. Grupul Bancii Mondiale. Banca Mondiala In Romania

Grupul Băncii Mondiale

1.1. Despre Grup

Banca Mondială este o Instituție Financiară Internațională destinată să promoveze dezvoltarea economică a țărilor membre și mai ales a țărilor în curs de dezvoltare prin ajutorul său financiar și tehnic. Ea a fost creată la 1 iulie 1944 printr-o conferință a 44 de guverne, la Bretton Woods, New Hampshire. Acum are sediul la Washington și deține mai mult de 100 de birouri regionale. Numără 184 de țări membre și, ca personal, în jur de 8000 de angajați la Washington și 2000 în străinătate.

Grupul Băncii Mondiale este compus din :

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD)

Asociația Internațională de Dezvoltare (AID)

Societatea Financiară Internațională (SFI)

Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor (AMGI)

Centrul Internațional pentru Rezolvarea Dezacordurilor privind Investițiile (CIRDI)
Notă: Termenul de Banca Mondială sau Banca desemnează BIRD-ul și AID.

BIRD-ul numără astăzi mai mult de 180 de state membre. Principalii subscriitori sunt Germania, Statele Unite, Japonia și țările din OPEP.

După ce a împrumutat țările europene pentru reconstrucția lor de după război, BIRD – ul s-a consacrat finanțării prin împrumuturi a proiectelor țărilor în curs de dezvoltare și furnizării unui ajutor tehnic. Banca elaborează programe pentru a ajuta țările să se deschidă economiei de piață.

2.2. Ce este Banca Mondială?

2.2.1. Pe scurt

Creat în 1944, Grupul Băncii Mondiale este una din principalele surse de ajutor pentru dezvoltare. Banca Mondială, care a furnizat țărilor cliente 17,3 miliarde de dolari sub formă de împrumuturi în timpul exercițiului 2001, este acum prezentă în mai mult de 100 de țări în dezvoltare pe care le finanțează, dar cărora le dă și idei cu scopul de a le ajuta să-și amelioreze nivelul de viață și să înlăture cele mai mari rele ale sărăciei. în colaborare cu organisme publice, cu organizații neguvernamentale și cu sectorul privat, ea formulează strategii pentru ajutorarea fiecărui client al său. Prin intermediul reprezentanțelor în străinătate, Banca pune în funcțiune programele sale pe țări, întreține dialogul cu puterile publice și societatea civilă și ajută la o mai bună înțelegere a problemelor de dezvoltare.

Banca Mondială are mai mult de 180 de state membre ale căror opinii și interese sunt reprezentate de un Consiliu al guvernatorilor și de un Consiliu al administratorilor, cu sediile la Washington. Țările membre au rol de acționari care dețin puterea de decizie ultimă în sânul Băncii Mondiale.

Banca își utilizează resursele financiare, agenții înalt calificați și suma importantă a cunoștințelor sale pentru a ajuta fiecare țară în curs de dezvoltare să intre pe calea unei creșteri stabile, durabile și echitabile. Ea centrează esențialul acțiunii sale pe ajutorul ce trebuie acordat populațiilor celor mai sărăcite și celor mai defavorizate, dar, pentru toți clienții săi, pune accentul pe necesitatea:

de a investi în resursa umană, în mod particular, finanțând servicii de sănătate și de educație de bază;

de a centra eforturile pe dezvoltarea socială, pe incluziune, pe guvernare și pe fortificarea instituțiilor ca elemente fundamentele ale luptei împotriva sărăciei:

de a întări capacitatea Statului să înființeze, într-un mod eficient și transparent, servicii de calitate

de a proteja mediul înconjurător;

de a susține și de a încuraja dezvoltarea întreprinderilor private;

• de a promova reforme pentru a instaura un mediu macroeconomic stabil care să permită facilitarea investiției și a planificării pe termen lung.

Cu împrumuturile acordate, cu consiliile sale și cu asistența sa tehnică. Banca Mondială susține un ansamblu vast de programe concepute pentru a face să dea înapoi sărăcia și pentru a ameliora nivelul de trai în țările în curs de dezvoltare.

Lupta împotriva sărăciei în lume constă în a face în așa fel încât locuitorii tuturor țărilor de pe planetă să aibă o șansă să-și amelioreze condițiile de existență și pe cele ale copiilor lor. în cursul generației trecute s-au realizat progrese remarcabile în această privință. In țările în curs de dezvoltare:

Durata medie de viață a trecut de la 55 la 65 de ani.

Numărul de adulți alfabetizați s-a dublat.

Sunt 681 de milioane de copii școlarizați în ciclul primar, față de 411 milioane înainte

.Mortalitatea infantilă a scăzut cu 50 %.

Grupul Băncii Mondiale / 37

Cu toți acești pași înainte, problemele de dezvoltare rămân enorme. Din cei 4,7 miliarde de locuitori ai celor 100 de țări cliente ale Băncii Mondiale:

3 miliarde trăiesc cu mai puțin de 2 dolari pe zi și 1,3 miliarde cu mai puțin de 1 dolar;

Aproape 3 milioane de copii din țările în curs de dezvoltare mor în fiecare an de boli împotriva cărora nu există nici un vaccin; .

113 milioane de copii nu sunt școlarizați;

1,5 miliarde de persoane nu au apă potabilă.

Banca nu va putea să-și atingă obiectivele propuse decât formulând bune strategii de lupta împotrivă sărăciei și centrându-și activitățile de împrumut asupra sărăciei. Programele Băncii consideră ca prioritate dezvoltarea socială și umana durabilă și sprijinirea gestiunii economice, și piui din ce în ce mai mult accentul pe incluziune, pe gestiunea afacerilor publice și pe sprijinirea instituțiilor.

Banca ajută țările și la întrunirea condițiilor esențiale pentru a atrage și a reține investițiile private. Cu asistența furnizată sub forma de împrumuturi și de sfaturi din partea băncii, țările au început reforme pentru restructurarea economiei lor și pentru întărirea sistemului lor bancar. Ele investesc în resursele umane precum și în protecția mediului înconjurător, ceea ce mărește forța lor de atracție asupra investitorilor și sporește productivitatea investițiilor private.

In timpul exercițiului 2001. Banca și-a concentrat acțiunea în favoarea țărilor în curs de dezvoltare, în domeniile următoare:

• Accelerarea micșorării datoriei:

Progrese considerabile au fost realizate în punerea în funcțiune a cadrului întărit al Inițiativei în favoarea țărilor sărace foarte îndatorate (Pays Pauvres Tres Endettes – PPTE), care vizează să furnizeze o micșorare mai amplă, mai importantă și mai rapidă a datoriei anumitor țări, cele mai dezmoștenite din lume, dintre care foarte multe se găsesc în Africa. La data de 30 iunie 2001, 23 de țări – față de 7. anul precedent – au beneficiat de o micșorare în numele dispozitivului, care a finanțat până acum mai mult de 34 de miliarde de dolari de micșorări în total. Grație acestui program (și a aplicării altor mecanisme tradiționale), aceste 23 de țări și-au văzut datoria totală redusă la o treime, cheltuielile sociale crescând și plățile pentru serviciul datoriei diminuând.

• Sprijinul luptei împotriva HIV/SIDA

Epidemia de HIV/SIDA este astăzi cea mai gravă amenințare asupra dezvoltării Africii subsahariene. în colaborare cu diverși parteneri, Banca a lansat în septembrie 2000 un program plurinațional de luptă împotriva HIV/SIDA (MAP) în Africa. Acest program inedit va permite distribuirea într-un mod flexibil și rapid în condițiile Asociației Internaționale de Dezvoltare (AID- ghișeul concesionai al Băncii), a fondurilor destinate să finanțeze diferite proiecte întocmite de țări pentru a lupta împotriva HIV/SIDA.

• Sprijinul multidimensional al luptei împotriva sărăciei

Raportul asupra dezvoltării în lume în 2000-2001 subliniază importanța faptului de a ameliora oportunitățile săracilor și de a-i ajuta să-și sporească siguranța materială dacă vrem să înlăturăm sărăcia sub toate aspectele sale. Pentru acest lucru, Banca a acordat 608 milioane de dolari împrumuturi în sprijinul luptei împotriva bolilor transmisibile, adică de două ori volumul mediu al finanțărilor consimțite în acești ultimi patru ani; acțiunea pe care o duce în favoarea educației pune accentul pe posibilitățile de acces, calitatea învățământului și echitate; pentru a promova un mediu înconjurător mai puțin poluat și mai salubru, Banca participă la vaste consultări mondiale în vederea strângerii elementelor necesare formulării unei noi strategii a mediului înconjurător; dreptul și justiția formează un domeniu în care sprijinul Băncii se dezvoltă rapid și depășește cadrul reformei legislative propriu-zise pentru a acoperi învățarea dreptului de către public, programele de luptă împotriva corupției în sânul aparatului judiciar, mecanismele autohtone de rezolvare a dezacordurilor și ajutorul juridic acordat femeilor aflate în nevoie.

• O dezvoltare mai eficientă

Numărul de proiecte clasate "riscante" incluse în portofoliul Băncii a fost redus la jumătate în decursul ultimelor cinci exerciții și acum atinge nivelul cel mai slab, neatins de foarte mulți ani. Calitatea serviciilor de evaluare și de supervizare a proiectelor de asemenea s-a ameliorat sensibil, și se observă o evoluție similară pentru serviciile în afara împrumuturilor.

In afara Asociației Internaționale de Dezvoltare și a Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), care acordă împrumuturi și un ajutor pentru dezvoltarea țărilor cu venit intermediar și țărilor sărace având o cotă bună de credit, Grupul Băncii Mondiale conține trei alte instituții: Societatea Financiară Internațională (SFI).

SFI este destinată să promoveze investițiile private străine și interne în țările membre în dezvoltare. Operațiunile sale de investiții și serviciile sale de consiliere sunt concepute pentru a reduce sărăcia și

Grupul Băncii Mondiale / 38

pentru a ameliora condițiile de trai ale populațiilor într-un mod responsabil pe planul mediului înconjurător și social. Lucrările sale o fac să conducă activități în sectoarele și țările care prezintă riscul cel mai ridicat. SFI joacă un rol de investitor dar și de intermediar imparțial asigurându-se că interesele diferitelor părți Ia o tranzacție sunt bine luate în calcul, liniștind investitorii străini, partenerii locali, ceilalți creditori și autoritățile. SFI furnizează sfaturi întreprinderilor private căutând să se implanteze pe piețe noi și guvernelor străduindu-se să instaureze un cadra nou mai propice afacerilor, în scopul de a crea piețe de capitaluri eficiente și stabile sau de a privatiza întreprinderile de stat nerentabile.

Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor (AMGI).

Investiția străină directă este un veritabil motor al creșterii economiilor emergente. AMGI are ca sarcină să promoveze investiția străină directă oferind o asigurare împotriva riscului politic (garanții) investitorilor și creditorilor, și furnizând competențe și resurse pentru a ajuta economiile emergente să atragă și să rețină investitorii. Proiectele sprijinite de AMGI au de obicei numeroase efecte benefice asupra țării gazdă, de exemplu creând locuri de muncă pentru mâna de lucru locală; devenind investiții durabile în perfecționarea competențelor și a pregătirii angajaților; susținând în general ansamblul economiei naționale grație resurselor pe care le aduc sub formă de intrări fiscale și de sume încasate în devize emanând din exporturi.

Centrul Internațional pentru Rezolvarea Dezacordurilor privind Investițiile (CIRDI)

CIRDI facilitează rezolvarea, pe calea concilierii sau arbitrajului, a dezacordurilor care pot interveni între investitorii străini și țările gazdă.

Președintele Băncii Mondiale este de obicei un originar al țării care este acționarul cel mai important al instituției, și anume Statele Unite. Ales pentru un mandat de cinci ani care poate fi reînnoit, el prezidează întâlnirile Consiliului de administrație și este responsabil de gestiunea generală a Băncii Mondiale.

Banca Mondială ridică fonduri pentru programele sale de dezvoltare solicitând piețele financiare internaționale. Resursele Asociației Internaționale de Dezvoltare provin din contribuțiile larilor membre celor mai bogate.

2.2.2. Misiunea sa

1. Visul său: o lume fără sărăcie

A lupta împotriva sărăciei cu pasiune și profesionalism pentru a obține rezultate durabile.

A ajuta populațiile să se îngrijească și să stăpâne intrări fiscale și de sume încasate în devize emanând din exporturi.

Centrul Internațional pentru Rezolvarea Dezacordurilor privind Investițiile (CIRDI)

CIRDI facilitează rezolvarea, pe calea concilierii sau arbitrajului, a dezacordurilor care pot interveni între investitorii străini și țările gazdă.

Președintele Băncii Mondiale este de obicei un originar al țării care este acționarul cel mai important al instituției, și anume Statele Unite. Ales pentru un mandat de cinci ani care poate fi reînnoit, el prezidează întâlnirile Consiliului de administrație și este responsabil de gestiunea generală a Băncii Mondiale.

Banca Mondială ridică fonduri pentru programele sale de dezvoltare solicitând piețele financiare internaționale. Resursele Asociației Internaționale de Dezvoltare provin din contribuțiile larilor membre celor mai bogate.

2.2.2. Misiunea sa

1. Visul său: o lume fără sărăcie

A lupta împotriva sărăciei cu pasiune și profesionalism pentru a obține rezultate durabile.

A ajuta populațiile să se îngrijească și să stăpânească mediul lor înconjurător prin furnizarea resurselor, prin

transmiterea cunoștințelor, prin întărirea capacităților și stabilirea de parteneriate în sectoarele public și

privat.

A excela în calitate de instituție capabilă să atragă, să motiveze și să dezvolte un personal dedicat, cu competențe excepționale, care să fie capabil să asculte și să învețe.

2. Principiile sale

Optica clientului, lucrul în parteneriat, angajamentul de a obține rezultate de calitate, grija integrării financiare și a costului-eficacitate, motivație și inovație.

3. Valorile sale

Onestitatea personală, integritatea, voința de a munci în echipă, într-un spirit deschis și un climat de încredere care întărește puterea de a acționa a fiecăruia, respectă diferențele. încurajează asumarea riscului și a responsabilității și favorizează împlinirea profesională și familială.

2.2.3. 10 chipuri neașteptate ale Băncii Mondiale

In 1980, investițiile în sectorul energiei electrice reprezentau 21% din operațiile de împrumut ale Băncii. Astăzi, această cifră a scăzut la 5%. în schimb, partea de împrumuturi pentru proiectele din domeniile sănătății, nutriției, educației și protecției sociale a trecut de la 5 % la 25 % pe parcursul aceleiași perioade. Banca, al cărei capital aparține a 184 de țări, a modificat și maniera în care își percepe activitățile de dezvoltare, și intervine în domenii diferite precum paritatea bărbați-femei, dezvoltarea pornind de la comunități și populațiile autohtone.

1. Banca Mondială este prima sursă externă de finanțare a educației

De la prima operație de finanțare a educației, în 1963, Banca Mondială a acordat mai mult de 30 de miliarde de dolari sub formă de împrumuturi și de credite, și finanțează în prezent 153 de proiecte în 79 de țări. Banca colaborează strâns cu guvernele naționale, cu instituțiile specializate ale Națiunilor Unite, cu furnizorii de fonduri, cu organizațiile neguvernamentale (ONG) și cu alți parteneri pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să-și atingă obiectivele în domeniul educației străduindu-se să asigure un învățământ elementar tuturor copiilor până în 2015 și reducând diferența intre nivelul instrucției băieților și al fetelor

Grupul Băncii Mondiale / 39

până în 2005. în India, Programul de învățământ elementar, care oferă iui sprijin districtelor în care rata alfabetizării populației feminine este inferioară mediei naționale, constituie un bun exemplu de finanțare a educației de către Bancă. De resursele degajate în acest scop, care ating în prezent 1,3 miliarde de dolari, beneficiază 226 de districte în 15 state indiene. In Brazilia, în El Salvador, în Trinidad Tobago, proiectele Băncii favorizează participarea comunităților locale la ameliorarea calității învățământului permițându-le să evalueze rezultatele școlilor locale și ale profesorilor lor.

2. Banca Mondială este prima sursă externă de finanțare a luptei împotriva HIV/SIDA

Zilnic, 15 000 de persoane, dintre care jumătate sunt intre 15 și 24 de ani, contractează virusul imunodeficienței umane (HIV). HIV/SIDA reduce rapid la zero un mare număr de progrese sociale și economice realizate de țările în curs de dezvoltare pe parcursul ultimilor 50 de ani. Banca Mondială – care este una dintre entitățile care patronează ONU și a cărei misiune constă în a intensifica riposta internațională contra epidemiei – a atribuit 1,7 miliarde de dolari pentru a împiedică propagarea HlV-uIui, și și-a luat angajamentul de a asigura finanțare fiecărei țări care deține o strategie de lupta eficientă împotriva HIV/SIDA. în colaborare cu guvernele africane, Banca Mondială a lansat Programul plurinațional de luptă împotriva HTV/SIDA pentru Africa pentru a pune resurse substanțiale la dispoziția organizațiilor societății civile și a comunităților care au pus la punct unele dintre intervențiile cele mai inovatoare împotriva HIV/SIDA. Acest program a permis afectarea a 500 de milioane de dolari anul trecut pentru a intensifica prevenția, îngrijirile și tratamentul în 12 țări și va acorda în viitor 500 de milioane de dolari altor 15 țări africane. De altfel, Banca a aprobat un nou fond de luptă împotriva HIV/SIDA de 155 de milioane de dolari pentru Caraibe.

3. Banca Mondială este prima sursă externă de finanțare a programelor de sănătate în lume

Este esențial să li se furnizeze populațiilor sărace îngrijire medicală și servicii de nutriție pentru a face sărăcia să dea înapoi și pentru a promova creșterea economică. Cu toate că au fost realizate progrese importante în numeroase țări în decursul ultimelor decenii, rămân totuși probleme importante de depășit. 11 milioane de copii mor în fiecare an în țările în curs de dezvoltare: 70 % din aceste decese sunt datorate unor boli transmisibile (pneumonie, diaree, malarie, rujeolă, HIV/SIDA, etc.) și malnutriției. Banca Mondială alocă în fiecare an în medic 1,3 miliarde de dolari sub formă de împrumuturi pentru noi proiecte în domeniile sănătății, nutriției și al populației în lumea în curs de dezvoltare. Aceste resurse ajută în lupta împotriva malariei în 46 de țări și împotriva tuberculozei în alte 25. In Mali, un proiect de sănătate finanțat de Bancă a contribuit la deschiderea a 300 de noi centre de sănătate. în China, un alt proiect a ajutat la distribuirea sării iodate la mai mult de 90 % din familii, ceea ce înseamnă, pentru milioane de familii, o reducere sensibilă a numărului de avorturi spontane și a cazurilor de mortalitate, de malformații și a cazurilor de retardare mentală cauzate de carența în iod.

4. Banca Mondială susține cu hotărâre reducerea datoriilor

In 1996, Banca Mondială și Fondul monetar internațional (FMI) au lansat Inițiativa în favoarea țărilor sărace foarte îndatorate (PPTE – pays pauvres tres endettes), adică prima intervenție purtată la scară internațională pentru o reducere datoriei pentru țările sărace și cele mai îndatorate din lume. In prezent, 26 de țări beneficiază de o micșorare a datoriei lor, care ar însemna, la termen, suma de 40 de miliarde de dolari. Asociată altor mecanisme de micșorare a datoriei, Inițiativa PPTE reduce la o treime datoria externă a acestor țări și, astfel, o aduce la un nivel cu mult inferior mediei stabilite pentru toate țările în curs de dezvoltare. în cadrul Inițiativei, țările sărace foarte îndatorate își modifică prioritățile bugetare pentru a privilegia marile sectoare sociale și dezvoltarea umană. De exemplu, Ruanda și-a fixat ca obiectiv creșterea numărului de copii școlarizați în învățământul elementar și a numărului cadrelor didactice recrutate. Honduras prevede să ofere un program de bază regrupând îngrijiri medicale primare și îngrijiri medicale materne/infantile pentru cel puțin 100 000 de persoane aparținând comunităților sărace. în Camerun, sunt alocate resurse pentru intensificarea luptei împotriva HIV/SIDA, mai ales pe calea activităților de informare pentru a încuraja utilizarea prezervativelor de către segmentele de populație cu cel mai mare risc.

5. Banca Mondială este una dintre cele mai mari surse de finanțare internațională a proiectelor relative
la biodiversitate

începând cu 1988, Banca Mondială este una dintre principalele surse internaționale de finanțare a proiectelor relative la biodiversitate. Prezervarea acesteia figurează printre marile priorități ale instituției deoarece, cu toate că sărăcirea biodiversității este o problemă mondială, efectele sale se fac resimțite mai mult asupra populațiilor rurale ale țărilor în curs de dezvoltare ale căror alimentație, locuință, medicamente, venituri, locuri de muncă și identitate culturală depind cel mai mult de ea. Anul trecut, Banca s-a asociat Conservării internaționale și Fondului pentru mediul înconjurător mondial pentm a lansa un fond care va contribui la o mai bună protecție a zonelor ultrasensibile ale țărilor în curs de dezvoltare, zone foarte amenințate care ocupă doar 1,4 % din uscat dar care adăpostesc în jur de 60 % din diferitele specii terestre. Protejarea mediului este un element esențial al misiunii urmărite de Bancă pentm a reduce sărăcia. în afară de evaluările mediului și ale măsurilor de ocrotire, o nouă strategie a mediului țintește schimbările

Grupul Băncii Mondiale/40

climaterice, pădurile, resursele de apă și diversitatea biologică. In prezent, portofoliul Băncii ai proiecte având obiective determinate de mediu ajunge la 16 miliarde de dolari.

6. Banca Mondială lucrează mai mult ca niciodată în partenariat

In ultimii cinci ani, Banca Mondială și-a unit eforturile cu cele ale unui larg evantai de parteneri pentru a combate sărăcia în lume. Ea a lucrat cu Fondul mondial pentru natură pentru a proteja pădurile și cu sectorul public și ai cel privat pentru a lansa Fondul prototip pentru carbon, în scopul de a reduce efectele încălzirii planetei. Banca are de asemenea un parteneriat cu Organizația Națiunilor Unite pentru alimentație și agricultură (FAO) și cu programul Națiunilor Unite pentru dezvoltare (PNUD) pentru a patrona un organism de renume mondial, Grupul consultativ pentru cercetarea agricolă internațională; cu Rockefeller Brothers Fund pentru a promova energia solară; și cu instituțiile financiare multilaterale prin intermediul grupului consultativ de asistență pentru cei mai săraci (CGAP) pentru a mări capacitățile instituțiilor de microfinanțare de a furniza servicii financiare populațiilor celor mai sărace. Banca Mondială a fost de asemenea la originea unui parteneriat cu sectorul public și cu sectorul privat pentru a proteja 30 de milioane de persoane de oncocercoză și a repune în valoare sute de mii de hectare de pământuri lăsate în paragină.

7. Banca Mondială joacă un rol predominant în lupta împotriva corupției în lumea întreagă

Corupția este un obstacol major în calea dezvoltării și îi fiice pe cei săraci să plătească un mare tribut, împiedicând grupurile de populație care au cea mai mare nevoie, să beneficieze de cheltuielile publice, începând cu 1996, Banca a pus în practică mai mult de 600 de programe de luptă împotriva corupției și de promovare a unei bune gestiuni publice în aproape 100 de țări. Acțiunile purtate pornesc de la pregătirea judecătorilor și ajung până la organizarea atelierelor și a cursurilor de jurnalism de anchetă. Aproape un sfert din noile proiecte cuprind de acum înainte componente consacrate reformei finanțelor publice și a sistemului financiar. Un lucru și mai important, hotărârea Băncii de a elimina corupția a declanșat o ripostă de anvergură efectiv mondială. Banca este^ de asemenea decisă să se asigure că proiectele pe care Ic finanțează nu dau ocazie nici unei corupții. în ultimii 2 ani, ea a formulat reguli stricte în ceea ce privește acțiunea de predare-primire a piețelor și prevenția corupției și a pus în funcțiune iui serviciu telefonic pentru înregistrări anonime ale plângerilor contra corupției. în iulie 2001, 76 de întreprinderi și particulari au fost subiectul unei măsuri de excludere permanentă de Ia contractele finanțate de Bancă.

8. Societatea civilă și participarea ocupă un loc tot mai important în activitatea Băncii

Aproape 70 % din proiectele aprobate de Bancă în timpul ultimului exercițiu au implicat organizații neguvernamentale (ONG), care au fost și ele consultate cu ocazia elaborării tuturor strategiilor pe care Banca le aplică în țările sale cliente. Membrii personalului instituției sunt în prezent la post în 70 de reprezentanțe care lucrează în legătură cu societatea chilă. Consultările Băncii cu societatea civilă țintesc, în Asia de Sud, paritatea sexelor, în Europa orientală, ajutorai acordat țărilor ieșite dintr-un conflict, mediul și gestiunea afacerilor publice și, în America latină, dispozitivele protecției sociale, întrebuințarea și . impactul social al reformelor. Proiectul de demarginalizare a comunităților și de bună gestiune a colectivităților locale, realizat în Timorul oriental, care sprijină consilii sătești conținând un număr egal de bărbați și femei selecționați potrivit unui proces democratic pentru a repara străzile și sistemele de aprovizionare cu apă, pentru a relansa activități economice sau pentru a furniza o asistență directă celor care au cel mai mult nevoie, este un bun exemplu de proiect care apelează la participarea societății civile.

9. Banca ajută țările care ies dintr-un conflict

Banca Mondială desfășoară activități în 39 de țări atinse de câte un conflict pentru a sprijini eforturile internaționale depuse pentru a întrerupe ciclurile de violență și pentru a ajuta populațiile sfâșiate de război să relanseze dezvoltarea în condiții de pace. Operațiunile Băncii răspund unei întregi game de nevoi resimțite de țările ieșind dintr-un conflict, mai ales relansând economia, investind în regiunile atinse de război și reparând infrastructurile avariate, dar și întocmind programe speciale pentru foștii combatanți și pentru grupurile vulnerabile precum femeile și copiii. Banca mai finanțează și programe pentru a remedia problemele minelor terestre, care împiedică reconstrucția și dezvoltarea a numeroase țări ieșite dintr-un conflict. Printre proiectele novatoare și de vastă întindere din acest domeniu, sprijinite de Banca Mondială, putem cita: un proiect din Bosnia pentru a lupta împotriva efectelor psiho-sociale ale violențelor, inițiative pentru educarea refugiaților afgani în Pakistan, reabilitarea copiilor străzilor în Republica Democratică Congo, activități de dezvoltare locală în sudul Serbiei și operațiuni de formare a unor noi funcționari în Timorul oriental.

10. Banca Mondială ascultă glasul celor săraci

Discuțiile sale cu 60 000 de săraci din 60 de țări precum și activitățile sale zilnice i-au demonstrat Băncii Mondiale că a fi sărac nu înseamnă numai să ai venituri insuficiente sau o dezvoltare umană limitată. A fi sărac inseamnă și să nu ai dreptul la opinie, să nu fi reprezentat. înseamnă să fi expus abuzurilor și corupției. înseamnă, în cazul femeilor, frica de violență și, în cazul tuturor, frica de a fi victima unei crime, înseamnă absența libertății de acțiune, a posibilității alegerii și a oportunităților fundamentale. Banca Mondială susține că indivizii care trăiesc în sărăcie trebuie considerați nu ca o povară, ci ca cei care vor ști

* Grupul Băncii Mondiale / 41

cel mai bine să găsească mijloace creative pentru a eradica sărăcia. Săracii nu-și doresc caritate, ei vor oportunități și, în multe cazuri, programele de dezvoltare Ia nivelul comunităților pot să le ofere aceste oportunități. Angajamentele actuale ale Băncii în ceea ce privește proiectele de dezvoltare pornind de la comunități depășesc 1,5 miliarde de dolari. în Indonezia, mai mult de 2 000 de sate și grupuri comunitare formulează în prezent proiectele pentru care ei doresc să primească finațări locale, în timp ce, în Benin, femeile colaborează pentru a proteja pădurile și pentru a le transforma mai degrabă în surse de venit decât în surse de combustibil.

2.2.4. De unde provin resursele Băncii Mondiale?

Banca Mondială atrage fonduri pentru programele sale de dezvoltare solicitând piețele financiare mondiale. Resursele Asociației Internaționale de Dezvoltare provin din contribuțiile țărilor celor mai bogate.

1. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), care reprezintă mai mult de jumătate
din împrumuturile anuale ale Băncii, strânge practic toate fondurile de care are nevoie pe piețele financiare.
Cum este una dintre instituțiile financiare cele mai prudente în conducerea activităților și gestiunii sale, ea
își plasează obligațiunile și titlurile de creanțe cotate AAA la fondurile de pensii, la companiile de asigurări,
la societăți, la alte bănci și la particulari din întreaga lume. Ratele dobânzii pe care ca le aplică celor pe care
îi împrumută sunt bazate pe costul propriilor sale împrumuturi. Creditele acordate de ea sunt rambursabile
în 15 până la 20 de ani, cu o perioadă de grație de Ia trei la cinci ani.

Mai puțin de 5 % din fondurile proprii Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare sunt vărsate de țări în momentul în care devin membrele Băncii. Statele membre cumpără părți, al căror număr este în funcție de ponderea lor relativă în economia mondială, dar nu varsă decât o mică parte a valorii acestor părți. Soldul nevărsat este capitalul la care se poate apela în cazul în care Banca ar avea pierderi de o asemenea amploare încât s-ar găsi în incapacitatea de a-și plăti creanțele – ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Acest capital garantat nu poate fi folosit decât pentru a plăti deținătorii de obligațiuni; ci nu poate fi folosit pentru a acoperi costuri administrative sau financiare ale împrumuturilor. Regulile Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare stipulează că împrumuturile în curs nu pot depăși totalul capitalului și al rezervelor.

2. Asociația Internațională de Dezvoltare (AID) a fost creată în 1960 pentru a furniza un ajutor concesionai

țărilor care sunt prea sărace pentru a se împrumuta în condițiile pieței. Ca și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), Asociația Internațională de Dezvoltare (AID) se dedică promovării creșterii ca și reducerii sărăciei, dar împrumuturile pe care ea le acordă nu sunt cu dobândă (acestea sunt "creditele" AID): ea furnizează de asemenea asistență tehnică și sfaturi asupra politicilor de adoptat. Creditele Asociației reprezintă mai mult de un sfert din împrumuturile acordate de Bancă. Cei împrumutați plătesc un comision de mai puțin de 1 % din suma împrumutului pentru a acoperi cheltuielile administrative. Creditele AID sunt rambursabile în 35 până la 40 de ani, cu perioadă de grație de 10 ani. Aproape '40 de țâri participă la finanțarea Asociației Internaționale de Dezvoltare, ale cărei resurse sunt reconstituite Ia fiecare trei ani. Aceste țări membre care finanțează Asociația includ nu numai țări industriale precum Germania. Statele Unite, Franța, Japonia și Regatul Unit, dar și țări în dezvoltare precum Argentina, Botswana, Brazilia, Federația Rusă, Ungaria, Republica Coreea și Turcia, dintre care unele au fost chiar ele împrumutate de AID în trecut.

Resursele Asociației Internaționale de Dezvoltare sunt administrate cu aceeași prudență și aceeași circumspecție ca cele ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

2.2.5. Unde ajung aceste resurse? Exercițiul 2001. Total 17,3 miliarde USD.

Defalcarea pe sectoare

Defalcarea pe zone geografice

Grupul Băncii Mondiale / 42

2.3. Ce face Banca Mondială?

Banca Mondială ajută țările în curs de dezvoltare să combată sărăcia și să realizeze o creștere stabilă, durabilă și echitabilă. în acest scop ea desfășoară diferite tipuri de acțiuni.

2.3.1. De ce această acțiune?

Sărăcia rămâne o problemă de proporții colosale. Aproape o jumătate din locuitorii planetei au mai puțin de doi dolari pe zi pentru a trăi, și aproximativ o cincime nu dispun nici măcar de un dolar pe zi. Cei săraci nu au nici o oportunitate economică și nu au acces la educație. Nu pot să se facă auziți și ascultați și sunt vulnerabili la virusul HIV. la SIDA, la boli în mod normal evitabile, la violență și la catastrofele naturale.

Țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, Grupul Băncii Mondiale și partenerii săi din comunitatea internațională sunt foarte interesați să joace un rol determinant în favoarea celor săraci, cu convingerea că progresele sunt posibile, dacă se acționează după un plan bine stabilit.

Evenimentele din 11 septembrie 2001 au confirmat că lupta împotriva sărăciei este esențială pentru a asigura pacea și stabilitatea într-o lume din ce în ce mai interdependentă. Grupul Băncii Mondiale este în centrul acestei dinamici mondiale. încetinirea activității economice, care a determinat un declin clar al curentelor de schimburi și de fluxuri de capitaluri spre țările în curs de dezvoltare, înseamnă o cerere de ajutor sporită.

2.3.2. Strategii

Banca dispune de un cadru general de luptă împotriva sărăciei și definește strategii proprii fiecărei țări și fiecărui segment de dezvoltare.

1. Cadrul și orientările strategice ale Grupului Băncii Mondiale

Aceste documente definesc marile orientări strategice ale acțiunii Grupului Băncii Mondiale pentru următorii trei până la cinci ani. Aceste orientări se înscriu în cadrul misiunii sale, care este de a resorbi sărăcia, și se inspiră din învățămintele trase în ceea ce privește cele mai bune mijloace de a atinge acest obiectiv. Aceste documente punctează activitățile Grupului Băncii legate de Obiectivele internaționale de dezvoltare recent confirmate în Declarația mileniului și pe deplin aprobate de Grupul Băncii Mondiale.

2. Cadrul de dezvoltare integrată

Cadrul de dezvoltare integrată (CDI) reprezintă pentru Bancă și pentru țările sale membre un nou mod de a proceda. Este un mod de a aborda problema dezvoltării care ajută țările să fie artizanii propriei lor dezvoltări și să rămână stăpânii ei. Este vorba de un proces care definește mecanisme, dorite de țări, pentru a ajuta părțile participante să se înțeleagă asupra modului de lucru împreună și creditorii, în special Banca Mondială, să fie mai selectivi în intervențiile lor destinate să ajute țările să obțină rezultate concrete.

3. Strategii de reducere a sărăciei și DSRS

La Adunările anuale din septembrie 1999, Grupul Băncii Mondiale și Fondul Monetar Internațional au stabilit că toate împrumuturile concesionale ale Băncii Mondiale (AID) și ale Fondului Monetar Internațional, precum și operațiunile de reducere a datoriei în numele Inițiativei PPTE se vor baza pe strategia de reducere a sărăciei stabilită de fiecare țară. Aceasta strategie este enunțată în Documentul strategic pentru reducerea sărăciei (DSRS) stabilit de țară în colaborare cu Banca și cu FMI și actualizat în fiecare an. Documentul strategic pentru reducerea sărăciei (DSRS) prezintă planurile alese de țară pentru a stimula creșterea și pentru a resorbi sărăcia prin niște programe trienale de ajustare economică prevăzând măsuri macroeconomice, structurale și sociale. In plus. Documentul strategic pentru reducerea sărăciei (DSRS) descrie nevoile de aporturi externe legate de aceste măsuri precum și principalele surse de finanțare.

DSRS urmează modul de abordare descris în Cadrul de Dezvoltare Integrată (CDI) – el traduce efectiv principiile CDI în planuri de acțiune concretă.

4. Strategii de ajutor acordat țărilor

Strategia Băncii de ajutorare a țărilor (CAS), care se sprijină pe evaluarea, făcută de instituție, a priorităților, a rezultatelor anterioare ale portofoliului și a cotei de credit a țării membre, determină nivelul și compoziția ajutorului financiar și tehnic pe care îl va furniza acesteia. Efectiv, dacă țara trebuie să fie stăpână pe viziune și pe programul de dezvoltare, Banca trebuie, la rândul ei, să-și asume responsabilitatea diagnosticului și a programelor pe care le sprijină și să îi țină la curent pe acționari. CAS, care prevede de obicei intervenții ale Băncii pe o perioadă de trei ani, este stabilită în colaborare cu guvernul și, adesea, cu societatea civilă. Strategiile de ajutorare a țărilor de talie mare sunt revăzute și actualizate mai frecvent, uneori în fiecare an. Toate strategiile de ajutorare â țărilor sunt supuse examinării Consiliului administratorilor Băncii.

Grupul Băncii Mondiale / 43

Incepând cu 1998, Banca publică o notă informativă, adresată publicului, asupra strategiilor de ajutorare a

țărilor examinate de Consiliu. Guvernul arc puterea de a cere ca textul integral a strategiei de ajutor acordat

țării să fie făcut public.

5. Strategii tematice și sectoriale

Strategiile tematice și sectoriale ale Băncii vizează reducerea sărăciei sub aceste multiple aspecte. Ele

abordează subiecte care acoperă mai multe sectoare precum HIV/SIDA, mediul înconjurător și rolul

participării și descentralizării în dezvoltare.

Strategiile tematice și sectoriale serveau Ia început la evaluarea temeiului și impactului politicilor aplicate de Bancă. Cu timpul, s-au arătat a fi și un bun mijloc de a face să conveargă punctele de vedere în sânul Băncii și să strângă legăturile cu partenerii exteriori.

Banca și-a finalizat primele strategii tematice și sectoriale – dezvoltare rurală și sănătate, nutriție și populație – în 1997. Aceste strategii făceau sinteza rezultatelor obținute până atunci de Bancă, integrau învățătura trasă din concluziile OED-ului (Departamentul de Evaluare a Operațiunilor) și ale altor evaluări și defineau o viziune destinată să ghideze activitățile viitoare ale Băncii în sector.

Strategiile tematice și sectoriale sunt actualizate din trei în trei ani. Cu ocazia aceasta, Banca pornește vaste consultări cu o întreagă gamă de părți participante. Banca examinează în prezent strategiile de protecție a mediului, de transport urban și de dezvoltare rurală.

2.3.3. Politici și proceduri

Aplicând politicile și procedurile pe care le-a stabilit pentru a-și ghida operațiunile, Banca contribuie la asigurarea calității și a echității intervențiilor sale.

1. Generalități

Vice-Președenția Politici operaționale și servicii (OPCS) în țările Băncii asigură o funcție de animare și coordonare pentru toate problemele care țin de politicile operaționale. Vice-Prcșcdințiilc rețea ale Băncii sunt însărcinate să formuleze și să examineze politicile și procedurile și să supravegheze aplicarea lor. Vice-Prcșcdinfiile regionale sunt obligate să se conformeze tuturor politicilor și procedurilor operaționale ale instituției.

Politicile și procedurile operaționale sunt codificate în Manualul operațional al Băncii. Un sistem de Directive și de însemnări de politică operațională a fost stabilit în anii 70; începând cu 1987, aceste dispoziții au fost consolidate pentru a forma Directive operaționale. Aceste directive aveau ca funcție să orienteze acțiunea Băncii, să stabilească proceduri și să dea sfaturi. La începutul anilor 90, a devenit important faptul de a distinge aceste elemente diferite pentru a ușura sarcina personalului și a intervențiilor externi. Directivele operaționale au cedat locul unui nou sistem cu trei componente: politici operaționale, procedurile Băncii și practici recomandate.

2. Definiții

Politicile operaționale (OP) acoperă teme importante pentru obiectivele fundamentale ale Băncii și indică serviciilor instituției calea de urmat, dându-le sfaturi pentru a atinge aceste obiective. Sunt descrieri succinte și precise care provin din Statutele Băncii, din Condițiile generale și din politicile aprobate de Consiliu. Ele fixează parametrii care trebuie să ghideze conducerea operațiunilor. Ele indică de asemenea în ce circumstanțe este posibilă derogarea de la regulă, și desemnează responsabilul care poate acorda această derogare. Procedurile Băncii (BP) explică modul în care agenții Băncii aplică politicile operaționale. Ele indică procedurile de urmat și documentele de strâns pentru a asigura coerența și calitatea muncii ansamblului de servicii ale instituției. Practicile recomandate (GP) dau sfaturi și facilitează punerea în practică a marilor orientări, repunând de exemplu o problemă în contextul său istoric și sectorial, definind cadrul de analiză și oferind exemple de bune practici.

Politicile operaționale și procedurile Băncii sunt descrise în detaliu în Manualul operațional. Acest manual mai conține și unele directive operaționale care sunt încă în vigoare, dar care vor ajunge să fie încorporate în sistemul actual. Practicile recomandate sunt în permanență ținute la zi și puse la dispoziție de diferitele servicii ale Băncii responsabile cu diferite politici.

3. Formularea și examinarea politicilor operaționale

Vice-Președinția Politici operaționale și servicii (OPCS) ghidează formularea și examinarea politicilor sub direcția vice-președinției / rețelei competente. Procesul necesită apelarea la niște agenți neimplicați în activitățile regiunii și ale rețelei, la experți juridici și Ia redactori specializați. In cazurile complexe, această sarcină poate să dureze mai mulți ani și să necesite redactarea și revizia mai multor versiuni consecutive. O primă versiune este stabilită, cel mai des, pe baza studiilor sectoriale sau tematice cu referire la politica operațională considerată. Acest, document provizoriu este arunci distribuit pentru comentarii unor experți instituționali, unor clienți, unor specialiști externi, unor parteneri precum organizațiile neguvernamentale și

■ Grupul Băncii Mondiale / 44

publicului. In sfârșit, politica operațională este supusă pentru comentarii și aprobare serviciilor competente, directorilor Băncii și Consiliului.

4. Urmărirea aplicării directivelor

Credibilitatea Băncii depinde de buna aplicare a politicilor șale operaționale. Urmărirea aplicării directivelor ține de responsabilitatea Vice-Președenției Politici operaționale și servicii în țările Băncii (OPCS). în 1997, OPCS a lansat un program de reformă care chema, printre altele, la fortificarea sistemelor care permit realizarea acestei urmăriri. Pentru a asigura calitatea proiectelor Băncii, sistemele de urmărire trebuiau să definească mai precis responsabilitățile și să amelioreze circulația informației între cei care aplică politicile operaționale și cei care au responsabilitatea să le examineze și să le asigure urmărirea. Până acum, OPCS s-a ocupat de fortificarea urmăririi aplicării directivelor de către serviciile Băncii însărcinate să supravegheze respectarea principiilor de ocrotire și a politicilor fiduciare. Aceste servicii colaborează cu vice-președințiile regionale. Ele lucrează de asemenea în strânsă colaborare cu SFI (Societatea Financiară Internațională) și cu Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor (AMGI). Apucarea politicilor Băncii îi interesează și pe cetățenii privați afectați de activitățile instituției. Grupul de specialiști în inspecție a fost creat în 1993 pentru a răspunde la preocupările acestora. Prima sa funcție este de a asigura că Banca se conformează politicilor și procedurilor operaționale care guvernează concepția, pregătirea și execuția proiectelor sale. Grupul de specialiști în inspecție oferă o tribună independentă cetățenilor care cred că drepturile sau interesele lor au fost sau ar putea fi, în mod direct, lezate de un proiect finanțat de Bancă. Dacă unele persoane, care trăiesc într-o zonă unde se desfășoară un proiect, consideră că o nerespectare de către Bancă a obligațiilor pe care i le impun politicile și procedurile sale a avut sau va avea un efect prejudiciabil ele pot, în mod direct sau prin intermediul unui reprezentant, să ceară Grupului de specialiști în inspecție să examineze proiectul.

5. Publicitatea informației

Stabilită în 1993 de către administratori și reexaminată în luna august 2001, politica de difuzare a informației permite Băncii să fie mai deschisă în activitățile sale, să răspundă întrebărilor celor mai frecvente asupra lucrărilor sale și să caute ocaziile pentru a explica acțiunea sa. Banca recunoaște și aprobă importanța pe care o au responsabilitatea și transparența în procesul de dezvoltare: deoarece este o instituție deschisă și competentă din punct de vedere tehnic, care trage învățăminte din greșelile sale, Banca se străduiește să furnizeze informații obiective, prezentând atât reușitele sale precum și eșecurile și decepțiile sale.

Natura activităților Băncii impune anumite limite publicității informației, în măsura în care instituția trebuie să-și prezerve integritatea modului său de funcționare și a relațiilor sale cu țările membre și să respecte dreptul de proprietate al celorlalți. Fiind o organizație care ia parte la tranzacții pe piețele internaționale de capitaluri, Banca este obligată să se conformeze bunelor practici de gestiune financiară, și mai ales să dea dovadă de o prudență extremă înainte de a divulga informații financiare care se raportează la activitățile sale. Ca și alți angajatori, Banca respectă viața privată a agenților săi și protejează confidențialitatea informațiilor personale. Poate fi, în mod special, interzisă difuzarea în exterior a unor informații care, prin conținutul lor, prin redactarea lor sau prin momentul în care au fost date publicității, ar putea leza interesele Băncii, ale unei țări membre sau ale agenților instituției.

6. Politici fiduciare

Politicile fiduciare guvernează folosirea resurselor Băncii. Ele acoperă mai multe domenii legate de fluxurile de finanțare, precum predarea-primirea piețelor. Clienții sunt responsabili de procesul de predare-primire a piețelor pe care Banca le supraveghează prin intermediul Vice-Președinției Politici operaționale și servicii în țările Băncii (OPCS). Directivele care guvernează predarea-primirea piețelor de furnizare și de servicii în cadrul proiectelor Băncii ajută ca fondurile să fie bine afectate posturilor prevăzute, într-un mod economic, eficient și transparent. Un aspect important al acestor directive este că ele protejează proiectele finanțate de Bancă împotriva fraudei și a corupției.

Pentru aceasta, proiectele Băncii sunt supuse unui audit periodic de către birourile de studii de renume. Aproximativ 20 din aceste auditări au fost comandate în ultimele 12 luni și sunt acum în curs. Auditurile au ca scop să vegheze ca regulile de predare-primire a piețelor să fie aplicate. Dacă examinările predării-primirii piețelor relevă bănuieli de fraudă sau de corupție, ^dosarul este transmis Comitetului de supraveghere care preia comanda și ordona, la nevoie, o anchetă. In ipoteza în care bănuielile s-ar dovedi a fi adevărate, Banca ar face tot ceea ce este necesar, de exemplu concediind un agent, tăind de pe liste firmele implicate și/sau anulând finanțările afectate pieței respective.

De altfel, Banca a pus la dispoziția populației o adresă de urgență pentru a primi apelurile (anonime) care denunță cazuri de fraudă sau de corupție. In orice moment, agenții Grupului Băncii Mondiale și publicul, în general, pot să contacteze Secretariatul Comitetului de supraveghere prin poștă, prin e-mail sau prin telefon.

Grupul Băncii Mondiale / 45

7. Principii de ocrotire

întocmite în ultimii 15-20 de ani. Principiile de ocrotire ajută Banca să acționeze în așa fel încât operațiunile sale să nu aibă nici un efect prejudiciabil asupra populației și nici asupra resurselor naturale. Există zece principii de ocrotire care formează politica Băncii în materie de evaluare a mediului și mai multe politici operaționale care se aplică unor domenii care pot fi obiectul miei evaluări de mediu: patrimoniu cultural: zone în litigiu; populații autohtone; căi de apă internaționale; reinstalare forțată; habitate naturale; lupta antiparazitară; siguranța barajelor.

Pentru fiecare proiect luat în considerare, Banca realizează o examinare prealabilă a mediului. Această examinare, care este descrisă în declarația oficială a politicii generale asupra evaluării mediului, permite determinarea importanței pe care trebuie să o aibă evaluarea mediului, tipul de instrument de evaluare a mediului care va fi folosit și dacă proiectul riscă să dea ocazia aplicării altor principii de ocrotire. Banca clasează proiectul într-una din cele patru categorii existente (A, B, C sau FI) în funcție de diversele sale particularități – tip, amplasare, grad de sensibilitate, scara, amploarea incidentelor sale potențiale asupra mediului.

Proiectele clasate în Categoria A simt subiectul unei evaluări de mediu cât mai în profunzime, cele din Categoria B, unei evaluări mai reduse, iar cele din Categoria C sunt scutite. Un proiect poate să fie clasat într-una din categoriile A, B sau C și să lase loc aplicării altor principii de ocrotire. In acest caz, se impun unele evaluări suplimentare în numele acestor principii. Categoria FI face trimitere la unele sub-proiecte, finanțate de Bancă prin intermediari financiari, care ar putea avea efecte negative asupra mediului înconjurător. Aceste evaluări sunt un mijloc pentru public de a examina și de a supraveghea proiectele Băncii.

Orice evaluare cerută de principiile de ocrotire îi revine în sarcină Debitorului să o conducă cu ajutorul general al serviciilor Băncii. Vice-Președinția juridică controlează respectarea principiilor aferente căilor de apă internaționale și zonelor în litigiu. Rețeaua ESSD urmărește aplicarea tuturor celorlalte principii de ocrotire.

2.3.4. Produse și servicii

Banca oferă o întreagă gamă de servicii pentru a ajuta Ia formularea și la punerea în practică a acțiunilor de luptă împotriva sărăciei fa țările sale membre. Aceste servicii pot fi clasate în mai multe categorii: servicii financiare, servicii de analiză și de consiliere și servicii de sporire a capacităților.

1. Servicii financiare – Sunt repartizate în trei categorii:

1.1. Instrumente de împrumut

O țară membră, dacă întrunește condițiile necesare, poate să obțină împrumuturi de la BIRD sau de la AID pentru a finanța un proiect. Banca le oferă celor care fac împrumutul diverse instrumente de împrumut adaptate la diferite tipuri de proiecte de investiție și de ajustare. Proiectele de investiție sunt cel mai frecvent finanțate de către împrumuturi de investiții specifice sau de către împrumuturi de investiție și întreținere sectoriale, în timp ce majoritatea proiectelor de ajustare sunt subiectul unor împrumuturi de ajustare structurală și a unor împrumuturi de ajustare sectorială.

1.2. Cofinanțare, fonduri fiduciare și garanții

Grație activităților sale de mobilizare a resurselor și de cofinanțare, Banca își ajută țările membre să-și procure un ajutor financiar din alte surse. Prin cofinanțări se înțeleg finanțările furnizate de o autoritate bilaterală externă sau un partener multilateral, un organism de credit spre export sau o entitate privată în cadrul unui proiect finanțat de Bancă. Fondurile fiduciare permit Băncii și creditorilor auxiliari, bilaterali și multilaterali, să mobilizeze resurse pentru a finanța operații de investiții, de micșorare a datoriei, de reconstrucție de urgență și de asistență tehnică. Garanțiile facilitează mobilizările de investiții private în țările membre care îi simt cliente, acoperind riscuri pe care sectorul privat nu este în măsură, în mod normal, să le absoarbă sau să le gestioneze.

1.3. Donațiile

Activitățile de acordare de donații ale Băncii au devenit un element important al serviciilor de împrumut. Aceste donații sunt pe post de capital de amorsare pentru proiecte pilot. Ele sprijină abordările și tehnologiile novatoare, de ultimă generație. Grație acestor donații, Banca mărește puterea resurselor sale umane și financiare precum și capacitatea sa de a uni eforturile organizațiilor partenere în scopul de a atinge obiective comune la nivel regional și mondial. In timpul exercițiului '99, donațiile făcute de Bancă au permis mobilizarea unor activități reprezentând aproape 1 miliard de dolari.

Mecanismul de acordare a donațiilor pentru dezvoltare (MDD) al Băncii Mondiale reunește sub un singur mecanism de tutelă funcțiile de elaborare a strategiei, de distribuire a resurselor și de gestiune a activităților de acordare a donațiilor Băncii finanțate din bugetul administrativ. Anul trecut, MDD a sprijinit 50 de programe în domeniile dezvoltării rurale, al mediului înconjurător, al sănătății, al educației, al politicii economice și al dezvoltării sectorului privat.

Grupul Băncii Mondiale / 46

2. Servicii de analiză și de consiliere

Banca oferă o întreagă gamă de servicii de analiză și de consiliere în sprijinul misiunii sale de dezvoltare. Cercetările conduse de Vice-Președinția Economia Dezvoltării strâng elementele de informație necesare acțiunilor Băncii în domenii vaste precum mediul înconjurător, sărăcia, comerțul și mondializarea. Țările cliente ale Băncii beneficiază de un program de studii economice și sectoriale special adaptat nevoilor și problemelor lor particulare de dezvoltare. Aceste studii economice și sectoriale analizează perspectivele economice ale unei țări, în special în sectorul bancar sau financiar, incidența sărăciei, schimburile comerciale și problemele de protecție socială. Banca comunică rezultatele acestui diagnostic clienților și partenerilor săi și se inspiră la rândul ei din cercetările lor. Ceea ce reiese din aceste lucrări este în mod frecvent luat ca fundament pentru strategiile de ajutorare, pentru programele de investiții publice și pentru proiectele finanțate de împrumuturile Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare și ale Asociației Internaționale de Dezvoltare.

Serviciile de consiliere ale Băncii Mondiale informează și lămuresc multiplele aspecte ale acțiunii' instituției, cum ar fi intervențiile sale în favoarea dezvoltării ecologice și sociale durabile și în sprijinul programelor de sănătate, nutriție și populație, ale sectorului financiar și ale cadrului juridic și judiciar. Ele se inspiră din lucrările Grupurilor tematice, care sunt organizate și coordonate de serviciile Băncii, și abordează teme precise de dezvoltare. Grupurile tematice pun în comun învățăturile trase pentru a ameliora calitatea activităților Băncii. Pentru aceasta, mai multe grupuri au pregătit serii de instrumente destinate să faciliteze sarcina practicienilor dezvoltării din diverse domenii: concepere de proiecte, gestiune și urmărire a activităților, a directivelor juridice și financiare, principii de ocrotire aplicabile operațiunilor de reinserfie, programe de sănătate și de nutriție, condiția femeii, etc.

3. Sporirea capacităților

Institutul Băncii Mondiale, care este ghișeul de sporire a capacităților instituției, sprijină misiunea Băncii prin acțiuni de instruire. Pentru aceasta, Institutul Băncii aplică O strategie având în vedere cinci priorități: ameliorarea calității și a impactului programului; întărirea viabilității financiare și a eficacității pe termen lung a Institutului; consolidarea parteneriatelor în domeniul sporirii capacităților; facilitarea accesului la cunoștințele de scară mondială; integrarea dezvoltării cunoștințelor clienților și agenților. Aceste priorități ghidează toate activitățile Institutului Băncii Mondiale, de exemplu, în domeniile instruirii, serviciilor, responsabililor de politici publice și de rețele de difuzare a cunoașterii.

Institutul Băncii Mondiale este situat la sediul Băncii din Washington; el desfășoară însă numeroase activități în țările membre în colaborare cu organisme regionale sau naționale de dezvoltare și cu instituții de educație și de instruire. Serviciul de învățământ la distanță al Institutului organizează cursuri interactive prin legătură satelit în lumea întreagă. Majoritatea activităților Institutului se desfășoară în engleză, dar el oferă de asemenea servicii în arabă, chineză, franceză, portugheză și rusă.

Participanții la programele de instaiire ale Institutului includ agenți ai Băncii, înalți responsabili guvernamentali, factori de decizie locali și naționali, personalități influente, șefi de întreprinderi, ziariști, instructori și alți reprezentanți ai sectorului privat și ai organizațiilor neguvernamentale. Pentru a-și mări auditoriul și pentru a întări impactul activităților sale de instruire, Institutul Băncii lucrează în parteneriat strâns cu o rețea internațională de institute de cercetare și de instruire care contribuie la formularea și la prestarea programelor sale.

2.3.5. Proiecte și împrumuturi

Banca furnizează servicii financiare de consiliere și de instruire clienților săi și difuzeză o întreagă gamă de informații asupra proiectelor sale.

Banca Mondială finanțează proiecte în sprijinul strategiilor naționale și al obiectivelor de dezvoltare a țărilor

membre eligibile. Guvernul țării, sectorul privat și partenerii contribuie de asemenea la finanțarea acestor

proiecte. Rolul Băncii Mondiale este de a cataliza inițiativele susceptibile de a contribui puternic la dezvoltare,

care altfel nu ar beneficia de nici o investiție.

Proiectele de dezvoltare vizează des probleme din mai multe sectoare precum: sărăcia, SIDA, mediul

înconjurător, mondializarea precum și obiective regionale/naționale. Studiile de impact evaluează eficacitatea

proiectelor.

1. Consultarea de documente relative la un proiect

Baza de date asupra proiectelor conține informații despre mai mult de 9 500 de proiecte, din 1947 și până în zilele noastre. Documentele relative la proiecte pot fi consultate în funcție de stadiul ciclului proiectului. Proiectele trebuie să se conformeze politicilor operaționale și principiilor de ocrotire.

2. Finanțarea

Banca își procură resursele în diverse moduri. în timpul exercițiului 2001, Banca Internațională pentru

Grupul Băncii Mondiale / 47

Reconstrucție și Dezvoltare a împrumutat 17 miliarde de dolari pe piețele financiare internaționale și a emis titluri de creanțe în 9 monede. Resursele Asociației Internaționale de Dezvoltare sunt reconstituite din trei în trei ani – cea de a 12-a reconstituire a reprezentat astfel 11,6 miliarde de dolari grație contribuțiilor a 40 de creditori de fonduri. Inițiativa care vizează reducerea datoriilor țărilor sărace foarte îndatorate (PPTE) a permis mai multor țări (mai mult de 20) să economisească miliarde de dolari din serviciul datoriei.

Banca distribuie fondurile sale printr-o întreagă gamă de produse și de instrumente de împrumut printre care putem enumera: împrumuturile de investiții, de obicei destinate unor proiecte pe o durată de 5 până la 10 ani; împrumuturile sectoriale, care pot acoperi o parte mai mică sau mai mare din nevoile de investiții dintr-un anume sector; împrumuturile de ajustare, care sprijină în mod normal programe de reforme economice sau sectoriale pe o perioadă de 1 până la 3 ani; împrumuturile de dezvoltare a cunoștințelor și a inovației, de 5 milioane de dolari maximum, destinate să finanțeze activități de scurtă durată de instruire și de sporire a capacităților. Finanțările iau cel mai des forma unor credite ale Asociației Internaționale de Dezvoltare cu o rată a dobânzii redusă, forma unor împrumuturi în condițiile obișnuite ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare, sau forma unei combinații între cele două. în plus, donații și împrumuturi pot fi obținute în cadrul operațiunilor de cofinanțare. și stabilirea parteneriatelor permite adesea completarea contribuțiilor guvernului și a aporturilor Băncii pentru a întregi finanțarea operației.

2.3.6. Eficacitate și evaluare

Servicii independente ale Băncii evaluează eficacitatea intervențiilor sale.

Ceea ce este important în definitiv pentru Banca Mondială este eficiența acțiunii sale de dezvoltare. Departamentul de Evaluare a Operațiunilor (OED), serviciu independent de instituție, urmărește performanțele sale printr-o analiză de fond a proiectelor, programelor și procedurilor sale; el trage concluzii din experiența acumulată pe plan operațional și dă Consiliului Băncii păreri fondate pe evaluările pe care le stabilește pentru fiecare proiect, dar și la nivel național și sectorial. OED ghidează de asemenea acțiunile de sporire a capacităților de evaluare în țările cliente. In fiecare an, elementele de informație care reies din toată această muncă de evaluare sunt regrupate într-un raport de sinteză asupra eficacității acțiunii de dezvoltare a Băncii.

Examinarea anuală a eficacității dezvoltării din ultimul an confirmă că performanța Băncii s-a ameliorat categoric în ultimii cinci ani. Aceste progrese sunt în mod particular sensibile la nivelul proiectelor. Acțiunea AID în țările cele mai sărace, în particular, este de calitate chiar dacă mai este nevoie să continue progresul. Ameliorarea rezultatelor proiectelor

Cum indică Examinarea anuală a eficacității dezvoltării, rezultatele proiectelor finanțate de Bancă sunt în progres și au contribuit la ameliorarea rezultatelor obținute pe planul dezvoltării. Conform rezultatelor preliminarii, partea de proiecte încheiate ale căror rezultate sunt considerate satisfăcătoare a trecut de la 73 % din totalul proiectelor, în exercițiul 1999, la 78 % în exercițiul 2000." In plus, 43 % din proiecte au contribuit puternic la fortificarea instituțională, față de 31 % în perioada 1990-1994, și partea de proiecte care procură avantaje viabile pe termen lung, care era de 48 % acum doi ani, a trecut la 57 %.

2.3.7. Comunicarea cunoștințelor

Banca împărtășește cunoștințele sale prin intermediul centrelor de informare, al publicațiilor, al site-urilor web și al programelor educative.

In 1996, Grupul Băncii Mondiale a îmbrățișat o nouă viziune, cea de a deveni o bancă a cunoașterii care stimulează revoluția telematică în țările în curs de dezvoltare și joacă un rol de catalizator la scară mondială pentru a facilita creația, schimbul și aplicarea cunoștințelor sale de vârf necesare pentru reducerea sărăciei și pentru progresul economic.

Pentru a materializa această viziune, Grupul Băncii Mondiale a decis să-și revizuiască prioritățile și să lege noi parteneriate mondiale pentru a stabili mijloacele de analiză, reformele de fond, investițiile și capacitățile necesare pentru revoluția cunoașterii. Strategia Grupului Băncii Mondiale nu încetează să evolueze grație învățămintelor trase din inițiativele pilot, conturul încă incert al economiei cunoșterii și rolul motor pe care îl joacă din ce în ce mai mult în această evoluție țările în curs de dezvoltare.

2.4. Instituțiile

Grupul Băncii Mondiale numără cinci instituții specializate în diverse aspecte ale dezvoltării. Aceste instituții utilizează expertiza lor pentru a atinge un obiectiv comun – acela al luptei împotriva sărăciei.

BIRD – Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare

AID – Asociația Internațională de Dezvoltare

Grupul Băncii Mondiale / 48

SFI – Societatea Financiară Internațională

AMGI – Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor

CIRDI – Centrul Internațional pentru Rezolvarea De2acordurilor privind Investițiile

2.4.1. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (vezi șip. 7)

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) are ca obiectiv reducerea sărăciei în țările cu venit mediu și cu o capacitate de îndatorare slabă promovând o dezvoltare de sprijin prin împrumuturi și garanții. BIRD nu-și maximizează profitul, dar a avut un venit net în flecare an din 1948. Cu profiturile Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) se finanțează unele activități de dezvoltare și asigură putere financiară, ceea ce permite împrumuturi cu costuri mici în piețe de capital și condiții bune pentru clienții care fac împrumuturi. Aparținând țărilor membre, BIRD leagă dreptul de vot de subscripțiile de capital ale membrilor.

Fapte: înființată în 1945, 184 de membri

împrumuturi cumulate: 371 miliarde de USD

împrumuturi fiscale 2002: 11.5 miliarde pentru 96 de activități noi în 40 de țări

Despre BIRD:

BIRD acordă un important sprijin în reducerea sărăciei.

sprijină nevoile sociale și umane de dezvoltare, nevoi de lungă durată pe care creditorii privați le găsesc neatrăgătoare;

apără puterea financiară a celor care împrumută, acordând sprijin în perioadele de criză, când oamenii săraci sunt cei mai afectați;

folosește tactica de a împrumuta bani pentru a cumpăra o afacere, sperând ca acea afacere să aibă un profit destul de mare pentru a plăti dobânda de la împrumut, cu această tactică promovând reformele instituționale (tactica este folosită ca plasă de siguranță sau reforme anticorupție);

catalizează capitalul privat ajutând la crearea unui climat favorabil de investiții.

BIRD furnizează sprijin financiar (sub forma de alocații acordate din venitul net al BIRD) pentru bunurile publice globale care sunt foarte importante pentru bunăstarea săracilor în toate țările.

Ce este BIRD?

BIRD este o instituție financiară care are câteva caracteristici neobișnuite. Acționarii ei sunt guverne suverane. Membrii care împrumută au un cuvânt de spus în stabilirea politicilor/tacticilor. împrumuturile BIRD (și creditele AID) sunt însoțite de alte servicii, precum cele tehnice sau de consiliere, pentru a asigura o folosire mai eficientă a fondurilor. De asemenea, spre deosebire de băncile comerciale, BIRD este condusă mai degrabă de exigențele dezvoltării decât de maximizarea profitului.

Cine sunt clienții BIRD?

75 % din cei care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi, trăiesc în țări care primesc împrumuturi acordate de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD). Țările care iau împrumuturi de la BIRD sunt tarile cu venit mediu care au acces la piețele cu capital privat. Unele țări sunt eligibile pentru împrumuturile AID datorită veniturilor mici, dar ele pot avea de asemenea o capacitate de îndatorare slabă pentru unele împrumuturi de la BIRD. Aceste țări sunt cunoscute ca împrumutători amestecați. Chiar excluzând împrumuturile BIRD către țările amestecate, 25 % din cei care trăiesc din mai puțin de un dolar pe zi trăiesc în țări care iau împrumuturi de la BIRD. BIRD furnizează un sprijin important pentru reducerea sărăciei, facilitând accesul la capital în cantități mari, în termeni acceptabili, și într-o măsură mai bună decât prevede piața.

Elementele strategiei financiare a BIRD

Apărarea puterii financiare:

Menținerea capacității generatoare de venituri, ajutorul acordat stăpânirii riscului și sprijinirea obiectivelor de dezvoltare ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD) se realizează prin:

Angajamentele privind capitalul a 184 acționari suverani

Arhiva puternică a restituirilor făcute de împrumutători, reflectând prioritatea dată datoriei BIRD

Management financiar prudent

Lichidități substanțiale

Structura conservatoare a capitalului

Grupul Băncii Mondiale / 49

Realizarea unei intermedieri eficiente: Asigurarea finanțării efective pentru dezvoltare:

acces larg către piețe;

50 de ani de inovație a pieței de capital;

gestiune în materie de produse noi;

parteneriate de subscriere;

lichidități ample.
Adaptarea la nevoile împrumutătorilor:

Asigurarea flexibilității și a inovației în diverse întruniri și schimbarea nevoilor clienților.

inovații în materie de produse pentru a ajuta clienții să-și stăpânească datoriile financiare și strategiile
de criză

o gamă largă în alegerea tipului de împrumut

garanții flexibile pentru a ajuta finanțarea sectoarelor private și de asemenea pentru a sprijini
reformele

2.4.2 Asociația Internațională de Dezvoltare (vezi p. 41)

2.4.3. Societatea Financiara Internațională (SFI)

Societatea Financiară Internațională promovează susținerea sectorului privat de investiții în țările în curs de dezvoltare ca o cale de a reduce sărăcia și de a îmbunătăți viața oamenilor.

Societatea Financiară Internațională este membră a Grupului Băncii Mondiale și sediul ei central este la Washington D.C. Ea are același obiectiv primar ca și celelalte instituții ale Grupului Băncii Mondiale: îmbunătățirea calității vieții oamenilor din țările membre în curs de dezvoltare.

SFI este destinată să promoveze investițiile private străine și interne în țările membre în dezvoltare. Operațiunile sale de investiții și serviciile sale de consiliere sunt concepute pentru a reduce sărăcia și pentru a ameliora condițiile de trai ale populațiilor într-un mod responsabil pe planul mediului înconjurător și social. Lucrările sale o fac să conducă activități în sectoarele și țările care prezintă riscul cel mai ridicat. SFI joacă un rol de investitor dar și de intermediar imparțial, asigurându-se că interesele diferitelor părți la o tranzacție sunt bine luate în calcul, liniștind investitorii străini, partenerii locali, ceilalți creditori și autoritățile. SFI furnizează sfaturi întreprinderilor private ce caută să se implanteze pe piețe noi și guvernelor care se străduiesc să instaureze un cadru nou mai propice afacerilor, în scopul de a crea piețe de capitaluri eficiente și stabile, sau de a privatiza întreprinderile de Stat nerentabile.

2.4.4. Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor (AMGI).

Misiunea sa:

AMGI a fost creată în 1988 ca membru al Grupului Băncii Mondiale pentru a promova investiția străină directă în economiile emergente, pentru a imbunătăți viața oamenilor și pentru a reduce sărăcia. AMGI îndeplinește acest mandat și contribuie la dezvoltarea sa, oferind asigurare pentru riscul politic (garanții) investitorilor și creditorilor și ajutând țările să se dezvolte, să atragă și rețină investiția privată.

Principiile sale:

AMGT și-a guvernat misiunea după patru principii călăuzitoare:

concentrarea asupra clienților – servește investitorilor, celor care împrumută și guvernelor țărilor
gazdă prin sprijinirea întreprinderii private și prin promovarea investiției străine;

angajarea în parteneriate – lucrul cu alți asigurați, agenții guvernamentale și organizații internaționale
pentru a asigura complementaritatea serviciilor;

promovarea influenței de dezvoltare – străduința de a îmbunătăți viața oamenilor în economiile
emergente, corespunzător obiectivelor țărilor gazdă, siguranței afacerilor, principiilor sociale;

asigurarea solidității financiare – echilibrarea obiectivelor financiare și de dezvoltare prin investiții
prudente și printr-un management sigur al riscului.

Membrii săi:

Numărul de membri ai Agenției Multilaterale de Garantare a Investițiilor (AMGI), care acum este de 157, este deschis pentru toți membrii Băncii Mondiale. Agenția are un capital de 1 miliard SDR. în martie 1999, Consiliul Guvernatorilor AMGI a adoptat o rezoluție pentru o creștere a capitalului de aproximativ 850 milioane USD. Agenția a primit alte 150 de milioane USD de la Banca Mondială pentru administrarea capitalului.

Grupul Băncii Mondiale/50

Influența asupra dezvoltării

Proiectele sprijinite de AMGI au de obicei numeroase efecte benefice asupra țării gazdă, de exemplu creând locuri de muncă pentru mâna de lucru locală; devenind investiții durabile în perfecționarea competențelor și a pregătirii angajaților; susținând în general ansamblul economiei naționale grație resurselor pe care le aduc sub formă de intrări fiscale și de sume încasate în devize, din exporturi. Comunitățile locale primesc adesea ajutoare secundare semnificative prin ameliorarea infrastructurii, incluzând drumuri, electricitate, spitale, școli și apă potabilă.

Investițiile străine directe sprijinite de AMGI încurajează de asemenea investițiile locale similare și încurajează sporirea afacerilor locale care furnizează bunuri și servicii. Ca rezultat, țările în curs de dezvoltare au o șansă mai marc să reducă ciclul sărăciei.

AMGI cere investitorilor să adere la standardele sociale care sunt considerate a fi cele mai bune din lume. Fără implicarea Grupului Băncii Mondiale, proiectele avansează adesea fără garanțiile adecvate. Puterea unică a Agenției Multilaterale de Garantare a Investițiilor derivă de asemenea din structura sa ca organizație internațională care acționează ca un scut împotriva acțiunilor guvernamentale care ar putea să întrerupă investițiile, și permite să influențeze decizia potențialelor dezbateri. Capacitatea Agenției Multilaterale de Garantare a Investițiilor de a servi ca intermediar sporește încrederea investitorilor că o investiție care se îndreaptă spre o economie emergentă va fi protejată împotriva riscurilor non-comerciale.

2.4.5. Centrul Internațional pentru Rezolvarea Dezacordurilor privind Investițiile (CIRDI)

De mai multe ori, în trecut, Banca Mondială ca instituție și Președinte Băncii (ca persoană) au oferit asistență în medierea sau concilierea disputelor privind investițiile, dispune desfășurate între guverne și investitorii străini. Crearea Centrului Internațional pentru Rezolvarea Dezacordurilor privind Investițiile (CIRDI) în 1966 a fost, în parte, menită să elibereze președintele și personalul Băncii de povara implicării în asemenea dispute. Dar considerația principală a Băncii în crearea CIRDI a fost credința că o instituție creată special pentru a facilita reglarea disputelor privind investițiile, dispute între guverne și investitorii străini, ar putea ajuta la promovarea unor fluxuri crescute de investiții internaționale.

CIRDI are un Consiliu Administrativ și un Secretariat. Consiliul Administrativ este condus de președintele Băncii Mondiale și este format din câte un reprezentant din fiecare stat. întrunirile anuale ale Consiliului sunt ținute odată cu întrunirile anuale ale Băncii și ale FMI.

CIRDI este o organizație internațională autonomă. Totuși, ea a încheiat contracte cu Banca Mondială. Toți membrii CIRDI sunt de asemenea membri ai Băncii Mondiale. Guvernatorul Băncii stă ex officio în Consiliul Administrativ al CIRDI, dacă nici un guvern nu solicită altceva. Cheltuielile Secretariatului CIRDI sunt finanțate din bugetul Băncii, deși costurile dezbaterilor individuale sunt suportate de părțile implicate.

Ca și Convenția (Convenția pentru Reglarea Disputelor privind Investițiile între State și Cetățenii altor State), CIRDI furnizează facilități pentru concilierea și arbitrarea disputelor între țările membre și investitorii care joacă rolul de cetățeni ai altor țări membre. Apelul către concilierea și arbitrarea CIRDI este voluntar. Totuși, odată ce părțile au fost de acord cu arbitrarea de către Convenția CIRDI, nici una nu-și poate retrage acordul. Pe lângă aceasta, toate statele contractante CIRDI, care iau sau nu parte la dispute, sunt rugate de Convenție să recunoască și să pună în vigoare premiile arbitrate CIRDI.

In afară de faptul că furnizează facilități pentru concilierea și arbitrarea de către Convenția CIRDI, Centrul are din 1978 unele legi adiționale, care autorizează Secretariatul CIRDI să administreze unele tipuri de dezbateri între state și cetățenii străini care nu-și găsesc locul în Convenție. Aceasta include concilierea și arbitrarea dezbaterilor în care ori partea statului ori țara de origine a cetățenilor străini nu este membră a CIRDI. O a treia activitate a CIRDI în domeniul reglării disputelor a fost acceptarea de către Secretariatul General al CIRDI de a acționa ca o autoritate care desemnează arbitrii pentru dezbaterile arbitrale ad-hoc (non-instituționale). Aceasta se face de obicei după Legile de Arbitrare ale Comisiei Națiunilor Unite în Legislația Comerțului Internațional (UNCLTRAL), legi făcute special pentru dezbaterile ad-hoc.

Prevederile privind arbitrarea CIRDI sunt incluse de obicei în contractele de investiții încheiate între guvernele țărilor membre și investitorii din celelalte țări membre. Acordurile guvernelor de a supune disputele privind investițiile arbitrării CIRDI pot fi găsite de asemenea în aproximativ 20 de legi și în peste 900 de tratate bilaterale privind investițiile.

Dezbaterile CIRDI nu trebuie ținute neapărat la sediul Centrului din Washington. Părțile care participă la o dezbatere CIRDI sunt libere să aleagă un oricare alt loc pentru a ține dezbaterea respectivă. Convenția CIRDI conține prevederi care facilitează plata unor stipulații (clauze contractuale) pentru aceste alte locuri de judecată, atunci când locul ales este reședința unei instituții cu care Centrul are un aranjament în acest scop.

Grupul Băncii Mondiale / S1"

2.4.6. Statele membre

Banca Mondială aparține unui număr de 184 de țări membre ale căror puncte de vedere și interese sunt reprezentate de un Consiliu al Guvernatorilor și de un Consiliu al Administratorilor cu sediul la Washington.

Țările membre sunt acționari care dețin puterea de decizie ultimă în sânul Băncii Mondiale. Fiecare țară membră desemnează un guvernator și un guvernator locțiitor pentru a asigura aceste, responsabilități.

BIRD numără 184 de țări membre, AID 163, SFI175, AMGI 158 și CIRDI134.

2.4.7. Consiliul Guvernatorilor

Guvernatorii decid principalele opțiuni orientative ale Băncii, admiterea sau suspendarea unor țări membre și schimbările de adus capitalului autorizat.

2.4.8. Consiliul Administratorilor

Consiliul Administratorilor este responsabil de conducerea operațiunilor generale ale Băncii, funcție pe care o exercită în virtutea puterii pe care i-a delegat-o Consiliul Guvernatorilor.

Cei 24 de administratori ai Băncii se reunesc de două ori pe săptămână pentru a examina activitățile instituției, și în particular pentru a aproba împrumuturile și garanțiile, noile politici, bugetul administrativ, strategiile de asistență acordată țărilor, precum și deciziile de împrumut și deciziile financiare.

2.4.9. Președintele și Direcția

Președintele este responsabil de gestiunea generală a Băncii Mondiale. El este asistat de o echipă de Directori generali care, la rândul lor. supraveghează celulele regionale și sectoriale ale Băncii.

Vice-președințiile

Vice-președințiile Băncii Mondiale, des numite "VPUs", asigură diferite funcții în sânul instituției.

Vice-președințiile regionale

• Africa

• America latină și Caraibe

Asia de Est și Pacific

Asia de Sud

• Europa și Asia Centrală

• Orientul Mijlociu și Africa de Nord
Vice-președințiile sectoriale

• Dezvoltarea ecologică și socială durabilă

• Dezvoltarea umană

Finanțe, sector privat și infrastructură

Lupta împotriva sărăciei și gestiunea economică

Politica de dezvoltare

Politica operațională și servicii acordate țărilor

Sectorul financiar
Alte Vice-președinții

Biroul Șefului serviciilor de informare

Controlor

Consilier juridic

Director financiar

Economia dezvoltării și biroul Economistului Șef

Institutul Băncii Mondiale

Mobilizarea resurselor și cofinanțare

Relații externe – Chestiunile privind Națiunile Unite

Relații externe, Europa

Resurse umane :

Secretariatul

Servicii generale

Strategii și gestiunea resurselor

Trezorier

Alte departamente principale

Administratorii și administratorii locțiitori

Audit intern

Grupul Băncii Mondiale / 52

Directorii generali

Evaluarea operațiunilor

Gestiunea conflictelor

Președintele

2.4.10. Organizarea instituțiilor

Instituțiile Băncii Mondiale sunt organizate după cum arată documentele următoare.

Direcția Băncii Mondiale (funcțiile conform nomenclatorului în limba engleză)

2.5. Istoric

In iulie 1944, 44 de țări s-au reunit pentru a crea Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Obiectivul lor imediat era să ajute la reconstruirea economiilor devastate de cel de-al Doilea Război Mondial.

De atunci foarte multe lucruri s-au schimbat în lume și în sânul instituției care este în prezent Banca Mondială. Majoritatea țărilor de pe planetă sunt astăzi membre ale Băncii și sprijină eforturile pe care ea le depune pentru a face să dispară sărăcia.

Date cheie:

1944 – Anul creației

1947 – Membru al sistemului Națiunilor Unite

1979 – Pentru prima dată, operațiunile de împrumut ale Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și

Dezvoltare și ale Asociației Internaționale de Dezvoltare depășesc limita de 10 miliarde de dolari

Grupul Băncii Mondiale / 53

în timpul unui singur exercițiu.

1990 – BIRD aprobă Mexicului cel mai mare împrumut (în valoare nominală) pe care 1-a acordat vreodată.

– James D. Wolfensohn este ales președinte.

– Aprobarea Inițiativei în favoarea Țărilor Sărace Foarte Îndatorate

2.6. Parteneriate

Grupul Băncii Mondiale colaborează cu mai multe organisme internaționale în scopul de a reduce sărăcia din lumea întreagă. Aceste parteneriate includ:

Organisme Internaționale

Banca Mondială și:

Uniunea Europeană

Fondul Monetar Internațional

Națiunile Unite

Organizația Mondială a Comerțului

Băncile multilaterale de dezvoltare

Băncile bilaterale de dezvoltare

Fundații

Organizații afiliate

La sediul Băncii se află secretariatul mai multor organizații care păstrează legături strânse cu Banca: CGIAR

CGAP

Development Gateway GEF

Organizațiile neguvernamentale și societatea civilă: Cadrul strategic de luptă împotriva sărăciei.

Colaborarea Băncii Mondiale cu Organizațiile neguvernamentale și cu societatea civilă a luat amploare în

ultimii ani.

Lumea afacerilor și sectorul privat: Programul de schimb al personalului

Banca Mondială își stabilește relațiile cu sectorul privat prin intermediul instituțiilor cheie, precum:

SFI

AMGI

Instituțiile de finanțare: Co-fmanțare și Mobilizare a resurselor(RMC)

Banca își utilizează resursele financiare pentru a ajuta fiecare țară în curs de dezvoltare să se încadreze pe calea unei creșteri stabile. Acest lucru îi permite să creeze legături de colaborare cu comunitatea financiară internațională. Lumea educației

Programele, inițiativele, expertiza personalului precum și utilizarea site-urilor vveb, cărților și datelor statistice permit Băncii Mondiale să mențină legături strânse cu lumea educației.

Școli și studenți

Institutul Băncii Mondiale (WBI)

Global Development Network

Global Development Learning Nctvvork

Global Knowledge Partnership

Programe pentru tinerii profesioniști – Angajare și Instruire

Comunitatea locală

Banca menține relații de bună vecinătate cu comunitatea din Washington precum și cu celalalte 100 de comunități unde își are reședința.

2.6.1. Fondul Monetar Internațional

Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional (FMI) au fost create în 1944 la conferința de la Bretton Woods (în statul New Hampshire, în Statele Unite), care reunea conducătorii din lumea întreagă. Obiectivul celor două "instituții de la Bretton Woods", cum sunt denumite uneori, era de a relansa pe baze sănătoase economia internațională la sfârșitul celui dc-al doilea război mondial. Toate țările membre ale Fondului Monetar Internațional pot deveni membre ale Băncii Mondiale. :

Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional joacă roluri complementare, dar foarte diferite. Banca Mondială este o instituție de împrumut, care are ca scop să ajute țările să se integreze în economia mondială și să promoveze creșterea economică pe termen lung pentru a face sărăcia să se retragă din țările în curs de

Grupul Bănci Mondiale / 54

dezvoltare. Fondul Monetar Internațional urmărește evoluția monedelor din diversele țări ale globului, veghind la buna funcționare a sistemelor de plată între toate țările, și acordă împrumuturi statelor membre care întâmpină grave deficite ale balanței lor de plăți . în timp ce împrumuturile Băncii Mondiale susțin punerea în practică a reformelor sau finanțează proiecte, câmpul de acțiune al Fondului Monetar Internațional se limitează numai la politicile publice. FMI acordă împrumuturi țărilor membre care întâmpină dificultăți temporare în a-și achita plățile în valută și le ajută să asigure deplina convertibilitate a monedelor lor în cadrul sistemului de rate de schimb flexibile, în vigoare încă din 1973.

In timp ce Banca Mondială nu împrumută decât țările în curs de dezvoltare sau în tranziție, toate țările membre (bogate sau sărace) pot să apeleze la serviciile și la resursele Fondului Monetar Internațional. Pentru ca Fondul Monetar Internațional să poată să-și îndeplinească bine rolul marea majoritate a țărilor lumii trebuie să ia parte la acțiunea sa. Prin definiție, investițiile și schimburile comerciale internaționale implică mai multe țări, în așa fel încât acestea trebuie aproape întotdeauna să cumpere sau să vândă valută pentru a-și finanța importurile sau exporturile. Fondul Monetar Internațional urmărește aceste tranzacții și consultă țările membre asupra mijloacelor capabile să asigure fluiditatea și stabilitatea sistemului monetar mondial.

Banca Mondială a pus inițial accentul pe finanțarea proiectelor specifice (cele care și în prezent absorb marea parte a resurselor sale), dar ea acordă de asemenea împrumuturi în sprijinul ameliorărilor generale ale politicilor economice. Aceste împrumuturi de ajustare vizează în special ca țările să fructifice cât mai bine resursele limitate realizând investiții mai rentabile și să poată astfel reduce deficitele lor bugetare, să înfrâneze inflația sau să întărească instituțiile publice. Corectând distorsiunile, împrumuturile de ajustare pot ajuta țările în curs de dezvoltare să-și utilizeze resursele într-un mod mai eficient și să găsească mijloacele de a asigura o creștere pe termen lung a economiei lor.

2.6.2. Națiunile Unite

Banca Mondială și Organizația Națiunilor Unite (ONU), create în 1944 și respectiv în 1945, colaborează de la început în domeniile economice și sociale de interes comun precum lupta împotriva sărăciei, promovarea unei dezvoltări durabile și investiția în capitalul uman. Punctele comune între Banca Mondială și ONU nu se limitează la programul lor; lista membrilor lor este aproape identică. Numai câteva țări membre ale Organizației Națiunilor Unite (cum sunt Cuba și Republica Democratică și Populară a Coreei) nu sunt membre ale Băncii Mondiale.

De când un acord a stabilit în mod oficial relațiile dintre Banca Mondială și Națiunile Unite în 1947, Banca este recunoscută ca agenție specializată independentă în sânul Organizației Națiunilor Unite și face parte, în calitate de membru sau de observator, din numeroase organe ale ONU. Un studiu recent asupra naturii acțiunilor realizate în colaborare de către Națiunile Unite și instituțiile de la Bretton Woods confirmă că aceste organizații au creat un parteneriat solid și diversificat care nu încetează să se dezvolte.

Banca întreține relații cu ONU de asemenea la nivel politic și decizional. în cadrul deliberărilor Adunării generale și al comisiilor sale. Ea colaborează de asemenea la lucrările Consiliului economic și social (ECOSOC) ai cărui membri au dezbătut recent probleme de dezvoltare cu administratorii Băncii, și cu organe precum Comitetul administrativ de coordonare (CAC). Cooperarea la nivel național și internațional acoperă un domeniu vast de activități, în special următoarele:

la nivelul direcției, Președintele Băncii și Secretarul general al ONU întrețin un dialog în problemele
de fond precum eradicarea sărăciei, sporirea capacităților în Africa, problemele umanitare și cele ale
țărilor care ies din conflicte, drepturile omului și finanțarea dezvoltării. în plus, Președintele Băncii
participă activ la o întreagă serie de instanțe ale Națiunilor Unite cum ar fi Comitetul administrativ de
coordonare (CAC), precum și la dialogul în cadrul sesiunii de fond a Consiliului economic și social
(ECOSOC), și se întâlnește în mod frecvent cu responsabilii de programe, de agenții specializate și de
comisii ale Națiunilor Unite, ca înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru drepturile omului.

la nivel politic, care corespunde celui al Statelor membre. Banca asistă în calitate de observator la
întrunirile mai multor organe ale Națiunilor Unite, de exemplu la Adunarea generală, la a doua și la a
treia sa comisie și la ECOSOC, care tratează chestiuni direct legate de acțiunile Băncii (populația,
sărăcia, HIV/SIDA, egalitatea sexelor și rolul femeilor în dezvoltare, gestiunea afacerilor publice și
societatea civilă, comunicațiile și mediul înconjurător). Banca colaborează activ cu statele membre,
precum și cu grupuri de țări ca G-7 și Uniunea Europeană.

la nivel operațional și în cadrul proiectelor sale,. Banca, în calitatea sa de agenție specializată a
Națiunilor Unite, participă la alte fonduri și la alte programe ale ONU în scopul de a defini acțiunea
lor în comun, de a realiza și de a cofinanța proiecte și de a coordona ajutorul. Astfel, Banca este unul
dintre cei șase organizatori ai programului comun al Națiunilor Unite pentru HIV și SIDA (UNAIDS)
și a vărsat mai mult de opt sute de milioane de dolari pentru a lupta împotriva HIV/SIDA. în cadrul
parteneriatului Băncii cu Programul alimentar mondial (PAM), programele de infrastructuri

Grupul Băncii Mondiale / 55

comunitare "hrană contra muncă" sunt legate de programele de investiții complementare ale Băncii. în plus, Banca face parte integrantă din procesul de conferințe mondiale ale Națiunilor Unite. Ea participă practic la toate conferințele mondiale ale Organizației Națiunilor Unite și contribuie la pregătirea lor. Ca membru activ al grupurilor de studii însărcinate cu urmărirea conferințelor Națiunilor Unite, ea ajută la realizarea obiectivelor la nivelul țărilor.

2.6.3. Băncile multilaterale de dezvoltare

Băncile multilaterale de dezvoltare (BMD) sunt instituții care furnizează un sprijin financiar și consiliere asupra lucrărilor de dezvoltare economică și socială în țările în curs de dezvoltare. Prin bănci multilaterale de dezvoltare se înțeleg Grupul Băncii Mondiale și cele patru bănci regionale de dezvoltare:

Banca africană de dezvoltare

Banca asiatică de dezvoltare

Banca europeană pentru reconstrucție și dezvoltare

Grupul Băncii interamericane de dezvoltare

Grupul Băncii Mondiale

Aceste bănci regrupează membri foarte diverși (țări în curs de dezvoltare ca debitori și țări dezvoltate ca creditori de fonduri), care nu fac în mod neapărat parte din regiunea de origine a fiecărei bănci regionale de dezvoltare. Fiecare bancă arc propriul statut juridic și operațional, dar mandatul lor este similar, și un marc număr din acționarii lor sunt membri ai mai multor instituții, ceea ce Ic permite să colaboreze strâns.

Băncile multilaterale de dezvoltare dispun de instrumentele următoare pentru a finanța proiectele de dezvoltare:

împrumuturi pe termen lung, bazate pe ratele de dobândă ale pieței. Pentru a finanța aceste
împrumuturi. Băncile multilaterale de dezvoltare iau cu împrumut de pe piețele financiare
internaționale și împrumută țările în curs de dezvoltare;

împrumuturi pe termen foarte lung (des numite credite), însoțite de dobânzi cu mult inferioare celor
practicate pe piețe. Sunt finanțate grație contribuțiilor directe ale țărilor creditoare;

Anumite Bănci multilaterale de dezvoltare propun de asemenea finanțări sub formă de donații, mai ales
pentru asistența tehnică, serviciile de consiliere sau pregătirea proiectelor.

Mai multe alte bănci și fonduri care împrumută țările în curs de dezvoltare sunt desemnate sub numele de instituții multilaterale de dezvoltare, și sunt adesea regrupate sub denumirea de alte instituții financiare multilaterale. Ele sunt diferite de Băncile multilaterale de dezvoltare în sensul în care structura acționariatului este mai restrânsă sau domeniul lor de activitate este mai limitat. Putem enumera următoarele:

Comisia europeană (CE) și Banca europeană de investiții (BEI)

Fondul internațional de dezvoltare agricolă (FIDA)

Banca islamică de dezvoltare (BID)

Fondul nordic de dezvoltare (NDF) și Banca nordică de investiții (NIB)

Fondul OPEP pentru dezvoltarea internațională (Fondul OPEP)

Un anumit număr de bănci sub-regionale, create pentru dezvoltare, intră de asemenea în categoria băncilor multilaterale, pentru că ele aparțin unui grup de țări (de obicei țări care cer împrumuturi, și nu creditoare). Putem enumera Societatea andină de dezvoltare (SAD), Banca de dezvoltare a Caraibelor (BDC), Banca centro-americană de integrare economică (BCIE), Banca de dezvoltare a Africii de Est (BDAE) și Banca vest-africană de dezvoltare (BOAD).

2.7. Banca Mondială în România

Rolul principal al Biroului Băncii Mondiale este de a reprezenta Banca Mondială în România și de a asigura comunicarea și dialogul dintre Banca Mondială și Guvernul României, cât și cu cei implicați în procesul de dezvoltare economică a țării. Personalul Biroului din București este format, în principal, din specialiști care au sarcina de a oferi asistență agențiilor care implementează operațiunile Băncii în România.

Una dintre sarcinile importante este de a se oferi publicului acces la baza de informații a Băncii. Având o experiență de 50 de ani în domeniul asistenței pentru dezvoltare, Banca Mondială este probabil cel mai mare deținător de informații în domeniu.

România și Banca Mondială

Activitatea Băncii Mondiale în România în perioada de tranziție datează din 1991; de atunci, portofoliul operațiunilor Băncii a crescut, ajungând.la 30, cu un total al sumelor angajate ce depășește 3 miliarde de dolari, din care circa 1 miliard reprezintă volumul finanțării celor 21 proiecte aflate în derulare. în plus, noua strategie de asistență a țării (CAS) pentru România pe perioada 2001-2004, recent prezentată Guvernului român,

Grupul Băncii Mondiale/ 56

prevede și ea abordarea unui sprijin financiar de până la 1,5 miliarde dolari, în funcție de capacitatea de absorbție a economiei românești și de ritmul reformei și restructurării.

Banca Mondială își folosește resursele financiare, personalul și cunoștințele acumulate pentru a ajuta la realizarea, în țări în curs de dezvoltare precum România, a unei creșteri economice stabile, durabile și echitabile. Iar prin împrumuturi, consultanță în materie de politici și asistență tehnică. Banca Mondială sprijină o gamă largă de programe de reducere a sărăciei și ridicare a standardului de viață în aceste țări.

Programul de împrumut al Băncii urmărește să ajute România pentru a putea depăși problemele cu care se confruntă prin: întărirea sistemului de protecție socială; creșterea investițiilor în sănătate, învățământ și dezvoltare rurală; consolidarea mediului de afaceri; sprijinirea reformelor structurale în sectorul financiar, de utilități și al întreprinderilor; creșterea eficacității administrației publice și justiției; dezvoltarea capacității de protecție a mediului. în furnizarea de consultanță și finanțare se va acorda prioritate programelor legate de integrarea europeană.

Proiectele Băncii Mondiale în România se desfășoară în domenii foarte variate. Un important proiect încheiat cu succes în anul 2000 1-a constituit împrumutul de ajustare a sectorului privat (PSAL) care a sprijinit eforturile de stabilizare macroeconomică ale guvernului prin cele patru principale componente ale sale: reforma și privatizarea sectorului financiar; privatizarea întreprinderilor de stat; consolidarea mediului de afaceri din România; dezvoltarea în continuare a programelor de protecție socială pentru lucrătorii disponibilizări. Toate reformele importante prevăzute de PSAL au fost realizate în întregime și înainte de termen, proiectul încheindu-se de fapt înainte de data fixată (30 iunie 2000).

PSAL a ajutat guvernul în procesul de închidere a celei mai mari bănci de stat aflate în dificultate, la contractarea agenților de privatizare pentru un număr de 62 întreprinderi de stat mari și la privatizarea a peste 1.500 întreprinderi de stat mici și mijlocii. De asemenea, PSAL a ajutat guvernul în procesul de reducere a marilor pierderi ale unor întreprinderi de stat, precum și la simplificarea și eficientizarea programului de protecție socială.

În anul financiar 2001 Comitetul Directorilor Executivi ai Băncii a aprobat șase proiecte în valoare totală de peste 230 milioane de dolari. Ele se referă la aspecte prioritare ale economiei românești: (i) Proiectul pentru restructurarea sectorului minier și atenuarea impactului social (45 milioane de dolari), (ii) Proiectul de servicii pentru agricultură (11 milioane de dolari), (iii) Proiectul de facilitare a comerțului și transportului (17 milioane de dolari), (iv) Proiectul de reformă a sectorului de sănătate (40 milioane de dolari); (v) Proiectul de finanțare rurală (80 milioane de dolari) (vi) împrumutul pentru dezvoltarea sectorului social. Acestora li se adaugă alte 6 proiecte aflate în pregătire: (i) Proiectul de reabilitare a sistemului de irigații, (ii) Proiectul pentru reducerea poluării în agricultură, (iii) Proiectul de dezvoltare aA sectorului silvic, (iv) Proiectul de dezvoltare rurală, (iv) împrumutul pentru dezvoltarea sectorului social, (v) împrumutul pentru ajustarea sectorului privat (PSAL II), (vi) Fondul român pentru eficiență energetică.

Recunoscând dificultățile cu care s-a confruntat țara începând din 1990 în realizarea consensului asupra priorităților de dezvoltare pe termen mediu și lung, autoritățile române au solicitat Băncii includerea României în grupul pilot al țărilor participante la inițiativa Băncii Mondiale cunoscută sub numele de Cadrul General de Dezvoltare (Comprehensive Development Framework – CDF). Concepută ca o metodă participativă, CDF solicită informații și opinii unui mare număr de grupuri de persoane care manifestă interes față de viitorul țării. Intense consultări s-au desfășurat în cursul lunilor mai, iunie și iulie 1999 în cadrul unor sesiuni la care au participat mai bine de 500 persoane – lideri industriali, sindicali, universitari, religioși, ai mass-media, ai altor segmente ale societății civile, oficialități din administrația centrală și locală, precum și membri ai partidelor politice aflate în opoziție, dintre care unii fac acum parte din noul guvern. Acest larg dialog a contribuit la o mai mare continuitate a relațiilor Băncii cu România, înaintea, în timpul și după încheierea ciclului electoral. Partenerii multilaterali și bilaterali ai României au fost și ci activ implicați în tot acest proces, astfel încât acești parteneri pentru schimbare să își poată stabili mai bine strategia de sprijinire a României în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare.

Tabel cronologic

Grupul Băncii Mondiale / 57

Grupul Băncii Mondiale / 58

Grupul Băncii Mondiale / 59