Guvernare electronica [621255]

Guvernare electronica
CUPRINS
GUVERNARE ELECTRONIC A………………………….. ………………………….. ………………………….. …..1
1 INTRODUCERE. DEFINIȚ IE, SCOP ȘI TRĂSĂTUR I………………………….. …………………… 1
1.1 OBIECTIVELE GUVERN ĂRII ELECTRONICE ………………………….. ………………………….. ……………. 2
1.2 EVOLUȚIA SISTEMELOR D E GUVERNARE ELECT RONICĂ ………………………….. ………………………. 4
2 REȚELE DE CALCULATOA RE………………………….. ………………………….. ……………………… 5
2.1 CLASIFICAREA REȚELELO R DE CALCULATOARE ………………………….. ………………………….. ……. 6
2.1.1 Modelul de referință OSI ………………………….. ………………………….. ………………………… 6
2.1.2 Rețele LAN ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 7
2.2 REȚEAUA INTERNET ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 13
2.2.1 Adrese IP ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 15
2.2.2 Alocarea adreselor IP ………………………….. ………………………….. ………………………….. .15
2.3 SERVICIUL WWW ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 20
2.3.1 Scurtă istorie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 20
2.3.2 Protocoale și limbaje în WWW ………………………….. ………………………….. ……………….. 21
2.3.3 Browsere Web ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 22
3 CADRUL NORMATIV ȘI L EGISLATIV ………………………….. ………………………….. …………. 41
3.1 AQUIS-UL COMUNITAR ÎN DOME NIUL TELECOMUN ICAȚIILOR ȘI TEHNOLO GIEI INFORMAȚIILOR .41
3.2 ROMÂNIA ÎN PROCESUL D E ADOPTARE A LEGISLA ȚIEI EUROPENE CU PRI VIRE LA
TELECOMUNICA ȚII ȘI TEHNOLOGIA IN FORMAȚIEI ………………………….. ………………………….. ……………………… 44
4 SERVICII ALE GUVERNĂ RII ELECTRONICE ………………………….. ………………………….. 48
4.1 GUVERNAREA ELECTRONIC Ă ÎN ROMÂNIA ………………………….. ………………………….. …………. 50
4.1.1 Obiectivele și conținutul portalului www.e -guvernare.ro ………………………….. ………….. 53
4.1.2 Plata impozitelor și taxelor pentru cetățeni prin Internet . Sistemul eTax …………………. 55
4.1.3 Sistemul electronic de achiziții publice SEAP ………………………….. …………………………. 58
4.1.4 eAdministrație ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 59
4.2 SERVICII PUBLICE E -GOVERNMENT ÎN L UME………………………….. ………………………….. ……….. 62
4.3 MODELE DE SUCCES ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 64
4.3.1 Cardul social de la Moscova ………………………….. ………………………….. ………………….. 64
4.3.2 Distribuția veniturilor în Africa de Sud ………………………….. ………………………….. …….. 66
5 CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 67
6 BIBLIOGRAFIE SELECTI VĂ………………………….. ………………………….. ………………………… 68
7 ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …72
7.1 ANEXA 1, GLOSAR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 72
7.2 ANEXA 2, LEGISLAȚIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 75

1 1 Introducere . Definiție, scop și trăsături
Una dintre cele mai frecvente întrebări referitoare la e -guvernare este „Ce este?”.
Pentru c ă studierea și aplicarea guvern ării electronice se afl ă într-o stare incipie ntă încă, o
defini ție exact ă este greu formulat pentru că diferitele puncte de vedere ale cercet ătorilor
referitor la ceea ce este cu exactitate conceptul de e -guvernare nu ajung la un numitor comun.
Singurul aspect de care suntem cu adevărat siguri este c a e-guvernarea este mult mai mult
decât postarea unor informa ții de interes public și cre area unor servicii publice pe o pagin ă de
Internet. Ca terminologie, e -guvernarea sau e -guvernment își are sorgintea în construcții
lexicale ca e-mail, e -commerce, e -business care, ca fenomene, au precedat apariția
conceptului de guvernare electronică.
Guvernarea electronică acoperă toate aspectele guvernării, până la cel mai adânc
nucleu al fiecărei entități guvernamentale și inevitabil va deveni factor reformator pent ru
guvern și procesul de guvernare.
Guvernarea electronică constă în interacțiunea dintre guvern, parlament și alte
instituții publice cu cetățenii prin intermediul mijloacelor electronice. Informarea asupra
proiectelor de lege aflate în discuție și emiter ea de păreri de către cetățeni, plata taxelor de
către contribuabili, completarea unor pl ângeri și peti ții online reprezint ă mijloace eficiente
puse la dispozi ție de c ătre stat pentru exercitarea drepturilor fundamentale ale cet ățenilor.
Așadar sensul impl ement ării guvern ării electronice este de sus în jos (de la stat la cetățean).
„Guvernarea electronic ă reprezint ă procesul de reinven ție a sectorului public prin
digitalizare și noi tehnici de management a informa ției, proces al c ărui scop final este
creșterea gradului de participare politic ă a cet ățenilor și eficientizarea aparatului
administrativ.”
Aceasta defini ție reune ște, de fapt , cele 3 trăsături de baz ă ale guvern ării electronice:
1) folosirea noilor tehnologii electronice în comunicare (emai l, chat, si te-uri Internet
etc.) sau paradigma tehnic ă
2) aplicarea unor noi metode de management a informa ției sau paradigma
manageriala
3) creșterea gradului de participare politic ă a cet ățenilor și creșterea efic ienței
aparatului administrativ sau paradigma func țional ă.

2 1.1 Obiectivele guvern ării electronice
Obiectivele generale ale guvernării electronice sunt:
 asigurarea accesului la informația oficială prin intermediul paginilor WEB în
rețeaua Internet;
 prestarea serviciilor publice prin intermediul mijloacelor electronice pentru
cetățeni și mediul de afaceri;
 sporirea gradului de participare a cetățenilor în procesul de guvernare;
 eficientizarea activității administrației publice prin optimizarea utilizării resurselor
materiale și umane, precum și a timpului prestării serv iciilor;
 consolidarea democrației și a instituțiilor statului de drept.
Obiectivele specifice ale guvernării electronice constituie:
 asigurarea transparenței activității autorităților administrației publice;
 crearea și implementarea sistemelor informaționa le automatizate, menite să susțină
procesele de reformă și dezvoltare politică, socială și economică din țară;
 dezvoltarea infrastructurii informaționale de stat;
 creșterea nivelului de pregătire a angajaților publici în domeniul tehnologiilor
informaționa le și de comunicații;
 dezvoltarea cadrului juridic și democrația electronică.
În procesul de guvernare sunt implica ți, în general vorbind, 3 mari clase de
participan ți:
1) participan ții publici, guvernul sau statul, at ât organiza țiile de la nivel local, c ât și
cele de la nivel central [G]
2) cetățenii țării respective [C]
3) firmele privat e care organizează activit ăți comerciale, lu ând în considerare
profitul și activ ând într-un context concuren țial de pia ță. [B]
Între ace ști participan ți se nasc rela ții specifice d e comunicare și tranzac ționale
specifice, împărțite în câteva mari grupe de componente ale guvern ării electronice.

3 Așadar exist ă multiple moduri în care informația poate curge între participanți i la
procesul de guvernare. O distinc ție a acestor fluxuri informaționale și tranzacționale se poate
face împărțindu -le în fluxuri interne și externe. Fluxurile interne sunt cele în cadrul unei clase
de participanți – de exemplu cele dintre instituții publice, precum 2 ministere, sau Parlament
și guvern etc. Fluxuril e externe sunt cele care se nasc între participanți din clase diferite, de
exemplu fluxurile care se nasc între cet ățeni și o institu ție public ă precum Parlamentul.
Principalele componente ale guvern ării electronice care apar în figura 1 sunt:
 G2G [Governm ent to Government] sau Guvern – Guvern cu o subcategorie G2E,
[Government to Employee] sau Guvern – Angaja ți guvernamentali
 G2C [Government to Citizens] sau Guvern – Cetateni
 G2B [Government to Business] Guvern – Companii

Figura 1 Principalele componente ale guvernării electronice
Guvernarea electronică sau e -Government se afirmă din ce în ce mai mult ca o
caracteristică majoră a noii societăți bazate pe informații și cunoștințe. Fenomenul este
complex și se referă la multiplele conexiuni care există între autorități și persoanele fizice și
juridice din societatea respectivă.
Sistemul informațional trebuie să constituie suportul de aplicare și de simplificare a
unor reguli și proceduri administrative în scopul asigurării unui acc es larg și nediscriminatoriu
a publicului la servicii publice, precum și reducerii tarifelor pentru aceste servicii și a
costurilor de operare și personal.
Folosirea tehnologiilor moderne ale informației și comunicațiilor oferă posibilitatea
schimbării cal itative a serviciilor oferite de administrația publică cetățenilor și celorlalte
entități participante . Începând cu eliminarea hârtiei și continuând cu reducerea timpului de

4 acces la resursele publice, aplicațiile de e -Government câștigă încrederea cetățen ilor și
eficientizează serviciile publice, contribuind major și la democratizarea societății în ansamblu.
Pentru un guvernant sau un legislator cel mai important lucru de știut este că Internetul
poate face procesul de guvernare mai apropiat de oameni și m ai eficient. Comunicarea prin
Internet poate face ca relația dintre cetățeni și guvern să fie mai strânsă oferind avantaje
ambilor participanți: guvernului mai mult sprijin și mai multă încredere și cetățeanului mai
multă înțelegere și rezolvarea mai efici entă a problemelor sale.
1.2 Evoluția sistemelor de guvernare electronică
Evoluția sistemelor de e -Government a fost rapidă cu trecerea de la hârtie la baze de
date și de la proceduri manuale la sisteme informatice mari. Într -o primă fază, tot mai mulți
funcț ionari au început să folosească diferite sisteme informatice. Treptat s -a trecut la procesul
care se desfășoară și în prezent de interacțiune cu cetățenii și organizațiile din teritoriul
deservit.
Prima fază a reprezentat -o prezentarea de informații. Cea d e a doua fază a fost aceea
de a oferi posibilitatea de a descărca formulare necesare în interacțiunea cu autoritățile, care
după tipărire și completare sunt prezentate autorităților pe cale clasică. Cea de a treia fază a
oferit posibilitatea completării fo rmularelor on -line și efectuarea și a altor tranzacții, cum ar fi
plățile datorate autorităților.
În multe cazuri, în fazele de mai sus, e -Government s -a implementat prin transpunerea
soluțiilor utilizate pe hârtie în formate electronice. În prezent, se tr ece la o a patra fază în care
soluțiile sunt regândite pentru a face uz deplin de posibilitățile tehnologiei și a fi simplificate,
mai ales sub aspectul facilitării interfeței cu persoanele care apelează sisteme de e –
Government.
Dezvoltarea e -Government a fost determinată în toate țările și de măsuri legislative
privind servicii ale administrației publice oferite on -line, care au coincis și cu evoluția rapidă
a utilizării Internet.
Necesitatea existenței cadrului legal apare ca urmare a diferenței dintre pr acticile
utilizate de fiecare parte în diferitele momente ale derulării unei operațiuni și ca urmare a
diferenței dintre informațiile, percepțiile și așteptările părților privind operațiunea. Ca urmare,
cadrul legal apare ca un element de referință general valabil la nivelul unui teritoriu, care

5 impune limitele necesare în interiorul cărora operațiunile să se poate încheia, urmărindu -se o
cât mai mare rată de finalizare.
Cadrul legal asigură impunerea unei minime protecții a părților implicate și/sau terțil or
și standardizări (la nivel național) a practicii, calității serviciului/produsului și a altor
elemente, care definesc conținutul serviciului/produsului.
Cadrul legal național aferent unor servicii on -line (achiziții publice, comerțul
electronic) este bi ne structurat în norme juridice – de baza privind comerțul electronic și
norme juridice – adiacente și complementare privind contractele la distan ță, clauzele abuzive,
drepturile utilizatorilor cu privire la rețele și serviciile de comunicații electronice, semnătura
electronică, protecția datelor cu caracter personal, marca temporală, criminalitatea
informatică, publicitatea etc.
Pentru autoritățile publice folosirea Internet ului aduce avantajele clasice ale
disponibilității, informația pe site fiind oferit ă 24 de ore din 24, 365 de zile pe an și al
accesibilității și interacțiunii, persoanele interesate putând accesa informația și efectua
tranzacțiile de oriunde au acces la Internet în lume.
2 Rețele de calculatoare
Guvernarea electronică se bazează fundament al pe tehnologia informației și a
comunicațiilor, între care rețelele de calculatoare ocupă locul central. De aceea în capitolul de
față este făcută o prezentare generală a rețelelor de calculatoare în încercarea de a crea o
viziune pertinentă pentru orice persoană care nu este specialist în domeniu.
O dată cu dezvoltarea industriei de calculatoare personale și introducerea lor pe scara
largă în tot mai multe firme, instituții de învățământ și ale administrațiilor, necesitatea
schimbului de fișiere între ca lculatoarele aceleași firme sau instituții a apărut tot mai evidentă.
Tot o necesitate a devenit utilizarea în comun a diferitelor fișiere sau programe de aplicații
precum și a unor dispozitive periferice – imprimante, modemuri, CD -ROM sau CD -Writer –
de către mai mulți utilizatori. Copierea și plimbarea fișierelor pe dischete între calculatoare,
chiar în interiorul aceleași încăperi era o metodă greoaie și consumatoare de timp, iar
instalarea de imprimante și/sau modemuri la toate calculatoarele era costis itoare. Soluția a fost
dată de legarea tuturor calculatoarelor într -o rețea. Prin intermediul rețelei este posibil un
schimb rapid și sigur de informații (fisiere, mesaje) între diverșii utilizatori precum și
utilizarea rațională a periferiei. Mai mult, pr in intermediul rețelei este posibilă realizarea de

6 teleconferințe, inclusiv video. Putem defini rețeaua ca un sistem de două sau mai multe
calculatoare, conectate între ele și capabil să transfere date între acestea .
2.1 Clasificarea rețelelor de calculatoare
Din punct de vedere al vecinătății în care se află calculatoarele, rețelele sunt:
 rețele locale (LAN – local area network)
 rețele extinse (WAN – wide area network)
 rețele de campus (CAN – campus area network)
 rețele metropolitane (MAN – metropolitan area n etwork)
 rețele casnice (HAN – home area network)
 rețele personale (PAN – personal area network)
Rețelele locale sunt cele în care calculatoarele se află relativ aproape unul de altul, în
aceeași încăpere sau clădire, în timp ce rețelele extinse acoperă reg iuni mari, la nivel de țări
sau continente. Un caz aparte îl reprezintă rețelele PAN în care aria de acoperire este de 1 -3
m, suficient pentru a conecta echipamente aflate asupra unei persoane: telefon mobil cu un
headset. În rețelele CAN calculatoarele su nt dispuse într -o arie limitată, cum ar fi un campus
sau o bază militară. Rețelele proiectate pentru un oraș acoperă o arie mult mai mare decât o
rețea campus, în timp ce o rețea casnică leagă dispozitivele digitale dintr -o locuință. Alte
clasificări inclu d rețelele MAN și CAN în rețelele WAN iar rețeaua HAN este privită ca o
rețea LAN. Calculatoarele din interiorul rețelei sunt numite noduri de rețea. Calculatoarele și
dispozitivele care alocă resurse pentru rețea sunt numite servere .
În continuare vom ab orda pe scurt rețeaua LAN urmând ca rețeaua WAN să fie
exemplificată prin rețeaua Internet
2.1.1 Modelul de referință OSI
Diversitatea de implementare concretă a rețelelor este extrem de mare și derivă din
necesitățile specifice ale fiecărei firme. Oricare ar f i însă modul de configurare al rețelei ea
trebuie să asigure compatibilitatea între programele de pe fiecare calculator și echipamentele
hard ce fac legătura între stațiile de lucru. Organizația Internațională pentru Standarde (ISO)
a propus un model, cu v aloare de recomandare, cunoscut sub numele de modelul OSI ( Open
Systems Interconnection – interconectarea sistemelor deschise), figura 2, care se dorește a fi
un cadru pentru proiectarea protocoalelor de rețea.

7

Figura 2 Nivelu rile fizice și logice interacționează pentru a permite comunicarea între
calculatoare
După cum se poate vedea modelul este construit pe șapte nivele. Fiecare nivel, până la
cel de aplicație, se bazează pe nivelul imediat inferior pentru a realiza o serie d e funcții
specifice și pentru a “ascunde” detaliile acestor funcții nivelelor superioare. Cele șapte nivele
și funcțiile lor sunt sintetizate după cum urmează:
1. nivelul fizic este constituit din cablurile de legătură, echipamentele concentratoare,
amplifica toarele și plăcile de interfață cu rețeaua; este partea palpabilă a oricărei rețele.
Se ocupă cu transmisia nestructurată de șiruri de biți prin mediul fizic.
2. nivelul de date este cel care răspunde de transferul fiabil de date prin legătura fizică.
Asigură sincronizarea, controlul erorilor și fluxului de date care sunt constituite în
pachete (cadre).
3. nivelul de rețea este cel care asigură independența nivelelor superioare de tehnologia
folosită pentru transmisie. Răspunde de stabilirea, menținerea și termin area conexiunii.
4. nivelul de transport asigură corectitudinea recepționării informațiilor provenite de la
celelalte stații de lucru. Prin canalele de transmisie (cablu sau radio) semnalele pot
suferi alterări, pe care nivelul de transmisie trebuie să le cor ecteze.
5. nivelul de sesiune asigură mecanismul de control al dialogului între aplicații.
6. nivelul de prezentare asigură independența aplicațiilor față de diferențele în
reprezentarea datelor (sintaxa)
7. nivelul de aplicație asigură accesul la mediul OSI a proc eselor de aplicație.
2.1.2 Rețele LAN
Există o mare varietate de tipuri de rețele LAN. Pentru caracterizarea lor acestea pot fi
clasificate după câteva criterii: arhitectură, topologie, logică, protocol utilizat.

8 2.1.2.1 Arhitecturi LAN
Din punct de vedere al arhitectur ii rețelele de tip LAN sunt de două tipuri:
 rețele client/server
 rețele peer – to- peer
În rețelele client/server calculatoarele se împart două categorii, serverele – calculatoare
puternice care coordonează folosirea în comun a resurselor și asigură servici ile ca bază de
date pentru rețea, și respectiv stațiile de lucru care sunt clienți pentru servere. Stațiile de lucr u
sunt calculatoarele aflate pe mesele de lucru ale salariaților, și care, în general, au puteri de
calcul mai reduse.
Serverele pot fi în nu măr de unu sau mai multe calculatoare și sunt configurate pentru
a răspunde cât mai rapid cererilor clienților și a asigura o bună protecție a datelor în rețea.
Deoarece ele trebuie să poată rezolva simultan cererile mai multor clienți sistemul de operare
al acestora trebuie să fie unul special destinat acestui scop, cum ar fi Nowell NetWare,
Windows 2003 Server sau Linux. Cu cât serverul este accesat de mai mulți clienți
concomitent iar sarcinile sunt mai complexe, cu atât scade viteza cu care stațiile sun t
deservite. În figura 3 este reprodusă structura unei rețele de tip client /server.
Spre deosebire de rețelele client/server, în rețelele peer- to- peer stațiile nu accesează
un server pentru îndeplinirea unei anumite sarcini, ci toate sunt privite în mod egal. Unitățile
de disc ale calculatoarelor sunt folosite în comun, fiecare stație putând pune la dispoziție
fișiere, directoare, discuri, imprimante, comportându -se ca server temporar.

Figura 3 Rețea client/server

Figura 4 Rețea peer – to- peer
Și în cazul acestui tip de rețea, dacă una din stații este solicitată de alte stații din rețea,
viteza de lucru pentru lucrările proprii scade. În figura 4 este reprezentată o rețea de tip peer-
to- peer.
Legă turile reprezentate în figurile 2 și 3 nu sunt legături fizice (cabluri electrice) ci
legături logice, prin intermediul cărora informațiile pot ajunge de la un calculator la altul.

9 Pentru rețele de tip peer – to – peer nu este nevoie de un sistem de operar e dedicat. Sistemele
de operare Windows 9x au incluse funcțiile de lucru pentru acest tip de rețea, ceea ce
constituie un avantaj, pe lângă flexibilitatea ridicată pe care o oferă.
2.1.2.2 Topologii LAN
Prin topologie de rețea se înțelege modul de dispunere și con ectare a stațiilor într -o
rețea. Clasificate după acest criteriu rețelele LAN sunt de patru tipuri
1. Rețea de tip magistrală
La acest tip de rețea toate calculatoarele sunt legate la cablul principal al rețelei, așa
cum se arată în figura 5. În felul aces ta toate calculatoarele au acces egal la magistrală care nu
poate fi ocupată decât dacă este liberă. Rolul de verificare a stării de liber a cablului revine
nivelului logic de rețea care trebuie să aștepte până când se eliberează cablul pentru a putea
transmite date spre alt calculator.

Figura 5 Rețea de tip magistrală
Deoarece funcționarea rețelei este dependentă de traficul de pe magistrală, întreruperea
cablului magistrală în orice punct duce la scoaterea din funcție a rețele i, ceea ce este un
dezavantaj. Avantajele rețelei de acest tip sunt legate de cost, care este cel mai redus și de
posibilitatea extinderii prin adăugare progresivă de noi stații de lucru.
2. Rețea de tip stea
La acest tip de rețea legătura între calculatoa re se face prin intermediul unor
concentratoare (HUB -uri sau switch -uri) care au rolul de a distribui semnalele către toate
calculatoarele din rețea. În felul acesta se elimină dezavantajul prezent la rețelele magistrală;
întreruperea unui cablu afectează doar stația în cauză, restul rețelei continuând să funcționeze,
figura 6. Dezavantajul îl reprezintă costul, care pentru rețele cu multe stații, peste 16 -20, este
mare din cauza costului ridicat al concentratoarelor de mare capacitate. Pe lângă cele două
tipuri care au și cea mai mare răspândire mai există două tipuri de rețea, mai puțin răspândite:
rețea în inel (ring) și magistrală -stea.

10 Oricare ar fi tipul de rețea, pentru conectarea calculatorului la cablurile de rețea este
nevoie de plăci adaptoare de rețea. Acestea trebuie să fie compatibile cu tipul rețelei și cu
suportul fizic pe care se transmit datele. Ca suport fizic se utilizează cablul coaxial, cablurile
cu fire torsadate (2 sau 4 perechi de fire – cablul UTP, STP), cabluri telefonice, fibră op tică,
unde luminoase sau unde radio.

Figura 6 Topologie de rețea
STEA

Figura 7 Topologie STEA Extinsă
Fiecare are avantajele și dezavantajele sale în ceea ce privește viteza de transmitere,
stabilita tea legăturii și prețul de cost. Cele mai răspândite sunt primele trei deoarece au costuri
reduse, asigură viteze bune de la 10 la 100Mb/sec și o bună protecție la perturbațiile externe.
2.1.2.3 Logica rețelei
Spre deosebire de clasificarea rețelelor sub aspect to pologic, care arată cum se
plasează și interconectează calculatoarele în rețea, clasificarea sub aspectul logic are în vedere
modul în care se desfășoară comunicația între calculatoare prin intermediul suportului fizic.
Sunt câteva tipuri de astfel de rețe le: Ethernet , Token -Ring (inel cu jeton), FDDI
(Fiber Distributed Data Interchange, pentru suport de fibră optică) și ATM (Asynchronous
Transfer Mode). Datorită costurilor reduse, vitezei bune, posibilității de lucru cu rețele de tip
magistrală sau stea și a utilizării ca suport fizic atât a cablului coaxial cât și bifilar, rețelele
Ethernet au o mare răspândire (sunt estimați peste 50 milioane de utilizatori în lume1) și
reprezintă o alegere bună atunci când se dorește realizarea unei rețele noi.
2.1.2.4 Protocoal e LAN
Pentru comunicarea în rețea se folosesc protocoale de transmisie, care au rolul să
asigure integritatea datelor trimise și recepționate. Protocoalele s -au dezvoltat în strânsă
legătură cu sistemele de operare pentru serverele de rețea, astfel că prot ocolul ales trebuie să

1 www.inf.ufrgs.br/~leo/ethernet.html

11 fie potrivit (în sensul acceptării) sistemului de operare. Cele mai cunoscute 3 tipuri de
protocoale pentru rețea sunt listate mai jos alături de sistemele de operare care folosesc aceste
protocoale:
 IPX/SPX Novel NetWare, Windows Server2
 NetBEUI Windows Server, OS/2 LAN Server
 TCP/IP UNIX, Windows Server
Protocolul TCP/IP este constituit, de fapt, dintr -o suită de protocoale, care operează la
niveluri diferite: TCP (Transmission Control Protocol) și IP (Internet Protocol) . Deși a fost
conceput pentru Internet protocolul TCP/IP este folosit și în rețele locale. De fapt, orice rețea
locală care este conectată la Internet trebuie să utilizeze protocolul TCP/IP. Un LAN care
folosește protocoale și servicii specifice Internetul ui se numește Intranet
2.1.2.5 Rețele Wireless
În ultimii ani au cunoscut o mare dezvoltare rețelele în care dispozitivele comunică
fără a fi conectate prin cabluri. Aceste rețele, cunoscute sub numele de rețele wireless (fără
fir) folosesc aerul, vidul sau apa ca mediu de transmisie, datele fiind transmise, de cele mai
multe ori, prin unde radio de ultra înaltă frecvență, 2,4 GHz sau 5 GHz. Pentru conexiuni la
mică distanță, între diverse dispozitive, se folosește frecvent lumina infraroșie (tehnologia
Bluetooth). Aceasta permite conectarea unui mouse la laptop, a unui telefon mobil la un
calculator sau a două telefoane mobile între ele. În cazul apei, suportul de transmisie a datelor
sunt ultrasunetele, care se propaga mai bine în mediul lichid decât undele radio sau lumina.
În cazul rețelelor de calculatoare acestea se pot conecta între ele direct (rețele ad -hoc)
sau prin intermediul unui dispozitiv de rețea numit Acces Point – AP (punct de acces)
Deoarece mediul de comunicație este unul deschis, rețelele wireles s sunt mai vulnerabile din
punctul de vedere al securității. Rețelele ad hoc sunt cele mai expuse deoarece permit oricărui
calculator echipat cu un adaptor wireless, aflat în raza de acoperire a rețelei, să se conecteze la
rețea. Accesul prin AP este mai s igur deoarece de poate impune o politică de acces și folosi
criptarea cu o cheie deținută doar de utilizatorii autorizați ai rețelei.
În ciuda acestui dezavantaj, ca și al vitezei mai mici (tipic 54 Mb/s), rețelele wireless
se bucură de mare popularitate d eoarece oferă mobilitate utilizatorilor.

2 Începând cu Windows NT Server și ulterioare, 2000, 2003 Server.

12 2.1.2.6 Interconectarea rețelelor de calculatoare
Problema interconectării rețelelor a apărut ca o consecință a dezvoltării companiilor și
instituțiilor care dețineau rețele de calculatoare. Necesitatea folosirii în comun a resurselor
informatice de către diferitele sucursale sau agenții ale aceleași companii, aflate în localuri
diferite, cu rețele proprii, de multe ori diferite ca topologie și tip, a impus găsirea unor soluții
pentru conectarea acestor rețele. Pe de altă pa rte, creșterea dimensiunii unei rețele, prin
creșterea numărului de calculatoare conectate conduce, așa cum am menționat mai sus, la
scăderea vitezei de răspuns a rețelei. De aici a apărut necesitatea fragmentării rețelei în rețele
mai mici, care să fie ul terior interconectate. În felul acesta viteza în interiorul fiecărei rețele
crește, conexiunea dintre rețele fiind folosită numai pentru transmiterea de informații între
calculatoarele aflate în rețele diferite. Următorul exemplu poate clarifica afirmațiil e de mai
sus. Să presupunem că o firmă de arhitectură, care are ca activitate proiectarea, are angajați
cinci arhitecți, o secretară, un inginer constructor și un desenator. Fiecare dintre ei are un
calculator legat în rețea. Deoarece arhitecții, prin natu ra activității, accesează frecvent baza de
date, realizând transferuri masive de informații, vor încetini mult accesul la rețea al celorlalți
angajați, cărora rețeaua li se va părea lentă. Astfel, secretara va trebui să aștepte pentru a
trimite un e -mail s au pentru a accesa un anumit document de pe Internet. Soluția o reprezintă
divizarea rețelei în două rețele mai mici, conectate între ele. La prima rețea vor fi conectați
doar arhitecții iar la a doua ceilalți salariați. Rezultatul va fi o creștere spectac uloasă a vitezei
pentru ceilalți salariați care, având doar ocazional de transferat informații spre unul din
calculatoarele primei rețele nu vor mai fi deranjați de timpul mare de răspuns al acesteia.
Conectarea rețelelor se realizează prin intermediul uno r echipamente speciale numite
bridge -uri, routere și gateway -uri [2]. Bridge -urile (punțile) fac legătura între două sau mai
multe rețele și, pe baza unui algoritm specific, identifică destinația pachetului de date
dirijându -l fie spre un calculator din re țeaua din care face parte calculatorul care a expediat
pachetul fie spre un calculator din rețeaua adiacentă. Funcționarea lor este la nivelul
legăturilor de date. Router -ele sunt echipamente de dirijare a traficului de date care realizează
conexiuni la un nivel arhitectural superior bridge -urilor (nivelul de rețea) și permit conectarea
rețelelor de tipuri diferite. Gateway -urile permit conectarea LAN -urilor care utilizează
protocoale complet diferite, la toate nivelurile de comunicație. Funcționează la niv elul de
transport în modelul de referință OSI.

13

Figura 8 Conectarea a două rețele printr -un router cu acces la Internet
În ultimul timp diferențele dintre cele trei tipuri de echipamente tind să se estompeze
datorită facilitățilo r de care dispun. Astfel bridge -urile care dispun de mai nivele de dirijare se
apropie mult de funcțiile routerelor (de altfel și denumirea lor de brouter -e sugerează acest
lucru). Gateway -urile care folosesc protocolul TCP/IP sunt numite routere IP.
În figura 8 este ilustrat modul în care două rețele sunt conectate prin intermediul unui
router care asigură și accesul la Internet.
Vom încheia această scurtă introducere în rețele locale clasificând rețeaua existentă în
campusul universității “Ștefan cel Mar e” din Suceava:
1. după tip Peer – to – peer
2. după topologie Stea extinsă
3. după logică Ethernet
4. protocoale TCP/IP și facultativ NetBEUI
5. suportul de transmisie: cablu UTP (Unshielded Twisted Pairs, perechi de fire răsucite,
neecranate) și fibră optică (î ntre clădirile campusului și Departamentul de Comunicații
și Tehnologia Informației din cadrul universității). Rețeaua este de tip Intranet.
Viteza de comunicație pe backbone este de 1000 Mbps (Gigabit), iar în rest la
10/100Mbps. Legătura la Internet este asigurată printr -o linie radio cu un ISP local la
viteza de 11Mbps, din care 512Kbps o reprezintă traficul internet garantat asigurat
universității.
2.2 Rețeaua Internet
Infrastructura rețelei Internet este formată de suportul de comunicații de mare viteză,
numit backbone (coloana vertebrală a Internetului), constituit din cabluri de fibră optică și
canele de comunicație prin satelit. La backbone, proprietate a marilor companii de

14 telecomunicație, sunt conectați marii “Internet Service Provider – ISP”, furnizo rii de servicii
de Internet. Aceștia, la rândul lor conectează furnizori mai mici de servicii care asigură
servicii pentru persoane fizice, instituții de stat sau firme private. Dacă până acum câțiva ani
utilizatorii casnici se conectau, de regulă, la ISP printr -o legătură telefonică normală și un
modem (echipament care asigură adaptarea în vederea comunicării dintre calculatoare și
suportul fizic de comunicație) în prezent aceștia sunt conectați în principal prin intermediul
cablurilor TV (CATV) sau liniil or telefonice speciale ADSL (Asymetric Digital Subscriber
Line) și modemurile corespunzătoare fiecărui tip de mediu. Vitezele asigurate de liniile
telefonice obișnuite sunt modeste, între 33 -56Kbit/s, dar suficiente pentru 1..3 utilizatori
conectați simult an. Conectarea prin CATV sau ADSL asigură viteze mult superioare, 4…6
Mbit/s. În locurile izolate conexiunea poate fi asigurată prin unde radio, wireless, dar
stabilitatea conexiunii este afectată de condițiile meteorologice și existenta unei vizibilităț i
directe între antena ISP și antena clientului.
Instituțiile, campusurile universitare au calculatoarele conectate într -o rețea locală
care, prin intermediul unui router și o conexiune de mare viteză (sute sau mii de Kbit/sec) este
conectată direct la IS P. În figura 9 se exemplifică modul în care un utilizator casnic și o rețea
locală se conectează la un ISP, iar acesta, la rândul lui, printr -o linie de mare viteză are acces
la Internet prin unul din punctele de acces (NAP – Network Access Point).

Figu ra 9 Conectarea utilizatorilor casnici și a rețelelor locale la Internet
Calculatoarele conectate la Internet pot fi împărțite în două mari clase, servere și
clienți. Calculatoarele care pun la dispoziție anumite servicii (WWW, FT P, E -mail) sunt
servere iar calculatoarele care se conectează la acestea pentru a folosi respectivele servicii
sunt clienți.

15 Un calculator, ca mașină, poate găzdui mai multe aplicații server, el putând fi, în
același timp, și server WWW și FTP sau e -mail. Mai mult, este posibil ca același calculator să
fie, în același timp, și server – furnizând un anumit tip de serviciu clienților, de exemplu
WWW, dar și client, fiind conectat și beneficiind de serviciile altui server, de exemplu FTP.
2.2.1 Adrese IP
Toate calcu latoarele conectate la Internet pot fi identificate printr -o adresă IP (Internet
Protocol) care este unică în rețea (fiecare calculator are propria lui adresă care este diferită de
a oricărui alt calculator conectat în momentul respectiv). În prezent funcț ionează două scheme
de adrese IP, IPv4 și IPv6. Cea mai răspândită este prima versiune, prima apărută în evoluția
Internetului. A doua versiune este în curs de implementare ca urmare a crizei de adrese IP ce
derivă din numărul insuficient de adrese disponi bile în versiunea IPv4. În IPv4 adresa este
formată din 4 octeți (32 biți) și se scrie sub forma zecimală: VVV.XXX.YYY.ZZZ, patru
grupuri a câte trei digiți separate prin punct. Fiecare octet poate lua, teoretic, valori între 0 și
255 (în sistem zecimal), ceea ce conduce la un număr de circa 4,3 miliarde de adrese teoretic
disponibile (2564 =232 4,3*109). Practic, însă, datorită modului în care spațiul acestor adrese
a fost împărțit în clase (5 clase din care doar 3 au utilizare publică) și rezervării unor domenii
întregi de adrese din fiecare clasă pentru scopuri speciale, numărul real al adreselor în
versiunea IPv4 este mai mic de jumătate din cel teoretic posibil.
Versiunea IPv6 substituie, treptat, versiunea anterioară, extinzând numărul biților de
adresă de la 32 la 128 (16 octeți). Ca urmare numărul adreselor disponibile devine practic
nelimitat. Adresele IP in IPv6 se scriu, în mod normal, ca 8 grupuri a câte 4 digiți
hexazecimali separate prin semnul : (două puncte ), ca în exemplul:
2001:0db8:85a3: 08d3:1319:8a2e:0370:7334. Pe lângă extinderea numărului de adrese
disponibile, versiunea IPv6 aduce o serie de funcțiuni noi, foarte utile pentru asigurarea
calității serviciilor (QoS – Quality of Service) pentru multe tipuri de aplicații care au apărut
ulterior versiunii IPv4.
2.2.2 Alocarea adreselor IP
După cum am afirmat anterior, fiecare calculator conectat la rețeaua Internet trebuie să
aibă alocată o adresă IP pentru a putea fi identificat de protocolul TCP/IP. Deoarece serverele
sunt conectate permanent la rețea el au adrese fixe, stabilite manual de administratorii
acestora. Aceste adrese nu se schimbă sau se schimbă foarte rar. În cazul clienților lucrurile
sunt diferite. Adresele IP ale acestora pot să se modifice, de exemplu prin migrarea de la un

16 ISP la altul, sau prin modul în care adresele sunt atribuite de către ISP. Un ISP, ca și un
administrator de rețea, are la dispoziție două metode de a aloca adresele IP calculatoarelor
client din rețea. O metodă este de a stabili adrese statice fiecărui calcu lator. Pentru aceasta o
persoană calificată trebuie să configureze conexiunea la rețea pentru fiecare calculator în
parte, având grijă să aloce adrese IP diferite. Această practică este ineficientă în cazul
rețelelor mari, cu mare răspândire geografică; de aceea este preferată a doua metodă, de
alocare automată a adreselor IP. Alocarea dinamică se face de către un server specializat
pentru această funcție, numit server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol). Acest
server este administrat de către ISP sa u administratorul rețelei, care are o evidență a tuturor
clienților, evidență bazată pe adresele fizice ale adaptoarelor de rețea prin care clienții se
conectează la rețea. Atunci când un calculator client este deschis, dacă este configurat să
primească au tomat adresa IP, el va fi identificat de serverul DHCP și dacă este în evidența lui,
va primi o adresă IP din cele de care ISP dispune. Adresa este închiriată (leased) pentru o
perioadă de timp, de exemplu 48 de ore, interval în care, dacă clientul se deco nectează și apoi
se reconectează, el va primi aceeași adresă IP. Dacă reconectarea se face după expirarea
timpului de închiriere el va primi o altă adresă. Acesta este modul automat dinamic de
atribuire a adreselor. Din punctul de vedere al marii majorităț i a clienților, modificarea adresei
IP prin care are acces la Internet nu prezintă nici o importanță. Sunt însă, clienți care, din
motive aparte (cum ar fi acela că găzduiesc un server WWW sau FTP) au nevoie ca adresa IP
să fie fixă. Pentru aceștia ISP pot rezerva câte o adresa IP pe baza adresei fizice; ori de câte
ori un astfel de client se conectează la rețea, serverul DHCP va identifica clientul și îi va aloca
adresa rezervată.

Figura 10 Fereastra Command Prompt afișează i nformații despre adresa IP curentă
Este procedeul cunoscut sub numele de alocare automată cu adrese fixe. Orice client
care operează sub sistemul Windows poate să afle care este adresa IP alocată la un moment

17 dat. Pentru aceasta trebuie să deschidă fereast ra Command Prompt (sau MS -DOS Command
în Windows 98) și să tasteze comanda ipconfig /all urmată de apăsarea tastei Enter.
Fereastra de dialog care se deschide are aspectul din figura 10.
În această fereastră putem citi următoarele informații:
 tipul ada ptorului și numărul conexiunii: Ethernet adapter Local Area Connection (o
singură conexiune)
 descrierea adaptorului, fabricant, model: VIA Compatibl Fast Ethernet Adapter
 adresa fizică a adaptorului: 00-16-17-DE-84-2F
 modul de obținere a adresei IP, stati c sau dinamic: Dhcp Enabled: Yes (alocare
dinamică)
 activarea autoconfigurării: Autoconfiguration Enabled: Yes
 adresa IP a computerului client: 192.168.2.57
 masca adresei de subrețea: 255.255.255.0
 adresa IP a porții implicite: 192.168.2.1
 adresa IP a ser verului DHCP: DHCP Server: 192.168.2.1
 Adresa IP a serverelori DNS: DNS Servers: 192.168.2.1, 80.96.84.17
 data și ora închirierii adresei: Lease Obtained: 23 martie 2007 16:05:39
 data și ora expirării închirierii: Lease Expires: 25 martie 2007 16:05:39
Se poate observa că pe lângă adresa IP a calculatorului acesta mai primește o serie de
adrese fără de care conexiunea nu ar fi complet configurată și nu ar funcționa sau ar avea o
funcționalitate limitată.
Astfel masca adresei de subrețea (subnet mask) folose ște pentru a determina dacă
datele trimise de computer sunt destinate unui computer din aceeași rețea sau unui computer
din altă rețea.
Adresa porții implicite (default gateway) este adresa IP a calculatorului sau
echipamentului de rețea către care se tri mit toate datele care nu sunt destinate vreunui
calculator din rețea proprie.
Adresa serverului DHCP, este adresa IP a serverului care alocă dinamic toate aceste
adrese. Dacă adresele ar fi alocate static, manual, atunci nu este nevoie de server DHCP.
Adre sele serverelor DNS, sunt adresele IP ale unor servere a căror rol este explicat în
continuare.

18 Pentru a se conecta la un server un client trebuie să cunoască adresa IP a serverului.
Deoarece memorarea unor șiruri de numere de forma adreselor IP este greoa ie a fost conceput
un sistem de nume de domenii (DNS – Domain Name System) care atribuie fiecărei adrese de
server un nume, care este mai ușor de memorat și utilizat. De exemplu adresa IP a serverului
Universității “Ștefan cel Mare” din Suceava este 80.96. 120.6 iar numele este www.usv.ro . La
rândul lui numele este compus din trei părți separate prin câte un punct, numele calculatorului
gazdă, numele domeniului și numele domeniului rădăcină (sau top). În cazul exemplului de
mai sus numele calculatorului gaz dă este www, numele domeniului este usv iar numele
domeniului rădăcină este ro. Numele de domenii rădăcină sunt administrate de o companie
numită Network Solutions. Sunt două clase ale numelui domeniului rădăcină, prima clasă este
generală (clasă de nivel 1) și conține nume cum ar fi com, mil, edu, net, org, gov, etc., nume
care sugerează tipul serverului: serverele comerciale au numele com, cele aparținând unor
organizații non profit au numele org, cele militare – mil, guvernamentale – gov, etc. A doua
clasă dă informații doar despre localizarea geografică a serverului: ru, – Rusia, tr –Turcia, ro –
România, etc. Există în rețeaua Internet un număr de servere DNS, organizate ierarhic, care
translează adresele IP în nume și invers, pe baza înregistrărilor di ntr-o bază de date care este
continuu actualizată. Atunci când un calculator conectat la Internet lansează o cerere de
conectare cu un anumit server, este consultat un prim server DNS, preconfigurat, care dacă
găsește în baza lui de date adresa IP sau nume le serverului, va dirija cererea către acesta, iar
dacă nu o găsește va interoga un alt server DNS, de pe un nivel superior, și tot așa, până când
este identificat serverul către care s -a făcut cererea. Dacă serverul nu există, (acest lucru se
poate întâmp la fie ca urmare a tastării greșite a numelui, a desființării serverului sau a unei
greșeli de rutare) atunci utilizatorul va primi un mesaj de eroare de la primul server interogat,
prin care este informat asupra acestui lucru.
Este important de știut că, spre deosebire de o legătură telefonică clasică intre doi
abonați, unde o dată stabilit circuitul el rămâne același până la întreruperea convorbirii, în
cazul conexiunilor prin Internet lucrurile stau complet diferit: informațiile care circulă prin
Inter net sunt fragmentate în pachete mai mici, de câteva sute sau mii de octeți, fiecare pachet
conținând în antetul lui informații despre sursa de la care a plecat și destinația unde trebuie să
ajungă. Aceste pachete sunt dirijate de către routere spre destin ație pe mai multe căi (rute)
disponibile, alegându -se pentru fiecare pachet varianta optimă din punct de vedere al vitezei și
siguranței la momentul respectiv. Pentru utilizatori acest lucru este transparent, ei neștiind pe
ce cale a plecat sau a sosit fie care din pachetele care alcătuiesc informația. De remarcat că la

19 destinație pachetele pot să nu ajungă în ordinea în care au fost transmise sau să nu ajungă
toate; este rolul protocolului TCP să reconstituie succesiunea inițială a pachetelor și să ceară
retransmiterea celor pierdute sau recepționate cu erori. Desenul din figura 1 1 poate clarifica
acest mod de funcționare, numit „cu comutare de pachete”.
Client Server1,2,3,4,51,31,2,32
2454
4 5
5
1,2,4,3,51,2,3

Figura 11 Rutele parcurse de cele cinci pachete ca re compun informația transferată
între client și server
Considerând că informația a fost descompusă în cinci pachete, numerotate de la 1 la 5,
pe fiecare ramură a rețelei formată din nodurile Internet în care se află routere este trecut
numărul pachetului care a tranzitat respectiva cale.
Calculatorul care recepționează pachetele reface informația și o va prelucra în
consecință, în raport cu conținutul acesteia; dacă este o cerere de la un client o va trata și va
răspunde, dacă este răspunsul unui server i nformația va fi pusă la dispoziția utilizatorului. Un
alt lucru important de știut este acela că pentru a se putea înțelege, atât serverul cât și clientul
trebuie să utilizeze același protocol de aplicație pentru a putea comunica. Protocolul de
aplicație n u trebuie confundat cu protocolul de transport (TCP/IP), el este specific fiecărui tip
de serviciu, FTP pentru transfer de fișiere, SMTP pentru e -mail, HTTP pentru web, etc.
Acesta este, în linii mari, modul în care funcționează Internetul. În realitate lu crurile
sunt mult mai complicate, deoarece sistemul este astfel conceput încât scoaterea din serviciu a
unei anumite părți a lui să nu afecteze funcționarea întregului. Acesta este, de fapt, și
principalul rol al rutării.
Ar mai fi de răspuns la o întreba re: cine este proprietarul Internetului și cine îl
administrează? Nu se poate spune că Internetul este proprietatea cuiva, a unor persoane fizice
sau organizații. Infrastructura, așa cum s -a arătat, este pe porțiuni proprietatea unor companii,
dar Internet ul nu înseamnă numai infrastructură. Alocarea adreselor IP se face de către o
organizație IANA (Internet Assigned Numbers Authority – http://www.iana.org), la nivelul
fiecărei țări există o autoritate care administrează numele domeniului rădăcină pentru

20 respectiva țară. În România gestionarea numelor de domeniu în cadrul domeniului rădăcină
.ro este făcută de ICI (Institutul pentru Cercetare în Informatică, http://www.ici.ro/) În rest,
fiecare companie, organizație sau persoană fizică își administrează serv erele și siturile al cărui
proprietar este.
2.3 Serviciul WWW
Dintre toate serviciile pe care Internetul le pune la dispoziție, în guvernarea electronică
cel mai folosit este, de departe, serviciul WWW – Wold Wide Web. În continuare este
prezentat, succint, ac est serviciu.
2.3.1 Scurtă istorie
Începuturile WWW datează din anul 1989 când la Laboratorul de Cercetări de Fizică
Nucleară (CERN) din Geneva s -a cristalizat ideea conceperii unui sistem de transmitere a
informaților între diferitele echipe, aflate la distanță una de alta, bazat pe Hypertext. Un an
mai târziu, în octombrie 1990 proiectul a fost prezentat iar după numai două luni au început să
se contureze primele rezultate. Munca a demarat cu elaborarea unui program capabil să
interpreteze limbajul Hypertext, n umit browser. În anul 1991, după eliminarea mai multor
neajunsuri în funcționare, Web -ul a fost pus la punct și a devenit funcționabil. Anul 1992 a
fost un an al dezvoltării, browserul Web a devenit disponibil prin intermediul FTP iar Web -ul
a fost prezent at publicului și organizațiilor cele mai diverse. La începutul anului 1993 existau
50 de servere Web în întreaga lume pentru ca spre sfârșitul aceluiași an numărul lor să crească
de peste 10 ori. Aceasta și datorită faptului că între timp au devenit dispon ibile alte două
browsere, unul al firmei MacIntosh iar altul al firmei Mosaic, acesta din urmă proiectat pentru
mediul Windows. În anul 1994 s -au depus eforturi pentru securizarea Webului în scopul
asigurării confidențialității datelor vehiculate (corespon dențe, cărți de credit, acces la resurse
protejate, etc.). Pentru dezvoltarea pe mai departe a Webului, în anul 1994 s -a produs
fuziunea dintre CERN și MIT (the Massachusetts Institute of Technology) deoarece cerințele
în resurse materiale, dar și umane, d epășeau posibilitățile laboratorului CERN.
Ce este astăzi Webul este lesne de constatat: informații, mesagerie, afaceri, comerț,
artă, divertisment sunt numai câteva dintre activitățile ce se derulează sub semnul acestui
serviciu.

21 2.3.2 Protocoale și limbaje în WWW
Funcționarea WWW se bazează în esență pe doi piloni: protocolul și limbajul (sau
codul).
Protocolul este acel produs software (sau mai simplu program) care asigură tranzacția
între clienți și servere. Protocolul pentru Web este HTTP (HyperText Transfe r Protocol) care,
în desfășurarea unei tranzacții, tratează 4 faze:
 Conectarea
 Cererea
 Răspunsul
 Deconectarea
În faza de conectare browserul încearcă să se conecteze cu serverul. Această stare este
identificată prin faptul că pe bara de stare a ferestrei b rowser -ului apare mesajul “Conecting
to…..” Dacă conectarea nu se poate realiza, după un timp oarecare browserul returnează un
mesaj de informare asupra acestui fapt. Acest mesaj nu trebuie confundat cu mesajele de
eroare returnate de servere ca urmare a u nor erori survenite în scrierea corectă a adreselor
Web sau inexistenței documentelor solicitate pe serverul accesat.
Dacă conexiunea s -a realizat browserul trimite o cerere către server. Această cerere
specifică ce tip de protocol este utilizat (implicit este HTTP dar poate fi și FTP, Gopher sau
WAIS) și ce obiect (document Web sau alt tip de fișier) se caută.
Presupunând că serverul a recepționat și interpretat corect cererea (în caz contrar se va
genera un mesaj de eroare) atunci se trece la a treia faz ă, răspunsul. În funcție de browserul
utilizat pe bara de stare apare un mesaj care confirmă citirea răspunsului de la server. Ca și în
cazul cererii, răspunsul specifică protocolul folosit dar mai conține o serie de informații care
sunt afișate pe bara de stare indicând ce anume se întâmplă în fiecare moment pe perioada
transferului, figura .12.

Figura 12 Bara de stare a browser -ului Internet Explorer 7 la un moment al încărcării
unei pagini web
Când transferul s -a încheiat se p roduce deconectarea de la server.
În funcție de obiectul încărcat browserul va iniția acțiuni diferite, fie va afișa textul
dacă obiectul este un simplu fișier ASCII (text), va lansa un viewer pentru fișiere grafice

22 (GIF, JPG) sau va lansa un player pentr u fișiere audio / video, fie va salva pe disc obiectul sub
formă de fișier.
Limbajul este un limbaj care descrie modul în care informația conținută în
documentele Web trebuie afișată. În Internet limbajul standard este HTML (Hyper Text
Markup Language, lim baj de marcare a hipertext -ului). Documentele HTML conțin text,
imagini, sunet și linkuri (legături) către alte documente. Limbajul HTML având posibilități
variate de formatare a documentului valorifică ingeniozitatea celui care îl creează (web master
sau web designer), rezultatul fiind documente cu mare impact la utilizator. O scurt[
introducere în limbajul HTML este facută în capitolul 3.
2.3.3 Browsere Web
2.3.3.1 Generalități
Browserele Web, sau clienții web, sunt programe destinate serviciului Web al
Internetului. E le rulează pe calculatoarele client din rețea și permit vizualizarea documentelor
HTML, citirea poștei electronice prin intermediul interfeței Web sau transferul de fișiere de
pe servere FTP. În prezent sunt patru browsere cu mare răspândire, Internet Expl orer (IE) al
firmei Microsoft, Mozilla Firefox al fundație Mozilla, Opera al firmei Opera Software și
Netscape Navigator (NN) al firmei Netscape. Opțiunea pentru unul sau altul ține mai mult de
obișnuință deoarece diferențele sunt nesemnificative pentru ut ilizatorul obișnuit. Datorită
implementărilor diferite ale limbajului HTML și limbajelor pentru scripturi (JavaScript,
Jscript, VBscript), același document Web poate apărea diferit în ferestrele diferitelor
browsere. Indiferent de browserul utilizat, acest a trebuie să asigure obligatoriu câteva
elemente de interfață cu utilizatorul. În cele ce urmează se vor face referiri la două dintre cele
trei browsere enumerate și anume la Internet Explorer, versiunea. Toate ferestrele browserelor
dispun de câteva eleme nte comune care vor fi explicate în cele ce urmează:
Câmp pentru introducerea adresei : are aspectul unei casete text în care se introduce
de la tastatură adresa sau locația documentului căutat. La Internet Explorer câmpul se numește
Address iar la Netscape Navigator se numește Location . Adresa se introduce in format URL
(Uniform Resource Locator – locator uniform de resurse), care conține numele protocolului
(sau schema), numele domeniului sau adresa IP, portul și calea către fișier, după modelul:
[protocol ][hostname][port][pathname]
Protocol ul este implicit HTTP. Dacă se dorește alt protocol acesta trebuie specificat.
Întotdeauna numele protocolului este urmat de două puncte “:”. Protocoalele cele mai utilizate

23 sunt: file: (fișier local), ftp: (FTP), mailto : (E-mail), news: (Usenet news) și gopher: (Gopher).
După numele protocolului urmează un număr variabil de slashuri “/” – două slashuri dacă se
utilizează HTTP:, FTP: sau News:, trei slashuri pentru file: și nici unul pentru mailto: sau
Gopher:.
Hostname sau numele domeniului: a fost definit în capitolul anterior. Vom mai
adăuga aici faptul că numele domeniului poate conține și subdomenii, separarea numelor
acestora, între ele și față de numele domeniului făcându -se prin punct. Câteva exemple:
www.usv.ro e ste numele serverului web al Universității Suceava. Fiecare facultate are
propriul ei server web, care reprezintă subdomenii ale domeniului usv. Astfel numele
serverului web al facultății de Științe Economice este www , si aparține domeniului
seap.usv.ro , cel al facultății de Inginerie Electrică este tot www dar aparține domeniului
eed.usv.ro . Serverul FTP al Universității Suceava are numele ftp și aparține domeniului
usv.ro . De subliniat faptul că numele subdomeniului precede întotdeauna numele domeniului.
În loc de numele domeniului se poate introduce și adresa IP prin care se desemnează în mod
unic un anumit server din rețeaua Internet, de exemplu “80.96.120.12”. Este evident că sub
această formă este mult mai greu de reținut adresa unui server, motiv pent ru care este
preferată prima formă.
Portul, este numărul portului dedicat protocolului utilizat, pe serverul către care se
face cererea. Multe protocoale au definite ca implicite numerele porturilor, cum ar fi: 21
pentru FTP, 70 pentru Gopher, 80 pentru Wo rld Wide Web, 119 pentru Usenet news, 8080
pentru serverele proxy. De aceea el poate fi omis din conținutul URL când se folosește unul
din protocoalele de mai sus pe portul standard.
Pathname sau calea , reprezintă calea către document, și se specifică asem ănător cu
modul de specificare a căii în Windows , cu deosebirea că în loc de backslash “ \” se folosește
slash “/”.
Un exemplu. Site -ul web al organizației IANA este http://www.iana.org. Dacă doriți
să accesați documentul care conține descrierea domeniilor generice de nivel 1 va trebui să
introduceți adresa http://www.iana.org/gtld/gtld.htm . Calea către documentul gtld.htm este
gtld/gtld.htm .
Observații:
Numele protocolului și al domeniului nu sunt “Case Sensitive”, adică pot fi scrise atât
cu litere mari (Capitals) cât și cu litere mici sau combinații ale acestora, dar calea este “Case

24 Sensitive” și trebuie specificată ca atare. Dacă în calea de mai sus s -ar fi scris “GtLd.htm”
atunci serverul ar fi răspuns cu un mesaj de eroare care atenționează asupra fa ptului că fișierul
respectiv nu poate fi găsit.
În exemplul de mai sus s -a omis protocolul, care este http:, deoarece browserul
consideră acest protocol ca implicit.
Buton de activare a adresei. La acționarea acestuia browserul lansează cererea către
serverul din adresă. La versiunile anterioare ale Internet Explorer și la Mozilla Firefox el se
află la dreapta barei de adrese, la versiunea IE7 acesta lipsește, activarea adresei făcându -se
la apăsarea tastei Enter.
Butoane de navigare servesc pentru răsfo irea paginilor care au fost deschise,
asemenea unei cărți. Butoanele au forma unor săgeți, orientate spre stânga pentru înapoi și
spre dreapta pentru înainte. Atât în IE cât și în NN butoanele sunt numite Back și Forward .
Din pagina curentă, dacă se acțion ează butonul Back se încarcă pagina anterior vizualizată, iar
după aceasta se poate reveni la pagina inițială acționând Forward. În partea dreaptă a
butoanelor Back și Forward există o mică săgeată orientată cu vârful în jos. La IE7 există o
singură săgeat a, comună ambelor butoane, la versiunile anterioare, ca și la Mozilla Firefox
fiecare buton are propria săgeată. Rolul acestora este de a deschide lista cu istoricul navigării
pentru sesiunea curentă, din acest istoric putându -se alege orice pagină vizitat ă anterior, fără a
fi nevoie să se acționeze repetat butoanele Back sau Forward .
Tot în această categorie pot fi incluse alte două butoane: Stop, Refresh și Home .
Butonul Stop folosește pentru oprirea încărcării paginii accesate. Butonul Refresh foloseșt e
pentru reîncărcarea pagini curente dacă operația anterioară a eșuat ori a fost întreruptă de
utilizator. El este, de asemenea, util în cazul în care se editează un document HTML și se
dorește previzualizarea acestuia. După orice modificare făcută în surs a documentului și
salvată, pentru a se vedea efectul modificării trebuie reîncărcat documentul cu ajutorul
butonului de reîmprospătare. Butonul Home , care are aceeași denumire în majoritatea
browserelor, folosește pentru încărcarea paginii definite de util izator ca pagină implicită.
2.3.3.2 Internet Explorer
Fereastra aplicației este reprodusă în figura 1 3. Se poate observa că față versiunile
anterioare lipsește bara de meniuri, din dorința de a mări cât mai mult suprafața activă a
ferestrei. Ea poate fi afișată, l a dorința utilizatorului, făcând click dreapta cu mouse -ul pe bara
de instrumente și alegând Meniu Bar din meniul contextual. De asemenea, IE7 a adoptat

25 mecanismul de taburi (sau file), care permite deschiderea de pagini web diferite în aceeași
fereastră d ar în file diferite. Mecanismul permite navigarea pe site -uri web din aceeași
categorie, grupându -le într -o singură fereastră. Fiecare filă are câte un tab pe bara de
instrumente, pe fiecare tab fiind afișat numele paginii conținute în fila asociată. Pentr u a
deschide o filă nouă dați un click pe tab -ul mică din dreapta ultimului tab. Fila care se va
deschide va afișa pagina setată ca pagina implicită a browserului.

Figura 13 Fereastra
Internet Explorer 7

2.3.3.2.1 Personalizarea IE7
2.3.3.2.1.1 Setarea paginii implicite
Pentru a seta pagina implicită a navigatorului faceți click pe butonul Tools de pe bara
de instrumente și alegeți Internet Option din meniul pop-up.Se va deschide fereastra de dialog
din figura 1 4a. În secțiunea Home page apăsați bu tonul Use Blank pentru a afișa o pagină
goală la deschiderea browserului sau la apăsarea butonului Home , sau butonul Use Current
stabilirea ca pagină implicită a paginii curente (deschise în momentul respectiv). Apăsând
butonul Use Default stabiliți ca pag ină implicită pagina de la adresa http://www.yahoo.com.
2.3.3.2.1.2 Istoricul navigării. Configurarea Internet Explorer 7.
Atunci când navigați pe Internet IE7 memorează adresele introduse în bara de adrese
și linkurile activate în cursul navigării. Se constituie a stfel un istoric al navigării , accesibil
prin apăsarea săgeții din capătul din dreapta al barei de adrese. Acesta este diferit de istoricul
navigării în cadrul unei sesiuni, care este disponibil la apăsarea săgeții din dreptul butoanelor

26 Forward și Back și care se șterge la închiderea ferestrei browserului. Accesul altei persoane la
istoricul navigării poate fi considerat ca o încălcare a intimității.
a)
b)

Figura 14 Tabelele General și Content ale ferestrei de dialog Internet Op tions
De asemenea, în timpul navigării IE7 memorează conținutul paginilor vizitate sub
forma unor fișiere temporare pe calculatorul dumneavoastră. Această operație se face cu
scopul de a accelera încărcarea paginilor pe care le -ați mai vizitat anterior, fu rnizând
elementele de conținut la o viteză mult mai mare din fișierele memorate în loc să fie aduse de
pe site -ul web cu viteza limitată a conexiunii. Și accesul unor alte persoane la fișierele
temporare poate fi considerat un atac la intimitate deoarece d evoalează conținutul paginilor
vizitate.
Este posibil ca IE7 să memoreze datele pe care le introduceți în formularele de pe
anumite pagini web, cum ar fi numele de utilizator și parola de autentificare la serverul de e –
mail. Acest lucru este un real perico l deoarece dă posibilitatea altor persoane să folosească
datele memorate pentru a accesa site -uri web in contul dumneavoastră.
Toate aceste date pot fi șterse apăsând butonul Delete din secțiunea Browsing History
a tabelei General . Se va deschide o nouă f ereastră de dialog în care puteți preciza, prin bifarea
casetelor de opțiuni corespunzătoare, ce elemente doriți să completeze automat IE7. Bifând

27 caseta Prompt me to save password s determinați browserul să vă solicite confirmarea dacă să
memoreze parola o ri de câte ori introduceți o parolă într -un formular Web.
2.3.3.2.1.3 Controlul Conținutului
Conținutul paginilor vizitate poate fi controlat prin intermediul tabelei Content . Dacă
doriți să stabiliți reguli pentru funcția de completarea automată (AutoComplete), apă sați
butonul Settings din secțiunea AutoComplete , figura 13b.
Secțiunea Content Advisor vă permite să stabiliți niveluri de restricții pentru diferite
tipuri de conținuturi, bazate pe recomandările ICRA (Internet Content Rating Association).
Din păcate, p entru a putea deveni efective aceste setări este necesar ca paginile web
ale site -urilor să fie etichetate conform specificațiilor FOSI (Family Online Safety Institute).
Ori în realitate acest lucru nu se întâmplă. Scopul urmărit este de a proteja membrii familiei
de conținuturi care contravin normelor morale sau legilor statului. În mod implicit această
opțiune nu este activată.
2.3.3.2.1.4 Setarea conexiunii
Tabela Connections permite setarea proprietăților conexiunilor. Deși în mod obișnuit
un utilizator folosește o singură conexiune, este posibil, totuși, să se utilizeze mai multe
conexiuni. De exemplu, poate exista o conexiune pentru acces Internet printr -o rețea locală
(LAN) și o alta prin linie telefonică la un al doilea ISP. O asemenea situație poate fi întâlnit ă
când politica de securitate a unei firme nu permite accesul angajaților la conturile de poștă
electronică de pe serverul de e -mail al firmei, din exterior, prin Internet. Firma poate oferi,
însă, pentru situații de acest gen, acces prin dial -up. În acest fel angajatul poate să își citească
poșta oficială conectându -de prin dial -up la serverul firmei în timp ce pentru navigare pe web
folosește conexiunea LAN.
Accesul la serverul de e -mail al firmei mai este posibil prin intermediul unei rețele
virtuale pr ivate, care, deși utilizează rețeaua Internet, se comportă ca o rețea privată la care nu
au acces persoane neautorizate.
Figura 14a. reproduce aspectul tabelei Connections unde este configurată o conexiune
dial-up ca implicită. Aceasta însemnă că ori de câ te ori IE7 va căuta să se conecteze la
Internet va folosi respectiva conexiune. Setările pentru conexiunile dial -up și conexiunea prin
LAN sunt independente. Astfel, conexiunea LAN poate folosi un proxy server în timp ce
conexiunea dial -up nu.

28 a)
b)

Figura 15 a)Tabela Connections permite setarea conexiunilor folosite de IE7 b)Setări
avansate
2.3.3.2.1.5 Setări avansate
Tabela Advanced , figura 1 5b dă posibilitatea stabilirii unor opțiuni avansate de
configurare a aplicației Internet Explore r.
Aceste opțiuni sunt grupate pe categorii și trebuie folosite în cunoștință de cauză. Iată
doar câteva din ele care pot fi folositoare atunci când conectarea se face prin dial -up iar
timpul de conectare costă bani. Dacă ceea ce se caută pe Internet este informație sub formă de
text, atunci afișarea imaginilor, a animației precum și interpretarea fișierelor audio, care sunt
consumatoare de timp, devine inutilă. În grupul Multimedia se pot dezactiva opțiunile Play
animations in webpages , Play sounds in webp ages, și Show pictures . În felul acesta fișierele
care conțin astfel de informații și care sunt mult mai mari în comparație cu documentul text,
nu mai sunt încărcate de browser, rezultatul fiind o creștere sensibilă a vitezei cu care sunt
încărcate paginil e. Dacă doriți ca IE7 să detecteze automat actualizările disponibile la
Microsoft, în grupul Browsing selectați opțiunea Automatically check for Internet Explorer
updates . Astfel, periodic (aproximativ la 30 de zile) browserul va verifica pe site -ul oficia l al
Microsoft dacă există actualizări sau patch -uri ale aplicației.
Dacă în bara de adrese introduceți un cuvânt sau o adresă eronată, IE7 va căuta pe
Web paginile care conțin cuvântul respectiv. Ca să inactivați acest comportament puteți bifa
în secțiune Search opțiunea Do not search from the Address bar .

29 În secțiunea Security există o serie de opțiuni care previn atacurile asupra
calculatorului realizate prin controale ActiveX sau scripturi incluse în conținutul paginilor
web. Puteți opta pentru eliminar ea restricțiilor, ceea ce vă expune la pericole. Este recomandat
ca activarea conținutului activ să se facă în tabela Security, numai pentru site -urile considerate
de încredere.
Ca noutate în IE7 apare filtrul anti phishing , care poate fi dezactivat, la d orința
utilizatorului. Filtrul are rolul de a detecta site -urile pirat, care imită și se substituie unor site –
uri de încredere, cu scopul de a culege date confidențiale, în special cele referitoare la
mijloacele de plată electronice. Minima prudență recoma ndă ca filtrul să fie activ.
2.3.3.2.1.6 Caseta Live Search
IE7 include în bara de instrumente, asemenea navigatorului Mozilla Firefox, o casetă
de căutare a informațiilor pe web. Avantajul prezenței acestei casete este că nu mai e nevoie
să deschideți pagina vreunui motor de căutare ci tastați direct, în această casetă, ceea ce doriți
să găsiți. Mai mult, caseta Live Search vă permite să alegeți motorul de căutare cu care doriți
să lucrați și, dacă simțiți nevoia, să adăugați noi motoare de căutare la lista celor din care
puteți selecta. Motorul implicit este Live Search , iar pentru a adăuga și alte motoare faceți
click pe butonul cu triunghi negru din dreapta casetei și alegeți Find More Providers (caută
mai mulți furnizori). Browswerul va deschide o pagină web din ca re alegeți, cu un singur
click, oricare din motoarele: Google, Yahoo, Lycaos, Ask, etc. Toate motoarele adăugate vor
fi listate când faceți click pe butonul din dreapta casetei.
Puteți schimba motorul implicit, alegând oricare din motoarele din listă, sele ctând
comanda Change Search Defaults și urmând indicațiile din fereastra de dialog care se
deschide.
2.3.3.3 Navigarea cu ajutorul browser -ului
Prin navigare pe Internet se înțelege acțiunea de explorare a resurselor puse la
dispoziție de Internet. Așa cum am arăt at mai sus browserul de Internet este mijlocul prin care
acest lucru este posibil. În cele ce urmează va fi prezentat modul de navigare și utilizare a
facilităților oferite de IE7.
Pentru a accesa un anumit document găzduit de un server Web adresa (mai c orect
URL -ul) acestuia trebuie scrisă în câmpul de adrese, după care se apasă tasta Enter
De regulă documentele nu sunt izolate ci grupate tematic în ceea ce se numesc site-uri. Fiecare site are
o pagină principală (home page), cea care este afișată atunc i când în caseta de adresă nu se specifică

30 numele fișierului și calea. Numele paginii principale este, de regulă, index.html dar sunt servere care
au definite și alte nume pentru pagina principală, cum ar fi index.htm , index.php , default.htm ,
main.htm . Spr e exemplu, numele paginii principale a Facultății Științe Economice și Administrație
Publică din Universitatea “Ștefan cel Mare” Suceava este index.php. Dacă în caseta de adresă se
introduce www.seap.usv.ro sau www.seap.usv.ro/index.php browserul va afișa aceeași pagină, adică
index.php. Pe lângă pagina principală un site mai conține și alte pagini Web precum și fișiere imagi ne,
sunet, executabile. De cele mai multe ori fișierele care alcătuiesc site -ul se află pe același server dar
este posibil ca anumite pagini sau fișiere să fie găzduite de alte servere Internet.
După apăsarea tastei Enter , browserul va căuta să se conecteze la serverul al cărui
nume a fost specificat în adresă. Dacă serverul nu poate fi contactat (nu există, este temporar
inaccesibil) u tilizatorul primește un mesaj de eroare. Dacă serverul a putut fi contactat atunci
acesta va încerca să satisfacă cererea, adică să expedieze documentul solicitat către
calculatorul care a făcut cererea. Dacă documentul este găsit, acesta va fi afișat în f ereastra
browser -ului. Dacă documentul nu este găsit, atunci serverul va răspunde cu un mesaj de
eroare care va fi, de asemenea, afișat de browser.
Într-un document Web există porțiuni de text (cuvinte) sau zone de imagine deasupra
cărora cursorul mouse -ului își schimbă aspectul luând forma unei mâini cu degetul arătător
ridicat. Respectivele cuvinte, care de obicei sunt afișate cu altă culoare decât restul textului și
sunt subliniate, sau porțiuni de imagine reprezintă legături (hyperlinks) spre alte docu mente
Web sau fișiere. Dacă faceți click pe butonul stâng al mouse -ului când cursorul se află
deasupra unei legături, atunci browserul va stabili o conexiune spre serverul care găzduiește
respectivul document sau fișier și, dacă legătura reușește, va lansa cererea. Dacă documentul
solicitat există atunci serverul îl va trimite și va fi afișat de browser, în aceeași fereastră sau
într-o fereastră nouă. Dacă cererea se referă la un fișier oarecare, atunci browserul va
răspunde funcție de natura fișierului:
 dacă este un fișier imagine de tipul suportat (jpg, jpeg, gif, png) acesta va fi afișat,
 dacă este un alt tip de fișier (imagine -tiff, bmp, audio -mp3, video -mpeg,
executabil -exe, MSOffice – Word, Excel) browserul va încerca să lanseze aplicația
asociat ă tipului respectiv de fișier, de exemplu Paint, Media Player, Real Player,
Winamp, MSWord sau să lanseze în execuție fișierul executabil. Dacă nu poate
lansa respectiva aplicație atunci sunteți atenționa asupra posibilității salv ării
fișierului pe discul local.
Folosind butoanele de navigare Back și Forward puteți reveni la paginile anterior
vizitate, fără a mai fi nevoie de introducerea adresei de la tastatură. Dacă doriți abandonarea
unei operații în curs apăsați pe butonul Stop de pe bara de instrumente . Pentru
reîmprospătarea informației de pe ecran apăsați butonul Refresh . Adresele introduse sunt

31 memorate de Internet Explorer și dacă doriți accesarea rapidă a uneia dintre ele apăsați
butonul din capătul din dreapta al casetei de adrese (triunghiul cu v ârful în jos). Sub caseta de
adrese se desfășoară lista adreselor care au fost introduse din care se poate alege cea dorită. În
timpul scrierii adresei, sub bara de adrese se desfășoară o altă listă care conține adrese pe care
Internet Explorer le propune pe baza primelor caractere din adresă care au fost tastate. Și de
aici se poate alege adresa dorită, dacă există. Pentru dezactivarea opțiunii de autocompletare
apăsați butonul Tools , selectați opțiunea Internet Options și în tabela Content , secțiunea
Auto Complete , apăsați butonul Settings .
2.3.3.3.1 Ștergerea informațiilor privind site -urile vizitate
Pentru a șterge istoricul site -urile vizitate și fișierele memorate în dosarul temporar
apăsați butonul Tools , opțiunea Internet Options și apăsați butonul Delete din secțiunea
Browsing History a tabelei General , figura 13a. Pentru a seta opțiuni privind fișierele
memorate pe discul local apăsați butonul Settings și se va deschide fereastra Temporary
Internet Files and History Settings, figura 15. Aici puteți opta pentr u stabilirea spațiului
rezervat pe disc pentru fișierele temporare, a numărului de zile pentru care trebuie memorate
fișierele temporare (implicit sunt 20 de zile) precum și comportamentul browserului relativ la
fișierele temporare.

Figura 16 Fereastra Temporary Internet
Files and History Settings

Figura 17 Fereastra Delete Browsing History
Astfel, dacă în secțiunea Temporary Internet Files optați pentru Never (niciodată),
atunci IE7 va citi, pe toa tă perioada de valabilitate a fișierelor temporare, doar conținutul
acestor fișiere, fără a mai accesa website -ul. În felul acesta este posibil să se modifice

32 conținutul website -ului dar dumneavoastră să nu puteți vedea acest lucru pentru că IE7 vă va
afișa vechiul conținut, memorat pe calculatorul dumneavoastră. Dacă veți opta pentru Every
time I visit the webpage (de fiecare dată când vizitez pagina web), atunci IE7 va verifica, ori
de câte ori accesați o pagină web dacă există pe server versiuni noi ale fișierelor și le va aduce
pe calculatorul dumneavoastră. Evident această operațiune va îngreuna încărcarea și afișarea
paginilor vizitate, dar sunteți siguri că aveți ultima versiune a conținutului. Este recomandabil
să păstrați setarea implicită, Automati cally (automat).Puteți, de asemenea, să schimbați locația
dosarului temporar, dacă doriți să fie mai greu de descoperit prin răsfoirea calculatorului sau
dacă spațiul de pe discul unde este instalat implicit IE7 nu este suficient. În acest ultim caz
puteți alege o altă partiție, cu capacitate mai mare.
O altă posibilitate de ștergere a conținutului memorat este să selectați comanda Delete
Browsing History din meniul butonului Tools . Se va deschide fereastra din figura 16.Apăsând
butonul din dreptul fiecărei categorii puteți șterge selectiv, fie numai fișierele temporare, fie
fișierele cookie (fișiere salvate pe calculatorul clientului în scopul de a fi identificat de server
pe durate navigării pe website), fie numai istoricul sau conținutul formularelor, res pectiv
parolele.
2.3.3.3.2 Administrarea listelor de preferințe
Dacă o anume pagină prezintă un interes deosebit pentru dumneavoastră și doriți să o
aveți la îndemână pentru a fi accesată rapid, o puteți adăuga în lista de preferințe (Favorites).
a)
b)

Figura 18 Fereastra Add Favorites permite adăugarea paginilor la lista de preferințe iar
fereastra Organize Favorites organizarea listei de preferințe.
Pentru aceasta, având pagina încărcată și afișată în browser apăsați butonul Add to
Favo rites (sau apăsați combinația de taste Alt+Z). Se va deschide fereastra de dialog din
figura 1 8a. Dacă apăsați butonul Add (în figură este acoperit de lista dosarelor) pagina va fi

33 adăugată în rădăcina listei de preferințe. Pentru a nu obține o listă foart e lungă este bine să
organizați această listă creând dosare pe diverse subiecte în care să memorați paginile legate
de subiectele respective. Pentru crearea unui dosar nou apăsați butonul New Folder . Pentru a
salva într -un dosar existent, apăsați săgeata n eagră din capătul casetei Create in ; se va
deschide lista dosarelor, selectați dosarul și apăsați Add.
Puteți modifica numele paginii înainte de salvare tastând noul nume în caseta text
Name . paginilor și dosarelor selectate, pentru mutarea paginilor dint r-un dosar în altul, crearea
de noi dosare și redenumirea lor.
Administrarea listei de preferințe (redenumirea dosarelor, adăugarea sau ștergerea lor,
modificarea conținutului dosarelor) o puteți face din fereastra Organize Favorites (organizare
preferințe ), figura 1 8b, pe care o deschideți apăsând butonul Favorites Center de pe bara de
instrumente a IE7 sau combinația de taste Alt+C.
2.3.3.3.3 Stabilirea codului de caractere
Este posibil ca atunci când deschideți pagini scrise în altă limbă decât engleză să
vedeți caractere neinteligibile în text, în special în locul diacriticelor, ceea ce vă va îngreuna
substanțial citirea, figura 1 9.

Figura 19 Neconcordanța între codarea caracterelor paginii și a navigatorului IE7
Aceasta se întâmplă d eoarece la crearea paginii a fost folosit un sistem de codare a
diacriticelor diferit de sistemul pe care îl folosește în mod curent browserul. Puteți determina
browserul să folosească setul potrivit alegând din meniul butonului Page opțiunea Encoding .
Selectați More din meniul Encoding și se va deschide o listă lungă de coduri. Pentru limba
română, ca și pentru orice altă limbă central europeană, alegeți Central European (ISO) sau
Central European (Windows) .
Tot din meniul Encoding puteți bifa opțiunea Auto-Select . Aceasta vă ajută în sensul
că browserul va încerca să determine și să aleagă singur setul de caractere potrivit, dacă
pagina conține această informație

34 2.3.3.3.4 Modificarea dimensiunii fonturilor și conținutului
În mod prestabilit IE7 afișează textul cu f ont Times New Roman și dimensiune medie
(în lipsa unor specificații exprese incluse în document care să determine un alt
comportament). Sunt șase niveluri de dimensiuni ale fonturilor pe care browserul le poate
reda: Larges t, Larger , Medium , Smaller și Smallist. Puteți ajusta dimensiunea textului pe
ecran astfel încât să vă faceți cititul confortabil: apăsați butonul Page și alegeți din meniu
opțiunea Text Siz e și apoi una din dimensiunile enumerate mai sus.
IE7 oferă o funcție nouă, Zoom , prin care se poat e mări sau micșora conținutul paginii,
text și imagini. Funcția este utilă atunci când nu există o concordanță între rezoluția la care a
fost realizată pagina afișată și rezoluția monitorului. Astfel, dacă o pagină a fost realizată
pentru o rezoluție de 80 0px pe orizontală, ea va ocupa circa 80% din lățimea unui monitor de
17 inch cu rezoluția de 1024px, iar dacă pagina a fost realizata pentru o rezoluție de 1024px
ea nu va încăpea pe lățimea unui monitor cu rezoluția de 800px. Aici intervine funcția de
zoom, pe care o accesați din meniul Page , alegând un factor de zoom care să se potrivească
cel mai bine nevoilor dumneavoastră.
2.3.3.3.5 Tipărirea paginilor Web
Tipărirea se face apăsând butonul Print din bara de instrumente (pictograma cu
imprimata).
a)
b)

Figura 20 Fereastra de tipărire oferă utilizatorului o interfață intuitivă
Previzualizarea documentului poate fi făcută apăsând butonul cu triunghi din dreapta
butonului Print și alegând opțiunea Print Preview . Față de versiunile anteri oare IE7 aduce o

35 îmbunătățire substanțială prin interfața intuitivă și o serie de noi funcționalități. Astfel,
opțiunea Shrink to fit (strânge pentru a potrivi), permite încadrarea paginii afișate pe ecran în
formatul stabilit al paginii tipărite. Mânerele orizontale și verticale, din afara suprafeței
paginii previzualizate, figura 20a, dau posibilitatea încadrării porțiunii din pagină care se
dorește a fi tipărită. Sunt puse la dispoziție, de asemenea, instrumente de reducere la scară a
conținutului pagini i web și vizualizare paginilor multiple, figura 20b.
Pentru a seta pagina pe care faceți tipărirea puteți:
 da click pe butonul Page Setup din fereastra Print Preview sau
 alege Page Setup din meniul deschis de săgeata din dreapta butonul Print .
2.3.3.3.6 Salvarea paginilor Web
Puteți salva paginile web pentru a avea acces la conținutul acestora atunci când nu mai
dispuneți de o conexiune Internet (de exemplu in avion sau tren). Faceți click pe butonul Page
de pe bara de instrumente a IE7 și alegeți Save As . În fere astra de dialog care se deschide,
figura 2 1, în câmpul File name : tastați un nume sugestiv pentru fișier. Din lista Save as type :
alegeți formatul dorit.

Figura 21 Fereastra Save Webpage permite salvarea paginii în multiple form ate
Iată o scurtă descriere a formatelor disponibile:
 Web archive, single file (*.mht). – Salvează în format Multipurpose Internet Mail
Extension HTML (MHTML), un fișier arhivat care mapează toate legăturile (linkurile)
din pagină, cu excepția legăturilor a bsolute.

36  Webpage, complete (*.htm,*.html) – păstrează formatul original (htm sau html)
salvând elementele conținute în pagină (imagini, scripturi, etc.) în dosare asociate
fișierului salvat.
 Webpage HTML only (*.htm,*.html) – păstrează formatul original dar salvează numai
informația text
 Text files (*.txt) – salvează doar informația text, neformatată.
2.3.3.3.7 Copierea textului, imaginilor și legăturilor dintr -un document Web
Puteți copia textul dintr -o pagină Web și utiliza într -un editor de text selectând textul
respectiv și folosind comenzile de copiere: combinația de taste Ctrl + C sau comada Copy din
meniul contextual. Textul copiat în clipboard îl puteți lipi apoi în orice editor de text sub
Windows. Dacă folosiți MSWord vă recomand ca lipirea să o faceți fol osind comanda Paste
Special din meniul Edit și nu cu simplu Paste sau Ctrl+V. Evitați astfel copierea formatului
HTML din pagina Web în pagina Word, copiere care vă poate da mare bătaie de cap la
formatarea finală a documentului Word.
În ceea ce privește i maginile inserate în document, acestea pot fi salvate sub formă de
fișier grafic astfel: poziționați cursorul mouse -ului pe imagine, dași click pe butonul drept al
mouse -ului și alegeți comanda Save Picture As… iar din fereastra de dia log care se deschide
alegeți dosarul / unitatea de disc unde doriți să salvați și numele fișierului imagine. Pentru
salvarea imaginilor care servesc ca fundal (background) poziționați cursorul oriunde pe
suprafața fundalului, faceți click dreapta și din me niul contextual alege comanda Save
Background As… .
Pentru a copia adresa unei legături din pagină poziționați cursorul pe legătură, dați
click dreapta și din meniul contextual selectați Copy Shortcut . Adresa este copiată în
clipboard și o puteți apoi lipi în orice editor de text sub Windows sau în orice casetă text
dintr -un formular Web.
2.3.3.4 Căutarea în WWW
De foarte multe ori, atunci când se caută o anumită informație pe Internet, nu se
cunoaște adresa paginii care conține respectiva informație. Pentru a pute a ajunge la aceste
informații se apelează la așa numitele motoare de căutare (search engine). Acestea sunt niște
calculatoare cu mare putere de calcul care dispun de imense baze de date cu privire la paginile
web înscrise și caută, la cerere, în aceste baz e de date paginile care ar putea conține informația
solicitată. Pentru a fi inclusă (indexată) în baza de date a unui motor de căutare o pagină web
trebuie înscrisă la respectivul motor. Înscrierea se poate face gratuit sau contra cost, funcție de

37 politica proprietarului acestor motoare, iar indexarea se face fie automat de către roboți fie
manual de către de către echipe de editori. Principial există două tipuri de motoare de căutare,
bazate pe directoare sau pe roboți (crowler -based). Diferența între ele constă în faptul că în
primul caz paginile trimise spre indexare sunt analizate de editori și în funcție de conținut sunt
adăugate în directoare și subdirectoare tematice (Yahoo este cel mai elocvent motor din
această categorie) iar în al doilea caz indexa rea se face în urma vizitării adreselor trimise spre
indexare de către roboți (Altavista este cel mai vechi motor de căutare bazat pe roboți de
indexare).
Motoarele de căutare bazate pe directoare (Yahoo, Lycos) permit căutarea prin
deschiderea succesivă a directoarelor tematice, organizate arborescent. Acest mod de căutare
este mai anevoios în sensul că poate să nu conducă la atingerea rezultatului, în schimb pune
mai bine în evidență domenii conexe celui în care s -a pornit căutarea.
În ultimii ani graniț a dintre cele două tipuri s -a estompat, astfel că multe motoarele de
tip director conțin ferestre de căutare (Yahoo, dmoz) iar cele bazate pe roboți conțin, la rândul
lor, câteva directoare majore (Excite, Msn).
Orice motor de căutare are trei elemente maj ore3:
Primul este robotul , care mai este numit păianjen sau vierme ( robot , spider sau
crawler , în limba engleză). Robotul este un program care vizitează paginile web, le citește și
apoi urmărește legăturile către alte pagini. În timp, multe din paginile v izitate își pot modifica
conținutul, li se pot adaugă noi legături, iar unele pagini pot dispărea definitiv De aceea
roboții se întorc după un anumit interval de timp, de obicei o lună sau două și vizitează din
nou site -ul căutând eventualele schimbări ca re au fost făcute. Aceste programe au o capacitate
extraordinară de a citi și de a prelucra date. Astfel, conform declarațiilor producătorilor,
roboții rapizi de la Altavista au capacitatea de a citi 1 GB de text pe secundă, respectiv 3
milioane de pagini web pe zi .
Tot ceea ce găsește robotul (cuvinte cheie, porțiuni de text din paginile vizitate, etc.)
sunt trecute în al doilea element al motorului de căutare, numit index sau catalog . Acesta este
ca o bază de date imensă în care se află informații despr e fiecare pagină web găsită de robot.
Această pagină apare în catalog ca o nouă înregistrare, care va conține titlul si adresa paginii
respective, cuvintele cheie folosite, legăturile către alte pagini, precum și porțiuni din text,

3 www.afaceri.net/WEBDESIGN/ PROMOVARE/Motoare_de_cautar e.htm

38 care însă pot fi diferit e de la un motor de căutare la altul. Daca robotul găsește schimbări intr –
o pagină web, atunci indexul este actualizat cu noile informații. Uneori poate trece mai mult
timp până când paginile noi sau modificate, găsite de robot la o nouă căutare să fie adă ugate
la index. Deci o pagina web poate să fie vizitată de robot, dar este posibil ca ea sa nu fie încă
"indexată". În acest caz pagina nu este disponibilă la o eventuală căutare .
Al treilea element esențial este software -ul de căutare , un program care pe rmite
căutarea printre milioanele de pagini înregistrate în index precum și afișarea rezultatului sub
forma unei liste de legături, în ordinea pe care el o consideră cea mai relevantă .
Oricare ar fi forma, motoarele de căutare pun la dispoziție formulare de înscriere, în
care autorul sau web master -ul care vrea să își înregistreze pagina trebuie să completeze o
serie de câmpuri între care unul conține obligatoriu URL ul paginii. Căutarea adresei paginii
se face pe baza unor elemente vizibile sau invizibil e în cuprinsul documentului. Acestea sunt
titlul paginii – vizibil pe bara de titlu -, descrierea conținutului și cuvinte cheie, acesta din
urmă nefiind vizibile. Cu cât titlul paginii, descrierea sau cuvintele cheie sunt mai relevante
pentru conținutul pa ginii, cu atât rezultatul căutării va fi mai eficient iar informația va fi găsită
mai repede. Asupra modului cum se înregistrează o pagină și cum se folosesc cuvintele cheie
vom reveni în capitolul Web Design. Trebuie, însă, să mai precizăm că tot mai mult e motoare
de căutare, dintre cele mai puternice și populare, indexează paginile trimise contra cost, cele
care fac acest lucru gratuit fiind din ce în ce mai puține. Dintre cele cu plată cităm: HotBot,
AskJevees, Yahoo (pentru director, motorul fiind, încă , gratuit), Looksmart.
Iată câteva dintre motoarele de căutare cele mai cunoscute și utilizate4:
Nume URL Nume URL
Google www.google.com Lycos www.lycos.com
Yahoo www.yahoo.com Ask www.ask.com
Lycos www.lycos.com HotBot www.hotbot.com
Opendirectory dmoz.org AllTheWeb www.alltheweb.com
La momentul editării prezentei lucrări Google este considerat cel mai eficient motor de
căutare. El oferă în rezultatele căutărilor, pe lângă documente HTML, imagini, și documente

4 http://searchenginewatch.com/links/article.php/2156221

39 PDF iar primele rezultate sunt și cele ma i semnificative pentru informația cerută, dacă aceasta
a fost corect formulată.
Google reprezintă o excepție de la contextul general, în sensul că roboții Google caută
pe serverele web paginile fără să fie necesară înscrierea acestora. Această practica poa te să nu
fie pe placul tuturor celor care dețin servere Web, deoarece acolo pot fi stocate pagini care nu
trebuie să fie indexate de motoarele de căutare și ar trebui să rămână anonime. Există mijloace
simple de a evita indexarea de către Google a acestor pagini. În al doilea rând, Google
ierarhizează paginile după numărul de legături din alte pagini către pagina în cauză. Google
nu ia în considerație cuvintele cheie sau descrierea paginii, cui numai titlul acesteia. Astfel,
între două pagini, cu același nu me, va fi listată prima cea care are mai multe referiri în alte
pagini de pe Web.
Cum se realizează practic căutarea? În primul rând se introduce. adresa motorului de
căutare dorit și se accesează pagina principală a acestuia. Toate motoarele afișează în această
pagină o casetă text în care utilizatorul introduce cuvântul sau cuvintele pe care le consideră
ca fiind cele mai relevante pentru căutare. Apoi se apasă butonul Search sau Find aflat în
vecinătatea casetei text. După un anumit timp motorul de căut are va genera una sau mai multe
pagini Web, funcție de numărul rezultatelor căutării. Fiecare pagină generată conține titlurile
documentelor Web care conțin cuvintele căutate, un extras din document prin care se pun în
evidență cuvintele găsite care coresp und cererii și URLul documentului respectiv. Dacă
rezultatele nu încap pe o singură pagină atunci accesul la paginile următoare se face prin
intermediul unor legături din pagina curentă, intitulate de obicei “Next”. De foarte multe ori
se întâmplă ca rezul tatul căutări să nu satisfacă, fie conținutul documentelor găsite nu
corespunde cerinței, fie numărul rezultatelor este prea mic fie prea mare pentru a putea fi
inspectate. În oricare din aceste situații cererea nu a fost corect făcută, chiar dacă utilizat orul
are foarte clar în minte ceea ce caută și atunci cererea trebuie reformulată. Mai jos se dă un
exemplu despre cum se poate face căutarea unor informații legate de biografia împăratului
Napoleon Bonaparte.
Căutarea după șirul de caractere <biografia lu i Napoleon> returnează rezultate care
conțin atât șirul căutat cât și rezultate care nu prezintă interes fie pentru că nu se referă la
Napoleon Bonaparte fie sunt în alte limbi, figura 21 Se poate spune că procesul de căutare s -a
derulat după logica “liste ază toate paginile care conțin oricare din cuvintele ce formează
șirul”. Astfel primele rezultate sunt cele care conțin toate cuvintele iar ultimele cele care

40 conțin câte unul din cuvintele care alcătuiesc șirul. Numărul de rezultate este destul de mare
(115) ca să descurajeze trecerea lor în revistă în căutarea informațiilor necesare.
Dacă se introduce șirul de caractere între ghilimele atunci căutarea se va face după
respectivul șir, fiind afișată lista acelor pagini care conțin în mod exact șirul de cara ctere.
Logica de căutare este, în acest caz, “listează toate paginile care conțin cuvintele din șir, în
ordinea specificată”.

Figura 22 Rezultatul căutării cu Google după șirul de caractere “biografia lui
Napoleon”
Rezultatele c ăutării s -au redus la doar trei titluri, ceea corespunde în mai mare măsură
scopului urmărit, figura 22.
Dacă numărul rezultatelor unei căutări este prea mare înseamnă că definirea criteriului
de căutare s -a făcut prea vag iar dacă numărul este prea mic sa u nu se obține nici un rezultat
înseamnă că definirea s -a făcut prea restrictiv. În ambele situații criteriul de căutare trebuie
redefinit. Dacă în rezultatele căutării anumite cuvinte din șirul de caractere trebuie să apară
necondiționat, în fața acelor c uvinte se va pune semnul plus (+) iar dacă altele nu trebuie să
apară se va pune în fața lor semnul minus ( -). În exemplul de mai sus, dacă șirul de caractere
este scris <biografia -lui Napoleon> atunci vor fi afișate doar acele rezultate care conțin
cuvin tele biografia și Napoleon.
Majoritatea motoarelor de căutare dispun de o opțiune de căutare avansată care
permite definirea mai precisă a criteriilor de căutare cu ajutorul unei interfețe Web
prietenoase.

41

Figura 23 Rezultatul căutării când șirul de caractere a fost introdus între ghilimele
În locul folosirii semnelor + și – în caseta text, utilizatorul mai puțin experimentat
poate preciza într -un formular care cuvinte din șirul de căutare să apară în rezultatul căutării și
care nu. De asemenea motoarele de căutare avansate permit căutarea paginilor scrise într -o
anumită limbă pe baza setului de caractere utilizat la construcția paginii. Ca exemple pot fi
citate Google, Altavista și HotBot.
3 Cadrul normativ și legislativ
3.1 Aquis -ul comunitar în domeniul telecomunicațiilor și tehnologiei
informațiilor
Dezvoltarea alertă a sectorului tehnologiei informației (TI) și telecomunicațiilor în
ultimii ani a dus, atât la nivel european cât și în România, la apariția unui număr tot mai mare
de reglementări. Acestea conțin atât norme specifice domeniului – unul foarte tehnic – cât și
aspecte care țin de domeniul liberalizării piețelor de bunuri și servicii, și stimularea
concurenței.
Scopul acestor acte este reglementarea uniformizată la nivel e uropean a sectorului
tehnologiei informației și telecomunicațiilor, reglementare care să permită trecerea de la
monopoluri la piețe concurenți ale ale servicii lor, ale rețele lor de telecomunicații și
echipamente lor, să promoveze concurența, să încurajeze ce rcetarea și implementarea de noi
tehnologii, să ajute la crearea și dezvoltarea societății informaționale.
O altă caracteristică a acestor prevederi este aceea că stabilesc două niveluri de
responsabilitate pentru implementarea acquis -ului în domeniul TI și telecomunicațiilor – la

42 nivel european sunt descrise sarcinile Comisiei, iar la nivel național este trasat cadrul pentru
înființarea și funcționarea autorităților naționale de reglementare.
Tratatul instituind Comunitatea Europeană reglementează în cad rul noului titlu XV
(fostul titlu XII) Rețelele transeuropene . Art. 154 prevede că „pentru a permite cetățenilor
Uniunii , operatorilor economici, precum și comunităților regionale și locale să beneficieze pe
deplin de avantajele care decurg din realizarea unui spațiu fără frontiere, Comunitatea
contribuie la instituirea și dezvoltarea unor rețele transeuropene în infrastructurile din
sectoarele transporturilor, telecomunicațiilor și energiei ”. Acțiunea Comunității urmărește să
favorizeze interconexiunea și interoperabilitatea rețelelor naționale, precum și accesul acestor
rețele.
Reglementarea sectorului telecomunicațiilor și tehnologiei informației la nivel
european a cunoscut o evoluție substanțială în ultimii zece ani datorită dezvoltării rapide a
tehnic ii. Această evoluție este reflectată în numărul mare de acte comunitare în materie
adoptate în ultimul deceniu. În vederea unificării legislative și adaptării la noile realități
tehnice în materie este adoptat în 2002 un nou cadru legislativ alcătuit din 5 directive –
Directiva -cadru, Directiva privind autorizarea, Directiva privind accesul, Directiva privind
serviciul universal și Directiva privind viața privată și comunicațiile electronice.
Dintre actele în vigoare și care sunt anterioare noului pachet r eglementar, menționăm
Regulamentul nr. 2887/2000 al Parlamentului European și Consiliului privind accesul
necondiționat la bucla locală, al cărui scop este intensificarea concurenței și stimularea
inovației tehnologice pe piață prin stabilirea unor condiți i armonizate privind accesul la bucla
locală. „Bucla locală” reprezintă circuitul fizic cu conductor metalic dublu torsadat , în rețeaua
de telefonie publică fixă , care conectează punctul terminal al rețelei de la locuința abonatului
cu repartitorul princip al sau cu o facilitate echivalentă. Așa cum se subliniază în al cincilea
Raport al Comisiei privind punerea în aplicare a pachetului de reglementări în
telecomunicații, rețeaua de acces local rămâne unul din cele mai puțin competitive segmente
ale pieței d e telecomunicații liberalizate. Noii veniți pe piață nu au infrastructuri de rețea
alternative larg răspândite și nu sunt capabili, cu tehnologiile tradiționale, să egaleze
economiile de scală și acoperirea operatorilor desemnați ca având o putere de piață
semnificativă pe piața rețelelor de telefonie publică fixă. Aceasta rezultă din faptul că acești
operatori și -au desfășurat infrastructurile metalice de acces local de -a lungul unor perioade de

43 timp semnificative, sub protecția drepturilor exclusive, fiin d capabili să -și finanțeze costurile
de investiții prin închirieri de monopol5.
Potrivit regulamentului, operatorii notificați de către autoritățile naționale în materie și
care au o putere semnificativă pe piața rețelelor de telefonie fixă publică, sunt obligați să
publice și să reactualizeze periodic oferta de referință pentru accesul la bucla lor locală și
facilitățile corespondente. Oferta trebuie să fie suficient de necondiționată astfel încât
beneficiarul să nu fie obligat să plătească pentru facili tățile care nu îi sunt necesare pentru
furnizarea serviciilor sale și trebuie să conțină descrierea componentelor oferi te, termenii și
condițiile, inclusiv cele referitoare la plată.
Directiva -cadru
Directiva 2002/21/CE din 7 martie 2002 asupra unui cad ru reglementar comun pentru
rețelele și serviciile de comunicații electronice conține atât prevederi în sarcina autorităților
naționale, cât și un set de proceduri care să asigure aplicarea armonizată la nivelul Uniunii
Europene.
A. Autoritățile naționale de reglementare
În fiecare dintre statele membre, implementarea directivei -cadru și a celorlalte
directive specifice este asigurată de organisme denumite generic „autorități naționale de
reglementare”. Statele membre trebuie să garanteze independența, im parțialitatea și
transparența activităților acestor organisme specializate, precum și să notifice Comisiei
atribuțiile stabilite în sarcina autorităților. Directiva prevede, în capitolul 3, următoarele
categorii de atribuții pentru autoritățile naționale d e reglementare:
a) Principii generale
Autoritățile naționale de reglementare promovează concurența în furnizarea serviciilor
de comunicații electronice prin asigurarea unui mediu în care utilizatorii au beneficii în
condiții de ofertă, preț și calitate, în care nu există perturbări sau restricții ale concurenței în
sectorul comunicațiilor electronice. De asemenea, acestea încurajează investițiile în
infrastructură, promovează inovația, încurajează și asigură managementul eficient al

5 REGULAMENTUL (CE) nr. 2887/2000 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 18 decembrie 2000

44 frecvențelor radio și al resurselor de numerotație.6 Pentru a contribui la dezvoltarea pieței
interne, autoritățile naționale de reglementare încurajează dezvoltarea de rețele trans europene și
interoperabilitatea serviciilor pan -europene, asigură condiții nediscriminatorii pen tru
furnizorii de servicii de comunicații electronice și cooperează între ele pentru aplicarea
directivei și a celorlalte acte în materie.
b) Managementul frecvențelor radio pentru servicii de comunicații electronice
Statele membre vor asigura management ul eficient al frecvențelor radio și vor lua
măsuri pentru ca alocarea acestor frecvențe de către autoritățile naționale de reglementare să
fie realizată după criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale.
c) Resursele de numerotați e
Autoritățile naționale de reglementare controlează atribuirea resurselor de numerotație
și asigură managementul planurilor naționale de numerotație. În aplicarea acestor planuri se
va asigura tratamentul egal tuturor furnizori lor de servicii de comunic ații electronice.
3.2 România în procesul de adoptare a legislației europene cu privire la
telecomunicații și tehnologia informației
Până în prezent, sub aspect legislativ, s -au realizat progrese în implementarea
societății informatice. Astfel, s -au elaborat și aprobat un număr de acte normative, care
reprezintă transpunerea directivelor și deciziilor, care trebuie implementate: acordul general
pentru comerțul cu servicii, prin care se adopta liberalizarea serviciilor și rețelelor de
telecomunicații, inclusiv un calendar de implementare pentru acest proces. Exista un număr
mare de servicii care sunt deja liberalizate, cum ar fi transmisiunile de date și furnizarea de
servicii Internet, serviciile cu valoare adăugată, telefonia mobila celulara, instalarea și
operarea rețelelor de cabloviziune, etc. Ultimele restricții, cu privire la telefonia vocal ă și la
furnizarea de circuite închiriate au fost ridicate începând cu 01 ianuarie 2003, moment în care
s-a consemnat liberalizarea complet ă a pieței serviciilor și re țelelor de telecomunicații.
In anii 2001 – 2007 s -au adoptat o serie de acte normative menite să liberalizeze și să
impulsioneze dezvoltarea unui sector TI&C robust și eficient, cât și pentru dezvoltarea
serviciilor specifice Sistemului Informatic în benef iciul cetățenilor.

6 Ileana Pascal, Monica Vlad, Telecomunicațiile și tehnologia informațiilor , Centrul de Resur se
Juridice, București, 2004

45 Reglementarea, dezvoltarea infrastructurii și serviciilor de comunicații:
Legea nr. 527/2002 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 34/2002 privind
accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociat ă, precu m și
interconectarea acestora , cu modificările și completările aduse de Ordonanța de Urgență nr.
79 din 13 iunie 2002; Legea nr. 527 din 17 iulie 2002 , Ordonanța de Urgență nr. 70 din 30
septembrie 2006 , Legea nr. 370 din 5 octombrie 2006 , Legea nr. 133 di n 11 mai 2007 .
Ordonanța Guvernului nr. 18/2002 privind funcționarea sistemului național unic
pentru apeluri de urgență, cu modificările și completările aduse de: Legea nr. 398 din 14 iunie
2002 și Ordonanța de Urgență nr. 81 din 14 iulie 2005.
Servicii pe ntru cetățeni și mediul de afaceri
Pentru dezvoltarea și generalizarea unor aplicații care sa contribuie la perfecționarea și
simplificarea relațiilor cetățenilor și agenților economici cu administrația publică, s -au
elaborat următoarele legi:
Legea nr. 46 8/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 20/2002 privind
achizițiile publice prin licitații electronice cu modificările și completările aduse de Ordonanța
nr. 23 din 30 ianuarie 2003 , Legea nr. 246 din 10 iunie 2003; Ordonanța nr. 73 din 28 aug ust
2003, Legea nr. 535 din 15 decembrie 2003 .
Ordonanța Guvernului nr. 24/2002 privind încasarea prin mijloace electronice a
impozitelor și taxelor locale cu modificările și completările aduse de Legea nr. 291 din 15 mai
2002.
Ordonanța Guvernului nr. 69/200 2 privind regimul juridic al cărților electronice de
identitate; republicată în temeiul art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 24/2004 pentru
modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 69/2002 privind regimul juridic al
cărții electronice de identit ate, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din
31 ianuarie 2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 126/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 aprilie 2004 și modificată și completată prin
Legea nr. 285/2003; Ordonanța de Urgență nr. 188 din 21 decembrie 2005; Hotărârea nr. 1982
/ 2004 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței Guvernului nr.
69/2002
Crearea unei Societăți informatice mai sigure
Noile tehnologii informati ce au propriile vulnerabilități, cu consecințe economice și

46 sociale importante. în concordanta cu inițiativele europene, se impune adoptarea unor masuri
compatibile de combatere a infracțiunilor digitale. S -au adoptat următoarele acte normative:
 Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, modificată
și completată de Legea nr. 102/2005. În elaborarea acestei legi s -au avut în vedere
prevederile D irectivelor europene 95/46/EC și 97/66/EC.
 Legea nr. 506 din 17 noiembrie 2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal
și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, cu modificările și
completările aduse de Legea nr. 272 din 2 9 iunie 2006.
S-au reglementat probleme ca: interceptarea mesajelor transmise, regimul jurnalelor
(înregistrarea traficului Internet), gradul de anonimat al accesului on -line.
Pentru asigurarea securității sistemelor și serviciilor specifice societății inf ormatice, se
află în faza de proiect Legea privind prevenirea și combaterea criminalității informatice.
În perspectivă se va aborda și problematica conținutului cu caracter nelegal. În acest
sens, se are în vedere elaborarea unor acte normative care să tra teze aceste aspecte și să le
reglementeze în conformitate cu prevederile Consiliului Europei. Securitatea îmbrăcă două
aspecte importante: securitatea informației și securitatea infrastructurii. Se au în vedere un set
de standarde și proceduri de audit a securității sistemelor, precum și un portal care să permită
raportarea incidentelor cu privire la securitatea sistemelor informatice.
Ca și în cazul comerțului electronic, măsurile legislative trebuiesc însoțite de măsuri
non-legislative, incluzând încuraj area cooperării între consumatori, principalii jucători din
sector și organismele statului în sensul sporirii securității, încurajarea cercetării pentru
reducerea vulnerabilităților sistemelor.
Asigurarea accesului la Internet a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități
În conformitate cu inițiativele europene, sunt în curs de elaborare norme care să
contribuie la îmbunătățirea accesului persoanelor în vârstă și a persoanelor cu handicap la
Internet. Se au în vedere următoarele:
 standarde ce de finesc structura, design -ul și conținutul paginilor web ce facilitează
accesul Internet pentru categoriile respective;
 standarde pentru dispozitivele periferice asociate;

47  procesul de audit asociat;
 încurajarea dezvoltării unei culturi de tip „acces pentru toți”
Dezvoltarea altor servicii specifice societății informaționale, între care:
 elaborarea de standarde privind învățământul la distanță;
 reglementarea regimului cărților electronice de identitate în direcția utilizării acestora
pentru accesul la servici ile în slujba cetățeanului prestate de administrația locală și
centrală, precum și pentru asigurările sociale, votul electronic;
 reglementarea regimului cardurilor pentru efectuarea plaților electronice, etc.;
 sprijinirea dezvoltării unui cod de conduită p entru furnizorii de servicii Internet;
 dezvoltarea unor reglementări tehnice pentru aplicațiile e -Government, care să
respecte standardele și reglementările internaționale privind arhitectura și
interconectarea sistemelor, schimbul de informații;
 elaborare a cadrului legal și de reglementare a regimului plăților electronice și a banilor
electronici.
Restructurarea și stimularea investițiilor în sectorul TI&C, prin:
 Decizia guvernului privind strategia de privatizare a companiilor TIC din portofoliul
statului . Privatizarea acestor companii va avea loc prin vânzarea părților companiilor
deținute de stat exclusiv investitorilor strategici, care au ca obiect principal de
activitate TIC;
 Cumpărătorii, ca și succesorii lor, trebuie să păstreze desfășurarea de activ ități TIC cel
puțin 5 ani;
 Realizarea cadrului legal pentru privatizarea companiilor de stat și stabilirea unei
strategii coerente de privatizare și a pedepselor pentru nedesfășurarea de activități TIC
ca activități principale.
În plus, atât societățile de TIC, cât și alte societăți din categoria IMM beneficiază de o
serie de facilități privind scutiri de taxe vamale, taxele pe profit, stimularea exportului,
obținerea de credite etc.
Stimularea investițiilor în domeniul TIC beneficiază de asemenea de legisl ația
generală, în vigoare privind zonele defavorizate, parcurile industriale și parcurile tehnologice.

48 Dinamismul sectorului de activitate va implica reconsiderarea și actualizarea periodică
a planurilor de acțiune.
Cadrul instituțional
Conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 25/2007 privind stabilirea unor
măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, publicată în Monitorul Oficial
al României, în data de 23 aprilie 2007, Inspectoratul General pentru Comunicații și
Tehnologia Inform ației (IGCTI) se desființează, Autoritatea Națională pentru Reglementare în
Comunicații și Tehnologia Informației (ANRCTI) preluând bugetul, sursele de finanțare,
personalul, drepturile și obligațiile fostului IGCTI. Astfel, ANRCTI devine unica instituție
care va acorda atât autorizarea generală, cât și licențele de utilizare a spectrului de frecvențe și
a resurselor de numerotație.
Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației –
ANRCTI – este instituția care are rolul de a pune în aplicare politica națională în domeniile
comunicațiilor electronice, comunicațiilor audiovizuale, echipamentelor radio și
echipamentelor terminale de comunicații electronice, inclusiv din punctul de vedere al
compatibilității electromagnetice, tehnologiei informației și serviciilor poștale.
Atribuțiile specifice în domeniul operării la nivel național a sistemelor informatice ale
administrației publice centrale destinate guvernării electronice ( www.e -guvernare.ro , www.e –
licitatie.ro , www.autorizatiiauto.ro ) vor fi preluate de viitoarea Autoritate Națională pentru
Serviciile Societății Informaționale, instituție pub lică care se va înființa și funcționa în
subordinea Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației.
4 Servicii ale guvernării electronice
Denumirile aplicațiilor e-Government pot fi diferite și numeroase de la
eAdministration la eTax, eProcurement, e Customs, eTenders, InfoKiosks, etc.
Există variate utilizări în conexiunea cetățean/entități – administrație și ele sunt destul
de departe de modelul teoretic al UE prezentat mai sus. Printre aplicațiile e-Government
răspândite:
 Informare / portaluri;
 Utilizarea administrativă;
 Utilizarea legislativă;

49  Răspunsuri la chestiuni de interes general;
 Ghid al zonei;
 Primirea de cereri și petiții;
 Prezentarea de diverse formulare on -line, sondaje;
 Bursă publică a locurilor de muncă;
 Atragerea în activitate a persoa nelor handicapate, de vârsta a treia, etc;
 Votul prin Internet.
Administrațiile din aproape întreaga lume folosesc deja Internet ul de la forme simple
la forme mai complexe. În cazul țărilor dezvoltate se constată dualismul autorități locale vs.
autorități centrale.
O primă tendință este ca autoritățile locale să fie mai active, mai aproape de cetățean
cu aplicații cum sunt7:
 Permise de conducere;
 Amenzi;
 Căutare în baze de date;
 Găsirea celei mai potrivite universități;
 Documentare privind asistența financi ară disponibilă;
 Locuri de muncă disponibile;
 Înregistrare pentru vot;
 Plata impozitelor;
 Contactare Casa Albă, Senat, Reprezentanților;
 Informații despre serviciul militar;
 Informații despre serviciile comunitare;

7 Programele e -Governement și construirea societății informaționale în România – Comunicare
prezentată la cea de -a VI -a Conferință Internațională privind Tehnologiile Informației și Comunicației în
Administrația Publică, Sinaia , 28 – 31 octombrie 2001

50  Informații specifice privind serviciile m edicale;
 Informații despre drepturile consumatorilor;
 Rezervare cămin;
 Obținerea permisului de conducere;
 Obținerea pașaportului.
Alte grupuri sunt cele bazate pe vârstă, handicap, militari, minorități, etc.
A treia tendință este dezvoltarea de aplicații c omplexe:
 Ghiduri on -line;
 Achiziții;
 Licitații;
 Registre on -line;
 Portaluri de informații.
4.1 Guvernarea electronică în România
Strategia guvernamentală în România în vederea trecerii la societatea informațională
se bazează pe principiile partajării informați ei și al participării egale a tuturor componentelor
societății: Guvern, sector privat și societate civilă.
Guvernul României promoveaz ă diverse proiecte care s ă facă din serviciile electronice
un instrument de reform ă a administra ției publice. Primele rezu ltate sunt încurajatoare, dar
arată că aceast ă reform ă trebuie s ă aibă loc și la biroul fiec ărui func ționar public.
Sistemul Electronic Național din România a fost lansat în septembrie 2003 cu ocazia
ședinței Grupului de Promovare a Tehnologiei Informației , acest sistem fiind accesibil pe
Internet la adresa www.e -guvernare.ro. Sistemul Electronic Național este un sistem informatic
de utilitate publică care are ca obiectiv asigurarea accesului la informații publice și furnizarea
de servicii publice către per soane fizice și juridice.
Grupul de Promovare a Tehnologiei Informației în România, înființat prin Hotărârea
Guvernului nr. 271/2001, aprobă proiectele din domeniul guvernării electronice, propune
Guvernului alocarea fondurilor necesare prin bugetele anual e ale autorităților administrației
publice și supervizează implementarea serviciilor publice prin procedura electronică, ținând

51 cont de8:
 prioritățile stabilite prin strategiile sectoriale din domeniu;
 planificarea fondurilor și controlul investițiilor rea lizate în domeniul
tehnologiei
 informației;
 securitatea informațiilor;
 protecția datelor cu caracter personal;
 accesibilitatea, diseminarea și modul de conservare a informațiilor publice;
 accesibilitatea tehnologiei informației pentru persoanele cu handica p;
 alte elemente legate de guvernare electronică.
Conducerea Grupului este realizată de către Primul – Ministru iar membrii Grupului de
Promovare a Tehnologiei Informației sunt: Ministrul Educației și Cercetării, Ministrul
Administrației și Internelor, Mini strul pentru Coordonarea Secretariatului General al
Guvernului, Ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, Ministrul Finanțelor
Publice, Ministrul Delegat în Ministerul Educației și Cercetării, Secretarul de Stat pentru IT în
Ministerul Comunicaț iilor și Tehnologiei Informației.
Grupul de Promovare a Tehnologiei Informației are următoarele atribuții principale9:
 stabilirea direcțiilor strategice pentru trecerea la Societatea Informațională în
România;
 aprobarea proiectelor directoare din domeniul comunicațiilor și tehnologiei
informației și a bugetelor anuale aferente acestora pentru instituțiile publice și

8 art 19 alin 1 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exerci tarea
demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corup ției, referitoare
la imp lementarea Sistemului Electronic Național
9 Hotărârea Guvernului nr. 1085 din 11 septembrie 2003 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor
publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, referitoare la implementarea S istemului
Electronic Național

52 companiile naționale sau pentru societățile comerciale la care statul este
acționar majoritar;
 aprobarea și coordonarea proiectelor din domeniu l comunicațiilor și
tehnologiei informației, mai mari de 100.000 Euro, inițiate de instituții publice
sau care au ca beneficiare companiile sau societățile naționale sau societățile
comerciale la care statul este acționar majoritar;
 aprobarea proiectelor d in domeniul comunicațiilor și tehnologiei informației
care necesită garanții guvernamentale.
Portalul pentru acces la servicii de guvernare electronică și la formulare administrative
în format electronic ale administrației publice centrale este accesibil p rin Internet la adresa
www.e -guvernare.ro . fiind este unicul punct de acces la servicii și informații publice, de
interes pentru persoane fizice și juridice care este disponibil 24 de ore pe zi timp de șapte zile.
Principiile care stau la baza furnizării d e informații și servicii publice prin mijloace
electronice sunt:
 transparența în furnizarea de informații și servicii publice;
 accesul egal, nediscriminatoriu, la informații și servicii publice, inclusiv pentru
persoanele cu handicap;
 eficiența utilizării fondurilor publice;
 confidențialitatea, respectiv garantarea protejării secretului datelor cu caracter
personal;
 garantarea disponibilității informațiilor și a serviciilor publice10.
Fiecare funcționar are obligația, potrivit legii să accepte formularele de puse de
persoanele fizice și juridice, în format de hârtie, obținute prin tipărirea și completarea
formularelor furnizate de Sistemul Electronic Național. De asemenea, în termen de 60 de zile
de la înregistrare, instituțiile publice trebuie să transmită Mi nisterului Comunicațiilor și
Tehnologiei Informației date cu privire la sistemele informatice existente în cadrul acestora,

10 art 8 alin 1 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercit area
demnităților publice , a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, referitoare
la implementarea Sistemului Electronic Național

53 precum și formularele administrative tipizate care se utilizează în raporturile cu persoanele
fizice și juridice. Pe baza acestor da te se va stabili lista extinsă a formularelor care vor fi
furnizate prin Sistemul Electronic Național. Dacă intervine vreo modificare, instituțiile
publice au obligația să o transmită Sistemului Electronic Național, potrivit Legii 161 din
2003.
Interacțiun ea dintre autoritățile administrației publice centrale și cetățeni poate fi
unidirecțională sau bidirecțională .
Interacțiunea unidirecțională este procedura electronică prin care destinatarii
informațiilor publice și beneficiarii serviciilor publice au acc es la formulare administrative, pe
care le pot vizualiza, completa și tipări în vederea depunerii sau transmiterii acestora către
autoritățile administrației publice prin mijloace tradiționale.
Interacțiunea bidirecțională este procedura electronică prin c are destinatarii
informațiilor publice și beneficiarii serviciilor publice au acces la formulare administrative, pe
care le pot vizualiza, completa și trimite către autoritățile administrației publice prin mijloace
electronice.
4.1.1 Obiectivele și conținutul po rtalului www.e -guvernare.ro
Portalul are 4 secțiuni , figura 2 4. Prima secțiune cup rinde: Reforma la ghișeu, Servicii
online, Formulare online.

Figura 24 Pagina principală a portalului e -guvernare.ro

54 A doua secțiune cuprinde da te referitoare la înregistrarea, vizualizarea și logarea
instituțiilor publice, a treia secțiune face de fapt legătura cu paginile web ale Președinției,
Guvernului și Parlamentului României (Camera Deputaților și Senatul), iar ultima secțiune
cuprinde:
„Acte necesare pentru” care furnizează link -urile către primării, prefecturi și consiliile
județene din întreaga țară, facilitând obținerea documentelor necesare în urbanism și
construcții, stare civilă și protecție socială, locuri de muncă, protecția consuma torului,
transport.
Secțiunea Formulare online a fost creată pentru a conține formularele tipizate de la
diferite instituții publice în vederea descărcării acestora de către persoanele fizice și juridice.
Acestea pot fi tipărite și completate de către cei interesați care le pot trimite apoi la instituțiile
publice abilitate prin poștă sau se pot deplasa la instituțiile publice respective pentru a le
depune. În prezent pot fi descărcate peste 200 de formulare, urmând ca numărul să fie extins
gradual. Portalu l are următoarele funcții:
 informarea cetățenilor cu privire la legislația și reglementările aferente interacțiunii
dintre aceștia și administrația publică;
 punctul „unic” de descărcare a formularelor și a instrucțiunilor de completare a
acestora;
 spațiul electronic pentru completarea asistată a formularelor electronice.
Formularele pot fi semnate electronic conform legislației în vigoare și trimise
agențiilor destinatare prin mijloace electronice ce garantează livrarea. Această secțiune
„Formulare online” conține următoarele:
 Formulare care acoperă următoarele domenii: taxe și impozite, sănătate, pensii,
alocații, asigurări de stat;
 Numele formularelor și denumirea instituțiilor publice sunt în ordine alfabetică
pentru a putea mai ușor a fi identificate;
 Accesul la formulare este permis fără înregistrarea prealabilă ca utilizator al
portalului.
În cadrul secțiunii Formulare online există și o subsecțiune creată pentru a furniza
informații referitoare la trimiterea formularelor și una pentru a accesa portalul de formulare
administrative.

55 Portalul cu formulare administrative
Secțiunea Servicii online presupune completarea online a unui circuit al formularelor,
respectiv rezolvarea unei probleme în relația cu administrația fără a mai fi nevoie de
deplasarea la ghișeu sau utilizarea altor mijloace de transmitere a documentelor. Dintre
serviciile publice electronice disponibile prin Formularul unic , figura 25, amintim : Declarația
ANOFM, Declarația pentru CNAS, Declararea obligațiilor de plată către bugetul asigură rilor
sociale, declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat, Declarația privind impozitul
pe profit, Decontul privind taxa pe valoare adăugată, Detalii și altele .

Figura 25 Pagina formularului unic
****
4.1.2 Plata impo zitelor și taxelor pentru cetățeni prin Internet . Sistemul eTax
Prin acte legislative (OG nr. 24/2002, Legea nr. 291/2002) s -a stabilit obligația tuturor
municipiilor și orașelor de a dezvolta și sisteme de plată electronică a taxelor și impozitelor
locale . Aceste sisteme reprezintă cel mai bun mijloc pentru ca toți cetățenii să aibă acces la
informațiile relevante despre taxele și impozitele locale și oferă o soluție facilă, rapidă și
comodă pentru achitarea datoriilor la bugetele locale. Se prevede obliga ția autorităților
administrației publice locale de a implementa sisteme electronice de încasare a impozitelor și
taxelor locale în fiecare oraș și municipiu. Astfel, legea stipulează că autoritățile
administrației publice locale trebuie să ia toate măsuril e necesare pentru informarea

56 cetățenilor asupra plății impozitelor și a taxelor locale și prin intermediul sistemului electronic
începând cu următoarele date:
1) 1 februarie 2003, în cazul impozitelor și taxelor încasate de către autoritățile
administrației p ublice locale de la nivelul municipiilor;
2) 1 noiembrie 2003, în cazul impozitelor și taxelor încasate de către autoritățile
administrației publice locale de la nivelul orașelor;
3) 1 noiembrie 2003, în cazul impozitelor și taxelor încasate de către autoritățil e
administrației publice locale ale comunelor, dacă există solicitări în acest sens.
Sisteme de plată electronică a taxelor și impozitelor locale funcționează conform
MCTI în august 2003 în: Aiud, Alba Iulia, Arad, Babadag, Bacău, Baia Mare, Bistrița, Blaj ,
Brașov, Brăila, București – Sectoarele 1, 2, 3, 4, 5, 6, Buzău, Câmpulung Moldovenesc,
Câmpia Turzii, Cluj Napoca, Craiova, Dej, Galați, Gherla, Giurgiu, Hunedoara, Isaccea,
Lugoj, Măcin, Medgidia, Mediaș, Miercurea – Ciuc, Oradea, Orăștie, Piatra Neamț, Pitești,
Roman, Salonta, Satu Mare, Săcele, Sebeș, Sibiu, Timișoara, Târgoviște, Târgu Jiu, Târgu
Mureș, Tulcea, Turda, Vaslui, Zalău.
eTax este un sistem integrat de plată electronică a taxelor și impozitelor locale, cu
degrevarea de obligații a plătitor ului de taxe dezvoltat de SoftNet și ATS și folosit de Banc
Post SA.
eTax permite contribuabililor, persoane fizice sau juridice, achitarea prin intermediul
instrumentelor de plată electronică a datoriilor către bugetul local. Sistemul asigură o deplină
siguranță a operațiilor, un flux rapid al plăților, ușurință și comoditate în exploatare.
Operațiunile legate de informare și de plata taxelor pe Internet se pot efectua astfel în orice
moment al zilei, fără a mai fi necesară deplasarea la primărie sau la se diul băncii. Plata se
poate efectua atât prin intermediul serviciului Internet Banking oferit de Banc Post, cât și prin
intermediul unui POS sau ATM al băncii. În prezent, sistemul este operațional pentru
contribuabilii domiciliați în Timișoara, Bacău, Bis trița, Craiova, Ploiești, Botoșani, Pitești,
Pitești, Roman, Piatra Neamț, Oradea, Giurgiu, Deva și Brad, precum și din Sectoarele 1, 2 și
6 ale Capitalei, urmând a fi extins și pentru alte localități.
4.1.2.1 Descrierea sistemului eTax
eTax este un sistem de pla tă electronică a taxelor și impozitelor locale. Prin
implementarea acestui sistem se dorește ca orice contribuabil să poată vizualiza sumele

57 datorate bugetului local (prin pagina de Internet a primăriei respective) și să poată plăti prin
mijloace electroni ce de plată11 .
Plățile se pot realiza prin mai multe metode, acestea fiind diferite de la primărie la
primărie. Aceste metode sunt:
 plata prin card, utilizând POS12-urile aflate la casieria Direcției de Impozite și Taxe
Locale din cadrul primăriei . La acest serviciu au acces toți posesorii de card, indiferent
de banca emitent ă a cardului, de tipul acestuia (de salarii sau nu, de debit sau de credit,
embosat sau neembosat , etc) sau de domiciliul posesorului de card;
 prin bancomate (ATM13-uri). Din orice punct al țării se pot pl ăti impozitele locale
datorate la o prim ărie de la orice bancomat al b ăncii/b ăncilor agreate de prim ăria
respectiv ă;
 utilizarea facilit ăților de Internet banking sau home banking. Pot fi plătite creanțele
către bugetul local doar de perso anele care au convenții semnate cu băncile furnizoare
de astfel de servicii și doar în măsura în care primăria agreează banca respectiv ă.
Baza legala o constituie:
– OG 24/2002 privind incasarea prin mijloace electronice a impozitelor si taxelor
locale
 Legea nr. 291/2002 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 24/2002 privind
încasarea prin mijloace electronice a impozitelor și taxelor locale
 HG 181/2002 privind Normele de aplicare pentru Ordonanța nr.24/2002 privind
încasarea prin mijloace electronice a impozitelor și taxelor locale.
 În prezent trei bănci au semnat parteneriate cu primăriile pentru implementarea
mijloacelor electronice de plata a taxelor si impozitelor locale: Banc Post, BCR si
Banca Transilvania

11 http://www.no -cash.ro/aplicatii/etax.html
12 POS – Point Of Sales
13 ATM – Automated Teller Machine

58 4.1.3 Sistemul electronic de achiziții public e SEAP
Sistemul Electronic de Achiziții Publice (www.e -licitatie.ro) reprezintă o
infrastructură informatică unitară care oferă instituțiilor publice din România posibilitatea
achiziționării de produse, bunuri și servicii prin mijloace electronice. Aceast ă aplicație asigură
desfășurarea procesului de achiziție în conformitate cu legislația în vigoare. Funcționarea
efectivă a aplicației cade sub incidența Ordonanței Guvernului numărul 20 din 24 ianuarie
2002 privind achizițiile publice prin licitații electr onice și a Hotărârii de Guvern privind lista
autorităților contractante care au obligația de a aplica prevederile Ordonanței Guvernului nr.
20/2002 privind achizițiile publice prin licitații electronice și a produselor care urmează să fie
achiziționate pri n procedura de licita ție electronic ă.
Procedurile de achiziții publice desf ășurate prin intermediul acestui sistem sunt:
1) Deschis ă
 Licitație inversă – criteriul de adjudecare “cel mai bun preț” (licitație simplă)
 Licitația cu asociere – criteriul de adjudec are “cel mai bun preț” sau “cea mai
avantajoasă ofertă economică” (licitației complexă caracterizată prin existența
mai multor autorități contractante asociate, in vederea inițierii unei singure
achiziții)
2) Licitații restrânse (cu precalificare)
 Licitație inversă
 Licitație cu asociere
3) Achiziție pe bază de catalog (produse, servicii, standard)
 Cerere de ofertă – licitație cu asociere + criteriul de atribuire: cel mai bun preț
 Achiziție directă
 Potențial pentru realizarea unui cadru necesar pentru desf ășurare a acordurilor
și achizițiilor dinamice
Avantajele aplicației sunt :
 Transparența și eficiența procesului de achiziție care implică fonduri publice;
 Simplificarea procedurii de participare la licitație a furnizorilor;
 Proceduri de lucru eficiente și standard izate;

59  Furnizarea de informații publice despre procesele de achiziții publice, în
secțiunea publică a sistemului, relativ la orice licitație:
 informații despre organizatorul licitației
 detalii despre modul de organizare
 oferta câștigătoare
 numele ofertantu lui declarat câștigător
 Auditarea procesului de achiziție publică
 Diseminarea bunelor practici în procesul de achiziții publice: descrierea
produselor, funcționalități import -export, forum, ierarhic, structură a
utilizatorilor pe bază de roluri .
4.1.3.1 Funcționar ea SEAP
Pentru a iniția o cerere de ofertă prin mijloace electronice, autoritatea contractantă
trebuie să publice pe site -ul e-licitatie.ro o invitație de participare, alături de criteriile de
calificare de care trebuie să țină cont ofertanții.
După expira rea termenului, autoritatea contractantă evaluează electronic ofertele
operatorilor economici si publică anunțul de atribuire al câștigătorului.
Ofertanții au posibilitatea să publice pe site -ul e-licitatie.ro catalogul de produse sau
servicii pe care le o feră.
Autoritățile contractante pl ătesc un comision de 50 de lei in cazul unei proceduri de
cerere de ofert ă, aplicat ă integral prin utilizarea mijloacelor electronice, respectiv de 5 lei în
cazul achizi ționării de produse/servicii pe baza cataloagelor ele ctronice.
Operator ii economici plătesc un tarif de participare de 15 lei pentru orice tip de
procedur ă, respectiv de 2 lei pentru fiecare element introdus în catalogul virtual. Orice
operator economic înregistrat dispune de un număr lunar de 20 de particip ări gratuite și de 50
de poziții în catalogul virtual cu o valabilitate de doi ani.
4.1.4 eAdministra ție
Evoluțiile socio -economice din ultimii ani au relevat nevoia de schimbare la nivelul
serviciilor publice. La toate palierele, guvernul este supus acelorași p resiuni: părțile interesate
reclam un acces mai rapid și mai direct la serviciile publice.

60 O problema acută, existentă în starea serviciilor publice din România, este excesul de
birocrație, resimțit de solicitanți (în special de cetățeni), care este datora t, în principal,
redundanței ridicate a datelor manipulate și a problemelor de comunicare existente între
instituțiile publice.
Pe lângă aceasta, informația disponibilă nu a fost niciodată atât de abundentă .Noile
tehnologii ale informației impun guvernulu i identificarea unor soluții pentru solicitările venite
din partea cetățenilor. Din păcate, sistemul birocratic a pus în centrul preocupărilor sale mai
degrabă metoda de lucru și mai puțin finalitatea activităților desfășurate de către serviciile
publice.
De aceea, prin introducerea sistemului de ghișeu unic se are în vedere pe lângă
simplificarea procedurilor administrative și o reducere semnificativă a costurilor.
Conceptul de Ghișeu unic a intrat recent în atenția administrației publice. Acest
concept tr ebuie corelat cu tendințele societății care împing administrația și îmbunătățesc în
mod continuu calitatea prestațiilor administrative. El se poate rezuma la ideea de a oferi
utilizatorilor serviciilor publice un punct unic de acces, prin care să fie elimi nat labirintul
procedurilor administrative obișnuite.
Totodată , din punctul de vedere al instituțiilor publice, ghișeul unic va permite
raționalizarea managementului documentelor necesare pentru a satisface cererile cetățenilor.
Apare necesitatea ca, pe de o parte, să fie completat cadrul legislativ privitor la
transparența administrației publice, iar de pe altă parte să fie continuată implementarea
prevederilor deja existente pentru a atinge anumite standarde de transparență în sectorul
public.
O guvernare eficientă, pentru țări ca România, nu se poate rezuma numai la
exercitarea atribuțiilor economice, politice și administrative. Ea trebuie să includă, de
asemenea, mecanismele, procesele și instituțiile prin care cetățenii și grupurile să își poată
articul a interesele, exercita drepturile legale, respecta obligațiile și atenua diferențele.
Așa cum reiese din studiile efectuate până acum, mai bine de jumătate din populația
urbană a României percepe ca slabă ori foarte slabă relația cu autoritățile și institu țiile care
oferă servicii de interes cetățenesc.
Majoritatea cetățenilor sunt nemulțumiți de timpul îndelungat și de numărul mare de
pași intermediari care trebuie parcurși pentru obținerea rezultatului final în cazul unui demers

61 Din acest motiv, obiectivu l urmărit prin implementarea ghișeului unic, este în principal de
ordin geografic: regruparea procedurilor administrative într -un sigur loc.
Comunicarea dintre autorități, instituții și cetățeni constituie unul dintre indicatorii
relevanți ai gradului de d ezvoltare al societății civile. Modul în care oamenii percep relația lor
cu instituțiile publice poate influența interesul și participarea populației la viața comunităților,
articularea cerințelor reformei instituționale cu interesele particulare și/sau ge nerale ale
indivizilor.
Pe un fond social economic perceput ca fiind marcat de costul ridicat al vieții, sărăcie,
corupție, încălcarea legii și șomaj, disfuncționalitățile de comunicare dintre cetățeni și
instituții sunt percepute diferențiat de cei doi a ctori ai relației (cetățeni, respectiv instituții)în
funcție de modul în care fiecare dintre ei își definesc și interpretează propriul rol. De aceea
Ghișeul unic poate reprezenta un mijloc de simplificare și accelerare a fluxului de informații
între utili zatori și administrație.
Procesul de modernizare a administrației publice poate fi interpretat drept un succes
numai în măsura în care succesul reformei este resimțit și la ghișeu – nivelul terminal al
aparatului administrativ sau zona de interfață a admini strației cu cetățeanul14.
Sub același titlu, E-administrație , Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei
Informațiilor a inițiat și derulează un proiect care are ca obiectiv general diminuarea
decalajelor dintre comunitățile mici și cele mari în utilizarea Te hnologiei Informației prin
facilitarea accesului la noile tehnologii pentru autoritățile administrației publice locale din
comune și din orașele mici. Proiectul constă în dezvoltarea unei aplicații software care să
permită primăriilor cu resurse insuficien te crearea propriului portal web prin care să poată
interacționa atât cu cetățenii din acele comunității, punându -le la dispoziție servicii
electronice în timp real, cât și să prezinte oportunitățile pe care le oferă mediului de afaceri, în
scopul atrageri i de investiții, sau să interacționeze cu alte instituții15. Din păcate sistemul
funcționează lent, numărul primăriilor înregistrate, cu site funcțional, este redus, majoritatea
având doar un rudiment de website, de exemplu Primaria orașului Arbore, județul Suceava,
http://eadministratie.mcti.ro/primaria -arbore/default.aspx

14 Strateg ia privind implementarea practicii ghișeelor unice în administrația publică
15 http://eadministratie.mcti.ro/Pagini/Descriereaproiectului.aspx

62 4.2 Servicii publice e -Government în lume
Evoluția e -Government a permis inventarierea principalelor servicii care se oferă în
lume cetățenilor și organizațiilor. Mai mult decât atât la nivel ul Uniunii Europene au fost
definite serviciile publice de bază a căror implementare este definitorie pentru compararea
progreselor e-Government în statele membre.
Modernizarea serviciului public, în vederea creșterii eficacității și capacității de a face
față nevoilor, se va baza în mod esențial pe tehnologia informației și comunicațiilor. O
generalizare totală a facturărilor electronice și a sistemului electronic de achiziții publice ar
trebui să permită realizarea unor economii de 300 miliarde euro pe an .
Acest tip de inițiative a permis deja realizarea unor economii importante de timp și
bani în unele state membre. Astfel, în Italia, s -au înregistrat economii de 3,2 miliarde de euro
în anul 2003 grație utilizării sistemului electronic de achiziții publi ce. Portugalia a declarat de
asemenea, realizarea unor economii de 30%. în orice caz, numai generalizarea sistemului
electronic de achiziții publice ar putea duce la economii de 80 miliarde de euro pe an.
Planul de acțiune prezentat de către Comisia Europ eana propune acțiuni concrete și
stabilește cinci priorități pentru 2010:
1. Acces pentru toți – serviciile administrației on -line nu schimbă în mod real lucrurile
dacă nu pot fi accesate de toți cei interesați. în această privință, Comisia va coopera
cu stat ele membre pentru ca, în 2010, fiecare să aibă acces la o serie de mijloace
tehnice precum televiziunea numerică, calculatoarele și telefoanele mobile, astfel
încât vârsta, naționalitatea, veniturile sau starea de sănătate să nu constituie o cauză
de exclu dere;
2. Eficacitate mărită – serviciile publice interesează pe toata lumea: 470 de milioane de
cetățeni, 20 de milioane de întreprinderi și zeci de mii de administrații. Costul de
funcționare a administrației statelor și colectivităților locale, care este f inanțat din
impozite, reprezintă 45% din PIB -ul Uniunii Europene. Toate statele membre s -au
angajat să utilizeze tehnologia informației și comunicării pentru a ajunge, până în
2010, la o creștere a eficacității și reducere a costurilor administrative. Plan ul de
acțiune prevede de asemenea, ca statele membre și Comisia să pună în aplicare un
sistem de evaluare comparativa a efectelor modernizării administrației;

63 3. Realizarea sistemului electronic de achiziții publice – achizițiile publice reprezintă
15% din PI B, echivalentul a 1 500 miliarde Euro pe an. Statele membre s -au angajat
să facă posibil ca toate procedurile de achiziție publica să se poată desfășura on -line.
Planul de Acțiune va stabili o „foaie de drum” pentru atingerea acestui obiectiv și va
defini măsurile concrete care trebuie luate;
4. Acces securizat la serviciile administrației publice pe întreg teritoriul Uniunii –
serviciile trebuie să rămână accesibile chiar și atunci când călătorim sau locuim
parțial în alt stat. Guvernele Uniunii au convenit să faciliteze acest aspect, prin
stabilirea unor sisteme securizate de recunoaștere reciprocă a identităților electronice
naționale pentru site -urile web și pentru serviciile administrațiilor publice. În acest
sens Comisia își propune să realizeze proiecte d e demonstrație pilot cu caracter
transfrontalier, să definească reguli comune privind gestiunea identităților
electronice și să revizuiască regulile relative la semnătura electronică;
5. Creșterea participării la procesul decizional – majoritatea răspunsurilo r oferite cu
prilejul unei consultații publice lansate de către Comisia Europeana cu privire la
administrația on -line, deficitul democratic al Europei ar putea fi substanțial redus
gratie acestui instrument. Astfel cetățenii ar putea participa într -o mai m are măsură
la luarea deciziilor.
Serviciile publice pot fi grupate în două categorii de servicii:
 servicii publice pentru cetățeni;
 servicii publice pentru entități juridice.
a. Serviciile publice pentru cetățeni:16
 plata impozitelor și taxelor pentru cetățeni ;
 căutarea de locuri de muncă prin centre de ofertare;
 ajutor prin Servicii Sociale:
 ajutor de șomaj;
 ajutor social;

16 Vasile Baltac, Tehnologiile Informației și Administrația Publică , SNSPA București, 2007

64  rambursări sau plăți cu scop medical;
 burse de studii.
 acte personale (acte de identitate, pașapoarte, permis de conducere);
 înmatriculări de autoturisme (noi, vechi, importate);
 autorizații de construire;
 solicitări și reclamații către poliție;
 acces la biblioteci publice (cataloage on -line și instrumente de căutare);
 solicitarea și obținerea de certificate ( naștere, căsătorie);
 înmatricula rea în universități;
 notificarea schimbării adresei de domiciliu;
 servicii legate de sănătate ( de exemplu prezentarea ofertei medicale a
spitalelor, programarea la consultații).
b. Serviciile publice pentru entități juridice:
 plata contribuțiilor la asigurăr i sociale;
 declarații și plata de impozite;
 declarații și plata TVA;
 înregistrările de noi firme;
 furnizarea de date pentru statistici;
 declarații vamale;
 permise legate de mediu, inclusiv raportări;
 achiziții publice.
4.3 Modele de succes
4.3.1 Cardul social de la Moscova
Moscova este o zonă metropolitană importantă cu 10 milioane de rezidenți și peste trei
milioane de turiști sezonieri. Aproximativ 2,5 milioane primesc diverse forme de ajutor social
sau subvenții. Din cauză că peste 60 de agenții livrau peste 350 d e ajutoare către acești

65 beneficiari, oficialitățile sperau să sistematizeze și să simplifice sistemul de distribuție, și, în
același timp să îmbunătățească controlul și procedurile de contabilitate.
Cardul Social Moscova a fost lansat oficial la începutul anului 2002 și era primul card
din lume care avea integrate și funcția de plată și cea de beneficii suplimentare. Programul
reprezintă un parteneriat inovator public -privat între Visa, Banca Moscovei și agențiile
municipale printre care se numără Fondul de Asigurări Medicale Obligatorii a Orașului
Moscova, Departamentul de Piață de Consum și Servicii, metroul și căile ferate ale orașului.
Ideea era să fie creat un sistem comun de identificare și de înregistrare electronică pentru toți
beneficiarii, iar apoi sistemului de ajutoare să fie integrat într -o aplicație de plată și un sistem
de distribuție prin card Visa.
Cardul Social Moscova poartă simbolul orașului și pe cel al Băncii Moscovei, și
prezintă marca de plată Visa Electron, fapt care îi permite să fie utilizat pentru efectuarea de
plăți și retragere de numerar. Cardul conține o bandă magnetică, un cip electronic, un cod de
bare și o fotografie a posesorului. Acum există și variante ale acestui tip de card cu cipuri cu
interfață dublă, care permit tranz acții contactless prin unde radio și care conțin detalii de
identificare personală și detalii despre beneficiile încorporate, abonamentul de metrou,
informații despre ajutoarele de sănătate și detalii medicale.
Rezultate:
Ca urmare a acestui program, Guv ernul moscovit a obținut actualizarea unei bune
părți din documentele înregistrate în sistemele bazate pe hârtie, prin sistematizarea electronică
și crearea unei baze de date personalizată a beneficiilor sociale. Această bază de date,
Registrul Social al M oscovei, este folosită pentru a înregistra fiecare persoană care
beneficiază de sisteme de asigurare de sănătate și beneficiile pe care le primește. Acest
registru asigură o legătură între diferitele departamente guvernamentale și a fost vital în
succesul programului de Carduri Sociale în Moscova.
Oficiul de Înregistrare Socială al Moscovei a reușit să organizeze o bază de date cu toți
beneficiarii de ajutoare de stat.
Consiliul municipal al Moscovei a redus cu 10% costurile administrative și a
îmbunătățit controlul administrativ asupra sistemului social.
Metroul moscovit a înregistrat o creștere a cifrei de afaceri de 20%, prin folosirea
cardurilor, ceea ce a dus la reducerea semnificativă a fraudei și a costurilor de întreținere, prin
creșterea veniturilor .

66 Programul s -a dovedit a avea un asemenea succes încât și MasterCard a lansat un card
social cu cip care funcționează pe aceleași principii.
4.3.2 Distribuția veniturilor în Africa de Sud
Într-o țară de dimensiunile Africii de Sud, distribuirea pensiilor, a alo cațiilor pentru
copii sau a celor de boală este o acțiune majoră. În mare parte, plățile au fost efectuate în
numerar, procedură care, în afară de faptul că este costisitoare și greu de controlat, obliga
beneficiarii să stea la cozi interminabile, și îi e xpunea la riscul de a deveni ținte ale hoților. În
același timp, datorită faptului că peste jumătate din populația adultă a Africii de Sud nu avea
acces la servicii financiare, guvernul și -a stabilit un scop clar, acela de a -i „finanța pe cei
nefinanțați”, și, cu ajutorul băncilor locale de a aduce sistemele bancare moderne în cele mai
îndepărtate colțuri ale statului.
Absa bank, cea mai mare bancă din Africa de Sud, a lucrat împreună cu AllPay, fiind
responsabilă pentru plata ajutoarelor de stat acordate d e patru guverne provinciale. A lucrat și
cu Departamentul de Dezvoltare socială din cadrul Guvernului sud -african pentru a crea un
sistem mai eficient. Rezultatul a fost cardul Sekulula, care actualmente este folosit în aceste
patru provincii .
Sekulula î nseamnă „este mai ușor”, și reflectă modalitatea în care persoanele în vârstă,
persoanele cu disabilități și părinții nu mai trebuie să stea la cozi pentru a -și ridica banii și nici
nu trebuie să se mai teamă pentru securitatea economiilor lor.
Sistemul el ectronic de plată economisește Guvernului african sumele cheltuite pe
transportul, securizarea și distribuirea banilor, și minimizează efortul de timp și sistemul
administrativ bazat pe hârtie.
Dar programul mai are și un alt beneficiu: Cardul a dat posibi litatea de a avea acces la
sistemul bancar pentru mii de persoane care anterior nu putuseră să se bucure de beneficiile
managementului financiar modern.
Avantaje pentru beneficiari :
 Garantarea retragerii banilor în orice moment al lunii fără a fi nevoiți s ă stea la
coadă;
 Primele două tranzacții sunt gratuite;
 Fac parte dintr -un mediu bancar și cresc posibilitățile de economisiri pentru nevoi
personale;

67  Pot folosi la cumpărături cardurile în loc de numerar;
 Reducerea fraudelor și a riscului de transfer la f urnizorii de servicii.
Avantaje pentru Guvern
 O mai bună administrare și un control mai riguros al fondurilor sociale și
extinderea serviciilor bancare către cele mai îndepărtate ale statului;
 Implicare activă din partea tuturor factorilor: guvern, legisl ativ, bănci comerciale
asociații de plată;
 Capacitatea de a oferi acces la servicii financiare complexe pentru toate categoriile
sociale în mod egal, mai ales pentru persoanele dezavantajate.
5 Concluzii
Serviciile publice on -line reprezintă una din cele ma i dinamice zone ale economiei
moderne, fiind totodată și un domeniu de larg interes teoretic. Calitatea serviciilor publice on –
line deține o poziție centrală în inițiativele privind dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor de
guvernare electronică și manag ementul performanțelor în administrația publică.
Orientarea pe calitatea serviciilor publice on -line este o parte reprezentativă a reformei
digitale, aceasta – la rândul ei – fiind parte a reformei administrației publice de îmbunătățire a
performanțelor au torităților administrației publice.
Din analiza lucrărilor de specialitate în domeniu se constată lipsa unor cercetări
sistematice în domeniul măsurării calității și evaluării serviciilor publice electronice prin care
să se accelereze creșterea încrederii utilizatorului în relația dintre furnizorii de servicii
(administrațiile publice) și consumatorii (cetățeanul, firmele) în tranzacțiile on -line.
Nu se poate concepe generalizarea e-Government fără îndeplinirea câtorva cerințe de
bază:
Stimularea creșterii rapide a accesului la Internet;
Diseminarea culturii tehnologice de utilizare a tehnologiilor informației și
comunicațiilor, ca de exemplu prin conceptul ECDL;
Descentralizarea pe scară largă a competențelor în administrația publică și crearea de
rețele de interconectare a serviciilor publice, inclusiv prin crearea de servicii comune unde
sunt necesare;

68 Reutilizarea unor sisteme informatice create în trecut;
Asigurarea securității sistemelor informatice prin certificare și recunoașterea reciprocă
a certific atelor;
Folosirea unor infrastructuri de chei publice și private și a unor tehnologii de criptare
pentru asigurarea unor servicii de primă importanță;
Asigurarea interoperabilității aplicațiilor și certificărilor și crearea de documente de
identificare uni ce;
Încorporarea în sisteme a unor CRM -uri (Management al relației cu cetățenii) pentru
asigurarea unui flux normal și personalizat de răspunsuri la sesizări;
Tratarea personalizată a cetățeanului cu respectarea informației de natură personală;
Instruirea continuă a personalului din administrația publică în folosirea tehnologiei și
sistemelor.
6 Bibliografie selectivă

1)
Doru Tiliuțe „Informare și comunicare în rețele de
calculatoare”

2)
Doina Banciu „Guvernarea electronică” , editura Tehnică,
Bucureș ti, 2005

3) Vasile Baltac Programele e -Governement și construirea
societății informaționale în România –
Comunicare prezentată la cea de -a VI-a
Conferință Internațională privind Tehnologiile
Informației și Comunicației în Administrația
Publică, Sinaia, 28 – 31 octombrie 2001

69 4) Claudia Nicoleta Ștefan , Răzvan
Drăgoi Inițiere în web design, Editura ARVES, 2003

5) Mihai Pricop , Adrian Tanțău „Globalizarea și strategia firmei” Editura
Eficient, București, 2001

6)
Dr. Bryan Pfaffenberger „Dicționar calculatoare – Iinternet”, București,
Editura Teora, 1997

7) Vasile Baltac Suport de curs, tehnologiile Informației și
Administrația Publică, SNSPA București, 2007

8)

9) Gabriela Meșniță „Introducere în Afaceri Electronice”, Editura
Junimea, Iaș i, 2002

10) Philippe Breton „Cultul Internetului”, Editura Coresi, București,
2001

11) Ileana Pascal , Monica Vlad „Telecomunicațiile și tehnologia informațiilor”,
Centrul de Resurse Juridice, București, 2004

12) Elena Toader , Camelia Berceanu „Iniți ere în B orland Delphi”, Editura ARVES,
2003

13) Jeremy Rifkin „Visul European” Editura Polirom, Iași, 2006

70 14) Kris Jamsa , Suleiman Lelani „Programarea în Web”, Editura All Educational
SA, 1997

15) Mihai Ceapâru „Comunicația prin Intermediul Rețelel or de
Calculatoare”, Editura Tehnică, București, 1996

16) Ion Gh. Roșca , Nicolae Țăpuș „Internet și Intranet” – Concept și aplicații,
București, Editura Economică, 2000

17) Ioan Radu , Sorin Burlacu „Informatică și Management”, Editura
Universitară, Buc urești, 2005

18) Vasile Baltac Tehnologiile Informației în Slujba Societății

19) Lars Klander „Anti -Hacker”, Editura All Educational,
București,1998

20) Profiroiu Marius Etică și corupție în Administrația Publică,
București, Editura Economică, 1999

21) Sebastian Ailoaie , Octavian Hera
Ghidul de Democrație și Guvernare Electronică,
București, Octombrie 2001
22) www.ziua.ro

23) www.euroactiv.ro

24) www.altermediainfo.ro

71
25) Consilier European, revistă de Informare și
Analiză pe teme de i ntegrare europeană
realizată de Corpul Consilierilor de Integrare,
nr. 4/2006

26) Ministerul Internelor și Reformei
Administrative Strategia privind implementarea practicii
ghișeelor unice în administrația publică

27) www.e -guvernare.ro

28) http:// europa.eu.int/

29) www.modernizare.mai.gov.ro

30) www.edemocrație.ro

31) http://www.infoeuropa.ro
„Seminarul Cartea Electronică de Identitate”
32) www.guv.ro

72 7 Anexe
7.1 Anexa 1 , Glosar
rețea de comunicații electronice – sistemele de transm isie și, acolo unde este cazul,
echipamentele de comutare sau rutare, precum și orice alte resurse, care permit transportul
semnalelor prin fir, radio, fibră optică sau orice alte mijloace electromagnetice, incluzând
rețelele de comunicații prin satelit, r ețelele fixe (cu comutare de circuite sau de pachete,
inclusiv Internet) și rețelele mobile terestre, sistemele de transport al energiei electrice, în
măsura în care sunt utilizate în scopul transmiterii de semnale, rețelele utilizate pentru
transmiterea c omunicației audiovizuale și rețelele de cablu TV, indiferent de tipul informației
transportate;
serviciu de comunicații electronice – un serviciu, furnizat de regulă contra cost, care constă, în
întregime sau în principal, în transportul semnalelor prin re țelele de comunicații electronice,
inclusiv serviciile de telecomunicații și serviciile de transmisie prin rețelele utilizate pentru
comunicații audiovizuale, dar fără a include serviciile prin care se furnizează conținutul
transmis prin intermediul rețele lor sau serviciilor de comunicații electronice sau prin care se
exercită controlul editorial asupra acestui conținut; de asemenea, nu se includ serviciile
societății informaționale care nu constau, în întregime sau în principal, în transportul
semnalelor p rin intermediul rețelelor de comunicații electronice;
rețea publică de comunicații – o rețea de comunicații electronice care este utilizată, în
întregime sau în principal, pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice destinate
publicului, indif erent dacă aceste servicii sunt accesibile publicului direct sau prin intermediul
altei rețele de comunicații electronice;
interferență perturbatoare – o interferență care pune în pericol funcționarea unui serviciu de
radionavigație ori a altor servicii cu rol de siguranță sau care în orice alt mod afectează grav,
obstrucționează ori întrerupe repetat un serviciu de comunicații electronice care utilizează
frecvențe radioelectrice și operează în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare;
infrastructură asociată – acele resurse asociate cu o rețea de comunicații electronice sau cu un
serviciu de comunicații electronice care permit sau susțin furnizarea de servicii prin
intermediul rețelei respective sau al serviciului respectiv; include sistemele de acces
restricționat și ghidurile electronice de programe;

73 sistem de acces restricționat – orice modalitate tehnică sau dispozitiv prin intermediul căruia
accesul sub o formă inteligibilă la un serviciu protejat de difuzare a programelor de radio sau
de televizi une se poate face în mod restricționat, pe bază de abonament sau pe baza altei
forme de autorizare individuală prealabilă;
operator – o persoană care instalează, operează, controlează sau pune la dispoziție terților o
rețea publică de comunicații sau eleme nte ale infrastructurii asociate ori o persoană care este
autorizată să instaleze, să opereze, să controleze sau să pună la dispoziție terților o rețea
publică de comunicații;
utilizator – orice persoană fizică sau juridică care utilizează sau solicită un serviciu de
comunicații electronice destinat publicului;
abonat – orice persoană fizică sau juridică care a încheiat un contract cu un furnizor de
servicii de comunicații electronice destinate publicului, în vederea furnizării unor asemenea
servicii;
utilizator final – un utilizator care nu instalează, nu operează, nu controlează și nu pune la
dispoziție terților o rețea publică de comunicații și care nu furnizează servicii de comunicații
electronice destinate publicului;
acces – reprezintă punerea la dispo ziția unui terț de imobile, echipamente sau servicii,
în condiții determinate, în mod exclusiv sau neexclusiv, în scopul furnizării de servicii de
comunicații electronice;
interconectare – legătura fizică și logică realizată între rețelele publice de comun icații
utilizate de aceeași persoană sau de persoane diferite, pentru a permite utilizatorilor unei
persoane să comunice cu utilizatorii aceleiași persoane sau ai unei persoane diferite ori să aibă
acces la serviciile furnizate de o terță persoană; servici ile pot fi utilizate de către părțile
implicate sau de către alte părți care au acces la rețeaua respectivă; interconectarea este o
formă particulară de acces realizată de operatorii de rețele publice de comunicații;
serviciu de programe de televiziune pen tru ecran lat – un serviciu de programe de
televiziune care constă, în tot sau în parte, în programe produse și editate pentru a fi afișate pe
toată suprafața ecranului în format lat; formatul 16:9 este formatul de referință pentru
serviciile de programe d e televiziune pentru ecran lat;

74 buclă locală – circuitul fizic care conectează punctul terminal al rețelei aflat la punctul
de prezență al abonatului cu repartitorul sau cu un echipament echivalent dintr -o rețea publică
de telefonie fixă;
subbuclă locală – acea buclă locală parțială care conectează punctul terminal al rețelei
aflat la punctul de prezență al abonatului cu un punct de concentrare sau cu un punct de acces
intermediar determinat dintr -o rețea publică de telefonie fixă;
acces partajat la bucla l ocală – furnizarea unui acces la bucla locală sau la subbucla
locală a operatorului, care să permită beneficiarului utilizarea frecvențelor nonvocale ale
spectrului de frecvențe disponibil pe perechea de fire metalice torsadate; bucla locală poate fi
utilizată în continuare de către operator în vederea furnizării serviciului de telefonie către
public;
colocare – furnizarea spațiului fizic și a resurselor tehnice necesare depozitării și
conectării corespunzătoare a echipamentului aparținând beneficiarului ac estei forme de acces;
roaming – posibilitatea oferită utilizatorilor serviciilor de comunicații electronice
furnizate printr -o rețea publică de comunicații de a primi și transmite apeluri telefonice vocale
ori transmisii de date sau de a avea acces la alte servicii de comunicații electronice atunci
când aceștia nu se află în aria geografică de acoperire a rețelei respective, prin intermediul
unei alte rețele, în urma încheierii unui acord comercial în acest sens între operatorii sau
furnizorii de servicii i mplicați;
ofertă de referință – acea ofertă comercială, realizată în condițiile prezentei ordonanțe,
prin intermediul căreia un operator își asumă obligația de a include în orice acord de acces sau
interconectare un set minim de obligații, în sarcina sa, a nume determinate în cuprinsul
acesteia;
servicii paneuropene – acele servicii furnizate la nivel european în baza unor standarde și
practici comerciale comune;
entitate fiscală – autoritate a administrației publice locale însărcinată cu colectarea taxelor și
impozitelor locale;
pagină web – document electronic, accesibil prin Internet;
navigator Internet – program pentru calculator care permite vizualizarea paginilor web;

75 multimedia – o metodă de prezentare a informațiilor ce are la bază calculatorul, folo sește mai
multe mijloace de comunicare ( cum ar fi textul, grafica și sunetul) și pune accentul pe
interactivitate;
multiple document interface (MDI) – într-un program de aplicație, o interfață cu
utilizatorul care permite acestuia să aibă mai multe docume nte sau foi de calcul deschise la un
moment dat;
multiple program loading – încărcarea mai multor programe – un sistem de operare ce
permite pornirea mai multor programe simultan; totuși numai unul dintre programe este activ
la un moment dat;
multiple sele ction – selectare multiplă – într-un program de calcul tabelar, selectarea a
două sau mai multe domenii necontigue;
multiplexa – a combina sau a intercala mesajele pe un canal de comunicații;
Multi -Purpose Internet Mail Extension (MIME) – standard Internet care precizează
cum pot fi transferate fișierele multimedia prin Internet cu instrumente ca programele de poștă
electronică și browserele web;
sistemul electronic de achiziții publice – sistemul informatic de utilitate publică,
accesibil prin Internet la o adresă dedicată, utilizat în scopul efectuării de achiziții publice prin
mijloace electronice, sistem denumit în continuare sistem electronic;
procedura electronică – utilizarea, în tot sau în parte, a facilităților tehnice oferite de
sistemul electroni c de achiziții publice în cadrul atribuirii unui contract de achiziție publică;
operatorul sistemului electronic – persoana juridică de drept public care, în condițiile
stabilite de autoritatea contractantă și în conformitate cu prevederile legislației în vigoare,
asigură atribuirea contractelor de achiziție publică prin procedura electronică, stabilind în
acest sens cadrul procedural de operare specific;
7.2 Anexa 2 , Legislație
Ordonanța nr. 24 /2002 privind încasarea prin mijloace electronice a impozitelor și
taxelor locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 81, din 1 februarie 2002
Ordonanța nr.34/2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la
infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, publicată în M.O. nr. 88, din 2
februarie 2002

76 Legea nr. 291/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 24/2002 privind
încasarea prin mijloace electronice a impozitelor și taxelor locale, publicată în M.O. nr. 346
din data de 24 mai 2002
Hotărâre de Guvern nr. 179 din 28 februarie 2002 privind înființarea Comisiei de
supraveghere a funcționării Sistemului electronic de achiziții publice
HG 181/2002 privind Normele de aplicare pentru Ordonanta nr.24/2002 privind
incasarea prin mijloace electronice a impozitelor și taxelor locale
Hotărâre nr. 182 din 28 februarie 2002 privind lista autorităților contractante care
au obligația de a aplica prevederile Ordonanței Guvernului nr. 20/2002 privind
achizițiile publice prin licitații electronice și produsele care urmează să fie achiziționate
prin p rocedura de licitație electronică
LEGE nr. 468/2002 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 20/2002 privind
achizițiile publice prin licitații electronice, publicată în M.O. cu numărul 551 din data de 29
iulie 2002
LEGE nr. 527/2002, pentru aprobarea Or donanței Guvernului nr. 34/2002 privind
accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și
interconectarea acestora
HOTĂRÂRE nr. 1113 din 10 octombrie 2002 privind acordarea licențelor pentru
rețelele și serviciile de c omunicații mobile de generația a treia
LEGE nr. 591 din 29 octombrie 2002 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicațiilor
HOTĂRÂRE nr. 1440 din 12 decembrie 2002 privind aprobarea Stra tegiei naționale
pentru promovarea noii economii și implementarea societății informaționale