Grup Energetic DE 330 Mw

CUPRINS

CAPITOLUL I PREZENTAREA GRUPULUI ENERGETIC DE 330 MW 1

1.1 Generalități 1

1.2 Parametrii de funcționare ai cazanului 2

1.3 Combustibilii de proiect 4

1.4 Descrierea constructivă și funcțională a cazanului 7

1.4.1 Sistemul sub presiune 7

1.4.2 Istoric 7

1.4.3 Schema de principiu a cazanului 8

1.4.4 Soluția constructivă adoptată pentru cazan 9

1.5 Turbina F1C – 330 MW 11

1.5.1 Descrierea generală a turbinei 11

1.5.2 Caracteristici constructive și dimensiuni de gabarit 15

1.5.3 Descrierea schemei termice 15

CAPITOLUL II CALCULUL CIRCUITULUI TERMIC 19

2.1 Date inițiale 19

2.2 Calculul circuitului termic 19

CAPITOLUL III CALCULUL CONSUMULUI DE COMBUSTIBIL PENTRU GRUPUL DE 330 MW 38

3.1 Funcționarea cazanului cu lignit 39

CAPITOLUL IV PREZENTAREA CIRCUITELOR DE APĂ DE RĂCIRE ALE GRUPULUI ENERGETIC DE 330 MW 42

4.1 Generalități 42

4.2 Prezentarea circuitului de apă hidrotehnic 43

4.3 Circuitul de apă de răcire 45

4.3.1 Schema circuitului de răcire 45

4.3.2 Pompele de apă de răcire 46

4.4 Prizele de apă de răcire și de evacuare 49

4.5 Canale de apă de răcire 50

4.6 Turnuri de apă de răcire 51

4.7 Instalații de tratare a apei 53

4.8 Condensatorul turbinei F1C – 330 MW 54

4.8.1 Funcțiile și descrierea condensatorului 54

4.8.2 Caracteristici tehnice 57

4.8.3 Reglaje și automatizări la condensator 59

4.8.4 Exploatare de durată 59

CAPITOLUL V CALC. CONDENSATORULUI TURBINEI F1C – 330 MW 61

5.1 Calculul termic hidraulic și de rezistență al condensatorului 61

5.2 Calculul coeficientului de convecție pentru apă 67

5.3 Calculul coeficientului de convecție pentru abur 67

5.4 Calculul coeficientului global de schimb de căldură 68

5.5. Calculul hidraulic al condensatorului 68

5.6 Calculul de rezistență al peretelui camerei condensatorului 71

CAPITOLUL VI MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA CIRCUITULUI DE APĂ DE RĂCIRE AL CONDENSATORULUI TURBINEI 73

6.1 Caracteristici tehnice ale filtrelor 73

6.2 Sistemul de măsură al presiunii diferențiale 75

6.3 Controlul electric pentru operații automate 76

6.4 Panoul de control cu echipamentele aferente lui 77

CAPITOLUL VII MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA CONDIȚIILOR DE FUNCȚIONARE ALE CIRCUITELOR DE APĂ DECARBONATATĂ ȘI CALCULUL CIRCUITULUI 82

7.1 Circuitul de apă decarbonatată al grupului de 330 MW 79

7.2 Modificările propuse în circuitul de apă de răcire decarbonatată și calculul circuitului 82

CAPITOLUL VIII DIMENSIONAREA MOTORULUI ELECTRIC AL POMPEI DE CONDENSAT DE BAZĂ TREAPTA a II -a 90

8.1.1 Caracteristici funcționale ale pompei 90

8.1.2 Caracteristici de funcționare 90

8.1.3 Transmisie motor pompă 91

8.1.4 Caracteristici dimensionale 91

8.2 Descrierea constructivă și funcționare 91

8.3 Aparatura de măsurare și reglare 93

8.4. Punerea în funcțiune, oprirea și exploatarea pompelor 93

8.5 Exploatarea pompelor 94

8.6 Alegerea numărului de pompe 95

8.7 Dimensionarea pompei de condensat trapta a II-a 95

8.8 Alegerea și verificarea secțiunii conductoarelor electrice de alimentare cu energie electrică a motoarelor 96 8.9 Dimensionarea conductoarelor pe baza încălzirii maxime admise 97

8.10 Protecția motoarelor de antrenare a EPC 98

=== P ===

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GRUPULUI ENERGETIC DE 330 MW

1.1 Generalități

Grupul energetic de 330 MW este alcătuit din așa numita schemă bloc care înseamnă legătura directă pe parte de abur dintre cazan și turbină, care se aplică de regulă la grupurile de condensație cu supraîncălzire intermediară. Această schemă se caracterizează prin simplitate, dar este dezavantajul că ansamblul cazan – turbină este afectat de indisponibilitate relativ mai mare a cazanului.

Apa de alimentare are de asemenea un traseu unic între turbina și cazanul aceluiași bloc, pompele de apă de alimentare aspirând din rezervorul degazorului.

Pe circuitul apei între turbină și cazan se găsesc preîncălzitoarele din circuitul regenerativ dispuse de asemenea pe un singur fir.

Dimensionarea unui grup de condensație se face respectând criteriul economicității, astfel încât pentru o anumită putere electrică la generator vor corespunde la proiectarea blocului limite precise pentru parametrii aburului viu și aburului supraîncălzit intermediar, precum și pentru numărul de preîncălzitoare din circuitul regenerativ.

În cazul de față (330 MW) limitele prescrise sunt:

presiune de abur viu între 140 bar și 240 bar;

temperatură abur viu 540°C;

temperatură abur supraîncălzit intermediar 540°C;

număr preîncălzitoare pentru apa de alimentare între 6 și 8.

1.2. Parametrii de funcționare ai cazanului

Parametrii nominali ai cazanului la sarcina turbogeneratorului de 330 MW sunt:

debitul nominal al cazanului partea î.p. 1035,4 [t/h];

debitul nominal al cazanului partea m.p. 974 [t/h];

presiunea nominală a aburului viu : 192 [bar];

temperatura nominală a aburului viu : 540 [oC];

presiunea nominală a apei de alimentare : 246 [bar];

temperatura nominală a apei de alimentare la intrarea în economizor : 250 [oC];

presiunea la intrarea aburului supraîncălzit intermediar : 50,1 [bar];

presiunea la ieșirea aburului supraîncălzit intermediar : 48,2 [bar];

temperatura la intrarea aburului supraîncălzit intermediar : 348 [oC];

temperatura la ieșirea aburului supraîncălzit intermediar : 540 [oC];

presiunea de lucru maxim admisă a aburului viu : -211,7 [bar];

presiunea de lucru maxim admisă a aburului supraîncălzit intermediar : 64,7 [bar].

Debitul maxim continuu determinat cu ocazia încercărilor termotehnice de omologare a cazanului este de:

960 t/h la funcționarea cu o putere calorifică inferioară a lignitului de 1600 [kcal/kg];

880 t/h pentru 1500 [kcal/kg];

800 t/h pentru 1400 [kcal/kg].

La funcționarea cu 5 mori având un debit mediu corespunzător unui ciclu de înlocuire a ciocanelor de 360 ore.

Randamentul termic al cazanului la sarcina nominală este de 85,9% la temperatura mediului ambiant de 20 [oC].

Pentru sarcina nominală temperaturile și presiunile la ieșire din fiecare schimbător de căldură sunt următoarele:

Tabelul 1.1

Debitele de abur și cele de apă de injecție pentru sarcina nominală:

Tabelul 1.2

1.3. Combustibili folosiți la cazan (date de proiect)

Cazanul de 1035 t/h poate funcționa prin arderea următorilor combustibili: lignit de Rovinari, păcură, gaze naturale. În funcționarea normală în cazan se arde lignit, păcura și gazele naturale sunt combustibili de pornire și stabilizare a păcurii.

Caracteristicile fizico-chimice ale lignitului de Rovinari:

umiditate totală : 41 – 45[%];

cenușa : 24 – 25,5[%];

putere calorifică inferioară : 1800 – 1400 [kcal/kg];

componente volatile în masa brută : 21,4 – 18,6[%];

conținutul de carbon : 21,9 – 18,3[%];

conținutul de hidrogen : 2,0 – 1,7[%];

conținutul de sulf combustibil : 0,8 – 0,7[%];

conținutul de N2 și O2 : 10,3 – 8,8[%];

granulația cărbunelui , din care : 0 – 40 [mm];

– 85[%] 0 – 30 [mm];

– 2[%] peste 40 [mm];

temperatura de înmuiere a cenușii : tA = 1200 – 1100[oC];

temperatura de topire a cenușii : tB = 1220 – 1140[oC];

temperatura de curgere a cenușii : tC = 1250 – 1170[oC].

Caracteristicile fizico-chimice ale păcurii:

conținutul de carbon: 26 – 87,3[%];

conținutul de hidrogen: 10,5 – 11,4[%];

conținutul de oxigen: 1,5 – 1,91[%];

conținutul de azot: 0,12[%];

conținutul de sulf: 2,9 – 3,3[%];

vâscozitatea la +50oC: 30[oE] – 33[oE];

punctul de solidificare: +15[oC] – +30[oC],

conținutul de cenușă: 0,3 – 0.6[%];

conținutul de apă: 0,2 – 1,0[%];

puterea calorifică inferioară: 9500[kcal/kg];

densitatea la +50oC: 0,95 – 0,96 [kg/dm3];

punctul de inflamabilitate: 90 – 170[oC];

conținutul de vanadium: 80 [ppm];

conținutul de sodiu: 7 – 11 [ppm];

conținutul de nichel: 25 – 32 [ppm];

presiunea păcurii la intrarea în sala cazane: 53,9 [bar];

temperatura păcurii la intrarea în sala cazane: 125[oC];

vâscozitatea păcurii la intrarea în sala cazane: 2,4[oE].

Sarcina maximă pe care o poate da cazanul pe păcură cu cele 16 arzătoare în funcțiune este de cca. 66%.

Caracteristicile gazului natural:

CH4: 98,4[%];

C2H6: 0,48[%];

C3H8: 0,65[%];

Aer: 0,47[%];

Putere calorifică inferioară: 8050[kcal/Nm3].

Pentru sarcini parțiale ale cazanului se rețin regimurile stabilite cu ocazia măsurătorilor efectuate în luna aprilie 1996:

Tabelul 1.3

Trebuie precizat că acești parametrii s-au obținut în următoarele condiții:

numărul mediu ore funcționare mori: 670;

putere calorifică inferioară lignit: 1600 [kcal/kg];

aport calorific combustibil gazos: 2 – 2,5[%].

Debitul minim la care se mențin parametrii aburului viu este de 40% din debitul nominal.

Prin protocolul încheiat cu furnizorii echipamentului se prevăd pentru puterea de 150 MW următorii parametrii ai apei și aburului:

Tabelul 1.4

1.4. Descrierea constructivă și funcțională a cazanului

1.4.1. Sistemul sub presiune

Cazanul de 1035 t/h este un cazan cu străbatere forțată unică de tip Benson și are ca idee de bază producerea de abur la presiune subcritică, astfel încât apa intrată în cazan este preîncălzită, vaporizată și supraîncălzită într-o singură trecere prin cazan.

1.4.2. Istoric

Acest tip de cazan a fost dezvoltat începând din 1923 la uzinele Schuckert – Siemens și poartă numele autorului englez al patentului. În anii treizeci au apărut primele preocupări legate de eliminarea coroziunii (a fost denumită boala Benson), care apărea din cauza lipsei tratării apei intrate în cazan. Se întrevedeau două căi, și anume pregătirea corespunzătoare a apei de cazan și utilizarea unor oțeluri rezistente la coroziune.

Din motive economice, cea de-a doua soluție a ieșit din discuție. Mult timp s-a înregistrat o dispută teoretică și experimentală pentru a se stabili dacă tratarea apei din cazan era greșită sau numai insuficientă.

O altă problemă legată de calitatea apei a fost eliminarea sărurilor care prin vaporizare se depun pe pereții țevilor și care la rândul lor se pot sparge datorită răcirii insuficiente.

Acest aspect a fost rezolvat abia după ce s-a reușit obținerea prin tratare chimică a unei conductivități sub 0,2 s/cm.

După 1950 s-a definitivat principal acest tip de cazan și s-a înregistrat în țările dezvoltate o generalizare a acestui sistem care a dus la scăderea ponderii utilizării cazanelor cu circulație naturală (cu tambur). De asemenea noile tipuri de cazane construite au fost pentru debite din ce în ce mai mari, cu parametri ai aburului din ce în ce mai ridicați și cu disponibilitate crescută.

1.4.3. Schema de principiu a cazanului

Schema de principiu a cazanului este dată în figura 1. Suprafețele de schimb de căldură ale cazanului – partea de înaltă presiune – sunt înseriate, circulația apei realizându-se cu ajutorul pompelor de alimentare (PA).

În economizor are loc încălzirea apei de alimentare cu ajutorul gazelor de ardere, temperatura apei la ieșirea din economizor atingând o valoare apropiată de temperatura de saturație (vaporizare).

În vaporizator temperatura apei crește până la temperatura de saturație când are loc vaporizarea. Din vaporizator iese un abur saturat umed cu temperatura de saturație.

În supraîncălzitorii 1,2 și 3 aburul se supraîncălzește, atingând la ieșirea din supraîncălzitorul 3 temperatura nominală (540oC).

Între supraîncălzitorii S1 – S2 și S2 – S3 se fac injecții cu apă de alimentare pentru reglarea temperaturii (injecțiile nr. 1 și 2 ).

În recipientul de pornire se menține nivelul constant la pornirea cazanului din starea caldă prin realizarea circulației apei prin conducta de legătură dintre recipientul de pornire și expandorul de pornire.

La pornirea din stare rece separatorii, recipientul de pornire și întreg circuitul de ÎP este la început plin cu apă până la vanele de linie. După depășirea temperaturii de saturație, nivelul de apă se stabilește între ieșirea din vaporizator și intrarea în supraîncălzitorul 1, separatorii putând fi în continuare înecați.

După destinderea în corpul de ÎP a turbinei, aburul se reîntoarce la cazan pentru supraîncălzirea intermediară. Supraîncălzirea intermediară se realizează în supraîncălzitorii intermediari în număr de doi (supraîncălzitor intermediar 1 și supraîncălzitor intermediar 2). Aceștia sunt înseriați și între ei se poate face o injecție cu apă de presiune medie, prelevată dintr-o priză a pompelor de alimentare.

Injecția poartă numărul 3 și are ca rol reglarea temperaturii aburului supraîncălzit intermediar la ieșirea din supraîncălzitorul intermediar 2.

Pe conductele de abur supraîncălzit intermediar cald, la ieșirea din cazan, se află supapele de siguranță la suprapresiune (16) în număr de 2, reglate la valoarea de 64,7 bar. Stațiile de by-pass de înaltă presiune îndeplinesc și funcția de supape de siguranță pentru partea de înaltă presiune.

Expandorul de pornire servește la expandarea apei la ieșirea din circuitul de î.p la pornirea cazanului. Presiunea apei din cazan la pornire este de 147 bar, iar temperatura este cuprinsă între cea la ieșirea din degazor (aproximativ 120oC) și temperatura de saturație corespunzătoare presiunii de pornire (aproximativ 350oC).

Această apă expandează până la valoarea presiunii din circuitul de abur intermediar care este cuprinsă între 0 și 20 bar.

1.4.4. Soluția constructivă adoptată pentru cazan

Cazanul este suspendat de scheletul metalic. Ventilatoarele de aer și de gaze de ardere sunt amplasate la cota de 92 m pentru a reduce lungimea traseelor canalelor, micșorându-se astfel pierderile de presiune.

La cota 0 m sunt amplasate morile de cărbune și instalația de evacuare a zgurii, iar la cota 12 m instalația de alimentare cu cărbune.

La cazanele care ard combustibili inferiori (lignit), căror cenușă are un conținut mare de siliciu (SiO2) există probleme deosebite legate de erodarea țevilor schimbătoarelor de căldură de către cenușa antrenată de gazele de ardere.

Cenușa lignitului de Rovinari are un conținut de cca 45% SiO2. Pentru a elimina eroziunea legată de schimbările de direcție a gazelor s-a adoptat o soluție cu un singur tiraj: cazan turn.

Cazanul turn mai prezintă următoarele avantaje față de cazanul cu două tiraje (cazanul 11):

ocupă o suprafață mai mică;

tehnologia de montaj este simplă;

se pretează mai bine la construcții exterioare sau semiexterioare.

Pentru a evita înzidirea exterioară grea a cazanului și a permite înlocuirea acestuia cu o izolație ușoară, pereții focarului și ai tirajului convectiv sunt de tipul membrană.

Pereții focarului sunt formați de țevile vaporizatorului, iar ai tirajului convectiv de supraîncălzitorul 1 de înaltă presiune (de perete).

Cazanul nu are o secțiune transversală constantă de jos până sus și prezintă o micșorare a secțiunii pe pereții din față și spate la trecerea de la focar la tirajul convectiv.

Această ștrangulare creează complicații din punct de vedere a asigurării dilatărilor și evitarea tensiunilor termice.

Focarul are partea inferioară în formă de pâlnie, pentru racordarea lui la grătarul de postardere și la transportul de zgură, aflat sub această pâlnie. Cazanul este orientat cu focarul spre coșul de fum.

1.5. Turbina F1C-330

1.5.1. Descrierea generală a turbinei

Turbina cu abur tip F1C-330 este o turbină de condensație destinată funcționării într-un ciclu cu o singură supraîncălzire intermediară a aburului. Turbina este de tipul "cu acțiune", construită după licența Radeau – Schneider.

Turbina are o singură linie de arbori și este compusă din patru corpuri:

corpul de înaltă presiune (CIP), cu 11 trepte de destindere (o treaptă de reglare și 10 trepte de presiune);

corpul cu medie presiune (CMP), cu 13 trepte de destindere;

două corpuri de joasă presiune (CJP1 și CJP2, fiecare corp fiind în dublu flux, cu câte 6 trepte de destindere pe fiecare flux.

Pentru echilibrarea axială a turbinei, destinderea aburului se produce în fluxuri opuse în CIP, respectiv CMP, fluxurile de abur sunt, de asemenea, opuse în CJP1, CJP2.

Aburul viu se destinde în corpul de înaltă presiune al turbinei, iar fluxul principal de abur de la eșaparea CIP este reîncălzit în sistemul de supraîncălzire intermediară al cazanului.

Aburul supraîncălzit intermediar se destinde în corpul de medie presiune al turbinei. Aburul eșapat din CMP este condus prin patru conducte exterioare, prevăzute cu compensatoare de dilatare, în cele două corpuri de joasă presiune se produce destinderea aburului până la presiunea de eșapare la condensator. Din cele patru eșapări ale CJP aburul trece printr-un raport unic de condensator.

Pentru preîncălzirea apei de alimentare a cazanului turbina este prevăzută cu 7 prize fixe. Aceste prize alimentează cu abur instalația de preîncălzire regenerativă care este compusă din 3 preîncălzitoare de suprafață de joasă presiune (PJP), un preîncălzitor de amestec – degazor și 3 preîncălzitoare de suprafață de înaltă presiune (PIP).

Dispunerea prizelor este următoarea:

priza 7 – la eșaparea CIP;

priza 6 – după treapta 3 din CMP;

priza 5 – după treapta 7 din CMP;

priza 4 – după treapta 11 din CMP;

priza 3 – la eșapare din CMP;

priza 2 – după treapta 2 a fiecărui flux din CJP;

priza 1 – după treapta 4 a fiecărui flux din CJP.

La conductele de legătură între CMP și CJP sunt prevăzute ștuțuri de racord pentru alimentarea cu abur a turbinei de antrenare a pompei de alimentare cu apă a cazanului și pentru termoficare urbană.

Admisia aburului viu se face prin patru ventile de închidere rapidă (VIR-IP), patru conducte de admisie și patru ventile de reglare (VR-IP), montate direct pe carcasa de înaltă presiune; eșaparea aburului din CIP spre supraîncălzitor intermediar se face prin două conducte.

Admisia aburului în fiecare corp JP se face prin câte două conducte amplasate lateral, subplanul orizontal de separație, simetric în raport cu axa turbinei.

Caracteristici tehnice, parametrii de funcționare:

Puterea electrică la bornele generatorului:

puterea maximă continuă 330 [MW];

puterea economică 315 [MW];

puterea de suprasarcină 345 [MW];

debitul și temperatura apei de răcire la intrare în condensatorul principal și în condensatorul turbinei de la TPA.

Limita creștere a turației la turbină se situează la o valoare cu (9….11)% peste turația nominală 3000 rot/min a acesteia.

Pentru proiectarea turbinei respectiv pentru răcirea acesteia la oprire este prevăzut un dispozitiv de rotire – virorul antrenat de un motor electric, care asigură rotoarelor o turație de 40 rot/min.

Amplitudinea admisibilă a vibrațiilor absolute ale arborilor turbinei măsurată pe direcție verticală este:

în regim normal stabilizat = 60 [m];

în regim de pornire și tranzitoriu = 130[m].

Caracteristicile uleiului din sistemul de ungere și reglare a turbinei:

densitatea la 15[oC] [kg/dm3] 0,865;

punct de congelare [oC] -5;

punct de inflamabilitate [oC] 205;

vâscozitatea la 50oC [oE] 4 (0,2766 cm2/s);

vâscozitatea la 16oC [oE] 16 (1,1657 cm3/s).

Durata de pornire a turbinei (până la sarcina nominală), în minute:

din starea rece cca 225;

după o oprire de 4 ore cca 40;

după o oprire de 8 ore cca 60;

după o oprire de 30 ore cca 120.

Durata de funcționare a turbinei între două reparații cu deschidere de corpuri – cca 5 ani, piesele supuse la uzură fiind revizuite anual.

Turbina nu este prevăzută cu instalație de spălare în funcționare.

Caracteristicile sistemului de reglare:

stabilitatea regulatorului % 0,05;

statismul mediu 5 4;

limitele de variație a statismului % 0…7;

limitele de variație a turației % ±10;

turația de declanșare [rot/min] 3270…3330.

1.5.2.Caracteristici constructive și dimensiuni de gabarit

Dimensiuni de gabarit:

lungimea totală a turbinei 20,4[m];

lățimea totală 11,5[m];

cota planșeului de deservire 10,5m.

Mase:

masa totală a turbinei 605 [t];

masa celui mai greu reper (rotor JP2) 29,3 [t].

Caracteristici constructive ale rotoarelor:

Tabelul 1.5

Turațiile critice sunt valabile pentru rotoarele rezemate rigid.

Sistemul de rezemare și ocupare a rotoarelor:

lagăre radiale: 8 lagăre la turbină și 2 la generator;

lagăre axiale: un lagăr axial cu segmenți autoorientabili, amplasat între CIP și CMP;

cuplaje: cuplele între rotoarele turbinei și între turbină și generator sunt cuple rigide.

1.5.3. Descrierea schemei termice

Aburul viu parcurge de la ieșire din supraîncălzitorul cazanului până la admisia în CIP două conducte de înaltă presiune. Pe fiecare din aceste două conducte de abur viu este prevăzută câte o vană de linie (VL – 1 și VL – 2), având un by-pass comun (cu vana de încălzire și ventil de reglare); acesta permite încălzirea conductelor până la ventilele de închidere rapidă ale CIP. Pe admisia aburului în UP sunt 4 ventile de închidere rapidă (VIR – IP – A, B, C, D), câte două pe fiecare conductă de abur viu și 4 ventile de reglare (două VR – IP la partea superioară, respectiv două VR – IP la partea inferioară a CIP).

Pe eșaparea aburului din CIP este montată o clapetă de reținere 800 cu acționare pneumatică rapidă. Fluxul principal de abur distins în CIP (abur intermediar rece) trece prin această clapetă și este dirijat pe două conducte spre supraîncălzitorul intermediar al cazanului; în aval de clapeta de reținere este dispus racordul prizei 7 din care se alimentează cu abur prin clapete de reținere și vane de izolare (amplasate pe fiecare din racordurile respective), PIP 7, degazorul (în cazul declanșării turbinei, colectorul de abur de 6 ata (care asigură o alimentare de rezervă pentru preîncălzirea păcurii).

Una din conductele de abur intermediar rece este racordată (prin vana electrică de izolare) la 2 stații de reducere a presiunii dispuse în paralel (49 bar/7…12 bar), prevăzute pentru alimentarea cu abur auxiliar, debitul nominal de abur al acestor stații este de 12,5 t/h (stația de reducere pentru funcționare).

Pe admisia aburului supraîncălzit intermediar în CMP sunt două ventile de închidere rapidă (VIR – MP – E și F) înseriate cu câte 2 ventile de reglare (moderare) de medie presiune (VR – MP); VR – MP 1 și 2 sunt montate la partea superioară, iar VR – MP 3 și 4 la partea intermediară a CMP.

Aburul destins în CMP parcurge 4 conducte exterioare la admisie în CJP1 și CJP2.

Din corpul de medie presiune se fac prelevări de abur pe:

priza 6, pentru PIP 6 bis, PIP 6;

priza 5, pentru PIP 5 și pentru alimentarea de bază a colectorului de abur 6 ata (5,88 bar abs) pentru preîncălzirea păcurii.

Corpurile de joasă presiune sunt prevăzute cu câte două prize:

priza 2, pentru PJP2;

priza 1, pentru PJP1.

Pe conductele de la prizele 2,3,4,5, și 6 sunt montate clapete de reținere pneumatică și vane de izolare cu acționare electrică, pe conductele de la priza 1 pentru PJP1 nu sunt prevăzute clapete de reținere și vane de izolare.

Turbina pompei de alimentare primește abur din priza 3 sau, la sarcina redusă a blocului, din conductele de abur viu.

Condensatul de bază este aspirat din condensatul turbinei de pompa de condensat de bază treapta 1(o pompă în funcțiune și o pompă în rezervă) și este refulat prin condensatul de abur etanșări (CAE), răcitorul de vară (VR),răcitoarele de hidrogen(RH2), răcitoarele bare stator (RBS) și apoi prin stația de tratare a condensatului de bază. La ieșirea din stația de tratare, condensatul este aspirat de pompa de condensat de bază treapta 11 (o pompă în funcțiune și o pompă în rezervă) și refulat prin PJP 1,2 și 3 spre degazor; la intrarea în PJP 1 este montat ventilul de reglare a nivelului în degazor.

Degazorul este alimentat cu abur din priza 4 a turbinei și funcționează cu presiune alunecătoare funcție de sarcină.

Apa degazată este aspirată din degazor de turbopompa de alimentare (sarcina 100%) sau de electropompele de alimentare (250%) și este refulată prin preîncălzitoare de înaltă presiune spre cazan.

Pentru pornirea blocului și pentru menținerea în funcțiune a cazanului la declanșarea turbinei sunt prevăzute stațiile by-pass IP (ocolire CIP) 2217,5 t/h care reduc presiunea și temperatura aburului viu pentru asigurarea răcirii supraîncălzitorului intermediar și stațiile de by-pass JP (ocolire CMP, CJP) care reduc presiunea și temperatura aburului de la ieșirea din supraîncălzitorul intermediar până la parametrii condensatorului turbinei. Pentru pornirea cazanului este prevăzut un expandor de pornire, pe care sunt montate ventile de by-pass IP: aburul din expandor este condus în supraîncălzitorul intermediar, iar apa în degazor sau prin expandorul auxiliar în circuitul hidroelectric.

Drenajele turbinei și ale conductelor din limita turbinei sunt organizate și racordate la 3 expandoare: expandorul CIP; expandorul IP și expandorul JP; schema drenajelor este dată în figura 1.

Pentru răcirea condensatului turbinei sunt prevăzute două pompe de circulație, care aspiră apa de răcire din canalul de apă rece și o refulează prin condensator spre canalul de apă caldă. Răcirea condensatului de la turbina TPA se face cu apa de răcire din refularea acelorași pompe de circulație.

CAPITOLUL II

CALCULUL CIRCUITULUI TERMIC

2.1. Date inițiale

Calculul circuitului termic se face după metoda exactă, pentru prezentarea metodei se întocmește în cele ce urmează un calcul complet referitor la un grup de condensație cu următoarele date de bază:

puterea electrică: 330 MW, turbina cu supraîncălzire intermediară;

presiunea aburului viu la ieșirea din cazan: 196 [bar];

temperatura aburului viu la ieșirea din cazan: 540[oC];

temperatura aburului supraîncălzit intermediar la ieșirea din cazan: 540[oC];

înlocuirea pierderilor de fluid din circuit: apa decarbonatată introdusă în condensator;

presiunea în degazor: fixă;

antrenarea pompelor de alimentare: electrică 250% și cu turbopompa 1100%;

temperatura apei de răcire la intrarea în condensator: 15[oC].

2.2. Calculul circuitului termic

Stabilirea presiunii la condensator

Din "Centrale termoelectrice și hidroelectrice " de C. Moțoiu, pagina 65, corespunzător cazului este dat t1 = 15oC, iar t = 911oC și t = 36oC.

Se alege: t = 10oC;

t = 4oC.

Se determină temperatura de condensație : tc = ts=t1 +t +t=15+10+4 = 29oC

Din "Tabele și diagrame termodinamice " de K. Raznjevic se citește corespunzător tc = 29oC, presiunea de condensație pc = 0,04 bar și entalpia ic = 121,53 kJ/kg.

Stabilirea entalpiei apei de alimentare la intrarea în cazan

temperatura apei de alimentare tal = (0,660,75)ts

ts se citește din "Tabele și diagrame termodinamice" de K. Raznjevic în funcție de p0,

p0 = 196 bar → ts(p0) = 364,02oC;

tal = 0,69 364,02 = 251,17oC.

Presiunea apei de alimentare pal se citește din "Tabele și diagrame termodinamice" de K. Raznjevic în funcție de tal = 251oC și rezultă pal = 245 bar și ial = 1089,04 kJ/kg.

Stabilirea presiunii de supraîncălzire intermediară (ieșirea aburului din CIP)

Se alege conform indicațiilor din "Centrale termoelectrice și hidroelectrice " de C. Moțoiu, cap. 5.7.4. schema perfecționată cu 7 trepte de preîncălzire.

Ținând seama de aceste indicații se trasează schema termică de calcul a blocului care cuprinde toate instalațiile și aparatele, schimbătoarele de căldură, precum și legăturile funcționale.

Schema termică de calcul este prezentată în figura 2.

Pentru ca la CTE cu supraîncălzire intermediară nu se prelevează abur din CIP, prima priză este la ieșirea din CIP.

Pentru a determina presiunea, se calculează temperatura de saturație cu relația:

tsi = tal + (35) = 251,17 + 4,88 = 256,05oC.

Din "Tabele și diagrame termodinamice" de K. Raznjevic rezultă presiunea pI=44 bar.

Pentru a verifica dacă a fost bine aleasă presiunea de supraîncălzire se determină raportul pI/p0 = 44/196 = 0,2244 = 22,44%.

Se încadrează în intervalul (16 26)%, rezultă că a fost bine determinată.

Alegerea parametrilor degazorului și determinarea creșterii de entalpie în pompa de alimentare

Se alege presiunea din degazor: pd = 8 bar.

Deoarece în degazor se află la saturație corespunzătoare acestei presiuni, din "Tabele și diagrame termodinamice" de K. Raznjevic se alege entalpia id = 720,9 kJ/kg și temperatura td = 170,42oC.

Creșterea de entalpie în pompa de alimentare ial:

ial = kJ/kg

unde: v = volumul specific mediu la presiunea de saturație din degazor

v = 0,001115 m3/kg;

– randamentul pompei

= 0,770,82

Alegem = 0,8.

Determinarea entalpiei apei în lungul circuitului regenerativ

creșterea de entalpie pe treptele de înaltă presiune:

iPIP = [kJ/Kkg];

unde: ial – entalpia apei de alimentare; ial = 1089 [kJ/Kkg];

i'10 = id+ial = 720,9+34,07 = 754,97 [kJ/Kkg];

ial – creșterea de entalpie în pompa de alimentare

ial = 34,07 [kJ/Kkg];

– numărul de PIP-uri

În ultimul PIP se consideră o creștere dublă de entalpie.

iPIP = 83,5 [kJ/Kkg];

creșterea de entalpie pe treptele de joasă presiune:

iPJP = [kJ/Kkg];

ic – entalpia condensatului la ieșirea din condensator

ic = 121,42 [kJ/Kkg];

iPJP = 149,87 [kJ/Kkg];

Entalpia teoretică a apei în lungul circuitului regenerativ va avea următoarele valori:

i7 = i6 + iPJP = 121,42+149,87 = 271,29 [kJ/Kkg];

i8 = i7 + iPJP = 271,29+149,87 = 421,16 [kJ/Kkg];

i9 = i8 + iPJP = 421,16+ 149,87 = 571,03 [kJ/Kkg];

i10 = id = 720,9 [kJ/Kkg];

i11 = i'10 + iPIP = 754,97+83,5 = 838,47 [kJ/Kkg];

i12 =i11 + iPIP = 838,47+83,5 = 921,97 [kJ/Kkg];

i13 = i12 + 2iPIP = 1088,97 [kJ/Kkg].

În desupraîncălzitorul PIP II se consideră o creștere de temperatura de 4oC, deci ieșirea apei de alimentare din PIP-uri se va face la temperatura t = 255oC și o entalpie ial = 1108,8 [kJ/Kkg].

Alegerea presiunilor fixe ale turbinei

Presiunea pe priza I s-a determinat anterior, fiind presiunea la ieșirea din CIP, respectiv presiunea de supraîncălzire intermediară, pI = 44 bar.

priza II

Corespunzător pal = 245 bar și i12 = 927,97 [kJ/Kkg]. Se determină t12 din "Tabele și diagrame termodinamice" de K. Raznjevic, rezultă t12 = 213,45oC. În funcție de aceasta, se determină temperatura t17:

t17 = t12 + t = 213,45+3,55 = 17oC;

rezultă pII = ps(217oC) = 21,899 bar, deci pII = 22 bar.

priza III

Din "Tabele și diagrame termodinamice" de K. Raznjevic corespunzător pal = 245 bar și c11 = 838,47 [kJ/kg], rezultă:

t11 = 194,95oC.

t17 = t11 + t = 198oC.

pIII = ps(298oc) = 14,91 bar; alegem pIII = 15 bar.

Pentru a determina celelalte presiuni ale prizelor, se consideră presiunea medie a apei înainte de degazor, diferențele de entalpie sunt direct proporționale cu diferențele de temperatură. Presiunile pe prize se vor calcula funcție de entalpia de saturație și nu de temperatura de saturație.

priza IV

Este presiunea la degazor: s-a ales pIV = 8 bar și ipIV = 0720,9 [kJ/kg] .

priza V

ipV = i9 + i = 571,03 + (2129) = 597,6 [kJ/kg].

Din "Tabele și diagrame termodinamice" de K. Raznjevic corespunzător ipV se determină: pV = 3,832 bar.0

priza VI

ipVI = i8 + i = 448,6 [kJ/kg].

Din " Tabele și diagrame termodinamice" de K. Raznjevic corespunzător ipVI se determină pVI = 1,294 bar.

priza VII

ipVII = i7 + i = 448,6 [kJ/kg];

Din " Tabele și diagrame termodinamice" de K. Raznjevic corespunzător ipVII se determină: pVII = 0,33 bar.

Trasarea procesului în diagrama i-s

p0 =196 bar;

t0 = 540oc;

i0 = 3365,8 [kJ/kg].

punctul 1

Reprezintă parametrii aburului la intrarea în turbină, în fața VIR.

Se consideră pe conductele de legătură dintre cazan și corpul de înaltă presiune al turbinei că are loc cădere de presiune de 10 bar și de temperatură de 5oC. Deci parametrii aburului înainte de VIR și CIP vor fi:

p1 = 186 bar;

t1 = 535oC.

punctul 1'

Reprezintă parametrii aburului după VIR-VRCIP.

Se consideră că în organele de închidere și reglare are loc un proces de laminare care se face la entalpie constantă:

i'1 = i1 = 3360,9 [kJ/kg];

p'1 = p1 – p1 – 1' = 177 bar.

punctul 2t

Reprezintă punctul teoretic al destinderii aburului în corpul cu înaltă presiune al turbinei. Se determină ducând o verticală (s=cst.) din punctul I' până la intersecția izobarei p =44 bar. Se citește i2t = 3000 [kJ/kg].

Căderea teoretică în CIP va fi:

HtCIP = i'1 – i2t = 3360,9-3000 =360,9 [kJ/kg].

Căderea reală de entalpie în CIP va fi:

HrCIP = = 0,79360,9 = 285,11 [kJ/kg].

CIP – randamentul intern al CIP = 0,79

punctul 2

Reprezintă parametrii reali ai aburului la ieșirea din CIP.

i2 = i'1 – HrCIP 3360,9 – 285,11 = 3975,79 [kJ/kg];

t2 = 348oC.

punctul 3

Reprezintă parametrii aburului la intrarea în supraîncălzitorul intermediar al cazanului. Pe conductele de legătură dintre ieșirea CIP și supraîncălzitorul intermediar se consideră că are loc o pierdere de presiune p = 1 bar și o cădere de temperatură t = 30oC.

Deci parametrii aburului vor fi:

t3 = 348oC;

p3 = 43 bar;

i3 = 3066 [kJ/kg].

– punctul 4

Reprezintă parametrii aburului intermediar la ieșirea din cazan. În supraîncălzitorii intermediari are loc o pierdere de presiune de 2 bar; temperatura de ieșire este dată în temă: 540oC.

Deci parametrii în punctul 4 vor fi:

t4 = 540oC;

p4 = 41bar;

i4 = 3536 [kJ/kg].

– punctul 5

reprezintă parametrii aburului la intrarea în corpul de medie presiune CMP al turbinei. Pe conductele de legătură dintre supraîncălzitorul intermediar al cazanului și CMP are loc o cădere de presiune p =1 bar și o cădere de temperatură t = 5oC.

Deci parametrii în punctul 5 vor fi:

t5 = 535oC;

p5 = 40 bar;

i5 = 3525,5 [kJ/kg].

– punctul 6t

Reprezintă punctul teoretic de ieșire al aburului din corpul de joasă presiune al turbinei. Se determină ducând o verticală (s=cst) din punctul 5 până la intersecția izobarei p = 0,04 bar. Se citește i6t = 2188 [kJ/kg].

Căderea teoretică de entalpie în corpurile CMP și CJP va fi:

HtCMP, CJP = i5 – i6t = 3525,5 – 2188 = 1337,5 [kJ/kg].

Căderea reală de entalpie în CMP și CJP va fi:

HrCMP, CJP = [kJ/kg].

CMP,CJP – randamentul intern al CMP și CJP.

CMP,CJP = 0,8.

punctul 6

Reprezintă punctul de ieșire din CJP, respectiv de intrare în condensatorul turbinei.

i6 = i5 – HrCMP, CJP = 352,5 – 1136 = 2388,625 [kJ/kg].

Trasarea procesului în diagrama i – s este prezentată în figura 2.

Calculul debitelor de apă, abur, condensat ale circuitului

Calculul se întocmește pentru 1 kg/s abur viu ieșit din cazan. Constă în scrierea ecuațiilor de bilanț masic și termic pentru toate modurile din schema termică și rezolvarea ecuațiilor formate, determinând debitele pe toate ramurile schemei.

Bilanțurile se scriu pentru debitele relative raportate la 1 kg/s abur la cazan.

[1 i13 = 1088.97

PIP I ip1 = 3075,79

i13 = 1115,5 [1]

[aI] i12 = 921,9

Fig.2.1

Ecuația de bilanț pe PIP I:

[1](i13 – i12) = [aI])(ipI – i15)

debitul respectiv de abur pe priza I:

[aI] = [1](i13 – i12)/(ipI -i15);

[aI] = 0,0851827.

PIP II

[1]

ial

[aII] ipII = 3400

pII = 22

i12 = 921,97 i14

[aI] i15 = 1115,3

[aI] + [aII] i16 = 930,9 [1] i11 = 838,47

Fig.2.2

i14 = f(t14,p14);

p14 = 0,95pII = 0,95·22 = 20,9 bar:

t14 = t13 + (15÷20) = 251 + 20 = 271oC;

i14 = 2948,7 [kJ/kg].

Ecuația de bilanț termic va fi:

[aII]i14 + [aI]i15 + [1]i11 = [1]i12 + [aI + aII]i16

[aII] = [1](i12 – i11) + [aI](i15 – i16)/(i14 – i16) = 921,97-838,47+0,0851827(111,53-930,9)/2948,7-930,9

[aII] = 0,0491662

PIP III

[1] i11 = 838,47

[aI + aII] i16 = 930,9 ipIII = 3320

i17 = 844,6

[aI + aII + aIII] i! = 754,97

Fig.2.3

Bilanțul termic pe PIP III:

[aIII] =

[aIII] = 0,0290481

Degazorul

i'10= 754,97

i10= 720,9 [aad = 0,02]

i17 = 844,6

[aI +aII + aIII] ipIV = 3168

[aIV]; pIV = 8

i9 = 571,03 [A]

Fig. 2.4

Bilanțul termic la degazor:

[1 + aal](i10 – i9) = [aIV](ipIV – i9) + [aI + aII + aIII](i17 – i9)

[aIV] =

[aIV] = 0,0415908.

Debitul de apă care străbate preîncălzitoarele de joasă presiune va fi [A] și are valoarea:

[A] =[1+aad]-[aI+aII+ aIII+aIV]=1+0,02-(0,0851827+0,0491662+0,0290481+0,0415908

[A] = 0,8150193.

PJP V

[A] i9 = 571,03

ipv = 3016

[av];pv = 3,823

i18 = 597,8 i8 = 421,16

[av]

Fig.2.5

Ecuația de bilanț termic:

[aV](ipv – i18) = [A](i9 -i8)

[aV] =

[aV] = 0,0505115.

PJP VI

[av] [A]

i18 = 597,8 i8 = 421,06

ipVI = 2856

i19 = 449 [A]

[av +avI] i7 = 271,29

Fig.2.6

Ecuația de bilanț termic:

[aVI](ipvI – i19) = [A](i8 -i7)- [aV](i18 – i19);

[aVI] =

[aVI] =

[aVI] = 0,0476237.

PJP VII

[av + aVI] [A]

i19 = 449

ipVII = 2652

[aVII]; pVII = 0,33

[A]

i20 = 298,5 i6 = 121,42

[aV + aVI + aVII]

Fig.2.7

Ecuația de bilanț termic:

[aVII](ipvII – i20) = [A](i7 -i6) – [aV+aVI](i19 – i20);

[aVII] = ;

[aVII] = ;

[aVII] =0,0456246.

Verificarea calculului circuitului termic

Se scrie bilanțul termic pentru un contur închis. Calculul este considerat suficient de corect dacă eroarea: este mai mică de 1‰.

[1]

ial = 1108,9

[aI]; ip1

[a11]; ip11

[aad]=0,02 [a111]; ip111

i10 = 720,9

[∆ipa]

[aIV];ipIV

[av+aVI+aVII] [aV];ipV

i20=298,5 [aVI];ipVI

[aVII];ipVII

[A] i6 = 121,42

Fig.2.8

Cantitatea de căldură în conturul închis: Qi

Qi =

Qi =

Qi = 1158,7464 [kJ/kg].

Cantitatea de căldură ieșită din contur: Qe

Qe = [1]ial + [aV+aVI+aVII]i20 + [aad]i10;

Qe = 1108,9 + [0,0505115+0,0476237+0,0456246]∙298,5+0,02∙720,9;

Qe = 1158,1303 [kJ/kg].

Eroare: ε = . Îndeplinind condiția de exactitate (ε < 1‰), rezultatele calculului sunt corecte.

CAPITOLUL III

CALCULUL CONSUMULUI DE COMBUSTIBIL PENTRU GRUPUL ENERGETIC DE 330 MW

Combustibilii solizi se găsesc în scoarța terestră și se mai numesc și combustibili naturali ( minerale sau fosile).

Compoziția chimică a combustibililor solizi depinde de vechimea lor de formare (adică de vârsta lor geologică) precum și de transformările suferite de materia organică sub influența factorilor fizici și chimici ( adică de vârsta lor chimică).

Evoluția biochimică și fizico-chimică a unui depozit vegetal care se transformă în cărbuni este indicată de gradul de carbonificare, procesul de carbonificare este cu atât mai ridicat cu cât vârsta geologică a depozitului este mai mare.

Procesul este însă favorizat de presiunea rocilor situate deasupra stratului de cărbune și de temperatură, ceea ce face ca, uneori, vârsta chimică a unor cărbuni să nu corespundă vârstei lor geologice.

Combustibilii solizi în timpul procesului de ardere au o deshidratare completă, urmată de o descompunere termică ( în urma căreia se degajă materiile volatile) cu formarea cocsului și arderea cărbunelui fix din cocs și formarea de cenușă.

Aceste faze nu sunt separate în timp, suprapunerile fiind mai mari sau mai reduse, în funcție de calitatea particulei și mărimea acesteia.

Arderea poate avea un caracter cinetic când fenomenele chimice predomină sau unul difuz când predomină fenomenele fizice.

Lignitul sau cărbunele brun lemnos cu aspect de fibră lemnoasă și uneori cu conținut ridicat de xilită (rest de element incomplet carbonificat) culoare galben – brun până la negru se găsește în Oltenia (Rovinari, Roșia, Urdari, Motru).

3.1. Funcționarea cazanului cu lignit

Combustibilul de bază al cazanului de 1035 t/h este lignitul. În cazanul de 1035 t/h lignitul este ars sub formă de praf, în arzătoare tip fantă.

Compoziția elementară a combustibilului cazanului este:

Ci = 32%; Sic = 3%; Hi = 2,7%; Oi = 4,6%; Ni = 1%; Ai = 26,7%; Wit = 30%.

Puterea calorifică inferioară a combustibilului se calculează cu relația lui Mendeleev.

Hi = 330 Ci + 1030 Hi + 109(Sic – Oi) -25,1 Wit = 339·32+1030∙2,7+109)3-4,6)-25,1·30 = 12669,6 kJ/kg.

Cantitatea de aer minimă necesară arderii se calculează cu relația:

Lmin = .

Cantitatea de oxigen minimă necesară arderii rezultă din relația:

Omin =

Omin = [m3N/kg]

Lmin =

Volumul de bioxid de carbon VCO2 rezultat prin arderea combustibilului se determină cu relația:

;

Volumul de bioxid de sulf rezultat prin arderea combustibilului se determină cu relația:

Volumul gazelor triatomice rezultate prin arderea cărbunelui este.

Volumul azotului rezultat prin arderea combustibilului se determină cu relația:

Volumul vaporilor de apă se calculează cu relația:

este densitatea aerului.

este densitatea vaporilor de apă.

d = 10 [g/kga·u] este umiditatea aerului.

Volumul minim al gazelor uscate se determină cu relația:

Volumul minim al gazelor totale se determină cu relația:

Randamentul cazanului la funcționarea cu lignit este 87%.

Consumul de combustibil al cazanului se determină cu relația:

CAPITOLUL IV

PREZENTAREA CIRCUITELOR DE APĂ DE RĂCIRE ALE GRUPULUI DE 330 MW

4.1. Generalități

Sistemele de alimentare cu apă de răcire se pot clasifica după posibilitățile principale și anume: răcire în circuit deschis, răcire în circuit închis și răcire în circuit mixt.

Instalațiile de pompe de răcire și de curățire cu site pot fi instalate separat una de alta, fie într-o clădire comună.

Mai sunt posibile anumite variante în sensul că pompele și sitele sunt montate lângă apă într-un alt punct oarecare între apă și centrală sau chiar în interiorul sălii mașinilor, pe latura sa longitudinală sau pe cea frontală.

Puterea din ce în ce mai mare a centralelor are drept consecință că, adesea, debitul minim al râurilor nu mai este suficient pentru condensarea întregului debit de abur al turbinelor.

Aceasta influențează asupra consumului specific de căldură și asupra puterii disponibile a grupurilor.

Trebuie să se dea o deosebită atenție asupra faptului că cea mai mare temperatură de ieșire a apei de răcire s-a stabilit în Europa Centrală în general la 30oC, pentru protejarea populației împotriva epidemiilor și pentru a se evita moartea peștilor.

De aceea la o serie de centrale, pentru a se face față pierderilor de putere în timpul verii, trebuie să se construiască turnuri de răcire.

Dispoziția turnurilor de răcire este de multe ori diferită deoarece condițiile geodezice și hidraulice necesită o proiectare specială de la caz la caz.

Circuitul apei de răcire este fie deschis, fie parțial închis, iar apa de răcire se ia dintr-un râu, lac sau din mare.

În condensator, ea este încălzită prin absorbirea căldurii puse în libertate prin condensarea aburului destins în turbină.

Apa de răcire încălzită cedează mediului înconjurător, prin suprafața liberă a cursului de apă, cea mai mare parte din căldura absorbită.

Când nu se dispune de apă de răcire suficientă, apa de răcire (după ce iese din condensator) cedează iarăși căldură mediului înconjurător în turnurile de răcire.

La alimentarea cu apă de răcire, pe primul plan este problema temperaturilor maximă și minimă ale apei, variația ei în cursul unui an, și deci stabilirea unei temperaturi medii care se pune la baza proiectului grupului turbină – generator.

Tot atât de importantă este problema cantității disponibile de apă care poate fi diferită în funcție de anotimpuri și a calității apei care, eventual, poate fi și ea variabilă sub raportul impurităților mecanice al compoziției chimice.

Aceasta din urmă ar trebui să fie indicată pe cât posibil sub formă de analiză a elementelor conținute de apă.

La nevoie este suficientă la început indicarea durității temporare și permanente, în grade de duritate (germane, franceze sau engleze) a conținutului de acid silicic, de bioxid de carbon liber și legat și a valorii pH – ului.

Interesează apoi și conținutul de substanțe organice și acizi humici precum și o eventuală impurificare cu alge.

Distanța absolută de la punctul de priză a apei până la centrală, precum și distanța dintre nivelul mediu al apei și cota la care se construiește centrala, joacă un rol important.

4.2. Prezentarea circuitului hidrotehnic

Circuitul hidrotehnic al centralei termoelectrice cu grupurile de 330 MW este alcătuit din două secțiuni distincte: circuit hidrotehnic exterior și circuit hidrotehnic interior.

Circuitul hidrotehnic exterior se compune din următoarele instalații:

lac de acumulare compensator;

canal de regularizare a albiei răului în lungime de 2000 m;

lac de acumulare cu o capacitate de acumulare de cca 300000 m3 apă;

baraj de captare (mobil), în lungime totală de 90 m, 5 stavile segment de 16∙4 m și una de spălare de 6·4 m;

priza de apă are un front de captare în lungime de 45 m și un unghi de 603o față de axul barajului;

camera prizei din două compartimente: cămin vane de acces pe canalelede aducțiuni, cu 4 deschideri de 5∙4 m și canalele de aducțiune, în număr de 4, cu secțiune de 5,3∙2,65 m și panta i = 0,002;

subtraversarea râului regularizat Tismana printr-un sifon.

Circuitul hidrotehnic interior are în componență următoarele instalații:

denisipator cu 7 camere de decantare cu viteza apei 0,224 m/s și grosimea depunerilor de 0,2 m;

casa sitelor, cu site rotative cu electromotor de antrenare, reductor și dispozitiv de comandă: – etapa I – 4 site DUKLA cu Q = 4 m3/s;

– etapa a II-a – 4 site cu Q = 12 m3/s;

– pompe de evacuare a nămolului, tip ACV 100-150;

– canale de apă rece: – etapa I – două canale 2,15∙2,75 M;

– etapa a II-a – 4 canale 2,5∙2,75 m;

– viteza apei în canal 1,7 m/s;

grupurile de 200 MW au 4 pompe de circulație tip 6 DR -100 (Cehia), Q = 4 m3/s; H = 7+15 mCA, n = 500 rot/min;

grupurile de 330 MWsunt dotate cu 8 pompe de circulație: 2 tip PHRV 122 cu Q = 5,8m3/s, H = 7+10 mCA, N = 368 rot/min și 6 tip DV 5 – 110 cu Q = 5,8 m3/s, H = 8+11 mCA, N = 490 rot/min;

grupurile de 330 MW au câte un condensator tip CTA cu o singură trecere;

canale de apă caldă: – etapa I – 2 canale 2,15∙2,75 m,

– etapa a II-a – 2 canale 2,5∙2,75 m,

– panta de curgere 1,5 %;

două turnuri de răcire cu tiraj natural, în curent transversal, sistem pelicular, cu capacitatea de 28000 m3/h (etapa I);

trei turnuri de răcire cu tiraj natural în contracurent, cu capacitatea de 42000 m3/h, H = 110 m (etapa aII-a);

stația de pompe de apă caldă aferentă turnurilor de răcire de la etapa I are 4 pompe tip SIGMA SSK 12 -PE;

stația de pompe de apă caldă aferentă turnurilor de răcire de la etapa a II-a are 6 pompe tip DV – 2 – 110;

canale de evacuare apă răcită din turnuri, câte unul pentru fiecare turn, cu dimensiunile 2,15∙2,5;

canale de evacuare apă caldă la râul Jiu, 6 canale de beton, cu dimensiunile 2,5∙2,5;

nod hidrotehnic alcătuit din: – bazin de comutare etapa I;

bazin de comutare etapa a II-a;

deversor de reglaj (pieptene);

cămin de amestec, pentru temperaturi ale apei reci de 10oC, se introduce apa caldă în apa rece pe timp de iarnă.

4.3. Circuitul de apă de răcire

4.3.1. Schema circuitului de răcire

Schema instalației de apă de răcire pentru instalațiile grupului este prezentată în fig. 1. Apa de răcire este preluată dintr-un bazin (1) de două pompe de circulație (2), care realizează fiecare un debit de cca. 50% din debitul de apă de răcire nominal al grupului. Apa de răcire este refulată de pompe prin condensatorul turbinei (3) și în paralel prin condensatorul TPA (4), prin răcitorul de vară (5=, prin răcitoarele de ulei (6) ale turbinei și prin răcitoarele de apă demi (7) pentru pompele de alimentare spre bazinul stației pompelor de turn printr-un canal de apă caldă.

Apa evacuată din condensatoare și răcitoare este vehiculată spre bazinul stației pompelor de turn printr-un canal de apă caldă. De aici pompele de turn refulează apa spre turnurile de răcire. Apa de răcire în turnuri se scurge liber spre bazinul de aspirație al pompelor de circulație printr-un canal de apă rece.

4.3.2. Pompele de apă de răcire

Caracteristici tehnice

Date caracteristice ale pompelor de apă de răcire, care sunt numite uzual pompe de circulație:

notația tip: DV 5-110;

natura fluidului pompat: apă curată sau ușor încărcată (apă de râu) fără amestecuri corozive, abrazive;

greutatea volumică a fluidului: aprox. 1000 daN/m3;

debitul pompat max/min: 6,1/5,2 m3/s;

temperatura fluidului: 50oC;

înălțimea de refulare max/min: 7/11 mCA;

înecarea minimă a rotorului H1 geomin : 3,07 m;

randamentul pompei min/max: 0,68/0,76;

turația de funcționare: 490 rot/min;

puterea electromotorului de antrenare: 1000 kW.

Date caracteristice ale motoarelor de antrenare a pompelor:

notația tip: MIB 2V;

tensiunea nominală: 6000 V;

curentul nominal: 160 A;

factorul de punere nominal: 0,8;

turația nominală: 1000 kW.

Motorul electric de antrenare este de tipul asincron cu rotor în scurtcircuit, în construcție verticală, lagărul axial al motorului preluând și efortul axial al pompei.

Descrierea constructivă și funcțională

Pompele tip DV sunt pompe cu rotor axial cu palete fixe, monoetajate, concepute în construcție verticală suspendată. Principalele elemente ce compun pompa sunt: linia de aspirație camera rotorică, corpul stator ieșire, corpul de refulare, rotorul axial, lagărele de ghidare, sistemul de lubrifiere cu apă a lagărelor, cuplajul cu motorul de antrenare.

Pâlnia de aspirație are un rol determinant în îmbunătățirea condițiilor de intrare a apei în pompă. Este executată din fontă cenușie și este prevăzută cu centraj pentru montarea bucșei de uzură din oțel inoxidabil.

Rotorul este principalul organ al pompei care imprimă lichidului vehiculat energia cinetică necesară realizării înălțimii de pompare cerute. Rotorul are următoarele componente:

butucul rotorului, turnat din oțel OT 45;

paletele rotorului, în număr de 4.

Paletele se fixează pe butuc prin sudură.

Corpul stator este executat prin turnare din fontă cenușie și are rol de a transforma o parte din energia cinetică în energie potențială. La exterior corpul are o formă tronconică având bazele flanșate pentruprinderea și centrarea cu pâlnia de aspirație, la partea inferioară și respectiv cu corpul de refulare, la partea superioară. La interior corpul stator este prevăzut cu un butuc de formă tronconică, fixat de corpul exterior prin 9 palete statorice.

Corpul de refulare este executat cu subansamblul sudat din elemente din oțel laminat, fiind ridigizat prin nervuri: el servește atât la sprijinirea pompei pe planșeu prin intermediul tronsonului de capăt, cât și pentru a face legătura cu conducta de refulare printr-un cot la 90o, flanșat, executat din virole cilindrice.

Arborele este executat dintr-o singură bucată din oțel forjat, fiind ghidat de 2 cuzineți radiali din cauciuc.

Este protejat de bucșe de uzură în zona cuzinetului iradial inferior, a cuzinetului radial superior și a presetupei.

La capătul său inferior este fixat subansamblul rotor. La capătul superior arborele este ghidat de lagărul radial cu cuzinet de cauciuc (lagăr hidrolub).

Lagărele de ghidare radială sunt prevăzute cu cuzineți din cauciuc vulcanizat pe bucșe metalice care se ung cu apă decarbonatată.

Acești cuzineți sunt amplasați pe lagărul inferior din stator, respectiv pe lagărul superior corp refulare.

Lichidul de ungere – apa – este introdus în partea superioară a lagărului superior, în spațiul inelar, prin 2 găuri; apa care pătrunde în spațiul etanș dintre arborele pompei și tubul de protecție asigură ungerea cuzinetului inferior din stator, fiind evacuată prin etanșarea inferioară în apa refulată de pompă.

Etanșarea de la partea inferioară a lagărului din stator împiedică pătrunderea apei din circuitul de răcire în circuitul de ungere, în special la oprirea pompei și în perioada când aceasta nu funcționează.

Etanșarea arborelui la ieșire din lagărul superior se face cu șnur de azbest grafitat. Inelele de etanșare se sting astfel încât să apară o scurgere normală de apă.

Cuplarea arborelui pompei cu arborele motorului se realizează prin cuplaj rigid.

Sensul de rotație a arborelui care asigură funcționarea normală a pompei este indicat de săgeata de pe corpul pompei – sens dreapta – privind rotorul pompei dinspre cuplaj (sensul acelor de ceas).

4.4. Prizele de apă de răcire și de evacuare

aducțiunea și evacuarea apei de răcire se fac cu ajutorul unor construcții de prize și de vărsare, care aproape totdeauna sunt legate prin canale deschise cu cursul natural de apă.

Un canal de aducțiune poate fi executat, în raport cu condițiile locale, sub formă de albie deschisă, de canal cu tuluzurile laterale simplu pereate cu piatră de talie, cu sau fără fund pereat. Se pot însă executa și canale cu pereții de paplanșe sau pereți, planșee și funduri de beton armat. Dacă diferențele de nivel ale apei sunt foarte mari se vor prevedea compartimente cu ecluze.

Din canalul de aducțiune, apa trece la casa sitelor. Ea constă din cel puțin două camere, dintre care una este precedată de o instalație de curățire cu grătare. O platformă situată deasupra nivelului maxim al apei suportă instalația de pompare și mecanismele de curățire cu grătare, precum și instalația electrică aferentă.

Lucrările de fundații ale unei astfel de construcții implică adesea cheltuieli mari de investiție. Pe cursurile de apă rareori se găsește un teren rezistent, bun pentru fundații. Prin urmare, trebuie să se conteze pe o fundație pe piloni, săpătura pentru fundație fiind protejată de palplanșe, dacă nu este mai simplu, din punct de vedere tehnic și mai economic, să se execute construcția pe fundații cu dresoane cu aer comprimat. Bazinele de apă se găsesc la adâncime mare sub nivelul apei subterane, așa încât trebuie să se lucreze folosind palplanșe și alte mijloace pentru a împiedica la pătrunderi de apă. Bazinele au pereții groși din beton armat pentru a se satisface la diferite niveluri ale apei, presiuni ale pământului și sarcini date de pompe.

Bazinele construcției de aducțiune și ale casei sitelor sunt prevăzute cu tencuială impermeabilă de ciment pentru a obține suprafețe cât mai netede și a se face mai dificilă murdărirea lor. Platforma de deservire a pompelor este construită sub formă de planșeu de beton armat, care trebuie să preia sarcinile foarte mari date de aceste pompe . pardoseala platformei de deservire este acoperită cu plăci de pardoseală care se pot curăți ușor. De pe platformele situate dedesubt se manevrează vanele și dispozitivele electrice și mecanice. Bazinele trebuie să fie prevăzute cu deschideri de vizitare.

Pe planșeu, deasupra pompelor, se vor prevedea grinzi de montaj pentru montare și demontare. Pentru reparațiile curente este recomandare să se prevadă un mic atelier mecanic. Încăperile pentru transformatoarele necesare, cu bazinul respectiv de colectare a uleiului, au accesul din exterior.

Construcția de vărsare este mult mai simplu de construit. Apa de răcire este condusă într-un bazin de detență și de acolo curge în general prin tuburi cu pantă naturală, înapoi în cursul de apă.

Întrucât în bazinul de detență se mai varsă și alte ape reziduale, de exemplu apa provenită de la purjarea cazanului, trebuie să se aibă grijă ca apa evacuată să nu aibă la ieșire o temperatură prea ridicată pentru a nu vătăma flora și fauna cursului de apă. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește compoziția dinamică a apei evacuate.

Introducerea apei în cursul natural de apă se face cel mai bine sub nivelul minim al apei. Construcția de beton armat se lărgește sub formă de pâlnie înspre cursul de apă, pentru a se reduce viteza curentului. Talpa, care adesea trebuie să se construiască din beton sub apă, se prelungește în cursul de apă cu o porțiune pereată cu piatră de talie, așa încât se evită afuierea zonei respective a malului.

4.5. Canale de apă de răcire

Pentru transportul apei de răcire de la priză la centrală și de la centrală la vărsarea în râu se pot folosi fie conducte, fie canale maxime de beton. Conductele pot fi executate din beton normal, beton centrifugat, beton precomprimat sau metal. Economicitatea depinde, în funcție de condițiile de teren existente, de modul de execuție ales, ținându-se seama de infrastructura necesară. Această infrastructură a conductelor poate consta fie din socluri individuale de beton, fie din grinzi continue de sprijin. Trebuie să se dea o atenție deosebită montării conștiincioase, execuției rosturilor și unei izolații interioare și exterioare bune.

Conductele de oțel trebuie date cu bitum la interior și să fie izolate cu grijă la exterior pentru a se împiedica coroziunea. Sunt deosebiți de periculoși curenții vagabonzi care, în cazul izolației exterioare defectuoase pot distruge conductele mecanice în scurt timp, fiind necesară înlocuirea lor.

Debitele mari de apă de răcire necesită conducte cu diametre mari și, deci, pozarea lor trebuie să se facă la o adâncime mare. Din cauza situației geografice, traseele conductelor traversează adesea șoselele și, deci, devine necesar să se prevadă construcții sub formă de poduri, pentru a nu se transmite sarcinile traficului la conducte.

Aleg varianta canalului de beton. Betonul trebuie să fie impermeabil și rezistent la substanțele chimice agresive, de exemplu acizii humici. De aceea, la prepararea betonului trebuie să se dea atenție procentului de nisip fin care, conform rândului E din prescripțiile pentru beton armat, trebuie să fie de cel puțin 9%.

Adăugarea așa numiților fluxanți de beton se poate face numai în cantități care să nu dăuneze celorlalte proprietăți ale betonului.

Este avantajos un adaos de făină de cuarț sau de tras, care din cauza granulației fine (0,2 mm) are un efect favorabil asupra densității betonului, deoarece umple porii acestuia. Cantitatea de adaos depinde de cantitatea de nisip natural existent.

Trebuie să se renunțe la rosturile de lucru, precum și la legarea cofrajelor cu sârmă, pentru a se evita neetanșeitățile care ar putea rezulta de aici. Se recomandă torcretarea interioară a pereților ca și etanșarea lor exterioară cu bitum aplicat cu pensula de iută sau cu carton și chiar cu foi metalice.

O mică pierdere de apă prin fisurile de contracție care se produc nu au, în general, importanță, deoarece, aceste locuri, conform experienței, se includ singure, după un scurt timp de funcționare prin colmatare cu particule de pământ.

4.6. Turnuri de răcire

bazinul de apă răcită se reazemă pe o fundație inelară. În bazin se găsesc stâlpii construcției care suportă dispozitivele de stropire a apei. În bazin pătrunde sub formă de construcție închisă – de tunel – camera motorului pentru acționarea ventilatorului conductor de aducțiune a apei și cea de aspirație, cu diametrul de 0,80 – 1,50 m, se introduc prin pereți cu ajutorul unei garnituri speciale de etanșare. Conducta verticală prin care urcă apa, se reazemă pe o fundație proprie de pe fundul bazinului de apă răcită. Înaintea conductei de aspirație este instalat un grătar de curățire, pentru a reține impuritățile mari cum sunt frunzele sau alte obiecte asemănătoare. În jurul bazinului trebuie să se prevadă o pistă circulară pe care se poate merge pentru a se face controlul instalației.

Circulația aerului în turn joacă un rol deosebit în fenomenul răcirii. Cu cât debitul de apă este mai mare, față de același debit de apă, cu atât răcirea apei este mai eficace, iar temperatura apei la venirea din turn se poate apropia mai mult de limita inferioară de răcire. De aceea, este indicat a face, prin toate mijloacele posibile, din punct de vedere tehnic și economic, să circule prin turn un debit cât mai mare de aer, deci ca turnul să lucreze cu un cât mai mare. Această măsură atrage după sine și o scădere a temperaturii t2 a aerului la ieșirea din turn, precum și o funcționare a turnului numai în domeniul nesaturat pentru aer.

Turnurile de răcire se construiesc cu tiraj natural și cu tiraj artificial. Alegerea soluției cât mai adecvate depinde, în special de condițiile în care va funcționa turnul din punct de vedere al climatului, de exigențele impuse în ceea ce privește temperaturile extreme ale apei de răcire și de problemele economice. De aceea soluția optimă va fi determinată de la caz la caz.

Tirajul natural depinde, în primul rând, de condițiile de climă în care lucrează turnul și apoi de eficiența schimbului de căldură și de substanța dintre aer și apă, care la rândul lor depinde de tiraj.

Această eficiență depinde, la rândul ei, de diferența de temperatură dintre apă și aer și de entalpia inițială a aerului.

De aceea, un turn cu tiraj natural lucrează în condiții bune, dacă diferența de temperatură t – 0 are o valoare pozitivă cât mai mare și dacă I1 este cât mai mic. În tirajul natural nu este posibilă o apropiere prea mare a temperaturii de ieșire a apei din turn de limita inferioară de ieșire.

Tirajul natural are avantajul că oferă o construcție mai simplă și necesită cheltuieli mai mici, necesită investiții mari din cauza coșului de tiraj care are dimensiuni impunătoare și un spațiu liber în jurul lui.

Aleg varianta turnului cu tiraj natural din considerente economice și a avantajului amplasării CTE în apropierea unui râu cu un debit de apă suficient pentru răcirea unui condensator.

4.7. Instalațiile de tratare a apei

filtrarea mecanică a apei se poate face în bazine deschise sau în rezervoare închise. La filtrele deschise cu pietriș, din interiorul clădirilor se formează ușor ceață când temperatura exterioară este coborâtă și de aceea planșeele și pereții se umezesc foarte mult în grosimea lor. Prin măsuri constructive, cum sunt ventilarea, izolarea planșeelor și a pereților și montarea de bariere de vapori se poate remedia acest neajuns. Filtrele cu pietriș făcute din beton trebuie să fie tratate cu fluor pentru a se micșora înmulțirea algelor.

Rezervoarele de acumularea apei brute sau a apei tratate pot fi executate ca rezervoare de beton armat în subsol, dedesubtul instalației de tratarea a apei. Ele trebuie să fie izolate cu grijă contra apei subterane sau a apei de ploaie și să fie construite fără fisuri. Pereții despărțitori dintre diferitele rezervoare trebuie de asemenea să fie absolut impermeabili. Pentru protecția feței interioare a pereților de beton, pe de o parte și pentru evitarea impurificării diferitelor lichide cu particule de beton, pe de alta , interiorul pereților, pardoselilor și planșeelor trebuie să fie protejat cu cauciuc aplicat la rece, cu plăci antiacide sau altele.

Trecerile conductelor și derivațiilor prin aceste planșee de beton armat trebuie să fie montate și etanșate cu grijă deosebită.

Tuburile de scurgere și bazinele de neutralizare trebuie să fie făcute din produse din piatră, materiale plastice, oțel cauciucat etc. Ca eventualul exces de acizi din apa neutralizată să nu distrugă tuburile.

Acidul clorhidric și soluția de sodă caustică se livrează în vagoane cisternă și se depozitează în rezervoare metalice cauciucate. Aceste rezervoare de baze și acizi se instalează, împreună cu instalațiile de dozare, cu pompele de tot felul etc., pe planșeul de deasupra rezervoarelor de beton armat. Canalele deschise sau acoperite în care se scurge apa de spălare se execută rezistențe la acizi și baze. Pentru pereți și pardoseli se recomandă un finisaj antiacid. Vopseaua dispozitivelor mecanice, ferestrelor și ușilor trebuie de asemenea să fie antiacidă.

4.8. Condensatorul turbinei F1C330

4.8.1. Funcțiile și descrierea condensatorului

Condensatorul turbinei este un schimbător de căldură abur – apă unde, funcțional, are loc transferul căldurii de condensare a aburului la apa de răcire care parcurge țevile condensatorului.

Aburul se condensează pe suprafața exterioară a țevilor, iar condensatul rezultat se colectează în rezervorul condensatorului. Condensatul și instalațiile sale auxiliare sunt proiectate pentru a asigura condensarea aburului la o presiune subatmosferică (vid).

Pe lângă aburul evacuat din ultimele trepte ale turbinei, în condensator se mai introduce abur de la :

instalația de ocolire de joasă presiune (IOJP) a turbinei;

expandoarele de purje și drenaje;

aerisirile preîncălzitoarelor regenerative.

În rezervorul condensatorului se colectează condensatul principal rezultat din schimbarea de stare de agregare (faza) a debitelor de abur menționate; de asemenea, se introduc apa de adaos pentru compensarea pierderilor apă – abur ale blocului energetic și debite de condensat de la:

condensatorul turbopompei de alimentare;

expandorul de purje lichide;

condensatorul de abur etanșări.

Funcționarea normală a condensatorului implică:

menținerea separării între spațiul de abur + condensat și apă de răcire, pentru a evita impurificarea condensatului principal;

realizarea unui vid corespunzător funcționării economice a turbinei;

evitarea unei scăderi a temperaturii condensatului colectat în rezervorul condensatorului cu mai mult de 0,5 oC față de temperatura de condensare a aburului.

Descrierea constructivă

Condensatorul turbinei este un schimbător de căldură de suprafață cu o singură trecere pentru apa de răcire.

Suprafața de schimb de căldură se constituie din pereții țevilor dispuse în fascicole orizontale. Apa de răcire circulă prin țevi a căror suprafață exterioară este în contact cu aburul, gazele necondensabile (aer) și condensatul principal.

Condensatorul este amplasat sub cele două corpuri de joasă presiune ale turbinei, în dispoziție transversală.

Constructiv, la condensator se disting:

corpul;

camera de intrare a apei;

plăcile tubulare;

fascicolele de țevi;

racordurile de abur și condensat / apa de adaos;

suspensia și dispozitivul antiseismic;

accesoriile.

Corpul condensatorului este paralelipipedic, sudat la partea inferioară cu racordul de abur de la eșaparea turbinei, iar nivelul plăcilor tubulare cu camerele de apă. La partea inferioară, corpul înglobează rezervorul de condensat.

În partea superioară, respectiv inferioară, corpul este ridigizat cu stelaje din țeavă.

Camera de intrare a apei este paralelipipedică, împărțită în două semicamere prin perete vertical. Fiecare semicameră are în exterior o ușă rabatabilă, prevăzută cu o gaură de vizitare și ștuțul de la partea inferioară pe unde pătrunde apa de răcire.

Camera de ieșire a apei are o formă similară cu camera de intrare și este formată din două semicamere separate prin perete vertical. Peretele exterior al camerei este plan, ridigizat.

În partea dinspre corp, camera de ieșire a apei are un compensator de dilatare. Ieșirea apei de răcire se face prin câte un ștuț.

Pentru preluarea dilatărilor și evitarea vibrațiilor, între ștuțurile camerelor de apă și conductele de apă de răcire sunt montate compensatoare de cauciuc.

În corpul condensatorului sunt 26500 țevi mandrinate în plăcile tubulare. O parte din țevile condensatorului constituie cele 2 răcitoare pentru gaza necondensabile.

În interiorul corpului, pe partea de abur, sunt zone de separație lângă plăcile tubulare pentru colectarea pătrunderilor de apă de răcire.

Sub tabulara condensatorului sunt prevăzute jgheaburi din tablă perforată pentru degazarea condensatului care se scurge în rezervor.

Racordul de abur la turbină este compus din 8 pereți sudați între ei. Conductele de abur de la prizele 1 și 2 ale turbinei spre PJP1 și 2 traversează acest racord. Accesul în interiorul racordului de abur se realizează prin gura de vizitare plasată sub cota + 10 m.

Condensatorul se sprijină pe fundație prin intermediul unei suspensii elastice compusă din 6 suporturi reglabile care conțin resorturi elicoidale.

Dispozitivul antiseismic, constituit din cabluri de ancorare bine întinse, are rolul de a evita deplasările condensatorului pe suporturi în plan orizontal.

Condensatorul este echipat cu aparate care indică local:

nivelul de condensat în rezervor – sticla de nivel;

nivelul în semicamerele de apă de intrare – sticle de nivel;

presiunea aburului la eșapare din CJP 1 și în spațiul de abur al condensatorului – manovacumetre;

temperatura apei de răcire.

De asemenea, pe condensator sunt dispuse traductoare de nivel, presiune și temperatură care se integrează în lanțuri de măsură, semnalizare / protecție și reglare.

4.8.2. Caracteristici tehnice

Caracteristici constructive

Dimensiunile de gabarit condensator:

lungime: 14130 [mm];

lățime: 9792 [mm];

înălțime: 9940 [mm].

Suprafața de schimb de căldură:

număr total de țevi: 26500;

număr țevi întărite: 1320;

număr țevi standard: 25180;

lungime țeavă: 10484 [mm];

material țevi: alamă;

număr de drumuri de apă: 1;

aria suprafeței de schimb de căldură: 15605 [m2].

Masa condensatorului:

după finalizarea montajului: 315000 [kg];

în condiții de funcționare: 545600 [kg];

umplut cu apă în spațiul de abur: 922000 [kg];

compactarea rezervorului de condensat: 70 [m3].

Parametrii funcționali de proiect:

abur evacuat din CJP în racordul condensatorului;

debit: 165,083 [kg/s] (594,3 [t/h]);

presiune: 0,0372 [bar abs];

temperatura de condensare: 27,76 [oC];

entalpie: 2292 [kJ/kg] /547,54 [kcal/kg].

Condensat în rezervorul condensatorului:

subrăcire maximă față de temperatura de condensare a aburului: 0,5 [oC];

conținut maxim de O2: 1410-3 [mg/dm3].

Apa de răcire

debit: 10,111 [m3/s] (36400 [m3/h]);

viteza apei în țevi: 1,9 [m/s];

factor de curățire a țevilor: 85 [%];

pierdere de presiune pe condensator: 4,45 [m col apă];

temperatura intrare / ieșire: 15/23 [oC].

4.8.3. Reglaje și automatizări la condensator

Bucle de măsură cu transmitere la aparate indicatoare și înregistratoare din camera de comandă tehnologică (CCT):

nivel condensat în rezervorul condensatorului;

temperatura apei de răcire la intrarea în condensator;

temperatura apei de răcire la ieșirea din condensator;

temperatura de buraj;

vid în condensator.

Bucle de semnalizare / protecție

semnalizare nivel condensat foarte coborât;

semnalizare nivel condensat coborât;

semnalizare nivel înalt condensat;

semnalizare lipsă vid în condensator la o presiune de 0,103 bar abs;

închidere robinet alimentare cu abur a etanșărilor pentru vid în condensator < 10 %;

declanșare turbină când presiunea în condensator atinge 0,2 bar abs;

semnalizare nivel în bazinul de aspirație a electropompelor de circulație mai mic decât minim (2,8 m);

semnalizare nivel normal în camerele de apă.

4.8.4. Exploatarea de durată

Exploatarea în sarcina condensatorului implică realizarea condițiilor normale de funcționare.

Pentru verificarea îndeplinirii cerințelor respective, se vor compara parametrii de funcționare măsurați cu valorile recomandate – conform cu Tabelul 1 sau primite prin alte dispoziții tehnice de exploatare.

Tabelul 4.1

Parametrii de funcționare ai condensatorului

CAPITOLUL V

CALCULUL CONDENSATORULUI TURBINEI F1C330 MW

Turbina de 300 MW este prevăzută cu un condensator de suprafață de formă paralelipipedică, cu un singur drum de trecere a apei de răcire cu fascicul orizontal de țevi și cu posibilitatea de curățire în mers.

Randamentul întregii instalații de preîncălzire a grupului este îmbunătățit datorită tipului constructiv al condensatorului ce provine subrăcirea condensatorului.

Condensatorul are 2 răcitoare de aer amplasate la partea inferioară a fascicolului de țevi și care prin răcirea amestecului de aer și abur necondensat, micșorează cantitatea de abur aspirat de instalația de vid.

Din punct de vedere constructiv, condensatorul are următoarele caracteristici:

protecție împotriva creșterii presiunii;

capacul camerei de apă este rabatabil și divizat;

sprijinirea condensatorului se face prin resorturi;

materialul din care sunt confecționate țevile este arama;

mantaua este confecționată din oțel.

5.1. Calculul termic hidraulic și de rezistență al condensatorului (schimbătorului de căldură apă – abur)

Temperatura apei la intrarea în condensator:

t2' = 15oC.

Temperatura apei la ieșirea din condensator:

t2'' = 33oC.

Calculul schimbătorului de căldură presupune următoarele etape:

Calculul termic care constă în alegerea sau stabilirea temperaturilor agenților termici, determinarea suprafeței de schimb de căldură, calculul coeficientului de reținere a căldurii.

Calculul termic de proiectare presupune determinarea suprafeței de transfer termic și amplasarea acesteia în spațiu (se cunosc regimurile de temperaturi pentru cele 2 fluide).

Calculul hidraulic – presupune determinarea pierderilor de presiune pentru fiecare agent termic și a modului de acoperire a acestora.

Calculul mecanic – se dimensionează elementele componente ale schimbătorului din punct de vedere al rezistenței la presiune, la încovoiere și se alege soluția pentru preluarea dilatărilor.

5.1.a. Calculul termic

Determinarea suprafeței de schimb de căldură se bazează pe ecuația:

S = [m2] (5.1)

și presupune cunoașterea valorilor pentru sarcina termică a aparatului, pentru coeficientul global de transfer termic și pentru diferența medie de temperatură între cei 2 agenți termici.

Utilizarea ecuației de transfer termic în aparatele schimbătoare de căldură, necesită cunoașterea diferenței medii de temperatură tmed între cele 2 fluide.

În ecuația (5.1) coeficientul global de schimb de căldură k se consideră având valori constante pentru întregul aparat.

În figura 5.1 se prezintă diagrama de temperatură pentru aparatele cu curgere paralelă.

ts

∆tmax t"2

t2

s0

Fig.5.1

Admit următoarele ipoteze simplificatoare:

Se consideră constante în lungul aparatului următoarele mărimi:

debitele agenților termici G1,2 = constante;

coeficient global de schimb de căldură k = constantă;

căldurile specifice ale agenților termici cp1 = cst, cp2 = cst.

În calculele practice, condițiile k = cst., cp1,2 = cst., se asigură prin determinarea acestor mărimi la temperaturile medii t1, respectiv t2 ale fluidelor.

Precizia acestei simplificări depinde de mărimea variațiilor de temperatură t1 și t2 ale fluidelor și de caracterul dependenței cu temperatura a proprietăților fizice.

Neglijez pierderile de căldură ale aparatului în mediul ambiant, respectiv coeficientul de reținere a căldurii r = 1.

În aparat (condensator) nu există transfer combinat de căldură (transfer simultan de căldură sensibilă și de căldură latentă de vaporizare sau condensare).

Capacitățile termice ale celor două fluide sunt respectiv:

W1 = G1cp1 [W/oC];

W2 = G2cp2 [W/oC], (conform "Termotehnică și mașini termice" – Valentin Paliță);

Unde: G1, G2 – debitul masic de agent cald, respectiv rece; [kg/s];

cp1, cp2 – căldura specifică la presiunea constantă a agentului cald , respectiv rece, în [J/kgoC];

W1, W2 – capacitatea termică a agentului cald, respectiv rece, în [W/oC].

Calculez temperatura medie a apei:

t2m = .

Proprietățile termice pe partea apei :

presiunea apei: par =3 bar;

cp2m = 4,181 [kJ/kgoC] – căldura specifică medie ;

2 = 0,883·10-6 [m2/s] – vâscozitatea cinematică

Pr2 = 6,8 – criteriul Prandtl;

λ2 0 0,6011 [W/moC] – conductivitatea termică;

ρ2 = 997,81 [kJ/m3] – densitatea.

Determinarea proprietăților fizice pentru abur:

La ps = 0,04 bar – ts = 29oC;

λ 1 = 0,615 [W/moC];

cp1 = 4,178 [kJ/kgoC];

Pr1 = criteriul Prandtl;

1 = 0,803∙10-6;

ρ1 = 995,6 [kg/m3].

Fluxul elementar de căldură dQ, pentru elementul de suprafață ds în cazul schimbătoarelor de căldură este dat de relația:

dQ = k(t2"-t2')ds=+W2dt2 = G2cp2(t2"-t2')

G1 = [kg/s];

i1' , i1'' =f(ps);

i1' = 121,4 [kJ/kg];

i1'' = 2554 [kJ/kg];

G1 = 218,89 [kg/s];

Q1 = G2cp2(t2"-t2') = 9096,906∙4,181(33-15)= 684614,95 W – fluxul de căldură cedat de agentul:

Q1 = 532,478 [kW].

Din relația Q = ktmeds0 rezultă:

tmed =, sau:

tmed = [oC].

tmax , tmin – reprezintă diferența maximă, respectiv minimă de temperatură în agenții termici la intrare în aparat, [oC].

Rezultă: s = ;

S = ndmL ; L = s/ ndm;

n – numărul de țevi;

L – lungimea țevii

dm – diametrul mediu al țevii;

dm =

W = ;

G2 = ;

n = ;

rezultă aleg conform STAS n = 2083 țevi.

5.2. Calculul coeficientului de convecție pentru apă: α2

Re =

Re = număr Reynolds.

Folosesc ecuația criterială pentru convecția forțată în regim de curgere turbulent în tuburi și canale.

Nu = 0,0209·Re0,8∙Pr0,45 = 0,0209∙1494900,8∙6,80,45;

Nu = 683,069;

α2 = [W/m2 oC].

5.3. Calculul coeficientului de convecție pentru abur: α1

Nu = cc(Ga Pr Ku)m

Nu – criteriul Nusselt;

Ga – criteriul Galilei;

Ku – criteriul Kutadeladze;

c – se alege din tabele pentru situația țevilor orizontale;

c – 0,652;

m = 1/4;

Nu = 0,652;

Nu = 0,652;

Nu = 784,083; rezultă;

α1 = = 10046,063 [W/m2 oC].

5.4. Calculul coeficientului global de schimb de căldură

k = ;

unde: Rtd – rezistența termică de contact;

Rtd = 2·10-4 [grd/W];

– grosimea peretelui;

= 0,002 [m];

p – conductivitatea termică a peretelui.

s = [m2].

L = [m].

5.5. Calculul hidraulic al condensatorului

Scopul principal al acestui calcul este acela de a determina pierderile de sarcină (căderile de presiune) pe traseul celor doi agenți termici ce circulă prin aparat.

Pierderile de sarcină sunt necesare pentru a dimensiona pompele sau ventilatoarele ce deservesc instalațiile în care sunt montate aparatele respective.

Puterea consumată de pompă pentru vehicularea apei prin condensator se determină cu relația:

P = ;

G2 – debitul de apă de răcire [kg/s];

p – pierderea totală de presiune în schimbător;

– densitatea fluidului;

– randamentul pompei.

Pierderile de sarcină constituie un parametru de importanță deosebită în proiectarea și funcționarea schimbătoarelor de căldură, ele trebuie încadrate în valorile optime pentru tipul de aparat și fluidul considerat corespunzător sarcinii termice a aparatului.

Pierderile de sarcină duc la cheltuieli mari în exploatare (consum de energie electrică la pompare) la apariția eroziunii și a vibrațiilor în funcționare sau la depășirea presiunilor admisibile tehnologic în unele porțiuni ale instalației în care se încadrează condensatorul (schimbător de căldură).

Pierderile de sarcină se calculează cu ajutorul relației:

p = ;

– pierderea de presiune necesară învingerii rezistențelor de frecare liniară care se produce în canale cu secțiunea constantă;

– pierderea de presiune necesară învingerii rezistențelor locale în coturi, îngustări și lărgiri de secțiune;

– pierderea de presiune necesară învingerii rezistențelor produse de accelerarea fluidului;

– pierderea de presiune necesară învingerii rezistențelor forțelor ascensionale datorate distrugerilor de temperatură ale fluidului.

și au valori foarte mici, rezultă că se neglijează.

= [N/m2];

l – lungimea porțiunii liniare prin care curge fluidul;

l = 11,489 [m];

w – viteza fluidului ;

di – diametrul interior;

– densitatea apei;

t și tp – temperatura medie a fluidului, respectiv a pereților scăldați de fluid;

– coeficientul de frecare.

Calculez cu relația lui Konacov ( "Termotehnică și mașini termice – Valentin Paliță).

= ;

tmed = 24 [oC];

= [N/m2];

= 0,120 [bar];

= 4 [N/m2];

= 0,179 [bar];

p = 0,120+0,179 =0,299;

= p + 2 bar – pentru asigurarea pierderilor de sarcină pe partea apei;

= 2,299 [bar].

De aici rezultă puterea vehiculată de pompa de apă de răcire:

Par = [kW].

5.6. Calculul de rezistență al peretelui camerei condensatorului

Peretele camerei condensatorului se execută din OL 42 – 3 k în formă de plăci întărite cu nervuri. Se formează astfel panouri care pot fi considerate pentru calcul încastrate pe contur. Dimensiunile panoului se aleg:

L = 1110 mm;

H = 675 mm.

Grosimea necesară a tablei se determină cu relația:

δ = H[mm].

Presiunea în interior fiind foarte mică (0,04 bar) se admite ∆p = 1 bar.

Tensiunea admisibilă:

δ = 675[mm]

Se admite grosimea peretelui δ = 12 [mm].

CAPITOLUL VI

MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA CIRCUITULUI DE APĂ DE

RĂCIRE AL CONDENSATOARELOR TURBINEI

Pentru a evita acumularea depunerilor de impurități pe țevile de alamă ale condensatoarelor turbinei F1C 330 și turbopompei de alimentare TPA, există posibilitatea montării unor filtre autocurățitoare.

Aceste filtre se montează pe cele două conducte de refulare ale pompelor de apă de răcire DV 5 – 110, înainte de intrarea în camerele de apă ale condensatoarelor.

Aceste filtre permit îmbunătățirea randamentului de funcționare al condensatoarelor. Nemaiexistând depuneri pe țevile condensatoarelor, se va îmbunătăți transferul termic între aburul eșapat din turbină și apa de răcire care circulă prin țevile condensatorului.

Filtrele sunt de tip DEBRIS PR – BW – 800 și sunt fabricate de firma TAPROGGE.

6.1. Caracteristici tehnice ale filtrelor

Filtrele sunt alcătuite din:

1. Carcasă filtru

furnizor / fabricant: TOPROGGE;

tip: PR-BW 800;

lungimea carcasei: 1665 mm peste flanșe;

conexiunile principale cu flanșele sudate: DN 1700, DIN 2501, PN 6;

țeava de descărcare cu flanșele sudate: DN 300,DIN 2501, PN 10;

bolț de măsurare cu flanșe sudate cu gât: DN 25, DIN 2633;

bolț de descărcare cu flanșa sudată cu gât: DN 80, DIN 2633;

bolț cu flanșa dreaptă pentru comanda rotorului: DN 150, DIN 2501;PN 16;

gura de vizită, ovală: 350450 mm.

2. Filtru

furnizor / fabricant: TOPROGGE;

tip: PR-BW 800;

alcătuit din:

suporți de susținere,

bloc de cuzineți pentru rotor;

segmentele filtrului;

perforație filtru: Rv 4-4,8 mm.

3. Sistem de spălare în contracurent a rotorului cu lagăre

alcătuit din:

lagăr rotor complet;

reductor;

cot de descărcare pentru țeava spălare: DN 300;

acționare rotor (livrat separat).

4. Vana de descărcare

furnizor / producător: TOPROGGE / Ebro;

tip: închidere rapidă Z011 – A.

5. Set chei speciale

(pentru 2 sisteme de filtrare).

6.2. Sistemul de măsură a presiunii diferențiale

manometru de presiune diferențială cu contact încorporat și indicator local

tip: DA 03-p01;

furnizor / fabricant: TAPROGGE;

domeniul de măsură: -10 la + 240 mbar;

număr de contacte: 3.

vană diafragmă: DN 25,flanșe DIN 2533;

tip: FD;

furnizor / fabricant: TAPROGGE / Erhard;

pompa de spălare

tip: SME 303 I;

furnizor / fabricant: TAPROGGE;

etanșare ax: etanșare mecanică.

Rotor cu motorul în scurtcircuit

tip: RF 0,18/2-7;

furnizor / fabricant: TAPROGGE;

protecție motor: IP 55;

protecție cutie terminală: IP 55;

clasa de izolație: B;

montaj: B 5;

putere: 0,37 [kW];

viteză: 46 s-1.

Blocul de spălare

tip: G 1/2";

furnizor / fabricant: TAPROGGE.

Tubulatura flexibilă "plus – minus" între vana diafragmă, pompa de spălare și manometru de presiune diferențială;

Țeava de spălare între blocul de spălare și manometrul de presiune diferențială.

6.3. Controlul electric pentru operații automate

alcătuit din:

Reductor pentru operația de spălare a rotorului

furnizor/fabricant TAPROGGE

tip motor cu transmisie melc

conexiuni: cutie terminală

Sistem de acționare secvențial pentru operarea vanei de descărcare

furnizor/fabricant: TAPROGGE/Riester

tip: Auma SG 10

microcontact: 2 LS/2 TS cu contact de argint

conexiuni: standard, cu pini placați cu argint

Panoul de control-sistem control

furnizor/fabricant: TAPROGGE

piese interne furnizate de: Siemens

carcasa panoului de control: TAPROGGE

dimensiuni: înălțime: 2.000 mm

lățime : 1.000 mm

adâncime: 500 mm

tip izolație: IP 55

tensiunea de alimentare/frecvența-lucru: 400/50 Hz

tensiunea de alimentare/frecvența-control: 230/50 Hz

Cablu: flexibil, HO7 V-K, PVC

Carcasa și ușa: tablă oțel, 2 mm

Placă de montaj: tablă oțel, 3 mm

Uși: 1

Diagrama de debit iluminată: colorată prin acoperire anodică

Iluminarea interioară: 230V/20W, cu tub de neon, la deschiderea ușii

6.4. Panoul de control cuprinde următorul echipament

Întrerupător principal: se poate bloca în poziția închis

Transformator de control al tensiunii;

Selector funcție pentru ciclul de spălare cu următoarele poziții:

automat: camera de control

automat: local

manual: buton

Buton iluminat

spălare filtru Start

Monitor de control al tensiunii

Contacte pentru motorul cu spălare cu:

suprasarcină termică și bandă magnetică

buton On

buton Off

Contacte pentru motorul pompei de spălare cu:

suprasarcină termică și bandă magnetică

buton On

buton Off

Butoane iluminate On

Butoane Off

Contact de reversare pentru sistemul

de acționare secvențial de operare vană de

descărcare On / Off

CAPITOLUL VII

MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA CONDIȚIILOR DE

FUNCȚIONARE ALE CIRCUITULUI DE APĂ DECARBONATATĂ

ȘI CALCULUL CIRCUITULUI

7.1. Circuitul de apă decarbonatată al grupului de 330 MW

Principalii consumatori de apă de răcire decarbonatată ai grupului energetic de 330 MW sunt:

Răcitorii suplimentari pentru ulei lucru ai electropompelor de alimentare EPA1; EPA2 cu următoarele caracteristici termice:

– număr: 2 buc.;

– debit unitar: 85 [m3/h];

– debit total: 170 [m3/h];

– presiunea apei la intrare: 3 [bar];

– temperatura apei la intrare: 35 [oC].

Răcitorii pentru uleiul de ungere ai electropompelor de alimentare RPA1; EPA2 având caracteristicile tehnice:

– număr: 2 buc.;

– debit unitar: 12 [m3/h];

– debit total: 24 [m3/h];

– presiunea apei la intrare: 3 [bar];

– temperatura apei la intrare: 35 [oC].

Răcitori ulei lucru pentru cuplajele electropompele de alimentare EPA1; EPA2, având caracteristicile tehnice:

– număr: 2 buc.;

– debit unitar: 100 [m3/h];

– debit total: 200 [m3/h];

– presiunea apei la intrare: 3 [bar];

– temperatura apei la intrare: 35 [oC].

Răcitori motor EPA1, EPA2 cu următoarele caracteristici tehnice:

– număr: 2 buc.;

– debit unitar: 82 [m3/h];

– debit total: 164 [m3/h];

– presiunea apei la intrare: 3 [bar];

– temperatura apei la intrare: 35 [oC].

Răcitor ulei pompa de vid avănd caracteristicile tehnice:

– debit: 18 [m3/h];

– presiunea apei la intrare: 3 [bar];

– temperatura apei la intrare: 35 [oC].

Răcitor aer excitatrice cu următoarele caracteristici tehnice:

– debit: 22 [m3/h];

– presiunea apei la intrare: 3 [bar];

– temperatura apei la intrare: 35 [oC].

Lagăre pompa de circulație:

– număr: 2 buc.;

– debit unitar: 10 [m3/h];

– debit total: 20 [m3/h];

– presiunea apei la intrare: 2,5 [bar];

– temperatura apei la intrare: 35 [oC].

Rezervor pentru presetupe pompe de vid:

– debit unitar: 7,5 [m3/h];

– debit total: 15 [m3/h];

– presiunea apei la intrare: 2,5 [bar];

– temperatura apei la intrare: 35 [oC].

Centrifuga de ulei:

– debit: 2,6 [m3/h];

– presiunea apei la intrare: 2,5 [bar];

– temperatura apei la intrare: 35 [oC].

Rezervoare pompe de vid:

– debit unitar: 50 [m3/h];

– debit total: 100 [m3/h];

– presiunea apei la intrare: 2,5 [bar];

– temperatura apei la intrare: 35 [oC].

Decarbonatarea (tratarea cu var) a apei de răcire, constă în eliminarea ionilor HCO-3 prin reacția de precipitare cu ionii de OH-. Totodată se elimină și CO2 liber în apă.

CO2 + OH- = HCO3-

HCO3- + OH- = CO3- + H2O

Efectele secundare constau în îndepărtarea parțială a fierului ți a acidului silicilic. Decarbonatarea poate fi făcută în aparate lente sau în aparate rapide.

Principalele avantaje ale procedeului de decarbonatare a apei de răcire sunt:

Durata de reacție este relativ redusă;

Procedeul poate fi aplicat independent sau în combinație cu coagularea;

Nu îmbogățește apa în produse secundare de reacție;

Reactivul utilizat este ieftin și ușor de procurat.

7.2. Modificările propuse în circuitul de apă de răcire decarbonatată și calculul circuitului

În funcționarea grupului energetic s-a constatat că unele circuite de apă de răcire decarbonatată nu asigură debitul necesar pentru răcirea următoarelor utilaje:

răcitori suplimentari ulei lucru EPA1, EPA2;

răcitori ulei ungere EPA1, EPA2;

răcitori ulei lucru cuplaje EPA1, EPA2;

răcitori motor EPA1, EPA2;

răcitor aer excitatrice;

centrifugă de ulei.

Pe conductele de apă decarbonatată ale acestor circuite s-au acumulat depuneri mari. Pentru asigurarea debitelor de apă de răcire necesare funcționării acestor utilaje la randamentul proiectat se impune înlocuirea unor porțiuni ale circuitului de apă decarbonatată, cu armăturile corespunzătoare.

În urma refacerii bilanțului consumurilor de apă decarbonatată pe circuitele menționate am obținut următoarele rezultate:

Răcitori ulei ungere pentru EPA1, EPA2:

Dnecesar = 30 [m3/h]; (DRUU)

Dunitar = 15 [m3/h].

Răcitori ulei lucru suplimentar EPA1, EPA2:

Dnecesar = 190 [m3/h]; (DRULS)

Dunitar = 95 [m3/h].

Răcitori aer motor EPA1, EPA2:

Dnecesar = 187,2 [m3/h]; (DRAM)

Dunitar = 93,6 [m3/h].

Răcitori ulei lucru EPA1, EPA2:

Dnecesar = 224 [m3/h]; (DRUL)

Dunitar = 112 [m3/h].

Răcitor ulei etanșare generator electric:

Dnecesar = 18 [m3/h]; (DRUE)

Răcitor aer excitatrice:

Dnecesar = 25 [m3/h]; (DRAE)

Rezervor pompe vid:

Dnecesar = 100 [m3/h]; (DRPV)

Dunitar = 50 [m3/h].

Presetupe pompe vid:

Dnecesar = 15 [m3/h]; (DPPV)

Dunitar = 7,5 [m3/h].

Centrifuga de ulei:

Dnecesar = 3,6 [m3/h]; (DCU)

Răcire lagăre pompe circulație:

Dnecesar = 20 [m3/h]; (DLPC)

Dunitar = 10 [m3/h].

Răcitori probe:

Dnecesar = 8,4 [m3/h]; (DRP)

Dunitar = 2,8 [m3/h].

Debitul total de apă de răcire decarbonatată necesar pentru funcționarea normală a utilajelor din sala mașinilor va fi:

Dtot = DRUU + DRULS + DRAM + DRUL + DRUE + DRAE + DRPV + DPPV + DCU + DLPC + DRP = 30 + 190 + 187,2 + 224 + 18 + 25 + 100 + 15 + 3,6 + 20 + 8,4 = 821,2 [m3/h].

Pentru asigurarea acestui debit de apă de răcire decarbonatată pe circuitele sălii mașinilor se impune modificarea diametrului conductelor astfel:

Circuit 6/2: răcitori ulei EPA1, EPA2.

Răcitori ulei lucru:

∆p = 0,12 [bar];

Wapă conducte de ducere = 2,5 [m/s];

Wapă conducte întoarcere = 2 [m/s];

(din tabel 6.4.5. "Manualul inginerului Termotehnician", F. Alexe și colectivul).

Răcitori ulei ungere:

– ∆p = 0,05 [bar];

– Wapă conducte de ducere = 2,5 [m/s];

– Wapă conducte întoarcere = 2 [m/s];

(din tabel 6.4.5. "Manualul inginerului Termotehnician", F. Alexe și colectivul).

Răcitori ulei lucru suplimentari:

– ∆p = 0,05 [bar];

– Wapă conducte de ducere = 2,5 [m/s];

– Wapă conducte întoarcere = 2 [m/s];

(din tabel 6.4.5. "Manualul inginerului Termotehnician", F. Alexe și colectivul).

Răcitori aer motor

∆p = 0,5 [bar];

Wapă conducte de ducere = 2,5 [m/s];

Wapă conducte întoarcere = 2,1 [m/s];

(din tabel 6.4.5. "Manualul inginerului Termotehnician", F. Alexe și colectivul).

De la răcitorii de ulei suplimentari (circuit 6/2) la colectoarele bazinului de apă decarbonatată (circuit 6/5) diametrul conductelor s-a modificat astfel:

de la 168 5 la 219 6 OLT 35 K.

de la 150 5 la 168 6 OLT 35 K.

de la 25 3,5 la 132 3,5 OLT 35 K.

De la rezervorul de apă decarbonatată (circuit 6/7) la răcitorii ulei EPA1, EPA2 (circuit 6/8) diametrul conductelor s-a modificat astfel:

de la 300 8 la 324 8 OLT 35 K.

de la 250 8 la 273 8 OLT 35 K.

de la 25 3,5 la 32 3,5 OLT 35 K.

De la răcitorii de ulei EPA1, EPa2 (circuit 6/8) la colectoare bazin apă decarbonatată (circuit 6/5) diametrul conductelor s-a modificat astfel:

de la 300 8 la 324 8 OLT 35 K.

de la 250 8 la 324 8 OLT 35 K.

Ca urmare a măririi debitelor de apă de răcire spre bazinul de apă decarbonatată s-au modificat și diametrele colectoarelor bazinului astfel(circuit 6/5):

de la 300 8 la 377 8 OLT 35 K.

de la 250 8 la 324 8 OLT 35 K.

S-au modificat și diametrele conductelor de la rezervorul de apă decarbonatată (situat la cota + 22 m în sala mașinilor) la colectoarele bazinului de apă decarbonatată (situat la cota – 3,5 m în sala mașinilor) astfel (circuit 6/1):

de la 200 8 la 273 8 OLT 35 K.

de la 150 6 la 168 6 OLT 35 K.

De la colectoarele bazinului de apă decarbonatată la rezervorul de apă decarbonatată s-a modificat diametrul conductei astfel:

de la 300 8 la 406 8 OLT 35 K.

Pentru consumatorii din sala cazanelor, debitele necesare pentru apa de răcire decarbonatată sunt:

Lagăre mori DGS 100

– debit: 30 [m3/h];

Răcire arbore moară DGS 100

– debit total: 35 [m3/h];

Răcitori ulei lucru pentru cuplaj moară de cărbune DGS 100

– debit total: 231 [m3/h];

Răcitori ulei ungere pentru cuplaj moară de cărbune DGS 100

– debit total: 125 [m3/h];

Răcitori lagăre și motor pentru ventilatoarele de gaze de ardere:

– debit total: 136 [m3/h];

Răcitori motor pentru ventilatoarele de aer:

– debit total: 120 [m3/h].

La funcționarea circuitului de apă decarbonatată în circuit închis, se impune ca tăată apa decarbonatată încălzită (ieșită din răcitoarele amplasate în sala mașinilor și sala cazanelor) să fie trimisă în bazinul de apă decarbonatată din sala mașinilor (cota – 3,5 m).

Din bazinul de apă decarbonatată apa este trimisă prin 2 răcitori de apă decarbonatată în rezervorul de apă decarbonatată situatl cota + 22 m în sala mașinilor.

În rezervorul de apă decarbonatată se face adaos de apă pentru a completa pierderile din circuite.

Debitul total de apă de răcire decarbonatată vehiculat în circuit este de 1500 [m3/h].

În instalația veche erau montate 2 pompe cu debitul de 400 [m3/h] și înălțimea de refulare de 55 mCA și 2 pompe cu debitul de 300 [m3/h] și înălțimea de 55 mCA.

În cazul în care ar fi în funcțiune toate cele 4 pompe de apă decarbonatată și ele ar funcționa la debitul nominal (caz ideal) debitul total vehiculat în circuit ar fi:

Dtot = 2 400 + 2300 = 1400 [m3/h].

Ca urmare a modificării diametrelor unor conducte ale circuitului, debitul necesar de 1500 m3/h nu poate fi asigurat de pompele existente în instalație.

Din acest motiv se propune montarea a 4 pompe cu debitul de 750 m3/h și înălțimea de refulare de 55 mCA, în acest caz se poate lucra în următorul regim:

2 pompe în funcționare: 2750 = 1500 [m3/h];

1 pompă în rezervă: 750 [m3/h];

1 pompă în reparație.

Ca urmare a creșterii debitului de apă de răcire decarbonatată vehiculat prin circuit, cele 2 răcitoare de apă decarbonatată existente nu asigură răcirea corespunzătoare a apei. De aceea se propune montarea celui de-al treilea răcitor de apă decarbonatată, pentru a asigura în permanență regimul de funcționare:

2 răcitoare în funcțiune;

1 răcitor în rezervă.

CAPITOLUL VIII

DIMENSIONAREA MOTORULUI ELECTRIC AL POMPEI DE CONDENSAT DE BAZĂ TREAPTA a II-a

Pompa de condensat extrage apa condensată din condensator și o refulează în circuitul de preîncălzire până la degazor.

La ieșirea din stația de tratare, condensatul de bază este aspirat de pompa de condensat de bază treapta a II-a ( o pompă în funcțiune și o pompă în rezervă) și refulat prin PJP1, PJP2 și3 spre degazor.

8.1.1 Caracteristici funcționale ale pompei:

1. Natura fluidului: condensat de bază;

2. Temperatura fluidului: 29 [oC];

3. Greutatea specifică a condensatului: 996[daN/m3];

4. Debit : 0,286 [m3/s];

5. Sarcina de aspirație: 23 [mca];

6. Înălțimea de refulare: 79 [mca];

7. Turația: 980 [rot/min];

8. Randament: 78 [%];

9. Puterea absorbită: 267 [kW];

10. Raportul dintre puterea motorului electric de antrenare și puterea absorbită de pompă: 1,12.

8.1.2 Caracteristicile de funcționare

1. Tip: [MCV/0,6];

2. Putere: 300 [kW];

3. Turație: 980 [rot/min];

4. Tensiune: 6000 [V];

8.1.3 Transmisie motor – pompă

Antrenarea pompei se face direct de la axul motorului prin intermediul unei flanșe (CEB).

8.1.4 Caracteristici dimensionale

1. Poziția de funcționare: verticală;

2. Înălțimea: 2281 [mm];

3. Lățimea: 1050 [mm];

4. Lungimea: 1050 [mm];

5. Masa netă: 1284 [kg];

6. Lungimea între capetele arborelui pompei și motorului: 3183 [mm].

8.2. Descrierea constructivă și funcțională

Pompa de condensat de bază treapta a II-a este de tipul centrifugal, monoetajată ( situată sub nivelul apei din condensator).

Statorul pompei se reazemă și se fixează de o placă de bază.

Motorul de antrenare se reazemă și se fixează cu șuruburi de o placă de bază aflată la cota 0,0 m prin intermediul unui suport.

Principalele părți componente ale pompei sunt: statorul, rotorul, lagărele, etanșarea și cuplajul cu motorul de antrenare.

Statorul este realizat din fontă prin turnare, fiind constituit din carcasa 1 și corpul lagărului 2.

Statorul are următoarele funcții:

conduce lichidul de la aspirația discului rotoric spre conducta de refulare a pompei, lichidul este aspirat axial și este refulat radial;

susține rotorul prin intermediul lagărului;

susține sistemul de etanșare.

b) Rotorul este constituit din arborele (3) și discul rotoric (4). Discul rotoric este fixat pe arbore radial printr-o pană, iar axial cu o piuliță.

c) Susținerea rotorului este realizată de un lagăr dublu de rostogolire (rulmenți). Lagărul pompei dinspre cuplă este format din 2 rulmenți de tip radial-axial (5), iar lagărul din partea dinspre pompă este un rulment de tip radial oscilant cu role (6). Ungerea rulmenților este asigurată cu unsoare de tip UMLiCa2.

d) Etanșarea în zona ieșirii arborelui din corpul pompei este de tip "moale" și este alcătuită din:

– o bucșă fixată în corpul de lagăr (7);

– o bucșă presetupă (8);

– cinci inele de azbest grafitat (9);

– un inel de alimentare cu apă (10) montat între inelele de azbest, cu rolul de a asigura ungerea și răcirea presetupei, precum și etanșarea.

Deoarece apa ce realizează ungerea, răcirea și etanșarea poate pătrunde în pompă, trebuie demineralizată pentru a nu impurifica condensatul de bază.

Alimentarea inelului de alimentare se realizează cu apă demineralizată la o presiune minimă de 0,98 bar și un debit de 3…5 dm3/min.

În vederea reținerii impurităților mecanice ce pot pătrunde în pompă, la aspirația acestuia există un filtru.

8.3 Aparatura de măsurare, control și reglare

Pompele de condensat de bază sunt urmărite în timpul exploatării penteu care se prevăd următoarele puncte de măsură:

locale:

presiunea la aspirația pompei (manovacumetru);

presiunea la refularea pompei (manometru):

cu transmitere în CCT:

presiunea în colectorul de refulare pompa de condensat (manometru);

debit de condensat (diafragma, traductor).

8.4. Punerea în funcțiune, oprirea și exploatarea pompelor

La pornirea pompelor de condensat de bază se vor deschide treptat vanele de refulare până când se va amorsa circuitul.

În timpul funcționării pompelor se vor controla local:

funcționarea pompei fără zgomote, vibrații sau șocuri;

temperatura lagărelor;

presiunea de refulare a pompei.

Oprirea pompelor se poate face ca un proces voit al personalului, fie în urma unei situații accidentale ce apare în instalație.

Pompa de condensat de bază se poate opri imediat în următoarele situații:

dacă se produc șocuri puternice în pompă, vibrații și încălziri excesive ale lagărelor;

dacă se aud zgomote metalice în pompă sau motor;

dacă iese fum din motor și lagărele sale,

dacă pompa s-a dezamorsat.

Pentru acestea se procedează astfel:

se oprește imediat pompa;

se închide vana de refulare;

se pornește pompa de rezervă;

se scoate motorul de sub tensiune și se pregătește pompa pentru reparație.

Deranjamente frecvente:

vibrații datorate încălzirii lagărelor;

dezamorsarea pompei;

zgomote metalice în pompă;

deranjamente la motorul electric (prezența fumului).

8.5. Exploatarea pompelor

Pregătirea de pornire se face sub forma următoarelor verificări și manevre:

se verifică existența punerii la pământ a motoarelor electrice de antrenare;

se verifică pompele și circuitele aferente, terminarea tuturor lucrărilor și evacuarea din zona activă a sculelor, materialelor și accesoriilor folosite;

se verifică rotirea ușoară a ansamblului rotor;

se verifică dacă lagărele pompei sunt bine umplute cu ulei,

se deschid vanele manuale de pe conductele de aerisire,

se închid golurile circuitului de condensat de bază;

se umple condensatorul cu apă până la nivel normal;

se umplu pompele de condensat de bază prin deschiderea vanelor de aspirație;

se realizează schema de pornire a circuitului de bază;

se anunță terminarea operațiilor de pregătire a pompelor și circuitul și se cere punerea sub tensiune a motoarelor de antrenare.

8.6. Alegerea numărului de pompe

În cazul blocurilor de mare putere se face tratarea integrală a condensatului. Din această cauză, pompele de condensat de bază sunt funcționate cu două trepte dintre care prima treaptă cu presiunea de lucru de maxim 4 bar la intrarea în STC, iar treapta a doua după stația de tratare chimică a condensatului.

Cele două trepte formează o linie. Se aleg două linii de condensat de bază dintre care una în funcțiune și cealaltă în rezervă.

8.7. Dimensionarea pompei de condensat de bază treapta a II-a

Înălțimea de refulare Hpc (m.c.a)

Hpc =

Pr = 4 bar – presiunea de refulare;

Pcd = 1,5 bar – căderea de presiune între pompă și degazor;

PSTC = 2…4 bar

PSTC = 2 bar;

Pc = 0,04 bar – presiunea în condensator;

Hg = 2 m.c.a. – înălțimea geodezică;

Hpc =

Debitul de condensat de bază va fi:

Dc =D [kg/s];

Dpc = 1,2;

Dc = 281 [kg/s].

Puterea pompei se determină cu relația:

Pp = [kW];

– randamentul pompei;

Pme = [kW].

De aici rezultă că aleg motor tip M1C + V/0,6 cu următoarele caracteristici:

Pn = 300 [kW];

Un = 6 [kV];

N = 980 [rot/min].

8.8. Alegerea și verificarea secțiunii conductoarelor electrice de alimentare cu energie electrică a motoarelor pompelor de condensat de bază

Orice rețea electrică trebuie să prezinte siguranță în funcționare pentru a asigura continuitate în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor, pentru a nu periclita viața personalului de exploatare și a proteja instalația împotriva pericolului apariției unor incendii sau explozii. Una din condițiile care trebuie îndeplinite în acest scop este alegerea corectă a secțiunii conductoarelor.

Dimensionarea secțiunii conductoarelor se poate face bazându-se pe criterii tehnice și economice.

Criteriile tehnice au în vedere încălzirea maximă admisă, stabilitatea în regim de scurtcircuit, o rezistență mecanică minimă.

Criteriile economice au în vedere realizarea unor pierderi minime de putere în rețea, realizarea unui consum minim de material conductor etc.

Pentru alegerea secțiunii conductoarelor electrice este necesar să se cunoască natura consumatorului, locul de amplasament și materialul conductor.

Determinarea secțiunii conductoarelor și cablurilor se poate face folosind unul dintre criteriile:

termic sau al încălzirii maxime admise în regim staționar;

căderii maxim admise de tensiune;

densității constante de curent;

consumul minim de material;

economic sau densității economice de curent.

8.9. Dimensionarea conductoarelor pe baza încălzirii maxime admise

Conductoarele electrice se încălzesc prin efect Joule, cât și sub acțiunea radiațiilor termice(ale instalațiilor termice).

Creșterea temperaturii peste anumite limite poate produce modificări ale proprietăților fizico-economice sau degradarea izolației.

Secțiunea conductoarelor se va face astfel încât temperatura să nu depășească valoarea maximă admisă.

Pentru motoarele de antrenare a pompelor de condensat de bază se consideră regimul de lucru de lungă durată la care secțiunea conductoarelor permite un curent maxim admis Ima.

Se alege din tabelul 5, pag. 87 din "Instalații și echipamente electrice" de Ion Mircea, pentru alimentarea motoarelor de apă de condensat de bază cablul tip AcYAbY (cabluri și izolații de hârtie și manta de plumb, cu conductoare de aluminiu), pozat cu aer liber la temperatura θ = 30 oC. În acest caz temperatura maxim admisă pe conductor este de 70 oC.

Pentru determinarea sarcinii conductorului, mai întâi calculăm curentul cerut de consumator:

I [A];

Pc – puterea cerută de consumator [kW];

n – tensiunea nominală a motorului [kW];

– randamentul motorului.

Ic1 = [A].

Din "Instalații și echipamente electrice" de Ion Mircea, se alege secțiunea conductorului de 6 mm2.

Se corectează valoarea curentului admis de conductor în funcție de condițiile de montaj, calculând valoarea maximă admisă în condițiile de lucru:

Imax ad = kmkIad [A]; unde:

km = 0,90 – coeficient de montaj;

k= 1 – coeficient de exploatare;

Imax ad = 105,3 [A].

Secțiunea aleasă pe criteriul termic se verifică dacă corespunde din punct de vedere al căderii admise de tensiune.

8.10. Protecția motoarelor de antrenare a EPC

Motoarele electrice asincrone sunt prevăzute cu protecții împotriva defectelor interne și regimurilor anormale.

Defectele interne pot fi:

scurtcircuite între faze;

puneri la pământ monofazate;

scurtcircuite între spirele aceleiași faze.

Regimurile anormale sunt provocate de:

suprasarcini;

întreruperea unei faze în rețeaua de alimentare;

micșorarea turației ca urmare a scăderii tensiunii în rețea.

Tipurile de protecții sunt alese după următoarele criterii:

tensiunea de alimentare;

puterea și tipul motorului;

importanța mecanismului antrenat;

condițiile de autopornire provocate de golurile de tensiune după lichidarea unor defecte în rețeaua de alimentare sau de pauză AAR.

condițiile procesului tehnologic legate de posibilitatea supraîncărcării mecanismelor antrenate sau necesitatea unor blocaje tehnologice;

protecția împotriva punerilor la pământ.

Motoarele electrice sunt alimentate din transformatoarele cu neutrul izolat. Punerea la pământ simplă nu constituie un scurtcircuit datorită valorii nici a curentului de defect și alimentarea consumatorilor poate fi continuată în timp limitat de faptul că apare suprasolicitarea fazelor.

Linia pe care a apărut defectul trebuie depistată rapid deoarece supratensionarea fazelor față de pământ care este echivalentă cu un scurtcircuit bifazat.

Instalația pentru sesizarea punerilor la pământ este realizată astfel: pe fiecare linie cu ieșire din cablu este montat un transformator toroidal care are secundarele legate la un indicator pentru sesizarea selectivă a punerilor la pământ.

Aparatul funcționează pe principiul amplitudinii superioare conținute de curentul de punere la pământ.

Indicatorul pentru sesizarea punerilor la pământ (ISP) are un comutator care permite comutarea pe toate filtrele de curent homopolar din stație și cu ieșirea pe un aparat de măsură cu ac indicator în vederea depistării liniei de punere la pământ.

ISP măsoară în toate cazurile căderea de tensiune pe o rezistență de 10 conectată la bornele de ieșire ale filtrului homopolar.

Protecția de tensiune minimă

Protecția de tensiune minimă se instalează pentru:

asigurarea condițiilor de autopornire a motoarelor;

asigurarea securității personalului de exploatare;

buna desfășurare a procesului tehnologic.

Valorile de reglaj pentru protecția de minimă tensiune sunt stabilite la 0,5 Un și 9 secunde.

Această măsură se impune pentru protecția personalului de exploatare. În cazul unui defect cu o durată mai mare, revenirea tensiunii ar putea duce la accident.

Protecția de minimă tensiune este comună pentru toate motoarele alimentate de pe aceeași bară.

Protecția împotriva scurtcircuitelor

Protejarea instalației și a personalului de exploatare, în cazul unor defecte datorate scurtcircuitelor pe calea de curent se realizează cu siguranțe fuzibile.

Așa cum rezultă din caracteristica protecției siguranței fuzibile, aceasta se arde la pornire după un timp tap, care trebuie să fie mai mare decât timpul de pornire tp.

Aparatajul de comutație

Pentru realizarea comutației se utilizează un contactor tip AC – 3 cu următoarele caracteristici:

tip: TCA – 125;

cod: 4028;

In = 125 [A];

frecvența de conectare: 120 [con/h];

curent de închidere: 640 [A];

curent de rupere: 107 [A];

contacte auxiliare: 2/2 [Ni/ND];

In contacte auxiliare: 10 [A];

Manevre pe oră: 12;

Execuție: normală;

Masa: 5,20 [kg].

CUPRINS

CAPITOLUL I PREZENTAREA GRUPULUI ENERGETIC DE 330 MW 1

1.1 Generalități 1

1.2 Parametrii de funcționare ai cazanului 2

1.3 Combustibilii de proiect 4

1.4 Descrierea constructivă și funcțională a cazanului 7

1.4.1 Sistemul sub presiune 7

1.4.2 Istoric 7

1.4.3 Schema de principiu a cazanului 8

1.4.4 Soluția constructivă adoptată pentru cazan 9

1.5 Turbina F1C – 330 MW 11

1.5.1 Descrierea generală a turbinei 11

1.5.2 Caracteristici constructive și dimensiuni de gabarit 15

1.5.3 Descrierea schemei termice 15

CAPITOLUL II CALCULUL CIRCUITULUI TERMIC 19

2.1 Date inițiale 19

2.2 Calculul circuitului termic 19

CAPITOLUL III CALCULUL CONSUMULUI DE COMBUSTIBIL PENTRU GRUPUL DE 330 MW 38

3.1 Funcționarea cazanului cu lignit 39

CAPITOLUL IV PREZENTAREA CIRCUITELOR DE APĂ DE RĂCIRE ALE GRUPULUI ENERGETIC DE 330 MW 42

4.1 Generalități 42

4.2 Prezentarea circuitului de apă hidrotehnic 43

4.3 Circuitul de apă de răcire 45

4.3.1 Schema circuitului de răcire 45

4.3.2 Pompele de apă de răcire 46

4.4 Prizele de apă de răcire și de evacuare 49

4.5 Canale de apă de răcire 50

4.6 Turnuri de apă de răcire 51

4.7 Instalații de tratare a apei 53

4.8 Condensatorul turbinei F1C – 330 MW 54

4.8.1 Funcțiile și descrierea condensatorului 54

4.8.2 Caracteristici tehnice 57

4.8.3 Reglaje și automatizări la condensator 59

4.8.4 Exploatare de durată 59

CAPITOLUL V CALC. CONDENSATORULUI TURBINEI F1C – 330 MW 61

5.1 Calculul termic hidraulic și de rezistență al condensatorului 61

5.2 Calculul coeficientului de convecție pentru apă 67

5.3 Calculul coeficientului de convecție pentru abur 67

5.4 Calculul coeficientului global de schimb de căldură 68

5.5. Calculul hidraulic al condensatorului 68

5.6 Calculul de rezistență al peretelui camerei condensatorului 71

CAPITOLUL VI MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA CIRCUITULUI DE APĂ DE RĂCIRE AL CONDENSATORULUI TURBINEI 73

6.1 Caracteristici tehnice ale filtrelor 73

6.2 Sistemul de măsură al presiunii diferențiale 75

6.3 Controlul electric pentru operații automate 76

6.4 Panoul de control cu echipamentele aferente lui 77

CAPITOLUL VII MĂSURI PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA CONDIȚIILOR DE FUNCȚIONARE ALE CIRCUITELOR DE APĂ DECARBONATATĂ ȘI CALCULUL CIRCUITULUI 82

7.1 Circuitul de apă decarbonatată al grupului de 330 MW 79

7.2 Modificările propuse în circuitul de apă de răcire decarbonatată și calculul circuitului 82

CAPITOLUL VIII DIMENSIONAREA MOTORULUI ELECTRIC AL POMPEI DE CONDENSAT DE BAZĂ TREAPTA a II -a 90

8.1.1 Caracteristici funcționale ale pompei 90

8.1.2 Caracteristici de funcționare 90

8.1.3 Transmisie motor pompă 91

8.1.4 Caracteristici dimensionale 91

8.2 Descrierea constructivă și funcționare 91

8.3 Aparatura de măsurare și reglare 93

8.4. Punerea în funcțiune, oprirea și exploatarea pompelor 93

8.5 Exploatarea pompelor 94

8.6 Alegerea numărului de pompe 95

8.7 Dimensionarea pompei de condensat trapta a II-a 95

8.8 Alegerea și verificarea secțiunii conductoarelor electrice de alimentare cu energie electrică a motoarelor 96 8.9 Dimensionarea conductoarelor pe baza încălzirii maxime admise 97

8.10 Protecția motoarelor de antrenare a EPC 98

BIBLIOGRAFIE

MOȚOIU C. Centrale termo și hidroelectrice, Editura Didactică și Pedagogică București, 1974;

SCHRODER K. Centrale termoelectrice de mare putere, Editura Didactică și Pedagogică București, 1974;

Ionel I. Termoenergetica și mediul, Editura Tehnică, București, 1996;

ION MIRCEA Instalații și echipamente electrice, Editura Didactică și Pedagogică București, 1996;

ICPET BUCUREȘTI Cartea tehnică de exploatare a turbinei F1C 330

București