărbătoarea Sfântului Mucenic Gheorghe, purtătorul de
biruin ță. Se sărbătore ște în fiecare an la 23 aprilie. Dup ă cum remarcă Vic tor Kernbach
în Mitologia românească , Sfântul este considerat patronul sacru al trezirii fertilită ții
pământului și al impulsion ării fecundită ții vitelor”61. Această sărbătoare,
caracterizatăprin verdele natural al sezonului, i -a determinat pe locuitorii s atelor să -și
împodobească grajdurile animalelor cu diverse crengi de rug, mesteacăn, tei, fag, frasin
etc.
În Țara L ăpușului, se puneau în apa de b ăut ni ște flori numite calci. Un alt
ritual era udatul fetelor cu apă din fântână sau din râu, ritual care a vea o răspândire în
toate satele. Acest ritual are la bază vechile credin țe, generalizate în folclorul nostru și
al altor popoare, potrivit cărora apa din izvoare, fântâni, văi și râuri era țin ătoarea unor
puteri miraculoase.
Această sărbătoare marchează și începutul anului pastoral, în unele păr ți fiind și
ziua în care se scoteau oile, ritual asemănător cu începutul lucrului la câmp. Inainte de

61 Victor Kernbach, Dicționar de mitologie general ă,Bucure ști,Editura Albatros,p.568.

60 a scoate oile la câmp, acestea erau afumate și trebuiau s ă treacă peste lan ț și l ăcată
pentru ca să nu le fie lu at laptele. In această zi, se culeg buruiene de leac precum
busuiocul sau măghiranul. Seara, feciorii făceau joc. Cu toate că era sărbătoare mare pe
care oamenii o țineau dup ă obicei la sate, după slujba bisericescă se organizau clăci
pentru o categorie d e oameni, mai săraci, lipsi ți de tr ăsuri, care necesitau ajutor. Se
adunau la arat mai mul ți plugari pentru a termina lucrul pân ă la lăsatul serii, când totul
se finaliza cu o petrecere dată de gazde. Claca de arat se mai face și ast ăzi. Tot în
această zi , se obi șnuia s ă se arunce în staulul oilor mătrăgună și calci amestecate cu
lapte ca să nu le ia laptele.
Floriile reprezintă sărbătoarea din ultima duminică a Postului Mare, care
marchează Intrarea lui Iisus Hristos în Ierusalim. Obiceiuri legate de cult ul mor ților la
Florii, la Pa ști și la Rusalii sunt „Moșii”, specifici unor sate din Țara L ăpușului. In
aceste zile de mari sărbători sunt date de pomană daruri rituale precum mâncăruri,
vase, ouă ro șii sau încondeiate, colaci ceremoniali care îndeplinesc f uncția de ofrand ă
rituală, menită a -i îmbuna și revigora pe cei morți, deoarece se credea, în credința
populară, că nimic nu se poate înfăptui fără ajutorul mo șilor și str ămoșilor.
In ziua de Florii, se scot din biserică acele vase cu făină și semințe ca re au fost
puse acolo la începutul postului. Vasele se a șează la masa Mo șilor, dup ă care se dau
pomană, iar semin țele se amestec ă cu cele de semănat. La petrecerea ritualică cu
mâncare și băutură, mor ții sunt implicați în cele mai importante acte ale omulu i,
precum întemeierea de căsătorii. Avem o mărturie a unei locuitoare din comuna
Cupșeni62 :„Înainte s -au făcut mo și la biserica veche, la cimitir și în curtea bisericii. S ă
dăde pomană on vas ș-on colac. Femeile cumpărau vase din bold, căni, blide, ulcele.
Inainte erau de lut. Amu -s smăl țuite și de faianț ă și de plastic. Cu o zî înainte s ă fac
colacii, care erau două bucă ți de aluat cu capetele r ăsucite în spirală, pu și pesteolalt ă,
ce le zâc cocâstrate. Amu să fac mo șii numai la masa din curtea bisericii, la mesăle din
lespezi de piatră, unde stă fiecare femeie unde i -i locu’, care nu să schimbă veci. La
moși mărg numa’ femeile. Bărba ții stau acas ă. Când împăr țău vasele peste mormânt,
cine le da le săruta și vasu’ și colacu’ și zâce : Dumnezo primască! Cine căpăta pomană
le săruta și zâce: primasc ă Dumnezo. Apoi babele petreceau cu horincă, să dăde câte un
păhar când să împăr țăsc darurile. Care au fecior de însurat le chemau pă cele ce au fete
de măritat, să în țălejău șî să-ncuscreu. Pe mesăle de piatră să p un fe ță de masă șî păste
colacii cu gaură în care se băgau lumninile, Popa sfin țăște masa, apoi femeile împart
cocâstratele și vas ăle”.

62 Filip ioana , Cupșeni, 8 2ani

61 În schimb, la Ungureni, fiecare femeie chema la mormânt câte douăsprezece
persoane, la care le dădea pomana, care era pentru odihna răposatului. După ce a
terminat de dat la toate persoanele, to ți fac m ătănii și dau mâna cu femeia. Într -o
oarecare măsură, se poate vorbi de mo și și la Libotin. Aici, desf ășurarea este mai
simplă, cu o participare în număr foarte mic. Tradi ția a existat și se p ăstrează și în ziua
de azi chiar și în Costeni, comuna Cupșeni.
Săptămâna Mare este săptămâna care precede sărbătoarea Învierii Domnului
(Paștile). Mai este cunoscut ă și sub numele de S ăptămâna Patimilor. În această
săptămână, fiind u ltima din post, se fac ultimele pregătiri pentru sărbătoarea Pa știlor,
dar sunt zile în care s -au încetă țenit unele tradiții, cu preponderenț ă cu caracter cre știn.
În Libotin, în vinerea din săptămâna mare nu se lucra deloc, nici la țarină. Joia se face
mâncarea, iar sâmbăta se taie mieii. Ouăle se vopsesc vinerea sau sâmbăta. La Cup șeni,
Costeni și Ungureni, vineri sau sâmb ătă se fac colacii pentru mo și, care se dau la
pomană. Se face și un colac mai special, numit prinos. Este un colac mare, împletit în
trei, pe care se fac frunze de stejar și sucituri. Acesta este f ăcut de o femeie văduvă,
curată.
Țara Lăpu șului este o zon ă în care încondeiatul ouălor capătă în aceste zile o
preocupare de bază. Ouăle încondeiate din Țara L ăpușului au c ăpătat un renume în
județ și chiar în țar ă. Sunt recunoscute în acest sens satele Cup șeni și Ungureni. Cum se
face încondeiatul ouălor la Cup șeni afl ăm în cele ce urmează de la o localnică:63
„Încondeiatu’ ouălor să face cu ceară de stup curată. Modelele le fac femeile cum știu,
cum erau pă haine vechi demult: roate, pene, flori, cruce, greblă, etc. Cele mai multe
făceau cu coji de ceapă”. În alte sate precum Ungureni sau Suciu de Sus, ouăle se
vopseau cu coji de ceapă și coaj ă de lemn cânesc și se încondeiau cu un condei de
tablă.
Cea mai mare sărbătoare de peste an este Învierea Domnului nostru Iisus
Hristos – Paștile. Privind în general aceast ă sărbătoare, aflăm de la etnologul Pamfil
Bilțiu că „de și era dominat ă de ceremoniile liturgice ale bisericii dedicate patimilor și
miraculosului divin al Învierii lui Iisus, repertoriul ei are multe elemente de sărbători
precre știne a venirii prim ăverii. Din bogata suită a acestora se eviden țiază spălatul
ritual în ziua de Pa ști, care mizeaz ă pe efectul magic al apei din fântâni, râur i și
izvoare, despre care se credea că are puteri miraculoase”.64 Această practică magică se
regăse ște și într -unele din satele lăpu șene.

63 Cupșa Ileana, Cup șeni , 75 ani
64 Pamfil Bil țiu, Calendarul popular,obiceiurile primăverii și verii ,Editura Ethnologică,Baia Mare,2009,p.33.

62 În Suciu de Sus, în diminea ța de Paști, toți din cas ă se spălau cu apă din râu, în
care se punea o monedă din argint. Banul semnifică vinderea lui Iisus de către Iuda cu
treizeci de argin ți. La Paști, în majoritatea satelor, se obișnuiește sfințirea alimentelor.
Însă, în toate comunită țile, nelipsit ă este pasca, ce reprezintă trupul și sângele
Domnului nostru Iisus Hristo s.
După slujba Învierii de la miezul nop ții, se m ănâncă pască și abia dup ă aceea se
poate consuma din alimentele de Pa ști, în unele p ărți sfințite. Se zice c ă nu-i slobod
nici a bea, nici a mânca până nu se mânca sfin țit. Pasca se prepar ă la biserică cu
contribu ția unui grup de oameni.
La Cup șeni și Costeni, pasca era dat ă înainte de vreo trei -patru familii. Astăzi
dau cam cincisprezece familii mai înstărite. Ace știa pun laolalt ă făina și vinul. Pasca o
taie în bucă ți mici și o pun în ciubere, turnând pes te ele vin. Preotul o sfin țește în
noaptea Învierii, iar credincio șii o iau în vase mari și duc acas ă. După întoarcerea de la
biserică, bărba ții sunt primii care mânânc ă pască, după care copiii și ultima dat ă
femeile. Se zice de trei ori „Hristos a înviat” , iar altă persoană răspunde „Adevărat c -a
înviat”.
Răsăritul din diminea ța zilei de Paști este marcat de un obicei al copiilor care
merg în piez, adică se duc pe la casele oamenilor unde sunt bine primi ți cu bucate de
Paști și ou ă roșii. La Cupșeni, ritu alul se desfă șura astfel, conform relat ării unei
localnice65: „La noi umblau și fete și copii cu str ăițuca în zua de Paști și strigau:
-Hristos o -nvet! și se duceu la prisp ă, unde gazda le da câte -on ou ro șu ș-on păhar
de mursă.
Gazda le zâce, când să duceu, înainte de a ie și din curte:
-Aveț’ grij ă să nu pica ț’, să nu vă mu ște cânii.
Când să duceu, ei zâceu:
-Sărbători fericite!
Se spune că dacă mergea prima dată o fată în casă, era ru șine și bai pentru familia
respectivă.
În Țara L ăpușului, se desfă șurau în dup ă amiaza acelei zile mo șii de Paști. Ritualul
era, în general, acela și în toate satele în care se desf ășurau, dar exist ă și un caracter al lor în
fiecare din acestea. La mo și, femeile d ădeau de pomană colaci și ou ă, pe care le adu ceau
în desagi. Acestea mai aduceau horincă și mânc ăruri. Fiecare femeie avea propriul loc la
masă. La mo și, femeile se prindeau surate.

65 Filip Dochia ,Cup șeni, 88ani

63 A doua zi de Pa ști, se face poman ă cu tot satul acasă la una dintre persoanele care a
făcut pasca, numită masa mo șilor. Bucătarul satului face guia ș de oaie cu cartofi. Se pun pe
masă sticle cu horincă, iar la fiecare se dă câte un colac și un ou roșu. Femeile împart
mâncarea și pâinea, care era din m ălai. Preotul sfin țește masa, apoi paharnicii dau la
oameni horincă. După ce au terminat to ți de mâncat, preotul face mulțumita mesei, apoi
fiecare dă mâna cu cei din grupul care au pregătit masa. Tot la Pa ști se mai oficiaz ă și
unele practici magice. Una dintre ele ar fi aceea că, cine e plecat departe, cu oile -n munte și
nu poate lua pa știle, s ă mănânce un mugur de fag în loc de pască.
O altă supersti ție spune c ă în ziua de Pa ști nu este bine s ă se mănânce carne de
porc, ci doar de miel. În toate satele lăpu șene, în a doua zi de Paști, nu lipsea jocul la șur ă,
organizat d e feciori, care angajau muzican ți. În unele sate, se mai p ăstrează și ast ăzi acest
obicei, însă cu unele elemente mai moderne. Acest joc se numea la Cup șeni verjel. Aici,
fetele duceau în co șargă sarmale, carne friptă, plăcintă, pancove. Băutura era dusă d e
feciori. Aici, fetele veneau înso țite de mamele lor.
Un alt obicei aparte în Țara L ăpușului este „Udatul” la Cufoaia. El este consemnat
de Dumitru Pop66: „A doua zi de Pa ști, feciorii satului vin cu roatele plugului împodobite
la cel care a ie șit primul cu plugul. Pe ele pun un strujac de paie. La roate se leagă o funie
lungă, de care, din loc în loc, se leagă câte o rudă, de care, în stânga și-n dreapta, să poate
prinde câte un fecior care trage la roatele de plug. Fiecare fecior are pe mâna din afară
legat câte un clopot de oi. Pe strujac șede Udatul. Înaintea feciorilor merge un stejar cu un
steag ro șu în mân ă. Pe lângă el, merge un mânător cu un bici de fuior, împletit în opt.
Înapoia roti țelor st ă un fecior cu o găleată de apă care are grijă de udat.
Alaiul pleacă de casa sărbătoritului, străbătând toate uli țele, înconjurând satul și
îndreptându -se spre râu. Udatul vrea cu orice pre ț să scape cu fuga din mijlocul alaiului,
dar feciorul cu găleata în mână îl păze ște. De câte ori încearc ă să fugă, îl ud ă din găleată.
Tot a șa face și cu cei din mulțime care se apropiau prea tare de rotițe. Când ajung la râu,
cel de pe roti țe fuge repede în ap ă și cu p ălăria aruncă apă pe actan ți. Cel cu g ăleata, sare și
el în râu ca să -l scufunde cu capul în apă pe udat. Acesta, ca să se apere, se bagă sub roata
morii ca să scape de udat. Feciorul cu găleata reu șește s ă-l scoată pe udat și începe trânta
între cei doi. De obicei, feciorul cu găleata îl trânte ște pe ud ător, deoarece era unul dintre
cei mai zdravăni. După ace astă luptă, alaiul înconjoară satul în formă de opt și se duce la
casa sărbătoritului. Acolo s -a pregătit din vreme mâncare și băutură, din care se ospătează
feciorii. După ce s -au ospătat, începe jocul în curtea udatului, care suportă cheltuielile
jocului și plata ceterașilor.

66 Dumitru Pop,Plugarul sau trasul în apă,Anuarul de folclor numarul II,Cluj Napoca,1981,p.183.

64 Desfă șurarea ritualurilor din a doua zi de Paști este oarecum asem ănătoare în toate
satele, cu mici diferen țe date de caracteristica identitar ă a fiecărei a șezări.
Ispasul, Înăl țarea Domnului sau Ziua Eroilor se s ărbătore ște în a pa truzecea zi de la
Paști și cade întotdeauna joia. Aceast ă zi este marcată de comemorarea în întreaga țară a
eroilor neamului nostru românesc. și în aceast ă zi sunt câteva practici magice care au loc în
satele lăpu șene. De exemplu, la Rogoz și la Libotin, fetele și nevestele fac dimineața o
cunună din mentă, pe care o puneau în cornul casei. Aceasta era bună de leac. În această zi,
se comemorează și eroii c ăzuți pe câmpurile de lupt ă pentru apărarea gliei strămo șești a
poporului român. În unele sate, come morarea se practica la monumentele săte ști din
timpuri mai îndepărtate. La Libotin, în această zi, se ofereau pomene de către familiile
acelor eroi. În memoria eroilor, la final, se desfă șura și câte un program artistic preg ătit și
susținut în general de e levii școlii din localitate. Cu timpul, obiceiul s -a generalizat, astăzi
el fiind prezent în întreaga țară.
Măsuri șul oilor cuprinde o mulțime de tradiții cu numeroase funcții fertilizatoare.
Măsuri șul propriu -zis este precedat de alte momente tradi ționale . Un prim moment este
scosul oilor. În satele lăpu șene, obiceiurile se aseam ănă între ele, însă există și câteva
particularită ți. La Rogoz, când se scoteau oile, se punea în staul o g ăleată cu apă și la
poartă un lan ț. Când ieșeau, se arunca apa din g ăleat ă după ele, cu scopul de a da o găleată
de lapte cînd le -or măsura și treceau peste lanț pentru ca s ă nu le ia laptele.
La Costeni, Cup șeni și Ungureni, o stân ă avea până la o sută de oi. Cel care
conduce stâna se nume ște cap de stân ă. Oile se mulg la ami ază. Laptele se măsura cu un
carâmb, care era însemnat pe cupe. Aceasta din urmă era de 2,250 l. Era din lemn și cu
toartă. Un alt moment este socoteala brânzei dată la sâmbra și. Femeile nu aveau voie nici
să mulgă oile, nici să treacă printre ciobani, ca să nu spurce oile și laptele. G ălețile în care
se mulgea era împodobite cu leu ștean. Peste g ăleata cu lapte se punea o ștergur ă curată și o
floare de măr cu scopul de a fi bine hrănite oile și caprele. Floarea de m ăr era pusă în
găleată atunci când se înce pea mulsul. Pentru masa rituală a măsuri șului, femeile preg ăteau
mâncăruri alese: plăcintă, păscu ță, slănină, mălai, varză umplută, carne, cârna ț și horinc ă.
Tradi ția pastoral ă a măsuri șului se desf ășoară în toată țara, specificul lor fiind diferit în
funcție de zonă. Este cunoscută, în mare parte, și sub denumirea de sâmbra oilor în
Maramure șul istoric și -n Țara Oașului.
Rusaliile reprezintă una dintre sărbătorile consacrate reînvierii naturii și cultului
vegeta ției. Semnificativ ă în acest sens este și împ odobirea rituală a gospodăriei cu crengi
de arbori, mai exact crengi de tei. Acestea se puneau la casă și la șur ă pentru ploi și
vremuri grele. Tot acum se sfin țesc și țarinile. Acest obicei îl întâlnim în Cupșeni,

65 Ungureni și Suciu de Sus. În ziua de Rusa lii, la biserică se sfin țește aghiazma în ciubere
mari. Fiecare î și duce de acas ă câte un vas în care î și ia la urm ă aghiazmă. Tot în această
zi, se mai fac, la cimitir, rugăciuni pentru mor ți și se aprind lumân ări. Ba se mai fac din
nou mo și, la fel ca și la Pa ști. Cu aceast ă aghiazmă se strope ște gr ădinu ța, se stropesc
răsadurile ca să nu se apropie nimic de ele tot anul. Se mai duce la biserică și o creang ă de
tei, care se sfin țește, dup ă care se aduce acasă și se pune în gr ădinu ță pentru a avea o
recolt ă bogată.
O semnifica ție deosebit ă în această zi de sărbătoare o are armindenul. Armindenul
este arborele care are o func ție fertilizatoare. Acest obicei este de larg ă răspândire în
cultura noastră populară și a fost atestat la finele veacului al XIX -lea în Banat, Oltenia,
Muntenia, Moldova și Dobrogea. Obiceiul a fost atestat și la o serie de alte popoare. În
Țara L ăpușului, obiceiul a existat din vechi timpuri și se mai p ăstrează și azi la Cupșeni și
Costeni. La Costeni se pune mai mult de fag, că mestea căn nu prea se găse ște. Astfel, în
seara de Rusalii, se ridică armindenul la biserică. Înainte se ridica în țarină.
Cu o zi înainte, feciorii mergeau în pădure și tăiau cel mai mare brad, aducându -l
cu tilegile în curtea bisericii, unde îl cură ță de coajă . Copacul are peste treizeci de metri.
Era o fală să fie cât mai înalt. În diminea ța de Rusalii, fetele culeg de pe câmp flori și fac
cununi pentru arminden. După amiază, s -adună feciorii și fetele la biseric ă. Aici, fiecare
din tinerii au câte ceva de făc ut. Unii sapă groapa în care va fi pus armindenul, al ții aduc
funii și scări cu care se ridica armindenul. Fetele împletesc cununile de flori pe nuiele de
răchită, făcându -le rotunde. Cununa de jos este mai mare, restul sunt mai mici. Se face o
cunună mai specială, care se pune de -a lungul armindenului, fiind numită cununa
armindenului. Fetele, ajutate de femei mai în vârstă, leagă vârful armindenului în formă de
cruce, punând spice de grâu și struț de busuioc.
La crucea armindenului se pune un colac împle tit în trei. Se punea și o icoan ă cu
Maica Domnului, iar peste aceasta o ștergur ă rupturită. Se mai punea sub colac și o sticl ă
cu horincă. După ce s -au pus cununile pe arminden, un fecior urcă în turnul bisericii și
strigă: „Haida ți la ridicatul armindenu lui!” și trage clopotele. La auzul clopotelor, sosește
mulțimea în curtea bisericii. Se leag ă funiile, iar al ții iau sc ările. Armindenul se ridică
drept, iar după ce s -a ridicat, se astupă groapa cu pământ. Apoi fixează capetele de lemn
care sprijină armin denul în pământ, ca să nu -l răstoarne vântul. După acea, are loc
întrecerea feciorilor. Ace știa trebuiau s ă urce de -a lungul armindenului ca să coboare sticla
cu horincă. Era greu, deoarece vârful era sub țire și se leg ăna, iar copacul era alunecos.
Care re ușea s ă coboare sticla era cel mai voinic. După ce coborau sticla, feciorii se punea

66 roată pe lângă arminden și petrecea cu horinc ă. După aceea, feciorii lua fetele și mergeau
la joc, care se făcea într -o curte mai mare.
La Sânziene, feciorii se adună la biserică pentru îmburdatul armindenului. Unul
urcă din nou în turnul bisericii și strig ă: „Haida ți, m ă, la îmburdatul armindenului!”. Se
trag clopotele, adunând oamenii care sapă în direc ția în care trebuia s ă cadă armindenul.
După ce era săpată destul de adânc, acesta este răsturnat. Armindenul se licita pe horincă,
care dă mai mult. De obicei, acesta era dat unui fecior din sat care avea ceva în construc ție.
Doar la Cup șeni se ridica armindenul în curtea bisericii. În alte sate precum Costeni
sau Dobric , se obi șnuia ridicatul armindenului la stâna oilor. Aici, copacul nu era atât de
înalt precum la Cup șeni. Și aici se împodobea cu un colac și cu cununi din flori de câmp. O
altă practică o reprezintă mulsul vacilor prin acele cununi de pe arminden, ca să nu le ia
laptele. Aceste tradi ții din s ărbătoarea Rusaliilor se mai păstrează în satele lăpu șene
prezentate, în parte cu influen țe moderne și cu o participare mai slab ă a sătenilor.
Tineretul, în mare parte plecat, este în afara modului de desfă șurare, iar cel rămas este
aproape dezinteresat, preocupările lor fiind de altă natură, neconformă cu tradi țiile locale.
Sânzienele este o sărbătoare solsti țială. Se sărbătore ște în fiecare an la 24 iunie.
Este o sărbătoare care și-a păstrat fondul vechi antecre știn prin obiceiurile și tradițiile care
se oficiază în această zi. Împodobirea a unor păr ți din gospod ărie cu flori de sânziene se
face datorită unor proprietă ți divinatorii a acestora. În baza acestor propriet ăți, florile de
sânziene se folosesc în magia prem aritală. Astfel, fetele împletesc cununi de sânziene, le
poartă pe cap, apoi le dau drumul pe apă.
În această zi, se duc flori de sânziene la biserică, care se sfin țesc, iar apoi oamenii
le duc acasă și le pun ba în gr ădinu ță, pentru rod, ba la stupii de albine, pentru ca albinele
să facă mai multă miere. Aceste flori erau bune și de leac dac ă erau culese în această zi.
Conform unei localnice din Cup șeni, avem urm ătoarele informa ții67: „Sânt zâne care umblă
de Sânziene, zâne bune pentru fete. Coptiii n -au voie să mănânce cire șe ca s ă nu -i
trăznească. Fetele trebuiau să arunce cununile peste casă, iar dacă nu să opreu pă vârfu’
căsî, nu să măritau în anu’ acela”.
Sărbătorile cu prilej au la bază credin țe legate de stihiile naturii și teama omului în
fața ef ectului devastator al fenomenelor naturii: fulgere, trăznete, grindină, vânt. Aceste
sărbători sunt: Sfântul Ilie, Foca, Sfântul Pantelimon (Pinteleiul). În teama lor pentru
aceste fenomene, oamenii nu lucrau nimic.
Recoltatul grâului. Cununa la seceri ș. Obiceiurile consacrate acestei perioade de
lucru se practicau în cadrul clăcilor de secerat și marcau terminarea secerișului. Cununa la

67 Cupșa Sanfira , Cupșeni,8 5 ani

67 seceri ș are aceleași acte ceremoniale ca și în alte zone etno -folclorice ale țării, nelipsind
unele elemente particulariz ante. Cântecele ceremoniale la venirea cu cununa nu diferă ca
texte de celelalte zone. Cele mai concludente care redau întocmai imaginea vie, tabloul
acestor manifestări sunt declara țiile localnicilor. La Boiereni, „cununa la seceriș s ă făce din
cele mai m ândre spice, să fie mândră ”. O împleteu femei care știeu. S ă împlete în tri, ca și
coada la fată. Era rotundă ca șî talj ăru’. Când vineu cu cununa di la holdă, o purta o fată
curată. Fata care s -o culcat cu feciori n -o fost slobod s -o poarte, că grâu -i sfânt. Pă drum,
când vineu cu cununa, nevestele și fetele cântau:
„De unde cununa pleacă,
O rămas țarina -ntreagă.
De unde cununa vine,
Multe caruri vine pline.
Cununa trebe udată
Cu apă din fântâni ță,
Cu vin de la crâ șmăriță.”68
Pă drum cătă gazdă, tăt în v ârfu’ capului la fată, îi arunca câte două, tri vidiri cu apă
câte-on fecior. Când o auzât hori pe drum, dă -i cu viderea în vârfu’ capului. Când ajunjău
la gazdă, el arunca patru vidiri pă cunună. Gazda lua cununa di pă cap di la fată șî o pune
pă rudă afa ră, că nu era slobod să intre cu ea în casă. La ospă ț participau numa’ fetele și
nevestele care -o fo’ la secerat. Să făce fără ceteră. Să dăde sarmale, cartofi cu carne,
plăcinte, cozonac, horincă șî vin. Dura tri ceasuri șî nu s ă juca. Când era la sămânat , sfărma
cununa ș-o țâpa pân s ămân ță să hie recoltă multă șî grâu curat”69. Un alt cântec era
următorul:
„Holdă ca păretele,
Săcerat -o fetile
Șî feciorii le -o pus clăi,
Ca cătanele -n bătăi.
Șî feciorii le -o pus claie,
Ca cătanele -n bătaie.
Mătura ț’ grâu ’ din co ș,
Că v-aducem mai frumos.
Mătura ț’ grâu’ din pleav ă,
Că v-aducem mai de treabă.

68 Bărbos Nastasia, Boiereni 89 ani
69idem

68 De unde cununa vine,
Rămâne țarina bine.
De unde cununa pleacă,
Rămâne țarina -ntreagă”.70
La Vima Mică, „când să găta holda să făce cununa din cel mai mândre spice și o
purta orice femeie care o vrut. Să făce o cunună la o clacă. Când auzău cântând, zâceu:
-Amu vin cu cununa c -o gătat holda de săcerat.
Pă drum, să cânta, ca să știe c ă vin cu ie. Femeile ie șeu la poart ă cu vidirile șî udau cununa.
Când ajunjeu la casa g ospodarului, el iese (gazda) înaintea alaiului șî lua cununa di p ă
capu’ femeii. Intrau tă ți în cas ă, înconjurau masa șî apoi erau serviți cu mâncare șî b ăutură.
Să șî juca. Cununa s ă păstra într -on cui la un stălp al căsî. Babele țâpau boabe din cunun ă
în boabele de sămânat să hie grâu rodit”. 71 Și-n alte sate precum Ungureni sau Suciu de
Sus găsim acela și obicei, în mare parte asem ănător. Doar cântecul era diferit. De pildă, la
Ungureni se cânta următorul cântec:
„Vinim di la săcerat,
Că holdi ța am g ătat
Șî acasă am plecat.
Șî gazda ne -a aștepta
Tare bine -om ospăta.”72
Între obiceiurile satelor noastre, în vremuri nu prea îndepărtate, se înscrie, ca obicei
de muncă, șezătoarea. Era obiceiul ce se derula în perioada în care sătenii erau liberi de
munca câmpului, perioada repausului vegetativ. Se desfă șura începând cu a doua parte a
toamnei până la începutul primăverii, când erau condi ții de reluare a muncii la câmp. În
perioada de toamnă -iarnă -începutul primăverii, activitatea femeilor din sate se răstrâ ngea
la munca specifică lor, la lucrul casnic de tors, țesut, confecționat c ămăși sau alte obiecte
vestimentare, cro șetat etc. Din timpuri memorabile, femeile au considerat c ă, pentru a le
trece timpul mai u șor și mai cu folos, s ă se grupeze fiecare cu lu crul său, la un loc unde să –
și mai povesteasc ă din via ța lor, s ă mai schimbe o vorbă. Cu timpul, aceste întruniri
lucrative au căpătat o altă formă, aici femeile și fetele începând s ă-și etaleze unele talente
de cântăre țe, povestitoare. și ca spectacolul s ă fie deplin, au început să -și fac ă apari ția și
feciorii și, în final, s ă încingă și câte un joc la cântatu ’ fluierului. A șa a ap ărut șezătoarea.

70ibidem
71 Buda Varvara ,Ungureni, 65 ani
72 idem

69 Obiceiul s -a încetă țenit și a luat amploare, generalizându -se în întreaga țară, dar
căpătând specificul fiecă rei zone etno -folclorice. Acest obicei are loc și în satele Ț ării
Lăpu șului. Vom prezenta, în cele ce urmeaz ă, elementele comune ale unei șezători din
satele lăpu șene. Fetele și femeile care se hot ărau să participe la șezătoare î și alegeau locul
de desfă șurare a acesteia, de regulă la o casă spa țioasă. Se învoiau cu gazda, care era
răsplătită cu o șezătoare în favoarea ei, adică o șezătoare în care să lucreze numai pentru ea.
Fetele și femeile își aduceau de acas ă lucrul pe care -l aveau: de tors, de depănat , de cusut,
de împistrit. Lucrul era înso țit de dialog, în prim ă fază fiind puse în discu ție problemele
cotidiene. După o vreme, când subiectele în discu ție se epuizau, începea un moment artistic
care cuprindea glume, povestiri, ghicitori, cântece.
În șezătoare erau a șteptați și feciorii. În așteptarea lor, participantele la șez ătoare
făceau anumite vrăji. Trebuie de precizat că în sat se desfă șurau mai multe șez ători, iar
feciorii treceau pe la toate, fapt pentru care întârziau. Vrăjile făcute în acest ti mp de
așteptare erau un alt moment nelipsit din desf ășurarea șez ătorii. O primă vrajă este
îndrugatul. Una dintre fete ia un fus gol și îndrug ă din fiecare caier al celorlalte fete. Fata,
din a cărei caier îndrugă, întreabă:
„-Ce torci, ce răstorci?
Fata c are îndrugă îi răspunde:
-Feciorii din toate șezătorile
De n -or veni
I-or strop și
De n -or pleca
I-or agâmba
Furnici pân’ opinci
Șoareci pân’ cioareci.”73
După ce termină de îndrugat de la fiecare caier firul, îl înnoadă cu mâinile la spate
și, cu ochii înch iși, face nou ă noduri și-l învârte ște pe un ciur sau pe sit ă. Alte două fetele se
așezau cu spatele una la alta la oarecare distanț ă și, printre picioare, turduluc ă sita de la una
la alta de nouă ori zicând:
-Turduluc butuc
La Mărie pă cine să aduc?
-Pe Io n îl aduc.
Că îi tare nauc74

73 Nodi ș Anuca , Costeni, 78 ani
74 idem

70 Fata care a îndrugat este condusă de cele două fete la un gard de nuiele. Acea fată
trebuie să aibă ochii închi și. Ea leag ă tortul îndrugat de pari, îl lasă acolo și, tot cu ochii
închi și, se întoarce în cas ă. Dacă tot nu vin fe ciorii, trei fete mai mici merg cu un vas de lut
la apă unde iau cu gura apă de nouă ori. În tot acest timp, ele nu vorbesc cu nimeni. Pun
apa la fiert pe sobă, una dintre ele se suie în pod la horn, una stă la u șa sobei, iar a treia
mestecă în oală cu o lingură de lemn. Fata din pod întreabă:
-Ce mesteci acolo?
-Eu rostesc și-ndrug !
-Și feciori aduc
Turduluc butuc
La Mărie pă cine s -aduc?
-Pă Ion al lui Butuc
Că-i tare nauc!75
Acest lucru se repetă de nouă ori, schimbând numele după preferin țele fiec ăreia. Un
alt ritual este acela al tăciunii. Trei fete luau trei surcele și făceau foc în cuptor cu ele.
Tăciunii răma și îi strângeau și puneau între uși, adic ă între u șa de la camer ă și cea de la
tindă. Fetele ziceau:
„-Feciorii să n -aibă stare
Nici alinare
Până la noi în șezătoare.”76
La un moment dat, apar și feciorii, cântând. Intrați în cas ă, se a șează fiecare lângă
fata preferată. Urmau jocuri de societate, prin care feciorii căutau să câ știge de la fete câte
un sărut. Un joc este acela numit fântâna. Un fec ior se aruncă în fântână. Un altul îl
întreabă:
-Ce-ai pă țit?
-Am picat în fântână!
-Cine să te scoată?77
El nume ște o fat ă preferată care trebuie să -i acorde un sărut. Fata rămâne în fântână
până o scoate alt fecior. Un fel de perini ță rurală. Alt joc este cel cu sticla. Un fecior sau o
fată mergea în mijlocul camerei cu o sticlă de un litru pe care o învârtea pe podele.
Participan ții erau așezați intercalați în cerc. Acela în dreptul c ăruia se oprea sticla era nevoit

75 Perța Rafila ,Libotin,69 ani
76 Perța Sanfira, Libotin, 72 ani
77 ibidem

71 să dea un a șa-zis zălog, un batic, un c lop, etc. Apoi, începea răscumpărarea. Feciorul sau
fata cu sticla lua câte un zălog în mână fără să -l arate, spunând:
„-Al cui e zălogul acesta, ce să pă țeasc ă?”78
Ceilal ți răspundeau printr -un fel de pedeapsă (să horească, să sărute un fecior sau o
fată, etc.). Șezătoarea continua cu cântec, joc și voie bun ă până la despăr țire. Oaspeții sunt
ospăta ți de c ătre cei care au organizat șezătoarea,iat atunci când participantele lucrează
pentru gazdă, aceasta are sarcina de -a face oficiul de gazdă.
Și claca se în scrie în rândul sărbătorilor de muncă. Pe undeva, claca se înrude ște cu
șezătoarea, unele forme de clacă având elemente comune cu șezătoarea. Clăcile sunt de mai
multe feluri, în func ție de munca prestat ă. Astfel sunt și denumite: claca de tors, claca de
gunoi, claca de secerat, claca de săpat, de coasă, de desfăcut etc. Acestea se organizau la
muncile care necesită participarea mai multor oameni. Clăcile se organizau de acea familie
care, la un moment dat, necesită ajutorul unui număr mai mare de oameni la executarea unei
lucrări agricole, în cele mai multe cazuri.
Dacă scopul principal al obiceiului este împlinirea unei lucrări prin angajarea unor
lucrători, iar apoi, partea tradi țional ă a mesei de clacă care, de altfel, este răsplata muncii.
Ajutorul și organizarea clăcilor pot fi reciproce. Alteori, ele pot fi organizate numai de
oameni mai înstări ți, cu suprafețe mari e teren, care dispun de puțin ă for ță de muncă. Mai
pot fi clăci a căror muncă se prestează în zile de sărbători pentru oamenii care neces ită
ajutor.
Claca de secerat este, într -un fel, acel obicei al cununii la secerat, prezentat în cadrul
obiceiurilor de vară.
Claca de tors poate fi una și aceeași cu șez ătoarea, unde gazda șezătorii, descrisă
anterior, este organizatoarea principală și ce a care asigură masa principală și cea care
asigură masa participantelor la tors, uneori având și denumirea de clac ă. Claca de tors poate
avea și o alt ă formă și anume aceea prin care, o femei d ă de tors în particular, la alte femei
din sat, care să toarcă la ele acasă sau în șezători, iar la o dată stabilită, când toate femeile
vor fi gata, se vor întâlni la gazdă acasă pentru răsplata lucrului.
Claca de desfăcat se făcea toamna, la recoltatul porumbului. Această formă de clacă
era un ajutor reciproc organi zat de gazde atunci când era momentul. În șură, în casă chiar
sau în altăîncăpere unde se depozita porumbul nepănu șat, se adunau toți cei chemați.
Așezați pe gr ămada de cucuruzi, cei chema ți desf ăceau porumbul în timp ce dialogau pe
anumite teme. Se mai ci nsteau cu câte un pahar de horincă. Dialogul se încingea și pe
parcurs cântau. Era un fel de șezătoare. De aici înrudirea unor ti puri de clăci cu șezătorile.

78 Feren ț Vasile , Liboti n , 73 ani

72 După ce tot porumbul a fost desfăcat și dus la locul de depozitare, se trece la masa preg ătită
de gazdă. Clăca șii sunt invitați pentru seara urm ătoare la casa altui gospodar și invitațiile
continuă pe rând până când to ți își de sfac porumbul.
Claca de gunoi se numea a șa deoarece era organizat ă în scopul fertilizării terenurilor
unui gospodar cu gunoi de grajd. Un anumit gospodar cu terenuri multe chema la lucru
oameni cu utilaje pentru transportul gunoiului la câmp. Acest lucru s e făcea atunci când
oamenii transportau gunoiul din gospodăria gazdei, iar răsplata muncii se făcea în aceea și
zi, dacă lucrarea se termina atunci sau în altă zi. Mai existau situa ții în care oamenii duceau
gunoi din gospodării proprii atunci când aveau po sibilitatea, iar răsplata lucrului se făcea la
o dată fixată de gazdă. Gazda se pregătea cu mâncare și băutură.
Claca de coasă prive ște în exclusivitate b ărbații. Mobilizați într -un fel de ac țiune, de
diminea ță, cu coasele pregătite, bărba ții se adun ă la l ocul indicat de gazdă și cosesc pân ă la
terminarea terenului. Dacă au avut doar un singur teren de cosit, răsplata se face în aceea și
zi, iar dacă nu, într -o zi stabilită de gazdă.
În cadrul acestor manifestări, țăranul român găsea prilej să -și exteriorize ze
neîmplinirile, traiul greu, neîntelegerile din familie, lipsa afec țiunii, etc, prin horea în
grumaz, specifică zonei Lapu șului, doine, cântece de dor, strig ături, toate inspirate din
propriile experien țe:
„- Tânără m -am măritat
Ră socră mi -am căpătat
Tânără la socră ră
Și bărbatu -i ca și ie
Socra -i ră, bărbatu -i rău
Vai de măritatu meu
Socra -i ră, bărbatu -i câne
Tânără m -or pune bine
Socra -i ră, bărbatu -i mut
Tânără m -or pune -n lut
Către câne zice „te”
Către mine mută ră
Cătă câne „te afară”
Cătă mine du -te-n țară
Dacă văzu -i și văzui
Luai săcerea din cui
Mă dusei pă lângă râu

73 La holdă mândră de grâu
Mă dusăi la săcerat
La holdă fără bărbat
Săcerai cât săcerai
Păste holdă mă uitai
Văzui soare răsărind
Soacre la nurori vinind
De mâncare aducând
Numa a me s ocră nu vine
Că-i cu inimă de câne
Săcerai cât săcerai
La un deget mă tăia
Pusei săcerea p -un snop
Și mă blăstămai cu foc
Și luai săcerea iar
Și mă blăstămai cu pară”79
Obiceiurile legate de munca câmpului au o vechime foarte mare și au d ăinuit până
aproape în vremurile actuale, când condi țiile de munc ă nu mai necesită astfel de
manifestări. Munca fizică a fost redusă și în unele situații, chiar înlocuit ă prin apari ția
utilajelor moderne, a mecanizării în cea mai mare parte a agriculturii.
Postul Crăciunului este perioada premergătoare sărbătoririi Na șterii Domnului
Nostru Iisus Hristos și cuprinde patruzeci de zile (15 noiembrie -24 decembrie). Această
perioadă este marcată de pregătirea spirituală a cre știnilor cu post și rug ăciune, dar și cu
colinde cântat e. În această perioadă de post, se mai înscriu câteva date tradi ționale. La
trecerea în post (4 -15 noiembrie), proprietarii de oi și le aduc acas ă, încheindu -și socotelile
cu cei care le -au păstorit toată vara. Acest moment se face într -un cadru organizat, șeful de
stână, împreună cu gospodarii, pregătind sărbătorirea încheierii într -un ciclu pastoral.
Lăsatul Secului era un prilej de sărbătorire a trecerii la post pentru cei care se
angajau să -l țină. Cu acest prilej se organiza joc și petrecere cu ceteraș i, mâncare și băutură.
În timpul Postului, pe data de 30 noiembrie, se sărbătore ște Sfântul Apostol Andrei. În
preziua acestei sărbători, fetele de măritat ajunau, adică nu mâncau și nu beau nimic toat ă
ziua. Î și făceau o turtă sărată bine pe plită, pe car e o mâncau seara, înainte de culcare. Setea
din timpul nop ții provoca un vis în care un fecior îi aduce ap ă. Acela îi era sortitul. Î și mai
puneau și busuioc sub pern ă.

79 Băbu ț Dumitru , Cupșeni, 64 ani

74 Ziua de 6 decembrie, a Sfântului Ierarh Nicolae, este sărbătoarea copiilor. În preziua
sărbătoririi, copiii î și preg ătesc încăl țămintele în care Mo ș Nicolae le va aduce, în timpul
nopții, daruri. Nu este o tradiție specific l ăpușană, este o tradi șie generalizat ă pe întreaga
țară.
Noaptea de 24 spre 25 decembrie este noaptea de ajun a Crăciun ului, în care
înîntreaga țară se colindă. Ce sunt colindele? Sunt crea ții populare prin care colind ătorii
marchează prin cântec Na șterea Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. Colind ătorii merg la
casele oamenilor, unde interpretează colinde, primind în schim b mere, nuci și colaci.
În Țara L ăpușului aceast ă colindă se desfă șura într -o anumită ordine. La lăsatul serii
își făceau apari ția cei dintâi colind ători, pentru care seara Crăciunului era cea mai mare
bucurie, respectiv copila șii, preg ătiți cu diverse poe zioare, prasnice mo ștenite de la bunici:
„Slobodu -i a colinda
Că ni scurtă căme șa
Cioricii ni -s roși și rupți
Că suntem prunci sărăcu ți”80
Sau altele cu influen țe moderne:
„ Frunză verde lămâi ță
Suntem copii de grădini ță
Ș-am vinit să vă -ntrebăm
Slobodu -i să colindăm”81
Le urmau grupurile de tineri, fie mixte sau formate numai din feciori sau fete.
Fiecare grup avea un reprezentant care se adresa gazdei printr -o formulă precum: Slobodu -i
de colindat? Sau Slobodu -i să colindăm, la care primeau răspunsul Slobod. Grupurile de
tineri erau urmate de grupuri de femei măritate în care mai puteau fi cuprinse și fete mai
mari. Textele tuturor colindătorilor slăveau Na șterea Mântuitorului și pe Maica lui.
Un colind al femei lor cules din satul Libotin :
„Colo sus în vremea ceea,
În frumoasa Galileia,
O Fecioară vie țuia
Ce Maria se chema.

Nazaret era ora șul

80Țura Cornelia , Costeni , 68 ani
81idem

75 Unde ea -și avea l ăcașul
Într-o zi Maria sta
Singură și se ruga.

Și deodată ce văzuse?
Casa toată se umpluse,
De-o lumină lucitoare
Ca lumina de la soare.

Îngerul Gavril intrase
La Sfânta Fecioară -n casă,
Și din zbor cum se oprise
Bucură -te îi grăise.

Nu te -nspăimânta Maria
Că vei na ște pe Mesia
Fiu al Domnului va fi
Și Iisus se va numi.”82
Târziu în noapte î și fac apari ția grupurile de b ărbați care încheie seara colindului.
In repertoriul lor găsim colinde care se pot auzi în întreaga țară precum „O ce veste
minunată”. Acest colind are însă și o variant ă a zonei ce se colindă în satul Libotin :
„O ce veste mi nunată
În Viflaim se arată.
Trei crai mergeau,
Daruri aduceau
Și-n genunchi cădeau.
Mergând Iosif cu Maria
În Viflaim să se scrie
Într-un săla ș

82 Perhai ță Vasalie, Libotin, 66 ani

76 Lâng -un ora ș
Născu pe Hristos.
E Fiul cel din vecie
Ce l-a trimis Tatăl mie
Ea să -l nască
El să -l crească
Să ne mântuiască.
Veni ți dar, iubiți creștini
Astăzi să ne veselim
Veni ți să cântăm frumos
La Na șterea lui Hristos.
Și de-acum până -n vecie
Hristoase, Mărire Ție.”83

Colinde deosebite specifice locului întâlnim în satul Costeni, de la poalele
muntelu i Șatra lui Pintea Viteazul. Sunt colindate de grupuri de b ărbați, unele chiar de
grupuri mixte. In vremuri nu prea îndepărtate celor actuale, când tradi ția a c ăpătat alte
forme, au apărut colinde care reflectă acest aspect. Iată un colind pe această temă pe care
îț găsim în satul Libotin :
„Nici o sărbătoare nu -i
Ca Na șterea Domnului
Așă binecuvântată
Și de cre știni așteptat ă
Străbunii no ștri-n vecie
Așteptau postul s ă vie
În tăt postu să colinde.

83 Perhai ță Cornelia, Libotin, 76 ani

77 Astăzi nu colindă nime
Nu colindă, nu postesc
Numa răle săv ârșăsc.
Suduie ște fiecare
Și cel mic ca și cel mare
Scumpule Mântuitor
Varsă -n inimile lor
Varsă bunătatea Ta
Să-ți cinsteasc ă Na șterea”.84
În unele sate lăpu șene, aceste manifest ări din noaptea de ajun continua și-n zilele
Crăciunului. De altfel, în biseri cile ortodoxe, la liturghii, în strană, se interpretează
colinde, începând din post până în ziua de Bobotează. Din a doua zi de Crăciun, în toate
aceste sate se organiza Verjelul. Un grup de tineri angajau cetera și și organizau întreaga
desfă șurare a manif estării. Jocul începea în fiecare din aceste zile, după încheierea slujbei
la biserică și continua pân ă în zorii celei de a doua zi. Feciorii î și aduceau câte o fat ă la
joc. Primul joc, cel de început, era a șa-numitul țigănescul, un joc mai lin, după care un
altul mai alert, numit mânân țălul. După fiecare suită de jocuri urma câte o pauză. De la
ora 12 din noapte se desfă șura masa Verjelului, unde puteau participa și p ărinții tinerilor.
Pentru masa Verjelului, fetele se pregăteau cu mâncăruri tradi ționale, iar feciorii
cu băutura. Între părin ți se c ăuta câte o formă de încuscrire. Verjelul avea loc în a doua și
a treia zi de Crăciun. Dar și de Anul Nou. În cadrul verjelului, dup ă ce erau prezentate
scrisorile de la mo șii de iarn ă, dacă vreunul dine i se ară ta deranjat, fie fată, fie băiat, cei
mai spirituali dintre tineri continuau să -i ironizeze și în cadrul strig ăturilor de la joc :
„- Suiți fete p ă gunoi
C-om vini și dup ă voi
Om veni cu patru cai
Păste patruzeci de ai
Om vini pă cai călare

84 Perhai ță Raveica , Libotin, 86ani

78 Tomna în Viner ea Mare” 85
„- Dați feciori nu v ă-ncâlci ți
Ca și tiara cea de câlți
Pă la patruzeci de sfin ți”86
În ajunul Anului Nou, pe parcursul întregii nop ții, feciorii mergeau pe la casele
gospodarilor cu tradi ționalul Plugușor, în vremuri mai îndep ărtate folosindu -se biciul care
însoțea uralele plugarilor. Nelipsit era buhaiul, f ăcut dintr -o bărbân ță cu păr din coamă de
cal. Un obicei mai nou apărut în via ța satelor l ăpușene este sorcova, manifestare care nu
este specifică zonei. Protagoni știi acestei manifest ări sunt copiii. In toate zilele de
sărbătoare, nelipsit era piezul, care consta în umblatul copiilor diminea ța, pe la casele
oamenilor, primins colaci și mere. Trebuia ca primul venit s ă fie băiat, considerându -se că
este aducător de noroc pentru anul următor. U n alt obicei reprezentativ pentru satele
comunei Cup șeni este cel al moșilor, constând în confecționarea unor siluete
asemănătoare omului, doar că din paie, îmbrăcate cu straie ponosite ce reprezentau
presupu și iubiți ai fetelor b ătrâne, respectiv presupus u iubite ale feciorilor răma și
neînsura ți, numiți moși și moașe, puși lâng ă casă celor viza ți, însoțiți de scrisori pline de
ironie, care erau citite în ziua Anului Nou de fa ță cu to ți cei prezenți la verjel,
reprezentând un bun prilej de voie bună și ant ren.
Zilele premergătoare Bobotezei erau zilele în care se umbla cu crucea, moment
prevăzut în tradi ția Bisericii Ortodoxe, când preotul, însoțit de f ătul bisericii și de doi -trei
cantori, mergeau din casă -n casă pentru a marca Botezul Domnului cu sfin țirea
gospodăriilor. La acest eveniment este de remarcat faptul că, vestirea sosirii preotului era
făcută de un grup de copii care strigau de mai multe ori „Tiralexai Doamne”. La sosirea
preotului, capul gospodăriei iese în prag cu o lumânare aprinsă în mână și sărută crucea,
acela și lucru f ăcându -l și ceilalți membri din familie. În seara de ajunul Bobotezei,
feciorii și fetele preg ăteau mo șii și babele. Acestea erau niște p ăpuși confecționate din
paie sau cârpe, care se agă țau însoțite de câte un bilet, în tr-un pom la casa unui băiat sau
fată care întârziau la căsătorie. Astfel de obiceiuri s -au cam pierdut sau mai cu seamă, au
luat o altă formă mai vulgară.
Ziua de Bobotează este marcată de sfin țirea apei, așa -numita aghiazmă mare. După
încheierea slujbei, preotul sfin țește apa. Enoriașii își iau aghiazm ă, ducându -și la casele

85 Cupșa Maria, Cup șeni,7 8 ani

79 lor. Se spune că din aceasta se bea câte o gură în fiecare diminea ță, pe nemâncate, timp de
opt zile. Pe parcursul anului, aghiazma are multiple întrebuin țări în gospodărie. Cu
Bobote aza, și ziua Soborului Sfântului Ioan Botez ătorul, se încheie întregul ciclu al
sărbătorilor de iarnă, cu tradi țiile și obiceiurile lor, care, prin frumusețea lor, fac ca aceste
sărbători să fie cele mai a șteptate de c ătre to ți românii. Introducerea unor e lemente
moderne fac ca aceste tradi ții să se denatureze, căpătând forme cu totul nespecifice zonei,
poluând autenticitatea lor.
În pofida modernită ții ieftine ce invadeaz ă lumea satului, în satul Cup șeni în
ajunul Bobotezei are loc și ast ăzi un ritual deos ebit: Tiralexai Doamne: La lăsatul serii
bărba ții caselor împreun ă cu copii au datoria de a înconjura gospodăria de trei ori, purtând
în mână „o păpu șă” făcută din spice de grâu, busuioc, flori de paie, fuior și dou ă lumânări
aprinse legată într -un șterg ar deosebit țesut în cas ă și decorat ă cu zgărzi și barșoane, toate
cu rol bine definit în alungarea relelor din gospodărie. La un semnal parcă dat de
divinitate, satul răsună de sunetele grave acompaniate pe alocuri de glasuri mici, un
adevărat concert cu rol de purificare, de îmbel șugare și de premoniție, ajunul fiind asociat
și cu descântece. În cadrul aceluiași ritual, pomii care n -au dat roadă în acel an sunt
amenin țați simbolic cu toporul, rostindu -se următoarele versuri:
Să face ți poame p ă la vară
Să fiți înc ărcați
Că de cu cu aiesa i țî fi t ăiați
Și pă foc băga ți!86
După ce acest ritual ia sfâr șit, la intrarea în cas ă sunt opri ți și întrebați: „ -Ce-ați
văzut? Ce -ați auzit?”, iar r ăspunsul vine tot versificat:
„-Noi pă unde am umblat
Sămne bune am aflat
Am văzut vaci cu vi ței
Oi cu miei
Scroafe cu purcei
Iepe și cai

86 Băbu ț Samoilă , Cup șeni, 78 ani

80 Holde de mălai
Meri cu mere
Peri cu pere
Pruni, fortă și și alb ăuți”87
Mulțumit ă de răspuns, găzdoaia îi prime ște în cas ă, întâmpinându -i cu un blid în
care are grâu, fiind momentul în care lu mânările aprinse se introduc în grâu, astfel
putându -se prevesti care țarină va fi mai bogată, cea din partea de sus, sau cea din partea
de jos, în func ție de poziționarea lumân ărilor. Ritualul se încheie cu o ultimă strigare:
„Tiralexai Doamne
Grâu de pr imăvară
Și-n pod și-n cămară
Și pă prispă afară”,88
invocând parcă bel șugul și bun ăstarea. O altă practică încă întâlnită în ajunul Bobotezei
este cea de aflare a ursitul, marcată de diferite m omente. Fetele care doreau să -și cunoasc ă
ursitul trebuiau să ajune, adică să nu mănânce nimic toată ziua, iar la lăsarea serii, legate
la ochi cu o bucată de fuior luată din păpu șă mergeau spre gardul gospodăriei și legau o
ulucă, iar în func ție de felul în care arăta uluca se spunea că va fi și ursitul. Apoi se
întorceau la cote țul porcilor, adresându -i acestuia următoarele întrebări: „ -Hui godin, ha ț
godin, mărita -m-oi io iestim? Hui Găman, ha ț Găman, iestim sau de -amu-ntr-un an?” 87
Răspunsul era interpre tat în func ție de num ărul grohăiturilor. Practica lua sfâr șit înainte de
miezul nop ții când fata trebuia s ă-și prepare cu mâinile sale o turt ă din propor ții egale de
făină și sare, coapt ă pe plita sobei și mâncat ă pe tăietorul de lemne, fiind atentă în ce parte
a satului latră câinii în acel moment, fiindcă acolo se spunea că locuie ște ursitul. Se ducea
să se culce fără să mai vorbească cu nimeni și acel care în vis îi aduce ap ă, va fi cel de
care î și va lega destinul.
La fel se respectă și alte ritualuri c um ar fi: cătatul de deochi, cătatul de spărie ți,
dar și alte practici cu caracter vr ăjitoresc cum ar fi: luatul laptelui de la vaci și de la oi,
sau p -orânda, ce reprezenta un ritual asemănător cu voodoo care se desfă șura astfel: la
casa vrăjitoarei, f emeia care dorea să se căsătorească cu un bărbat anume,de regulă
însurat, era trimisă la râu, la miezul nop ții, unde trebuia s ă întâlnească o ra ță cu boboci,

87 Idem

81 numarul acestora reprezentând numărul copiilor bărbatului respectiv, cu scopul de a omorî
rața. Da că se reu șea acest lucru, soția b ărbatului murea și nevoit fiind s ă-și refac ă via ța
trebuia să se căsătorească cu respectiva femeie. Singura posibilitate de a opri aceste
practici era legată de biserică, unde preotul era rugat să facă anumite rugăciuni, în cazul în
care medicii nu aveau nicio explica ție pentru boala femeii. Femeile care se c ăsătoreau prin
astfel de metode nu aveau un trai normal și nu puteau s ă moară decât în momentul în care
își mărturiseau păcatul în fa ța preotului, iar acesta citea rug ăciuni de dezlegare.
Învoieli agricole privind pămîntul . În general, dat fiind faptul că suprafețele
agricole ce revin pe o gospodărie sunt destul de mici, locuitorii satelor din comună își
lucrează singuri terenul. Sunt situații însă, în perioada de vârf a lucrărilor agricole (cosit,
recoltat ), când unii dintre gospodari mai folosesc forța de muncă plătită. De asemenea unii
dintre cetățeni care au teren mai mult și dispun de forță de muncă mai puțină, sau sunt în
vârstă și nu mai pot să lucreze terenul, s au cresc mai puține animale, dau terenul altor
gospodari pentru a fi “lucrat în parte”. Aceasta presupune că o parte din producția obținută
de cel care lucrează terenul să revină proprietarului, iar o parte celui ce a lucrat terenul. De
regulă producția se împarte în două părți egale, din care o parte la proprietarul terenului iar
o parte la lucrător.
De asemenea, alți cetățeni care dispun de mai mult teren și nu dispun de suficientă
forță de muncă dau o parte din teren altor cetățeni, aceștia din urmă, aju tând în schimb, pe
parcursul anului, la diferite munci în gospodăria celor dintâi (arat, cosit, transport, recoltat
etc).
Organizarea pășunilor pentru oi și a stânelor . Dat fiind faptul că stânele se
organizează în apropierea vetrelor satelor (specific mai ales în satele Costeni și Libotin) și
ceva mai departe “la hotar” (în satele Cupșeni și Ungureni), că proprietățile cetățenilor sunt
constituite din parcele mici, de diferite categorii de folosință și foarte dispersate, pășunea și
stânele trebuiesc organi zate cu mult timp înainte de ieșirea la pășunat. Prin urmare acestea
sunt organizate încă din primăvara foarte devreme când “șefii de stână” (2 – 3 cetățeni
destoinici, cu oi mai multe și buni gospodari) tocmesc ciobanii, stabilindu -se perioada de
pășuna t și la înțelegere plata acestora.. Apoi, mai târziu în primăvară, înainte de ieșirea
oilor la stână se stabilește pășunea, într -o parte sau în alta de hotar funcție de parcelele
propritate a deținătorilor de oi. Dacă un deținător de oi nu are teren pentru pășune în acea
parte de hotar (circa 10 ari pentru o oaie) unde se stabilește pășunea, acesta va face schimb
de teren cu alți cetățeni sau își va cumpăra pentru acel an pășune de la alțicetățeni.
Evidența acestor terenuri și plata pășunii o vor ține și o vor face șefii de stână. Tot
șefii de stână se interesează de cele necesare la stână: coliba în care vor dormi și se vor

82 odihni ciobanii, comarnicul pentru prelucrarea laptelui și depozitarea produselor, putina
pentru măsurarea și închegarea laptrelui, gă leți pentru muls etc. La constituirea stănelor și
la ieșirea oilor în pășune, proprietarii de oi vor duce “lesele”, “parii” și “strunga” pentru
staul.
La câteva zile după ieșirea oilor în pășune, în zi fără post, de regulă joia sau
sâmbăta are loc “măsuriș ul oilor .
Cu o seară înainte de măsuriș are loc “părândatul oilor”, când “stânașii” se duc la
stână, o parte din ei mulg toate oile, după care acestea sunt verificate de alți “stânași”. Apoi
oile sunt la pășunat până noaptea târziu. A doua zi, “măsurișul” începe în jurul orei 11 :00
când “stânașii”, însoțiți de membrii de familie sau prieteni, îmbrăcați de sărbătoare, cu
măncăruri pregătite, deosebite și cu băutură fel de fel se adună în apropierea stânei.
Fiecare proprietar își mulge oile după ce în prealab il staulul a fost împărțit în
mai multe țarcuri și în staul a avut loc o binecuvântare de către preot a stânei, ciobanilor și
oilor iar vasele pentru muls au fost verificate de către șefii de stână și ciobani. Măsuratul
laptelui se face în prezența tuturor , cu unitățile de măsură tradiționale, specifice fiecărui
sat,iar evidența se înscrie într -un caiet păstrat de ciobanul șef care va avea în grijă
repartizatul laptelui de la stână, peste vară, la fiecare proprietar în ordinea și cantitățile
stabilite la mă suriș. In timpul verii proprietarii își vor prelua și prelucra laptele în
“comarnic”, la stână, de obicei în trei etape, uneori patru, funcție de cantitatea și calitatea
pășunii din acel an.
După măsuratul laptelui urmează căteva măsuri organizatorice și în final
sărbătoarea propriu -zisă care durează până seara târziu.
Învoieli agricole privind pășunatul . De obicei în primăvară până la organizarea
stânelor pentru oi și a taberelor de vară pentru bovine și toamna după ce animalele se întorc
în gospodăriile cetățenilor aceștia profită de masa verde care mai este pe hotar și își
organizează pășunatul diferențiat de la sat la sat. Astfel, primăvara în fiecare an, cetățenii
își stabilesc perioada de pășunat a animalelor, aceasta fiind diferită de la sat la sat. Astfel în
anul 2002 în satul Cupșeni animalele au ieșit la pășune la data de 25 aprilie și vor sta în
pășune până la data de 26 octombrie, în satele Costeni și Libotin animalele au ieșit în
pășune la data de 1 mai și vor sta în pășune până la dat a de 1 oct ombrie iar la Ungureni
animalele au ieșit la pășune la data de 1 mai și vor sta în pășune până la 26 octombrie.
Inafara acestor perioade, primăvara devreme sau toamna târziu pășunatul ocazional se
organizează iar diferențiat pe sate. In satele Costeni, Cup șeni și Libotin pășunatu l
ocazional se va face în comun (fără să se țină cont de proprietăți) dar fără a se pășuna
culturil e agricole sau suprafețele ocupate cu trifoi, lucernă, ghizdei sau cele de pe care încă

83 nu s-a recoltat ultima coasă de otavă. In sat ul Ungureni fiecare proprietar își va pășuna cu
animalele propriile terenuri .
OBICEIURI ȘI TRADIȚII RELIGIOASE . Vatră străbună romănească, comuna
Cupșeni este unul dintre ținuturile păstrătoare de datini, obiceiuri și tradiții populare. Multe
sunt obiceiu rile din ciclul vieții legate de naștere, botez, nuntă, înmormântare sau
ritualurile de înfrățire, ca și obiceiurile și tradițiile religioase de peste an (obiceiurile de
iarnă primăvară, vară sau toamnă), însă dintre toate, cele mai frumoase par a fi obice iurile
de iarnă (cele de Crăciun, Anul Nou sau Bobotează).
Colindul . Dintre toate sărbătorile religioase de peste an Crăciunul se pare a fi cea
mai frumoasă. In seara de Crăciun, cu mic cu mare, toți locuitorii comunei cinstesc și
preamăresc prin colinde d eosebit de frumoase Nașterea Domnului Iisus Hristos. Decuseară
se aud la ferestre glasurile cristaline a grupurilor de copii iar mai tărziu, în noapte satele
răsună de colindele grupurilor de tineri și adulți. Pentru colindă copii sunt cinstiți cu mere,
nuci, prăjitură iar tinerii și adulții cu gustări, prăjitură și băutură .
Colindatul durează până în zori când se merge la biserică și se continuă uneori chiar și în
ziua și seara zile de Crăciun.
Plugușorul, sorcova, capra .Umblatul cu plugușorul, sorcova, c apra, se desfășoară
în seara zile de Anul Nou când grupuri de copii merg din casă în casă și urează
gospodarilor belșug și sănătate, primind de obicei mere și bani. In dimineața de Anul Nou
mai există obiceiul de a umbla “în pťiez”, “pťiezarii” fiind copii mici și foarte mici care
umblă la casele din vecini, gazdele oferindu -le mere, prăjitură și bani.
Chiralexa . Este un obicei specific satului Cupșeni. (“Chiralexa” – din limba greacă
– “Doamne miluiește”).
In ajun de Bobotează, seara, după vecernie și după ce se trag clopotele, femeile și
bărbații, avănd în mâini o “păpușă”, – o legătură făcută din busuioc, spice de grâu, mlădițe
de pomi fructiferi etc. și două lumânări (sau o lumănare cu două brațe), – toate prinse într –
un ștergar frumos ornamentat, înconj oară casa și grădina și strigă peste sat “Chiralexa
Doamne”. După ce se termină de înconjurat casa și grădina, înainte de a intra în casă cu
“păpușa “ și cu lumânările aprinse, cel de afară este întrebat de cei din casă: “Ce -ai
văzut ?”, întrebare la care cel de afară răspunde: “Am văzut vaci cu viței, oi cu miei,
scroafe cu purcei, meri cu mere, peri cu pere etc”.
După ce intră în casă, acesta stinge cele două lumânări în grâu sau făină și în funcție
de numătul boabelor de grău sau de făina ce se leagă de lumânări se apreciază care țarină
va fi mai bogată în anul în care abia s -a intrat – țarina de sus sau țarina de jos.
Totul durează cam o oră, timp în care tot satul răsună de strigătele gospodarilor.

84 Pusul moșului și a babei . Este un obicei care se desfă șoară tot cu ocazia
sărbătorilor de iarnă, de obicei de Bobotează, cănd se obișnuiește ca la feciorii mai
vârstnici și la fetele de vîrsta măritișului, nehotărâte însă să facă pasul, grupuri de tineri,
prieteni, să le pună “babe” și “moși”. De obicei acest ea sunt făcute din haine vechi, rupte,
umplute cu paie, “împodobite” cu diferite “podoabe”, iar în buzunar sau pe piept li se pune
o etichetă sau o scrisoare, de obicei în versuri, de cele mai multe ori cu adresă precisă.
Apoi “moșii” și “babele” se pun î n apropierea caselor celor vizați, obligatoriu
noaptea, cu fața spre casa acestora și de obicei în pomul cel mai înalt și greu accesibil unde
să rămână căt mai mult timp.
Vergelul . Este un obicei vechi păstrat și practicat în toate localitățile comunei,
ocazie cu care tineretul, feciori și fete, se adună la cămin sau în alt loc stabilit pentru joc.
Durează toate sărbătorile Crăciunului și anului Nou. Feciorii se ocupă de “ceterași’ iar
fetele se ocupă de pregătirea mesei. De cele mai multe ori la vergel par ticipă și familiile
tinere, nou întemeiate și chiar cei mai vărstnici.

Sângeorzul . Este un obicei care marchează sosirea primăverii și se desfășoară la
data de 23 aprilie – Sfântul Gheorghe – când grupuri de copii și tineri se udă cu apă de
făntănă sau la rău uneori schimbănd câteva rănduri de haine .
Sărbătoarea Sfintelor Paști . Sărbătoarea Sfintelor Paști este prăznuită cu sfințenie
și evlavie de toți locuitorii comunei. Există obiceiul ca de Sfintele Paști să se încondeieze
ouă roșii care se duc la biserică la înviere sau la “moși” și se dau la copii. Tot de Paști este

85 obiceiul ca fiecare om să se înoiască atât material cât mai ales spiritual, cu haine noi și
sufletul curățit de păcate prin spovedanie și împărtășanie.
Din noaptea Învierii până la Rus alii oamenii se salută cu “Hristos a înviat”, iar
înaceastă perioadă vor exista “zile ținute pentru țarină”, zile în care se oficiază slujbă la
biserică și oamenii nu lucrează la câmp.
Astfel în Cupșeni în joia de Rusalii și în Ungureni în vinerea de Rusal ii se face slujbă la
biserică și rugăciuni pentru țarină la care participă tot satul și ziua respectivă se
sărbătorește ca duminica.
La Costeni nu se lucrează la câmp în zilele de joi între Paști și Rusalii iar la Liboti n nu se
lucrează în câmp în vinerea de Rusalii și nu se face lucrarea de prășit în nici o vineri de
după Rusalii, toate acestea pentru ca țarina să rodească și să fie ferită de grindină și
inundații .

Armindenul . Este tot un obicei specific satului Cupșeni. In curtea bisericii din
sat,un gr up de tineri gospodari, ridică în vinerea de Rusalii un lemn înalt de brad de 20 –
30 m, curățat de coajă, frumos împodobit cu cununi vegetale sub formă de cerc, funie,
cruce etc. La înălțare se trag clopotele și se strigă: “Veniți la Arminden”. In ziua de Rusalii,
la “moși”, se ia frunză de frasin din Arminden și se înstruțează parcelele cultivate cu
porumb ca să nu “îl taie” (să fie ferit de dăunătorii din sol). Armindenul se ia jos la data de

86 24 iunie (Nașterea lui Ioan Botezătorul). Este un simbol al în ălțării, al creșterii și
dezvoltării vegetației.

Moșii . Este un obicei străvechi legat de cultul morților, este cinstirea celor trecuți în
veșnicie. Obiceiul este legat de sărbătoarea Sfintelor Paști, a Floriilor și a Rusaliilor. La
“moși” săracii sunt serviți cu mâncăruri și colaci iar la “moșii” de Paști copii primesc ouă
roșii. La biserică se oficiază Sfânta Liturghie și vecernia și se face de asemenea un colac
numit “prinos”, foarte frumos ornamentat cu forme din aluat (spirale, cruce, frunze ) care
se împarte la gospodari și la săraci. Trebuie menționat aici faptul că filmul de scurt metraj
“Moșii de Florii” prezentat de Centrul Județean al Creației Populare Maramureș (imagine,
scenariu și montaj prof. Felician Săteanu, consultant științific prof e tnolog Pamfil Bilțiu),
la ediția a XXIII – a a festivalului Toamnă la Voroneț (6 – 7 sept. 2003), despre obiceiurile
legate de cultul morților în satele Ungureni și Cupșeni a câștigat locul al II -lea (locul I nu
s-a acordat). Folclorul, datinile, tradițiil e sunt tot ce are mai de preț un popor. Din păcate
tineretul se înstrainează de această comoară. Acum mimăm folclorul, îl scoatem pe scene
la sarbatori si festivaluri. Clacile au fost date uitării precum și șezatorile. Pentru a cunoaște
un popor pe lângă istorie, obiceiuri și tradiții trebuie să -i studiem și portul.

87

PORTUL POPULAR . Folclorul, datinile, tradițiile sunt tot ce are mai de preț un
popor. Din păcate tineretul se înstrainează de această comoară. Acum mimăm folclorul, îl
scoatem pe scene la sarbători și festivaluri. Clăcile au fost date uitării precum și șezătorile.
Pentru a cunoaște un popor pe lângă istorie, obiceiuri și tradiții trebuie să -i studiem și

88 portul. Portul popular are caracteristici deosebit de interesante, unele atestând un substrat
foarte vechi, altele o puternică notă de originalitate și o vădită forță creatoare. Armonia
ornamentelor, bogata lui policromie, distincția liniei și eleganța simplității, conferă un
statut aparte portului popular și o valoare etnografică și artist ică deosebită, atribuindu -i o
inconfundabilă originalitate și unicitate în ansamblul portului popular românesc. Portul
popular femeiesc se încadrează tipului autohton al costumului cu două zadii și o cămașă
tipic transilvană cu volum, făcută din pânză albă , țesută din bumbac sau din cânepă.
Pieptul cămășii este încrețit, ornamentele în formă de romb sau ,,x” cusute cu arnici
pe muchia crețurilor. Gulerul, cotul și volumul mânecii numit bezer, are ornamente care
formează o bentiță policromă în care domină cu lorile roșu și negru, realizată în
tehnica ,,alesăturii printre fire”. Cotul are o cusătură lucrată pe crețuri, iar volumul mânecii
( bezerul )se termină primtr -o dantelă numită umbrejă. Acest tip de cămașă, care se închide
în spate se numește ,,cămașă rom ânească cu piept tras” sau ,,cămașă cu piept pe crețele” și
este purtată mai mult în zilele de sărbătoare. În zilele lucrătoare se poartă ,,cămașa
românească cu pană pe piept”. De-a lungul timpului cămașa lăpușeană a cunoscut mici
modificări datorate influ iențelor din zonele: Năsăud și Codru.
Iarna, peste cămașă se poartă pieptar și un suman din pănură de lână. Pieptarul,
făcut din piele de miel, fără mâneci, are ornamente cusute cu mătase colorată pe piept și pe
spate.Sumanul este țesut din lână de culoare neagră, cu mâneci drepte, coborând până din
jos de talie. Poalele sunt țesute din bumbac sau cânepă cu cipcă în partea de jos, iar în
partea de sus încrețite pe guler sau strânse cu șnur. Zadiile sunt tot țesute din lână de
diferite culori,în func ție de vârsta celei care le poartă . Zadia din față sau ,,șurțul” are
motive florale numai de la jumătate în jos, iar cea din spate are de sus până jos. Ambele au
în partea de jos ciucuri de diferite culori (zadii ciuptite) . Femeile mai în vârstă poartă zadii
de cu loare neagră tot cu motive florale, dar mai simple. Brâul cu care se încinge pe la
mijloc este țesut din trei culori: roșu, galben și albastru.
În picioare femeile se încălțau cu opinci și obiele țesute din lână albă în două ițe. Pe
cap femeile tinere poa rtă năframă roșie, înflorată, iar cele mai în vârstă poartă năframă
neagră cu flori puține. Fetele tinere, nemăritate își împletesc părul în două cozi cu panglici,
flori sau cunună de flori. La fel ca portul femeiesc și cel bărbătesc prezintă diferențier i în
funcție de vârstă. Feciorii poartă cămășile încinse cu o curea lată, clop cu zgardă, iar
bărbații mai în vârstă poartă cureaua îngustă, pe sub cămașă, clopul simplu, fără podoabe.
Manșetele de la cămașă, gulerul și umerii prezintă motive florale. Izm enele albe
ajung până la jumătatea gambei având aspectul unor poale. Iarna se poartă cioareci din
pănură de lână albă, opinci cu obiele și un terțic (suman) țesut din lână neagră. Pe cap

89 poartă cușmă din piele de miel. Portul popular în această zonă a țări i se păstrează și se
poartă cu mândrie dumineca, în sărbători, la biserică, festivaluri sau alte ocazii.
Zona Lăpuș se evidențiază prin conservarea până în ziua de azi, într -o mare bogăție și
varieta te a obiceiurilor și tradițiilor locale.

90

91 3.2. Act ualizarea prin joc a sensurilor tradi țiilor
Identificarea unui număr reprezentativ de jocuri prin care să se descopere
sensuri ale unor vechi tradi ții

Pentru ca procesul învă țării să fie eficient, un lucru esen țial îl reprezint ă stârnirea
curiozită ții și interesului elevului. Procesul înv ățării poate fi definit ca tendință individuală
naturală de a îndeplini obiective personale semnificative. Este un proces de descoperire și
construire a sensului, având la bază informația și experiența filtrate în mod unic de
percepția, gândirea și afectele fiecărui elev. Învățarea devine un proces activ, în care
elevul este constant implicat în rezolvarea unei sarcini de lucru.
Jocul de rol ca modalitate de învățare a identității
Jocul este prezent la orice vârstă a omului, punându -și amprenta asupra existenței
acestuia. Orice joc presupune libertate, disciplină, anumite reguli esen țiale, ordine. Putem
defini jocul prin faptul ce face, și nu prin ceea ce reprezint ă acesta.
Cuvântul joc provine din limba latină, existând doi termeni cu această
semnifica ție. Primul este ludus, -i, care are sensul de joc, distrac ție, spectacol, jocuri
publice. Cel de -al doilea este jocus, -i, care se referă la jocuri, glume, nebunii. Deducem
astfel, din sensul acestor doi termeni, faptul că, prin intermediul activită ților și distracțiilor,
oamenii dau naturii un alt suflu. Jocul ca joc poate fi abordat din numeroase perspective:
lingvistic, arhetipal, stilistic sau etnomuzical. Jocul „apare ca o experien ță fiin țială
esențială și universal ă a ludicului” Jocul este văzut de Roger Cailois ca „un sistem de
reguli. Acestea definesc ceea ce face și ceea ce nu face parte din joc, adic ă ceea ce este
permis și ceea ce este interzis”88. Așadar, jocul presupune anumite reguli, ba mai mult
decât atât, respectarea acestora, reguli care sunt impuse de natura tipului de joc. În
Dicționarul de simboluri , jocul este definit ca „o ac țiune sau o activitate fizic ă, mentală,
incantorie ce inspiră plăcere, ce are scopul în sine însă și și î nsumează no țiunile de regul ă,
de libertate, de totalitate”89.
Jocul este o activitate care are loc între doi sau mai mul ți parteneri, fiind
echivalent cu plăcerea sau cu bucuria acelui scop. Atunci când se joacă, omul se rupe
oarecum de realitatea cotidian ă, însă fără a se abate de la regulile jocului. Prin intermediul
jocului, fiin ța uman ă pătrunde într -o altă lume, într -un univers ludic, apropiindu -se astfel
de sacru . Această activitate marchează o punte între real și ireal. Ca orice activitate, jocul

88 Roger Cailois, Eseuri despre imagina ție, p.244.
89 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri , p.180.

92 are de-a face cu personaje, func ții și obiecte, f ăcându -se evident prin ac țiune. Ba chiar mai
mult decât atât, jocul ajunge să devină legătura dintre sacru și profan.
Acest univers ludic se transformă într -un orizont al transfigurărilor „invadat de
social și imitativ, de educativ și cathartic, de magic și simbolic, de ritual și sacral, de
deosebiri, asemănări și contamin ări”90. Există mai multe tipuri de jocuri: jocuri de cuvinte,
jocuri de copii, jocuri propriu -zise, jocuri sportive, ș.a.m.d. Jocurile de cop ii reprezintă
„activită ți sau acțiuni înțelese sau fictive, înv ăluite de mister, situate în afara vie ții
obișnuite, cu limite stabilite de spațiu și de timp, cu o linie de demarcație lax ă între real și
ireal”91. Jocul, ca activitate, are mai multe func ții: emoțional ă, referen țială, poetică,
formativă, educativă sau expresivă. În jocurile copiilor, astfel de func ții se reg ăsesc. Însă
cea mai importantă func ție este cea de comunicare.
Așadar, jocul nu reprezint ă doar o experien ță cu limite bine determinate, ci
semnifică chiar o realitate care, explorând hotarele copilăriei, scoate în eviden ță faptul că
jocul este o prezen ță dăinuitoare a celor trei trepte umane evolutive. Putem spune că,
indiferent de vârsta pe care o are, omul este atras dde activitatea de a se juca, fiecare etapă
relevând felul său de a fi. În acest sens, revelatoare sunt versurile poetului Lucian Blaga:
„Copilul râde:
Înțelepciunea ți iubirea mea e jocul!
Tânărul cântă:
Jocul și înțelepciunea mea -i iubirea!
Bătrânul tace:
Iubirea și jocul meu e în țelepciunea!”92
De aici deducem faptul că fiecărei treaptă a vie ții îi corespunde o alta. Avem
prezente în aceste versuri următoarele: jocul, iubirea și înțelepciunea. Copilul, atunci când
se joacă, include iubirea și înțelepciunea, iar tân ărul , în dragostea sa, subsumează jocul și
înțelepciunea. Cel din urm ă, bătrânul, în în țelepciunea sa, insereaz ă iubirea și jocul.
Probabil că îl auzi frecvent pe copilul tău spunând că vrea să se joace de -a prin țesa
sau pompierul, că vrea să f ie Superman și să salveze omenirea. Copilul are o înclina ție
naturală în a se aventura în jocuri de rol , în care se p une în pielea unui personaj sau imită o
situa ție real ă de via ță și încearc ă să în țeleag ă mai multe lucruri din ea. Jocul de rol este
considerat o artă magică a imita ției și a prefacerii. În cadrul jocurilor de rol, copilul
reproduce fictiv o situa ție real ă (personaje, fenomene, func ții, relații) într -un scenariu

90 Răchi șan Delia, op.cit., p.92.
91ibidem , p.194..
92 Lucian Blaga , "Poemele luminii" , apărut la Biroul de imprimate "Cosînzeana" ,Sibiu ,1919,p.72.

93 prestabilit. Beneficiile pe care aceste activită ți le au în dezvoltarea lui sunt nenum ărate,
dezvoltând abilită ți importante și ajutându -l să în țeleag ă o mul țime de concepte și idei pe
care altfel c u greu și le-ar putea explica.
Jocul de rol nu este doar o activitate distractivă pentru cel mic, el devine un
instrument esențial al înv ățarii. Copilul î nvață prin experien ță, deoarece devine actor al
vieții sociale și nu numai, și are ocazia s ă înve țe lucruri noi, să î și formeze convingeri și s ă
înfrunte situa ții complicate, în care se vede nevoit s ă găsească solu ții creative pentru a le
depă și. Potrivit specialiștilor, prin acest tip de joc, el este încurajat s ă se joace și să
dobîndească o mul țime de ab ilități.
Ce este jocul? Jocul este mișcare, explorare, comunicare, socializare, observație și
imitație, exercițiu, disciplinare, învățare și, mai ales, plăcere. Esența jocului este reflectarea
și transformarea, pe plan imaginar, a realității înconjurătoa re. Jocul nu este numai o simplă
distracție, ci, prin joc, copilul descoperă și lumea și viața într -un mod accesibil și atractiv,
o cercetează, o prelucrează și o trasformă în învățare, în experiență personală. De aceea, în
timpul jocului, copilul desfășoa ră o variata activitatedecunoa ștere
Există nenumărate forme de joc, însă, ele sunt grupate în trei categorii :
1. Jocuri de creație (care urmăresc dezvoltarea imaginației, creativității, simțului estetic,
gândirii logice). De exemplu, jocurile de construc ții, desenul, modelajul, bricolajul.Drept
exemplu,în cadrul op ționalului,la activitațile liber alese,am modelat ulcioare,am construit
adăposturi pentru animale cu specific local,am reprodus scene din legendele locale prin
desen,(ulciorul bunicii,stâna oilo r,Legenda lui Pintea Viteazul).
2. Jocuri de mișcare (care urmăresc dezvoltarea musculaturii și motricității copilului, a
echilibrului său, coordonarea mișcărilor, dezvoltarea abilităților manuale și disciplinarea
copilului). Sunt jocuri sportive, cu regul i pe care adultul trebuie să le explice și să
urmărească respectarea lor. De aici, valoarea pe care aceste jocuri le au in disciplinarea
copilului. Dansul și cântecele însoțite de mișcări sunt excelente jocuri de mișcare. Putem
exemplifica prin dansurile p opulare specifice zonei,fără coregrafie,cu numele de « Joc la
șură »
3. Jocuri didactice (care urmăresc dezvoltarea intelectuală a copilului: dezvoltarea
vorbirii, a vocabularului, însușirea noțiunilor de gramatică, matematică, dezvoltarea
spiritului de o bservație, cunoașterea naturii, etc).
Aceste jocuri sunt la îndemâna oricărui adult. Unii adulți știu din instinct ce trebuie
să facă spre a transforma până și drumul de la grădiniță spre casă într -o joacă plăcută și
instructivă. Pentru toți ceilalți, jocu l este ceva ce se poate învăța.

94 Un părinte care își aduce aminte de jocurile copilăriei sale, de ceea ce găsea el
interesant și amuzant, va găsi măcar câteva soluții de a petrece timp de calitate, de a se juca
cu propriul copil. Alternativ, poate să -l roa ge pe educator să îl învețe jocurile de la clasă
spre a le putea juca împreună cu micuțul lui acasă. Sau poate să -și cumpere o carte de
ghicitori (copiii le adoră, orice s -ar spune), clasicul joc lego, un puzzle sau măcar o minge.
Conform Curriculumului p entru învă țământul pre școlar,în cadrul activtaților
integrate am desfa șurat diverse jocuri didactice integrând treptat activitați cu specific
folcloric,care au înlesint desfă șurarea procesul instructiv -educativ din gradini ță,copiii
fiind familiariza ți cu o parte din obiceiurile locului și partilularitațile vocabularului local,a
zicerilor tipice.
Jocurile și distracțiile sunt mai intense la vârstele copilăriei și tinereții. Știm cu toții
că copii de vârstă ante sau preșcolară se joacă tot timpul. Aceasta le conferă conduitelor lor
multă flexibilitate și mai ales le dezvoltă imaginația și creativitatea; tot prin joc este
exprimat și gradul de dezvoltare psihică. Spunem de multe ori că se comportă ca un copil
sau că parcă nu e maturizat. Aceasta datorită u nei exagerate antrenări în distracții care
conduce la o personalitate nematură, puerilă. Jocul cu al ți copii este esen țial pentru
dezvoltarea intelectuală și social ă a copilului, a încrederii în for țele proprii și pentru
sănătatea psihologică.
Jocurile ed ucative au, într -o măsură și într -o perioadă, caracter imitativ empiric,
această specie fiind proprie vârstei și educației preșcolare. Jocurile simulative au alt
registru și alt ă semnifica ție, ele find veritabile ocazii de antrenament, pentru îndeplinirea
unor roluri reale în via ță.
Jocul de rol este reprezentativ în cadrul jocurilor simulative ,fiind des întâlnit în
activită țile desf ășurate la grup ă.Copiii intră u șor în pielea personajelor , exprim ă trăirile și
sentimentele acestora în func ție de preferi nțe. Exemple :”De -a ciobanul”,”De -a
bunicul”,”De -a familia”etc.
Învă țarea prin descoperire: Studiind operele de specialitate,considerăm că ar
trebui să tratăm separat, tot ca metodă didactică, metoda învă țării prin descoperire. Noi
afirmăm că, într -adevăr, există învă țare prin descoperire și c ă ea reprezintă o categorie
logică opusă celei de învă țare prin receptare. Copiii sunt martori la activit ățile zilnice ale
părin ților ,asimilând informații ce le vor facilita acțiunile urm ătoare,ajutându -i să cunoască
ritualuri ,să păstreze tradi țiile ,conștientizându -i,în acela și timp,de importanța lor și
găsindu -le un loc ,o identitate,o marcă.
Jocurile pe care bunicii no ștrii le jucau în copil ăria lor,au de asemenea un rol
important , au reguli precise de și nescrise și răspândesc bucurii mărunte, mărturii ale

95 trecerii timpului.Regăsim azi prin ughere uitate de timp , obiecte vechi ce reprezentau
jucăriile acelor copii,zbârnîitoare,cărucior din lemn, păpu și din cârpe,bețe cu însemne
folosite la jocul de -a piscul, apo i mingi făcute din părul țesălat de pe vaci și cai ,folosite la
de-a una și fuga sau la pe mânate, jocuri cu reguli stricte ce se jucau prim ăvara și toamna
după ce avea loc recoltatul și respectiv sem ănatul.Aceste jocuri reprezentau prilej de
socializare ,o altfel de sărbătoare la care participau fete și băieți dar și cupluri c ăsătorite.
Copiii acelor vremuri erau participan ți direcți la toate activit ățile ce aveau loc în
cadrul unei familii cu gospodărie,mergeau cu oile , cu vacile la pa șune se întorceau seara
.Având grijă de animale se jucau boi, pisc, frigeau cartofi în jar și slănină dar erau și
responsabiliza ți ,trebuia s ă-și recunoasc ă oile seara cănd boteiele se întorceau acasă.În
timpul verii copiii ai căror părin ți aveau c ăsoaie la hotar plecau ac olo la 5 -6 kilometri de
sat și participau la strânsul fânului, dar g ăseau prilej de joacă ,natura fiind partenerul lor de
joacă,copaci de sute de ani deveneau cetă ți,muschiul moale saltele, coaja copacilor vesel ă,
bivolii credincio și deveneau arm ăsari redu tabili iar izvoarele limpezi ce ascundeau pietre
colorate comori gata să fie descoperite. Pove știle pe care le ascultau seara când c ăsoaiele
deveneau adăpost și pentru alți s ăteni veni ți la munc ă, dădeau frâu liber imagina ției
copiilor , dar aduceau și învățăminte și curiozit ăți, așteptau cu ner ăbdare seara următoare
când lalumina firavă a unei lampe cu petrol, pe pere ții coșcoviți prindeau viaț ă animale din
umbre înso țite de poveștile pe care doar bunicii le știau spune. Au cunoscut și animalele
pădurii care-n drumul lor se rătăceau ,nimerind prin preajmă.
Toate aceste lucruri au lăsat mo ștenirii transmise nou ă, ne regăsim pe noi în șine
prin ei, încercăm să devenim mai umani.
Portul popular reprezintă o parte integrantă a elementelor culturii materiale a poporului iar
îmbrăcămintea constituie un vast capitol al etnografiei românești. Ornamentația, stilurile
decorative ale acestuia se încadrează în studiul artei noastre populare. Portul popular
român esc, marcat de specificul său de factori, loc și timp, a suferit de -a lungul timpurilor o
evoluție care nu s -a modificat structural, acesta menținându -și specificitatea sa originală. În
general, geneza portului popular se atribuie necesităților de ordin practic, de protejare a
corpului omenesc de factorii de med iu, intemperii etc. Cu timpul, de la îmbrăcămintea
simplă s -a trecut la înfrumusețarea acesteia cu motive ornamentale luate din lumea
înconjurătoare; s -a brodat pe albul pânzelor frunze, flori, etc. Acestea vor fi primele forme
de manifestare a frumosului din sufletul omenesc, conferind obiectelor de îmbrăcăminte
umană atributele unei arte autentice, în care s -a configurat spiritualitatea cu toată
adâncimea si bogăția ei.

96 Costumul popular este un pre țios document artistic, social și istoric, reprezentând o
sursă inepuizabilă de valorificare a elementelor tradi ționale.Prin acest opțional, noi
încercăm o recuperare a identită ții, identitate invadat ă de un modernism ieftin, gre șit
interpretat, care nu lasă loc autenticului. Prin temele propuse am încercat să im plic nu
numai pre școlarii, dar și familiile acestora, apelând la enciclopediile vii, în persoana
bunicilor și a str ăbunicilor, care mai poartă încă cu mândrie straie autentice, sim țindu -se
astfel parte din trecut.
Portul popular a căpătat astăzi valen țe ki tsch-oase, împrumutându -se din
modernism, devenind astfel nonautentic. Am scotocit împreună prin lăzile bunicilor și am
descoperit valori inestimabile. Bucuria și mândria cu care mi -au fost prezentate aceste
costume ne -au motivat să promovăm o întoarcere î n timp și o incursiune în tot ceea ce au
fost străbunii no ștri. A purta costumul popular autentic impune o altfel de atitudine, o
atitudine ce trebuie educată și asimilat ă corect.
Portul popular impune respect datorită dificultă ții cu care a fost realiz at și a
mijloacelor rudimentare folosite în acele timpuri. Povestesc cu mândrie, retrăind parcă
acele vremuri: „ -Vai dragu` lelii greu o fost. Trebuie semănată cânepă, apoi smulsă, făcută
jdrebii și pus ă în vale, apoi meli țată, apoi hecelată, apoi fuiorul îl făcem caier și îl torcem.
Mijlocelele rămâneu de făcut șterguri de șters c ă nu erau prosope. Apoi pă când gătam cu
lucru câmpului facem clacă de tors și de urzât și m ămuca bdiată țăsă noptea. Apoi, cu
pânza merem la vo două, trii femei din sat care știeu țese pânz ă și nu era fit ău, numai rar,
fata la care îi erau polele și cămeșa făcute cu pene era mărea ță.”93
Acelea și informații le -am primit și legate de lân ă, care reprezenta materia primă
pentru materialele purtate în timpul iernii.
Costumul popular p rezentat în versuri facilitează procesul de învă țare, amuzându -i
și determinându -i pe pre școlari s ă descopere mai mult și mai mult, devenind din ce în ce
mai curio și, mai îndoctrinați cu frânturi din lumea lor. Prezentarea faptic ă a costumului
popular cre ază sentimente contradictorii. Dacă ochiul este încântat de frumuse țea
modelelor prezente în zadiile cu drobdi , sim țul tactil este puțin deranjat de textura
materialului, dar odată prezentate și asimilate de micuți stârnesc, trezesc în sufletele lor un
sentiment de apartenen ță, o fărâmă de identitate nativă și mândria de a fi promotorii l ăzii
de zestre.

93 Filip Ioana, Cupșeni, 79 ani

97
Prezentarea costumului popular
Baiat

De sub Șatra am pornit
Si la voi io am vinit
Cu m ândre haine p ă mine
Cum sa poart ă-n sat la mine
Mi-am luat opinci și obdiele
Să-mi fie caldu ț cu ele
Și le-am legat cu noji ță
Să ma duc la a me m ăndruță
Izmenele le -am luat
Și la joc io m -am g ătat
Să-nvârtesc m ândrutele
Să joc tăte fetele

Mi-o făcut a me mămucă
O căme șă tare mândră
Căme șă cu pumnu șori
Că-s ales î ntre feciori

Mi-oi lua clopu pă cap
Și m-oi gă ta de plecat
Clopu și cu zg ărzile
Că m -asteaptă fetele .94

94 Livia Per ța Creație proprie

98

Fata
,,Îs o mica țărăncu ță
M-o îmbrăcat a me măicu ță
Cu haine m ăndru cusute
Pântru zile mari țânute.

În picioare am opinci
Ia uita ți cât sunt de mi ci
Cu abdele mîndre, aldite
Și legate cu noji țe.
Poalele îs mândre tare
Și cu cipcă îs la ele
Cipcu ță cu col țișori
Să fiu dragă la feciori.
Zadiile -s rupturite
De la mamuca -s mostenite
La mijloc eu le -am legat
C-un braut mandru si lat

Modelul de pa came șă
Ii luat de la nă nasa
Și-o iesit lucru f rumos
Și pă fa ță și pă dos

Pă cap mi -am pus un bar șon
Cusut mâ ndru ,cu marjele
Cu marjele f ăurite
Ca-s aleasă între f ele

Hainele mi le -am că tat
Și la joc io m -am gă tat
Să ma-nvârtesc cu badea
Care poate m -a lua! ”Perța Livia ,

99
După vizita făcută bunicii și dup ă pove știle care îmi umezeau ochii de fiecare dat ă când se
întorcea acolo, mi -am făcut o promisiune și i-am făcut ei o promisiune că voi încerca să -i întorc
din drum pe cei mai mici, punându -le la dispo ziție o altfel de educație, pornit ă din poala bunicii,
continuată apoi la grădini ță, prin căutarea identită ții fiec ărui pui de om, prin accentuarea
frumuse ților tradiționale și prin stimularea lor de a descoperi și îndr ăgi obiceiuri, port, grai.
Bunicii au păstrat cu sfin țenie costumele populare, neavând alternativ ă, ele fiind imperios
necesare, noi vom încerca reversul, vom renun ța la „hainele or ășenești” și vom îmbr ăca comori
ascunse în lada bunicii, încercând ca măcar să le păstrăm în aceea și form ă, dacă nu le mai creem.
Vom promova portul popular noi, cei mari, devenind exemple de urmat pentru copila și, atât la
biserică, în sărbătorile cre știne și laice, cât și în cadrul serb ărilor școlare.
Asumarea unor comportamente ritualice. Tradi țiile românilor sunt tradiții ce ne
caracterizează, ne definesc și prin ele ne simțim mai bogați, mai aleși, mai altfel. De aceea
considerăm că nu ar trebui lăsate în ungherul uitării, nici părăsite, nici schimbate cu altele din
exterior. Autenticitatea tradi țiilor ne face ma i „strălucitori” în ochii altor na ții.
În țara noastr ă sunt zone unde tradi țiile nu și -au pierdut practica nici în zilele noastre
tumultoase și mereu în schimbare, Maramureșul r ămâne printre pu ținele locuri unde practicile
agricole și casnice din st răbuni sunt încă prezente. De exemplu toarcerea lânii, realizarea
covora șelor cu r ăzboiul de țesut etc. Aici tradițiile s -au păstrat mai bine decât în orice altă zonă,
oamenii și-au păstrat graiul, portul, obiceiurile culinare, dar mai ales ospitalitatea și generozitatea
prin care noi românii am devenit faimo și.
Tradi țiile și obiceiurile de s ărbători sunt înso țite de obiceiuri și ritualuri la care nu vrem
să renun țăm deoarece lipsa lor ar estompa magia dată de încărcătura spirituală pe care noi o
purtăm an de an în suflet și care ne face s ă sim țim cu adev ărat sărbătorile străbune, astfel că: fără
cârna ți afumați și sarmale nu ar fi Cr ăciun; fără miel și ou ă roșii nu ar fi Paște; f ără post nu te
poți bucura de bun ătatea acestor delicii culinare. Țăranul este mereu în căutare de prilejuri de
bucurie și desf ătare legându -se de semnifica ția sărbătorilor cre știne sau laice cum ar fi 40 de
sfinți sau m ăsuri șul oilor, acestea fiind motiv de veselie, plin îns ă de semnifica ții înc ă prezente în
bagajul spiritual al om ului de la țară.
În comuna noastră există obiceiuri uzuale, care încă se păstrează cu sfin țenie în toate
gospodăriile: mar ți, vineri și sâmb ătă seara este interzisă practicarea lucrului manual, în
sâmbetele mor ților nu se spal ă haine, nu se joacă în postu l mare, nu se plantează legume când în
sat este om mort, să nu te prive ști în oglind ă după apusul soarelui.
Noi, ca na țiune, ne definim prin tradiție, obiceiurile și datinile noastre, iar dac ă acestea
ne-ar fi luate nu am mai găsi români adevăra ți. Așadar , să nu renun țăm la tradi ții, să păstrăm

100obiceiurile încă vii și să promovăm frumuse țea și înv ățămintele desprinse pentru a crea, dar și
pentru a păstra identitatea culturală na țional ă intactă.
Raportându -ne la grupa de pre școlari am elaborat un proiect te matic intitulat sugestiv
„Satul meu de la poalele Șătrii”, înso țit de opționalul pe teme folclorice „Lada de zestre a satului
meu”, având astfel posibilitatea de a explora și de a implementa valori și credințe micilor ț ărani,
colaborând și implicându -i direct și pe ceilalți membri ai comunit ății. În sprijinul lor am adaptat
o parte din tradi țiile și obiceiurile locale capacit ății lor de înțelegere, transpunând în versuri
anumite ritualuri, urmând a fi puse în scenă, aducând astfel un omagiu și descoperind v alențe
educative ce crează identitatea celor ce peste ani vor fi stăpânii propriei vie ți.
Asumarea limbii și a zicerilor tipice. Pornind de la proverbul popular „Vorba dulce
mult aduce” și raportându -ne la spa țiul cultural în care ne afl ăm am decis să înc urajăm graiul
popular în detrimentul celui literar, extrăgând în țelesuri și înv ățăminte ce formează personalită ți
puternice. Din primii ani de via ță, copilul este un fidel imitator al adultului. Azi, până și în cel
mai îndepărtat cătun a pătruns modernitat ea, atât în grai, cât și în port. Au mai r ămas pe ici, pe
colo, familii care încă nu -și permit accesul la mass -media și tehnologia modern ă, dar în care
bunul sim ț și respectul faț ă de semeni primează. Particularită ți de limb ă întâlnim și în zona
Lăpu ș, un exemplu elocvent fiind satele comunei Cup șeni, în fiecare sat g ăsindu -se diferen țe în
modul de vorbire și de accent. La Costeni, lipsa vocalei „ ă” :
„-Pa la noi, pa la Costeni
Îi malaiu cat padurea95
Cei din Libotin au ca specific folosirea frecventă în vo rbire, interjec ții ca: „niu ă” (iat -o),
auoă ( auzi -o). La Ungureni au în vorbire influențe din Maramureșul Istoric. Se folosesc forme
verbale ca: a si, sină, a zâni, zin, etc.
Pe lângă aceste particularități moștenite și asumate, zicătorile, proverbele, zn oavele,
legendele populare vin cu expresii noi, cu cuvinte pline de învățături, care transpuse în didactica
modernă, oferă, raportat la grupele din mediul rural, rezultate net superioare, copiii fiind
familiarizați cu limbajul popular, facilitând astfel mu nca educatoarei și primind un feedback
pozitiv și din partea părinților, venindu -le mai u șor s ă explice copiilor anumite lucruri în „grai
dulce românesc”.
Învățămintele mo ștenite din folclor le putem explica copiilor prin intermediul zic ătorilor
și prover belor, cum ar fi: povestea Scufi ța Roșie explic ă proverbul „Până nu pă țești, nu te

95 Nodi ș Verginica , Costeni, 80ani

101cumin țești”, Ursul P ăcălit de Vulpe: „ Unde nu -i cap, vai de picioare!”etc. Folclorul și poeziile
dau prilej micu ților de a deveni mici poeți prin folosirea multitudinii de cuvinte dezmierdate,
raportate la vârsta și la modul lor de înțelegere.
Învățămintele trase din vorbele pline de duh ale bunicilor construiesc oamenii de mâine,
mai calzi, mai omeno și, mai sensibili și mai atenți cu cei aflați în nevoie, oferind prin legen dele
populare, prin strigăturile tematice, prin eroii acelor timpuri, modele genera ției tinere.
Actuale sunt și zic ătorile pe care sătenii le folosesc cu diverse ocazii concluzionând
evenimentele trăite: „Tăt pă țâtu-i priceput”, „După ploaie chepeneag”, „ De-ar ști omu ce -ar pă ți
di-nainte s -ar păzâ”, atunci când solu ția e tardiv ă, „Socoteala de -acasă nu se potrive ște cu cea din
țârg”, „Nu zâce ho ,pân ă nu sai gardu”, când lucrurile iau altă turnură, cu tentă ironică, „Râde
ciob de oală spartă” sau „Zâi ma mă gu șetă,să n -apuc a -i zâce”, zicători ale nevestelor despre so ții
lor: „ Cum te -a ocărâ bărbatu, nu te -a ocărâ tăt satu” .
Strigăturile reprezintă și ast ăzi prilej de răsuflare, de zeflemizare ,de laudă și sunt spuse
de bărba ți și feciori la diferite e venimente care mai poartă iz tradi țional și care ast ăzi nu mai au
acelea și semnificații , reprezent ănd doar prilej de amuzament.
Se ironizau fetele care se considerau superioare ,celor ce proveneau din familii înstărite și
care nu erau înzestrate de Dumne zeu cu alte calită ți fizice și morale. „ Bade, c ămeșă cu pene
Hâda de mine te teme,
Spune -i să-și înceap ă pană
Și de mine nu te team ă.
Io-s fătucă frumu șă
Drăgu ț ca tine -oi ave
Numa dealu de l -oi trece
Ca tine afla -oi zăce.”
Poezia populară are o melodicitate aparte,fiind lesne de în țeles, cuprinzând de la cântecele de
leagăn până la bocete și blesteme, cu roluri bine punctate dar și corelate cu refrene interjecții,
folosite la animale în gospodărie. Astfel umblatul cu capra r elatează pă țania ciobanului leneș
care și-a pierdut caprele, textul făcând deliciul ascultătorilor
„M-o mânat mama la capre,
A ci ci ,a ci ci
Cu-n mălai dostit în spate
A ci ci , a ci ci
Io mălaiu l -am mîncat
Și de capre am uitat.
Caprel e mîncale -ar câni

102 Că mă poartă pân tă ți stinii
Io cu bota pă jănunte
Ele fug până la munte
Io cu bota subsuoară
Ele fug de să omoară.”
În șezători fetele recitau versuri cu rol de ini țiere:
„Fusu meu cu roată mică
Hai apucă -l mă Gheordică
Fusu meu cu roata mare
Apuca ți-l oarecare.
Hai apucă -l mutalău
Nu sta ca piatra -n părău”
Sau incanta ții care aduceau feciorii în șez ătoare
Bate-un câne, badea vine,
Bat doi ,badea -i la noi
În cântecele de leagăn , femeile satelor noastre înlocui au copila șul cu pui de pas ăre sau animal
,scotând în eviden ță func ția ritualic ă avută în trecut
Abua,ochiu ț de pește,
Io ț-oi hori șâ tu -i crește.
Abua,puiuc de cuc
Mama s -a duce la plug.
Abua , puiuc de cioară,
Mama s -a duce la moară.
Mai apar e în cântecele de leagăn pe lângă cele de lini ște,truda și greut ățile vieții care reprezentau
o opreli ște în acea vreme
Abua puiuc de câne,
Io te leagăn șâ nu -i bine
Că lucru țu meu r ămâne
Și din cas ă și de-afară
Și de iarn ă și de var ă.
Toate po eziile populare, spuse sau auzite lasă învă țăminte în urmă,aduc aproape pagini din via ța
acelor oameni ,ajutându -ne să trăim contemporani cu cei cărora le datorăm totul.

103Fișa localit ății

1. Denumirea oficială a satului:Libotin
2. Denumirea dată de localnici:L ibotin
3. Denumirile pe care le -a avut satul înainte vreme: Lyba thon, Lybotyon, Libathon,
Lajbaton, Libaton, Libatin, Libotyan, Lybotyn, Libatin.
4. Când și din ce cauz ă s-a schimbat numele satului?
Se datorează fenomenului de armonie vocalică specifică limbii maghiare.
Apreciem că toponimele au fost atribuite de autorită țile austro -ungare si maghiare
popula ției român ești din aceast ă localitate.
5. Denumirea oficială a comunei din care face parte satul: Cupșeni
6. Denumirea pe care a avut -o comuna înainte vreme: Cup șeni
7. Satul a făcut parte întotdeauna din această comună? Dacă nu, enumera ți celel alte comune
de care a apar ținut: Rogoz – Cupșeni
8. Vechimea aproximativă a satului: -anterior atestării men ționate de J.Kadar,(1488);
9. Numărul total al locuitorilor (de la Consiliul local): -1100 persoane
10. Numărul locuitorilor de altă na ționalitate: –
11. Principalele îndeletniciri ale locuitorilor: -agricultura și zootehnia
12. Alte îndeletniciri (naveti știi, unde lucreaz ă?): SC TAPARO SA
13. Dacă prin apropierea satului sau prin sat trece o apă cu rgătoare (sau mai multe). Cum se
nume ște, de unde izvor ăște, unde se vars ă?:râul Rotunda izvoră ște din munții L ăpușului
și se formeaz ă prin unirea a două pâraie:Valea Ungurenilor și Valea Fund ăturii ,care
pornesc de sub Vârful Zdârcea Mare.Principalul aflu ent al râului Rotunda este Șatra
.Acesta traversează localitatea Rogoz,vărsându -se în râul Lăpu ș.
14. Denumirea principalelor păr ți ale hotarului satului (dealuri, imașuri,locuri de sem ănat
etc.):
-dealuri: -Corbului – la grani ța cu L ăpușul Românesc, Z ăvoiu lui Blaznic, – Dosu
Bozghii,Dealu Miercii.
-Pășuni:-În Poieni,Poiana Mâ țului,,
-locuri de semănat :-Rotunda,Valea Merilor,Grădină,Pămpeni,Lăbu ț,Inttre Râuri.
15. Există în sat școal ă? Cu câte clase? -Gradini ța cu Program Normal
Școala cu clasele I -VII
16. Există în sat cămin cultural? Dispensar uman și veterinar? – Există cămin cultural iar
dispensarul uman se afla în centrul de comună.

10417. Există Cooperativă de consum,CAP? Ce mărfuri se aduc și se vând prin cooperativ ă? Ce
valoare anuală totală?
-Nu există
18. Care este cea mai apropiată șosea principal ă? La ce distan ță se află de satul
dumneavoastră?
-Cea mai apropiată șosea este DJ109F
DJ 182,Tg.Lăpu ș-Dumbrava -Stoiceni -Costeni -Cupșeni(DJ 171C)
19. Câte televizoare și câte aparate de radio sunt în sat?(pentru aceste da te se va lua legătura
cu oficiul po ștal sau cu factorul) :
-Fiecare familie din localitate are televizoare si aparate radio.
20. Ce forma ții artistice activeaz ă în cadrul căminului cultural?
-Căminul cultural din localitate e folosit pentru organizarea verjele lor organizate la Pa ști
și la Craciun.
21. Ce alte activită ți se desf ășoară la căminul cultural ?
-din lipsa implicării referentului cultural in promovarea și implementarea obiceiurilor și
tradițiilor,la c ăminul cultural din localitate nu au loc altfel de mani festări culturale.
22. Ce influen ță crede ți că a avut și are c ăminul cultural asupra datinilor, obiceiurilor,
cântecelor și dansului din satul dumneavoastr ă?
-Dacă cei aviza ți să promoveze datinile și obiceiurile zonei ar fi mai responsabili,multe
tezaure ar vedea lumina și ar scrie pagini importante în cartea de onoare a localitații.

105

ȘEZĂTOARE
CUNUNA LIBOTINULUI
2017
,,-Dragu mamii,a șăzat-ai tot prin casa,că trebuie sa vina fetele în șezătoare?
-Mama,am a șezat tot.De -abia asteptăm să vina fetele –
Fetele:
Bună zua ,gazde mari
Buna zua gospodari
V-ați temut ca n -om vinii
Dară noi suntem aci.
Mama:
Bună ziua! Bine a ți venit în șezătoare!
Așezați-vă pe unde v -a plăcea și
pe unde i ți putea.
Fetele intră în casă cântând
Cântec
Mult pâ n lume -am colindat
Mult pâ n lume -am colindat
Sat mai mâ dru n -am aflat
C-așa nost de aș ezat
Multe drumuri am bătut
Sat mai mai mândru n -am vă zut
Ca și unde m -am nă scut
Libotin ,să tucu meu
În tine m -am nă scut eu
Ș-aicea -i tăt neamul meu
Aici ochii i -am deschis
Și-aici mama -ntâi am zis
Și părin ți m-o învă țat
Să fiu mândră de-al meu sat!

106Gazda -dacă tăt a ți venit la noi,ar ăta-ți-ne care ce lucra ți în asta seara!
Io m-am apucat de făcut zgărzi și barsone.Uitați -vă la el ,dar nu tare lung,că nu vă dau
modelu,numai de li -ți pute fura.
Am a flat niște m ărgele de ioagă
Tare mândre în târgu ț și i-oi face zgardă și la a meu drăgu ț
O zgardă mândră cu pomni,să fie ales î ntre feciori
I-oi face zgardă pă clop
Să margă cu ie la joc
Dragu lelii,buni ochi ai,nici să vreu nu pot fura m odelul
Dapi ție,ce ț -o dat mă -ta de lucru î n iarna asta?
Ciucuresc o zadie.
Tătă iarna asta în t iara am lucrat
Până zadiile aieste mândre le -am gă tat,
La mine și la surori și la a m ătușii nurori.
Amu io le -oi ciucurii și la joc le -oi învâ rtii.
– Tăt la ele te-nvârte ști
La mine nu nimeresti !
Gazda -Dragu lelii,viu amu
Da mă -ncurcă caieru
Da l-io pune în tr-o parte
Pâna oi trece pă la tate.
Gazda –.Aici vă d lucru frumos
Și pă fa ță și pă dos!
-Tăte vi -ți tăt lauda
Nu vă uita ți niciuna
Ce mândră mi -i lucră tura
Ce-mpistre ște p ănura
Lucratura mi -i pă dos
Că eu știu lucra frumos
Mi-oi face -o cămesă nouă
Să vă fac in ciuda voua
Cu lengher și mânicuț ă
Să-i fiu badelui drăgu ță!
-Tătă iarna am lucrat
Căme șă și poale mi -am gă tat
Din panură de bumbacel
C-am un bade frumu șel
-Am venit în șăzătoare
Să îmi gat cipca la poale
C-a venii primă vara
Și poate m -oi mă rita
– Io ,un scul oi depă na
La vară m -oi mă rita
Să vada și soacra me
Că i-oi fi noră la ie
Noră buna ,ascultă toare
Harnică și iubitoare!
-Și io tiara am avut
Desaji și trăisti am fă cut
Să-mi fie gata ză strea

107 De cumva m -oi mă rita
Aici brâu oi î mpletii
Și orice oi și vrăjii
Să vie în șezătoare
Și badea ce mi –i drag tare
-Hai să facem tăte să vie și a noș ti.
Gazda-
Nu vă păzi ți,fetelor ,că feciorii or vinii.
Mai bine hori ți o hore
Că așă-i în șezătoare
Cântec –
-Sus în vâ rful dealului
Mândră grădină –ngrădii-i
Mult am dat pâ n ce-am arat
Multe flori am semă nat
Când o fost sasfiu verde
Vrutu -o mama să mă deie
Dup-un fir de busuioc
Să nu fiu fată la joc
Dup-un fir de lămâi ță
Să nu fiu fata -n uliță
Și io rău m -am supă rat
Florile le -am blestemat
Creșteti flori și înfloriți
Că mie nu -mi trebui ți
Creșteți flori câ t gardurile
Să vă bată vâ nturile
Drajele lelii,sta ți un pi c să-mi ieu caieru că io știu mai multe ca voi
– Stați așe c ă i-om vră ji
Și fugu ța or vini
Adă druga tu Măr ie
Că i-oi face io să vie
Și sita de pân cămară
Și-or vini tă ți grămăjoară
-Mere ți pă lângă tetori
Să vede ți de sunt feciori
-Nu-i nime , pute ți începe
Da ave ți-le pă tă te?
-Adă druga aici la mine
Să vedeți ce iute vine
-Ce torci?
-Eu nu torc , eu rostesc
Rostesc și indrug
Și feciori aduc
De n -a vini a pesni
De n -a pleca a crepa
Pân clop foc, pân cioarici șoarici
Pân opinci furnici
Strop șele î n obdi ele
Să nu aiba stare și-alinare
Cum nu are apa -n vale
Pân-aici în șezătoare !

108-Hai cu sâta tu Mă rie
Să-i facem iute să vie
-Durduluc butuc
Pă cine s -aduc ?
-Pă Ilia lui Păvă luc
Că-i tare nă uc!
-Durduluc butuc
Pa cine s -aduc
Pă Ion a lui Pâ rjoc
A ve ni că n-a fi foc!
-Vai,ce larmă îi afară
Amu feciorii coboară
Haida ți iute s ă lucră m
Și pă tă ți să-I aștept ăm
Stați fete jos și lucraț i
Bănuială sâ nu da ți
Să știe c ă i-ați vrăjit
Și de acee o vinit
Mai bine hori ti o hore
C-așe-i bine în șezătoare !
-cântec
Dragu mi-în șezătoare –
Dragu mi -i în șezătoare
Cu multe fete fecioare
La Dotica cea din vale
C-are casa ca o floare
Mă-sa cu drag ne prime ște
Și bine ne omene ște
Cu pancove rumenite
Si placinte aburinde.
Cu placinte coapte -n vatră
Că are numai o fata
Intră fecio rii:
Frunză -n prun, frunză sub prun
Ieși mândruț ă până -n drum
De ți-am fost vreodată bun
Frunză -n fag , frunză sub fag
Ieși mândruț ă până -n prag
De ți-am fost vreodatăn drag
Intră fetele:
De când maâdru țu s-o dus
Negura pă deal s -o pus
Și pă deal și pă vâcele
Și pă sprâ ncenile mel e
Dacă mândru țu-a veni
Trece -om vâr ful măgurii
Descul țane-om de -un picior
Și l-om trece pă u șor
Descul țane-om de -amândouă
Și l-om trece ca ș-o rouă

109
Gazda:
Drajii lelii de feciori
V-ați pornit în șez ători
Bine-mi pare c -ați venit
Că fetele mai ne-o adurnit
Le-o fost somn , și-s supă rate
N-o umblat de mult să rutate
O fost iarna tare gre
Și s-o închis cără rile
O fata:
Când vi bade -n șezătoare
Nu sta la u șă-n picioare
Uită-te-n casă de -a rândul
Și te-așează unde ți-i gândul
Feciorii:
Trebe să vă și-ajută m
Ori numa să vă -ncurcă m
O fată :
De nu ni -ți știi ajuta
Cu glume de ni -ți distra
Sporu nu ni -i li-ți lua
Feciorii:
Hai sa vă zic ce -am auzit
Nepoata Năstăcu ți li Pahon ,nu s ă mărită anu aiesta.
Da di ce mă?
Că nu capătă cununie
Și nepo ata Nechiti Că șuțului
Ar vre a se mă rita , da nu poate
Di ce mă?
Că nu i -o gătat maăsa zadiile si
căme șa
c-o ma i avut de fă cut un rand
glume de -a feciorilor:
La cine îi prima nuntă anu aiesta ?
La fecioru popii,da mere -om to ți?
Mere -om dară , ca nu ne -a ma i da
popa canon g reu la spovedit
Noi la gazda ne -am ruga
La un joc de ne -ar lăsa
Fetele le -om învâ rti
Și somnul nu le -a veni
– Haideți fete și feciori
Să jucăm ca -n șezători.
)
Nu mă călca pe obiele
Că-s a mami, nu a mele.
Fata asta joacă bine
Și mă -nvață și pe mine
De-ar ști mama că -s aici
Mi-ar face pielea opinci.
De-ar ști mama că eu joc
Mi-ar face pielea cojoc.

110 Foaie verde de cicoare
Bine-a fost în șezătoare
A fost numai bucurie,
Cântec, joc și veselie.
Io de acici mă duc cu dor
Cum mere luna pâ n nor
Io de aici mă duc cu jele
Cum mere luna pâ n stele
( rămân în picioare, cu fața către gazde )
Gazdele: Vă mulțumim dumneavoastră
C-ați venit în casa noastră
Unde -i gazdă OMENIA,
HĂRNICIA, OSPEȚIA,
Ca în toată ROMÂNIA. ”96 LIVIA PER ȚA CREAȚIE PROPRIE

La șezătoare intra Ileana Gâ ștelor,o fata care -și cauta sortitul După aceea ,feciorii in țiază
tot lelul de jocuri pentru a determina fetel e să îi să rute. Învârt suveica,iar fata în dreptul caăeia se
oprește trebuie s ă –l sărute pe cel care a învâ rtit-o . Moșul și baba intra și ei in povestea
șezătorii .Sunt persoane deghizate care provoacă râsul.Se spun ghicitori,pove ști cu tâlc de c ătre
bătrânii care participă la șezătoare .
In final,feciorii joaca fetele iar la plecare,le iau lucrul din mână,pentru a determi na fetele
să iasă afară după ei.Dacă fata se lasă sărutată ,îi este înapoiat lucrul,iar dacă nu îi este ascuns ..

111

112

113

114
Claca
,,Zua buna,gazde mari
Zua buna gospodari
-Bine a ți venit la noi
Amu ne -om plăti de voi
La gunoi ne -ați ajutat
Mălaiu l-am desfă cat
Grâu tăt l-am secerat
Și lâna am scălmă nat
Tăte aiste le -am fă cut
Amu a f i de pertecut
Cu horincă și cu vin
Si cu joc mai câti lin
-Pă când om mânca și-om be
A juca cine -a pute
Haida ți feciori s ă jucă m
Cât putem,câ t apucă m
Că de mâni diminecioară
Cetera-i în cui pă moară
Și n-a mai hi de jucat
Până -n anul celă lalt
Alcazâ ți feciori ,amu
Și unde -a hi verjelu
Și lăsa ți un ald ămaș
Aici pentru cetera și
Chema ți fete la verjel
Care -o avut un purcel
Și care -o avut horincă
Să n-avem de dus nimic ă
-Mă feciori,harnici sunte ți
Da amu ți și beți
Ș-apoi pă la primăvară
Ne-om tâlnii la lucru iară -Hai feciori la joc î n sus
Până -i soarele î n sus
Când soarele s -a lăsa
Oi juca cu mândru ța
-Adă terghea cu plă cinte
Să platim de -amu î nainte
Și horinca -n oiegu ță
La feciori și la drăgu ță
-Apoi bade cum a hi i
Cu verjelul,ni -i primii?
-Pântru verjel,v -oi lăsa
Las și cu șez ătoarea
C-așa v-oi prinde datori
Și mi-ți scăpa de sudori
-Fie cum vrei dumneata
Ne-om plati datoria
Fetele or toarce lâ na
Pentru lelea,că -i bătrână
Noi ți-om crepa lemnele
Știm că te dor șălele
Și-apoi dacă ni -i plati
Și la altete -om venii
-Bine târgul l -am fă cut
Amu -i bine de bă ut
-Gazde mari,vă mul țumim
Și la anul mai venim
Horinca s -aveți,c-apoi
Nu-ți putea sc ăpa de noi
Și la lucru -om mai venii
Numai sănăto și de-om hi i
De mâine de diminea ță
Ne-om spă la pă maini,pa fata

115Și-om fiebe oalele -n cenu șă
Și-om pune la căte pă u șă
Horincu ță n-om mai be
Pân la Craciun , de-om pute
Om postii ,c -așe-i la noi Fie miercuri,fi e joi
Nașterea Domnului fi e
Pântru noi,o bucurie
La colindat să venim
Sănăto și să vă găsi m!’’

116

117

118
PEȚITUL
,,Hai Marie,hai Marie
Dragă mi -ai fost și mi -ești mie
Și pă sâmbătă sara
Oi veni la dumneata
Cu tata și cu mama
C-un oluc de horincu ță
Te știu c ă ești hărnicu ță
Strânge -ți frați,
Strânge -ți surori
Că îi ave pe țitori
Pă când soarele să lasă
Om por ni și noi de -acasă
Nu venim după avere
Venim mândră, de plă cere
De ți-a fi și ție dor
Fă plăcinte î n cuptor
Gată -ți casa și cârnaț u
Și leagă -i la câine lan țul
Nu venim după avere
Venim mândră,de plăcere
Averea -i omu,amu
Nu banii și pământu
Averea -i omul f rumos
Nu cela care -i fălos!

-Bine mă bădi ță bine
Și mie mi -i drag de tine
I-oi spun e la mamuca
Să cure țe grădina
La tatuca spune -i-oi
Să vie acasă de la oi
Când porneala s -a gata
A veni si tatuca Poate ca ție m-a da
Văd,e ști om de omenie
Și mi-ești drag badiț ă mie
Nu ne trebe bani și-avere
Nu am fost nicicâ nd a cere
Măritatu nu -i p-o zi
Ii pă cât noi om tră i
Om duce bune și rele
De-om trece -amândoi pâ n ele
A mei parin ți s-o muncit
Și bine ne -o îngrijit
Am fost mul ți prunci la mama
Și-am învățat a lucra
Bade ,bădi șorul meu
Aștept ast ă veste eu
De când te -am vă zut la joc
Dă Doamne s -avem n oroc!

-Mămucu ța,draga me
O veste io oi ave
Nu te supăra pă mine
C-a veni acas la noi
Ilie de pă Ursoi
Să mă ceara de nevastă
Să ne facem și noi o cas ă!!
– Nu mă supar ,fata me
De asta treabă om vede
Ce-a zâce și tata ă tău
Știi că tu i -ești sufletu
Să vede m ce el a zâ ce
Când de la oi s -a întoarce!
-Cu e l oi povesti eu
Că ești sufleț elul meu
Nu vreu să fi supă rata

119Că bine -a fi măritată !

– Ioane,bine c -ai venit
Că la tine m -am gî ndit
Fata noastră cea micu ță
Și-o aflat un feciora ș
Mândru tare,drăgăla ș
Și-a veni la noi s -o ceară
Poate pă sâmbătă sară
-Vai nevasta,draga me
Asta veste -i tare ră
Că ne pleaca de acasă
Fătuca noastră frumoasă
-Nu ma tare î nvoiesc
Pă fată s -o înstrăi nez
La Ilie de pă vale
Că acolo -i găzdu șag mare
-Mai gande ște-te bă rbate
Că de tu nu -i vrea s -o dai
Tare ea s -a supara
Nu știu bine -a fi ori ba!
-Dacă vi -i așa voia
Vie atunci sâmbătă sara
Om vorbi ,ne -om în țelege
Și poate om și petrece!

-Bună sara ,oameni buni
Auzat -am de tri luni
C-aveți fat ă frumu șică
Harnica si cumin țică!

-Sara bună,gospod ari
Avem fete mici și mari
Harnice si frumu șele
Ne putem mâ ndri cu ele

-Te stiu fata de mnicuita
Merei la sapa desculta
Snopti de grau ai secerat
Clai de fan ai ridicat
Pita in cuptor ai facut
Curechi in oala de lut
Vacile le -ai muls pa tate
Ai facut si stii bugate

Astăz i am venit la voi
Să ne sfatuim noi doi
De vrei să la și a ta cas ă
Să pornim noi doi în via ță?
-Ioane ,dragu țul meu
Știi că asta vreu și eu
Bine-ar fi de -am întreba De mamuca si tata
-Bade Ioane,vreu a ți cere
De la dumneata avere
Nu-mi trebe pămâ nt nici boi
Nici stână mare de oi
Ți-aș cere,dade mi -i da
Ce ai de pre ț dumneata
Pă Mă ria dumnitale
Și cu binecuvâ ntare
Ne-om porni noi doi pă cale
Și-om mai veni la mitale

-Știu c ă vremea o trecut
Și fata me o crescut
Ție eu ți-o dau cu dor
Că te știu harnic fecior
Și ai parin ți de-omenie
La voi bin e o să -i fie!
Da-ți mai spui fecior aș ă
Ai grijă de fata m e
Că nu -i pară mălăia ță
S-o îmbucii ,să-ți fie greaț ă
Că-i târgu ț p-a ta via ță
De-ți ave necaz în cas ă
Și nimic n -a fi pă masă
Haida-ți mai copii la mine
Să nu vă fie ru șine
Că parin ții-s tat părin ți
La al ții nu v ă sfaăui ți!
-Ioane,dragu badii
Ți-oi spune zestrea fetii
Are lada din bătrâ ni
Împlută cu -ale ei mâ ini
Are un dibol și cinci oi
Și-un pământ mare -n zăvoi
Are pat și lipide u
Are masă și fiteu
Da pă lânga astă zestre
Ominia ei plăte ște!
-Zestr ea pâ ntru mine -i e
Să știi dumneta aș ă
Dibolul poate murii
Pămâ ntu-l umple stinii
Omu drag îi lângă tine
Și la rău ,da și la bine! ”

120

–
SECVEN ȚA DE NUNT Ă
,,CUNUNA LIBOTINULUI,,
Inaintea evenimentului, prin sat erau
trimi și chem ătorii pentru a anun ță
satenii de fericitul eveniment care v -a
avea loc.

121

122

Azi e nuntă mare -n sat
Mirii mândru s -o gătat
-S-o gătat și socru mare
C-are o noră ca o floare
Cu socrii si cu nunta și
Om mere după năna și
-Năna mare -acasă e ști? Viu la voi de mă prime ști
Noi merem la cununie
Dummnezeu cu noi să fie
De la cununie acasă
Dumnezeu cu noi la masă
CHEMATORII
Bună zua,gazde mari
Bună zua gospodari
Am venit la voi acasă
Trimi și de mire si mireasă
Vă chemăm pă fiecare
Că or face nuntă mare
Socrii mari ne -o dat poruncă
Ca să vă chemăm la nuntă
Vă cheamă cu mic,cu mare
Că ii mare sărbătoare
Sărbaăoare pentru to ți
Lătureni ,sătenii nosti.
Ospă ț mare -o pregătit
Cântă cete ra și vesti ți
Că mirile -i din neam mare
Mireasa -i frumoasă tare
Amândoi s -or cununa
Cum Dumnezeu o lăsat
Și-or începe nouă vi ață
Si doresc sa fi ți de fa ță!

Îmbracatul miresei -cântec
Busuic în col țul mesii
Frumos plâng ochii miresii
Las să plângă cât de ta re
Că mila măicu ții sale

123 Niciodată n -o mai are
Mireasă nu te cânta
Că iară vii la mă -ta
Las că ti -i cânta pă luni
Când ti -i afla între străini
Las că ti -i cânta pă mar ți
Când ti -i afla fără fra ți
Ti-i cânta miercuri sara
Când nu ți-i vede sora
Las că ti -i cânta pa joi
Când ti -i afla fără noi.
Starostele mirese
Vreme buna gazdă -n casă
Gată -te draga mireasă
De-ar ploua ploi cu bulbuci
Amu -i musai sa te duci
Mireasa din doi părin ți
Te-ai grabit să te mar iți
De-ai știi cum îi cu bărbat
N-ai sări la măritat
De-ai știi cum îi măritată
Ai șede la mă -ta fată
Ia- ți mireasă zua bună
De la mama ta cea bună
De la crengu ța de fag
De la tatal tău cel drag
De la fra ți,de la surori
De la veri și de la vere
De la stru ț de busuioc
De la feciori,de la joc.
Sărută – ți părin ții tăi
C-amu te despar ți de ei Și frumos le mul țumește
Pentru ca te -o putut cre ște.
-Turna ți horincă -n pahare
Să închinăm cu mic,cu mare
Să închinăm,să aivă noroc
Și la anul un boboc
-noroc sa le deie Dumnezeu
-alaiul porneste spre mire…..
Strigături dru ștele miresei
-Miresucă haina albă
La tătă lumea e ști dragă
Dar la mă -ta ești urâtă
Că de -aceea te mărită
-Busuioc a mninos tare
Doamne ajută -ne la cale
Busuioc a mninos bun
Doamne ajută -ne la drum
2. Mersul dupa mireasa
Strigături -drustele mirelui
-Noi m ergem după mireasă
Nu știu slobozânea -n casă
Slobozâ de bună samă
Că de un an ne tot cheamă
-Oare cine s -ar afla
Să ne -arate uli ța
Unde șede mireasa
-Ieși mireasă până -n prag
Că vine cine ți-e drag
Ieși mireasă -n pragu tinzii
Că nu te -o silit părin ții
Strigături -druștele mirelui

124 Vai mire ce -ai facut
Nu țî bun capul fă rupt
Vai mai mire ce -ai lucrat
Nu țî bun capul fă spart
Ce miresa ți-ai luat
Drustele miresei
Vai mai mire dupa tine
N-am văzut zderând pă nime
Dar după mireasa ta
Zdiara lumea si țara

3.CONFRUNTAREA
STAROSTELUI
STAROSTELE MIRELUI
-Ceas bun nenorocita via ță
Staroste,musta ță crea ță
Doar de bucurie mare face ți astă
adunare
Sau ave ți o frică mare?
Strostele miresei –
Staroste cu părul cre ț ,
Nu te țâne-așa măre ț,
De frumos, nu e ști frumos,
Toate-ți ies cu susu -n jos.
Haide -aici mai lângă mine
Și ascultă -mă tare bine.
Starostele mirelui
-Cine sunteti dumneavoastră
D e ne țânet calea noastră?
Starostele miresei
-Noi, cine suntem?
Indată vă arătăm Un sfat bun noi vă dăm
Să fiți cu noi buni si blânzi
Că noi nu suntem flămânzi
Noi nu suntem numai doi
Suntem o ceată înapo i
Starostele mirelui
– Uită-te bine la noi,
Cât zic unu, cât zic doi,
Noi intrăm to ți peste voi,
Toți intrăm la voi în casă
Și sigur aflăm mireasă,
Însă tu de ni -i opri,
Amarnic ne -om mai sfădi,
De-i fi împotriva mea,
Amarnic ne -om mai certa
Starostele miresei
-Dacă e adevărat ce dumneata ai cuvâtat
Arată -mi dreptate scrisă
Nu sta cu gura deschisă
Da mi -e frică mai bădie
Că nu știi citi si scrie
Cine n -are limbi străine
N-are ce vorbi cu mine
Starostele mirelui
– Noi cu tine am vorbi,
Dar văd că nu știi grăi,
De ai vorbe, zi -i cu gura,
Până ce -i uita măsura,
D-apoi după cum te știu,
Nu semeni c -un argint viu.
Starostele miresei
N-avem de îperecheat boi

125 Să ne împăcăm amândoi
Să trăie ști cu sănătate
Să nu mai cumperi bucate
Fă la târg sa te duci
Și de la al ții să aduc i
Hai,ce horincă de mălai
N-ai baut de -un sir de ani
Nu -i zamă de prună
Te umflii la burtă
Faci burta tobă
Și stai cu oarecii de vorbă.
După ce se împacă cei doi starot si se dezlegă
drumul și se dă voie alaiului mirelui să intre.
Drustele mirelui
Dați cu grâu nu da ți cu plevă
Că ni -i mirele de treabă
Nu da ți cu grâu pă jos
Că ni -i mirele frumos
Druștele miresei
-De-i mirele din neam mare
Nici mireasa nu -i din vale
De vi -i mire le frumos
ici miresa nu -i mai jos
Starostele mirelui
Auzât -am că la voi
Este o floare de trifoi
O floare de neam ales
Care -i gata de cules
4. VANZAREA MIRESEI
Drustele miresei
Frunză verde spic de grâ u
Face- i-mi loc ca să viu ț Cu mireasa cam tarziu
Cu mir easa ca o floare
Tânară si din neam mare
Frunză verde lemn domnesc
Eu de –aicea nu pornesc
Până nu mă ruminesc
Și-mi pun floare albă -n piept
Ca ru șinea sa mi -o pierd
Că nu -s atâta de frumoasă
Pă cât îs de ru șinoasă
Recitat –
Cinstite năna ș mare
Scoală – ți mirele-n picioare
Să-l vedem cât îi de mare
Că de frumos îl vedem
Da de harnic nu vi -l știm
Mireasa aici de fa ță
Ii ca o floare de istea ță
Mirele s -o strănga in brată
Mireasa ni -i ca o floare
Tânără și din neam mare
Că de când s -o apucat
Mă-sa hazna i -o lua t
Și din casă și din sat
Din casă cu măturatu
Afară cu săceratu
Și din casă cu acu țu
De-afară cu tăt lucru țu
Cinstite nănas mare
Stai in loc si te gânde ște
Și mireasa o plăte ște
Mie imi trebe plată mare

126 Că de -o lună -s servitoare
Mie imi trebe plată bună
Că-s servitoare de -o lună
–Năna șul
Ia aici banii -ti reped
Si te du să nu te văd
–nănasul oferă bani,dar drusca refuză
Hai mireasă inapoi
La mire nu i de noi
Că la mire de i -ar fi
Pă nana el l -ar coti ș
Și mie mi te -ar plăti
Nănasul
-Lasă mireasa aci
Că de platit te -oi plati
Ție îți trebe taleri mul ț
Nu știu de -oi ave atâ ți
–nănașul iar ofera bani,dar drusca nu –i
ia
Ia- i năna ș banii –napoi
Miresa ni -i pă doi boi
Bate năna ș jăburile
Scoate -mi mire sutele
Bate jăburile bine
Scoate sutele la mine
––drusc a ia banii –-
Năna șul
Bine că te -am mul țumit
Si mireasa am primit
Las-o aici in grija noastră
Si du -te sănătoasă acasă
Mulțumesc de -un leu,de doi Ca si cum mi -ai da doi boi
Mulțumesc de doi leu ți
Mi-ai putut da si mai mul ți!
Tuluare,bine -mi pare
C-am celu it năna ș mare
Pântru douâ – tri minciuni
Am celuit taleri buni
Și mireasa -i roșiucâ
Trebe prinsă de mânucă
Și dată –n bra ță la mire
Să trăiască -n fericire
Crengu ță de busuioc
Fericire si noroc
Si la anul un boboc!!!
–mirele saruta mireasa,drustele ii dau colacul
si pornesc toti spre casa mirelui
Toate drustele
Stragatura
-Scutură bade steagu
Scuturate -ar norocu
Scutură -l un pic mai bine
Cum m -ai scuturat pă mine
Mare -i tina,mare -i molul
Mare -i dragostea si doru
Mare -i tina mare -i apa
Mare -i dragostea,săra ca.
Tăt aiasta -am a șteptat
Să-l văd pa mire -nsurat
Și mireasa măritată
Să mă veselesc odată
Veselia nu ni -i bună
De-ar țâne batăr o luna

127 Veselia nu ni -i dragă
De –ar ține o lună -ntreagă
Mireasă pă casa ta
Cântă cucu si mierl a
Cucu gros,mierla sub țire
Tat a dor si a despă rțire
Despăr țire cu necaz
Mă duc mama și te las
Despăr țire cu suspin
Mă duc mamă la străni.
Iesi afară soacră mar e
Că i-aducem noră tare
Pă unde te -a pieptena
Șapte ani nu te -a mânca
Pă unde te -a flocăi
Șapte ani n -a trebui
JOCUL GAINII
-De cand am venit aic
Socăcite -am văzut cinci
Dar niciuna nu -i aici
Socăcita care -i prima
Vie aicea cu găina
-Ia cereras arcu -mână
Și zi-mi mie la găină
Și zi-mi rar,nu mă grăbi
Că mă tem ca m -oi gre și
C-aicea îi lume multă
Tăți în gura me să uita
Faceți-mi locși cărare
Să nu pic pă oarecare
Și oarecare pă mine
Să ne facem de ru ine Că de pic pă un fecio r
Până -i lume nu mă scol!
Frunzuli ă viorea
Am venit cu găin a
Să o dau la nana șa
Găina me -i faină tare
Cu slănina -i pă stinare
Și-i găina ca -n poveste
Cârâie si dohăne ște
Și-i crescută -n Libotin
Cu horinca i cu vin ș
Venind cu ea pă la punte
M-o măncat năcazuri multe
Și găina -i rumenită
Și trebe bine plătită
-Socaci ță,vino -ncoce
Ce-ai făcut mie nu -mi place
C-ai făcut niste to șmagi
Cât cureaua din nădragi
-Cum f ocu nu ț -o plăcut
Că din blid tot o trecut
-Am mâncat că mi -o plăcut
Să te necăjesc am vrut
-Faceți bine și- i ierta ț
De nu -i fiartă găina
La nuntă când am venit
Cetera șu-o fost sosit
Și-am pus găina pă foc
Și m-am apucat de joc
Lângă foc am pus o babă
Găina ca să o fiarbă
Când de joc m -am sătur

128 Și focu o fost gătat
Găina mi -o fost nefiartă
Baba o fost răsturnată
Baba o fost prăpăditaă
Că s-o îmbătat cu horincă
-Du-te acasă flocăită
Că găina nu ți-e friptă
Nici iî fiartă nici îi friptă
Numa cât îi cârcă lită
-Hai nana șule si iartă
Găina de n -a fi fiartă
N-am avut lemne uscate
Că-s pădurile departe
De când lucru p -ângă oale
Io mi -am ars un lat de poale
Da năna șu bani mi -a da
Și altele mi -oi lua
-Pântru -o găină beteagă
Nu te ie năna șu-n samă
Pâtru o closcă de pă ouă
Nu î lua rochie nouă
-Năna șule nu te fa
Și-mi plăte ște găina
C-am ținut-o tot închisă
De cocos n -o fost atinsă
C-așe-s găinile mele
Nu le las să facă rele
Mai bine eu,decât ele
Vai săraca năna șa
Că nu -i place găina
Da de -ar fi un coco șel Cum ar sări după el
Da eu de m -oi supăra
Nici găina nu i -oi da
Că oi pune -o să clocească
Pă năna șa să postească
Ție- ți trebe atâta plată pentru o găină
nefiartă???
Că năna șu nu-i de ieri
Să cread -a tale pove ști
-Năna și ca si aie știa
Nu o mai fost p -aicea
Nici n-o fost
Nici n -or mai fi
Nici nu s -or mai pomeni
Că-s partoni cu firme mari
Tătă zua fac gri țari
Curuiesc lemnele bine
La mire salariu vine
Și m-or plati si pă mine
Avem năna i profesori ș
Cu bani mul ți si muncitori
Mi-or da plată pă găină
Și la școală no tă bună
Ceilal ți năna și frumo și
Nu știu cât îs de băno șiș
C-o venit vestea la noi
C-o fost du ii în țari străine
Și-acolo câstigă bine
Și m-or plăti și pă mine

129 -socăci ța își așteaptă plata,iar dacă
năna și nu-i dau bani,le striga pentru a -i
face de ru șine
-Năna și ca i ae știaș
N-o mai fost in sat la noi
De la bani sa se sfădească
Găina să n -o plăteasca!
-dacă năna șii o plătesc aceasta îi laudă
U iu iu ce bine -mi pare
C-am căpătat plată mare
C-am căpătat plată bună
Că-s servitoare de -o lună
Cu banii de la nănaș
M-oi duce joi in ora ș
Și mi-oi cumpăra brâu ț
Sa-mi pot cupride dragu ț
Și frumos
Și de-omenie
La năna șu fin să -i fie
Frunzuli ță,viorea
Eu mai multe v -aș striga
Și v-a spune înainte
Da-ai aici domnu părinte
Mi-a ierta păcatele
Să pot face altele
Să tră iască
Toși nunta șii
Miriteii și năna șii
P-ângă ei și ceter șii
Crengu ță de busuioc
Fericire si noroc Și la anu un boboc!!!!!!!!!!
5. Dezbracatul miresei
Mireasa de buna sama
Dai cununa pa năframă
Da năframa -i tare gre
Tăte grijile -s în i el
Miresucă stru ț de flori
Ie- ți gândul de la feciori
Și ți-l pune la bărbat
Căci cu el te -ai cununat
Cantec
Miresuca cu margele
Năna șele ii pun miresei pe taljer
năframa
După ce -i dau jos cununa,mireasa refuză
năframa de doua ori,numai a treia oara
prime ște năframa
Cununa si stru țul si bar șonul de pe cap
se pun în icoana
Starostele
Să jucăm până ce -i nunt ă
C-apoi mintenas să ciuntă
-In timpul jocului,feciorii zic strigaruri
Că la cetera și le-am spus
Să ne zâcă unu -n sus!
Mie jocul mi -o placut
Ori si unde l -am vazut
L-am jucat de l -am putut
Mie jocul mi -a place
Ori si unde l -oi vede
L-oi juca de l -oi pute

130 La casa de omenie
Se pot veselii și-o mie
La casa de oameni ră i
Nu se veselesc nici ei
Pă la nuntă și la clacă
Nu-i femeie să mă -ntreacă
La sacere și la fân
Io mă duc m ai câtilin Veseli ți-vă feciori
Nu șădeții c-a-n ezători
Veseli -ti-vă voi fete
Nu șade ca -n codrul verde .
Numa una -n Palesti
Când s -o măritat regina .’’BUDE
MIHAELA -CREA ȚIE PROPRIE "

131

PROGRAMA ACTIVITĂ ȚII OPȚIONALE

”SATUL MEU”

Prof. Înv. Pre șc. Perța Livia Rafila
Grădini ța cu Program Normal Borcut

1. Denumire opțional : Satul meu
2. Durata desfășurării : un an
3. Grup țintă: preșcolari de nivel I și II
4. Nr.ore/săptămână :1 oră
5. Tipul opționalului : la nivelul mai multor domenii de activitate (domeniul limbă și
comunicare,domeniul estetic creativ,domeniul psiho motric, domeniul stiinta)

132

„ Ceea ce contează este naștere a entuziasmului creator, care face să se ajungă la un nivel
superior de existență” (Edgar Faure)
Copiii dovedesc aptitudini artistice de păstrare, dezvoltare și de „născocire” continuă de
texte, cântece și jocuri despre animale, plante, copii, obiecte etc. Ei au capacitatea de a improviza
texte scurte, dialoguri, refrene, cu silabe sau cuvinte care se repetă, uneori fără sens, cu înlocui re sau
adăugire de sunete. Copiii inventează în jocul lor cântece și versuri cu o spontaneitate și un farme c
propriu. Rela ția dintre cuvintele textului și muzică este strânsă, accentele sunt, de cele mai multe ori,
bine plasate, melodia are prospețime și licăriri vii. Folclorul copiilor se caracterizează prin bogă ție
lingvistică și frumusețe poetică.
Activitatea opțională „Fo lclorul copiilor” poate realiza importante scopuri instructive, de
cunoaștere și de asimilare a unor creații care aparțin copiilor, de păstrare și de transmitere către alte
generații a acestor bunuri spirituale. Numeroasele povești și povestiri pe care le cunosc din anii
trecuți constituie baza pentru stimularea capacităților creatoare ale copiilor cu aptitudini lingvis tice
și artistice, contribuind, astfel, la îmbogățirea creațiilor din acest domeniu, precum și la cultiva rea
atitudinii de prețuire a folclo rului creat de către copii și pentru copii. Versurile și cântecele învățate
în cadrul activității opționale pot deveni materiale ilustrative sau în completare pentru activități le
obligatorii, sau pot fi valorificate în momente artistice și serbări.
Copiii din grădini ță dau dovadă de multă creativitate și spontaneitatel, de imaginație, iar prin
acest opțional ofer prilejul de a valorifica acest potențial, de a stimula capacitatea creatoare a
copiilor, de a exersa comunicarea orală în vederea formării și de zvoltării unui limbaj oral corect,
coerent, cursiv, creativ. Se creează o atmosferă relaxantă, de bună dispoziție, de joc și în același
timp de muncă creativă. Copiii au posibilitatea de a primi de la educatoare un bogat volum de
poezii, cântece, ghicitori , glume, incantații și în același timp au posibilitatea de a crea și de a
publica invențiile lor în revista școlii, o revistă creată de copii și pentru copiii de toate vârste le.

1. Dezvoltarea capacității de audiere și de receptare a folclorului pentru c opii;

133 2. Dezvoltarea capacității de a reproduce conținutul textelor din folclorul copiilor;
3. Dezvoltarea capacității imaginative și creative

1.1. Să audieze cu atenție texte din folclorul copiilor;
Exemple de activități de învățare: audierea de poezii, basme, d in folclorul copiilor;
1.2. Să înțeleagă mesajul global al unui text din floclorul copiilor;
Exemple de activități de învățare: realizarea unor dialoguri improvizate din folclorul copiilor;
2.1. Să -și însușească texte din folclorul copiilor;
Exemple de activit ăți de învățare: răspunsuri laîntrebările educatoarei și ale colegilor;
exerciții de memorare a unor versuri din folclorul copiilor; discuție în grup pe marginea unor
texte din folclorul copiilor.
2.2. Să reproducă expresiv creații din folclorul copiilor;
Exemple de activități de învățare: joc de rol; jocuri de rol în perechi pentru exersarea unor
scurte dialoguri; jocuri de simulare; redare prin desen a secvențelor din text.
2.3. Să aprecieze comportamentul personajelor din texte din folclorul copiilor;
Exemple de activități de învățare: exerciții de comentare a întâmplărilor din textele epice;
exerciții de exprimare a părerilor proprii despre personajele din texte (cu sprijinul
educatoarei).
3.1. Să asculte cu interes texte din folclorul copiilor;
Exemple de activități de învățare: exerciții – joc de imaginare a acțiunilor personajelor; jocuri
de simulare
3.2. Să precizeze sensuri și să însușească cuvinte și expresii populare;
Exemple de activități de învățare: exerciții -joc de comentare a expresiilor artist ice întâlnite;
exerciții de integrare în alte enunțuri a expresiilor frumoase din text; exerciții de dezvoltare a
inițiativei comunicative și a capacității de a utiliza expresii nou -însușite.
3.3. Să creeze, cu ajutor, structuri lexicale și verbale simple: rime, ghicitori, versuri simple.
Exemple de activități de învățare: exerciții de pronunție a unor cuvinte; jocuri de cuvinte;
frământări de limbă; realizarea unor dialoguri improvizate pe anumite teme și situații; Joc –
exercițiu: „Jocul rimelor”.

1. Poezii din folclorul copiilor

134 2. Poezii din folclorul compus și interpretat de adulți pentru copii
3. Povești și basme populare pentru copii
4. Povestiri populare pentru copii
5. Legende pentru copii
6. Formule – invocații referitoare la animale, insecte, aștri, fenomene ale na turii
7. Numărători
8. Cântece din folclorul copiilor
9. Jocuri ale copiilor
10. Proverbe, zicători, ghicitori

 Probe orale : povestiri, jocuri cu rol, jocuri de simulare, recitări de versuri;
 Probe scrise : desene după texte din folclorul copiilor; scrisori imaginare , sub formă de
desene, către personaje din texte;
 Probe practice : jocuri de competiție și concursuri, activități practice: colindul, plugușorul
etc; momente artistice, serbări.

 Educatoarea
 Copiii de la grupa mare
 Părinții

 Setul de planșe pentru po vestiri populare, ed. TehnoArt
 Casete, CD -uri cu cântece din folclorul copiilor și cântece/dansuri populare;
 Antologii de poezii, incantații, numărători…;
 Instrumente de scris și colorat.

135

 Programa activităților instructiv -educative în grădinița de co pii și Regulamentul
învățământului preșcolar – București 2004
 Șova, Siminica(coord) – Activități opționale din grădiniță, Ed AS S, Bacău, 2000
 Agrigoroae, Dan – Cartea copiilor -folclor literar, ed. ADAN, P. Neamț, 2005
 Culegerea de reviste pt copii – Cărticica „Draga mea”
 Antologie de cântece, poezii și povestiri din folclorul copiilor .

PLANIFICAREA TEMELOR OPȚIONALULUI
Nr.
crt. Data/Conținut Obiective Mijloace de realizare Activități de evaluare
I LITERATURA POPULARĂ
1 Septembrie –
Octombrie
Ieși, bădiță l a
portiță – folclorul
copiilor -să asculte cu atenție
textele
-să recunoască
elementele din
folclorul copiilor Audierea unor texte din
folclorul copiilor
Jocuri pentru copii
2 Octombrie
“Ghici,
ghicitoarea
mea!” -să asculte cu atenție
textul
-să înțeleag ă forma
ghicitorilor
-să identifice personajul
de ghi – cit după
elementele specifice -audierea unor ghicitori și
găsirea răspunsului corect
-învățare de ghicitori Concurs de ghicitori
3 Octombrie
“Una,
două,trei!” -să recite în jocuri
numărători
-să rede a corect linia
melodică a numărătorilor Învățarea cântecelor
Memorizare
Jocuri cu mișcare și cânt Jocuri de mișcare cu
numărători
4 Octombrie
“Cine se scoală -să comenteze un proverb
-să spună alte proverbe -lectura educato arei
Convorbiri Comrntarea unui proverb
Concurs: “Cine știe mai multe

136 de dimineață,
departe ajunge!”memorizare proverbe!”
5 Octombrie
“Spune bunico,
spune!” -să audieze cu atenție
basmele, reținând
momentele importante
-să recunoască personajele
din basm și să le evalueze
ca pozitive și
negative(bune -rele) Lectura educatoarei.
Reproducerea unor
dialoguri.
Convorbire “Desnează scena care ți -a
plăcut mai mult!”
6 Noiembrie
Legende
populare Să comenteze idei din text
ca dovadă că l -a înțeles Lectura educatoarei Drramatizare legenda
7 Noiembrie
Balade și doine
-Să audieze doina
-să spună ce simte când
ascultă o doină Audiție muzicală
Convorbire Desenează un tablou despre o
doină
8 Noiembrie
Snoave -să audieze snoavele cu
atenție
-să identifice elementele
hazlii Audiție
Lectura educatoa rei
Convorbire
Joc de rol
9 Noiembrie
Superstiții -să exprime superstiții
accesibile copiilor
-să explice superstițiile Convorbire cu invitați – o
bunică Să participle la Concursul
Bostanilor
10
Decembrie
Evaluare “ La
șezătoare”

-să participle c u cîteva
creații folclorice învățate
pe parcursul temelor Convorbire
Conversație
Activitate muzicală(fond
sonor adecvat) Minișezătoare cu
invitați(părinți,bunici)

137 II OBICEIURI DE CRĂCIUN
11
Decembrie
“Colindă,
colindă” -să învețe linia melodică
-să interpreteze colindul
expresiv și cu dezinvoltură Audierea unor cd cu
colinde
Interpretarea colindelor în
grup.
Joc de rol
Interpretarea colindelor
12 Decembrie
“Am plecat să
colindăm” -să cunoască obiceiurile
locale
-să comenteze obiceiurileAudierea p ovestirilor
Formularea întrebărilor
clarificatoare Povestea educatoarei
13 Decembrie
“Serbarea de
Crăciun” –
evaluare -să recite poezii
-să colinde
-să cânte urmărind linia
metodică
– să lucreze în grup și
individual Exercițiul privind
memorizarea poezii lor și
cântecelor Serbarea cu rol evaluative
III PORTUL
POPULAR
14 Ianuarie

Portul popular
românesc -să deosebească portul
popular femeiesc de cel
bărbătesc
-să denumească corect
componentele costumelor
populare
-să identifice unele
caracteristici ale acestuiaObservare
Convorbire Joc didactic “Ce lipsește?”

138 15 Ianuarie
Portul popular
din alte zone -să identifice și alte porturi
populare
-să compare portul
popular românesc din mai
multe zone folclorice Observare
Convorbire
Activitate practică
“Alb umul” Activitate practică -organizăm
albumul
16 Ianuarie
“Costumul
național”
-să traseze correct semnele
grafice
– să păstreze distanța între
elemente și rânduri
– să compună în mod
original spațiul plastic
Conversația
Explicația
Demonstrația
Exercițiul
Activitate practică
“Decorăm costumul popular”
17 Februarie
“Expozi ție cu
lucrările
copiilor” -să compare imaginea cu
obiectul
-să descrie obiectele
expuse
Conversația
Observația
Activitate de evaluare prin
Expozi ție
IV OCUPATII ȘI MEȘTEȘUGURI

18 Februarie
Țesem bar șoane-să treacă firul prin urzeala
–
-să combine margele de
culori diferite
– să evalueze correct
munca lui și a celorlalți Conversația
Demonstrația
Exercițiul Expoziție cu lucrările copiilor
19 Februarie
Împletim sfoara-să împl etească în două,
trei fire
-să realizeze păpuși din
sfoară
-să împletească coșulețe
din sfoară Conversația
Demonstrația
Exercițiul Expoziție cu împletituri

20 Martie -să treacă firul prin ureche Demonstrația Decorarea sălii de grupă

139 Decorăm
șervețele acului
– să contureze șervețelul
prin înț epare
-să mânuiască cu atenție
acul dovedind bună
coordonare oculo -motorie Observarea
Exercițiul pentru “Ziua mamei” și
confecționarea cadourilor
prin tehnica desenului.

21 Martie
Micii olari -să modeleze din lut
obiecte pentru păpuși
-să compare lutul cu alte
materiale -plastilina
-să demonstreze
originalitate în decorarea
vaselor Observarea
Conversația
Demonstrația
Exercițiul Expoziție cu obiectele create
de copii
22 Martie
Obiecte
gospodărești -să identifice obie ctele
gospodărești
-să identifice obiectele
agricole specifice zonei Observarea
Conversația Organizarea colțului
etnografic

23

Martie
Mâini dibace
-să confecționeze obiecte
artizanale folosind
materiale din natură(boabe
de porumb, semințe, boabe
de fasole etc.)
– să demonstreze
originalitate
Demonstrația
Exercițiul
Confecționarea obiectelor
cu ajutorul materialelor
din natură

Expoziția “Mâini dibace”
24 Martie
Pictăm pe sticlă-să combine culori
-să lucreze curat
-să urmărească conturul Demon strația
Exercițiul Invitată prof. Rodica Blaj –
pictor și restaurator la
Muzeul Bran.
25 Aprilie
Evaluare –
Expozi ție” -să identifice obiectele
specifice populare
-să numească obiecte
populare Explicația
Conversația
Observația Expozi ție

140

V OBICEIURI ȘI TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ
26 Aprilie
“De vorbă cu
bunica” -să asculte cu atenție
povestirea educatoarei
-să redea fragmente din
povestire Povestirea
Convorbirea
Să povestească la
rândul lor un obicei
27 Aprilie
: Obiceiuri
pascale -să identifice elemente le
specifice Sărbătorilor
Pascale
-să știe semnificația
religioasă a Sfintelor Paști
-să răspundă la cerințele
formulate de educatoare Convorbirea
28
Aprilie
Evaluare – “De
Paști!”
-să reproducă cu ușurință
poezia” De Pa ști”
– să decoreze ouă
-să recite alte poezii cu
caracter specific sărbătoriiConvorbire
Activitate practică
Exercițiul Expoziție “ Ouă
încondeiate!”

VI DANSURI POPULARE
29 Mai
“Drag mi -e jocul
românesc!” – -să execute corect pașii de
dans popular
-să respecte poziția corectă
a corp ului pentru
comenzile de mers Explicația
Demonstrația
Exercițiul
Executarea dansului
30 Mai
“Azi la
joc,mâine la
joc!” -să execute corect pașii de
dans popular
-să respecte poziția corectă
a corpului pentru
comenzile de mers Explicația
Demonstrația
Exerc ițiul
Executarea dansului

141 31 Mai
”Fata asta joaca
bine
Și mă înva ță și
pe mine” -să execute corect pașii de
dans popular
-să respecte poziția corectă
a corpului pentru
comenzile de
mers Explicația
Demonstrația
Exercițiul
Executarea dansului
32 Mai
“La joc în sat!”-să execute corect pașii de
dans popular
-să respecte poziția corectă
a corpului pentru
comenzile
de mers
-să recunoască dansurile
învățate Explicația
Demonstrația
Exercițiul
Executarea dansurilor și
organizarea unor concursuri
distractive
VII CÂNTEC ROMÂNESC
33 Iunie
“Cântec
românesc!” –
audiție muzică
populară -să audieze muzică
populară
-să asculte cu atenție
-să reproducă fragmente
din cântece populare
îndrăgite de ei Audierea Cd -urilor cu
muzică
Demonstrația
Exercițiul Reprezentaț ie la Serbarea de
final de an școlar
34 Iunie – Trăistuța
fermecată
Evaluarea finală
prin serbarea de
sfârșit de an -să folosească cu plăcere
elementele de folclor
învățate -cântece, dansuri,
poezii
-să manifeste dragoste
pentru folclor prin
folosirea co stumelor
populare cu această ocazieExercițiul Serbarea propriu -zisă.

142
ANEXE
GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL BORCUT

Proiect de activitate integrată

Data : 23.05.2017
Grupa : mijlocie (nivel I)
Educatoare :Perța Livia Rafila
Tema anuală de studiu :”Cu ce și cum exprim ăm ceea ce sim țim?”
Tema : ”Hai cu noi la măsuri ș”
Forma de realizare : Activitate integrată
Tipul de activitate : Consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi
Componența activităților :
Activități de dezvoltare personală:
ADP : Întâln irea de dimineață: ” De vo rbă cu bunica Ana ”
Activită ți liber alese
ALA1 :
Joc de rol: Pregătim coșul pentru măsuri ș
Biblioteca:,,Scriem lâna oi ței- grafisme

Artă: „Gătăm clopu cu zgărzi
Știință: ”Alegem oile de capre – criteriul culorii

Activități pe domenii experențiale :
ADE :
Domeniul limbă și comunicare: Opțional -,,La măsuri ș’’-dramatizare
Domeniul om și societate : Activitate practică ,,Stâna oilor’’ – confec ționare
Activită ți liber alese
ALA2 :
Joc popular: „Hai la joc, lele, la joc” – joc la stână

143 Scop:
 Cultivarea interesului copiilor pentru tradițiile locale și asumarea acestora ca parte integrantă a
lumii lor
Exersarea deprinderii de a interpreta un rol, exprimându -se oral expresiv, corect, creativ prin
participarea la dramatizare
Obiective:
 Să identifice tradi ții și obiceiuri specifice satului natal – măsuri șul oilor
 Să determine ordinea cronologică a momentelor obiceiului, cu ajutorul materialelor intuitive
 Să inter preteze corect mesajul transmis de textul interpretat, cu ajutorul întrebărilor
educatoarei
 Să identifice, să exprime conștient emoțiile trăite în timpul dramatizării
 Să interpreteze un rol din dramatizare implicându -se creativ, verbal și non verbal
 Să utilizeze unelte și tehnici simple de lucru pentru realizarea unei activit ăți practice
Strategii didactice :
Metode și procedee : conversația, povestirea, explicația, demonstrația, problematizarea, explozia
stelară, brainstorming, turul galeriei
Mijloace di dactice: albume cu imagini și fotografii din sat , obiecte cu specific țărănesc întâlnite la
măsurarea laptelui, obiecte de artizanat , lână, coșuleț, stâna -machetă, co șergi preg ătite, prezentare
power point , videoproiector, PC.
Forma de organizare:
frontal, pe grupuri mici, individual;

Resurse temporale : o zi
Resurse umane : copiii, educatoarea
Resurse informaționale :
Curriculum Pentru Învățământul Preșcolar, Ed.Dph -București 2008;
 Revista învățământului preșcolar, nr. 1 -2/2013, Ed.Arlequim 2013

SCENARIUL ZILEI
Activitatea debutează cu „Întâlnirea de dimineață” sub genericul: ”De vorbă cu bunica
Ana” . Copiii sunt așezați în semicerc pe pernițe pentru a putea stabili un contact vizual cu toți

144 colegii de grupă. Se derulează cronologic salutul, prezenț a, calendarul naturii cu punctarea
caracteristicilor anotimpului. Se va reactualiza calendarul naturii prin întrebări ajutătoare.
Noutatea zilei este transmisă într -un ambient specific tematic, creat prin prin prezentarea
decorului sălii de grupă care r eprezintă cadrul unei poieni țe .Se vor derula jocuri exerci țiu de
reactualizare a cunoștințelor copiilor referitoare la obiceiuri de primăvară cunoscute de ei în par alel
cu cele povestite de bunicu ța Ana.
Tranziție:
”Bine -o fost , ne -am veselit
Amu -i vrem ea de muncit.
Spre sectoare noi pornim
Să vedem ce și cât știm ”
Educatoarea va prezenta copiilor centrele care vor fi deschise pentru activitate, se intuiesc
împreună, materiale, uneltele, instrumentele de lucru, se dau explicațiile necesare.
Centrul Joc de rol propune copiilor pregătirea coșului pentru măsuri ș cu toate cele
necesare,copii fiind implica ți în prepararea pancovelor și plăcintelor, precum și în ornarea sticlelor
duse de oameni la stână pentru a petrece.
La centrul Artă copiii vor lega zgărzi pe clopul feciorilor prin deprinderi de înnodare și
împletire ținând cont de lungimea lor.
Vom ajuta ciobăna șul să aleagă oile de capre la centrul Știință, iar în centrul Bibliotecă vom
scrie ”Lâna oi ței”.
După prezentarea centrelor de activitate, cu ofertele pentru diferite situații de învățare se
realizează opțiunea copiilor la centre.
Opțiunea copiilor la centre este liberă potrivit intereselor copiilor. Educatoarea
supraveghează toate centrele insistând asup ra realizării obiectivelor propuse, oferă sprijin,
încurajează activitatea individuală și de grup.
Tranziție:
Am lucrat, ne – am pregatit
La măsuriș noi am pornit

La centrul Bibliotecă se va desfășura dramatizarea „Măsuri șul oilor”. Oile sun t aduse la
muls după ce în prealabil s -a făcut ampror , adică în diminea ța acelei zile oile nu au fost mulse ca de
obicei, fiecare gospodar î și alege oile, le mulge pentru ca mai apoi s ă măsoare laptele cu carâmbul,
o unealtă specifică numerotată cu linii care echivalează cu o cupă, adică cu 1,5 litri . După ce

145 laptele a fost măsurat, gospodarul care a avut cel mai mult lapte rămâne de baci, adică se va ocupa
de strânsul laptelui. Capul stânii se ocupă de organizarea celor necesare pentru ca oilor și
ciobanilor să nu le lipsească nimic. După interpretarea rolurilor copiii vor fi încurajați prin
întrebările adresate de educatoare, prin metoda ,,explozia stelară ” să exprime oral și prin mimică
emoțiile trăite.
Rolurile vor fi împăr țite conform Anexe i1 și vom porni spre M ăsuri ș ,nu departe de Urniș –
Tranzi ție
Bunicu ță dragă
Ți-a plăcut la noi
Vom face -mpreună
Stâna pentru oi.
Avem pregătit
Tot ce -i necesar
Și-ai să vezi îndată
Rezultat final.
După realizarea dramatizării copiii vor fi îndruma ți spre centrul Artă unde vor realiza ,,Stâna
oilor” prin diverse tehnici: aplica ție, lipire, mototolire. Copiii sub atenta supraveghere a educatoarei
,vor recrea o stână cu toate cele necesare. Vor pune lână pe oi țe, vor lipi fire de lân ă toarsă, vor
mont a coliba și comarnicu și vor construi gardul pentru stâna oilor.
Se realizează evaluarea zilei prin aprecierea produselor activității din fiecare centru prin
raportarea la scopul și obiectivele propuse, recompensând prin aprecieri verbale dar și printr -o
surpriză.
Pentru că toți copiii au dat dovadă de hărnicie aceștia vor participa la jocul distractiv care va
consta într -un joc popular , joc pe care îl va interpreta la vioară o colegă mai mare.
Prin tranziția:
„Noi cu toții am lucrat,
Și lucrul l -am terminat.
Bucuroși să admirăm
Pentru că știm să lucrăm.
Iar acum hai să jucăm! ”

146 Activitatea se încheie prin aprecieri asupra modului de desfășurare al activității, a modului
de implicare a copiilor în activitate.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII
SECV ENTE
DIDACTICE CONȚINUTUL
ȘTIINȚIFIC STRATEGII
DIDACTICE EVALUARE
( instrumente
și indicatori)
Moment
organizatoric Pregătirea climatului psiho -afectiv necesar
desfășurării activității prin asigurarea
condițiilor optime pentru desfășurarea
activității:
-aerisirea sălii de grupă;
-aranjarea mobilierului astfel încât toți
copiii să poată interpreta rolul din
dramatizare
-pregătirea materialului necesar
desfășurării activității: amplasarea
decorului Conversația

Explicatia Observarea
comportamen –
tului copi ilor
Captarea atenției Trezirea interesului pentru activitate se va
realiza prin prezentarea decorului sălii de
grupă care reprezintă cadrul unei poieni țe
și sosirea bunicuței Ana.
Activitatea debutează cu Întâlnirea de
dimineață
“Bună diminea ța
Bine v -am găsit
Bucuro și de oaspeți
Vom fi negre șit”
Salutul de dimineață se va realiza prin
versurile
Bună diminea ța copilaș frumos
Bun venit la stână
Azi sunt bucuros

Bună diminea ța și ție Maria
Ai straie frumoase
Jos cu pălăria

Bună diminea ța, drag ă bunicu ță
Bun venit la grădi
Azi vei fi micu ță
Atenția copiilor este îndreptată spre
calendarul naturii care va fi completat de
către copii prin intermediul unor întrebări
ajutătoare, puse de către educatoare.

Vremea ce ne -arată

Conversația

Conversația

Observarea
comportamen –
tului inițial al
copiilor

Stimularea
interesului
pentru
activitate,
răspunsurile
copiilor

Aprecieri
verbale

147 Pentru -această zi
Ne uităm la Șatra
Nu-i așa copii.
Dacă va fi soare
Sau cer înnorat
Vom afla îndată
Cine-i supărat
Noutatea zilei Se vor derula jocuri
exercițiu de reactualizare a cunoștințelor
copiilor referitoare la obiceiuri de
primăvară cunoscute de copii, după care
bunicuța Ana va po vesti despre obiceiul
măsurișului asa cum se desfasura in
vremurile în care era ea tânără.

Conversația

Brainstorming

Explicația

Povestirea

Anunțarea temei și
a obiectivelor Educatoarea anunță tema zilei care va fi
centrată pe obiceiul ”Măsuri șul oilor”.
Obiectivele zilei vor fi comunicate într -un
limbaj accesibil copiilor , propunându -li-se
copiilor să se transpună, pentru o zi, în
locul participan ților la m ăsuri ș.
Se anunță sarcinile de la fiecare centru de
interes și pentru toată durata zilei :
-interpretarea personalizată a rolurilor în
dramatizare
-confec ționarea machetei stânei
-pregătirea coșului pentru măsuri ș
-alegerea oilor
-decorarea clopurilor cu zgărzi pentru
feciori
-trasarea grafismelor ”Lâna oii”

Tranziție:
Bine-o fost , ne -am veselit
Amu -i vremea de muncit.
Spre sectoare noi pornim
Să ve dem ce și cât știm ”

Conversația

Explicația

Chestionarea
orală 80%
/copiii vor
repeta sarcinile
de lucru care
li se propun
Prezentarea noului
conținut și dirijarea
învătării
La Centrul Joc de rol :
“Pregătim co șul pentru m ăsuri ș” unde
copiii vor pregăti cele necesare pentru
masa măsuri șului. Apoi vor pune în co ș, și
alte bunătăți.
La Centrul Științ ă- se vor alege oile de
capre dupa care, se vor alege oile după
criteriul culorii.
La Centrul Artă se vor înstru ța cu zg ărzi
clopul feciorilor. Pentr u impodobirea
Convorbirea

Demonstrația

Explicația

Exercitiul
Explicația
Corectitudinea
execuției

Aprecieri
verbale

148 clopului copiii vor folosi tehnica înnodării
sau impletiri
La Centrul Bibliotecă copiii vor trasa
grafismul ”Lâna oii”.
Copiii vor fi ajuta ți, stimulați, încurajați
pentru a -și putea realiza sarcinile de joc.
Copiii sunt solicitați să enum ere tradi ții și
obiceiuri de primăvară din satul lor.

Tranziție
Am lucrat, ne – am pregatit
La măsuriș noi am pornit

La sectorul Bibliotecă se va desfășura
activitatea de Limbă și comunicare –
dramatizare
Se expune obiceiul ”Măsuri șul oilor”, în
timp ce se prezintă secvențele, în
succesiunea lor, copiii urmărindu -le pe
ecran, în format PPT.
Copiii î și vor primi rolurile și se trece la
desfă șurarea dramatiz ării conform anexei,
alături de invita ți surpriz ă , colegii lor mai
mari și o parte din p ărinți.
După finalizarea acesteia se trece la altă
etapă :
Exercitiul

Demonstrația

Exercitiul

Expunerea

Povestirea

Observa rea
comportamen
tului copiilor
atunci când
interpretează
rolurile și
aprecierea
gradului de
rezolvare a
sarcinilor
primite

Obținerea
performan ței și
asigurarea feed –
back-ului Valorificarea conținutului educativ
Se va pune accent pe identificarea
obiect elor specifice acestui obicei străbun.
Pentru a obține cât mai multe conexiuni
referitor la aceasta tema se vor stabili
ordinea adresării întrebărilor: CINE, CE
UNDE,CAND, DE CE.
Pe rând fiecare grup adresează celorlalte
grupuri întrebări despre obiceiul măsurișului
si astfel se ajută pentru a da răspunsuri
corecte.
Pentru fiecare răspuns bun se acordă echipei
un punct, iar echipa câștigătoare va fi cea
care la sfârșitul concursului va avea cele
mai multe puncte.
Întrebări posibile:
CINE
– Cine strânge lap tele să facă ca ș?
– Cine are grijă de oi?
– Cine conduce stâna?

Conversa ția

Explozia stelară

Conversa ția

Explica ția

Demonstra ția

Conversa ția

Copiii
reproduc,
exprimă verbal
și non verbal
diferite tipuri
de emo ții
legate de
obiceiurile
străvechi

Aprecieri
verbale

Chestiona rea

149 CE
– Ce se mai face din lapte în afară de ca ș?
– Ce folosim la mulsul laptelui?

UNDE
– Unde are loc măsurișul?
– Unde dorm ciobanii?

CAND
– Când are loc obiceiul măsurișului?
– Când se mul g oile?

DE CE
– De ce măsurăm laptele?
– De ce ducem oile la stână?

Prin tranzi ția
Dragă bunicu ță,
Ți-a plăcut la noi
Vom face -mpreună
Stâna pentru oi.
Avem pregătit
Tot ce -i necesar
Și-ai să vezi îndată
Rezultat final.

La activitatea de Abilități practice copiii
vor realiza Stâna oilor prin îmbinarea
diferitelor tehnici de lucru ,însu șite în
activitățile anterioare.
Astfel vor decora cu fire și vor mototoli lân ă
pe corpul oi țelor,vor pune coliba,
comarnicu, vor face stâna, vor realiza o
machetă.
Explic și demonstrez copiilor modul de
lucru. Înainte de începerea lucrului se
efectuează exerciții de încălzire a mușchilor
mici ai mâinii, închidem și deschidem
pumnii, cântăm la pian, ploaia, lupta
degetelor. Urez copiilor spor la lucru,
acestia lucrând sub supravegherea
educatoarei care îi ajută dacă este nevoie.
Apreciez activitatea copiilor și le ofer
libertatea de a – și aprecia critic si autocritic
lucrarile.
Dupa finalizarea lucrului lucrările realizate
vor fi analizate și expuse luându -se în
conside rare următoarele criterii:

Convers ația

Conversa ția

Demonstra ția

Explicația

Exerci țiul

Turul galeriei
orala: cel puțin
90 % dintre
copii răspund
corect la
întrebări

Corectitudinea
execuției

Aprecieri
verbale

Evaluarea prin
produs, fiecare
copil va realiza
un produs
pentru
expoziție

Evaluarea
orala, prin
turul galeriei,
fieca re copil iși

150  Respectarea tehnicilor de lucru,
 Colaborarea cu ceilalți,
 Finalizarea lucrarilor
Trecerea la activitățile recreative se va face
prin
Tranzitia:
Am lucrat, am fost la oi
Da ne -om veseli și noi

Programul recreativ aduce noi surpr ize,
copiii vor juca și vor striga, strig ături cu
diverse tematici. Anexa2
Se va sublinia nevoia de a fi păstra și
continua aceste obiceiuri.

Jocul
va exprima o
opinie
referitoare la
un exponat
Evaluarea Educatoarea va face aprecieri individuale
raportându -se la scopul activită ții și
obiectivele opera ționale propuse .
Copiii vor fi lăuda ți, recompensați. Conversa ția
Aprecieri
verbal e

151 PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ

Data :
Unitatea : Grădinița cu Program Normal Borcut
Prof.înv.preșc : Per ța Livia Rafila
Nivelul I :
Tema anuală : Cine sunt/ suntem?
Tema proiectului : Lada de zestre a bunicilor
Tema săptămânală : Noi sunte m români
Tema activității integrate : Mândru de costumul popular
Tipul activității : Mixt (transmitere de cunoștințe și consolidare priceperi și deprinderi)
Forma de realizare : Activitate integrată (DȘ + DEC)
Durata : 1 zi
CATEGORII DE ACTIVITĂȚI:
Activități de dezvoltare personală (ADP) :
 Întâlnirea de dimineață: „Bună dimineața, românași și româncuțe!”
 Rutina: „Legăm nojițele la opinci”
 Tranziții : „Hora mare” – dans popular
Activități liber alese (ALA ):
 ALA 1
o Construcții : „Așezări strămoșești” – joc de le ggo, cuburi de lemn și arco.
o Bibliotecă : exerciții de antrenament grafic
o Joc de rol : „De -a strămoșii”, „De -a țăranii”
 ALA 2
o Sezătoare
Activități pe domenii experențiale (ADE):
 DȘ: – Cunoașterea mediului : observare costumul popular
 DEC: – Educație plastică : desen – elemente de limbaj plastic: punctul, linia.
Activitate integrată (DȘ + DEC) „ Mândru de costumul popular”

SCOPUL ACTIVITĂȚII :

152 ● Cultivarea interesului copiilor pentru tradițiile locale și asumarea acestora ca parte
integrantă a lumii lor

OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
să identifice elementele componente ale costumului popular;
 să descrie elementele componente ale costumului popular;
 să aprecieze frumusețea costumului (decorare alcătuire,culoare);
 să denumeasca ocaziile cand se poarta costumul popu lar;
 sǎ descrie modul de pǎstrare și îngrijire al costumului popular ;
 să-și activizeze și îmbog ǎțeasc ǎ vocabularul cu cuvinte din sfera limbajului popular;
 să redea grafic modelele observate pe costumele populare;
 să mânuiască corect instrumentele de lucr u puse la dispoziție;
 să execute pașii de joc
 să-si cultive sentimente estetice, de dragoste pentru portul popular.
 să coopereze în cadrul grupului;
 să-și dezvolte simțul estetic și critic prin aprecierea lucrărilor proprii și ale colegilor;

Strategii di dactice:
Metode și procedee didactice : observarea, conversația, explicația, turul galeriei,
brainstorming, metoda 6/3/5 (Brainwriting).
Mijloace și materiale didactice : costume populare (de fată și de băiat), planșe, albume cu
imagini cu costume populare, clopoțel, coli de hârtie, creioane colorate, recompense
Forme de organizare : frontal, individual și pe grupuri.

Strategii de evaluare:
– evaluare continuă/ formativă realizată prin observarea curentă a
comportamentelor, prin analiza răspunsurilor și a p roduselor activității, prin
verificare orală, aprecieri stimulative și corectarea imediată a eventualelor greșeli.
– evaluare finală: analiza produselor activității.

153
Bibliografie :
– Breben, S; Goncea, E; Ruiu, G; Fulga, M: „Metde interactive de grup” – ghid metodic; Ed.
Arves, 2007;
– Laurenția, C. „Aplicarea noului Curriculum pentru educația timpurie – o provocare?” Ed.
Diana, Pitești;
– Laurenția, C; Sesovici, A; Grama, F; Pletea, M: „Activitatea integrată din grădiniță – Ghid
pentru cadrele didactice din învă țământul preuniversitar” Editura DPH, 2008;
– M.Lespezeanu – ,, Traditional și modern în învatamântul preșcolar” – O metodica a
activitatilor instructiv – educative, Ed. S. C. Omfal Esential S.R.L , Bucuresti , 2007;

154DEMERSUL DIDACTIC

Nr.
crt Secvenț
a
dida cti
că Conținutul abordat Metode și
procedee Mijloace
didactice Evaluare

1
Moment
organiza
toric
 Sala de grupă va fi
aerisită și
mobilierul aranjat
adecvat modului
de desfășurare a
activității.
 Materialele
didactice vor fi
pregătite, unele la
vedere, alt ele sub
formă de surpriză.
 Copiii vor intra
organizat în sala de
grupă și vor ocupa
locurile în
semicerc.

Observarea
comportamen
tu-
lui inițial al
copiilor

3
Captare
a
atenției
La ușa clasei se va auzi
un ciocănit. Va intra o
fetiță și un băieș el
îmbrăcați în costume
populare. Aceștia vor
spune fiecare câte o poezie
copiilor (fetița va recita
poezia „Româncuța” de
Elena Eugenia Oltan, iar
băiatul recită poezia
„Românașul” (a se vedea
Copii îmbrăcați
în costume
populare
Observarea
comp ortamen
tu-
lui copiilor

155anexa)

2
Anunțar
ea temei
și a
obiective
lor
Se anunță tema
„Mândru de costumul
popular” și obiectivele:
astăzi la activitatea de
cunoașterea mediului vom
observa costumul popular
românesc iar la educație
plastică îl vom decora și -l
vom colora.
Expunerea

4
Prezenta
rea
conținut
ului și
dirijarea
învățării

DȘ -Cunoașterea
mediului:
Observarea dirijată
Se observă costumele
populare cu care sunt
îmbrăcați cei doi copii.
Se va observa mai întâi
costumul popular cu care
este îmbrăcată fetița.
Se denumesc părtile
componente ale
costumului, se observă
paleta cromatică, motivele
imprimate pe costum,
migala cu care au fost
lucrate.
Sinteza parțială – copiii
realizează o scurtă
prezentare pentru
costumul popular al fetiț ei
Se trece la observarea
costumului popular în care
este îmbrăcat băiatul. Se
denumesc și pentru acesta

Explicația
Observarea
Convorbirea

Observarea

Costum popular
românesc
(femeiesc și
bărbătesc)

Ilustrații cu
costume populare
din diverse părți
ale țării

Evaluarea
modului de
realizare a
observării
Evaluarea
răspunsurilor
date de copii

156părtile componente. Se
remarcă frumusețea
costumului popular,
culorile, motivele florare
sau geometrice, migala cu
care a fost lucrat.
Sinteza parțială – se
realizează sinteza pentru
costumul popular al
băiatului.
Sinteza finală
Se repetă elementele
specifice costumului
popular.
Se fac comparații între
cele două costume
femeiesc și bărbătesc.
Se prezintă copiilor alte
costume populare din alte
zone geogr afice ale
României.
Se vor stabili cateva
elemente comune tuturor
costumelor populare.
Se cere copiilor sa
precizeze ocaziile în care
purtăm costumul popular.
Copiii sunt întrebați, daca
mai cunosc și alte obiecte
de artă populară. Se va
insista asupra fap tului că
și acestea sunt rodul
creației și imaginației
poporului.
Pe parcursul întregii

157activității se vor antrena
câț mai mulți copii; se va
urmări în mod special
modul lor de exprimare și
daca și -au însușit noile
cunoștințe.

5
Obținere
a
perform
anței
Tranziție : Hora mare

DEC – Educație plastică
Copiii vor fi împărțiți
în grupuri de câte 6.
Se distribuie fiecărui
copil materialul pentru
activitate.
Se enunță tema și
obiectivele: „În finalul
zilei aș vrea să creem
fiecare dintre noi modele
pentru costumul popular”
Se enumeră modele și
elemente grafice care pot
fi desenate pe costumul
popular cât și paleta
cromatică.
Educatoarea va solicita
copiilor să deseneze
diverse motive pe
costumul popular conturat
pe foile primite și va
explica modul de lucru:
fiecare copil va desena pe
foaia personală 3 modele/
semne grafice în maxim 5
minute. După scurgerea

Brainstorming

Explicația

Creioane
colorate,
șervețele umede,
coli de hârtie cu
conturul
costumului
popular, clopoțel,
ceas

Exerciții de
încălzirea a
mâinilor

Lucrările

Observarea

158celor 5 minute, la
semnalul sonor al
educatoarei copiii vor da
foaia colegului din dreapta
pentru a <<citi>>
ideile(desenele) și pentru a
continua pictura. Foile se
deplasează apoi de la
stânga spre dreapta până
ajung în poziția inițială –
înapoi la copilul de la care
s-a pornit. Fiecare
membru al grupului când
primește fișa de la colegul
din stânga sa privește
desenul, identifică
elementele desenate și
încearcă să adauge altele,
să le modifice creativ pe
cele existente,
îmbunătățindu -le.
Se efectuează apoi
exercițiile de încălzire a
mâinilor („Spatele -l vom
îndrepta/ Umerii îi vom
mișca/ Sus, jos, sus, jos /
Ca noi să lucrăm frumos./
Mâna lebădă o fac/ Care
dă mereu din cap/
Degetele mi -s petale/ Le
desfac ca la o floare/
Ploaia cade ne -ncetat/
Vârful degetelor bat/ Și
apoi le răsfirăm/ Și la
pian cântăm”) și se trece

Metoda 6 -3-5

Turul galeriei realizate de copii modului de
lucru al
copiilor
Evaluarea
lucrărilor
realizate

159la realizarea lucrărilor
propriu -zise.
Educatoarea va urmări
modul de lucru al copiilor
și respectarea cerințelor
metodei.
După finalizarea
lucrărilor, acestea vor fi
expuse și se vor analiza
împreună cu grupa.

6
Încheier
ea
activități
i
Se fac referiri la modul de
desfășurare a activității,
dacă sarcinile de lucru au
fost corect rezolvate.
Se oferă recompense
copiilor.
Analiza
produselor și a
modului de lucru
Recompen se –
ecusoane cu
steagul României
Evaluare
finală

160PROIECT DE ACTIVITATE

UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : Grădinița cu Program Normal Borcut
NIVELUL DE STUDIU : I
PROF.INV.PRESC :Perța Livia Rafila
TEMA ANUALĂ DE STUDIU :”Cu ce și cum exprim ăm cee a ce sim țim”?
TEMA : ,,Din lada de zestre a bunicii’
FORMA DE REALIZARE :activitate integrată
TIPUL DE ACTIVITATE : predare –însușire de noi cuno ștințe
COMPONENȚA ACTIVITĂȚILOR: ( ADP+ALA1+ALA2+DLC+DOS)

ADP. -Activit ǎți de dezvoltare personal ǎ
– Întâlnirea de dimineață: ,,Din casa ț ǎrǎneascǎ a bunicilor”
– Tranziții : Joc muzical : ,,Unul după altul”; Joc cu cântec:
,,Drag mi -e jocul românesc” ;
– Rutine:,,M ǎ pregǎtesc pentru activit ăți“

● ADE. – Activit ǎți pe d omenii experiențiale
DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE – DLC -,,Bunica” – memorizare
DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE – DOS -AB. PRACTICE ,,Farfuriile bunicii” – aplica ție

● ALA 1 . -Activit ǎți liber alese
– Joc de rol: ,,Colaci pentru bunica”
– Artă: ,,Bar șoanele bunicii” -insirare
– Stiinț ǎ: ,,Selectǎm merele din desagii bunicii”
ALA 2
2 . ,,Scaunelele muzicale în odaia bunicii” –

161SCOPUL ACTIVITĂȚII:
Cultivarea sentimentului de iubire și respect f ațǎ de comorile trecutului și fa țǎ de
bătrâni, concomitent cu formarea deprinderilor de a lucra în echip ă, de a coopera și
colabora în scopul ob ținerii unor rezultate colective;

OBIECTIVE:
– Să audieze cu atenție textul poeziei ;
– Să rețin ă versuril e poeziei ;
– Să rețin ă cuvinte și expresii noi ;
– Să recite corect și cât mai expresiv poezia, respectând intonția, ritmul și pauzele ;
-Să participe la activitățile de grup atât în calitate de vorbitor cât și în calitate de auditor;
-Să utilizeze corect instrumentele specifice sarcinii propuse;
-Să folosească tehnicile învățate, stăpânind deprinderi motrice elementare în realizarea unor
lucrări practice.

STRATEGII DIDACTICE:

METODE ȘI PROCEDEE:
Conversația, explicația, exercițiul, demonstrația, problematizarea, mâna oarbă, turul
galeriei,munca în grupuri mici, metoda interactivă ,,Locuri celebre”,jocul de rol.
MATERIAL DIDACTIC: stand cu costume populare, machet ătradiționa lă coșulețe , nuiele,
fântână, casută pătuț, scaun, masă, dulap, foi colo rate, farfurii de hartie, aluat, imagini
reprezentative
BIBLIOGRAFIE:
 PredaViorica,Pletea Mioara,Grama Filofteia ,,Ghid de proiecte
tematice”,București,Editura Humanitas,2006;
 Borteanu Silvia și colaboratorii ,,Curriculum pentru învățământul
preșcolar,Bucur ești,Editura Didactica Publishing House,2009.
 Adina Glava,Maria Pocol,Lolica Lenuța Tătaru ,,Educația timpurie -ghid metodic
pentru aplicarea curriculumului preșcolar,Editura Paralela 45,Pitești,2009.

162SCENARIUL ZILEI

Activitatea debutează cu Întâlnirea de dimineață în care ,copiii îmbrăcați în
costum popular au posibilitatea de a -și împărtăși ideile, de a -și manifesta starea de spirit,
de bună dispoziție. Copiii sunt a șezați în semicerc pentru a avea contact vizual cu toți
membrii grupei.
Salutul porne ște de la educatoare și este continuat de toți pre școlarii,fiecare
salutându -și colegul din dreapta . Prezența este realizată în manieră interactivă, copiii fiind
solicitați să își așeze cartonașul cu fotografia pe panoul unde vor fi toți cei care participă la
activitate . Atenția copiilor este îndreptată spre Calendarul naturii . Se va stabili
anotimpul,vremea.
Educatoarea le va spune copiilor Noutatea zilei ,și anume că, la noi în grupa își va
face prezența o bunicuță însoțită de nepoțica ei Măriuca (păpușa) . Bunicuța a venit
suparată , deoarece pe drum a pierdut traistuța cu poezii și Mariuca nu știe nici o poezie.
Pentru a o înveseli, decidem să învățăm împreună o poezie : ,,Bunica”, și să -i decoram
farfurii pe care le va umple cu multe surprize. O rugăm pe Măriuca ( păpușica) să fie foarte
atentă pentru a memora versurile.Copiii repetă titlul poeziei, ascultă prezentarea model a
educatoarei alternată cu imagini în miniatură, analizează cuvintele necunoscute și recită
poezia în grupuri și individual.
În ac est moment bunicuța zâmbește și ne spune că a ascultat cea mai frumoasă
poezie dintotdeauna.Hotărâți să ducem sarcina de a înveseli bunica până la sfarșit, ne
îndreptăm la măsuțe pentru a decora ,,Farfurii”, în cadrul activității practice.Educatoarea
prezi ntă lucrarea model, explicăși demonstrează modul de lucru. Copiii se așează la măsuțe
și execută lucrarea.Reamintesc copiilor comportamentul în cazul acestor activități: vorbim
în șoaptă, pentru a nu -i deranja pe colegi, lucrăm ordonat, utilizăm cu grijă m aterialele
puse la dispoziție și ducem la bun sfârșit lucrarea începută.
Educatoarea îi supreveghează și intervine acolo unde este nevoie. Lucrările obținute
le vom atașa machetei centrului tematic.
Pentru obținerea performanței ne vom întoarce la poe zie, pentru a o recita pe scenă,
transformându -ne în mici actori, cu ajutorul metodei interactive : ,,Locuri celebre”. Micii
actori vor fi aplaudați și apreciați verbal.
Deoarece Mariucăi i se face foame,la centrul Joc de rol , bunica și Măriuca ne vor ajut a să
preparăm colacei.Pentru a -i face bunicii un cadou, la centrul Arta inșirăm margele ,la
centrul Știință vom sorta merele din deragii bunicii dupa criteriul mărimii .
Activitatea se încheie cu servirea mesei împreună cu bunica, analizarea machetei cu

163produsele obținute, pregătirea trăistuței cu mâncare pentru drum și jocul de miscare
,,Scaunelele muzicale din odaia bunicii”! Ii mulțumim bunicii că a petrecut o zi minunată
alături de noi, iar ea ne spune cât de mult i -a plăcut!
Lucrările realizate la ac tivitatea practică și centre vor fi expuse sub forma unei machete
pe care o vom analiza împreună cu bunica.
Apreciez activitatea copiilor, le ofer libertatea de a aprecia critic și autocritic propriile
lucrări. În încheierea activității fac aprecieri cole ctive și individuale.

164DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚI
Secvenț
e
didactic
e Conținut științific Strategii
didactice Evaluarea (instrumente
și indicatori)
Moment
organiz
atoric Se creează condiții optime pentru
desfășurarea activității:
-aranjarea mobilierului pe centre,
-pregătirea materialului didactic
necesar rezolvării sarcinilor propuse
pe centre de activitate și domenii
experențiale.
-aranjarea scăunelelor
Întâlnirea de dimineață.
Salutul.
Prezen ța și calendarul naturii.
Împărtă șirea cu ceilal ți.
Noutatea zilei.
Conversatia Observarea
comportamentului
inițial
Evaluarea acțional
pragmatică (salutul) toți
copiii din grupă vor
saluta politicos
Captare
a
atenției În grupă primim vizita unei
bunicuțe însoțită de nepoțica ei
Măriuca (papușica). Bunica ne
povestește că pe drum și -a pierdut
trăistuța cu poezii și este supărată
deoarece Măriuca nu știe nici o
poezie. Elementul
surpriză
Observarea
Conversația
Anunțar
ea temei
și
enuntar
ea
obiectiv
elor – ,,Stiți că mă gândesc”? Haideți s ă
învățăm o poezie pe care i -o vom
spune bunicii să o înveselim, apoi
putem să -i facem cadou câte o
trăistuță confecționată pentru a
,,așeza” poezii și alte surprize pe
care le vom pregati împreună!
Astfel bunica va pleca din grupa Explicația Observarea
comportamentului

165noastră fericită cu mu lte amintiri.
Prezent
area no –
ului
conținut
și
dirijarea
învățării Se trece la activitatea de
memorizare,spun titlul poeziei
,,Bunica” rog un copil să repete,
după care recit model de 1 -2 ori.
,,Bunica” – variantă popu lară
,,Bunicu ța mea -i dragu ță
E cât mine de micu ță
Mă iube ște tare,tare
Și-mi daătot ce -n suflet are

Odaia -i mereu gătită
De bunica pregătită
Paturile -s așezate
Cu perne frumos lucrate

Peretii din odai ță
Sunt cu sterguri pe cui ță
Pe stălaja din cămară
Blide-s puse grămăjoară

Dragostea -i nemărginită
E pretutindeni găsită
Imi va lăsa mo ștenire
Bunătate si iubire.

Voi continua cu explicarea
cuvintelor necunoscute,
prezentându -le imagini în miniatură,
specifice fiecarei strofe.Memorarea
poeziei se va face pe strofe

Evaluare orală
( Cel putin 80% dintre
copiii din grupă vor
reține titlul poeziei și
asocierea cu elementele
în miniatură)

166integral,individual, pe grupuri mici
și cu întreaga grupă de copii.Se
memorează prima strofa, apoi se
memorează a doua, de fiecare dată
reluându -se și strofa anterioară. Se
va repeta poezia pe strofe, prima și
apoi a doua, apoi prima cu a doua.
Se va recita individual, pentru
urmărirea corectitudinii pronunției
cuvintelor încheind cu recitarea cu
întreaga grupă.
Vor fi făcute aprecieri verbale
asupra gradului de însușire a poeziei
de către copii. Trecerea la
urmatoarea etapă DOS, în cadrul
cărui a vom decora ,, Farfuriile” se
realizează prin tranziția:,, Drag mi -e
jocul românesc’’.
Explic și demonstrez copiilor modul
de lucru. Vom lipi material colorat
pe farfurii din hârtie, ajutându -ne de
lipici, pentru a ob ține farfurii
frumoase spre a le ofer ii cadou
bunicii. Înainte de începerea
lucrului se efectuează exerciții de
încălzire a mușchilor mici ai
mâiniilor: închidem și deschidem
pumnii, cântăm la pian, ploaia.
Urez copiilor spor la lucru, aceștia
lucreză sub supravegherea
educatoarei care îi aj ută dacă este
nevoie.
Apreciez activitatea copiilor și le
ofer libertatea de a –și aprecia critic
și autocritic lucrările.

167Obținer
ea
perform
anțelor
și
asigurar
ea
feedbac
k-ului
Ca să ne reamintim poezia, prin
metoda ,,Locuri celebre” copiii sunt
invitați să urce ,,pe scenă”,pentru a
recita versurile asemeni unor
actori.Micii actori vor fi aplaudați
de către ceilalți copii și
recompensați verbal.
Deoarece Mariucăi i se face foame
ne îndreptăm spre centre astfel:
Joc de rol – vom modela din aluat
colaci pentru bunica.Se va urmări
păstrarea suprafeței de lucru curată,
dexteritatea și creativitatea fiecarui
copil.
Artă – vom in șira m ărgele pentru a -i
face bunicii o zgardă.Se va urmări
gustului estetic prin combinarea de
culori, încadrarea în spațiu dat.
Știința – vom sorta merele din
desagii bunicii dupa criteriul
marimii.
Materialele obținute la centre, le
vom așeza sub forma unei mach ete,
și o vom invita pe bunica să se
regăsească privindu -le!

Locuri
celebre

Mâna oarbă

Turul galeriei
Evaluarea orala
( Cel putin 90% vor
retine versurile poeziei)

Evaluarea prin produs:
fiecare copil va realiza
un produs pentru
expozi ție
Evaluar
ea Activitățile zilei se încheie cu hora
,,Scaunele muzicale in odaia
bunicii” unde copiii vor dansa si se
vor distra alături de bunica.
Se fac aprecieri generale asupra
comportamentului copiilor din
activitatea desfașurată se felicită și
recompensează toți copiii. Aprecieri verbale

168
Anexe
,,Bunica” – variantă populară
,,Bunicu ța mea -i dragu ță
E cât mine de micu ță
Mă iube ște tare,tare
Și-mi dă tot ce -n suflet are

Odaia -i mereu gatită
De bunica pregatită
Paturile -s așezate
Cu perne frumos luc rate

Pere ții din odaiț ă
Sunt cu sterguri pe cui ță
Pe stălaja din cămară
Blide -s puse grămăjoară

Dragostea -i nemărginită
E pretutindeni găsită
Imi va lăsa mo ștenire
Bunătate si iubire. ,, CREA ȚIE PERȚA LIVIA PROPRIE ”

169Fișa informatorului
1.Nume :Cupșa
2.Prenume: Maria
3.Prenumele tatălui:Ion
4.Porecla: Maria lui Ionu Dochii
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):2 februarie 1953
7.Locul na șterii (satul, comuna, județul):Cupșeni ,comuna Cupșeni
8.Studii (câte clase,unde):7 c lase,școala elementar ă Cup șeni
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Cupșeni, comuna Cupșeni, județul
Maramure ș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):Banat -1979
11.Starea civilă:casătorit
12. Copii:patru,două fete și doi feciori
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio): citește c ărți de rug ăciuni,
urmare ște seriale tv și știri.

Fișa informatorului
1.Nume :Perța
2.Prenume: Ileana
3.Prenumele tatălui:Trofin
4.Porecla: Ileana lui Trofinu Marii
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):14 septembrie 1931
7.Locul na șterii (satul, comuna, județul):Libotin,comuna Cupșeni
8.Studii (câte clase,unde):4 clase
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Libotin, co muna Cup șeni, județul Maramureș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):Bața 2000
11.Starea civilă:văduvă
12. Copii:trei,două fete și un fecior
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio): citește c ărți de rug ăciuni,
urmare ște seriale tv

170Fișa informatorului
1.Nume :Filip
2.Prenume:Ioana
3.Prenumele tatălui: Ștefan
4.Porecla: Ioana lui Gheorghea Alexii
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):2 august 1936
7.Locul na șterii (satu l, comuna, jude țul):Cupșeni ,comuna Cupșeni
8.Studii (câte clase,unde):2 clase
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Cupșeni, comuna Cupșeni, județul
Maramure ș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):Bața
11.Starea civilă:văduvă
12. Co pii:doi,o fată și un fecior
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio): citește c ărți de rug ăciuni,
urmare ște seriale tv.
Fișa informatorului
1.Nume :Cup șa
2.Prenume: Ileana
3.Prenumele tatălui:Augustin
4.Porecla: Ieana lui Zachei lui Ionu Lichii
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):28. iulie 1943
7.Locul na șterii (satul, comuna, județul):Cupșeni ,comuna Cupșeni
8.Studii (câte clase,unde):
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Ccupșeni, comuna Cupșeni, ju dețul
Maramure ș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):
11.Starea civilă:casătorită
12. Copii:trei,două fete și un fecior
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio): citește c ărți de rug ăciuni,
urmare ște seriale tv

171
Fișa informatorului
1.Nume :Filip
2.Prenume: Dochia
3.Prenumele tatălui:Ioan
4.Porecla: Dochia lui Ionu Coaciului
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):2. mai 1930
7.Locul na șterii (satul, comu na, jude țul):Cupșeni ,comuna Cupșeni
8.Studii (câte clase,unde):4 clase
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Cupșeni, comuna Cupșeni, județul
Maramure ș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):
11.Starea civilă:casătorită
12. Copii:tre i,trei feciori
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio): citește c ărți de rug ăciuni,
urmare ște seriale tv.
Fișa informatorului
1.Nume :Cup șa
2.Prenume: Sanfira
3.Prenumele tatălui:Petre
4.Porecla: Sanfira de la Moară
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):8. aprilie 1946
7.Locul na șterii (satul, comuna, județul):Cupșeni ,comuna Cupșeni
8.Studii (câte clase,unde):
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Cupșeni, comuna Cupșeni, județul
Maramure ș
10.Dacă a fo st plecat din satul natal(când și unde):
11.Starea civilă:căsătorită
12. Copii:două fete
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio):rezolv ă integrame, cite ște c ărți de
rugăciuni, urmare ște emisiuni tv cu tematic ă religioasă .

172Fișa inform atorului
1.Nume :Buda
2.Prenume: Varvara
3.Prenumele tatălui: Ștefan
4.Porecla: Varvara lui Ștefanu Petrii
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):15 martie 1953
7.Locul na șterii (satul, comuna, județul):Ungureni ,comuna Cupșeni
8.Stu dii (câte clase,unde):8 clase
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Ungureni, comuna Cupșeni, județul
Maramure ș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):
11.Starea civilă:casătorită
12. Copii:patru,două fete și doi feciori
13.Interese f ață de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio):rezolv ă integrame, cite ște c ărți de
rugăciuni, urmare ște emisiuni tv cu tematic ă religioasă.
Fișa informatorului
1.Nume :Nodi ș
2.Prenume: Anuca
3.Prenumele tatălui:D umitru
4.Porecla: Anucalui Todoru Petrii
5.Ocupa ția de baz ă: referent cultural
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):15 martie 1940
7.Locul na șterii (satul, comuna, județul):Costeni ,comuna Cupșeni
8.Studii (câte clase,unde):
9.Unde a copilărit(satul, comuna, ju dețul):sat Costeni, comuna Cupșeni, județul
Maramure ș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):
11.Starea civilă:casătorit
12. Copii:doi,un băiat și o fat ă
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio):rezolv ă integrame, cite ște c ărți de
rugăciuni, urmare ște emisiuni tv cu tematic ă religioasă.

173Fișa informatorului
1.Nume :Perța
2.Prenume: Rafila
3.Prenumele tatălui:Trofin
4.Porecla: Rafila lui lui Todoru lui Trofina ș
5.Ocupa ția de baz ă: agricul tura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):12 ianuarie 1949
7.Locul na șterii (satul, comuna, județul):Libotin,com.Cupșeni,jud.Maramureș
8.Studii (câte clase,unde):10 clase
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul): Libotin,com.Cup șeni,jud.Maramureș
10.Dacă a f ost plecat din satul natal(când și unde):
11.Starea civilă:casătorit
12. Copii:un fecior
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio):rezolv ă integrame, cite ște c ărți de
rugăciuni, urmare ște emisiuni tv cu tematic ă religioasă.
Fișa informator ului
1.Nume :Perța
2.Prenume: Sanfira
3.Prenumele tatălui:Tudor
4.Porecla: Sanfira lui Todoru lui David
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):10 ianuarie 1946
7.Locul na șterii (satul, comuna, județul):Libotin,com Cupșeni
8.Studii ( câte clase,unde):studii superioare
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Libotin, com. Cup șeni,
județul Maramureș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):
11.Starea civilă:casătorită
12. Copii: trei,două fete și un fecior
13.Interese f ață de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio): citește c ărți de specialitate,
urmare ște emisiuni tv cu tematic ă diversă.

174Fișa informatorului
1.Nume :Feren ț
2.Prenume: Vasile
3.Prenumele tatălui:Victor
4.Porecla: Vasile a lui Victoru lui Augustinu Cantoru lui
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):10 ianuarie 1947
7.Locul na șterii (satul, comuna, județul):Libotin,com Cupșeni
8.Studii (câte clase,unde):studii superioare
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Libotin, com. Cu pșeni,
județul Maramureș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):
11.Starea civilă:casătorită
12. Copii: trei,două fete și un fecior
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio): citește c ărți de specialitate,
urmare ște emisiuni t v cu tematică diversă.
Fișa informatorului
1.Nume :Băbu ț
2.Prenume: Dumitru
3.Prenumele tatălui:Aurel
4.Porecla: Dumitru lui Aurel
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):10 ianuarie 1957
7.Locul na șterii (satul, comuna, județul):Cup șeni,com Cup șeni
8.Studii (câte clase,unde):studii superioare
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Cupșeni, com. Cup șeni,
județul Maramureș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):
11.Starea civilă:casătorit
12. Copii: patru,două fete și doi feciori
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio): citește c ărți de specialitate,
urmare ște emisiuni tv cu tematic ă diversă.

175
Fișa informatorului
1.Nume :Perhai ță
2.Prenume: Vasile
3.Prenumele tatălui:
4.Porecla: Sanfira lui Todor u lui David
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):10 ianuarie 1958
7.Locul na șterii (satul, comuna, județul):Libotin,com Cupșeni
8.Studii (câte clase,unde):studii superioare
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Libotin, com. Cup șeni,
județul Maramureș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):
11.Starea civilă:casătorită
12. Copii: trei,două fete și un fecior
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio): citește c ărți de specialitate,
urmare ște em isiuni tv cu tematică diversă.

Fișa informatorului
1.Nume :Perhai ță
2.Prenume: Cornelia
3.Prenumele tatălui:Nicolae
4.Porecla: Cornelia Mării Rusăndii
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):10 ianuarie 1956
7.Locul na șterii (satul, comuna, jude țul):Libotin,com Cupșeni
8.Studii (câte clase,unde):8 clase
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Libotin, com. Cupșeni,
județul Maramureș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):
11.Starea civilă:casătorită
12. Copii:două fete
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio): citește c ărți de specialitate,
urmare ște emisiuni tv cu tematic ă diversă.

176Fișa informatorului
1.Nume :Băbu ț
2.Prenume: Samoi ă
3.Prenumele tatălui:Augustin
4.Porecla:Samoilă lui Augustinu C antorului
5.Ocupa ția de baz ă: agricultura
6.Data na șterii (ziua,luna,anul):10 aprilie 1950
7.Locul na șterii (satul, comuna, județul):Cupșeni,com Cupșeni
8.Studii (câte clase,unde):6 clase
9.Unde a copilărit(satul, comuna, jude țul):sat Cupșeni, com. Cup șeni,
județul Maramureș
10.Dacă a fost plecat din satul natal(când și unde):
11.Starea civilă:casătorit
12. Copii: două fete
13.Interese fa ță de cultura de masă (ziare,căr ți,tv,radio): citește c ărți de specialitate,
urmare ște emisiuni tv cu tematic ă diversă.

177
Concluzii

„ Suntem și vom fi totdeauna neam de țărani. De aceea, destinul nostru ca neam, ca
putere culturală, atârnă de cantitatea de aur curat ce se află-n sufletul țaranului – creatorul și
păstrătorul culturii populare, centru gener ator, binecuvântat și rodnic.”
( Lucian Blaga)
Cuvinte au fost și vor fi întotdeauna pentru a defini frumusețea pe care ne -o
transmite satul. Cei mai mari poeți ai neamului, Blaga, Coșbuc, Goga, Eminescu și -au
centratcele mai frumoase opere pe sensibilita tea și puritatea pe care o transmite satul; prin
așezarea lui,prin oamenii lui și poveștile lor de viață în toate anotimpurile anului.
Țăranii pot să trăiască cu intensitate momentele cele mai importante, dar și pe cele
obișnuite, în același spațiu tra dițional și natural prin horile și doinele lor. Satul încă ne mai
ajută să nu uităm cine suntem, mai ales acum când trăim într -o lume debusolată. El va fi
mereu un spațiu al datinilor, al tradițiilor populare, al hărniciei depline și al nădejdii de mai
bine
Nicăieri nu există mai multă armonie decât într -o veche gospodărie
țărănească,acolo unde ritmul trăirii interioare a omului se contopește cu respirația lemnului.
Și doar clopotele sparg liniștea, vestind sărbătoarea, pericolul sau marea trecere.
Dintotd eauna am știut că suntem neam de piatră și lemnul ne este adăpost. Totodată
ne îngrijorăm, gândindu -ne că nu ne mai regăsim întrutotul decât lamuzeu. Spunem cu
acest prilej că arhitectura tradițională trebuie cu prisosință promovată, conservată și arătată
lumii întregi. Numai așa ne vom feri pe noi înșine și pe urmașii noștri de sălbăticirea țării.
E nevoie ca România să redevină un muzeu vi u.
În periplul pe care l -am întreprins ,căutându -ne locul și căutând apartenen ța noastr ă
la locurile acestea binecuvâ ntate de Dumnezeu,am cautat pentru început să ne identificăm
prin cultură. Am întâlnit nenumarate defini ții ale culturii,toate perfectibile,deschise la
adăugiri și interpretate de fiecare individ sau comunitate în parte în funcție de tr ăirile, de
nivelul de achizi ții al fiec ăruia.Vedem cultura unui popor ca un document ce deschide por ți
spre civiliza ție,document îndelung studiat și minuțios preg ătit pentru a da lumii orizonturi
noi, nebănuite.
Părți integrante ale culturii unui neam sunt tradițiile, obice iurile,portul,graiul
,credin ța, familia ,țara .Consider ăm un câstig implementarea la nivelul învă țământului
preșcolar a opționalelor de folclor ce prezint ă într -un mod accesibil bucă ți din lumea

178bunicilor și str ăbunicilor, mărturii încă vii în sufletele a cestor oameni cu care timpul a fost
mai generos.
Pornind în căutare de răspunsuri ,am poposit la lăzile de zestre care încă păstrează
taine sacre legate de ceea ce au fost odinioară satele noastre,pagini de istorie scrise pe
suflete de oameni cura ți si bu ni,dar și legate de r ădăcinile noastre, de apartenen ța la acele
rădăcini.Un neam fără tradi ții și f ără obiceiuri, nu are nimic,ne pierdem în lumi colorate de
un modernism prost în țeles și ne lep ădăm de vechi, ne ru șinăm de trecut dar cu siguran ță
ne pierde m identitatea.
Certificate de na ștere culturale sunt portul popular, credințele și înv ățămintele
desprinse din snoave,balade, cântece,strigături, obiceiuri păstrate încă.Am încercat o altă
abordare,un alt mod de a prezenta trecutul,de a descoperi origini și de afacilita accesul la
toate aceste taine prin activita ți familiare copiilor, stimulându -i să descopere lucruri noi
despre trecut ,transpunându -i în roluri accesibile capacita ții lor de înțelegere ,reg ăsind
similitudini, identificându -se cu personajele.
Întorcându -ne în trecut pentru a căuta răspuns la întrebări legate de origini de la
această vârstă,reprezintă un câ știg,sper ăm să întâlnim în viitor adolescen ți ce -și asum ă
locul în societate,care se vor mândri cu originile lor și cu locul ocupat în socie tate.
Am încercat să prezentăm sau mai bine zis să punem în balan ță tradi ția și
modernitatea, lucru deloc u șor .Fiind oarecum familiarizați cu tradițiile la care sunt
părta și înc ă ,am găsit diferen țe dar am descoperit și tr ăiri fire ști,sentimente și dori nțe de a
păstra și duce mai departe crâmpeie din bucuria, din necazul sau munca oamenilor din
trecut.Activita țile cu caracter tradițional au fost promovate,încercând o desprindere de
tehnologie,transpunându -ne pe parcursul activită ților într -o lume noninv azivă,plină de
puritate, regăsindu -ne și încercând s ă-i apropiem pe cei mici de valorile păstrate cu grijă de
bunicii și str ăbunicii no ștri.
Modernitatea ieftină care a invadat și cele mai neb ănuite cătune a adus cu sine
dorin ța de a sc ăpa de trecut, dis trugând vestigii,lepădându -ne de origini și promovând
kitsch -ul.În sprijinul păstrării acelor tezaure, a căror valoare nu este cunoscută, din respect
pentru munca lor și din dorința de a nu ne pierde de tot,am inițiat lectorate cu teme
variate, sensibil izând familiile copiilor și organizând ateliere meșteșug ăresti unde împreună
am realizat lucruri frumoase.Am reu șit să deschidem u și ferecate,am dat colbul la o parte
de pe lăzile de zestre aruncate -n unghere de nepătruns, sco țând la lumin ă frumosul ob ținut
cu trudă,obiecte cu valoare sentimentală și drept mulțumire am recreat o f ărâmă din lumea
lor.

179Stând de vorbă cu bătrânii satelor noastre am regăsit triste țe, i-am sim țit oarecum
stingheri, încurca ți în aceast ă lume, obosi ți de tehnologii și bucuroși de oaspe ți curioși
ugându -i să se întoarcă în trecut, am regăsit lacrimi în coltul ochilor obosi ți de timp dar și
bucuria întoarcerii la anii în care erau de folos. Unul din bunici mi -a spus Îi tare greu
dragu badii, pă tă ț îi zăhăim. Am încercat să -i expli c că nu e a șa, dar mi -a zâmbit tâmp și
mi-a arătat în jur, nimic nu mai era al lui, nici hainele nu -i plăceau. Pove știle pe care mi le –
a spus, pentru că a șa le -am perceput, m -au transpus pentru o clipă în acele timpuri, am
simțit bucuria lui dar și dezn ădejdea. Cel mai dureros lucru pentru ei e să trăiască și să-si
vadă irosită agoniseala de -o via ță.
Am făcut o promisiune, ca măcar prin această incursiune vom reînvia tradi ții, vom
etala portul popular cu mândrie , vom da copiilor prilejul de a -și cunoaște l ocul.
De la leagăn la mormânt via ța e plin ă de evenimente ce ne marchează existen ța,
evenimente ce aduc bucurii, triste ți ,adev ărate lectii de via ță.
Am încercat să parcurgem oarecum cronologic aceste momente dar și altele
prilejuri de a sărbătorii și păstra ritualuri și credințe imortalizând sau redând prin joc
frânturi din acele momente la care au fost părta și dar și participanți direcți.
Cunoscând ace ști oameni am realizat c ă mul țumirea vine din lucruri m ărunte și
oarecum ne -au făcut părta și la aceast ă mulțumire l ăsându -ne să căutăm frumosul în lumea
lor uitată . I -am sim țit aproape de Dumnezeu ,mult mai aproape decât suntem noi ast ăzi ,iar
obiceiurile din care am reprodus frânturi stau cheză șie la afirmația de mai sus.Preotul era
nucleul comunită ții,un eori lăudat , alteori ironizat prin ziceri tipice Nu face ce face popa,
Fă ce zice popa sau Și popa -i om cu păcate, numa hainele -s curate , dar credin ța în
binefacerile pe care le aducea prin rugăciune era de nezdruncinat. La na ștere,când pruncul
nu voia să vină pe lume și chinurile mamei erau mari ,to t rugăciunea era cea care ajuta .
Bolile î și aflau și pe alocuri își afl ă și astazi alinare prin rug ăciuni,iar celelalte evenimente
și sărbători religioase de peste an aveau o însemnatate aparte și erau p ăstrate până în cele
mai mici detalii. Nunta era un eveniment care azi nu mai are decât iz de tradi țional,era
moment hotărâtor în via ța oamenilor,așa cum e și azi doar c ă atunci majoritatea nun ților se
țineau dumineca fiinn precedate de seara de sâmb ătă când la c asele celor doi tineri se
coseau, cununa și steagul respectând reguli bine definite.Am încercat s ă descifrăm din
acele învătăminte, subliniind importan ța lor pe înțelesul celor mici, antrenându -i în jocul
de-a cunoa șterea,de -a cine sunt,de -a cine -au fost.
Sărbătorile agrare aveau o importan ță aparte,azi păstrând doar anumite variante
,cosmetizate ,acest lucru datorându -se modernizării și folosirii utilajelor agricole în
detrimentul animalelor.Raportându -ne la trecut și din dorința de a nu l ăsa pradă uitării

180obiceiuri ce altădată uneau oamenii făcându -i mai genero și ,mai umani am încercat s ă
implementăm dorin ța de a tr ăi la fel ca ei,de a ne hrăni cu alimente tradi ționale ,de a mânca
din vase de lut ,într -un cuvânt de a învia lumea lor ,primind asfel răspuns la căutările
noastre.
Convin și fiind c ă odată porni ți pe acest drum ,nu vom da înapoi am poposit și la
evenimente mai pu țin pl ăcute,moartea aduce cu sine ritualuri,rămase în sufletele celor
bătrâni. Ca simbolistică cifra 3 nu mai are azi nici o valoare,ui tându -se numărul paharelor,
dar se mai pastrează acei colacei ce se dau vamă, atunci când sufletul ajunge la
poduri.Fiind un eveniment trist am subliniat doar anumite aspecte ,punctând însemnătatea
lor.
La grupa de copii pe care am onoarea să o conduc am d orit să aduc toate aceste
aspecte, versificat, considerând mai u șor de asimilat și mai ușor de transmis. Am elaborat o
programă de op țional pe teme de folclor,în cadrul careia am avut întâlniri cu oameni
frumo și, dornici s ă ne fie dascăli în ale me șteșugur ilor.I -am văzut lumina ți,bucuroși,purtau
cu atâta naturale țe portul popular,ascultau parc ă în transă pove știle spuse de bunicii
noștrii,am vâzut în ochișorii lor dorinț ă,de a cunoa ște de a descoperi mai mult.
Am planificat proiecte tematice pe parcursul a nului școlar ,în cadrul c ărora
îmbinând tradi țional și modern am reușit s ă integrez domenii experien țiale cu tematic ă
adecvată folclorului .Jocul a fost și este omniprezent în viața omului,nu doar a copilului.
Făra joc lumea ar fi mai săracă.Am adus în ate nția părinților și un alt fel de abordare în a
ne educa copiii, implicându -i în tot ce facem ,lăsând garda jos și încercând s ă-i
conștientiz ăm că doar muncind și realizând ceva vom ști s ă pre țuim acel lucru,s ă știe ca nu
toate i se cuvin de -a gata ci se o btin cu trudă.
Dacă ne -am întoarce mai des în trecut, dacă am fi mai putin grăbi ți,dac ă am vedea
frumosul în lucruri mici,ne -am găsi locul,lumea ar fi mai bună.
Promovând și ridicând la rang de art ă tradi ția local ă,am descoperit desi răzle ț tineri
implic ați ,dornici s ă înve țe,poart ă cu mândrie portul tradi țional,vorbesc în dulcele grai
local,se implică în activită ți meșteșug ărești,descoperind fete lucrând la r ăzboi zadii cu
drobi,flăcăi mândri care cioplesc lemnul,zgarzi și barșoane f ăcute de mânu țe harn ice.dar și
mini muzee care vor rămâne mărturii ale identită ții locale și naționale.
Tema aleasă a fost generoasă și pentru finalitatea procesului instructiv -educativ,
cele prezentate contribuind la promovarea unor valori etice, specifice lumii satului,iar copii
au avut astfel posibilitatea de a cunoa ște istoria str ămoșilor, nu prin documente seci ,ci
prin via ța real ă, trăită de ace ști oameni minunați.

181
Bibliografie

1. Academia română, Institutul de Filologie română „Alexandru Philippide”, Identitatea
cultur ală românească în contextul integrării europene, Editura Alfa, Iași, 2006.
2. Antohi, Sorin , Civitas imaginalis. Istorie și utopie în cultura română , București, 1999.
3. Bari, Ioan, Globalizare și probleme globale , Editura Economică, București, 2002.
4. Bălteanu, V aleriu, Dicționar de magie populară românească, Editura Paidea,
București, 2003
5. Braudel, Fernand, Gramatica civilizațiilor , Editura Meridiane, București, 1994.
6. Braudel, Fernand, Timpul Lumii , vol. 1 si 2, Editura Meridiane, București, 1989.
7. Broch, Herman , Kitsch -ul, fenomen al pseudoartei , Editura politica, București, 1973
8. Bucur, Corneliu, Identitate etnoculturală. Conștiință națională și afirmare universală,
Editura Astra musseum, Sibiu, 2006.
9. Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, E.D.P., București, 1976.
10. Cerghit, Ioan, Perfecționarea lecției în școla modernă , E.D.P., București, 1993.
11. Cerghit, Ioan, Prelegeri pedagogice , Editura Polirom, Iași, 2001.
12. Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicționar de simboluri, vol. I, II, III, Editura
Artemis, bucurești, 2003 .
13. Vol.colectiv, Globalizare și universalitate. Himeră și adevăr , Editura Bizantină,
București, 2002.
14. Coman, Codrin, Eseurile globalizării , Editura Grinta, Cluj -Napoca, 2005
15. Costaru, Ana Elena, Identitate și alteritate culturală europeană, Editura Ecou, 201 2.
16. Cucoș, Constantin (coord.), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice, Editura Polirom, 2009.
17. De Landsheere, G., Istoria pedagogiei experimentale , E.D.P., Buc., 1995.
18. Enache, Andreea, Identitatea europeană: reprezentări sociale, Editura Lumen, Iași,
2006.
19. Eretescu, Constantin, Folclorul literar al românilor. O privire contemporană , Editura
Compania, București, 2000.
20. Feischmidt, Margit, Multiculturalismul, în Altera, nr. 12/1999.
21. Georgiu, Grigore, Națiune. Cultură. Identitate , Edi tura Diogene, București, 1997.
22. Goia Vistian, Literatura pentru copii și tineret (pentru institutori, învățători și
educatoare) , Editura Dacia Educațional, Cluj -Napoca, 2003.

18223. Iacob, Luminița Mihaela, Etnopsihologie și imagologie. Sinteze și cercetări, Editu ra
Polirom, Iași, 2003.
24. Ionescu, Miron, Radu, Ioan, (coord.), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj -Napoca,
1995.
25. Românească, 1981.
26. Mate, Gavril , Universul Kitsch -ului. O problem ă de estetică , Editura Dacia, Cluj –
Napoca, 1985
27. Moles , Abraham , Psihologia Kitsch -ului: Arta fericirii , Editura Meridiane, București,
1980
28. Moscovici, Serge, Psihologia socială a relațiilor cu Celălalt, Editura Polirom, Iași,
1998.
29. Mucchielli, Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale , Editura
Polirom, Iași, 2002.
30. Muster, D. Metodologia cercetării în educație si învățământ. Editura Litera, 1985.
31. Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară, E.D.P., București, 1996.
32. Noica, Constantin, Modelul cultural european , Editura Humanitas, București, 1993.
33. Oișteanu, Andrei , Mythos și Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală ,
București, 1997.
34. Panfile, Alina, Limba și literatura română în școala primară (Perspective
complementare), Editura Paralela 45, București, 2009
35. Parfene, Constantin, Compozițiile în școală, Aspe cte metodice. E.D.P., București,
1980.
36. Parfene, Constantin, Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Polirom,
Iași, 1998.
37. Pavelescu, Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române , Editura Corint,
București, 2010.
38. Pop, Mihai, Ruxăn doiu Pavel, Folclor literar românesc, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1991.
39. Popper, Karl, Societatea deschisă și dușmanii ei , Editura Humanitas, București, 1990.
40. Ruxăndoiu, Pavel, Folclorul literar în contextul culturii populare românești, Editura
“Grai și suflet – Cultura națională”, București, 2001
41. Soros, George, Despre globalizare , Editura Polirom, Iași, 2002,
42. Suciu, Alexandru, Nevoia actuală de ceremonial și ritual , Editura “Lux Libris”,
Brașov, 1998
43. xxx,Date obținute de la biblioteciile di n comună.

18344. xxx,Date statistice obținute de la Primăria Cupșeni.
45. xxx,Rapoarte operative ale Centrului Agricol Cupșeni .
46. xxx,Date statistice obținute de la preoții din comună.
47. Gherman, G., Materiale pentru monografia satului Rohia, Editura [s.n.],Baia Mare,
1978.
48. Stoica, Georgeta, Pop, Mihai, Zona etnografică Lăpu ș, Bucure ti, Editura Sport –
Turism
49. 1984.
50. Dumitru Rus, Rozica Bott, Țara Lapușului, București, Corint, 2000.
51. Bandula,O., Borlea, Cornel, Nemet, I.,Pagini din istoria Maramureșului, Baia
Mare,Editura[s. n.], 1967.
52. xxx,Buletinul monumentelor istorice, nr. 2,1973.
53. Horvat, Săluc, Dragomir, Zamfir, Temian, Laura, Ițoaie, Tatiana, Bibliografia
etnografiei și folclorului maramureșean, vol.8, Baia Mare,Ed.[s.n.], 1992.
54. .xxx,Poze, fotograf Gabriel Motica.
55. xxx,Da te statistice obținute de la ing. Perța Leon.
56. Tarnavschi Schuster, Dana, Biserici de lemn din Țara Lăpu șului, Buletinul
Monumentelor Istorice, București,1973 .
57. xxx,Afirmarea românească în Someș: Patru ani de gospodărire liberală, Cluj,
Tipografia Cartea Ro mânească, l933 -1937

Volume colective
1.Bandula,O., Borlea, Cornel, Nemet, I.,Pagini din istoria Maramureșului, Baia
Mare,Editura[s.n.], 1967
2.Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicționar de simboluri, vol. I, II, III, Editura
Artemis, bucurești, 2003.
3.Ionescu, Miron, Radu, Ioan, (coord.), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj -Napoca,
1995.
4.Pop, Mihai, Ruxăndoiu Pavel, Folclor literar românesc, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1991
5.Stoica, Georgeta, Pop, Mihai, Zona etnografică Lăpu ș, Bucure ti, Editura Sport -Turism

184Siteografie
1.https://www.wikipedia.org/
2.www.primaria -cupșeni.ro/
3. https://www.facebook.com/