Habitatul Uma Baicoi. Evolutie Si Perspective de Dezvoltare

Introducere

Orașul „paralelei 45” , traversat în partea vestică de drumul E60, este un ținut favorizat, sub care se află un masiv important de sare, numeroase pungi de petrol și gaze, din interiorul căruia ies la suprafața izvoare cu apă sărată sau efecte miraculoase.

Localitatea aparține orașelor de contact Subcarpați-câmpie, condițiile naturale cu resurse complementare constituind un mediu prielnic întemeierii în aceste locuri a comunității umane cu mult timp in urmă, așa cum dovedesc modelele cu efigia lui Filip al II-lea Macedoneanul, descoperite la Țintea.

Economia orașului a fost legată de utilizarea resurselor naturale, principala ocupație fiind cultivarea pământului, creșterea animalelor, exploatarea si prelucrarea lemnului, petrolului și alte îndeletniciri meșteșugărești.

După anul 1895 și sfârșitul celui de-al doilea mondial începe „etapa petrolieră” – care a avut rol primordial în dezvoltarea orașului ( după anul 1940 orașul Băicoi obține locul I în privința producției de petrol).

Agricultura este favorizată de solurile de calitate medie si producerea mare a suprafețelor agricole (76%). Aici se află cea mai mare suprafață de livezi pe cap de locuitor din județ. Poziția geografică a favorizat dezvoltarea comerțului încă din 1792, Constantin Ghica obținând carte domneasca să facă pe moșia sa târg, o dată pe săptămână. Târgul a fost reluat după 1989 devenind atractivitate si influenta orașului.

Potențialul turistic este superior amenajării actuale în cazul Băile Stelii, dar în cazul monumentelor istorice (capela neogotică a Cleopatrei Trubețkoi) deteriorarea este evidentă.

Habitatul urban Băicoi

Evoluție și perspective de dezvoltare

Motivația alegerii temei

Lucrarea metodico-științifică pentru pregătirea și susținerea gradului didactic I își propune să surprindă dimensiunile esențiale ale unui amplu proces de devenire istorică, socială și economică, inserând date semnificative, privind încadrarea geografică, rolul componentelor naturale în dezvoltarea economică a orașului, istoricul populării și evoluția așezărilor umane, funcțiile geoeconomice ale teritoriului studiat. Ansamblul de date consemnate va putea oferi o imagine complexă a orașului și a vieții locuitorilor ei.

Am considerat motivată inițiativa elaborării unei lucrări cuprinzătoare asupra localității pentru că, pe de o parte, din anul 1945 când învățătorul Gheorghe Popescu a publicat monografia „Țintea”, nu au mai fost realizate alte studii asupra orașului, iar pe de altă parte, studiile de geografie umană, respectiv de geografie urbană sunt de mare actualitate teoretică și practică, încercând să ofere soluții la problematică vastă cu care se confruntă orașele în prezent.

Preferința în alegerea acestei teme mai este argumentată și de faptul că lucrările existente până acum tratează elemente de geografie locală și ating doar tangențial aceste probleme. Datorită faptului că un studiu asupra evoluției și perspectivelor de dezvoltare al orașului Băicoi nu a fost întocmit până în prezent, iar sursele bibliografice sunt reduse, nefăcându-se referiri speciale asupra acestei zone, doresc ca prezenta lucrare să clarifice unele probleme privind complexitatea și varietatea acestei zone. Având în vedere că orașul Băicoi are perspective semnificative de dezvoltare, ne propunem să descifrăm complexitatea legăturilor om-natură, comunitatea pământ – cultură și rolul umanizabil al resurselor geologice ca rezultat al prelucrării datelor instituții publice (ale administrației locale și județene) și private.

Elaborarea lucrării va viza două planuri: unul științific (cercetarea de teren) și unul didactic (transpunerea acestor noțiuni cu un grad ridicat de abstractizare și generalizare la nivelul concret intuitiv al activității didactice). Ca profesor voi redacta acele materiale didactice de natură să faciliteze transmiterea eficientă a conținuturilor (grafice, harți geografice etc). În finalizarea acestor demersuri voi recurge atât la metode tradiționale (clasice) cât și la strategiile activ-paticipative.

Prin diversitatea componentelor din cadrul peisajului local, această lucrare va oferi o imagine completă și unitară a cadrului natural al zonei de cercetare, al potențialului său economic și al perspectivelor de dezvoltare, atât prin prisma favorabilităților cât și a restrictivităților acestor componente în evoluția orașului.

CAPITOLUL I

POZIȚIA ȘI LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ

Situat pe paralela de 45º02’ latitudine nordică și limitat la est de meridianul de 25º52’ longitudine estică, orașul Băicoi este așezat în mijlocul județului Prahova la contactul Subcarpaților de Curbură cu Câmpia Ploieștilor, întrepătrunderea dintre dealuri și câmpie fiind un caz aproape unic în țara noastră.

Ca întindere orașul Băicoi ocupă o suprafață de 11,4 kmp în cadrul județului Prahova(4716kmp), față de Ploiești cu 58,3 kmp și Câmpina cu 7,4 kmp.

Fig. 1 ………… Județul Prahova …..

Limitele administrative sunt evidențiate astfel: Scorțeni si Cocorăștii Mislii de nord, Ariceștii Rahtivani la sud, Bănești și Florești la vest și Plopeni și Păulești la est. Orașul se întinde pe o lungime de (de la intrarea în Tufeni spre Mislea până la ieșirea spre Găgeni-Canton), situându-se la de Ploiești, de Câmpina si de Plopeni.

Fig. 2 Băicoi

„Devenind oraș in anul 1949, in prezent acesta înglobează localitățile Țintea, Liliești, Dâmbu, Schela(Cotoiu) și Tufeni” .

Datorită poziției geografice, situate la exteriorul Subcarpaților, dealurile Băicoi-Țintea se găsesc sub o influența de câmpie iar expoziția nordică și sudică a versanților, determină o utilizare diferită a terenurilor: pășuni, păduri în nord, arabil în sud.

Climatul este temperat continental de tranziție favorabil desfășurării activității economice.

Teritoriul orașului Băicoi, prin poziția sa geografică în cadrul bazinului râului Prahova, prezintă un potențial hidric format din ape subterane( care se situează la 50 metri în zona Tufeni, 10 metri în Băicoi si 4 metri în zona pârâului Dâmbu si afluenții acestuia.

Dezvoltat de timpuriu, prin apropierea de doi poli economici foarte importanți in evoluția sa – Ploiești și Câmpina, datorită resurselor de sol si subsol de care beneficiază, respectiv petrol, gaze naturale, păduri și terenuri agricole, orașul Băicoi este atras pregnant în activitățile industriale ale celor doua municipii învecinate.

Cu 17.981 locuitori, ocupă locul al II-lea în cadrul orașelor județului Prahova, față de Ploiești cu 209.945 locuitori și Câmpina cu 32.935 locuitori.

Industria petrolieră a fost favorizată de existența resurselor de petrol din această regiune a țării. „După introducerea forajului mecanic(1894), industria extractivă ca și industria constructoare si repararea utilajului petrolier, deținea întâietatea în activitățile economice” .

Industria construcțiilor de mașini reprezentată de F.E.H.S. (Fabrica de Echipamente Hidraulice Speciale) și S.C. Camexip SA (Societatea Comercială de Malaxoare, Extindere pentru industria Petrochimică) produce ansamble și piese de schimb pentru prelucrarea cauciucului, maselor plastice, celulozei și hârtiei.

Funcția alimentară a orașului deține locul al III-lea, după cea petrolieră si cea constructoare, reprezentată de Moara Liliești, TegaPam Confruct Băicoi, SC Dobre și Fiii – prin comercializarea mierii, SC Phoenix – Fabrica de Pufuleți, Vinalcool.

Agricultura se remarcă prin ponderea mare a suprafețelor cultivate(76%), solurile fiind apreciate de calitate medie, culturile preponderente fiind de cereale(porumb, grâu, orz, orzoaică), dar și de cartofi, pomi fructiferi și viță de vie.

Funcția comercială are tradiții vechi. G. Lahovary preciza că „în anul 192 Constantin Ghica obține Carte Domnească să facă târg pe moșia dumnealui o dată pe săptămână”.

Potențialul turistic este dezvoltat în cadrul stațiunii balneoclimaterice Valea Stelii, dintre miile de vizitatori mulți provin din regiuni mai îndepărtate ale țării.În partea centrală a orașului se află vestigii legate de ruinele castelului prințesei Trubețkoi. De asemenea, Biserica Sfinții Împărați Constantin si Elena, s-a zidit pe moșia principesei Kleopatra Trubețkoi, proprietara moșiei Băicoi. Ulterior, biserica a fost pictată parțial de Nicolae Grigorescu pe atunci in vârstă de 15 ani.

Rețeaua de transporturi este diversificată, legăturile cu localitățile învecinate sunt realizate prin DN1, DJ102: Ploiești-Păulești-Băicoi si calea dublă electrificată București-Brașov.

Fiind un centru de influență locală, orașul Băicoi cunoaște o intensă dezvoltare economică și socială, dezvoltarea bazându-se pe resursele primare.

CAPITOLUL II

ISTORICUL CERCETĂRILOR

Orașul „paralelei 45”, traversat din partea sa vestică de drumul E-60, este un ținut favorizat, sub care se afla un masiv important de sare, numeroase pungi de petrol și gaze din străfundurile căruia ies la suprafață izvoare cu apă sărată sau cu efecte miraculoase.

Prin documentarea asupra istoricului cercetătorilor publicate în legătură cu zona orașului Băicoi am descoperit că Gh. Niculescu în lucrarea sa „Terasele Teleajănului în zona subcarpatică cu privire specială asupra mișcărilor neotectonice cuaternare. Probleme de geografie ”, spunea legat de geologia regiunii:

„Cercetările au adus dovezi certe despre o înălțare neotectonica pleistocenă în zona anticlinalului Boldești – Băicoi – Gura Ocniței și colaborări compensatorii în sinclinalul Măgurele si zona de subsidență de la marginea câmpiei.”, iar Popp Nicolae în lucrarea „Subcarpații dintre Dâmbovița și Prahova”, menționa ca „Subcarpații sunt in stare născândă, iar Câmpia Ploieștilor este de fapt o falsă câmpie.”

Același Gheorghe Niculescu preciza în lucrarea „Valea Prahovei”, că „întrepătrunderea dealuri – câmpie este un caz unic in țara noastră. Pe de-o parte câmpia se leagă de șesul Mislei prin șeaua de la Găgeni și pe Valea Teleajănului, iar pe de altă parte, dealurile izolate Țintea – Păulești, cu înălțimi de 300-400 m stau risipite în câmpie la câțiva kilometrii sud de marginea compactă a înălțimilor subcarpatice. Sub cuvertura de aluviuni, stratele sunt boltite, formând anticlinalele șezute faliate, majoritatea cu sâmburi de sare in ax, dovedind, că tectonica nu s-a desăvârșit încă. Anticlinalele cu sâmburi de sare, tind să se accentueze și să înalțe pentru a străpunge aluviunile recente. Uneori sarea a reușit să iasă la lumină la Țintea Băicoi. Așadar, pe de-o parte formarea unor dealuri recente, iar pe de altă parte aluvionarea excesivă a impus divagarea râurilor, au constituit condițiile în care s-a definitivat relieful.”

Informații privind relieful zonei am obținut din lucrarea „Valea Prahovei” a doamnei și domnului profesor universitar doctor Valeria Velcea respectiv Ion Velcea care precizau:

„Zona subcarpatică se caracterizează prin prezența celor cinci terase ale Prahovei: T5 – Bănești; T4 – Câmpina ; T3 – Băicoi; T2 – Pițigaia; T1 – Ciobi; T0 – Străjiștea.

Terasa a III-a Băicoi este situată la 73-75 m altitudine relativă și pe ea se află situată localitatea cu același nume. Grosimea pietrișurilor acestei terase 20-25 m, si se menționează prezența în cadrul terasei a unui strat de lut roșu de 1-1,5 m ceea ce dovedește existența unui climat cald și umed în interglaciarul Mindell – Riss. Vârsta terasei Băicoi este atribuită fazei Prahovei. Terasa Băicoi joacă rolul unei bare în dirijarea rețelei hidrografice, rămânând suspendată fată de Prahova și fată de Mislea. ”

Profesorul George Vâlsan în lucrarea „Câmpia Română”, amintea: „Dealurile Țintea – Băicoi domină depresiunea subcarpatică Mislea – Podeni. Contactul se realizează printr-o zonă piemontană alcătuită din conuri de dejecție îngemănate și suprapuse. Culoarul de vale al Mislei este un curs al Teleajănului care se drena spre Prahova și se vărsa la sud de Bănești, aducând ca principal argument lărgimea de 15 km a culoarului care nu putea fi modelat de Mislea.”

Informațiile referitoare la temperaturile medii anuale, maximele și minimele absolute le-am obținut din „Atlasul Climatologic”: „Temperaturile medii anuale sunt cuprinse intre 9-10ºC, încât din punct de vedere tehnic clima se caracterizează prin ierni blânde(media lunii ianuarie 2-3ºC și veri calde 21-22ºC media lunii iulie)”.

Din „Geografia României”, am obținut informații fitogeografice, localitatea aparținând „regiunii macaroneze – mediteraneene, provincia dacică, subprovincia banato – getica, districtul Subcarpaților Orientali ai Munteniei.”

Precizări asupra istoricului așezării, le-am obținut din câteva lucrări importante dintre care menționez:

Baicu I., Popescu Stelian în lucrarea „Istoria Prahovei în date” precizau: „La Țintea au fost identificate monede dace imitând pe cele macedonene și efigia lui Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru Macedon (epoca fierului). Din această perioadă (341 î.e.n.) datează și tezaurul de tetradrahme, descoperite la Țintea, dovedind intensificarea legăturilor geto-dacice de la sud de Carpați cu lumea greco-macedoneană.”

Baicu I., Popescu Stelian în lucrarea „Târguri și orașe între Buzău, Târgoviște și București”, menționa:

„Spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea sunt menționate localitățile din apropiere, Plopeni 1486, Ploiești 1503, Câmpina 1503, ceea ce întărește ideea existenței și altor localități în zonă. Prin pădurile și crângurile din jurul orașului Târgșor se găseau pitulate sate vechi, înainte de 1600 în părțile pietroase ale branciogului, în apropierea dealurilor Băicoi și Florești – reședință domnească în secolul al XV-lea.”

Lahovary Gheorghe spunea în lucrarea „Marele dicționar geografic”: „Este cunoscut faptul că în perioada migraților, orașele din Dacia și-au încetat existența, mai devreme sau mai târziu vechile așezări având o soartă vitregă, fapt ce a determinat mutarea vetrelor pe înălțimile din Țintea și Băicoi, unde era livadă boierească”

Petrovici Emil, preciza în lucrarea „Studii de dialectologie și toponimie”, că: „Toponimul Băicoi trebuie considerat românesc din format dintr-un nume de persoană slav cu ajutorul sufixului românesc –oi.”

Din „Almanahul Prahova”, am preluat următoarea informație: „Atestarea documentară a localităților Băicoi ca moșie domnească este strâns legată de întemeierea orașului Ploiești. Cu ocazia schimbului de moșie pentru moșie, Mihai Viteazul dă Băicoiul lui Manole și Neculce Logofăt, în schimb pentru satul Ploiești. Documentul a fost dat la Ploiești, la 30 mai 1705(1597) și din el reiese că moșia orașului împotriva boierului Ianache Muruz, ei au prezentat acte ca dovadă dar Divanul Domnesc le-a distrus.”

Tot in „Istoria Prahovei în date” se menționează că „în anul 1543” și mai apoi în anul 1295 în socotelile orașului Brașov, apare o mențiune referitoare la localitate: Au luat poate la schimbul de mărfuri cu Brașovul, negustori din Argeș, satele Prahovei, Băicoi.”

Tot în lucrarea „Almanahul Prahova” se spune că în data „de 5 august 1866 la ora 5 dimineața, domnitorul Carol I, se urca în poștalion tras de opt cai, fiind însoțit de istoricul Dimitrie Sturdza, de doctorul Carol Davilla și maiorul Fălcoianu, ajung la Ploiești, trec prin Călinești, Florești, Băicoi și ajung la Mănăstirea Sinaia, ctitoria lui Mihai Cantacuzino.”

În „Marele dicționar geografic al României”, Gh. Lahovary preciza: „Zona a fost locuită de o populație compactă de naționalitate română. Din secolul al XIX-lea, sunt indici asupra prezenței țiganilor. În anul 1898 existau în Băicoi 6 familii de țigani”. În aceeași lucrare Gh. Lahovary spunea la pagina 275 că „ la sfârșitul secolului al XIX-lea ocupația de căpetenie a locuitorilor 35 sunt meșteșugari, dulgheri, dogari, cismari ce-si desfacă produsele la Ploiești”.

O altă informație deosebit de importantă a fost preluată din lucrarea „Orașe și organizarea spațiului geografic” a profesorului Ianoș Ioan: „În studiul funcțiilor orașului trebuie să se deosebească funcțiile primare, de bază, a căror importanța depășește limitele orașului, de funcțiile secundare care răspund necesitaților interne ale centrelor urbane. Prin studiul efectuat urmează să se stabilească funcția sau funcțiile dominante pe care orașul le realizează. De aceea se efectuează analiza detaliată a tuturor funcțiilor secundare, locale. Seajunge la integrarea orașului respectiv in cadrul rețelei urbane naționale, oraș de rangul al IV-lea în spațiul geografic central muntenesc aflat în aria de influența a capitalei.”

În lucrarea „Istoria exploatărilor petrolifere Băicoi – Țintea – Liliești – Dâmbu, de la

începuturi până în 1954”, Moisin Anton preciza:

„Exploatarea petrolului are tradiții deosebite la Băicoi. Cea mai veche exploatare se află la Țintea. La muzeul Petrolului din Ploiești există un document din anul 1517 semnalând printre punctele de reper, Secăreni(Țintea) cu gropi de păcură”. Constantin Boncu în „Contribuții la istoria petrolului românesc” notează că în anul 1596 Giovanni Bottero Benesse vorbește despre „uleiul mineral” din dealurile Țintei, exploatarea petrolului având o vechime de 500 ani, situându-se printre primele patru din Muntenia (alături de Pietriceaua, Păcureți, Matița)”…

… „În anul 1910, producția schelelor Băicoi si Țintea reprezenta 10% din producția de petrol a țării, acestea fiind centrul regiunii celei mai bogate producții”.

Pentru capitolul „Căile de comunicație” o informație importantă a fost preluată din lucrarea „Memoria comunei Țintea” autorii fiind Ștefan Alexandru care precizează la pagina 52: „drumul principal Ploiești – Păulești – Spânzuratul – Dâmbu – Bordini – Ocna Telega(drumul sării) era dublat de cel din Coasta Ghindei – Văcărie – Mărgineanca – Țintea – Malul Râpii – Ciofânca – Pepiniera(local). Drumurile de deal se numeau hule și aveau următoarele direcții:

a. Cioara – Tornaru – Răduleasca – Valea Ghercioiului – Irimescu – Dealul Țintea

b. Valea Trestiei – Irimeasca – Valea Olarului – Valea lui Dan – Valea Călții

c. Postolache (Prunărești) – Casa gen. Boteanu – Via Tomoroveanu – Valea Beznei – Câlțari

d. Valea Sârbu – Punărești”

CAPITOLUL III

SCURT ISTORIC AL ORAȘULUI

Regiunea actualului oraș a fost populată încă din anul 341 î.e.n, dovezi stau monezile cu efigia lui Filip al II-lea descoperite la Țintea.

Urme ale așezărilor apar si din vremea lui Burebista (82-44 î.e.n), această regiune fiind inclusă statului dac.

Denumirea orașului dovedită printr-un hrisov al lui Basarab I (1324-1328), făcea referire la o căpetenie tătară, Baicu(posibil) nume la originea toponimului Băicoi)

Pe la anul 1503 sunt menționate localitățile Ploiești și Câmpina și în 1486 localitatea Plopeni, ceea ce întărește ideea existenței și altor localități în apropierea Băicoiului.

„Prin pădurile și crângurile din șesul orașului Târgșor se găseau pitulate sate vechi, înainte de 1600, în părțile pietroase ale branciogului, în apropierea dealurilor Băicoi si Florești, reședința domnească în secolul al XV-lea.”

„Este cunoscut faptul că în perioada migrațiilor, așezările din Dalia și-au încetat existența, mai devreme sau mai târziu vechile așezări având o soartă vitregă, fapt care a determinat mutarea pe înălțimile din Țintea și Băicoi unde era livada boiereasca.”

Tradiția orală menționează încă din vremea migrațiilor tătare un oarecare Baicu, crescător de oi care cobora turma la iernat la Cotul Oii-azi Cotoiu. (Primăria orașului Băicoi).

Denumirea cartierului Liliești provine de la liliecii care se adunau in fața școlii într-un de vite. Numele cartierului Dâmbu provine de la „dâmbul” pe care este așezat iar cel al cartierului Tufeni de la tufele care cresc dejur-împrejur. Toponimul Țintea provine de la un cioban cu opinci, ițari și dimie li care se sprijinea într-un baston cu ținte, de aici i se spunea „Ținteanul”, ulterior comuna a preluat denumirea.

Toponimul Băicoi, menționează Emil Petrovici „trebuie considerat românesc fiind format dintr-un nume de persoană slav cu ajutorul sufixului –oi.”

În anul 1543 și mai apoi în anul 1595 apare o menționare referitoare la localitatea în socotelile orașului Brașov: „Au luat paste la schimbul de mărfuri Brașovul negustori din Argeș, satele Prahovei, Băicoi”

Așezarea documentară a localității Băicoi ca moșie domnească este strâns legată de întemeierea orașului Ploiești. Cu ocazia schimbului de moșie pentru moșie, Mihai Viteazul dă Băicoiul lui Manole și Neculce Logofăt, în schimb pentru satul Ploiești (Primăria orașului Băicoi).

La 1615, Radu Mihnea consideră ca acea carte de schimb nu a fost scrisă de mâna lui Mihai Viteazul si de aceea jumătate de sat este luat pe seamă domnească. Din înscrisurile anului 1610 rezultă ca numai o parte din țăranii Băicoiului au fost românizați de Mihai si au trecut sub stăpânirea lu Manole si Neculce Logofăt.

„Din hrisovul dat de Duca Voievod la 3 decembrie 1657 reiese că partea jupânesei Tudora și a Radului este dată in stăpânirepostelnicului Vlaicu, lui Stan Mazâlire și cetașii lor. Între timp moșia aparținuse Mănăstirii Brebu și mai apoi Mănăstirii Mărgineni ” (Primăria orașului Băicoi).

Ulterior, moșnenii din Băicoi devin liberi prin răscumpărarea acelei jumătăți românizate în timpul lui Mihai Voievod, iar în timpul lui Constantin Brîncoveanul devine din nou moșie domnească.

În anul 1792 Constantin Ghica obține Carte Domnească de la Mihai Vodă Șuțu să facă târg pe moșia dumnealui o dată pe săptămână.

După anul 1820 Enache Ceaușul cu consimțământul domnului Tării Românești deschide puțuri de păcură pe coasta Țintea. La începuturile lui 1800 existau următoarele moșii: de Mănăstirea Mărgineni aparținea Țintea și Dâmbu, de Mănăstirea Mislea aparțineau Plopeni și Liliești iar Cleopatrei Trubețkoi îi reveneau Băicoiul și Bucșani din Dâmbovița.

În anul 1832 satele Băicoi, Țintea, Liliești și Dâmbu aparțineau de Plasa Filipești, iar după 1864 până in 1925 au fost organizate în comunele Băicoi și Țintea.

Satul Băicoi la începuturile lui 1800 este dat de zestre Cleopatrei Trubețkoi, căsătorită cu cneazul Trubețkoi cu care face o căsătorie scurtă, el moare în lupta purtată cu turcii la Brăila.

Temându-se de persecuții, prințesa pleacă după Pacea de la Adrianopole în Rusia iar apoi la Viena și Paris, grija moșiei lăsând-o lui Costache Călinescu.

„Persoană de o cultură aleasă și un deosebit rafinament în timpul călătoriilor la Paris, frecventa saloanele pariziene. Când se afla în tară organiza serate muzical-literare în casele părintești de pe podul Mogoșoaiei, serate ce au avut un deosebit răsunet în epocă, reunind întreaga lume artistică și societatea cultivată din București”(P.Cermovodeanu,1996, Români și ruși).

Foto 1 Cleopatra Trubețkoi (sursa: Monografia orașului Băicoi, Constanța Giucă)

Revenind în tară Cleopatra se stabilește la Băicoi. În anul 1844 pe prințesa Cleopatra o vizitează Cezar Bolliac care îi dedică poezia „La prințesa C.Trubețkoi”și care descrie priveliștea pe care o oferă Băicoiul adoratei sale. În anul 1848 Cleopatra îl ajută pe Bolliac să treacă granița în Transilvania odată cu înăbușirea revoluției, procurându-i pașaport.

Anul 1850 o aduce la decizia de a se căsătorii cu administratorul Băicoiului, Costache Călinescu. Ctitorește Biserica „Sfinții Împărați și Elena” și îl aduce pe N. Grigorescu să o picteze.

În urma reformei agrare din 1864 (în timpul domniei lui Cuza) locuitorii sunt împroprietăriți de pe moșia Trubețkoi, o parte a moșiei rămânând nepoatei prințesei, Olga. Aceasta se căsătorește cu Tănase Călinescu și pierde moșia în urma ipotecării moșiei la Creditul Financiar.

D.N. Ștefescu o scoate de sub ipotecă și o lasă fiilor săi în 1876, construind edificiul care astăzi servește drept spital de hepatită.

În anul 1871 Lilieștiul trece în componența comunei Țintea de care aparținea și Dâmbu.

În anul 1878 se stinge din viată prințesa Cleopatra Trubețkoi. Se realizează calea ferată București – Predeal iar în 1879 gara Florești – Băicoi.

Foto 2 Gara Florești

Începe o etapă de dezvoltare economică a localității datorită exploatării masive a petrolului; apar societățile: „Steaua Română”, „Concordia”, „Columbia”, „Astra Română”, „Unirea”.

Datorită abundenței petrolului la 1 august 1884 Nae Coconea deschide la Băicoi o fabrică de gaz.

După anul 1919, cinci societăți acaparaseră terenurile cu zăcăminte petrolifere. Zilnic se pompase spre Ploiești 100-125 de vagoane de petrol.

După anul 1941 băicoienii sunt trimiși pe front, monumentele sin Țintea și Băicoi, troițele Hagica și Dâmbu, bisericile din oraș cinstesc memoria acestora(Primăria orașului Băicoi)

La Liliești a fost construită o moară modernă în 1948 care a funcționat o zi și apoi a fost naționalizată. De asemenea, funcționa un târg de vite, vinuri, țuică și lemne. Singura unitate industrială a fost Întreprinderea de Stat Petrolieră Muntenia.

În anul 1949 se realizează Clubul Schelii, în 1955 Spitalul Petrolului, în 1957 liceul seral care în 1960 va deveni actualul liceu, Căminul Cultural Țintea și o grădiniță.

În anul 1956 orașul Băicoi intră în categoria orașelor. Apar I.A.S, Avicola, Vin Alcool, Brutăria.

În anul 1968 Băicoiul include și comuna Țintea.

În 1977 apar F.E.S.H, I.U.P.S., se construiește PTTR și Școala cu 16 săli de clasă Liliești.

După anul 1989 se reia tradiția târgului, se construiește Biserica Tufeni, se reface Casa de cultură Liliești, se desființează CAP-urile, terenurile revenind proprietarilor legali.

În prezent orașul Băicoi dispune de o forme de învățământ diverse, atât de stat cât și private, dotări tehnico-edilitare moderne, proiecte durabile în cadrul Primăriei și funcție industrială bazată pe ramuri tradiționale(petrol, echipamente hidraulice, componente pentru industria petroliferă) dar și pe ramuri de actualitate (companii producător – distribuitor – montator de tablă: BETCIF, REGAL, DEPACO-WETTERBEST), făcând ca acest oraș să se mențină a patra putere economică în județul Prahova.

CAPITOLUL IV

ROLUL COMPONENTELOR FIZICO-GEOGRAFICE ÎN EVOLUȚIA HABITATULUI URBAN

4.1 Elemente geologice:

În evoluția zonei se disting mai multe faze de sedimentare întrerupte de câteva faze orogenetice care au cutat formațiunile si au înălțat regiunea. În jurasic, zona era acoperită de apele mării, situație care a durat până în pliocen. În perioada ciclului de sedimentare mio-placen, s-au depus gresii, marne, nisipuri iar în lagune sarea și gipsul.

Mișcările de la sfârșitul pliocernului au dus la cutarea sedimentelor, formarea cutelor diapire și au ridicat în bloc întreaga regiune generând dealurile subcarpatice. În pleistocenul mediu s-au înregistrat mișcări intense de ridicare. Gh. Niculescu (1963) a adus dovezi asupra unor înălțări neotectonice în zona pintenilor paleogeni și masivelor marginale și scufundări în zona mijlocie(Mislea-Podeni) și la marginea câmpiei.

Tectonica a fost condiționată de evoluția Depresiunii Precarpatice(avan fosa Carpatică)

Subcarpații externi sunt reprezentați prin înălțimi ce rar depășesc 400 m celei de-a treia axe anticlinale Băicoi-Țintea-Florești-Boldești, in vreme ce a patra axă Băicoi-Aricești este acoperită de cuvertura piemontană a Câmpiei Înalte a Ploieștilor, Între aceste anticlinale se găsesc sinclinalele corespunzătoare depresiunilor(Mislea-Podeni, Ploiești).

Orașul Băicoi este situat în Subcarpații Externi ai Curburii pe o a treia axă a anticlinalului diapir Țintea – Băicoi – Gura Ocniței, limitat la nord de sinclinalul Mislea – Podeni și la sud de zona de subsidență de la marginea Câmpiei Ploieștilor(Primăria Băicoi).

Fig. Harta geologica (sursa: Monografia orașului Băicoi, Constanța Giucă)

În zonă se întâlnesc depozite geologice care aparțin neogenului și sunt reprezentate prin:

-miocen alcătuit din burdigolian, bodenian, sarmațian

-piocen în serie completă, meoțian afectat de diapirism cu zăcăminte de petrol și gaze, ponțian, dacian

-halocen și levantin ăn lungul văilor

În cadrul structurii petroliere Băicoi-Țintea se disting trei sectoare separate prin falii transversale:

-Băicoi-vest (Cotoiu)

-Băicoi-sud (Central)

-Țintea-est

Din acest anticlinal diapir petrolul se exploatează în dacian, meotian și sarmațian. Prezența sării la suprafață a determinat stilul tectonic complicat. Câmpina este alcătuită din nisip, pietriș și luturi aduse din munte și depuse la poalele dealurilor peste formațiunile slab cutate, rezultând fragmentarea reliefului în zona de deal, formarea teraselor, adâncirea văilor, formarea alunecărilor de teren. În această zonă anticlinală diapiră se constantă mai multe ridicări axiale și scufundări.

Cercetările lui Gh. Niculescu au adus dovezi clare despre o înălțare neotectonică pleistocenă în zona anticlinalului Boldești- Băicoi – Gura Ocniței și coborâri compensatorii în sinclinalul Măgurele și în zona de subsidența de la marginea câmpiei. Pe drept cuvânt s-a spus că în această regiune „ Subcarpații scut în stare născândă, iar Câmpia Ploieștilor este de fapt de o falsă câmpie.

4.2 Relieful

La sfârșitul pliocenului, odată cu ultimele mișcări de cutare și ridicare în bloc împreună cu munții s-a definitivat relieful dealurilor subcarpatice.

„Masivele Hîrsa (411m) la est de Teleajen, Vâlcele (341m) și Gruiu (409m) între Teleajen și Prahova precizează limita morfologică spre câmpie, aproximativ pe linia Bănești(pe Prahova), Țintea, Ploieștiori (pe Teleajen), Urlați (pe Cricov). Aceste înălțimi sunt doar ultimele boltiri ale structurii subcarpatice care ies la suprafață.”

Până în apropierea ultimelor înălțimi subcarpatice s-a format un golf cu contur neregulat; apele ce coborau din Carpați formau o deltă; umplerea terasei coincis cu formarea terasei Băicoi. Legătura dintre zona subcarpatică și câmpie se realizează prin conul de dejecție al Prahovei. El constituie de fapt prelungirea terasei Câmpina.

„Întrepătrunderea dealuri-câmpie este un caz unic în țara noastră. Pe de o parte câmpia se leagă de șesul Mislei prin șeaua Găgeni și pe Valea Teleajănului, iar pe de altă parte dealurile izolate Țintea – Păulești cu înălțimi de 300-400 m stau risipite în câmpie la câțiva kilometri sud de marginea compactă a înălțimilor subcarpatice. Sub cuvertura de aluviuni, straturile sunt boltite formând anticlinale scurte faliate, majoritatea cu sâmburi de sare în ax, dovedind că tectonica nu s-a desăvârșit încă. Anticlinalele cu sâmburi de sare tind să se accentueze și să se înalțe pentru a străpunge aluviunile recente. Uneori sarea a reușit să iasă la lumină la Țintea și Băicoi. Așadar, pe de o parte formarea unor dealuri recente, iar pe de alta aluvionarea excesivă a impus divagarea râurilor, au constituit condițiile în care s-a format relieful.”

Fig. Harta geomorfologica

(sursa: Monografia orașului Băicoi, Constanța Giucă)

Fig. Profil transversal dealul Țintea- Baicoi

Zona subcarpatică se caracterizează prin prezența celor 5 terase ale Prahovei:

-T5 Bănești

-T4 Câmpina

-T3 Băicoi

-T2 Pițigaia

-T1 Ciobi

-T0 Străjiștea

Terasele inclină spre sud mai mult decât lunca, astfel că la mișcările scoarței s-au înălțat și deformat.

Terasa a IV-a Câmpina este cuprinsă între 35-50 m

Terasa a III-a Băicoi are altitudini cuprinse între 73-75m grosimea pietrișurilor ajunge la 20-25 m si a stratului de lut roșu 1-1,5m ceea ce denotă climat cald și umed în faza Mindell-Rins.

„Terasa Băicoi joacă rolul unei bare în dirijarea rețelei hidrografice rămânând suspendată față de Prahova și față de Mislea.”

Râul Dâmbu are văi cu maluri abrupte și line. Datorită modului de folosință al terenurilor au fost constituite premisele unui dezechilibru în regimul de scurgere al apelor. Astfel prin meandrarea culoarului de vale al Râului Dâmbu și subminarea repetată a versanților a dus la declanșarea alunecărilor de teren.

Pentru stabilizarea proceselor de degradare u fost plantate suprafețe pe versantul nordic al dealului Băicoi dar aceste lucrări au fost afectate de torenții care afectează această zonă.

Dealurile Țintea-Băicoi domină depresiunea subcarpatică Mislea-Podeni. „Culoarul de vale al Mislei este considerat un curs al Teleajănului care se drena spre Prahova și se vărsa la sud de Bănești aducând ca principal argument lărgimea de 15 km a culoarului care nu putea fi modelat de Mislea”. (G. Vâlsan (1915), „Câmpia Română”, BSGT XXXVI)

Dealurile Țintea-Băicoi apar ca martori de eroziune între Prahova și Teleajăn.

„Altitudinea maximă de 405 m se înregistrează în dealul Țintea și de datorează gresiilor. Configurația interfluviilor este rezultatul evoluției arterelor hidrografice care curg spre nord (Valea Mislei) și spre sud (Valea Dâmbu). În cadrul acestor interfluvii se remarcă o serie de umeri dispuși la altitudinea de 300-330m. Un interfluviu mai larg apare în zona dealului Băicoi aliniat pe 6 km E-V. Suprafața prezintă denivelării de aproximativ 25 m (pante de 30º).” (Primăria orașului Băicoi).

Datorită pantelor mai mari de 30º, alunecării petrografice, despăduririlor apar alunecări de teren, ogașe, torenți dar și depresiuni cvasirotunde dezvoltate pe sare.

În zonă predomină relieful fluviatil ca urmare a acțiunii râului Prahova, terasele constituind forma dominantă a peisajului local.

Relieful de denudare este reprezentat prin:

-ogașe cu fund de vale foarte larg (aproximativ 6m)

-ravene – Valea Dâmbu, vestul dealului Țintea

-torenți în sudul Terasei Băicoi

-alunecări de teren (superficiale și delapsive)

Foto Foto: Ruptură de pantă

Relieful antropic este reprezentat mai ales prin movile( Movila Vulpii). Subunitățile principale sunt:

a) Câmpia Ploiești

-în sud cu procese acumulative(Cornul Prahovei)

-în nord-vest cu procese eroziv-acumulative(Terasa Câmpina)

b)Subcarpații reprezentați prin:

-câmpul Urletei corespunzător Terasei Băicoi

-Dealul Băicoi (partea de sud a terasei – pe care se află orașul)

-Dealul Țintea (Gruiu) – 405 m

-Dealul Mislea la nord (290-310m)

„Procesele de versant cu răspândirea maximă și a celei mai importante implicații practice sunt alunecările de teren de tip delapsiv”.

Foto: Alunecare de teren Dealul Țintea

Peisajul natural actual a fost modificat datorită acțiunii omului fiind umanizat integral prin căile de comunicație, activitățile industriale și agricole.

Foto:Imagine de pe Dealul Tintea

4.3 Elemente climatice

Clima orașului Băicoi se încadrează în general, în clima regiunii geografice în care este situată localitatea, „este o climă temperat continentală de deal, extracarpatică cu nuanțe de tranziție la continentalism”.

Fragmentarea redusă a reliefului și vegetația sunt elementele principale care influențează regimul elementelor climatice. Masele de aer rece se cantonează pe văi în comparație cu regiunile mai înalte, unde temperatura este mai ridicată. De asemenea, pădurea exercită o influentă mai mare vara, când temperatura aerului este mai coborâtă în zona împădurită, decât iarna când diferențele sunt semnificative.

„Clima acestei regiuni se caracterizează prin ierni blânde(media lunii ianuarie este de 2º-3ºC) si veri calde (media lunii iulie este de 21º-22ºC), astfel ca temperatura medie anuală înregistrează valori cuprinse între 9º-10ºC.”

Minimele absolute se înregistrează în luna ianuarie -16,5ºC, iar maximele absolute în luna iulie 31,3ºC. Perioadele cu îngheț sunt cuprinse între 1-10 octombrie respectiv 1-10 aprilie. Intervalul fără îngheț însumează 180-190 zile, permițând desfășurarea fără dificultăți a activităților din agricultură. Minima absolută s-a înregistrat în ianuarie 1942 de -30ºC, iar maxima în anul 1945 de 39,4ºC. Anual, la nivelul localității sunt in medie 17 zile geroase, 26 zile reci, 99 zile calde și 30 tropicale.

Precipitațiile au o importanță practică deosebită pentru agricultură, hidrotehnică și urbanism în funcție de cantitatea, frecvența, regimul, intensitatea și forma sub care cad.

Media precipitaților anuale este de 600 mm, fiind repartizate uniform în funcție de deplasarea maselor de aer dinspre Oceanul Atlantic sau dinspre continent.

Anul cu cele mai abundente precipitații a fost 1901 cu 1640 mm, iar cele mai reduse s-au înregistrat în 1930 respectiv 360 mm. Anual, la nivelul localității se înregistrează 104 zile cu ploi, 26 zile cu ninsoare, 112 zile cu cer senin, 131 cu nori, 122 zile cu cer acoperit.

Fig. Hartă climatică

Cea mai mare cantitate de precipitații se înregistrează în luna iunie (120 mm ) când aerul umed pătrunde dinspre ocean, asociat cu intense procese de convecție și produce ploile torențiale de vară.

Cea mai mică cantitate de precipitații se înregistrează în lunile ianuarie (36mm) respectiv februarie (38 mm).

Stratul de zăpadă are grosime de 10 cm în medie și se menține 50-55 zile pe an.

În anul 1966 grindina a afectat zonele Schela, Cotoiu, Tufeni, Băicoi și Dâmbu; a fost de dimensiuni cât oul, fenomen inexistent până la acea dată pe teritoriul localității. Acest lucru s-a datorat aerului încărcat până la saturație cu apă, curenților de convecție care au constituit nori Cumulonimbus și temperaturilor mai mari de 30ºC.

Din analiza razelor de frecvență medie a vânturilor rezultă că predomină vânturile din nord-est 15%, din est 13,5%, din nord 11,6% și din sud-vest 10,4%. Vitezele sunt reduse, 2-4 m/s, iar calmul reprezintă 26% anual.

Topoclimatic se conturează patru subunități:

1. Versantul sudic al dealului Țintea-Băicoi cu o expoziție favorabilă și un grad mai mare insolație;

2. Versantul nordic umbrit cu zăpezi ce persistă mai mult;

3. Valea Dâmbului cu condiție de adăpost;

4. Zonele de terase, mai uscate și mai vântoase.

În concluzie, sepoate aprecia că orașul Băicoi se poate caracteriza printr-un climat cu ierni relativ blânde, cu precipitații maxime la sfârșitul primăverii, iar începutul verii temperaturi de 37ºC.

4.4 Resursele de apă

Din punct de vedere hidrografic zona aparține bazinului Prahovei, râu care curge la 4-5km de oraș, în timp ce la alți câțiva km spre est curge râul Teleajen, principalul său afluent.

Situat în bazinul râului Ialomița, teritoriul orașului Băicoi; prezintă un potențial hidric variat, constituit din ape subterane și de suprafață(râuri, lacuri).

Apele freatice se întâlnesc la adâncimi de 50 m la Tufeni, la 10 m în Băicoi din cauza permeabilității pietrișurilor în zona teraselor și la 4 m în zona pârâului Dâmbu.

În timpul căderii ploilor și topirii zăpezilor, pe pantele domoale ale dealurilor se remarcă o rețea bogată de ape temporare ce alimentează pârâul Dâmbu și constituie un factor important în declanșarea alunecărilor de teren.

Pârâul Dâmbu izvorăște din Scorțeni, are 42 km lungime și o suprafață a bazinului de recepție de 189 kmp. La Băicoi primește un afluent pe partea dreaptă: Valea Largă, cu maluri asimetrice, cel stâng abrupt iar cel drept este domol. Valea sa, este mult prea largă față de puterea de eroziune și se crede că a preluat un curs al Prahovei sau al Teleajenului care pătrundea prin câmpie la Găgeni. Pârâul Dâmbu, separa terasa Băicoi de dealul Țintea. Apa este intens poluată cu reziduuri petroliere și se varsă în Teleajen după ce traversează orașul Ploiești. Curgerea continuă este caracteristica principală a râului Dâmbu; apa are o curgere turbulentă cu viteză redusă, în zona de fund făcând posibilă instalarea pe diferite corpuri(pietre, trunchiuri de arbori) a unor organisme mici de tipul protozoarelor, a algelor, a larvelor de diferite insecte. Apa pârâului Dâmbu în zona orașului este poluată cu produse petroliere, deoarece în zona Băicoi-Țintea sunt multe sonde pentru extracția țițeiului. Poluarea provine începând de la schelele de extracție, de la scurgerile din conductele de transport și racordarea sondelor la parcurile de rezervoare care transformă zona într-un focar al poluării cu țiței.

Apa de ploaie antrenează aceste substanțe care se scurg în apele pârâului Dâmbu. O mare parte se ridică la suprafață sub forma unei pelicule uleioase, care împiedică să pătrundă aer atmosferic, iar o altă parte se găsește sub formă de emulsie petrol-apă. Astfel se explică pelicula uleioasă de culoare maronie spre negru care se remarcă la suprafața acestui pârâu mai ales în zonele marginale și de asemenea stratul de păcură care apare ca o dungă pe marginea malurilor.

Se mai observă că pârâul Dâmbu are și alte surse de impurificare: descărcări de gunoaie menajere, resturi vegetale, diferite obiecte, cadavre de animale, etc. Tot în pârâul Dâmbu este deversată și apa de la stațiunea balneo-climaterică Valea Stelii, În zona orașului Băicoi, apa poluată a pârâului Dâmbu se găsește sub următoarele forme:

-produse petroliere libere care plutesc deasupra apei

-produse petroliere parțial solubile în apă, emulsii de tipul apă-ulei;

-hidrocarburi legate ciclic sau absorbite de peliculele materiilor în suspensie.

Dezechilibrările în regimul de scurgere al apelor au fost datorate modificărilor ce au avut loc în structura și repartiția categoriilor de folosință a termenilor. Spre exemplu, creșterile de nivel ale râului Dâmbu s-au remarcat până în aval la Ploiești. Zona care acumula o mare cantitate de apă, aparținea sectorului de vale în raport cu traseul actual. Subminarea repetată a versanților a avut ca efect declanșarea alunecărilor de teren, Astfel, pentru menținerea sub control a proceselor de degradare, pe versantul nordic al Dealului Băicoi au fost plantate unele suprafețe, dar cu eficiență redusă deoarece nu s-a avut în vedere amenajarea integrală a bazinelor torențiale ce afectează această zonă.

„Regimul de scurgere aparține tipului pericarpatic nordic cu ape mari la topirea zăpezii și viituri mari în iunie. Scurgerea medie sezonieră a pârâului Dâmbu la postul hidrometric Cătunul este următoarea:

a)iarna 29,9

b)primăvara 25,3

c)vara 25,3

d)toamna 24,5”

Râul Dâmbu drenează depresiunea Mislea și atrage afluenții de pe pantele nordice alea dealului Țintea. Alimentarea este pluvială(70%), din ape subterane (20%) și nivală(10%).

Apele stătătoare sunt reprezentate prin lacuri sărate (Senim-Țintea și Lacul Mare Băicoi) formate în bălțile diapirului salifer și un loc cu apă dulce în apropierea stației PECO. Acesta din urmă are suprafața de 1515 mp și adâncime de până la 1,5 m; apa are un grad de mineralizare de 70mg/l și conținut bogat în clor,iod și brom. În apropiere se află locul cu nămol sapropelic cu suprafața de 228 mp și adâncime de 0,8m; temperatura apei este mai mare în adâncime față de suprafață. Datorită concentrației bogate în minerale și a viețuitoarelor din nămol, aceste locuri au fost amenajate pentru tratament.

4.5 Elemente biopedografice

„Din punct de vedere fitogeografic, localitatea aparține regiunii macaroneze-mediteraneene, provincia dacică, subprovincia banato-getică, dishictul Subcarpaților Orientali ai Munteniei” ; se remarcă elementele sudice QuerQus pubescens(stejar pufos), Syringa vulgaris (liliac), Clarysopogon grillas(sadină) și pâlcurile de pajiști stepice. Silvostepa cuprinde specii ca pir, iarba vântului, păiuș rosu. Pădurile ocupă suprafețe mai mari în nordul localității Tufeni(Țigăneasca), la Dâmbu și Țintea unde predomină în proporție de 80% stejarul(Querqus Rolur) și goruntele (Querqus dalechampii, Querqus patraea, Querqus policarpo). Tot în zona împădurită mai apar carpenul

(Carpenus betulus), alunul (Corilus avellana), ulmul(Ulmus faliaceea), frasinul (Fraxinus excelsior), iar dintre arbuști păducelul (Crataegus menogggma), sângerul(Camus Sanguinea), lemnul câinesc (Lingustrum vulgare) și porumbarul (Prumas spinoza).

Datele cartografice mai vechi prezintă arealul Băicoi mai bine împădurit. Defrișările au fost efectuate în folosul ogoarelor și plantațiilor de pomi fructiferi dar au avut ca efect declanșarea alunecărilor de teren, așa cum se observă pe versantul sudic despădurit. De asemenea, animalele au contribuit la declanșarea alunecărilor

Foto: Pădure de foioase Dâmbu

de teren datorită faptului că numărul cornutelor mici a fost mai mare decât posibilitățile naturale alea pășunii Țintea li s-au format poteci care cu timpul s-au adâncit. Alte animale precum iepurii, vulpile, șoarecii, popândăii sau cârtițele își sapă locuințele, fac mușuroaie, înlesnind acțiunea agenților externi.

Solul, fiind un rezultat al acțiunii factorilor naturali: relief, climă, rocă vegetație, apă freatică, timp, este un corp natural iar una dintre principalele sale caracteristici este fezabilitatea.

Învelișul pedologic de pe teritoriul orașului este extrem de mozaicat, consecința factorilor geografici cu rol pedogenetic.

În zona înaltă s-a format solul brun roșcat luvic și solul cenușiu. Solul brun roșcat de pădure se caracterizează prin acumularea unei cantități mai mari de humus slab acid cu formare de argilă coloidală sub un climat de deal.

Sub vegetația de pădure s-a format solul cenușiu de pădure, puternic podzolit. Datorită precipitațiilor mai mari (776mm/an) levigarea carbonaților a fost intensă iar debazificarea complexului absorbit prin pătrunderea hidrogenului sunt din ce în ce mai accentuate, de la solul brun roșcat de pădure la podzolit în est la cel podzolit puternic ăn nord-vest.

În zona de terasă, pe laturi marnoase și intercalații de pietrișuri, se formează solul brun de pădure slab și mediu podzolit.

Branciogurile(rendzine) s-au format în câmpia deluvială a Ploieștilor, pe depozite de pietrișuri rulate, în cea mai mare parte calcaroase. Peste acestea s-a depus un strat de lut roșcat care s-a solidificat sub influența vegetației forestiere și ierboase.

Solurile aluviale s-au format pe depozite aluviale și auo culoare închisă datorită acizilor humici.

La baza pantelor s-au format soluri aluvio-coluviale din transportarea materialului gravitațional și cel depus de torenți. Pe terasa postpliocenă, datorită pânzei freatice de mică adâncime s-au format lăcoviști humico-gleice.

Pe versanții colinari s-a produs eroziunea în suprafață și datorită apei meteorice care a spălat orizontul fertilizat a apărut la zi orizontul iluvial și cel de acumulare al carbonaților și s-a format erodisolul.

Astfel, solurile din zonă aparțin următoarelor categorii:

– molisoluri-rendzinele

– argiluvisoluri-soluri brun roșcate luvice-soluri cenușii

– slab evoluate aluviale,erodisoluri

Clasa argiluvisolurilor este favorabilă(pe pante și terase), viilor(pe pantele sudice), pajiștilor(pe pantele nordice) cu aportul unor lucrări de îmbogățire a humusului și a culturilor agricole în zona teraselor Câmpina și Băicoi.

CAP. V

POTENȚIALUL UMAN

5.1 Evoluția numerică a populației

Din punct de vedere al numărului de locuitori, orașul Băicoi este al treilea în cadrul județului Prahova cu 17.981 locuitori conform recensământului efectuat în anul 2011. Datorită poziției geografice favorabile pe care o ocupă în cadrul județului, la contactul câmpiei cu subcarpații, datorită resurselor de subsol variate și datorită industrializării, numărul de locuitori a crescut rapid fapt redat în tabelul de mai jos:

Tab. Evoluția numerică a populației(sursa: Institutul Național de Statistică Prahova)

Fig. Evoluția numerică a populației

După cum reiese din graficul alăturat, populația orașului a avut o evoluție ascendentă marcând o creștere de 6 ori în intervalul 1790-1980; după anul 1990 s-a înregistrat o stagnare, ultima perioadă fiind marcată de o scădere a numărului populației.

Se remarcă:

1790-1912: o dublare a numărului populației pe baza sporului natural

1912-1930: o creștere rapidă pe baza exploatării resurselor de subsol

1977-1980: dezvoltarea a două obiective FESH și CAMEXIP, perioadă marcată de construirea unui număr mare de locuințe moderne, cu confort sporit, menit să ridice nivelul calității vieții oamenilor. A fost de asemenea, perioada cu creșterea cea mai rapidă a numărului de locuitori din evoluția orașului, plasând pe locul al III-lea după Ploiești și Câmpina.

1987-2002: perioadă cu creștere ușoară a numărului de locuitori

2002-2011: scăderea numărului de locuitori cu 2700 de persoane datorită sporului natural negativ și migrației forței de muncă în alte localități dar și în străinătate.

Datele generate de bază la nivelul anului 2008 se prezintă astfel:

Tab. Populația stabilă în 2008 (Tempo)

Populația stabilă la nivelul localității s-a prezentat astfel:

Tab. Populația stabilă (sursa: Institutul Național de Statistică, Prahova)

Evoluția populației cu domiciliul în localitate se prezintă astfel:

Tab. Evoluția populației cu domiciliul în localitate (sursa: Institutul Național de Statistică, Prahova

5.2 Densitatea populației

Densitatea populației este de 42 locuitori/ha în perimetrul construibil, apropiată de media națională. Densitatea rectificată, adică cea provenită din raportarea populației numai la perimetrul clădit este de 52 loc/ha, mult sub media pe țară (136/ha), aceasta reflectând confortul ridicat pe care îl oferă orașul locuitorilor săi prin dimensiunile mari dar și printr-o dispersare relativ mare.

Densitatea generală în limitele administrative înscrise orașul Băicoi prinde localitățile cele mai dens populate din județ.

Tab.1 Densitatea generală a populației

sursa: Institutul Național de Statistică, Prahova

Raportată numai la intravilan densitatea este de numai 3400 loc/, relativ redusă față de alte orașe cu numărul de locuitori asemănător deoarece obține numeroase livezi, grădini și spații verzi.

Cea mai mare parte a populație este concentrată în Băicoi (56%), Țintea (15%), Liliești (10%), Dâmbu (7%), Tufeni (6%), Schela (6%).

Fig. Populația pe zone în Băicoi

5.3 Mișcarea naturală a populației

Factorii care influențează mișcarea naturală a populației sunt: natalitatea, mortalitatea și sporul natural.

Tab. Evoluția natalității și mortalității în perioada 1990-2013 (sursa: Institutul Național de statistică Prahova)

Notă: pentru anul 2013 se va lua ca an de referință recensământul populației din 2011 (fiind ultimul disponibil.

Tab. Evoluția natalității, mortalității, sporului natural (‰)

(sursa: Tempo On-Line)

Fig. Grafic Evoluția natalității, mortalității, sporului natural

După anul 1990, natalitatea înregistrează valori în descreștere, iar mortalitatea în anul 1990 are valori apropiate de anul 2013.

La nivelul anului 2013 s-au înregistrat 77 căsătorii și 17 divorțuri, față de anul 2010 cu 92 căsătorii și 37 divorțuri, ceea ce demonstrează un echilibru în structura socială a populației.

5.4 Mișcarea migratorie

„Migrația este nu numai o schimbare de domiciliu, ci și o schimbare de mediu social, cultural, economic și afectiv. Ca fenomen demografic constituie cea de-a doua componentă a mișcării generale a populației sau dinamicii demografice.” Astfel, mișcarea migratorie este caracterizată de următorii indicatori:

Tab. Plecare cu reședință (sursa:I.N.S Tempo)Tab. Stabiliri de reședință(sursa:I.N.S Tempo)

Tab. Plecări cu domiciliu(sursa: I.N.S Prahova) Stabiliri cu domiciliu (sursa: I.N.S Prahova)

Tab. Emigranți definitivi (sursa: TEMPO ON-LINE)

Se constată în urma analizei datelor din tabel că anul 2005 a avut cea mai mare creștere de emigranți definitivi (169), situația stabilizându-se în 2013, numărul s-a redus la 5 persoane.

5.5 Structura populației

Structura populației pe grupe de vârstă și sexe este redată cu ajutorul datelor din tabelul de mai jos, anul de referință: 2014 (1 iulie):

Tab. Structura pop. pe grupe de vârstă și sexe (sursa: Tempo online)

Fig. Piramida vârstelor

Un ușor dezechilibru se poate observa pe piramida vârstelor la nivelul anumitor grupe. Exceptând vârstele mici 0-4, 10-14 unde apare o predominare a sexului masculin, cele mai mari valori de înregistrează la grupa de vârstă cuprinsă intre 35-39 ani.

La vârstele înaintate peste 75 ani apare o creștere a numărului femeilor datorită supramortalității masculine firești, precum și reducerii migrației peste vârsta de 50 de ani.

Structura populației pe grupe de vârstă permite evaluarea potențialului forței de muncă și este răspunzătoare de valoarea sporului natural.

5.5 Structura populației pe sexe

Structura populației pe sexe permite aprecierea că a fost și este echilibrată. Astfel, conform datelor identificate la piramida vârstelor, structura populației pe sexe la 1 iulie 2014 se prezintă astfel: din totalul de 19303 locuitori, 9333 sunt bărbații și 9970 femei.

Tab. Structura populației pe sexe

Fig. Structura populației pe sexe

5.7 Structura etnică și religioasă

5.7.1 Structura pe naționalități

Regiunea în care este inclus orașul Băicoi a fost locuită de o populație compactă de naționalitate română. Din secolul al XIX-lea s-au stabilit la Băicoi specialiști străini: olandezi, germani, americani, francezi, englezi. La recensământul din 1930, pe lângă 9948 român existau 38 țigani (0,36 %), 37 germani (0,35%), 34 unguri (0,32%), 24 ruși (0,23%), 21 evrei (0,20%), 11 polonezi (0,10%), 4 cehoslovaci (0,04%).

În anul 1966, alături de români existau 28 țigani, 22 unguri, 11 germani și 6 evrei.

La recensământul din 1992, în oraș existau 36 persoane de altă naționalitate (0,17%).

Tab. Structura pop. pe naționalități Tab. Structura pop. pe etnii

în anul 1992 sursa: I.N.S –PH) la recensământul din 2011(sursa: I.N.S –PH)

Astfel, structura pe naționalități în anul 1992 se prezintă după cumurmează: români 98,82 %, țigani 0,096%, maghiari 0,067%, germani 0,009%, iar ultimele date disponibile la recensământul din 2011 se prezintă astfel: români 99,67%, țigani 0,21%, maghiari 0,11%.

În anul 2011 mai existau doar 58 persoane de altă naționalitate (țigani și maghiari), ceea ce reprezintă 0,32% din totalul populației.

5.7.2 Structura religioasă

Structura populației pe religii evidențiază predominanța netă a ortodocșilor (97,5%). Alte religii întâlnite în localitate sunt: adventiști (1,1%), creștini după evanghelie (0,72%), baptiști (0,16%), romano-catolici (0,11%), evangheliști (0,072%), etc.

Tab. Populația pe religii la recensământul 2011 (sursa INS. PH)

Fig. Populația pe religii la recensământul 2011 (sursa INS. PH)

5.8 Structura socio-economică

Structura socio economică a populației este cuprinsă în secolul populației active și inactive. Astfel, populația activă pe ramuri ale economiei naționale în anul 2002 se prezenta astfel:

Tab. Populația activă pe ramuri ale economiei naționale în 2002 (sursa: INS- Ph)

Tab. Populația inactivă pe categorii sociale în 2002 (sursa: INS-Ph)

Din analiza celor două tabele se constată următoarele: populația activă cuprinde 8128 persoane, iar populația inactivă 11.892. De asemenea segmentul industriei este cel care deține 42,5%, comerțul 8,93, învățământul 3,07% iar agricultura 2,07%.

Din totalul populației inactive pensionarii dețin 42,1%, iar elevii și studenții 28%.

Numărul salariaților pe ramuri de activitate a fost de: 3150 (2008), 3246 (2010), și 3495 (2013).

La 1 iulie 2008 numărul salariaților pe ramuri se prezenta astfel:

Tab. Structura salariaților pe ramuri de activitate 2008

Tab. Structura populației pe ramuri de activitate în 2010 (sursa: INS- Ph)

Numărul persoanelor cuprinse în sectorul agricultură a scăzut continuu din 1930 (50%), 1966(10%), 2002(2%), iar în 2010 sub 1%.

Această structură a populației ocupate demonstrează că orașul Băicoi este oraș industrial și de servicii așa cum precizează Ion Ianoș, oraș rezidențial cu potențial demografic în avans față de puterea economică.

Structura populației active reflectă gradul de ocupare a populației în diferite ramuri economice.

Fig. 20

În anul 2008, 1200 persoane erau declarate navetiste, iar 1407 șomeri din care 471 șomeri în plată. Numărul gospodăriilor era de 6901 iar numărul mediu de persoane/ o gospodărie 2,9.

Locuințele convenționale pe ferme de proprietate în anul 2011 erau în număr de 6727 din care: privată particulară 6627 (98,5%), de stat 17 (0,3%), privată de grup 77 (1,1%), a cultelor religioase 4 (0,1%).

CAPITOLUL VI

Morfostructura urbană

6.2 Zone funcționale

Funcția rezidențială a orașului este bine reprezentată, cartierele de locuit reprezintă un aspect fără care nu se poate imagina peisajul urban. În cartierele Dâmbu, Țintea și Tufeni, orașul Băicoi deține un număr mare de case de tip rural. În cartierele Schela, Hagica-Liliești și în apropierea Consiliului Local, imobilele colective dețin 2-3 etaje, 4 etaje și respectiv 2 etaje. Zona Hagica-Liliești însumează 35 hectare și deține 1200 apartamente în formula P+4, fiind cea mai extinsă zonă cu aspect urban a orașului.

Foto: Centrul Liliești (2, una lângă alta)

Zona de locuit propriu-zisă cuprinde Băicoi, Liliești și Țintea se dezvoltă de-a lungul drumului județean 102B, iar cartierele Tufeni și Dâmbu au evoluat aleatoriu și fac obiectul sistematizării.

Zonele funcționale ale orașului se grupează astfel:

1. Zona rezidențială în partea centrală în cartierul Liliești, unde pe aproape 35 ha s-au construit blocuri cu apartamente în formula P+4 și sunt cuprinse dotări de tip urban : Casa de Cultură, cinematograf, piață agroalimentară, sediul Poliției, sediul Poștei Române, sediul Total Post, Școala gimnazială, grădinița. La parterul blocurilor se dezvoltă sediile băncilor Raiffeisen, Transilvania, BRD și CEC Bank.

2. Zona industrială deține 18,8 ha suprapusă pe obiectivele SC, CAMEXIP SA, FESH și SCHELA DE PETROL (în vest) și o serie de producători și distribuitori de acoperișuri pe tablă ondulată (în sud-est).

3. Zona fermelor pomicole situate la periferia orașului

4. Zona spațiilor verzi și sportive evidențiate prin Parcul Tineretului, Parcul Petrom, Stadionul Petrolul, Sala de sport a orașului, Stadionul de rugby. Pentru extinderea acestora, în atenția Consiliului Local este zona BCR cu un proiect de construcție a unui parc de distracții și de asemenea amenajarea lacului din apropiere.

5. Zona gestionată de Primărie reprezentată de stația de epurare și groapa ecologică de gunoi de la Valea lui Dan (Țintea).

6. Zona balneară Valea Stelii situată în Țintea însumează 11 ha.

Măsurile de combatere a zgomotului li se acordă o atenție deosebită deoarece de acestea depinde calitatea vieții locuitorilor din zona de locuit. Astfel, prevenirea și mișcarea zgomotului se realizează prin măsuri constructive cum ar fi: clădiri de locuit construite la o oarecare depărtare de principala arteră de circulație; evitarea circulației cu vehicule grele, îndepărtarea parcajelor și garajelor; mărirea suprafețelor de spații plantate.

Având în vedere creșterea numărului de autoturisme și în orașul Băicoi parcarea lor a devenit o problemă deosebită în zonele de locuit. Parcajele sunt amenajate la sol, neacoperite, iar în zona Schela și Băicoi-centru există construite garaje pentru locuitorii din zona blocurilor.

Transportul urban de pasageri este considerat modern, se realizează cu microbuze care asigură legătura orașului cu localitățile învecinate.

După perspectiva evoluției urbanizării, necesitatea sistematizării, orașul Băicoi se va transforma într-un oraș modern, cu specific local, inclus spațiului geografic central-muntenesc.

CAP. VII

FUNCTIILE ORAȘULUI

7.1 Funcția industrială

Funcția industrială este relativ tânără, fiind o funcție în plin proces de îmbogățire structurală, modernizare și reprofilare. Aceasta a fost precedată de cea meșteșugărească ce s-a menținut mult timp.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea începe exploatarea petrolului, care până în 1895 rămâne la nivelul micii producții organizate. La sfârșitul secolului al XIX-lea apar primei distilerii de țiței a lui Nae Coconea (1884), Aurora (1895), a doua ca mărime din Europa, a lui C. Drugescu în Țintea și a lui M. Petrașcu în Băicoi.

Între anii 1895-1914 se trece la marea producție petrolieră, astfel încât în anul 1910, producția de petrol de la schelele Băicoi și Țintea reprezenta 10% din producția de petrol a țării.

În timpul celui de-al doilea război mondial s-a produs pierderi considerabile ale producției petroliere.

Prin amplasarea a două obiective industriale, FESH(1977) și SC. CAMEXIP SA. (1978) cu profil în industria constructoare de mașini, a fost schimbat profilul dominant al orașului.

7.1.1 Industria petroliera

La Muzeul Petrolului din Ploiești există un document din anul 1517 care atestă printre punctele de reper, Secăreni(Țintea) cu gropi de păcură. Constantin Boncu in „Contribuția la istoria petrolului românesc” notează că în anul 1596, Giovani Bottera Benesse, vorbește despre uleiul mineral, din dealurile Țintea, „exploatarea petrolului” având o vechime de 500 ani, situându-se printre primele patru din Muntenia(alături de Pietriceaua, Păcurești și Matiței).

În ceea ce privește exploatarea petrolieră Liliești, prima atestare datează din 1819, dar nu este exclus să fie mult mai veche. Condicile Domnești menționează o mulțime de puțuri pe moșia Țintea, proprietatea Mănăstirii Mărgineni, înainte de anul 1815. În anul 1819, apăreau menționați petroliști plătiți cu ziua la Liliești și Țintea (A.Moisin,1986) „Istoria exploatărilor petrolifere Băicoi-Țintea-Liliești-Dâmbu de la începuturi până în prezent”, lucrare de doctorat(manuscris).

Începuturile exploatării la Băcoi și Țintea se datorează exclusiv capitalului românesc și lucrătorilor autohtoni.

„Lipsa de fonduri și nivelul scăzut al tehnicii, au determinat o creștere lentă a producției. Codul Calimachi recunoștea statului dreptul asupra subsolului. Se lucra în condiții rudimentare, puțurile se săpau manul iar forma lor era pătrată. Erau consolidate cu bârne îmbinate la capete. Lucrătorul sondor era protejat de o cască metalică și avea un burduf de piele fixat pe spate. Pentru eliminarea gazelor se pompa aer cu ajutorul unor foale prin burlane. Lumina se proiecta în puț prin reflectarea razelor soarelui într-o oglindă. Se săpa aproximativ 1 m pe zi, la 2-3 m se introducea o „sondă” , o vergea de erupție. După erupție țițeiul era scos cu hiena și colectat în batale”.

În anul 1864 a fost înființată prima societate străină din România „Valechian Petroleum C.O”, ce deținea 22 de puțuri în Prahova dintre care 15 erau la Țintea. Productivitatea era foarte ridicată, astfel dă la puțul nr. 3 de la Țintea la 22 m adâncime se exploatau 9000 l/zi.

Până in anul 1895 se rămâne la nivelul micii producții organizate. Petrolul e trimis la Ploiești, Bucov sau Motița, se fierbea în alambicuri unde se obținea petrol lampant, iar zațul se folosea la uns osiile căruțelor.

Rafinăria „Aurora” a fost construită cu capital olandez și german. În anul 1903 își procură 40 de vagoane pentru transportul petrolului la Brăila; se împrumută la societatea olandeză Nederlandache Maasachapij, nu plătesc la timp și este scoasă la vânzare, fiind preluată de Steaua Română Câmpina.

Producția Rafinăriei Aurora a evoluat astfel:

Capacitatea rezervoarelor era de 3131 vagoane, iar numărul salariaților era 447. Anul 1935 reprezintă anul de final al rafinăriei Aurora, instalațiile fiind mutate la Brazi.

După anul 1900, problema stocajului și a transportului petrolului a fost rezolvată prin construcția în 1901 a conductei Băicoi-Ploiești, Buștenari-Băicoi, iar din 1912 a conductei Băicoi-Constanța.

„Între anii 1895-1914 se trece la marea producție petrolieră astfel că:

-în 1896, Steaua Română deținea 55 sonde și 623 puțuri

-în 1898, Societatea olandezo-română obține de la o sondă săpată pe Dâmbu la 250 m, 634 de vagoane de țiței.

Se extinde forajul prin percusiune, se produc accidente, câteva sonde iau foc. În 1899 pătrund societățile „Les Petroles de Prahova”, „United Petrol Ltd”, în 1902 „Cernavodă Petroleum CO” iar în 1903 „Montana” la Țintea și „British Oil”. În anul 1906, capitalismul olandez înființează societățile „Moreni CO”, „Băicoi Company Ltd” și „Băicoi CO”. În 1909, la Paris s-a înființat societatea „Care Verger CO”, ulterior numită „Vâlcănești”. ”

În perioada de trecere la marea producție petrolieră, societățile cu capital olandez și englez au fost concurate de germani. Germanii au controlat producția în perioada 1917-1918 când au fost livrate inamicului 1.150.000 t produse petroliere.

În anul 1920 investesc și americanii în „Câmpurile petrolifere Băicoi”, iat în 1914 apare prima sondă săpată pe dealul Țintea de Societatea „Orion” cu o prducție de 150 vagoane pe zi.

După anul 1913, anul 1916 este al doilea vârf al producției Schelei Băicoi. Specificul muncii în zona Băicoi-Țintea nu mai era agrară ci petrolieră.

În anul 1937 s-a construit o conductă de gazolină Țintea-Ploiești, iar în anul 1938, la Țintea are loc cea mai intensă activitate de foraj din țară șa 6800m săpați.

Până în anul 1956 Schela Băicoi a fost singura unitate industrială din oraș, iar din anul 1983 a devenit Schela de Petrol Petrom cu peste 2000 persoane angajate.

Schela de Petrol Băicoi include structuri petrolifere situate la distanțe mari de sediu.

Foto: Sediul Schela Petrom

Structurile exploatate sunt:

1.Runcu-Buștenari

2.Vf. Drăgănesii

3.Țintea-Băicoi-Florești-Călinești

4.Aricești

5.Periș

6.Săcel Maramureș

7.Țicleni

„Cea mai importantă structură petroliferă din Băicoi-Țintea se exploatează în dacian, meoțian și sarmațian. Dacianul este gros de 250 m și productiv la Băicoi Nord și Băicoi Sare (flancul central) iar la sud, la Țintea, pe ambele flancuri. La Băicoi complexul productiv îl constituie nisipurile bazale(dradeul). La Țintea, productive sunt nisipurile daciene superioare. Meoțianul este gros de 250 m productiv pe ambele flancuri atât la Băicoi cât și la Țintea.”

După anul 1970 s-au săpat sonde la mare adâncime, dovadă stă sonda 700 săpată la Tufeni intre 1980-1984.

Țițeiul în Schela Băicoi s-a extras prin:

-erupție naturală

-erupție artificială

-pompaj de adâncime în cea mai mare parte.

Acum se extrage numai prin erupție naturală și pompaj. În concluzie, se poate aprecia faptul că industria petrolului care a generat specificul petrolier al orașului Băicoi, prin valoarea producției industriale, corelat cu structura profesională a populației ocupate, se plasează încă pe locul I în contextul industrial al localității.

7.1.2 Industria constructoare de mașini

Paralel cu industria petrolieră, la Băicoi s-a dezvoltat și industria constructoare de mașini reprezentată de F.E.S.H (Fabrica de Echipamente Hidraulice Speciale) și SC. CAMEXIP SA (Societatea Comercială de Calandre, Malaxoare, Extrudere pentru Industria Petrochimică). F.E.S.H a intrat în funcțiune din 1977 și produce ansamble și piese de schimb desfacerea făcându-se la Brașov și Craiova. SC.CAMEXIP SA provine din Întreprinderea de Utilaj pentru Prelucrarea Cauciucului (I.U.P.C), intră în funcțiune din 1978. Obiectivul de activitate este producerea și comercializarea de utilaje și piese de schimb pentru prelucrarea și comercializarea de utilaje și piese de schimb pentru prelucrarea cauciucului, vaselor plastice, pentru prelucrarea celulozei și hârtiei.

Foto: SC. CAMEXIP SA

În medie, structura producției a fost următoarea:

53%piese de schimb pentru chimie, petrochimie, celuloză, hârtie, transport țiței și produse petroliere prin conducte

15% utilaj tehnologic pentru chimie și petrochimie

10% construcții metalice

22%alte activități

Din anul 1995 a început un proces de retehnologizare care continuă și în prezent pentru extinderea producției la export, astfel încât subansamblele și piesele de schimb utilizate în industria farmaceutică, exportate de firma „Technophan” în Canada au devenit reprezentative pentru societate. Întreprinderea dispune de un sector de tratamente termice, unul de acoperișuri galvanice și unul de tâmplărie.

Inexistentă în trecut, industria constructoare de mașini s-a dezvoltat în ultimul timp, având o pondere aproape egală cu cea petrolieră.

De asemenea, o gamă variată de firme private produc, distribuie și montează acoperișuri. Dintre acestea amintind:

– DEPACO SRL-produce și distribuie tablă ondulată Wetterbest

– REGAL TRADE SRL – distribuie și montează tablă ondulată

– BETCIF – Distribuitor acoperișuri Gerard

– SELIRON SRL – produce elemente de etanșare pentru tabla ondulată

-FINAL DISTRIBUTION – unic importator de acoperișuri Gerard

Industria producerii PVC/aluminiu/lemn stratificat este reprezentată prin: ADECRIS SRL, GAGIMAR SRL, CONEXPERT GROUP.

7.1.3 Industria Alimentară

Această ramură se situează pe locul al III-lea, după industria petrolieră și constructoare de mașini, fiind reprezentată prin Brutăria Băicoi, Moara Liliești, Tremont Dobre și Fiii(producător apicol la nivel național), Supermarket Penny, Compania Phoernixy(producător pufuleții Gusto), Rețea Supermarket „La doi pasi”.

Brutăria a luat ființă în anul 1971. Materia primă, făina, se obține pe bază de contracte de la furnizori din București, Brăila, Slobozia, Alexandria, Turnu Măgurele. Unități mai mici au luat naștere după 1989: „Tega”, „Zado Prod”, „Hagi Milpan”, „Pan Maria”.

Compania Phoenixy care produce pufuleții Gusto, are o producție zilnică ce depășește 1.000.000 pungi, producție ce este exportată în peste 20 de state europene precum Italia, Spania, Germania, Olanda, etc., dar și în SUA(cu clienți ăn New York, Chicago, Detroit și Atlanta)

Supermarket Penny a luat ființă în anul 2011 la Băicoi, asigură aprovizionarea populației cu o gamă foarte variată de produse. Alături de acesta, rețeaua de magazine „La doi pași” deservește celelalte cartiere ale Băicoiului, limitrofe zonei rezidențiale.

7.2 Funcția administrativă

După organizarea administrativă a lui Cuza, localitatea Băicoi aparținea Plășii Filipești. Primăria își avea sediul în fața Școlii Liliești. În anul 1832 se construiește Primăria Țintea, alături de care funcționa jandarmeria. Cu ocazia includerii Lilieștiului în 1929 de către Băicoi și mai apoi a trecerii sale la comuna Țintea în anul 1931 se renovează și Primăria (1940).

O placă aniversară din anul 1925 menționează că în Băicoi Primăria a fost pe proprietatea lui Sfetescu.

Act comemorativ

„În al 10-lea an de glorioasă domnie a MMLL Regele Ferdinand I și Regina Maria, Prim Ministru fiind domnul I.O.Brătianu, Secretar de Stat la interne C. Tătărescu, prefect al județului Prahova Spirea N. Sorescu, Administratorul Plășii Filipești I. Stoenescu, primar al comunei Băicoi, Ion Dragulea, Ajutor de primar Manolache Badea, Notar I.S.Ionescu, Secretar Ilie S. Jianu.

Consilierii Constantin G. Fenic, Dică Ungureanu, Ghiță Florea Curăvale, Bănică Dobrogeanu, Vasile Gagiu, Mitu Manole, Constantin Bobea, Alexandru Oancea, Gheorghe Chiotoroiu.

Preoții Ghiță Mihail și Ioan Celăreanu.

Perceptor Constantin Iliescu. Agent de percepție Ioan Bârligea.

Acest local s-a zidit din temeinic pe locul donat de domnul Dumitru Sfetescu, proprietarul moșiei din această comună, cheltuielile pentru terminarea construcției au fost suportate de primărie din fondurile sale.

Această lucrare s-a executat de meșterul antreprenor Lăzărescu din Ploiești sub supravegherea domnului arhitect al județului Prahova T. Vasilescu. Această construcție s-a făcut spre pilda viitoarelor generații și pentru înfrumusețarea comunei Băicoi, 1925.”

Constituția din 13 aprilie 1948 a instituționalizat Sfaturile populare și Comitetele executive. Prin legea 5 din sept. 1950, comunele Țintea și orașul Băicoi aparțineau raionului Câmpina și regiunii Ploiești.

La organizarea din 1968, orașul Băicoi a inclus Comuna Țintea. Prin constituția din 1991 se înființează consiliile locale ca autorități administrative publice. Administrația se realizează de către primar și consiliul local. Din anul 1977 la Băicoi se pune în funcțiune notariatul.

Foto: Primăria Orașului Băicoi

7.3 Funcția comercială

Această funcție are tradiții vechi în oraș, G.Lahovary preciza că „]n anul 1972 Constantin Ghica obține Carte Domnească să facă târg pe moșia dumnealui o dată pe săptămână la Băicoi” După anul 1989 târgul săptămânal afost reînființat „La lac”, apoi în cadrul stadionului „Petrolul”, iar după anul 1944 pe amplasamentul actual, în nordul F.E.S.H.

Paralel cu dezvoltarea schelelor petroliere, comerțul a luat un deosebit avânt. Astfel „în anul 1942 la Țintea existau 6 băcănii, 6 măcelării, 3 brutării și halele comerciale de zarzavaturi.”

În anul 1949, s-a realizat economatul „Sondorul” la Țintea. Comerțul devine o componentă mai bine individualizată în urma înființării unor magazine mari, bine aprovizionate așa cum era magazinul „Cristian” din Liliești.

După cel de-al doilea război mondial, comerțul este preluat de la particulari de către Cooperativa de Consum, odată cu trecerea comerțului în proprietatea statului, a avut loc un proces de concentrare, realizându-se magazine mai mari, ca cel din Liliești(1970).

După anul 1990, numărul unităților comerciale a crescut prin înființarea unora cu capital privat, iar o mare parte din cele care au aparținut comerțului de stat sunt magazine generale. De asemenea, sunt prezente două piețe de legume-fructe-zarzavaturi, iar Pomicola Băicoi are si ea spații comerciale proprii.

„Cu toate că orașul are potențial uman important, nu realizează o activitate comercială la nivel corespunzător. Fiind situat lângă Ploiești, orașul suferă din punct de vedere comercial o abatere negativă.”

Principalele zone comerciale sunt:

-Liliești-centru: magazin general, cofetărie, patiserie, supermarket, Penny, rețea „La doi pași”, farmacii, bănci

-Băicoi-centru:40 unități comerciale, restaurant, piață, librărie, rețea „La doi pași”, farmacie, carmangerie Foto: Zonă Comercială Liliești

-Țintea-centru:unități diverse

Pe raza orașului Băicoi funcționează 171 unități comerciale din care:

-în sectorul alimentar 23

-în sectorul nealimentar 27

-magazine universale 2

-mixte 28

Comerțul cu amănuntul reprezintă 1,4 % din cel județean, serviciile au o pondere de 0,1% din cele ale județului. Bine reprezentate sunt serviciile din cadrul reparațiilor auto (12 unități), croitoriei (3 unități).

7.4 Funcția de transport

Odată cu dezvoltarea industrială a orașului ce s-a concretizat prin creșterea rapidă a populației, au luat o deosebită amploare și transporturile. Orașul Băicoi, prin așezarea geografică pe una dintre cele mai circulate văi transcarpatice, a beneficiat de o poziție privilegiată. Au fost amenajate drumurile comunale care făceau legătura cu satele învecinate. Prin dublarea și electrificarea liniei ferate București-Brașov, orașul are legături lesnicioase cu celelalte localități, fiind deservit de stația Florești-Prahova.

E60-DN1 conferă aceeași situație avantajoasă a legăturilor de dezvoltare industrială a orașului, s-au modernizat 81 km din cei 121 km ai rețelei stradale.

Prin oraș trece drumul județean 102B, ce leagă orașul Ploiești de Câmpina. Deo parte și de alta a acestuia se dezvoltă o rețea stradală neregulată. Din cele 177 de străzi ale Băicoiului, se evidențiază cele cu circulație majoră: Republicii, Unirii, Independenței, Infrățirii, Dorobanți.

Dintre drumurile comunale se remarcă: D.C.6-Mislea, D.C.7-Bordeni, D.C.8- Liliești.

„În trecut, drumul sării(Ploiești-Păulești-Dâmbu-Bordeni-Ocna Telega) era dublat de cel din Coasta Ghindei-Văcăria-Țintea-Malul Râpii-Ciofâca-Pepiniera(Cu caracter local).

Drumurile de deal se numeau hule:

-Cioara-Tornaru-Valea Ghercioului-Irimescu-Dealul Țintea

-Valea Trestiei-Valea Olarului-Valea lui Dan-Valea Câlții

-Postolache-Via Tomoroveanu-Valea Beznei-Câlțari”

Pe an se transportă aproximativ 260.00 t țiței și 11.000 tone de gazolină.

Linia telegrafică București-Predeal care trecea pe lângă Băicoi a fost construită în anul 1854 de austrieci. În timpul celui de-al doilea război mondial, Posturi telefonice existau la societățile petroliere și la primăriile Băicoi și Țintea. În anul 1978 s-a inaugurat centrala telefonică automată cu conectare la rețeaua interurbană. În anul 1995, numărul mare de cereri a impus instalarea unei centrale automate cu legături internaționale directe, cu cabluri de fibră optică folosite subteran.

Venind în sprijinul locuitorilor orașului, în zona Liliești Centru se înființează un serviciu poștal privat. Total Post după anul 2000.

7.5 Funcția bancară

Încă dina nul 1904, în clădirea Anetei Teodorescu funcționa Banca „Înălțarea” care acorda credite cu dobânzi mici, bancă care în anul 1934 a dat faliment.

Activitățile bancare se realizează în prezent prin circumscripția fiscală locală astfel:

-Liliești Centru:

Banca Raiffeisen

Banca Transilvania

BRD

CEC

-Băicoi –Centru:

BCR

FOTO: BRD

Pe strada Republicii e află sediul ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală) iar pe strada Unirii în imediata apropiere a Primăriei se află Direcția de Taxe și Impozite.

7.6 Funcția culturală

Deși nu s-a remarcat ca o localitate cu viață culturală aparte, nu putem crede că nu a existat o viată spirituală specifică satelor. În locul numit „La zăvoaie”, săptămânal aveau loc hore duminicale. La Țintea s-a deschis în 1912 primul atelier foto care a realizat vederea cu Podul Țintea.

În anul 1943 este adus la Țintea un aparat de proiecție cinematografic. Se proiectau filme vinerea, sâmbăta și duminica. În anul 1939 s-a înființat Căminul Cultural Țintea la inițiativa preotului Ion Teleanu și a învățătorului Gh. Popescu. În 1942, la Liliești s-a înființat Căminul Cultural „Sf. Nicolae”. În aceste așezări cu caracter cultural aveau loc săptămânal șezători, se țineau ședințe cu caracter gospodăresc și se dădeau serbări.

Tradițiile cultural artistice au fost reînnodate și continuate după al doilea război mondial, când viața socială si-a urmat cursul normal.

FOTO : Casa de Cultură Liliești

La Școala numărul 3 Liliești încă din 1972 a funcționat Muzeul orășenesc la inițiativa profesorului Biolănescu Florian. Acesta are 4 secții:

Etnografia secolului al XIX-lea

Panoplii cu arme (1916-1918)

Documente istorice și culturale

Expoziția modernă

Radioul a fost introdus în anul 1944, când existau 180 de abonați dintre care 50 în Țintea.

Baza sportivă cuprinde trei stadioane(Băicoi, Liliești, Tufeni), trei săli de sport școlare, terenuri școlare, o sală de sport a primăriei.

În anul 1926 exista echipa de fotbal „Șoimii Țintea”, iar în 1936 s-a constituit „FC UNIREA”, care activa pe un teren mic la Țintea. Aceasta a fost motivul pentru care s-a construit stadionul de la Liliești, iar la inaugurarea s-a organizat un meci de fotbal între FC Unirea și selecționata Franței. În prezent terenul de la Liliești funcționează ca bază sportivă pentru rugby.

FOTO: Sala de Sport

Este greu de stabilit comparația dintre un localnic din anul 1944(generația din mină) și un băicoian de astăzi. Astfel, unui procent de 25-45% analfabeți în 1944 îi corespunde azi o generație care absolvă 12 clase cu risc scăzut de abandon școlar, unei mortalități infantile îi corespunde una de sub 3% și unei medii de 57 ani în 1944, îi corespunde în prezent una de peste 75 ani.

Astfel că, știindu-și locul în diviziunea socială a muncii, influențele culturale nu au marginalizat inițiativa și dimpotrivă l-au fortificat, pregătindu-l pentru neprevăzutul vieții.

7.7 Funcția agricolă

Agricultura ocupă locul al II-lea în structura valorică a economiei orașului. „Principala ocupație a locuitorilor era agricultura”(G. Lahovary, „Marele dicționar geografic”).

Pentru extinderea terenului agricol în preajma anilor 1800 s-au desfășurat lucrări de defrișare a suprafețelor de pădure pe terasa Băicoi și pe dealul Țintea. S-au produs dezechilibre în regimul de scurgere a apelor datorită repartiției de folosință a terenurilor, un exemplu constituindu-l creșterea de nivel a râului Dâmbu (observat până în aval de Ploiești). S-au produ alunecări de teren, pentru împiedicarea acestui fenomen și a stabilizării procesului de degradare au fost plantate suprafețe de pe versantul nordic al dealului Băicoi, dar cu eficiență relativ redusă deoarece nu s-a avut în vedere amenajarea integrală a bazinelor torențiale ce afectează zonă.

În 1864 prin împroprietărirea Cuza-Kogălniceanu s-au înzestrat bisericile din Țintea și Liliești, Școala Țintea cu suprafețe extinse iar Băicoiul a revenit principesei Trubețkoi.

Prin anii 1850-1860 dealurile au fost cultivate cu viță de vie, care producea foarte mult și nu era nevoie să fie stropită. În 1880 apare filoxera care în 10 ani a distrus toate viile. După dispariția viței de vie românească a fost plantat altoi american, iar în punctul „La pepinieră” se creșteau butași de viță nobilă.

După anul 1945 au fost expropriate moșiile, fiind împroprietăriți inclusiv persoane care au luptat pe front, văduve și orfani.

Orașul Băicoi se întinde pe o suprafață de 6736 hectare. Suprafața agricolă fiind de 4963 hectare(73,67%), iar suprafața totală neagricolă fiind de 1773 ha(26,32 %).

Fig. Suprafața agricolă și neagricolă orașului

Profilul economic dominant al orașului din domeniul agriculturii este dat de cele două ramuri de bază, cultura plantelor și creșterea animalelor, structura fondului funciar pe categorii de folosință fiind următoarea:

Fig. Structura fondului funciar

Structura terenurilor agricole este de 76% din care: 47% arabil, 18% livezi, 6% pășuni, 1,4% pajiști, 0,6% fânețe, 1% vii, exprimă cel mai corect potențialul de producție agricolă:

Tab. Structura terenurilor agricole

Suprafața fondului financiar după modul de folosință a terenurilor, anul 2008.

Fig. Suprafața fondului financiar

În prezent , suprafața fondului funciar se prezintă astfel:

Tab. Suprafața fondului funciar

Suprafața fondului funciar după modul de folosință al terenurilor, anul 2013.

Fig. Suprafața fondului funciar

Cerealele dețin suprafața cea mai mare din totalul terenului arabil (55%), fiind favorizate de solurile de pe terasele Câmpina și Băicoi.

În anul 1945 s-au cultivat 649 ha porumb, 265 ha de grâu, 150 ha secară, 114 ha ovăz, 115 ha orz, 94 ha borceag, 68 ha floarea soarelui, 57 ha lucernă, 26 ha trifoi, 5 ha cânepă. Comparativ cu anul 1945, tot porumbul ocupă cele mai întinse suprafețe fiind urmat de grâu și floarea soarelui.

În prezent producția de cereale se prezintă astfel:

Tab. Producția de cereale

Fig. Producția de cereale

A dispărut din cultură secara (ce ocupa locul al treilea 150 ha), borceagul și cânepa.

Porumbul ocupă ponderea principală, cultivându-se pe 1200 h, aproximativ 45% din suprafața destinată acestor culturi.

Grâul ocupă o suprafață de aproximativ 1000 ha (30,6%), iar floarea soarelui ocupă 240 ha (2003) față de 217 ha (2000).

Pomicultura deține 19,2% din terenul arabil (locul I în județ), în prezent fiind a doua subramură a orașului în ceea ce privește valoarea producției globale; 80% sunt meri ce dau 5848 t, 16 %sunt pruni cu 1241 t, 5 % sunt peri cu 13 t; diferența este ocupată de alte soiuri de pomi fructiferi. Din cantitatea mare a merelor se remarcă speciile Golden Auriu, Jonathan, Parmen Auriu, Storking.

Producția de fructe se prezintă astfel:

Fig. Cantitatea de fructe 1955-2003

Livezile ocupă 957 ha și sunt cultivate în sistem intensiv. Din punct de vedere al producției la fructe, Pomicola s-a numărat printre unitățile fruntașe situându-se pe locurile I, II și al III-lea din țară.

Viile și pepinierele viticole ocupau în anul 2000, 54 de ha, iar în anul 2010 suprafața s-a restrâns la 12 ha.

Raportat la aceste suprafețe, cantitatea de struguri obișnuită în anul 1995 a fost de 336 t față de anul 2000 când acesta scade la 168 t, iar în 2003 la 130 t.

Fig. Cantitatea de struguri 1995-2003

Creșterea animalelor

După desființarea Avicolei Băicoi, creșterea animalelor a devenit subramură secundară a agriculturii orașului. Baza Furajeră este asigurată de pășuni (11,5%), fânețe (2,20%), și pajiști din terenul agricol. Se utilizează lucerna, porumbul, paiele, orzul, preparate la Moara Țintea.

Bovinele însumează 723 capete (2003) față de 535 (2000)ș porcinele însumează 2972 (2003) față de 938 (2000)ș ovinele sunt în număr de 2846(2003) față de 1477 (2000), iar păsările sunt în număr de 31727 (2003) față de 112692(2000).

Fig. Creșterea animalelor 2000-2003

Avicultura a fost ramura cea mai dinamică, cu cele mai mari avantaje, începând cu creșterea forțată și terminând cu desfacerea produselor pe piață.

Întreprinderea „Avicola” s-a înființat în 1963, a aparținut Centralei pentru producția agricolă Băneasa, iar în județul Prahova a avut 24 ferme. În perioada 1964-1966 s-s pus în funcțiune Complexul de la Movila Vulpii cu un efectiv mediu de 18.000 capete și o producție totală de 32 mil. ouă/an. Apoi s-a construit Complexul Băicoi-Pleașa, iar între 1981-1982 Complexul de carne de pasăre cu sisteme de creștere la baterii-la Lipănești; concomitent s-a realizat și forma de reproducție și stațiile de incubație de la Găgeni.

În Băicoi „Avicola” dispunea de următoarele unități: 4,7,12 de reproducere rase grele și tineret precum și incubatoarele 11 și 13 care produceau 7 milioane de pui de o zi/an. Aceștia erau trimiși la Blejoi, Lipănești și Pleșa.

Prin valoarea producției globale, s-a înscris pe primul loc în agricultura orașului.

Astăzi toate fermele din oraș au alte destinații.

Specializarea agricolă a orașului arată predominanța culturii cerealelor și pomiculturii în strânsă legătură cu factorii naturali favorabili dar și cu cei de ordin economic și de asemenea prezența marilor consumatori Ploiești și Câmpina.

7.8 Funcția Turistică

Activitatea turistică este strâns legată de potențialul turistic al văii Prahovei, de masivul de sare din localitate, de existența apelor clorosodice iodurate, de apropierea față de Ploiești și Câmpina și de existența unor căi lesnicioase de acces.

FOTO: Motelul „Paralela 45”

Băile „Valea Stelii” situate în cartierul Țintea, încadrează lacul sărat și cel cu nămol sapropelic. Prima cabină a fost construită aici în perioada interbelică. Din anul 1932, vreme de 50 de ani, terenul pe care se află băile a fost concesionat, dar nu au fost modernizate, degradându-se treptat. După anul 1990 s-a trecut la îngrijirea și modernizarea băilor, a fost amenajat locul de 500 mp cu nămol sapropelic mineral, folosit în cura externă sub formă de băi calde.

Foto: Băile Valea Stelii

Datorită climatului de deal și câmpie și caracteristicilor biochimice ale apelor clorosodice, iodurate și bromurate fac să fie recomandată în tratarea afecțiunilor aparatului locomotor, afecțiunilor sistemului nervos central și periferic. Sezonul balnear durează de la 1 mai -1 noiembrie și atrage peste 60.000 persoane în special din regiunile limitrofe ale orașului.

Stațiunea dispune de 21 cabine de băi calde, două locuri, cabinet medical, plaje, dușuri, vestiare, magazine alimentare și de artizanat. În apropiere se află un restaurant, un club și 10 căsuțe pentru cazare.

În partea centrală a orașului se află vestigii ale conacului Cleopatrei Trubețkoi, înzestrată de unchiul său, domnitorul Alexandru Ghica cu moșia Băicoi. Curtea prințesei se întindea în partea cea mai înaltă a orașului; din conacul boieresc, construit în stil neoclasic se mai păstrează în prezent două pavilioane ocupate de Clubul Copiilor unde se desfăsoară activități de dans modern, teatru, canto, pian și pictură.

Peste drum de conacul prințesei se află capela cu elemente tot în stil neogotic. Ruinele capelei încă se mai păstrează, în curtea interioară străjuită de brazi falnici preotul paroh Negoiță a contribuit împreună cu oameni de seamă ai orașului la construcția unei bisericuțe din lemn unde au loc slujbe duminicale și în toate sărbătorile de peste an.

Viața spirituală a orașului Băicoi se împarte între câteva biserici:

Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” ctitorită de Cleopatra Trubețkoi și pictată de Nicolae Grigorescu pe când avea dar 15 ani. Ceea ce o face de neuitat pe prințesă și dă o faimă anume acestui edificiu este faptul că ursitoarea acestei case a Domnului, Cleopatra, este cea care îl descoperă pe Nicolae Grigorescu în 1853 și îl cheamă să îi zugrăvească biserica.

Foto: Biserica SF. Împărați Constantin și Elena

„O fericită întâmplare făcuse cu câțiva ani în urmă ca una dintre cele mai izbutite iconițe să ajungă în mâinile Cleopatrei Trubețkoi. Surprinsă de trăsăturile frumoase ale Fecioarei, dar mai cu seamă de faptul că fusese zugrăvită de către un flăcău de mai puțin de patrusprezece ani, principesa, necrezându-și ochilor, îl cheamă, vrând să vadă pe autor. Băiatul îl inspiră atâta încredere, încât se hotărî să-l tocmească pentru pictarea bisericii zidită pe moșia sa de la Băicoi”(B.Brezoianu(1959) „Nicolae Grigorescu”, Ed. Tineretului București, pag 21-22)

Picturile din Băicoi, Pucheni și Zamfira reprezintă operele de căpătâi ale marelui pictor, dedicate picturii bisericești.

„În cartierul Dâmbu la poalele dealului Peștoaica se găsește Biserica „Cioara” – după numele domniței Cioara care a ridicat-o în anul 1790 după cum reiese din data înscrisă pe cele două icoane. Este un monument istoric.” (P.Popescu (1985), „Ghid de oraș”, Ed. Sport-Turism, București).

Foto. Biserica Cioara – Dâmbu

Biserica poartă hramul Sfinților Mihail și Gavril, este construită din bârne peste care s-a încărcat tencuială(peste care s-a executat pictura), acoperită inițial cu șindrilă iar acum cu tablă zincată, având o singură turlă.

Biserica „Duminica Tuturor Sfinților” de la Țintea, „cea mai veche biserică din oraș afost cea din dealul Brașoveanului (dealul Țintea) la cota 404 m, construită pe la 1200. Distrusă, ea a fost reconstruită pe vremea lu Vlad Țepeș” (Gh. Popescu(1945), „Țintea”, Tipografia de artă, C. Mircescu).

Biserica „Sf. Nicolae” din cartierul Liliești a fost ridicată în timpul Domnitorului Alexandru Ghica de către jupân Ion Stroilescu și de logofătul Ștefănică.

Biserica „Sf. Nicolae din cartierul Băicoi a fost construită în 1872 ș pictată de pictorul R. Vintilescu din Ploiești iar mai târziu, două icoane de către pictorul Alexandru Voida tot din Ploiești.”

Biserica „Nașterea și Adormirea Maicii Domnului” din cartierul Tufeni ridicată în anul 1993 de către preotul Iarca Daniel, cu sprijinul autorităților locale, a fost sfințită în anul 1997.

Biserica „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” situată în extremitatea vestică a orașului, la limita cu comuna Florești, construită la inițiativa preotului paroh Iarca Daniel începând cu anul 2000. Lucrările sunt aproape finalizate, în prezent se lucrează la executarea picturilor interioare a lăcașului de cult.

Foto. Biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe

CAPITOLUL VIII

Dotările socio-culturale și tehnico-edilitare

8.1 Dotările socio-culturale

8.1.1 Infrastructura educațională în orașul Băicoi

În orașul Băicoi funcționează 11 unități de învățământ:

5 școli generale

1 liceu

6 grădinițe.

Distribuția lor teritoriale este următoarea:

Grup Școlar „Constantin Cantacuzino” – str. Republicii

Școala Generală nr. 2 – str. Unirii

Școala Generală nr. 3 – Liliești – str. Progresului

Școala Generală nr. 4 – Țintea – str. Independenței

Școala Dâmbu – str. Dumbrava Roșie

Școala Tufeni – Popa Șapcă Foto. Școala Liliești

Grădinița nr. 1 – str. Unirii

Grădinița Liliești – str. Independenței

Grădinița Tufeni – str. N.Bălcescu

Grădinița Dâmbu – str. Dorobanți

GrădinițaȚintea – str. Independenței

Grădinița Eden – Str. Oltului

Foto: Grădinița cu program prelungit

Populațieșcolară în orașul Băicoi:

Tab. Populația Școlară

Numărul copiilor care merg la grădiniță este ușor oscilant, iar în ultimii doi ani este în scădere. Numărul elevilor care urmează învățământul primar este în creștere, în fiecare an, iar al celor din cel gimnazial, în scădere, de la an la an, ca și cel al liceenilor.

În ceea ce privește ponderea elevilor în populațialocalității, aceasta este reprezentată în situația de mai jos:

Ponderea elevilor în populația orașului Băicoi:

Tab. Ponderea elevilor

Din toți copiii care urmează o formă de învățământ în cadrul orașului Băicoi, cea mai mare pondere au avut-o în primii ani analizați cei care

urmează învățământul primar, iar numărul elevilor înscriși la preșcolare, gimnaziale și liceale au scăzut în ultimii ani.

Personalul didactic la unitățile școlare din orașul Băicoi

Tab. Personal didactic

Dinamica personalul didactic din orașul Băicoi:

Evoluția sălilor de clasă în orașul Băicoi:

Absolvenți pe niveluri de educație:

Biblioteci în orașul Băicoi:

În oraș funcționează o bibliotecă publică și un total, incluzând bibliotecile școlare, de șase biblioteci, cu un număr de 53.547 volume și 3934 cititori, în anul 2013, aceștia din urmă totalizând 15505 de volume eliberate. Biblioteca publică este deservită de un angajat bibliotecar.

Cultură și artă

În oraș, funcționează o Casă de Cultură în cartierul Liliești, iar în zona Schelei, Clubul Sindicatelor Schelei Băicoi.

8.1.2 Infrastructura sanitară

Infrastructura sanitară a orașului Băicoi este sintetizată întabelulurmător:

Personalul medical este formatdin:

8.2 Dotările tehnico-edilitare

8.2.1 Alimentarea cu apă potabilă

Orașul Băicoi beneficiază de sistem de alimentare cu apă centralizat. Capacitatea instalațiilor de producere a apei potabile este de 2600 metri cubi pe zi. Lungimea rețelei de alimentare și cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor este redată de cifrele statistice obținute de la INS:

Sistemul centralizat de alimentare cu apă potabilă este însă subdimensionat, doar o parte din locuitori beneficiind de acesta.

Infrastructura sistemului de alimentare cu apă a beneficiat în ultimii ai de investiții, astfel încât o parte din rețelele de distribuție, stația de pompare Băicoi și o parte din conductele de aducțiune sunt reabilitate sau noi.

Din analiza efectuată asupra sistemului actual, s-a conturat o listă de lucrări necesare în perioada următoare:

Extinderea rețelei de distribuție.

Continuarea lucrărilor de reabilitare a rețelei de distribuție, prin înlocuirea conductelor vechi din oțel cu unele noi.

Înlocuirea conductei de pompare de la stația de pompare de pe str. Independenței până la incidența cu tronsonul actual reabilitat deja.

Înlocuirea conductei de pompare a stației de apă Băicoi către rezervorul de 5890mc.

Eventuala înlocuire a rezervorului de 5890 mc și a celui din Tufeni sau lucrări de reabilitare a acestora, pentru că în prezent se confruntă cu probleme în ceea ce priveșteîntreținereași igienizarea acestora.

8.2.2 Alimentarea cu energie electrică

Rețeaua electrică este prezentă în toate cartierele din oraș. Locuințele, dotările social-culturale și tehnico-edilitare sunt alimentate cu energie electrică din posturile trafo existente de tip aerian, prin rețele electrice de distribuție publică, realizate în majoritate pe stâlpi de beton.

Din punct de vedere funcțional, se constată că iluminatul public în arterele de circulație este uneori necorespunzător, fie din lipsa corpurilor de iluminat, fie din cauza întreținerii necorespunzătoare a instalațiilor.

Se dorește remedierea branșamentelor uzate fizic și moral care duc la avarii în special în perioadele cu suprasarcină și modernizarea – eficientizarea rețelei publice de iluminat stradal.

De asemenea, prin actualizarea planului urbanistic, s-a propus extinderea intravilanului, iar amenajarea de zone de mică industrie, balneare și extinderea zonelor nou construite. Toate acestea necesită extinderea rețelei de alimentare cu energie electrică, prin rețele aeriene sau subterane de joasă tensiune, ce vor fi racordate la sistemul energetic al localității.

8.2.3 Alimentarea cu gaze

Orașul Băicoi beneficiază în prezent de sistem centralizat de distribuție a gazelor naturale în toate cartierele. Gazele naturale sunt utilizate pentru prepararea hranei, pentru prepararea apei calde menajere și pentru consumuri tehnologice pe tot timpul anului, dar și pentru încălzirea clădirilor în timpul sezonului rece.

Lungimea totală a conductelor de distribuție a gazelor naturale este de 112 km, din datele furnizare de DirecțiaJudețeană de Statistică Prahova. În anul 2013, cantitatea distribuită a fost de 12305 mii mc, din care 7051 mii mc pentru uz casnic.

Datele statistice arată, comparativ, astfel:

Rețeaua de distribuție a gazelor naturale fiind bine structurată și recent reabilitată, nu necesită alte lucrări decât acelea de eventuală extindere în zonele propuse a fi introduse în intravilan și în care se vor extinde construcțiile.

8.2.4 Canalizare

Orașul Băicoi este deservit de instalație de canalizare, însă nu este acoperită întreaga arie a localității.

Din datele furnizate de DirecțiaJudețeană de Statistică, lungimea totală simplă a conductelor de canalizare este de 16 km.

Având în vedere gradul de dezvoltare propus și sporirea echipării hidroedilitare pentru eliminarea surselor actuale de poluare este necesară introducerea unui sistem performant de canalizare. Administrația locală își propune:

Realizarea unui colector menajer paralel cu cel existent pe toată suprafațalocalității până la stația de epurare existentă.

Extinderea rețelei de canalizare pe toate străzile care beneficiază de rețele de alimentare cu apă și o dată cu acestea, desființarea tuturor descărcărilor accidentale în pârâul Dâmbu.

Extinderea rețelei de epurare existentă.

8.2.5 Locuințe

La nivelul orașului Băicoi, datele centralizate au arătat că la sfârșitul anului 2013 pe raza localității erau 6995 de locuințe.

Din totalul locuințelor centralizate la nivelul orașului, 16 sunt în proprietatea statului, restul aflându-se în proprietate privată.

Având în vedere că fondul locuibil este în creștere constantă în ultimii ani, se apreciază că populația va continua îmbunătățirea nivelului de confort al locuințelor existente prin reparare, consolidare, modernizare, extinderi ale spațiului locuibil, dar și extinderea rețelelor utilitare.

Situațielocuințe / construcții noi

CAPITOLUL IX Proiecte și programe de dezvoltare

9.1 Obiectivul strategic al dezvoltării orașului Băicoi

Având în vedere situația socio-economică, disparitățile existente la nivelul localității, obiectivele dezvoltării regionale, legislația existentă și integrarea în Uniunea Europeană, obiectivul strategic global al orașului Băicoi este: utilizarea eficientă a tuturor resurselor fizice și umane, pentru realizarea unei dezvoltări economice și sociale durabile, care să ducă pe termen lung la creșterea standardului de viață al populației.

Orientarea de bază a strategiei o constituie identificarea punctelor tari ale localității în vederea valorificării oportunităților de creștereși minimizarea efectelor punctelor slabe, prin eliminarea factorilor care blochează dezvoltarea.

În esență, prin acest plan strategic se urmărește luarea unor măsuri care să permită relansarea economică a orașuluișiîmbunătățireasituației zonelor cu întârzieri în dezvoltare, luând în considerare protecția socială și conservarea mediului.

Măsurile prin care se urmărește implementarea strategiei vizează următoarele câmpuri de acțiune:

infrastructura

mediul

sprijinirea afacerilor, creșterea ocupării, dezvoltarea resurselor umane

sănătate, asistenta socială și incluziune socială

învățământ, cultură, sport

turism

eficientizarea și modernizarea administrației locale.

9.1.1. Dezvoltarea, reabilitarea și modernizarea infrastructuriidetransport șicomunicații

Obiectivespecifice:

reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii fizice locale, cu scopul de acreacadrul favorabil atragerii de investiții, promovării creșterii economice șicreării de locuri de muncăsustenabile;

lărgirea, modernizarea și reabilitarea drumurilor dinlocalitate;

sprijinirea sectorului de servicii regionale care asigură crearea șidezvoltareade rețele decomunicații.

9.1.2.Îmbunătățirea infrastructurii tehnico-edilitare șideprotecție amediului

Obiectivespecifice:

asigurareaunuistandarddeviațăridicatpentrulocuitoriiorașuluiBăicoi,prinarmonizareacustandardeleeuropeneîndomeniulcalitățiiapeipotabile,a tratării apelor menajere și în gestionăriideșeurilor;

implementarea acquis-ului comunitar în domeniul protecțieimediului;

creștereaoportunitățilordeinvestiții,înspecialîndomeniulturismuluișialactivităților de protecție amediului.

extinderea și modernizarea rețelei de alimentare cu apăpotabilă;

extinderea și modernizarea rețelei de iluminatpublic

extinderea sistemului de canalizare înlocalitate;

îmbunătățirearețelei stradale de depozitare adeșeurilor;

9.1.3. Dezvoltarea și modernizarea infrastructuriieducaționale,sociale și desănătate

Obiectivespecifice:

îmbunătățireacondițiilor de învățământși a calității pregătiriiprofesionale;

oportunități egale pentru elevii aflați în situațiidefavorizate;

reabilitarea infrastructurii școlilorși procurarea de echipamente necesareînprocesul de învățământ (tehnică de calcul, echipamenteetc);

diversificarea și adecvarea metodelor și tehnicilor de evaluare, în specialcele care încurajeazăcreativitatea;

promovareaparticipăriiactiveaelevilor,atâtlaevaluareacurentă,câtșilaexamenelenaționale;

dezvoltarea managementului școlarși a actului decizional la nivelulunităților deînvățământ;

identificarea unor noi surse de finanțare a unităților de învățământ,prinaccesarea de fonduri derulate prin programe de finanțareexterne;

îmbunătățireacalității procesului educațional, prin perfecționareacontinuăa cadrelor didactice și identificarea unor noi modalități de recompensareșimotivare a celor cu rezultatedeosebite;

9.1.4. Promovarea măsurilor active de ocupare a forțeidemuncă

Obiective specifice:

sprijinirea tinerilor șomerișia persoanelor aflate în șomajde lungă duratăpentrua(re)intrapepiațaforțeidemuncăprinschemespecialedepregătireprofesională, consiliere, tutoria, mediere șiplasare înmuncă;

creșterea adaptării între pregătirea profesională a forței de muncășicerințele de pe piațamuncii;

pregătire profesională și reprofilare pe piața muncii, când estecazul.

9.1.5 Îmbunătățireași extinderea sistemului de serviciisociale

Obiectivespecifice:

creșterea gradului de implicare a administrației locale și asectoruluineguvernamental în sprijinirea grupurilor dezavantajate și întărirearoluluiacestora în acordarea de serviciisociale;

asigurareaegalitățiișanselorșiaintegrăriisocialeatinerilor,femeilorșiapersoanelor cu nevoispeciale.

9.1.6 Crearea și dezvoltarea IMM-urilor în sectorul productivșideservicii

Obiectivespecifice:

dezvoltarea IMM-urilor, cu scopul de a crea noi locuri de muncă și aprotejalocurile de muncăexistente;

creștereaperformanțeiforței de muncă;

stimularea spirituluiantreprenorial;

îmbunătățireamanagementului;

susținerea utilizării tehnologiei informațieișicomunicațiilor însectoarelepublic șiprivat.

9.1.7 Dezvoltarea durabilă alocalității

Obiectivespecifice:

creștereaatractivității zonei pentru atragerea investitorilor străini șilocali;

promovarea sustenabilității pe termen lung a orașului Băicoi în ceeaceprivește dezvoltarea resurselor umane și ocuparea forței demuncă.

9.2 Portofoliu de proiecte:

Pentru utilizarea la maxim a potențialului și a resurselor localității este necesar să se realizeze și să se implementeze proiecte în diferite domenii: economic, social, cultural, resurse umane, infrastructură, turism, educație, cultură etc.

S-au identificat pentru orizontul 2015 – 2020 următoarele proiecte:

Lucrări de reparații și reabilitare drumuri locale, aprox. 20 km

Amenajări urbane: dotare cu coșuri de gunoi, lampadare, amenajări peisagistice, pergole auto, amenajare rampe acces persoane cu handicap, montare plăcuțe informative și semne circulație

Asfaltare drumuri de inter local, aprox. 30 km

Amenajare sens giratoriu DN 1 cu DJ 100F, cartier Liliești

Execuție trotuare (str. Horia, Tufanilor, Înfrățirii, Dorobanți, Independenței)

Amenajare rigole și șanțuri de scurgere

Construire pasaj suprateran peste DN 1 (la intersecție cu DJ215)

Construire grădiniță cu program prelungit –str. Unirii

Construire sală educație fizică la Școala nr. 2 Liliești

Extindere cu spațiu afterschool, reabilitare și împrejmuire Școala Gimnazială Liliești, str. Progresul nr. 2 Liliești

Extindere, reabilitare si modernizare clădire C1 Școala Dumitru Ghenoiu, str. Viilor nr. 16 Băicoi

Construire creșă – fosta centrală termică Liliești blocuri

Înființare școală postliceală de meserii Tufeni

Înființare campus școlar la liceu

Reabilitare bază sportivă Liliești

Reabilitare bază sportivă Tufeni

Construire terenuri tenis/minifotbal – str. Horia nr. 1

Implementare program de susținere echipă fotbal SC Tufeni și echipă rugby CS Aurora Băicoi

Preluare și amenajare ștrand Petrom

Amenajare zona Livede ca zonă pentru practicarea sporturilor de iarnă

Construire Centru Cultural – zona BCR

Reabilitare rețele alimentare cu apă și branșamente, lungime 7756 m

Extindere rețele de alimentare cu apă, energie electrică și gaze în zonele nou introduse în intravilan

Construire rezervor nou apă în zona Livede și reabilitare rețea

Extindere rețea de canalizare în cartierele Dâmbu și Tufeni, lungime 23 km

Reabilitare rețea canalizare str. Republicii pentru a fi folosită ca și canalizare pluvială cu deversare în pârâul Dâmbu

Extindere rețea de iluminat public și modernizare / dotare cu lămpi economice pentru eficientizare

– Realizare infrastructură subterană pentru preluare rețele aeriene de alimentare cu energie electrică

Extindere rețea de alimentare cu gaze naturale str. Tufanilor, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul

Extindere și modernizare Spitalul Orășenesc Băicoi

Schimbare destinație și reamenajare Spital Hepatită în clinică medicală

Executarea de lucrări de reparații la Dispensarul Țintea

Reabilitare zone poluate cu produse petroliere

Închidere Rampă ecologică Țintea

Amenajarea parcului central al orașului

Construire parc și loc de joacă Cartier Țintea, Dâmbu, Liliești

Execuție de lucrări de regularizare a pârâului Dâmbu

Construire parc fotovoltaic pentru iluminat public stradal

Implementare program de colectare selectivă a deșeurilor

Amenajarea băilor de nămol din zona Livede

Implementare program în vederea declarării stațiunii balneo- climaterice Valea Stelii

Construire Locuințe pentru tineri, str. Republicii

Construire sală sport la Școala generală nr. 3 Liliești

Extindere, reabilitare sala de sport, amenajare teren de sport și împrejmuire Liceul Tehnologic Băicoi

Consolidare, reabilitare și împrejmuire Școala Dâmbu, str. Dumbrava Roșie nr. 17

Reparații învelitoare, finisaje interioare, sala de sport, amenajare teren de sport, împrejmuire Școala Dumitru Ghenoiu corp A, str. Unirii nr. 19

Reparații generale și modernizare Școala cu cls. I-VIII Țintea

Construire – dotare sediu Primărie Oraș Băicoi, P+1E

Construire locuințe cu credit ipotecar prin ANL, str. Crișan – șapte locuințe individuale P+M (asigurare teren și branșamente).

CAPITOLUL X

Favorabilități și restrictivități în organizarea spațiului geografic

10.1 Aria de influență

Între orașul Băicoi și zonele învecinate se stabilesc numeroase relații de natură economică, demografică, politică, comercială, social culturală și de recreere.

Relațiile economice sunt stabilite cu principalele centre industriale din apropiere: Ploiești, Câmpina, Florești, Plopeni.

Relațiile demografice intensitate mai scăzută. Până în 1980 când cererea de forță de muncă era mare a existat fenomenul de exod rural. După 1990, s-a produs fenomenul invers prin plecări definitive spre zonele rurale.

Relațiile politico administrative de subordonare sunt stabilite cu municipiul-reședință de județ Ploiești, aflat la 19 km sud-est de Băicoi. Orașul este arondat judecătoriei Câmpina, municipiu situat la 14 km nord-vest.

Relațiile comerciale sunt evidențiate de Târgul săptămânal înființat încă din 1792, devenind unul dintre cele mai importante din județ.

Relațiile social-economice și de recreere reflectă atracția orașului în domeniul culturii, învățământului, sportului, sănătății. În secolul al XX-lea industria extractivă a petrolului a constituit motorul dezvoltării orașului. După anul 1980 s-a constatat o scădere continuă a producției de petrol cu estimări pe viitor de încetare a activității petroliere în cazul în care aceasta a devenit neprofitabilă prin costuri mari de exploatare. Industria constructoare de mașini prin retehnologizare, informatizare și management eficient are șanse de redresare și de asemenea de captare a unui segment mare al forței de muncă din localitățile învecinate.

Comerțul va satisface nevoile cetățenilor prin diversificarea profilurilor unităților existente. Turismul, deși este un sector nevalorificat integral, prin proiecte și programe de dezvoltare a orașului Băicoi poate aduce venituri importante, ținând seama de potențialul turistic natural (Băile Valea Stelii) și antropic (ruinele capelei principesei Trubețkoi, Biserica Cioara etc.)

În ceea ce privește factorul demografic, orașul Băicoi cu cei 17900 locuitori se înscrie la limita superioară a orașelor mici (considerat de Vasile Cucu oraș mijlociu-mic) ale țării, realizând legătura între rețeaua urbană și cea rurală. Aparține orașelor întemeiate pe baza resurselor primare, fiind centru de influență locală.

Orașul Băicoi ocupă în județul Prahova locul al II-lea în ceea ce privește numărul locuitorilor, iar în rețeaua urbană este încadrat oraș de rangul al VI-lea după Ploiești (oraș de rangul I), Câmpina, Sinaia ți Văleni de Munte (orașe de rangul al V-lea), având rolul unui releu în caracteristicile urbane spre spațiile rurale înconjurătoare (Florești, Scorțeni, Cocorăștii Mislii), iar aria sa de influență este inclusă ariei orașului Ploiești.

În sistemul național de orașe, este inclus spațiului geografic centra-muntenesc, polarizat de Capitală fiind înscris în categoria orașelor mici ale țării, realizează legătura dintre rețeaua urbană și rurală.