Gruiurile Argeşului [305325]
[anonimizat] I
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Lect. univ. dr. DĂNUȚ TANISLAV
PROFESOR
LUNGU MIHAI
TÂRGOVIȘTE
2014
UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIȘTE
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA
PERSONALULUI DIDACTIC
STUDIUL GEOGRAFIC AL HAZARDELOR NATURALE ÎN GRUIURILE ARGEȘULUI
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Lect. univ. dr. DĂNUȚ TANISLAV
PROFESOR
LUNGU MIHAI
TÂRGOVIȘTE
2014
CUPRINS
PARTEA I
CAPITOLUL I – INTRODUCERE
1.1. Noțiuni și termeni utilizați în studiul hazardelor naturale ……………………………….. 6
1.2. Individualitate geografică ……………………………………………………………….. 6
1.2.1. Poziția geografică ……………………………………………………………… 6
1.2.2. Limitele ………………………………………………………………………… 7
[anonimizat] A HAZARDELOR ÎN GRUIURILE
ARGEȘULUI
2.1. ALCĂTUIREA GEOLOGICĂ ………………………………………………………… 9
2.1.1. [anonimizat] …………………………………………….. 9
2.1.2. Particularități morfostructurale ……………………………………………….. 10
2.1.3. Mobilitate tectonică …………………………………………………………… 11
2.2. RELIEFUL ……………………………………………………………………………… 12
2.2.1. Unitățile de relief ……………………………………………………………… 12
2.2.2. Morfometria …………………………………………………………………… 13
2.2.3. Interfluviile ……………………………………………………………………. 18
2.2.4. Văile …………………………………………………………………………… 19
2.2.5. Versanții ……………………………………………………………………….. 21
2.3. CLIMA ………………………………………………………………………………….. 22
2.3.1. Nebulozitatea atmosferică …………………………………………………….. 22
2.3.2. Durata de strălucire a Soarelui ………………………………………………… 23
2.3.3. Temperatura aerului …………………………………………………………… 23
2.3.4. Umezeala relativă a aerului ……………………………………………………. 25
2.3.5. Precipitațiile atmosferice ………………………………………………………. 25
2.3.6. Vânturile ……………………………………………………………………….. 26
2.4. HIDROGRAFIA ………………………………………………………………………… 27
2.4.1. Râurile …………………………………………………………………………. 27
2.4.2. Lacurile ………………………………………………………………………… 30
2.4.3. Apele subterane ………………………………………………………………… 30
2.5. VEGETAȚIA ……………………………………………………………………………. 31
2.5.1. Distribuția generală ……………………………………………………………… 31
2.5.2. Tipuri de vegetație ……………………………………………………………… 31
2.5.3. Pajiștile …………………………………………………………………………. 32
2.6. FAUNA …………………………………………………………………………………… 33
2.7. SOLURILE ………………………………………………………………………………. 34
2.7.1. Condiții pedogenetice ………………………………………………………….. 34
2.7.2. Clase și tipuri de soluri …………………………………………………………. 34
2.8. ARIILE PROTEJATE …………………………………………………………………… 37
2.8.1. Rezervații naturale ……………………………………………………………… 37
2.8.2. Parcuri dendrologice ……………………………………………………………. 38
2.8.3. Arii de protecție avifaunistică …………………………………………………… 38
2.9. ACTIVITĂȚI ANTROPICE …………………………………………………………….. 38
2.9.1. Etapele de populare și extinderea rețelei de așezări …………………………….. 38
2.9.2. Densitatea populației ……………………………………………………………. 39
2.9.3. Concentrarea și dispersia așezărilor pe trepte de relief …………………………. 39
2.9.4. Densitatea așezărilor …………………………………………………………….. 40
2.9.5. Mărimea demografică a așezărilor ………………………………………………. 40
[anonimizat]
3.1. Hazarde seismice ……………………………………………………………………………… 42
3.2. Hazarde geomorfologice …………………………………………………………………… 43
3.3. Hazarde climatice ………………………………………………………………………….. 48
3.4. Hazarde hidrologice ……………………………………………………………………….. 53
PARTEA A II-A
ASPECTE METODICO – DIDACTICE
CAPITOLUL IV – PERCEPȚIA HAZARDELOR NATURALE ÎN ORIZONTUL LOCAL
4.1. Chestionar statistic privind cunoașterea fenomenelor naturale de risc …………………….. 61
4.2. Analiza statistică a datelor …………………………………………………………………. 64
4.3. Concluzii …………………………………………………………………………………… 84
CAPITOLUL V – CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII
5.1. Programa școlară pentru cursul opțional „Dezastre naturale și antropice” – propunere ….. 87
CAPITOLUL VI – PROIECTE DIDACTICE
6.1. Proiect de lecție pentru clasa a V-a ………………………………………………………… 94
6.2. Proiect de lecție pentru clasa a VI-a ……………………………………………………….. 100
6.3. Proiect de lecție pentru clasa a VII-a ……………………………………………………… 108
6.4. Proiect de lecție pentru clasa a VIII-a …………………………………………………….. 114
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………. 124
PARTEA I
CAPITOLUL I – INTRODUCERE
NOȚIUNI ȘI TERMENI UTILIZAȚI ÎN STUDIUL HAZARDELOR NATURALE
Modificările accentuate ale mediului pe Terra, presiunea crescândă a societății asupra elementelor de mediu generează o serie de crize dintre care unele au devenit globale, cum ar fi tendințele de încălzire a climei, datorate efectului de seră, apoi reducerea stratului de ozon, ridicarea nivelului Oceanului Planetar, despăduririle si procesele de degradare a solurilor, poluarea crescândă si deșertificarea. Omul are însă si un impact pozitiv asupra mediului prin extinderea teritoriilor protejate (in parcuri si rezervații naturale), prin ocrotirea unor specii de plante si animale pe cale de dispariție, a unor obiective geomorfologice, geologice si paleontologice, precum si prin numeroase lucrări de inginerie a mediului.
Hazardele naturale sunt manifestări extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele, furtunile, inundațiile, secetele, care au o influentă directa asupra vieții fiecărei persoane, asupra societății si a mediului înconjurător. Atunci când hazardele produc distrugeri de mare amploare si pierderi de vieți omenești, ele sunt denumite dezastre sau catastrofe naturale.
Vulnerabilitatea pune in evidență gradul de expunere a omului si a bunurilor sale față de diferite hazarde, indicând nivelul pagubelor pe care le produce un anumit fenomen.
Riscul reprezintă nivelul probabil al pierderilor de vieți omenești, al numărului de răniți, al pagubelor aduse proprietăților si activităților economice de către un anumit fenomen natural sau grup de fenomene intr-un anumit loc si intr-o anumita perioadă.
INDIVIDUALITATE GEOGRAFICĂ
1.2.1. Poziția geografică
Unitatea geografică cunoscută sub numele de Gruiurile Argeșului (denumire atribuită de Vintilă Mihăilescu în anul 1966) are forma unui triunghi cu vârful în jos, delimitat de râul Argeș la vest și de râul Argeșel la est (confluența lor constituind vârful triunghiului), iar la nord, linia desfășurată pe direcția est – vest, între localitățile Hârtiești și Băiculești, se trasează contactul cu Subcarpații.
Se întind pe o suprafață de aproape 580 km2 și au în ansamblu aspectul de culmi netede, cu altitudini de 400-600 m alungite pe direcția nord–sud și care se termină cu „gruiuri” însoțite de terase în dreptul punctelor de confluență ale Argeșului, Vâlsanului, Râului Doamnei, Bratiei, Râului Târgului și Argeșel.
Fig.I.1. Poziția geografică
1.2.2. Limitele
Limitele nu sunt clare, însă acestea se pot trasa astfel:
Limita spre Subcarpați este marcată de un front de cueste, care indică cele mai nordice resturi ale cuverturii piemontane villafranchiene. Aceasta are o desfășurare foarte festonată, în unghi, în unghi, cu avansări spre nord, pe culmi, și retrageri spre sud, pe văi.
Între râurile Argeș și Vâlsan, pachetul gros de pietrișuri de Cândești a permis formarea unei cueste foarte clar exprimată cu o cădere de peste 160 m (Râpa cu Brazi, 771 m) și instalarea unei rețele subsecvente și obsecvente foarte active, care erodează puternic marginea nordică a piemontului.
Între râurile Vâlsan și Râul Târgului, cuesta piemontului se impune prin denivelări semnificative, ce permite trasarea unei limite clare. În lungul văilor, la precizarea limitelor, ajută aspectul conurilor de dejecție ale torenților, care sunt mai mari și mai active, formate din acumulări mari de pietrișuri (în piemont).
Limita se desfășoară între: Stroești (pe Vâlsan), În Deal la Cruce (680 m), Gănești (pe Râul Doamnei), Păcuraru (726 m), Poienița (pe Bratia), Dealul Prislop (690 m), și Mihăiești (pe Râul Târgului).
Între râurile Râul Târgului și Argeșel, limita urmează contactul litologic, mai slab exprimat morfologic. Se impune cuesta complexă a piemontului, dominată de Dealul Obăița (691 m), puternic atacată de torenți subsecvenți și obsecvenți, până la Hârtiești (pe Argeșel).
Limita spre vest trasată pe râul Argeș delimitează Gruiurile Argeșului de Piemontul Cotmeana și de localitățile Merișani, Bascov, Călinești etc.
Limita spre est trasată pe râul Argeșel și delimitează unitatea studiată de Piemontul Cândești.
CAPITOLUL II – CONDIȚII DE MANIFESTARE A HAZARDELOR ÎN GRUIURILE ARGEȘULUI
ALCĂTUIREA GEOLOGICĂ
Elemente structural – stratigrafice
Definitivarea Gruiurilor Argeșene s-a desfășurat în perioada romanian – cuaternar.
La nivelul romanianului se face trecerea de la de sedimentare salmastro-dulcicol la cel de tip fluvio-lacustru. Depozitele romanianului indică colmatarea bazinului de sedimentare, sub un gradient de transport redus al sedimentelor, astfel încât se depun, în depozite general fine.
Astfel, depozitele romanianului sunt reprezentate printr-un complex de marne verzui, argile cenușii-verzui și nisipuri gălbui-cenușii, pe o grosime de 150-200 m.
Pot fi urmărite sub forma unei fâșii continui în nordul regiunii, la contactul cu Subcarpații Getici pe aliniamentul localităților Curtea de Argeș (pe valea Argeșelului), Stroiești (pe valea Vâlsanului), Leiești (pe Râul Doamnei), Stâlpeni (pe Râul Târgului).
Cuaternarul are o evoluție diferită:
se colmatează bazinul lacustru, în condiții piemontane;
se instalează condițiile fluviatile de modelare a reliefului;
se formează sistemul de terase fluviatile.
La nivelul pleistocenului mediu se situează depozitele terasei vechi a Argeșului, constituite din nisipuri grosiere, pietrișuri și bolovănișuri, cu grosimi de 3-6 m. Elementele acumulărilor aluvionare indică un transport de la nord la sud, fiind formate din roci cristaline și eruptive variate, provenite din fundamentul cristalin al cordilierei muntoase din nord: micașisturi, gnaise, cuarțite, șisturi cloritoase și clorito-sericitoase.
În pleistocenul superior se formează mai multe nivele de terasă, la care se adaugă acumularea depozitelor deluvio-proluviale ce acoperă depozitele aluvionare ale terasei vechi. La partea inferioară a pleistocenului superior are loc acumularea de depozite aluvionare ale trasei înalte a Argeșului, constituite din bolovănișuri, pietrișuri și nisipuri, în a căror compoziție petrografică intră de asemenea elemente de roci metamorfice (cuarțite, micașisturi, șisturi cloritoase,și gnaise).
În același timp, au loc depuneri de depozite loessoide (cu grosimi de 3-8 m) la nivelul terasei vechi ce acoperă depozitele aluvionare. La nivelul mediu al pleistocenului superior se formează terasa superioară a Argeșului, cu acumulări aluvionare, pietrișuri, bolovănișuri, nisipuri cu o grosime de 3-6 m, în a căror compoziție petrografică predomină elemente din roci metamorfice.
Părții finale ale pleistocenului superior îi sunt atribuite acumulările aluvionare cu grosimi de 5-7 m ale terasei inferioare a rețelei hidrografice (Argeș) reprezentat prin pietrișuri și nisipuri. La același nivel, au loc acumulările deluvio-proluviale din cadrul terasei superioare (depozite loessoide cu grosimi de 2-5 m).
În holocenul inferior s-a format terasa joasă, cu acumulări aluvionare poligene de diferite granulații, cu grosimi de 5-8 m. De asemenea procesele deluvio-proluviale de la nivelul terasei inferioare, au acoperit depozitele aluvionare ale acesteia cu depozite nisipoase și argiloase de tip loessoid.
Holocenului superior îi aparțin acumulările acumulative de tip loessoid în cadrul terasei joase și de tip aluvionar în cadrul luncilor.
Particularități morfostructurale
În Gruiurile Argeșului specifice structurii monoclinale, sunt o serie de abrupturi de tip cuestă, dezvoltate în bazinele superioare ale râurilor principale și pe afluenții acestora. În general sunt cueste unghiulare orientate spre nord, cu frontul structural spre nord și spinările spre nord sau sud-vest, iar pe văile secundare sunt orientate spre est sau vest.
Prezența faliilor din adânc determină dirijarea unor sectoare de vale în lungul lor sau apariția unor rupturi de pantă în profilele longitudinale ale râurilor, interfluviilor și teraselor.
Falia Cireșu-Argeșel corespunde cursului actual al Argeșului din nord până la sud de Hârtești. De asemenea, mai pot fi menționate unele văi care corespund unor falii: Argeșul la sud de Băiculești, Bascovul în amonte de confluența cu Argeșul, Râul Doamnei în dreptul anticlinalelor Boțești și Stâlpeni.
Fig. I.2. Harta morfostructurală din Gruiurile Argeșului
Mobilitatea tectonică
Gruiurile Argeșului este o regiune tânără, asta reiese din particularitățile geomorfologice, această tinerețe este datorată mobilității tectonice accentuate, care a influențat permanent modelarea reliefului. Adâncimea rețelei hidrografice în cuvertura pietrișurilor, în intervalul cuprins între pleistocenul inferior și actual, s-a desfășurat în mai multe faze puse în evidență de un sistem de 7-8 terase pe văile principale din regiune.
În prima fază s-a înregistrat adâncire semnificativă a Argeșului, Râul Doamnei și Argeșelului până sub nivelul inițial al pietrișurilor. A urmat faza de formare a teraselor superioare, începând cu nivelul de 280-220 m altitudine, favorabilă unei modelări laterale intense și de acumulări în albii. În ultima fază s-a înregistrat o adâncire a râurilor, cu formarea teraselor inferioare, alături de o modelare intensă a versanților prin deplasări în masă și eroziune laterală.
Asimetria văilor poate fi pusă pe seama mișcărilor neotectonice diferențiate. Râul Argeș înregistrează terase pe partea dreaptă, în timp ce Râul Doamnei are terase pe partea stângă. Arealele sinclinale, în marea lor majoritate, corespund convergenței văilor. Cele mai importante „piețe” de adunare a apelor sunt: confluența Râului Doamnei, Râului Târgului și Argeșelului.
Fig.I.3.Gruiurile Argeșului. Harta geologică
1. Romanian-Peistocen inferior (nisipuri, pietrișuri și depozite loessoide); 2. Pleistocen mediu (depozite fluviatile); 3. Pleistocen mediu (loessuri și depozite loessoide); 4. Holocen (aluviuni actuale ale luncilor).
RELIEFUL
Unitățile de relief
Gruiurile Argeșului au forma unui triunghi cu vârful în jos, delimitat de râul Argeș la vest și de râul Argeșel la est (confluența lor constituind vârful triunghiului), iar la nord, linia desfășurată pe direcția vest-est, între localitățile Băiculești și Hârtiești, precizează contactul cu Muscelele. Sunt formate din:
Gruiul Topliței (Buneștilor), între râurile Argeș și Vâlsan;
Gruiul Mare (Mărăcinenilor), între râurile Vâlsan și Râul Doamnei;
Gruiul Lung (Piscanilor) între râurile Râul Doamnei, Bratia și Râul Târgului;
Gruiul Prislop (Stâlpenilor), între râurile Bratia și Râul Târgului;
Gruiul Hulubei (Coteștilor), între râurile Râul Târgului și Argeșel.
Toate încep prin cueste la altitudini absolute de 650 m și au, în ansamblu, aspectul de culmi netede, cu altitudini de 400-600 m , alungite pe direcția nord-sud, atacate aproape simetric de eroziunea torențială pornită din văile ce le încadrează și care se termină cu „gruiuri” ( în pisc ) însoțite de terase în dreptul punctelor de confluență.
Gruiurile Argeșului reprezintă un vast rest din vechiul piemont pericarpatic, constituit la marginea Carpaților Meridionali. În Gruiurile Argeșului energia de relief este de 200-300 m, ponderea mare a versanților în structură ( cca. 40 % ), gradul redus de împădurire și utilizarea dominant agricolă a terenurilor, sunt caracteristici care au condus la manifestarea intensă a proceselor geomorfologice actuale și în special a proceselor de versant.
Fig.I.4. Unitățile de relief
Morfometria
Analiza morfometrică
În această regiune sunt înregistrate cele mai mari altitudini, fiind mult mai ridicate decât în celelalte regiuni ale Piemontului Getic: Râpa cu Brazi (771 m), Piscul Cârlăului (667 m), Râpa Stroești (686 m), Prislop (690 m), Păcuraru (726 m), Poiana Frumoasă (592 m), Dealul Obăița (691 m).
Fig.I.5. Harta hipsometrică
Densitatea fragmentării reliefului
Rețeaua hidrografică permanentă și temporară are un rol important în modelarea actuală a reliefului. Fragmentarea reliefului variază în cuprinsul piemontului, înregistrându-se o scădere de la nord la sud valorile oscilând între 0 și 3 km/km2.
Valorile mai ridicate (de 1,5–2 km/km2), apar frecvent în sectoarele mijlocii și superioare ale versanților bazinelor hidrografice și se întâlnesc în centrul Gruiurilor Argeșului. O creștere ușoară a densității fragmentării (de 2–3 km/km2), se observă obârșiile văilor autohtone din nordul Gruiurilor Argeșului..
În lungul râurilor Argeșului și Râul Doamnei se grupează areale cu cele mai reduse valori ale densității fragmentării (între 0–1,5 km/km2), valori ce corespund luncilor și teraselor.
Fig.I.6. Densitatea fragmentării reliefului
Energia reliefului
Reflectă gradul de adâncire a văilor în funcție de nivelul de bază local, fiind în legătură cu stadiul de evoluție al regiunii. În nordul Gruiurilor Argeșului predomină amplitudini de 200–250 m iar restul regiunii înregistrând valori de 150–200 m. Datorită energiei de relief cu valori însemnate și construcției geologice reprezentată de o cuvertură de depozite piemontane fluvio-lacustre pliocen-cuaternare ce ocupă formațiuni mio-pliocene, procesele de degradare sunt intense, mai ales în perioadele ploioase și afectează suprafețe apreciabile în raza comunelor Mălureni, Coțești și Mihăiești. În lungul râului Argeșel și pe interfluviile acestuia, adâncimea fragmentării este cuprinsă între 50 și 100 m. Valorile de 150–200 m au o frecvență mai mare între râurile Argeș și Argeșel, scăzând ca pondere spre centrul regiunii, unde predomină și energia de relief de 100–150 m.
Fig.I.7. Energia de relief
Pantele
Pantele au valori cuprinse între 1o și 28o, scoțând în evidență areale cu valori pronunțate.
Pantele cu valori cuprinse între 2o și 5o sunt specifice luncilor din sectorul superior al afluenților râului Argeș, conurilor de dejecție și unor culmi joase, rotunde sau plate. Pantele cu valori cuprinse între 10o și 15o sunt caracteristice sectoarelor de acumulare de la baza versanților, frunților teraselor parazitate cu materiale detritice, precum și unor culmi secundare joase ce coboară în trepte.
Pantele cuprinse între 15o și 20o sunt proprii, în cele mai frecvente cazuri , sectoarele superioare ale versanților din jumătatea nordică a regiunii, în timp ce înclinări mai mari de 20o au versanții cu o adâncime mare a fragmentării, proprii dealurilor înalte.
În funcție de categoriile stabilite, se poate aprecia că terenurile cele mai intens degradate sunt cele ale căror înclinare depășește de obicei 15o, fiind afectate de deplasări în masă și procese de eroziune în adâncime sau în suprafață, în funcție de gradul de împădurire.
Fig.I.8. Harta pantelor
Expoziția versanților
Orientarea diferită a versanților condiționează repartiția diferențiată a regimului caloric, precipitațiilor atmosferice, umidității aerului și rezervelor de apă din sol, ceea ce se reflectă în morfodinamica versanților.
Dispunerea nord-sud a culmilor principale (între râul Argeș și afluenții săi) determină predominarea a două expoziții majore: vestică și estică. Culmile principale și luncile râurilor prezintă o ușoară înclinare generală spre sud.
Fig.I.9. Expunerea versanților
Versanți orientați către: 1. nord; 2. est; 3. sud; 4. vest;
Interfluviile
Interfluviile sunt foarte înguste, sub forma unor culmi rotunjite ce ajung uneori la câteva sute de metri lățime. Interfluviile principale își păstrează direcția inițială nord-sud. Interfluviile secundare sunt mult mai variate ca dimensiuni, orientare și caractere morfometrice.
Interfluviul dintre râurile Argeș și Vâlsan, cu o lungime de 13 km, are o desfășurare sinuoasă datorită pătrunderii unor văi dinspre râul Vâlsan. Profilul longitudinal înregistrează denivelări marcate prin diferențe altimetrice de 50–100 m. Dacă în partea nordică, până în Dealul Sterioiului (632 m), culmile secundare au lungimi de 3–5 km, spre sud lungimea lor abia ajunge la 1–1,5 km.
Interfluviile dinspre Argeș sunt scurte (1-1,5 km) deoarece cumpăna principală se apropie de Argeș la numai 1,5 km (în dreptul localității Stejari), unde ajunge la cel mai coborât nivel (Dealul Teiș 524 m). De la contactul cu Subcarpații (771 m), culmea interfluvială scade sub 700 m
(Piscul Cârlanului 677 m, Dealul Sterioiului 632 m), Spre a se continua spre sud cu o succesiune de dealuri cu înălțimi de 520–570 m.
Interfluviul dintre Vâlsan și Râul Doamnei, pe o lungime de 24 km, prezintă o succesiune de vârfuri situate la 500-600 m (Vârful lui Nan 604 m, Bădiceni 571 m, Plaiul Zărnești 537 m). Culmea este orientată nord-sud de la contactul cu Subcarpații (Râpa Stroești 686 m), ramificându-se în două culmi: una la vest, care închide bazinul Budeasa și alta spre est, către Râul Doamnei.
Culmile secundare dinspre Vâlsan au lungimi de 1-1,5 km în partea nordică (datorită apropierii interfluviului principal) și de 2-4 km în sud. Culmile dinspre Râul Doamnei ajung la 5-7 km și sunt foarte sinuoase.
Interfluviul dintre Râul Doamnei și Bratia, prelungit pe circa 18 km, are o orientare nord-sud, cu o desfășurare sinuoasă și este foarte îngust, datorită pătrunderii regresive a afluenților pârâului Păcurarul.
Altitudinile scad de la 726 m (Păcuraru), prin Dealul la Lac (606 m) și Dealul Turcului (580 m), spre Dealul Dumbrava (536 m) și Negreni (486 m). Culmile secundare, desprinse spre sud-vest și sud-est din culmea principală, sunt scurte, mai ales spre Bratia.
Interfluviul dintre Bratia și Râul Târgului, cu o lungime de 8 km, are orientare nord-sud și coboară lent dinspre nord (Dealul Prislop 690 m) spre sud (Dealul Corboaica 593 m). Culmile secundare sunt mai dezvoltate spre sud-vest (2-3 km) și mai puțin spre sud-est (1-1,5 km).
Interfluviul dintre Râul Târgului și Argeșel, arcuit pe direcția nord-est–sud-vest, se desfășoară pe circa 20 km lungime. Altitudinile scad dinspre nord, de la 691 m (Dealul Obăița) spre sud-vest la 510 m (Dealul Țițești). Culmile secundare urmăresc pe direcții aproape paralele culmea principală (între văile Mănăstirea și Huluba).
Văile
Gruiurile Argeșului are o rețea densă de văi care se adâncesc continuu și relativ rapid. Văile principale Argeșel și Râul Doamnei păstrează în lini generale, un caracter consecvent, fiind dezvoltate pe direcția nord-sud, având cel mai complex sistem de terase.
Văile secundare (afluente celor precedente) sunt predominant subsecvente, având o pronunțată asimetrie: versantul cu expunere sudică este mai prelung iar cel cu expunere nordică este abrupt. După modul de distribuire al teraselor, se remarcă aria de convergență a văilor Argeșului, Râul Doamnei, Râul Târgului și Argeșelul.
Tabel I.1.Caracteristici morfometrice ale râurilor principale din Gruiurile Argeșului
Valea Argeșului în sectorul piemontan este largă și adâncă, asemănătoare unui culoar a cărei lățime crește treptat spre sud (până la 6 km la nord de Pitești). Sistemul de terase (în număr de opt nivele) prezintă cea mai mare extindere și cea mai completă dezvoltare în preajma confluențelor principale, la Merișani (confluența cu Vâlsanul) și la Pitești (confluența cu Râul Doamnei).
Începând de la sud de valea Bascovului (are se suprapune unei falii), terasele se desfășoară într-o suită aproape completă, cu un aspect de evantai (Paraschiv, 1965).
Desfășurarea discontinuă a teraselor, parazitarea podurilor acestora cu depuneri proluvio-deluviale și, nu în ultimul rând, deformările locale impuse de mișcările neotectonice (amplitudini de 2-25 m, în funcție de vechimea teraselor, în arealele anticlinale Merișani, Dobrogostea, Slătioarele-Pitești) nu permit o paralelizare sigură a unor nivele.
Lunca poate fi urmărită pe toată lungimea văii piemontane, lărgindu-se treptat către sud, unde atinge aproximativ 1000 m lățime (Pitești). Panta medie este de 3,2 m/km, cu valori mai mari până la confluența cu Vâlsanul. Se situează la o altitudine relativă de 0,5-2 m, iar local (la Merișani) se dezvoltă monolateral. Microrelieful este reprezentat de brațe părăsite, grinduri și microdepresiuni. În prezent, în urma amenajării lacurilor de acumulare, lunca Argeșului a suferit modificări semnificative ale condițiilor naturale.
Valea Vâlsanului străbate Gruiurile Argeșului între localitățile Stroești și Merișani, îndreptându-se către Argeș pe direcție nord-sud. Prezintă un număr de șase nivele de terasă, dintre care cele superioare sunt foarte greu de identificat datorită proceselor de modelare care le-au distrus aproape în totalitate.
Cel mai bine reprezentate sunt terasa 1 (2–7 m) și terasa a 2-a (8–10 m), cu o dezvoltare continuă, mai ales la sud de confluența cu valea Șoptana. Lunca se desfășoară bilateral, având o lățime mai mare pe partea dreaptă, mai ales în sectorul inferior.
Valea Râului Doamnei se desfășoară pe o lungime de 34 km, pe direcție nord-sud, între Lăpușani și Pitești. Valea se extinde treptat, atingând 1,5 km la Purcăreni și peste 2,5 km după confluența cu Râul Târgului. Dacă până la confluența cu Păcurarul, treptele văii se dezvoltă pe ambele părți, între Coșești și Purcăreni, Râul Doamnei a erodat puternic malul drept, în timp ce în aval, el curge pe sub versantul stâng (între Colibași și Valea Mare, abrupturile au înălțimi de 20-60 ).
Au fost identificate șase nivele de terase, dintre care unele se dezvoltă predominant pe stânga, altele numai pe dreapta, iar altele sunt terase de confluență. În sectoarele Purcăreni–Racovița-Colibași și Coșești, terasele sunt deformate cu 5-20 m, corespunzător anticlinalelor Boțești-Dobrogostea și Stâlpeni-Hârtiești.
Lunca se dispune pe ambele părți ale văii, lățimea ei variind între câțiva metri și peste 1 km (la confluența cu Râul Târgului). Se remarcă numeroase cursuri părăsite, vechi grinduri fluviatile și o intervenție antropică pregnantă.
Valea Râului Târgului se desfășoară pe direcție nord-sud, între localitățile Mihăești și Piscani. Prezintă un sistem de 5 terase: terasa 1 (2-5 m) dezvoltată continuu, terasa a 2-a (7-10 m) în special la confluența cu Râul Doamnei, terasa a 3- a (25-30 m), terasa a 4-a (50 m) și terasa a 5-a (70-80 m) la confluența cu Râul Doamnei.
Valea Argeșelului are o orientare nord – nord-est – sud – sud-vest, subsecventă, fapt explicabil prin caracterul său tectonic. De asemenea, mai trebuie menționat că albia râului Argeșel apare suspendată (la Hârtiești, cu 50 m și respectiv 80 m, iar la Davidești, cu 20 m și respectiv 35 m) comparativ cu albiile Dâmboviței și Râului Târgului (Paraschiv, 1965). Valea se lărgește continuu de la nord la sud, însă cu unele sectoare de îngustare (între Hârtiești și Bătiești; în dreptul localității Voroveni) sau de lărgire (Bătiești, Bârzești, Davidești) la confluențele principale. Se pot identifica un număr de șase terase, mai dezvoltate în aval de Conțești.
Lunca apare cu lățime redusă, fiind limitată de depunerile deluvio-coluviale și proluviale. Se întâlnește alternativ pe o parte sau pe alta, căpătând lățime de până la 500 m în avale de Davidești.
Versanții
În regiunea argeșeană, versanții realizează racordul între nivelul culmilor situate la altitudini maxime de 650-700 m și fundul văilor, situat la altitudini minime de 200-250 m. Amplitudinea maximă a versanților regiunii este de 300-500 m și se înregistrează în dealurile înalte ale Gruiurilor Argeșului.
Înclinarea versanților depășește 3-5° și cresc foarte mult. Frecvente sunt pantele cu valori de 15-25°, înclinate pe versanții cu o puternică instabilitate, datorită rezistenței slabe a rocilor.
Versanții cu profil concav au o evoluție rapidă prin alunecări de teren și eroziune puternică în adâncime, gradul de înclinare permițând acumularea materialelor evacuate la baza lor sau chiar în rețeaua hidrografică principală. Sunt caracteristice extremități nordice a regiunii, pe partea stângă a văii Argeșului și pe dreapta văii Râului Doamnei.
Versanții cu profil rectiliniu (liniar) sunt caracteristici reliefului monoclinal (cueste și suprafețe structurale, cu diferite înclinări), dar și acolo unde s-au format glacisuri foarte extinse (culoarul Argeșului, împreună cu afluenții principali).
Versanții cu profil complex (mixt), au cea mai mare pondere, prezentând o asociere de sectoare cu forme diferite (concav-rectiliniu, etc.), datorită unei îndelungate evoluții a rețelei hidrografice.
CLIMA
În ansamblu, Gruiurile Argeșene se găsesc sub influența directă a condițiilor climatice continentale. Pătrunderea lor este facilitată de prezența golfurilor de câmpie de la Pitești, prelungite pe culoarele largi ale Argeșului. Într-un mod mai atenuat se resimt influențele climatului montan prin canalizarea maselor de aer mai reci de pe valea Râului Târgului.
Nebulozitatea atmosferică
Existența norilor diminuează energia calorică și luminoasă a radiației solare. Astfel, dacă cerul este acoperit cu nori solul nu se mai încinge în timpul zilei iar noaptea temperaturile sunt mai ridicate. Valorile nebulozității medii variază între 5,6 și 5,8 zecimi, iar la stația Curtea de Argeș se înregistrează cea mai mare valoare a nebulozității medii anuale de 5,8 zecimi.
Nebulozitatea se modifică de la o lună la alta, atingând cel mai ridicat grad în perioada noiembrie-mai, la Curtea de Argeș amplitudinea anuală ajunge la 1,9 zecimi.
Minimul anual se produce la sfârșitul verii (luna cu cerul cel mai senin este august), fiind caracterizat prin valori medii lunare de 3,4-4,2 zecimi (chiar 4,6 zecimi la Curtea de Argeș) și prin 7-12 zile senine.
Durata de strălucire a Soarelui
În Gruiurile Argeșului durata de strălucire a soarelui este de circa 2000 ore de insolație, în medie anual la Curtea de Argeș se înregistrează 2035 de ore de insolație. În cursul anului, aproape 2/3 din durata anuală de insolație se realizează în semestrul cald (aceasta fiind benefică creșteri pomilor și a cerealelor) iar restul în semestrul rece.
Frecvența cea mai mare a orelor de Soare se remarcă în luna iulie, lună de vârf pentru ciclul vegetativ, când se realizează cel mai mare grad de insolație, 270-300 (273,5 ore la Curtea de Argeș).
Temperatura aerului
Temperatura medie anuală este de 9,0oC la stația Curtea de Argeș și o temperatură medie anuală de 9,8oC la stația Pitești.
Tabel I.2. Temperatura medie lunară
Iarna devine aspră la Curtea de Argeș aceasta înregistrând valori medii sub 0°C, ianuarie
(-2,1oC), februarie (-0,7oC), decembrie (-0,1oC) iar la stația din Pitești se înregistrează și aici temperaturi negative în lunile ianuarie (-2,1oC) și februarie (-0,1oC).
Primăvara poate fi considerată de la data când temperatura medie zilnică are valori mai mari de 0°C. În ultima decadă a lunii februarie la stația Curtea de Argeș sunt temperaturi de 3,2°C iar numărul de ore de strălucire a soarelui fiind de 140 de ore.
Vara sunt diferențierii termice apreciabile între cele două stații. Piteștiul care are 19,8°C , și Curtea de Argeș cu temperaturi de 18,7°C. Toamna predomină circulația de vest, cea ce are ca urmare menținerea unor valori termice ridicate, la Pitești se înregistrează temperaturi de 10°C. Temperaturile maxime absolute se înregistrează la Curtea de Argeș 39,6°C iar cele minime absolute la Pitești -27oC.
Fig.I.10. Temperatura medie anuală și Cantitățile medii anuale de precipitații
Umezeala relativă a aerului
Are o mare importanță în reglarea evapotranspirației plantelor, precum și în procesele de formare locală a norilor și a ceții, fiind legată de temperatura aerului și extinderea suprafețelor împădurite sau cultivate. Umezeala relativă are valori cu atât mai mari cu cât temperatura aerului este mai coborâtă.
De aceea, cele mai ridicate valori, maximele anuale ale umezelii relative, se realizează în lunile de iarnă mai mare fiind în luna decembrie când la Pitești și Curtea de Argeș se înregistrează valori care ajung la 8,4 %.
În lunile de vară valorile de la stația din Pitești sunt fie mai mici de 70 % fie puțin mai mari însă mult mai scăzute decât cele de la stația Curtea de Argeș.
Tabel I.3. Valorile medii lunare și anuale ale umezelii relative a aerului
Precipitațiile atmosferice
Variația teritorială a cantității medii anuale de precipitații în arealul Gruiurile Argeșului indică o creștere odată cu altitudinea, în nord ajung chiar la 750 mm/an. Astfel la Pitești cantitatea de precipitații este de 664,5 mm/an iar cu cât urcăm la Curtea de Argeș valorile sunt de 747,7 mm/an.
Tabel I.4. Media lunară și anuală a precipitațiilor
Anii cu maximele de precipitații sunt 1897, 1941, 1966 și 1972 când s-a depășit 1000 mm, iar cele mai mici s-au înregistrat în anii 1907, 1945, 1992 și 2000 când a scăzut sub 400 mm. Făcând analiza cantităților semestriale de precipitații rezultă că în semestrul cald cad 350-450 mm, la stația Curtea de Argeș, diferența dintre cele două semestre cald și rece este de 180-190 mm.
Cele mai umede luni din Gruiurile Argeșului sunt lunile de vară, mai ales în luna iunie când cantitățile de precipitații depășesc 90 mm (Pitești 94 mm și Curtea de Argeș 106 mm).
Minimul anual apare la sfârșitul iernii, în lunile februarie și martie, când precipitațiile medii lunare sunt de 37 mm la Pitești și 42 mm la Curtea de Argeș (tot la această stație aceeași valoare se înregistrează și în luna septembrie). Iarna se înregistrează în medie 20 zile cu ninsoare iar stratul de zăpadă nu se menține mai mult de 17 zile.
Cantitățile maxime de precipitații in 24 de ore s-au înregistrat în lunile de vară și a u depășit cu mult mediile lunare. Exemplu la Pitești în ziua de 12 iulie 1941 precipitațiile au ajuns la 133,4 mm/24ore iar la Curtea de Argeș au căzut precipitații de .
Fig. I.11. Variația în cursul anului a cantităților de precipitații
Vânturile
În Gruiurile Argeșului sunt frecvente vânturile de nord-vest (Pitești-25,4%) și vânturile de nord (Curtea de Argeș-11,8% și Pitești 16,4%). Viteza medie anuală a vântului înregistrează valori de 1,3-2,2 m/s, iarna vitezele vântului sunt mai mari iar la sfârșitul verii după 15 august apare fenomenul de briză de deal-vale. Calmul atmosferic înregistrează valori ridicate ale frecvenței medii anuale în ariile mai adăpostit din lungul văilor: Curtea de Argeș 52,7% și mai scăzute în restul regiuni (Pitești-14,9%) .
HIDROGRAFIA
Este reprezentată prin râuri, lacuri și ape subterane.
Râurile
Regiunea dispune de o rețea hidrografică reprezentată prin câteva râuri mari alohtone și câteva mai mici autohtone iar densitatea medie este de 0,4-0,6 km/km² . Râurile se încadrează bazinului Argeșului ce corespunde grupei hidrografice sudice.
Orientarea generală a rețelei este conformă înclinării generale a reliefului, de la nord la sud sau de la nord-vest spre sud-est, cu aspect dentritic și cu o importantă arie de convergență pe Râul Doamnei, la confluența cu Râul Târgului.
Argeșul străbate regiunea studiată în totalitate, cu o pantă medie de 3,4%. Cei mai importanți afluenți îi are pe parte stângă: Vâlsanul și Râul Doamnei cu Râul Târgului (cu afluenții Bratia și Argeșel).
Fig.I.12. Rețeaua hidrografică
a). Scurgerea lichidă
Parametrii specifici scurgerii lichide (medie, maximă și minimă) au fost analizate și pe baza prelucrării datelor hidrologice de la 6 posturi hidrometrice, pentru perioada 1950-2000.
Scurgerea medie a râurilor prezintă o mare variabilitate spațială și temporară determinată de ansamblul de factori naturali și antropici.
Scurgerea medie multianuală se caracterizează printr-o repartiție teritorială neuniformă, în funcție de distribuția diferențiată a condițiilor fizico-geografici și de parametrii morfometrici ai bazinelor hidrografice.
Râul Argeș prezintă debite module ce cresc din amonte spre aval, de la 9,32 m³/s la Curtea de Argeș, la 35,1 m³/s la Pitești.
Scurgerea medie anuală prezintă variații neperiodice de la un an la altul, datorită neuniformității condițiilor climatice. În regiunea piemontană, debitele medii cele mai bogate s-au produs în anii 1970, 1972, 1973, 1975, 1979, 1991, când coeficienții moduli au avut valori cuprinse între 1,36 (Argeș, la Curtea de Argeș, în 1955) și 3,79 (Râul Doamnei, la Dărmănești, în 1955).
Cele mai reduse debite medii anuale s-au înregistrat în anii 1950, 1959, 1963, 1968, 1984, 1990, 1992, 1994, când coeficienții moduli au avut 0,70 (Argeș, la Pitești Strand, în 1959).
Tabel I.5. Scurgerea medie multianuală (1950-2000)
Scurgerea medie pe anotimpuri (pentru râurile alohtone și cele autohtone) cunoaște cele mai importante volume de apă în sezonul de primăvară (36,1% sau 39,7%), în timp ce procentajele minime corespund perioadei de toamnă (16,1% sau 11,8%).
Scurgerea medie lunară a râurilor înregistrează importante variații de la o lună la alta. Pentru râurile autohtone procentajele sunt în martie (16,6%), februarie (13,8%) și aprilie (12,3%).
În cea ce privește cele mai reduse procentaje ale scurgerii, acesta se înregistrează pentru ambele categorii de râuri, în septembrie (4,9% sau 2,5%) și noiembrie (5,2% sau 3,4%). Scurgerea maximă corespunde, de regulă, perioadelor cu ape mari și este generată de alimentarea din ploi sau topirea zăpezilor, dar se poate produce și în alte faze ale regimului hidrologic, ca urmare a ploilor torențiale. Debitele maxime anuale și viiturile se produce cel mai frecvent vara și primăvara.
Pe râurile din Gruiurile Argeșului, debitele maxime anuale s-au produs în 40-45% din cazuri variați în 38-40% din cazuri primăvara. Iarna, ponderile debitelor maxime anuale produse au fost de 14-28%, iar toamna, doar de 4,8%. Cel mai mare debit înregistrat după ieșirea din Gruiurile Argeșului a fost în data de 3 iulie 1975 pe râul Argeș, la Malu Spart având 1320 m³/s.
Scurgerea minimă a râurilor se bazează pe analiza debitelor minime cu diverse probabilități de depășire. Analizele efectuate arată că numai arterele mari cu izvoarele în regiunea montană (Argeș, Râul Doamnei) se caracterizează printr-o scurgere permanentă.
b). Scurgerea solidă
Scurgerea medie specifică de aluviuni în suspensie (t/ha./an) variază de la nord la sud, dar și pe bazine hidrografice. Astfel, cele mai mari valori se întâlnesc în jumătatea nordică, unde scurgerea solidă atinge între 10 și 15 t/ha./an. Cea mai mare scurgere de aluviuni se întâlnește în bazinul Argeșului.
Pe râurile principale, cel mai mare volum al scurgeri solide s-a înregistrat în anii 1961, 1969, 1973 și 1975, favorizate de viiturile din sezonul cald, când procesele de eroziune și scurgere au cea mai mare intensitate.
c). Regimul termic
Temperatura medie anuală a apei râurilor principale variază între 9ș și 12°C. Cele mai mari temperaturi se înregistrează în luna august (media lunară oscilând între 20 și 23°C), când volumul de apă este scăzut.
2.4.2. Lacurile
Lacurile naturale sunt dependente de aria de răspândire a deplasărilor în masă. Sunt de dimensiuni reduse și cu durate mici de existență fiind întâlnite între valuri de alunecare. Mai reprezentativ este Lacul lui Bârcă, din bazinul Argeșelului.
Lacurile antropice sunt cele mai reprezentative, prin dimensiuni și funcționalități. În sectorul piemontan au fost construite lacuri de acumulare de interes hidroenergetic, alimentare cu apă și atenuarea undelor de viitură. În perioada 1975-1980 au fost amenajate baraje și diguri pentru formarea lacurilor de la Zigoneni, Vâlcele, Budeasa, Bascov (pe Argeș) și Mărăcineni (pe Râul Doamnei).
Tabel I.6. Elementele morfometrice ale lacurilor de acumulare
2.4.3.Apele subterane
Datorită condițiilor hidrologice nefavorabile (grosimea mare și permeabilitatea bună a depozitelor), apele subterane au o dezvoltare relativ redusă. Se remarcă totuși unele hidrostructuri ce înmagazinează diferite cantități de apă, în funcție de localizarea pe forme de relief.
În general, stratul freatic are extensiuni reduse datorită lipsei unui strat continuu de argilă la bază. Argeșelul până la Merișani prezintă condiții favorabile pentru exploatarea apelor freatice din aluviuni, deși lățimea lunci este redusă; se pot obține debite de până la 8 l/s la denivelări de 1-2 m Râul Doamnei prezintă caracteristici favorabile, având lunca mai dezvoltată. Nivelul apei subterane se găsește numai la 1-2 m adâncime, cu debite semnificative. Condiții mai puțin favorabile prezintă lunca râului Argeșel.
VEGETAȚIA
Distribuția generală
Vegetația din regiunea dintre Argeș și Argeșel este foarte diversificată având mai multe tipuri de peisaje, evidențiindu-se cel antropizat. Cele mai întâlnite din aceastea sunt asociațiile secundare și cele derivate care sunt supuse destul de des presiunii antropice, unele dintre ele conservând încă o mare bogăție floristică și faunistică.
Pe primul plan în acest sens sunt asociațiile de pajiște utilizate ca fânețe sau chiar ca pășuni. Sunt destul de întâlnite și tufărișurile, care pe versanții puternic înclinați, cu multă rocă la zi, au caracter pionier.
Aceste formațiuni secundare și derivate se menține ca atare în condițiile unei utilizări antropice echilibrate, deoarece în majoritatea cazurilor presiunea antropică depășește capacitatea de suport, cele mai multe terenuri folosite ca pășuni sau acoperite cu tufișuri prezintă fenomene marcante de degradare, care au dus la diminuarea potențialului lor productiv.
În condiții naturale, dealurile erau acoperite aproape în întregime cu păduri de foioase cu structură complexă care asigurau o bună protecție a solului împotriva eroziunii și un regim relativ echilibrat al scurgeri pe versant a apei din precipitații.
Multe terenuri pășunate excesiv sau utilizare agricol în trecut s-au degradat în asemenea măsură încât au fost abandonate, pe locul lor întinzându-se acum pajiști degradate și tufărișuri sau plantații anti-erozionale , în special de salcâm și de pin.
Tipuri de vegetație
În Gruiurile Argeșului apar mai multe tipuri de vegetație:
a. Păduri de fag, local pe versanții însoriți păduri de gorun; pajiști secundare mezoxerofile și culturi pe locul pădurilor de gorun și de fag.
b. Păduri de gorun, local pe versanții umbriții cu amestec de păduri de fag; pajiști secundare mezofile ți mezoxerofile și culturi agricole pe locul pădurilor de gorun și de fag.
c. Pădurile de stejar
d. Vegetație de luncă
a. Pădurile de fag s-au păstrat în general pe versanții puternic înclinați sau pe culmi cu altitudini de peste 700 m. Alături de fag adesea se dezvoltă abundent carpenul (Carpinus betulus).
Compoziția păturii erbacee variază în funcție de substrat. Pe soluri mai bine conservate, bogate în humus, se întâlnesc făgete cu floră de mull (cu Asperul odoratta, Paris quadrifolia, Lathyrus vernus, Aegopodium podagriaria). Acestea au fost mult mai extinse în trecut, dar deoarece ocupau terenuri favorabile pentru extinderea pășunilor și fânețelor au fost defrișate în mare măsură.
Pe soluri sărace, de obicei pe versanții puternic înclinați sunt făgete cu floră acidofilă cu pătură erbacee slab dezvoltată, predominante fiind Luzula albina, Veronica officinalis.
b. Pădurile de gorun au suferit, de asemenea, o restrângere puternică acolo unde condițiile au fost propice pentru extinderea fânețelor și livezilor. Sub aspectul compoziției floristice se întâlnesc variații destul de mari.
Pe soluri cu umiditate succesivă și soluri bogate în humus se întâlnesc gorunete cu carpen în care frecvent apar și alte specii în amestec: fagul, teiul argintiu și jugastrul. În subarboret este abundent alunul și în pătura erbacee Melica uniflora, Carex pilosa etc.
c. Pădurile de stejar (Quercus robur), probabil în trecut bine reprezentate pe terase, în lunci sau chiar pe interfluvii umede au fost aproape complet distruse, locul lor fiind luat de culturi agricole, așezări sau islazuri.
Un frumos arboret natural de stejar se mai păstrează în cadrul parcului dendrologic de la Mihăilești. Pe unele suprafețe care s-au degradat după tăierea pădurii s-au făcut ulterior plantații de diferite esențe, îndeosebi pin (Pinus nigra) și salcâm.
d. Vegetația de luncă. În luncile râurilor și pe versanții cu umiditate în exces ( afectați de alunecări de teren ) se întâlnesc în condiții naturale zăvoaie de salcie ( Salix alba, Salix purpurea ), anin (Alunus glutinosa) și plop (Populus alba). În prezent acestea au fost în mare măsură distruse sau puternic modificate.
Pajiștile
Formațiuni secundare de pajiște, apărute pe locul pădurilor defrișate, prezintă o mare diversitate. Deși s-au format ca urmare a acțiuni omului, prin compoziția lor floristică reflectă condițiile naturale ale unităților de relief în care se dezvoltă.
Unde au fost gorunetele în trecut, a apărut o asociație bogată în specii, alături de Agrostis tenuis se mai întâlnesc abundent Festuca pratensis, F.valesiaca, Briza media, Phleum pratense iar pe soluri mai puțin evoluate Agropyron repens și Brachypodium pinnatum.
Pe coaste puternic înclinate și pe muchii de deal, în asociația de Arostis tenuis se întâlnesc și diverse specii mezoxerofile sau xerofile ca Festuca rupicola, Botrichloa ischaemum, Asperula cynanchica.
Pe de altă parte scăderea gradului de încheiere a covorului vegetal ca și modificarea proprietăților substratului favorizează extinderea vegetației ruderale, nu numai pe terenurile virane și în lungul drumurilor, ci și în pajiști neîngrijite și chiar în pădurile în care se pășunează.
FAUNA
În ceea ce privește lumea animalelor, fondul faunistic caracteristic pădurilor de cvercinee, care era predominant pe întreaga regiune, a fost mult modificat, accentuându-se caracterul eterogen în care se interferează speciile de câmpie cu cele montane.
Mamiferele sunt reprezentate prin: vulpe (Canis vulpes), mistreț (Sus scrofa), pârș de stejar (Eliomys quercinus), urs (Ursus arctos), cerb carpatin (Cervus elaphus), arici (Erinaceus europaeus), veveriță comună (Sciurus vulgaris), căprior (Capreolus capreolus). Păsările includ numeroase specii: uliul porumbar (Acciper gentilis), șorecarul comun (Buteo buteo), buha mare (Bubo bubo), striga (Tyto alba), cucul (Cuculus canorus), ciocănitoarea sură (Picus canus), pupăza(Upupa epops), huhurezul mic (Strix aluco), turturica (Streptopelia turtur), silvia porumbacă (Sylvia nisoria), pitulicea mică (Philloscopus collybita), sitarul de pădure (Scolopax rusticola), mierla (Turdus merula), privighetoarea (Luscinia megarhynchos), fâsa de pădure (Anthus trivalis), coțofana (Pica pica), potârnichea (Perdix perdix), ciocârlia de pădure (Lullula arborea), pițigoiul (Parus major).
Amfibieni sunt reprezentați prin: broasca brună de pământ (Pelobates fuscus), broasca de pădure (Rana dalmatina), broasca mare de lac (Rana ridibunda), broasca mică de lac (Rana esculenta), tritonul cu creastă (Triturus cristatus).
Reptilele cuprind: șopârla de câmp (Lacerta agilis), gușterul (Lacerna viridis), șarpele orb (Anguis fragilis), șarpele de apă (Natrix tesselata), șarpele de casă (Natrix natrix), șarpele rău (Coluber jugularis).
Ihtiofauna este caracterizată prin existența a 2 zone:
– zona lipanului (Thymallus thymallus) și a moioagei (Barbus meridionalis) specifică pentru râurile Vâlsan, Bratia și Argeșel .
– zona scobarului (Chandrostoma nasus) este caracteristică Argeșului, Râul Doamnei și Râul Târgului.
2.7. SOLURILE
2.7.1. Condiții pedogenetice
Depozitele deluvio-coluviale (nisipuri, pietrișuri, luturi argiloase cu material scheletic) acoperă majoritatea versanților, precum și nisipurile și pietrișurile fluviatile, în luncile și pe terasele râului Argeș.
Pe versanții puternic înclinați se formează soluri cu un profil scurt, adesea scheletic iar pe suprafețele interfluviale, ca și pe terasele Argeșului, panta foarte redusă favorizează acumularea unei scoarțe de alterare cu grosimi mai mari, ceea ce permite formarea unor soluri mai profunde.
Apa devine factor pedogenetic numai în situația aproape de suprafață și determină procese de gleizare, așa cum se întâmplă pe valea Argeșului. Cele mai evoluate soluri (soluri brune luvice, luvisoluri albice) apar pe interfluviile plane.
Și omul prin activitatea desfășurată exercită o influență directă asupra evoluției solurilor, prin înlocuirea vegetației naturale inițiale cu fânețe și plantații pomicole, prin măsuri agrochimice.
2.7.2. Clase și tipuri de soluri
Învelișul de sol se diferențiază în funcție de formele de relief (interfluvii piemontane netede, versanți slab înclinați, terase și lunci), caracterul litologic al sedimentelor de solificare, condițiile de microclimat, vegetația și acțiunea omului.
În prezent, pe teritoriul studiat apar 3 clase de sol: a. Protisoluri; b. Cambisoluri; c. Luvisolurile și alte soluri: aluviosoluri (soluri aluviale), eutricambosoluri (soluri brune eu-mezobazice) și luvosoluri (soluri brune luvice); eutricambosoluri (soluri brune eu-mezobazice), districambosoluri (soluri brune acide), luvosoluri (soluri brune luvice) și local luvosoluri (soluri albice).
FIG.I.13. Solurile din Gruiurile Argeșului
aluviosoluri (soluri aluviale); 2. eutricambosoluri (soluri brune eu-mezobazice) și luvosoluri (soluri brune luvice); 3. eutricambosoluri (soluri brune eu-mezobazice), districambosoluri (soluri brune acide), luvosoluri (soluri brune luvice) și local luvosoluri albice (luvisoluri albice); 4. planosoluri și luvosoluri albice (luvisoluri albice); (după harta Solurile, Atlas R.S.România, 1978)
a). Protisolurile (solurile neevoluate)
Sunt soluri aflate într-un stadiu incipient de formare, cu profil încă incomplet diferențiat, fiind definite printr-un orizont A urmat de material paternal. Din această clasă în Gruiurile Argeșului se găsesc doar aluviosolurile (soluri aluvionale).
Aluviosolurile – sunt soluri neevoluate, formate pe materiale parentale constituite din depozite fluviatile recente (de cel puțin 50 cm grosime). Se întâlnesc pe terase de luncă ale văilor mai evoluate și în luncile mai înalte.
Aceste soluri corespund stadiului inițial de solificare a depozitelor aluvioproluviale și apar în sectoare inundate periodic. Au un orizont A de 20-25 cm, cu textură variată, cu structură slab moderat dezvoltată. După o tranziție (A/C) la 25-35 cm, se trece la materialul parental (o succesiune de strate de 10-20cm, cu textura nisipos-lutos și nisipos-coeziv de culoare cenușiu deschis).
În profil se resimt variațiile sezoniere ale pânzei freatice (situată sub 1,5 m adâncime) manifestate printr-o ușoară gleizare pusă în evidență de apariția unor pete ruginii-vineții. Conțin 2-4% humus și sunt relativ bine aprovizionate cu elemente nutritive, iar reacția este de regulă alcalină.
Suprafețele întinse sunt folosite pentru legumicultură și plante furajere, mai ales în apropiere și în cadrul localităților, dar sunt ocupate și cu pășuni și fânețe.
b). Cambisolurile
Includ solurile care au ca orizont distinctiv orizontul B cambic cu culori deschise, fiind caracteristice atât reliefului accidentat cu intense procese actuale de modelare, cât și pe terasele unor râuri.
În această clasă de sol este evidențiat doar un singur tip de sol eutricambosolurile dar care apare frecvent în asociație cu alte tipuri de soluri.
Eutricambosolurile (solurile brune eu-mezobazice) în asociație cu luvosoluri (soluri brune luvice). Această asociație apare în Gruiurile Argeșului pe suprafețe mari în Gruiurile Topliței, Lung, Prislop și Hulubei. În general eutricambosolurile ocupă terasele, culmile și versanții cu înclinări mari, constituite predominant din materiale parentale lutoase și luto-nisipoase, iar luvosolurile se formează pe terenuri mai slab înclinate și pe materiale parentale argiloase.
Eutricambosolurile (soluri brune eu-mezobazice) în asociație cu districambosolurile (soluri brune acide), luvosolurile (soluri brune luvice și local cu luvosolurile albice), comparativ cu asociația precedentă, acesta se întâlnește exclusiv în partea de nord a Gruiurilor Argeșului la contactul cu Muscelele Argeșului, între Râul Doamnei și Argeșel.
În funcție de această repartiție există și o pondere diferită a tipurilor de soluri a tipurilor de soluri: eutricambosolurile care ocupă terasele și versanții moderat înclinați constituiți din roci friabile se asociază în principal cu luvosolurile albice, formate pe terenuri mai slab înclinate și pe materiale parentale argiloase, în timp ce districambosolurile apar în proporție mai mică pe culmile și pe culmile și pe versanții puternic înclinați.
c). Luvisolurile (argiluvisoluri)
Această clasă include solurile cu profil bine diferențiat, caracterizat prin prezența unui orizont B argiloiluvial (de acumulare intensă a argilei spălate din orizonturile superioare). Sunt soluri relativ vechi, adesea cu evoluție poligenetică, dezvoltate pe diferite roci sedimentare inclusiv pe depozite loessoide.
În această grupă este evidențiat tipul planosolurilor în asociație cu luvosolurile albice (luvisolurile albice). Aceste soluri sunt caracteristice zonelor cuprinse între Argeș-Bratia – Râul Doamnei și puțin la interfluviul Argeșelului. Prezența lor se datorează lipsei de drenaj a reliefului, dar mai ales existenței în profilul de sol o perioadă de1-3 luni pe an.
ARIILE PROTEJATE
În regiunea Gruiurile Argeșului sunt doar trei arii protejate, o rezervație naturală (Lacul lui Bârcă), un parc dendrologic (Arboretul Mihailești) și o arie cu rol de protecție avifaunistică (Lacul Bascov) care se află pe râul Argeș la confluența Piemontului Cotmeana cu Gruiurile Argeșului.
Fig.I.14. Arii protejate din Gruiurile Argeșului
2.8.1. Rezervații naturale
Lacul lui Bârcă este o rezervație mixtă și este singura din această regiune și are o suprafață de 12,4 ha. Este o arie naturală protejată conform avizului C.J. 94/19.03.2003 și cuprinde suprafața luciului de apă (lacul propriu-zis), zona de stufăriș și vegetația palustră, precum și o zonă de jur împrejurul lacului (lac natural format între valuri de alunecare). Limitele arealului sunt situate între drumul de pământ care face legătura între satul Conțești (comuna Davidești) și satul Valea Stânii (comuna Țițești), aflat la 150 m de coada lacului și un punct situat la 100 m aval de lac, extinzându-se, spre vest și est, până la 390-400 m altitudine pe culmea lui Bârcă.
2.8.2. Parcuri dendrologice
Arboretul Mihăilești (65 ha) conferă o valoare în plus fondului forestier al Gruiurilor Argeșului. Creat în anii 1895-1900, parcul dendrologic cuprinde exemplare de brad caucazian (Abies nordmanmiana), stejar roșu (Quercus borealis), pin (Pinus strobus), gorun (Quercus petraea), arborele pagodelor (Gingo biloba), ienupăr de Virginia (Juniperus Virginia), etc.
În cadrul parcului se păstrează și o parte din vechea pădure de luncă, în care se află exemplare monumentale de stejar (Quercus robur).
2.8.3. Arii de protecție avifaunistică
Ca arie de protecție specială avifaunistică se găsește Lacul Bascov care are o suprafață de 162 ha, de pe râul Argeș și a primit avizul C.J. 93/19.03.2003. Cuprinde luciul de apă al lacului de acumulare, extinzându-se de la râul de la vărsarea râului Argeș în acest lac (barajul Budeasa) până la barajul Bascov, între digurile aferente celor două maluri, pe teritoriul comunelor Bascov și Budeasa.
2.9. ACTIVITĂȚI ANTROPICE
În decursul timpului, în peisajul regiunii s-au produs modificări semnificative. Terenul agricol s-a extins continuu în defavoarea pădurii care, pe unele areale, a fost intens poienită sau chiar eliminată din peisaj.
Astfel, concomitent cu extinderea suprafețelor agricole a fost posibilă popularea din ce în ce mai intensă a regiunii și apariția a numeroase așezări permanente, variate ca înfățișare și profil economic. În Gruiurile Argeșului sunt 12 comune cu o populație de 54000 de locuitori.
2.9.1. Etapele de populare și extinderea rețelei de așezări
Vestigiile arheologice dovedesc o locuire intensă a văilor, cum sunt cele puse în evidență la Țițești încă din perioada Hallstatt, sau cele de la Micești și Țițești din epoca romană. Documentele istorice atestă prezența unor așezări bine conturate și dezvoltate, care fără îndoială, au o existență mult mai veche decât perioada de timp când au fost consemnate documentar. Astfel Micești este atestat în 1456, iar Țițești în anul 1464.
Evoluția numerică a populației scoate în evidență o continuă creștere a numărului de locuitori, de la circa 12000 în 1835, la 26000 în 1912, la 33000 în 1930, la 50000 în 1977 și o stagnare din 1985 la 54000 până în anul 2002 când se înregistrează aceeași valoare. Aceasta înseamnă că rata medie anuală a creșterii a fost de 12-13% în perioada 1835-1912, de 15% între 1912 și 1930, de 9-10 % între 1930 și 1977 și de 8% în perioada 1977-1985. În ultimii 25 ani, deși rata natalității a fost în general de peste 10%, totuși , datorită faptului că rata mișcării migratorii a fost ușor negativă, a rezultat o scădere a sporului total.
Tabel I.7. Evoluția numărului populației
2.9.2. Densitatea populației
Densitatea medie a populației este de aproape 84 locuitori/km², dar se înregistrează deosebiri locale apreciabile. Astfel, în timp ce comunele mai bine dezvoltate economic, situate în sud-est, au densități ce depășesc 100 loc./km² (Țițești, Stâlpeni, Dărmănești ș.a.), cele cu profil net agricol au densități sub 70 loc. /km² (Davidești, Mălureni) .
În cadrul Gruiurilor Argeșului sunt 64 de sate. După așezarea lor, în funcție de formele de relief, sunt sate de vale și de terase; după forma lor sunt în general liniar–alungite în lungul văii; după structură sunt adunate sau risipite (pe văile Vâlsanului, Râul Doamnei și Bratiei).
În general, sunt așezări mici, peste 2000 de locuitori având numai satele Mihăilești, Stâlpeni, Mălureni, Băiculești și Țițești cu excepția localităților Stâlpeni și Băiculești, care au un profil industrial-agricol, toate celelalte au profil agricol, cu nuanțe pomicole (Băiculești, Dărmănești), zootehnice (Davidești) și pomicole și zootehnice (Mălureni, Mihăilești și Costești).
2.9.3. Concentrarea și dispersia așezărilor pe trepte de relief
Din repartiția în teritoriu a așezărilor se evidențiază faptul că în lungul râului Argeș satele se înșiră de o parte și de alta a văilor, la contactul cu dealurile. Aproape că nu există vale care să nu aibă în lungul ei câteva așezări.
Gruiurile Argeșului, Văile Vâlsanului, Râului Doamnei, Bratia și Râul Târgului sunt pline de așezări. Satele situate în lungul văilor sunt de mai multe tipuri:
– satele de terasă – sunt cam reduse, se găsesc în văile mai largi, cu terase bine dezvoltate, fiind favorizate de apa potabilă la îndemână, terenuri uneori destul de întinse și cu soluri fertile pentru agricultură, drumuri de legătură și mai ales spații întinse indicate pentru amenajarea gospodăriilor. Forma cea mai simplă de vatră este cea lineară, satul-stradă, de peste 2-3 km lungime. Satele au o textură ramificată și o formă poligonală sau polinucleară mai adăugată. Exemple: Băiculești, Bunești, pe Argeș; Stâlpeni, Valea Stânei, Livezeni, pe Râul Târgului; Davidești, Racovița, Mioveni, Colibași, pe Argeș și Râul Doamnei.
– satele de contact între terase și versanți – dezvoltate de obicei pe podul ultimelor terase (fundul văii) și parțial pe versanți, structuri răsfirate cu tendințe de adunare și forme de poligoane neregulate. Exemple: Merișani, Bascov, Călinești pe valea Argeșului; Stroiești, Mălureni pe valea Vâlsanului; Jupânești, Coțești, Purcăreni, Piscani pe Râul Doamnei; Bălilești pe Râul Târgului.
2.9.4. Densitatea așezărilor
Cea mai redusă valoare din Podișul Getic este înregistrată în Gruiurile Argeșului, 10,2 sate/100 km². Se găsesc densități mici sub 6 sate/100 km² în nordul Gruiurilor Argeșului la Mălureni și densități medii cuprinse între 6 și 12 sate/100 km², acoperă 2/3 din regiune.
2.9.5. Mărimea demografică a așezărilor
În Gruiurile Argeșului sunt dominante satele cu dimensiuni demografice mijlocii, reprezintă (68%). Mărimea satului piemontan este de 607 locuitori/sat, sub media pe țară (720 locuitori/sat), iar Gruiurile Argeșului are o valoare medie de 814 locuitori/sat.
Tabel I.8 Mărimea satelor în Gruiurile Argeșului
În Gruiurile Argeșului dominante sunt satele cu dimensiuni demografice mijlocii (68%) iar media pe țară este de 814 loc/sat.
Gruparea așezărilor rurale și repartiția teritorială a acestora după numărul de locuitori, pune în evidență frecvența tipului caracteristic regiunii piemontane analizate.
Satele mijlocii (501-2000 loc) concentrează populație numeroasă, însumând 202 așezări rurale, reprezentând aproximativ 1/3 din numărul total de sate din regiune. S-au dezvoltat mai mult în lungul principalelor căi de comunicație, la încrucișări de drumuri și la confluența apelor sau în locurile unde se exploatează resursele de țiței. Multe dintre acestea îndeplinesc funcția de centre comunale. Predomină satele mijlocii de talie mică (501-1000 loc.): Gruiurile Argeșului (Davidești 656 loc., Budeasa Mare 752 loc., Hârtiești 985 loc.).
Satele mari (2001-4000 loc.), în număr de 5 și satele foarte mari (>4000 loc.), în număr de 2, se întâlnesc în apropierea municipiului Pitești (Bascov 4396 loc., Mărăcineni 2909 loc., Ștefăneștii Noi 2800 loc., Valea Mare – Podgoria 4184 loc).
CAPITOLUL III – ANALIZA HAZARDELOR NATURALE
ÎN GRUIURILE ARGEȘULUI
3.1. Hazarde seismice
Gruiurile Argeșului nu reprezintă un areal seismic deosebit. Manifestările seismice se resimt din zona seismică a Carpaților de Curbură (regiunea Vrancea). Cercetările au arătat că fluxul energetic seismic are o orientare nord-est – sud-vest.
Fig. I.15. Zonarea seismică a teritoriului României ( România – atlas geografic, 2004 )
În secolul XX arealul Gruiurile Argeșului a fost afectat de patru cutremure puternice, din regiunea Vrancea:
La 10 noiembrie 1940 s-a produs un cutremur puternic cu magnitudinea M – 7,4
La 4 martie 1977 s-a produs un cutremur multiplu, cu magnitudinea M – 7,2, ce a
constat din mai multe șocuri. Cu toate că magnitudinea a fost mai redusă, totuși, pagubele materiale au fost enorme deoarece hipocentrul a fost la o adâncime mică ( cutremurul s-a soldat și cu pierderi de vieți omenești ).
La 30 august 1986 s-a produs un seism cu magnitudinea M – 7.0.
La 30 mai 1990 s-a produs un cutremur cu magnitudinea M – 6,4.
Cercetările detaliate (Bălteanu, 1999) privind efectele seismelor din regiunea Vrancea,
care au afectat Gruiurile Argeșului, au dovedit crearea unor alte fenomene naturale: alunecări și prăbușiri, comprimarea argilelor și marnelor pe fundul albiilor, modificări ale nivelului apelor subterane, apariția unor izvoare puternic mineralizate.
3.2. Hazarde geomorfologice
În Gruiurile Argeșului se produc intense procese geomorfologice datorită influențelor antropice, exces de apă etc. În funcție de suprafața afectată, frecvență și intensitate, amploarea pagubelor produse, posibilitățile de prevenire și combatere, se deosebesc:
a). procese de eroziune în suprafață (superficială);
b). procese de ravenare (eroziune în adâncime);
c). deplasări în masă.
Cele trei categorii de procese mențin o stare continuă de instabilitate a versanților.
Dacă la nivel general se poate aprecia o intensitate accentuată a denudării reliefului, cercetarea pe bazine hidrografice mici arată diferențieri în manifestarea proceselor actuale și stadii diferite de evoluție a versanților.
Efectele negative ale acestor procese geomorfologice actuale, înregistrate cu precădere în ultimul secol, au influențat pe termen lung fizionomia așezărilor umane, posibilitățile de locuire și utilizarea optimă a spațiului piemontan.
A. Eroziunea în suprafață
Pe suprafețele lipsite de vegetație sau pe cele utilizate ca teren arabil, impactul picăturilor de ploaie produce împroșcarea (pluviodenudarea) și antrenarea spre aval a particulelor de sol, în scurgere difuză. Neregularitățile versanților piemontani impun o concentrare a scurgerii, sub forma unor șiroaie instabile care generează rigole, cu adâncimi de 10-50 cm.
În acest fel se produce o evacuare continuă a materialului din orizontul superior al solului, iar într-un stadiu ulterior eroziunea poate duce chiar la înlăturarea întregului profil de sol. Deși prin prisma creării formelor, procesele de eroziune în suprafață sunt aproape nesemnificative, ele capătă o importanță deosebită din punct de vedere economic, datorită diminuării fertilității solului și chiar a suprafețelor ocupate de acestea.
Bazinul mijlociu al Argeșului fac parte din regiunile în care procesele de eroziune, în ansamblul lor, sunt cele mai avansate, fapt confirmat de valorile turbidității medii și scurgerii solide specifice (5-10 t/ha./an).
În condițiile unor soluri foarte susceptibile la eroziune (cu valori mari ale erodabilității), arealele cu soluri erodate și erodisoluri (deci cu eroziune în suprafață deosebit de puternică, accelerată de defrișarea pădurii pe mari suprafețe și executarea lucrărilor agricole pe direcția pantei) se extind pe 45-50% din suprafața versanților cu profil rectiliniu sau convex.
Cercetările efectuate în bazinele hidrografice mici din Gruiurile Argeșului relevă corelația dintre intensitatea proceselor de spălare a solului, dinamica precipitațiilor cu caracter torențial din perioada de vegetație (aprilie-septembrie) și utilizarea terenurilor.
Astfel, bazinul hidrografic Valea Nandrii, situat pe partea dreaptă a Râului Doamnei, în dreptul localității Dârmănești, este considerat reprezentativ pentru sectorul dealurilor piemontane ale Argeșului. Se găsește pe terenurile cu înclinare redusă (1-30), cum sunt luncile Argeșului și Râului Doamnei, în mare parte utilizate ca teren arabil, se manifestă procese de pluviodenudare prin dispersarea particulelor desprinse din sol.
Eroziunea în suprafață este condiționată de o serie de factori, printre care mai importanți sunt: precipitațiile (de fapt, ploile torențiale constituie factorul declanșator), relieful (panta, lungimea, forma și expoziția versanților), vegetația, solul și activitatea social-economică (metodele de cultură sau de amenajare a terenurilor).
Ploile, prin caracterul lor torențial, exercită o acțiune agresivă asupra solurilor. Din cercetările efectuate în estul Podișului Getic rezultă că anual se înregistrează în medie 4-5 averse, dar sunt situații în care se produc chiar zece ploi torențiale sau se produce doar o singură ploaie torențială.
Analiza unui număr de 136 de ploi torențiale erozive, înregistrate la Curtea de Argeș și Pitești, în perioada 1958-1971, permite următoarele concluzii:
– majoritatea averselor (circa 70% din total) sunt concentrate într-un interval de trei luni (iunie-august la Curtea de Argeș și mai-iulie la Pitești);
– din punct de vedere cantitativ, 43% au fost mai mici de 20 mm, 49% au variat între 20 și 50 mm, iar 8% au depășit 50 mm (la Curtea de Argeș), 61% au fost sub 20 mm, 37% între 20 și 50 mm, 2% peste 50 mm (la Pitești);
– cele mai mari ploi torențiale au fost: 81 mm, pe data de 24 aprilie 1958 (Curtea de Argeș) și 57 mm, la 7 iulie 1967 (Pitești);
– intensitatea medie a averselor a fost cuprinsă între 0,5 și 1 mm/min, iar intensitatea nucleului torențial al fiecărei ploi a variat între 0,2 și 1,5 mm/min, cele mai numeroase având sub 1 mm/min.
Fig. I.16. Distribuția lunară a perioadelor cu erozivitate pluvială.
B. Procesele de ravenare
Scurgerea difuză pe versanți prezintă tendința de concentrare și de transformare în șiroaie instabile care generează rigole (< 1 m), ce fac trecerea la eroziunea în adâncime.
După fiecare ploaie sau scurgere a apei provenite din topirea zăpezilor, ele se transformă treptat în forme de mare amplitudine. Se formează în acest fel ogașe (2-5 m) și ravene ( >5 m).
Caracteristica lor principală este reprezentată de lipsa unui bazin de recepție și de o dezvoltare slabă a conului rezultat din depunerea materialelor transportate. Pot fi simple sau ramificate, cu maluri abrupte și patul plat, cu rupturi de pantă în profil longitudinal.
Eroziunea regresivă în cadrul acestora este foarte rapidă și se realizează prin prăbușirile ce se produc la vârful lor.
Formațiunile corespunzătoare eroziunii în adâncime, aflate în diferite stadii de evoluție, sunt localizate frecvent pe versanții despăduriți, mai abrupți, constituiți din roci friabile (nisipuri, pietrișuri, argile).
Caracteristice în acest sens sunt bazinele mici aferente Argeșului (Valea Calului, Zigoneni, Tutana), Vâlsanului (Șoptana, Purcărețul, Priseaca, Valea Satului, Răteasca, Izvorului, Valea Seacă), Râului Doamnei (Valea lui Nan, Păcurarul), Argeșelului (Valea Bradului, Valea Păducelului, Valea Ilalei, Valea Albinei).
Procesele de ravenare nu lipsesc nici în Gruiurile Argeșului. Asemenea situații caracterizează bazinele mici aferente Vâlsanului (Șoptana, Valea Purcărețului, Valea lui Topor, Priseaca, Valea Satului, Valea Seacă), Râului Doamnei (Păcurarul, Valea lui Nan, Valea Nandrii), Argeșelului (Valea Ilalei, Valea Albinei, Valea Huiasei).
În aceste bazine formele eroziunii în adâncime au cele mai variate dimensiuni și aspecte. Ca aspect diferă foarte mult în funcție de natura și rezistența la eroziune a rocilor, de stadiul de evoluție, de gradul de fixare a solului prin vegetație.
Așa se explică de ce prezintă aspecte și dimensiuni atât de variate. Au un profil transversal larg, cu aparență de evoluție foarte înaintată ( în roci marno-argiloase – Priseaca, Valea Dadelor).
Declanșarea deplasărilor în masă este favorizată de o serie de factori cauzali: structură și litologie (depozitele de nisipuri și pietrișuri care conțin frecvent lentile de argilă), climă (regimul precipitațiilor, variabil cantitativ 550-750 mm/an, precum și variațiile termice), morfologie (panta – de obicei de peste 10-25°, expoziția și lungimea versanților, energia de relief, densitatea fragmentării reliefului), hidrografie (prezența apei – apele de suprafață și subterane – cu rol în pregătirea și declanșarea proceselor), gradul de acoperire cu vegetație (prezența acesteia are rol limitativ, iar absența ei favorizează declanșarea), intervenția antropică (prin modul de exploatarea a terenurilor).
Prin intensitate și arealul afectat, deplasările în masă produc distrugeri însemnate suprafețelor ocupate de pomi fructiferi și viță de vie, de pășuni și terenuri arabile, uneori chiar clădirilor.
Din categoria deplasărilor în masă fac parte: (a) prăbușirile; (b) alunecările; (c) curgerile de noroi.
a. Prăbușirile
Gruiurile Argeșului se încadrează în regiunea cu frecvență redusă a prăbușirilor (Posea , 1974), întâlnindu-se de obicei surpări de maluri în lungul râurilor și prăbușiri în cadrul râpelor de desprindere.
Dinamica prăbușirilor de maluri este activă datorită antrenării materialului deplasat de către apa curgătoare, dar și de apariția unor perioade cu precipitații abundente, care determină oscilații majore ale debitelor și nivelurilor râurilor (succesiunea fazelor de creștere și descreștere în cadrul regimului hidrologic, favorizează modificarea presiunii hidrostatice și declanșarea prăbușirilor.
b. Alunecările
Alunecările de teren prezintă forme și intensități variate și se dezvoltă pe depozite de nisipuri și pietrișuri, în alternanță cu dese lentile de argilă. Predomină pe versanții despăduriți, cu diverse utilizări (pastorale, pomicole, viticole), la declanșarea procesului contribuind adâncirea rețelei hidrografice secundare. Alunecările superficiale au cea mai largă răspândire, fiind localizate în condiții variate, atât pe vechi valuri de alunecare, cât și în sectoarele concave sau convexe ale versanților.
Suprafețele supuse unor asemenea alunecări sunt restrânse, neextinzându-se pe toată lungimea versantului. Mișcarea materialelor se produce pentru scurte perioade de timp, fiind ulterior fixate de vegetație. Dimensiunile sunt reduse: lungimi de 5-10 m, dar pot atinge chiar 20-30 m; lățimi de 2-15 m; grosimi de 1-1,5 m.
Există o diversitate mare de forme de manifestare, de la zbârcituri și deplasări de mici brazde, la cele cu aspect de cuib și până la alunecări curgătoare.
Alunecările superficiale afectează versanții utilizați ca pășuni, livezi, terenuri arabile, dar apar și în spațiul intravilan: pe ambii versanți ai Argeșului (în special în bazinele mici tributare), Râului Doamnei (Valea lui Nan, Valea Nandrii), Bratiei, Argeșelului (Valea Ilalei, Valea Albinei).
În cadrul acestor bazine, de obicei, procesele de ravenare sunt asociate cu alunecări și curgeri noroioase. Exemple elocvente de îmbinare a acestor procese sunt reprezentate de bazinul Văii Prisecii, afluent pe stânga a râului Vâlsan, sau Valea lui Nan, Valea Nandrii, afluenți ai Râului Doamnei pe dreapta.
c. Curgerile de noroi
Asemenea procese de degradare se întâlnesc mai rar, doar în condițiile unor cantități excedentare de precipitații (mai ales în lunile mai-iulie), pe unii versanți despăduriți, alcătuiți din alternanțe de marne și argile cu nisipuri. Au dimensiuni reduse: lungimi de până la 20-30 m, lățimi de 5-10 m, grosimi de 1-2 m.
Fig.I.17. Harta proceselor geomorfologice actuale
1.glacis; 2.culmi piemontane; 3.culmi prelungi rotunjite; 4.culmi netezite, plate; 5.culmi prelungi cu mameloane și șei; 6.monticuli; 7.șei; 8.abrupturi fixate; 9.abrupturi active; 10.râpă de desprindere; 11.alunecări; 12.vale de alunecare; 13.prăbușiri; 14.eroziune în suprafață; 15.rigolă; 16.ravenă; 17.văiugă; 18.con de dejecție; 19.luncă; 20.terasă; 21.rețea hidrografică; 22.cuestă; 23.dig; 24.lac.
3.3. Hazarde climatice
Variația neperiodică a climatului este evidențiată de numeroase fenomene extreme. Acestea se produc datorită circulației generale a atmosferei, iar datele folosite pentru statistică se contabilizează pe o perioadă de 50-100 de ani.
A. Valurile de căldură
Încălzirile masive, consemnate sub forma temperaturilor maxime absolute sau singularităților termice pozitive, sunt determinate de valurile de căldură asociate advecțiilor de aer tropical.
Au o serie de consecințe negative asupra desfășurării normale a vieții (disconfortul termic afectează aparatele circulator, respirator și renal) și activității umane (scăderea capacității de muncă, dificultăți în activitatea de transporturi), precum și asupra mediului geografic (generează anomalii în evoluția diferitelor fenomene: se accentuează deficitul de umezeală în aer și sol, crește evapotranspirația, scad debitele râurilor).
În Gruiurile Argeșului, creșterile temperaturii aerului peste situațiile obișnuite, care corespund abaterilor pozitive față de mediile multianuale, devin periculoase numai atunci când au o valoare mare. În cadrul analizei de față, valurile de căldură sunt evidențiate prin zilele caniculare (temperatura maximă absolută lunară ≥35°C) și prin temperaturile medii ale lunilor cele mai calde (iulie și august) ≥25°C.
Cele mai puternice încălziri (temperatura maximă diurnă ≥38°C) din ultimul secol s-au produs, în ordine cronologică, în: iunie 1911; iulie 1904, 1905, 1909, 1916, 1936, 1938, 1945, 1946, 1950, 1952, 1958, 1985, 1993, 1998, 2000; august 1905, 1911, 1922, 1945, 1946, 1950, 1952, 1958, 1985, 1993, 1998, 2000; septembrie 1946, 1952.
În acest interval s-au înregistrat 12 faze de încălziri masive (în care temperatura absolută ≥40°C sau media lunară ≥25°C). Frecvența cea mai mare a avut loc în august 1952 și iulie 2000, la care se adaugă august 1946 și august 1992. Tabel I.9
Probabilitatea de producere a temperaturilor maxime absolute anuale peste anumite praguri
Probabilitatea produceri de temperaturi maxime anuale peste anumite praguri se clasifică în: la temperaturi mai mari de 35.0°C la stația Curtea de Argeș ajunge la 14,5% iar la Pitești ajunge la 46,5%. Din tabel reiese că procentele de probabilitate sunt mult mai mari la stația Curtea de Argeș decât la stația din Pitești, iar la temperaturi mai mari de 40° procentul de probabilitate este de 0% la ambele stații.
Temperatura maximă absolută s-a înregistrat pe data de 14.08.1946, aceasta fiind de 39,6°C la stația Curtea de Argeș, iar la stația din Pitești temperatura maximă absolută s-a înregistrat la data de 04.07.2000 când a fost 39,1°C.
Alte perioade cu temperaturi maxime au fost în: august 1946 (Pitești 39,2°C), august 1952 Pitești 38,6°C), iulie 1987 (Curtea de Argeș 36,5°C la 21.07.1987), iulie 1988 (Curtea de Argeș 33,8°C iar la Pitești 34,8°C), august 1992 (Curtea de Argeș 36,4° și Pitești 34,8°C), mai-iunie 1996, noiembrie-decembrie 1960 când s-au înregistrat temperaturi care nu sunt specifice acestei perioade (Pitești 16,6°C), iar pe data de 8 ianuarie 1994 la Pitești s-a ajuns la 14,9°C).
B. Valurile de frig
Răcirile mari sunt determinate de advecții de mase de aer foarte rece, polar. Scăderile accentuate ale temperaturii aerului, mult sub media multianuală, sunt consemnate sub forma temperaturilor minime absolute sau singularităților termice negative.
În Gruiurile Argeșului, valurile de frig devin periculoase în cazul când temperaturile pe care le generează scad sub anumite limite. În analiza de față, cele mai intense răciri au fost considerate cele în care temperaturile minime lunare ating sau coboară sub -25°C.
Tabel I.10
Probabilitatea de producere a temperaturilor minime absolute anuale peste anumite praguri
Probabilitățile de producere a temperaturilor minime absolute sunt de 100% la stația Curtea de Argeș și 97,5% la stația Pitești pentru temperaturi mai mici de -10.0°C, iar temperaturi mai mici de -30°C se mai înregistrează doar la stația Curtea de Argeș cu o probabilitate de 3,5% și pentru temperaturile cuprinse între -10°C și 30°C probabilitățile sunt destul de mari.
Tabel I.11
Temperaturi minime absolute înregistrate în timpul celor mai puternice răciri din ultimul secol
S-au mai înregistrat temperaturi minime absolute în afară de cele din tabel și în alte perioade, cum ar fi: ianuarie 1942 (Curtea de Argeș -30,8°C), februarie 1954 (Curtea de Argeș -26,6°C, Pitești -23,4°C), ianuarie 1954 (Curtea de Argeș -25,7°C, Pitești -25°C), februarie 1956 (Curtea de Argeș -25,7°C, Pitești -23,8°C), ianuarie 1985 (Curtea de Argeș -25,9°C pe 13 ianuarie), decembrie 1948 (Curtea de Argeș -20,7°C, Pitești -16,3°C).
C. Precipitații extreme
a. Precipitați abundente
a.1. Ani excedentari pluviometric
Dintre anii excesiv de ploioși se disting anii 1897, 1941, 1966, 1972, 1979 și 1980.
În anul 1966, excedentul a variat între 160 și 300 mm. Cantitățile de precipitații căzute, îndeosebi vara și toamna, au depășit cu 20-50% cantitățile medii multianuale, s-au consemnat 1016.1 mm. la Curtea de Argeș.
A urmat anul 1980, cu valori deosebit de mari, ce au culminat în luna mai (180.2 mm la Curtea de Argeș).
a.2. Anotimpuri excedentare pluviometric
Iarna 1969-1970 a fost excepțional de ploioasă (precipitațiile au fost sub formă lichidă și solidă). S-au înregistrat 297.8 mm la Pitești, 313.2 mm la Curtea de Argeș, adică 200-250% față de media multianuală a iernii.
Vara 1975 s-a remarcat prin precipitații foarte bogate, 509.1 mm la Pitești, ceea ce reprezintă 60% din cantitatea anuală și 160-220% din valoarea medie multianuală a verii.
a.3. Luni excedentare pluviometric
Analiza celor mai mari cantități lunare de precipitații indică posibilitatea producerii acestora în oricare lună a anului, dar cu deosebire în lunile maximului pluviometric când se ating valorile cele mai mari.
Mai 1971 este o lună cu un mare excedent pluviometric, la Pitești au căzut 178.5 mm.
Iunie 1940 a cunoscut ploi abundente, care au afectat mai ales nordul regiunii: 290.1 mm la Curtea de Argeș.
Iulie 1941 a înregistrat 250-300 mm, Pitești cu 249.4 mm au realizat maximul lunar multianual.
Iulie 1975, cu o mare arie de cuprindere, s-a caracterizat prin ploi abundente: Curtea de Argeș 266.6 mm (maxima lunară absolută) cantitățile depășind de două ori valoarea multianuală la toate stațiile analizate.
Septembrie 1971, deși este o lună de toamnă, cu precipitații în general reduse, a înregistrat precipitații bogate: Pitești 156.4 mm cu peste 200% din valoarea medie multianuală.
Decembrie 1969 a fost deosebit de ploioasă în aproape toată regiunea, stațiile înregistrând valoarea maximă absolută pentru această lună: Curtea de Argeș 193.7 mm, Pitești 175 mm, cantitățile de precipitații depășind de 3-5 ori valoarea medie lunară multianuală (40-50 mm).
b. Seceta – perioade deficitare pluviometric
b.1. Ani deficitari pluviometric
În ultimul secol, în Gruiurile Argeșului, printre cei mai semnificativi ani foarte secetoși sau excesiv de secetoși au fost: 1903, 1904, 1907, 1945, 1950, 1986, 1990, 1992 și 2000.
În cursul anilor secetoși, cu cel mai mare deficit de precipitații, se înregistrează cantități anuale cu mult mai mici decât mediile multianuale.
În anul 1945, seceta a fost cauzată de predominarea timpului anticiclonal caracterizat prin cer senin, insolație mare și absența precipitațiilor. Temperaturile ridicate (>37°C în iulie-august) au determinat fenomene de uscăciune în aer, iar evapotranspirația intensă a mărit gradul de uscăciune a solului.
S-a instalat din februarie, deficitul de precipitații s-a accentuat primăvara, spre sfârșitul verii și începutul toamnei, doar luna decembrie depășind valorile medii. Marele deficit de precipitații s-a resimțit pe întreg teritoriul, unde au căzut sub 400 mm: Pitești 376.5 mm și Curtea de Argeș 394 mm s-au înregistrat valorile minime absolute. În general, cantitățile au reprezentat 50-60% din media multianuală la fiecare stație.
În anul 1992, activitatea anticiclonică intensă a determinat o diminuare substanțială a cantităților de precipitații, astfel încât acest an face parte din categoria celor excesiv de secetoși. Din cele 12 luni ale anului, 11 au fost deficitare pluviometric, din care 4 au fost foarte secetoase (ianuarie, mai, iulie, noiembrie). Cantitatea de precipitații căzută a fost sub 400-500 mm: Curtea de Argeș 441.9 mm. La stația Pitești 353.6 mm s-au înregistrat cele mai mici cantități anuale din ultimul secol. Cantitatea de precipitații căzută în 1992 a reprezentat 50-70% din cantitatea medie multianuală.
b.2. Anotimpuri deficitare pluviometric
Primăvara 1968 a fost excesiv de secetoasă, cantitățile de precipitații fiind foarte reduse: Curtea de Argeș 43 mm (față de 205.1 mm media multianuală), Pitești 29.9 mm (față de 176.7 mm).
Vara 1987 a constituit o perioadă foarte secetoasă, în timpul căreia cantitățile de precipitații au scăzut semnificativ, ajungând la Curtea de Argeș 66.9 mm ceea ce reprezintă 30-40% din valoarea medie multianuală a verii.
b.3. Luni deficitare pluviometric
În cursul anului, cel mai mare deficit de precipitații se produce primăvara (martie, aprilie), vara (iulie, august) și toamna (septembrie).
Martie 1961 a înregistrat o secetă la fel de intensă (deficit de 20-35 mm). Au căzut în medie sub 7 mm (Curtea de Argeș), 0.7 mm, Pitești 3.8 mm).
Martie 1990 rămâne cea mai secetoasă lună din Gruiurile Argeșului, deficitul de precipitații depășește 35 mm, ajungând local la peste 40 mm (Curtea de Argeș 41 mm). Cantitățile de precipitații căzute au cumulat câțiva mm: Pitești 0.4 mm, Curtea de Argeș 1.1 mm. Aprilie 1949 a fost cea mai secetoasă, cantitățile lunare de precipitații fiind cele mai reduse din ultimul secol: Curtea de Argeș 5 mm și Pitești 6.7 mm.
Iulie 1965 este o lună deficitară, cantitățile de precipitații fiind sub 20 mm, ceea ce reprezintă 10-25% din media multianuală: Curtea de Argeș 9.3 mm și Pitești 10.6 mm.
August 1945 a cunoscut cantități reduse de precipitații: 2.4 mm la Pitești, la ceea ce reprezintă 5-15% din media multianuală.
August 1946 continuă deficitul pluviometric din luna precedentă, cantitățile căzute au fost extreme de scăzute: Curtea de Argeș 6.9 mm, abaterea negativă față de media lunară multianuală depășind chiar 60 mm.
Septembrie 1903 este de departe cea mai secetoasă lună din secolul trecut pentru Gruiurile Argeșului, atât prin aria mare afectată, cât mai ales prin cele mai mici cantități de precipitații. La Curtea de Argeș nu s-a înregistrat deloc precipitații, excepția fiind Pitești cu 1 mm. Septembrie 1961 se apropie de luna de mai sus, prin intensitatea secetei, la care au contribuit și temperaturile destul de ridicate, valorile maxime depășind 32°C și s-au consemnat 1.2 mm la Pitești, iar la Curtea de Argeș nu a căzut precipitații.
3.4. Hazarde hidrologice
Regimul hidrologic al râurilor cunoaște două momente extreme, reprezentate prin debite maxime (ce produc viituri) și debite minime (ce determină secări). Prin dezechilibrele produse asupra mediului și activităților umane, cele două fenomene au provocat de-a lungul timpului importante pagube materiale și au influențat morfodinamica albiilor.
a). Viituri și inundații
Din faza de regim a unui râu, cea mai spectaculoasă și periculoasă este scurgerea maximă, caracterizată de viituri și, în funcție de amploarea acestora, de inundații, mai mult sau mai puțin extinse.
Viiturile sunt creșteri relativ rapide și de scurtă durată a nivelurilor și a debitelor râurilor, ca urmare a unor ploi torențiale sau îndelungate, topirii zăpezilor sau accidentelor la construcții hidrotehnice.
Viiturile deosebit de mari depășesc capacitatea de absorbție a solului și capacitatea de scurgere la nivelul albiei minore, fapt ce determină depășirea malurilor naturale sau digurilor, provocând acoperirea temporară sau permanentă a terenurilor învecinate, determinând inundații în teritoriile riverane râurilor (în special lunci).
Fenomenul poate apărea în urma revărsării apelor curgătoare, a stagnării apelor din precipitații pe terenurile fără pantă de scurgere, sau ca urmare a creșterii excesive a nivelului pânzei freatice până la suprafața solului. Cele mai frecvente inundații se produc în lungul râurilor, când cantitatea mare de apă depășește capacitatea albiei și acoperă o parte din luncă.
Fig.I.18. Rețeaua de stații hidrometrice
Stații hidrometrice active
Stații hidrometrice desființate
În Gruiurile Argeșului întâlnim mai multe stații hidrometrice reprezentative:
pe râul Vâlsan, stația hidrometrică Mălureni;
pe Râul Doamnei, stația hidrometrică Dârmănești;
pe Râul Târgului, stația hidrometrică Piscani;
pe râul Argeșel, stația hidrometrică Mioveni.
Fig.I.19. Harta expunerii la inundații ( A.N. Apele Române)
b). Geneza și frecvența viiturilor
Viiturile pluviale sunt predominante (70%) și apar în sezonul cald al anului, fiind generate de ploile torențiale sau cele de lungă durată.
Viiturile pluvio-nivale au o frecvență mai redusă (30%), întâlnindu-se mai ales primăvara, dar uneori pot avea loc și în timpul iernii.
După anul 1990, în Gruiurile Argeșului au avut loc numeroase viituri, cele mai importante fiind cele din anii: 1991, 1995, 1996, 2005, 2013 și 2014.
Fig.I.20. Harta riscului la inundații (A.N. Apele Române)
c). Elementele caracteristice ale viiturilor
De o deosebită importanță și cu implicații practice majore este cunoașterea elementelor caracteristice ale undelor de viitură (debitul maxim, timpul de creștere al viiturii, timpul de descreștere, timpul total, coeficientul de formă), care prin prelucrare statistică să permită evaluări cantitative și prognoze ale evenimentelor hidrologice extreme. Elementele caracteristice ale undelor de viitură sunt influențate într-o măsură considerabilă de factorii spațiali ai bazinelor și rețelei hidrografice, îndeosebi de lungimile și pantele cursurilor de apă, altitudinea și panta medie a bazinelor de recepție. Durata viiturii este un element important de care depind efectele pe care le pot genera. Lungimea râului influențează în mod direct timpul total de manifestare a viiturii, la fel ca și suprafața bazinului de recepție.
Viitura din iunie-iulie 1991
Începând cu a doua jumătate a lunii mai 1991, Gruiurile Argeșului au fost afectat de ploi abundente, care au contribuit la umectarea puternică a solului și la scurgerea de suprafață a celei mai mari părți din precipitațiile căzute (141,5 mm la Curtea de Argeș, 148,6 mm la Pitești).
În luna iunie, cantitățile de precipitații s-au menținut la valori ridicate (161,4 mm la Curtea de Argeș, 169,2 mm la Pitești) producând viituri în ziua de 10 iunie pe Râul Doamnei.
În luna iulie, condițiile meteosinoptice mai puțin obișnuite pentru această perioadă, cu o instabilitate atmosferică deosebit de pronunțată, au favorizat producerea unor ploi abundente (Stăncescu, Goți, 1992). Cantitățile de precipitații înregistrate în această lună au totalizat 102 mm la Curtea de Argeș, 158 mm la Pitești, deci cantități de 2-3 ori mai mari decât media lunară.
Frecvența și persistența ploilor deosebit de abundente au determinat depășirea cotelor de inundație pe Râul Târgului și a cotelor de pericol pe Râul Doamnei
Tabel I.12. Debite maxime înregistrate în iunie-iulie 1991
Viitura din mai 1995
Ca urmare a precipitațiilor căzute în intervalul 21-24 mai, s-au înregistrat creșteri importante ale nivelurilor și debitelor (în ziua de 23 mai) pe râurile din bazinul Argeș. Debitele înregistrate au avut probabilitatea de depășire cuprinsă între 20-50% pentru bazinul Argeș.
În bazinul Argeșului, cantitățile de precipitații căzute au avut valori cuprinse între 1,3 mm și 12 mm, nucleul ploii situându-se în partea superioară a acestuia. Ca urmare, debitele înregistrate pe afluenți au avut valori mai ridicate, dar nu s-au produs inundații.
Viitura din decembrie 1995 – ianuarie 1996
În perioada 19-21 decembrie, ninsorile căzute au determinat formarea unui strat de zăpadă semnificativ, iar din 23 decembrie începe un proces de încălzire masivă. În zilele de 27 și 28 decembrie, regiunile deluroase sudice sunt afectate de ploi bogate, ce totalizează până la 40 mm în 24 ore. A urmat o nouă răcire, ploile transformându-se treptat în ninsori, astfel că sfârșitul lui decembrie înregistrează un nou strat consistent de zăpadă și valori termice negative, chiar și cele maxime diurne.
În primele zile din ianuarie 1996, temperatura aerului a devenit predominant pozitivă, atât ziua cât și noaptea. Stratul de zăpadă s-a restrâns mult, dar s-au înregistrat cantități mari de precipitații lichide, cu valori de 30-35 mm în 24 de ore.
Râurile din regiunea studiată au reacționat prompt la aceste fenomene meteorologice, astfel că s-au produs viituri de amplitudine medie și mare, au fost depășite cotele de atenție și chiar au avut loc inundații pe sectoare destul de mari.
Viiturile din 2005
Aproape în toate lunile anului 2005 s-au produs depășiri ale cotelor de apărare pe cursurile de apă, cele mai importante inundații înregistrându-se în intervalul martie-septembrie.
Viiturile din 2013
La data de 24 aprilie 2013 cantitatea maximă de precipitații căzută a fost de 74,5 mm, ceea ce a dus la depășirea cotelor de pericol pe râurile Râul Doamnei și Bratia.
La data de 17 octombrie 2013, în urma ploilor abundente (a căror cantitate a depășit 60 mm), au avut loc inundații ce au afectat orașele Pitești, Curtea de Argeș, Mioveni și localitățile Costești și Budeasa
Viiturile din 2014
La data de 20 aprilie 2014 (în Sfânta Zi de Paști) ploile abundente, însemnate cantitativ, au dus la producerea de inundații în orașele Pitești și Curtea de Argeș.
La data de 5 mai 2014, în urma precipitațiilor abundente, mai multe localități (Micești, Mălureni, Băiculești) și orașe (Pitești, Curtea de Argeș) au fost afectate de inundații.
La data de 31 iulie 2014 pârâul Bascov, cel ce în timpul anului are un debit cuprins între 5 și 10 m3/s, a ajuns să aibă un debit istoric de peste 200 m3/s
d). Secarea râurilor
Secarea râurilor reprezintă un hazard hidrologic ce afectează desfășurarea în bune condiții a activităților social-economice, prin diminuarea cantităților de apă necesare consumului populației și activităților industriale.
Fig. Harta secării râurilor
râuri permanente
2-5. râuri care seacă (2. rar, 3. o dată la câțiva ani, 4. anual, 5. permanent)
În regiunea studiată, fenomenul de secare este specific îndeosebi râurilor cu izvoarele în piemont. El este consecința, în principal, a două categorii de factori: climatici și litologici. În prima categorie, un rol primordial îl dețin secetele meteorologice, care determină, pe de o parte, dispariția alimentării pluviale, iar pe de altă parte, reducerea până la epuizare a rezervelor de apă subterană și coborârea nivelului freatic care nu mai poate fi interceptat de către râuri. În perioada de iarnă, temperaturile extrem de reduse și persistente pot conduce la înghețarea cvasi-totală a apei (până în imediata apropiere a fundului albiilor) pe râuri mai mici, cu pante, debite și viteze domoale și cu slabă alimentare subterană, situație în care se produce secarea de iarnă. În general, secarea râurilor în perioada de iarnă este, ca frecvență și durată, mai slabă decât în perioada caldă a anului. Formațiunile litologice, prin caracteristicile lor (gradul de permeabilitate și fisurație), favorizează infiltrația apelor și, în lipsa alimentării superficiale suficiente, se produce pierderea totală a apei din râu, până la secarea lui.
e). Colmatarea lacurilor de acumulare
Lacurile de acumulare amenajate pe cursurile de apă înregistrează, în mod inerent, procese de colmatare, ceea ce are ca efect reducerea sau chiar anularea unor funcții ale acestora.
Efectele colmatării lacurilor de acumulare sunt ample și pot influența negativ siguranța exploatării și a construcțiilor, precum compromiterea condițiilor de curgere prevăzute în proiecte în cazul amenajărilor de joasă cădere, creșterea frecvenței de inundare a terenurilor din bieful amonte, reducerea volumelor caracteristice, îndeosebi a volumului util, cu implicații importante asupra folosințelor (alimentări cu apă, producție de energie, atenuarea viiturilor), blocarea evacuatorilor de fund, colmatarea frontului prizelor sau înfundarea grătarelor de captare, dezvoltarea vegetației acvatice cu rol accelerator în procesul de colmatare și efecte negative asupra calității apei, accentuarea procesului de degradare a albiilor în aval de baraje. De asemenea, în timp, se schimbă progresiv morfometria acumulării prin creșterea în grosime și extensie a depozitelor aluvionare, inclusiv prin lărgirea perimetrului lacului datorat abraziunii malurilor cuvetei lacustre.
Din punct de vedere al efectului economic, colmatarea lacurilor, aflată în diferite stadii, poate fi comparată cu evenimentele la baraje (Roșu, Crețu, 1998).
Astfel, reducerea volumului util acumulării cu mai puțin de 50% pe toată perioada vieții normate a construcției poate fi considerată incident.
Reducerea în proporție de 50-75% a volumului util într-o perioadă mai mică decât viața normată a construcției, care conduce la obturarea temporară a frontului de captare, poate fi asimilată cu forma de eveniment de tipul accidentului.
Acumulările, care au ca folosințe alimentări cu apă, agrement, piscicultură, producție de energie, iar volumul util s-a redus cu peste 75-90% într-o perioadă mai mică decât viața normată a construcției, se consideră a fi afectate la nivelul echivalent de distrugere a barajelor.
PARTEA A II-A
ASPECTE METODICO – DIDACTICE
CAPITOLUL IV– PERCEPȚIA HAZARDELOR NATURALE ÎN
ORIZONTUL LOCAL
4.1. CHESTIONAR STATISTIC PRIVIND CUNOAȘTEREA FENOMENELOR
NATURALE DE RISC
A. Date de identificare
1. Domiciliul actual: …………………….
2. Vârsta …………. ani
3. Sex: …………………………………….
B. Teama de fenomene naturale de risc
4. Care este fenomenul natural de risc de care vă temeți cel mai tare?
(puneți cifra corespunzătoare răspunsului corect în dreptul fiecărui fenomen enumerat)
1. nu mă tem deloc;
2. mă tem puțin;
3. mă tem mult;
4. mă tem foarte mult.
Fenomene : cutremure ………. ; inundații ………. ; alunecări de teren ………. .,
furtuni puternice ……….; secetă ………; temperaturi extreme ………….; tornade ………..;
căderi masive de zăpadă ……………..
5. În cazul declanșării și producerii unui fenomen natural de risc intrați în panică ?
a. nu, niciodată;
b. puțin;
c. uneori, în funcție de fenomen (numiți fenomenele la declanșarea cărora intrați în panică);
d. da, de cele mai multe ori;
e. da, întotdeauna.
C. Nivelul de experiență, cunoștințe și informare
6. Familia voastră a fost afectată de producerea unui fenomen natural de risc ……….. ?
Dacă da, de ce fenomen ? ………………………………………………………………………….
7. Urmăriți prognozele meteorologice și avertizările din mass-media?
a. da, cu regularitate (aproape zilnic);
b. da, uneori;
c. da, foarte rar;
d. nu.
8. Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este a, b sau c, încercuiți mijlocul mass-media de la care obțineți cel mai des informații despre prognoză:
a. de la posturile centrale de radio;
b. de la posturile locale de radio;
c. de la posturile centrale de televiziune;
d. de la posturile locale de televiziune;
e. din ziarele centrale;
f. din ziarele locale.
9. Care considerați că este fenomenul (fenomenele) naturale de risc care afectează cel mai mult regiunea în care locuiți? …………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
10. Știți că există posibilitatea să vă asigurați clădirile și bunurile împotriva fenomenelor naturale de risc? …………. Dacă da, aveți asigurare? ……….
11. În cazul producerii unui fenomen natural de risc, știți cum să acționați și cui să vă adresați? ……… (da/nu)
12. Dacă se anunță probabilitatea producerii unui fenomen natural de risc pentru localitatea în care locuiți sunteți dispuși să părăsiți locuința până la încetarea fenomenului?
a. da, din proprie inițiativă;
b. da, dar numai la recomandarea autorităților;
c. numai silit de autorități;
d. voi încerca să nu-mi părăsesc locuința ; prefer să înfrunt riscul
D. Gradul de implicare al autorităților și încrederea în autorități
13. Considerați că autoritățile locale (primăria) și centrale fac tot ce ar trebui pentru prevenirea dezastrelor naturale în localitatea voastră?
a. da;
b. nu;
c. nu știu.
14. În cazul în care ați suferi pagube materiale în urma unui fenomen natural de risc cine credeți că v-ar oferi cel mai important ajutor?
a. statul, prin autoritățile centrale;
b. autoritățile locale (primăria);
c. biserica;
d. comunitatea;
e. familia și rudele;
f. cunoscuții (prietenii, vecinii, colegii)
E. Disponibilitatea la voluntariat
15. Ați fi dispus să participați la acțiuni de voluntariat (salvarea persoanelor sau descoperirea victimelor, construcții de diguri, refacerea drumurilor etc.)?
a. da, în orice condiții;
b. da, dar numai dacă o rudă sau o persoană cunoscută (prieten, vecin, coleg) ar fi implicată sau amenințată de fenomenul respectiv;
c. da, dar numai dacă dezastrul are loc în apropiere;
d. nu aș participa la acțiuni de voluntariat din motive personale.
ANALIZA STATISTICĂ A DATELOR
Chestionarul statistic privind cunoașterea fenomenelor naturale de risc a fost realizat în luna iunie 2014 , la care au răspuns 100 de elevi cu vârste cuprinse între 11–15 ani de la Școala Gimnazială Aninoasa și de la Școala Gimnazială Săteni-Aninoasa. El este alcătuit din 15 itemi structurați pe unu sau mai multe răspunsuri.
Realizarea chestionarului și rezolvarea acestuia a urmărit mai multe aspecte :
cunoașterea fenomenelor naturale de risc în rândul tinerilor;
teama și manifestarea tinerilor în timpul producerii fenomenelor naturale de risc;
sursele de informare a tinerilor despre fenomenele naturale de risc;
mobilizarea tinerilor în cazul producerii unui fenomen natural de risc;
gradul de implicare al autorităților centrale și locale în cazul producerii unui fenomen natural de risc;
colaborarea tinerilor cu autoritățile locale în gestionarea fenomenelor naturale de risc;
gradul de solidaritate al tinerilor față de persoanele afectate de fenomene naturale de risc.
Chestionarul a fost structurat pe mai multe capitole :
Date de identificare;
Teama de fenomene naturale de risc;
Nivelul de experiență , cunoștințe și informare;
Gradul de implicare al autorităților și încrederea în autorități;
Disponibilitatea la voluntariat.
Analizând rezultatele redate procentual și reprezentate grafic pentru itemii prelucrați statistic remarcăm câteva însușiri caracteristice elevilor care alcătuiesc grupul țintă, însușiri ce se manifestă cu pregnanță în cadrul populației școlare, raportate la datele de identificare ale elevilor:
Domiciliul actual
Tabel II.1 – Domiciliul actual
Fig.II.1. Domiciliul actual
Vârsta elevilor
Tabel II.2 – Vârsta elevilor
Fig.II.2. Vârsta elevilor
Sexe
Tabel II.3 – Sexe
Fig.II.3. Sexe
B. TEAMA DE FENOMENELE NATURALE DE RISC
Itemul nr.4: Care este fenomenul natural de risc de care vă temeți cel mai tare ?
(puneți cifra corespunzătoare răspunsului corect în dreptul fiecărui fenomen enumerat)
1. nu mă tem deloc;
2. mă tem puțin;
3. mă tem mult;
4. mă tem foarte mult.
Fenomene : cutremure ………. ; inundații ………. ; alunecări de teren ………. .,
furtuni puternice ……….; secetă ………; temperaturi extreme ………….; tornade ………..;
căderi masive de zăpadă ……………..
Răspunsurile elevilor au fost următoarele:
Tabel II.4 – Teama de fenomenele naturale de risc
Fig.II.4. Teama de fenomenele naturale de risc
Dacă analizăm datele din reprezentările de mai sus putem spune că :
fenomenul natural de care cei mai mulți elevii nu se tem deloc este seceta;
ordinea fenomenelor naturale de care elevii nu se tem deloc este următoarea: seceta, temperaturi extreme, căderi masive de zăpadă, alunecări de teren, furtuni puternice, inundații, cutremur, tornadă;
fenomenul natural de care elevii se tem puțin este căderea masivă de zăpadă;
ordinea fenomenelor naturale de care elevii se tem puțin este următoarea: căderi masive de zăpadă, furtuni puternice, temperaturi extreme, seceta, inundații, cutremur, alunecări de teren, tornadă;
fenomenul natural de care elevii se tem mult este cutremurul;
ordinea fenomenelor naturale de care elevii se tem mult este următoarea: cutremur, alunecări de teren, inundații, tornadă, furtuni puternice, secetă, temperaturi extreme, căderi masive de zăpadă;
fenomenul natural de care elevii se tem foarte mult este tornada;
ordinea fenomenelor naturale de care elevii se tem foarte mult este următoarea: tornadă, cutremur, alunecări de teren, inundații, furtuni puternice, căderi masive de zăpadă, seceta și temperaturile extreme
Itemul nr.5: În cazul declanșării și producerii unui fenomen natural de risc intrați în panică?
– nu, niciodată;
– puțin;
– uneori, în funcție de fenomen (numiți fenomenele la declanșarea cărora intrați în panică);
– da, de cele mai multe ori;
– da, întotdeauna.
Răspunsurile elevilor au fost următoarele:
Tabel II.5 – Senzația de panică în cazul fenomenelor naturale de risc
Fig.II.5. Senzația de panică în cazul fenomenelor naturale de risc
Din datele prezentate rezultă faptul că 96% din totalul elevilor chestionați se tem de fenomenele naturale și le provoacă senzația de panică, mai mult sau mai puțin, iar 4% din totalul elevilor nu se tem deloc de fenomenele naturale. Dacă analizăm teama de fenomenele naturale de risc detaliat, pe fiecare element de identificare personală obținem următoarele rezultate:
Domiciliu
Tabel II.6 – Senzația de panică în funcție de domiciliul elevilor
Senzația de panică față de fenomenele naturale persistă în rândul elevilor indiferent de localitatea de domiciliu deoarece acestea s-au confruntat de-a lungul timpului cu astfel de fenomene naturale de risc.
Vârstă
Tabel II.7 – Senzația de panică pe grupe de vârstă
Senzația de panică față de fenomenele naturale de risc persistă în rândul elevilor indiferent de vârstă.
Sexe
Tabel II.8 – Senzația de panică pe sexe
Senzația de panică față de fenomenele naturale de risc este la fel de mare ca în situațiile anterioare , cu deosebirea că panica față de fenomenele naturale este mai mare în rândul fetelor decât în rândul băieților.
C. NIVELUL DE EXPERIENȚĂ, CUNOȘTINȚE ȘI INFORMARE
Itemul nr.6: Familia voastră a fost afectată de producerea unui fenomen natural de risc ………..? Dacă da, de ce fenomen ? ……………………………………………………………………………………..
Din totalul de 100 de elevi majoritatea (57%) au considerat că familia lor nu a fost afectată de producerea unui fenomen natural de risc, așa cum apare în reprezentările grafice de mai jos:
Tabel II.9 – Familia a fost afectată de fenomene naturale de risc
Din cei 43 elevi care au răspuns că familiile lor au fost afectate de producerea unui fenomen natural de risc ponderea acestor fenomene este următoarea:
cutremure – 22 elevi (51,2%);
inundații – 12 elevi (27,9%);
furtuni – 6 elevi (13,9%);
secetă – 3 elevi (7%).
Fig.II.6. Fenomenele naturale care afectează familia
Itemul nr.7: Urmăriți prognozele meteorologice și avertizările din mass-media?
– da, cu regularitate (aproape zilnic);
– da, uneori;
– da, foarte rar;
– nu.
Răspunsurile elevilor ne arată faptul că ei urmăresc (mai mult sau mai puțin) prognozele și
avertizările meteorologice în proporție de 85% . Ei sunt conștienți de pericolele pe care le produc drept pentru care pot lua măsuri de prevenire. În același timp există un procent destul de mare (15%) care nu urmăresc prognozele și avertizările meteorologice nefiind interesați de fenomenele naturale și de pericolele care le produc.
Tabel II.10 – Gradul de urmărire a prognozelor meteorologice și avertizărilor din mass-media
Fig.II.7. Gradul de urmărire a prognozelor meteorologice și avertizărilor din mass-media
Itemul nr.8: Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este a, b sau c, încercuiți mijlocul mass-media de la care obțineți cel mai des informații despre prognoză:
Din cei 85 de elevi care urmăresc ( mai mult sau mai puțin ) prognozele și avertizările meteorologice despre fenomenele naturale atât la nivel național cât și la nivel local ponderea surselor de informare a acestora este următoarea :
de la posturile centrale de radio – 12 elevi (14,1%);
de la posturile locale de radio – 8 (9,4 %);
de la posturile centrale de televiziune – 60 (70,6%);
de la posturile locale de televiziune – 5 (5,9%)
din ziarele centrale – 0 (0%);
din ziarele locale – 0 (0%).
Fig.II.8. Surse de informare mass-media
Din datele prezentate mai sus reiese faptul că 76,5% din elevi urmăresc prognozele și avertizările meteorologice ale posturilor de televiziune (predominant posturile centrale) iar 23,5% din elevi ascultă prognozele și avertizările meteorologice ale posturilor de radio (mai mult posturile centrale decât ale posturilor locale).
Itemul nr.9: Care considerați că este fenomenul (fenomenele) natural de risc care afectează cel mai mult regiunea în care locuiți? ………………………………………………………………………..
Din datele centralizate în rândul elevilor rezultă faptul că fenomenele naturale care afectează comuna Aninoasa sunt :
cutremurele – 34,3% din elevii chestionați;
inundațiile – 29,9% din elevii chestionați;
furtunile – 13,9% din elevii chestionați;
seceta – 13,1% din elevii chestionați;
alunecările de teren – 8,8% din elevii chestionați.
Fig.II.9. Fenomene naturale care afectează regiunea locală
Din analiza acestor date cât și din discuțiile purtate cu elevii chestionați am ajuns la concluzia că principalul fenomen natural de risc, care afectează comuna Aninoasa, este cutremurul deoarece :
– comuna Aninoasa se află la o distanță de 210 Km. de orașul Focșani (Regiunea seismică Vrancea), iar orice activitate seismică care are o magnitudine mai mare de 4 grade pe scara Richter se resimte în localitate;
– mulți din elevii chestionați au fost informați de bunicii și părinții lor despre cutremurele produse în România din ultimii 50 de ani, cu efecte grave soldate cu pierderi de vieți omenești și numeroase pagube materiale:
04.03.1977, cu magnitudinea de 7.2 grade pe scara Richter;
30.08.1986, cu magnitudinea de 7.0 grade pe scara Richter;
30.05.1990, cu magnitudinea de 6.4 grade pe scara Richter;
27.10.2004, cu magnitudinea de 6.0 grade pe scara Richter.
Ponderea fenomenelor naturale de risc este neschimbată și în cazul analizării acestora pe satele componente ale comunei Aninoasa, dar, cu valori diferite:
Tabel II.11 – Fenomenele naturale care afectează satele comunei Aninoasa
Fig.II.10. Fenomenele naturale care afectează satele comunei Aninoasa
Un alt fenomen natural de risc care afectează comuna Aninoasa este inundația. Comuna Aninoasa este situată la contactul dintre Câmpia piemontană a Târgoviștei, în sud, și Subcarpații Curburii, în nord, pe valea râului Ialomița. Dacă în satele Aninoasa și Viforâta inundațiile sunt produse de viiturile de pe versanții dealurilor apropiate, în satul Săteni inundațiile sunt produse atât de viiturile de pe versanții dealurilor apropiate cât și de viiturile de pe râul Ialomița.
Deși au ponderea cea mai mică în rândul elevilor chestionați, alunecările de teren sunt fenomene naturale deloc de neglijat prin prisma efectelor grave care le produc. Ele sunt produse atât din cauze naturale: precipitații, cutremure, eroziuni etc., cât și datorită activității oamenilor: defrișări, excavații, construcții etc., iar comuna Aninoasa se confruntă cu astfel de activități după anul 1990.
Itemul nr.10: Știți că există posibilitatea să vă asigurați clădirile și bunurile împotriva fenomenelor naturale de risc? ……………… Dacă da, aveți asigurare? ……………………………………………….
Din totalul elevilor chestionați 78% dintre ei știu că există posibilitatea de a asigura clădirile și bunurile împotriva fenomenelor naturale de risc, iar 22% au susținut că nu știu de această posibilitate de asigurare.
Fig.II.11. Posibilitatea de asigurare clădiri și bunuri
Cei 22% din elevii chestionați care au susținut că nu știau de posibilitatea de a asigura clădirile și bunurile împotriva fenomenelor naturale de risc se datorează faptului că nu sunt informați și totodată aceștia fac parte și din rândul celor care nu urmăresc sursele mass-media.
Din cei 78 de elevi chestionați care au susținut că știau de posibilitatea de a asigura clădirile și bunurile împotriva fenomenelor naturale de risc, 60 dintre ei (76,9%) au spus că au asigurate clădirile împotriva fenomenelor naturale iar 18 dintre ei (23,1%) au spus că nu au asigurare.
Fig.II.12. Asigurare clădiri și bunuri împotriva fenomenelor naturale
Din cei 18 elevi chestionați care au răspuns că nu au asigurate clădirile împotriva fenomenelor naturale se majoritatea dintre ei (60%) au considerat că motivul principal, pentru care familia nu a încheiat o poliță de asigurare a clădirilor, a fost acela a lipsei veniturilor familiale.
Itemul nr. 11: În cazul producerii unui fenomen natural de risc, știți cum să acționați și cui să vă adresați? ……… (da/nu)
Din totalul elevilor chestionați 70% dintre ei au răspuns că știu cum să acționeze și cui să se adreseze, în cazul producerii unui fenomen de risc, iar 30% dintre ei au răspuns că nu știu cum să acționeze și cui să se adreseze, în cazul producerii unui fenomen natural. De aceea consider că ponderea celor care nu cunosc modalitățile de acțiune și de adresare este foarte mare și necesită urgent măsuri de informare atât pentru elevi cât și pentru întreaga comunitate.
Itemul nr.12: Dacă se anunță probabilitatea producerii unui fenomen natural de risc pentru localitatea în care locuiți sunteți dispuși să părăsiți locuința până la încetarea fenomenului?
a. da, din proprie inițiativă;
b. da, dar numai la recomandarea autorităților;
c. numai silit de autorități;
d. voi încerca să nu-mi părăsesc locuința; prefer să înfrunt riscul
Din centralizarea răspunsurilor elevilor chestionați s-a obținut următoarea situație:
Tabel II.12 – Părăsirea locuinței în cazul producerii fenomenelor naturale
Dacă analizăm datele centralizate observăm următoarele aspecte:
52%-53% dintre elevi sunt dispuși să părăsească locuința la recomandarea autorităților, în cazul producerii unui fenomen natural;
aproximativ 75% dintre elevi sunt convinși că cea mai bună soluție este evacuarea locuinței, fie din proprie inițiativă, fie la recomandarea autorităților;
o pondere însemnată (aproximativ 20%) dintre elevi ar părăsi locuința numai obligați de către autorități, iar 9% dintre elevi preferă riscul de a nu părăsi locuința, în cazul producerii unui fenomen natural;
Tabel II.13 – Părăsirea locuinței în funcție de domiciliul elevilor
Elevii din Aninoasa (78,3%) sunt cei mai dispuși să părăsească locuința, indiferent de situație sau modalitate, urmați de cei din Viforâta (76,9%) și cei din Săteni (62%). Elevii din Săteni (38%) sunt cei mai înverșunați privind evacuarea locuinței, în cazul producerii unui fenomen natural, urmați de cei din Viforâta (23,1%) și de cei din Aninoasa (21,7%).
Tabel II.14 – Părăsirea locuinței pe grupe de vârstă ale elevilor
Elevii de 13 ani sunt cei mai dispuși să părăsească locuința indiferent de situație sau modalitate, iar elevii de 11-12 ani sunt cei care se împotrivesc evacuării locuinței, în cazul producerii unui fenomen natural.
Tabel II.15 – Părăsirea locuinței pe sexe
Fetele sunt cele mai dispuse să părăsească locuința, indiferent de situație sau modalitate, iar băieții se opun cel mai mult evacuării locuinței, în cazul producerii unui fenomen natural.
D. GRADUL DE IMPLICARE AL AUTORITĂȚILOR ȘI ÎNCREDEREA ÎN AUTORITĂȚI
Itemul nr.13: Considerați că autoritățile locale (primăria) și centrale fac tot ce ar trebui pentru prevenirea dezastrelor naturale în localitatea voastră?
a. da;
b. nu;
c. nu știu.
Fig.II.13. Gradul de implicare al autorităților și încrederea în autorități
Din centralizarea răspunsurilor elevilor chestionați, 36% dintre elevi au răspuns că autoritățile locale și centrale s-au implicat în prevenirea dezastrelor naturale, 32% dintre elevi consideră că instituțiile locale și centrale nu s-au implicat în acțiuni de prevenire împotriva fenomenelor naturale iar 32% dintre elevi nu știu să răspundă la această întrebare.
Itemul nr.14: În cazul în care ați suferi pagube materiale în urma unui fenomen natural de risc cine credeți că v-ar oferi cel mai important ajutor?
a. statul, prin autoritățile centrale;
b. autoritățile locale (primăria);
c. biserica;
d. comunitatea;
e. familia și rudele;
f. cunoscuții (prietenii, vecinii, colegii)
Situația statistică a răspunsurilor elevilor chestionați, după centralizarea lor, este următoarea:
Tabel II.16 – Acordarea de ajutor în cazul producerii fenomenelor naturale
Fig.II.14. Acordarea de ajutor în cazul producerii fenomenelor naturale
Dacă analizăm datele statistice de mai sus ale elevilor chestionați, peste 60% dintre elevi consideră că familia și rudele oferă cel mai important ajutor, dacă s-ar produce pagube materiale de pe urma fenomenelor naturale de risc. După părerea a 2% din elevii chestionați Biserica și comunitatea ar oferi cel mai puțin ajutor, dacă s-ar produce pagube materiale de pe urma fenomenelor naturale. Celelalte instituții și comunități umane ar oferi ajutor, în opinia elevilor chestionați, în următoarea ordine:
Primăria – sub 20% din elevi;
Statul (prin instituțiile centrale) – sub 10% din elevi;
Cunoscuții (prietenii, vecinii, colegii) – sub 10% din elevi.
E.DISPONIBILITATEA LA VOLUNTARIAT
Itemul nr.15: Ați fi dispus să participați la acțiuni de voluntariat (salvarea persoanelor sau descoperirea victimelor, construcții de diguri, refacerea drumurilor etc.)?
a. da, în orice condiții;
b. da, dar numai dacă o rudă sau o persoană cunoscută (prieten, vecin, coleg) ar fi implicată sau amenințată de fenomenul respectiv;
c. da, dar numai dacă dezastrul are loc în apropiere;
d. nu aș participa la acțiuni de voluntariat din motive personale.
Situația statistică a răspunsurilor elevilor chestionați privind participarea la acțiuni de voluntariat, după centralizarea lor, este următoarea:
Tabel II.17 – Disponibilitatea la voluntariat
Din datele centralizate se observă că 48% din elevii chestionați ar participa la acțiuni de voluntariat în mod condiționat (dacă a fost implicată o rudă sau o persoană cunoscută dar și dacă dezastrul are loc în apropiere), între 33%-35% din elevii chestionați ar participa la acțiuni de voluntariat în mod necondiționat (în orice situații), iar între 17%-19% din elevii chestionați nu ar participa deloc la acțiuni de voluntariat dacă cineva ar fi implicată sau amenințată de un fenomen natural de risc.
Fig.II.15. Disponibilitatea la voluntariat
Dacă analizăm răspunsurile centralitate ale elevilor chestionați pe fiecare element de identificare în parte vom obține situații diferite:
elevii din localitatea Viforâta sunt mai solidari decât elevii din localitățile Aninoasa și Săteni, în ceea ce privește participarea la acțiuni de voluntariat în orice condiții. Elevii din localitățile Aninoasa și Săteni sunt fruntași atât în participarea la acțiuni de voluntariat în mod condiționat, cât și la neparticipare la astfel de acțiuni;
cei mai mulți elevi (de toate vârstele) sunt de părere că ar participa la acțiuni de voluntariat în mod condiționat. Cei mai mulți elevi care ar participa la acțiuni de voluntariat necondiționat sunt cei cu vârsta de 13 ani, iar cei mai mulți elevi care nu vor participa la astfel de acțiuni sunt cei cu vârste de 14–15 ani;
băieții sunt mai puțin solidari decât fetele, în ceea ce privește participarea la acțiuni de voluntariat. Fetele ar participa în număr mai mare, decât băieții, la acțiuni de voluntariat în orice condiții.
CONCLUZII
Necesitatea studierii fenomenelor naturale de risc rezultă din nevoia preîntâmpinării unor situații nedorite, distrugeri materiale sau mai rău pierderi de vieți omenești. De aceea am elaborat prezentul chestionar statistic pentru:
cunoașterea fenomenelor naturale de risc și impactul lor asupra comunei Aninoasa;
aprecierea riscului, în caz de fenomene naturale, din partea elevilor și a comunității locale;
aprecierea nivelului de informare a populației, în cazul producerii fenomenelor naturale;
cunoașterea gradului de implicare a autorităților și încrederea față de autorități;
disponibilitatea elevilor la voluntariat, și, implementarea, în rândul elevilor și a comunității locale, a acțiunilor de solidaritate prin voluntariat în cadrul comunei Aninoasa;
elaborarea unui management al riscului în comuna Aninoasa.
Elevii au informații despre fenomenele naturale de risc, dovadă fiind teama față de acestea, indiferent de datele de identificare a lor, mulți dintre ei având și senzația de panică în timpul producerii lor (mai ales fetele).
Deși există numeroase mijloace mass-media de comunicare și informare a populației pe raza comunei Aninoasa, atât elevii cât și membrii comunității nu iau în serios prognozele meteorologice și avertizările privind producerea de fenomene naturale de risc sau de multe ori le ignoră. Dovadă în acest sens sunt acțiunile lor cotidiene care degradează mediul geografic:
defrișările masive ale pădurilor și lipsa împăduririlor;
comercializarea materialelor sedimentare din albia râului Ialomița;
depozitarea gunoaielor în alte locuri decât cele special amenajate.
Locuitorii comunei Aninoasa au informații despre modalitatea de asigurare a clădirilor și bunurilor materiale împotriva fenomenelor naturale, dar, deși sunt obligatorii, mulți dintre ei nu își asigură clădirile și bunurile din cauza lipsei veniturilor sau a indiferenței. Acest ultim sentiment este transmis și elevilor comunei, mai ales celor din satul Săteni. Totodată ei așteaptă în continuare ca autoritățile locale și centrale să efectueze acțiuni de prevenire și combatere a fenomenelor naturale, neimplicându-se în acest sens.
Un alt aspect deosebit de important sesizat în răspunsurile elevilor chestionați, îl reprezintă ponderea scăzută a implicării elevilor în acțiuni de solidaritate pe bază de voluntariat în mod necondiționat. Acest lucru se datorează lipsei de educație, care se rezumă la ajutorul dat familiei în cazul producerii pagubelor materiale. De aceea consider că este necesar ca elevii să fie informați și mobilizați în campanii de voluntariat, care la rândul lor să sensibilizeze și pe locuitorii comunei Aninoasa.
Managementul riscurilor poate fi definit ca totalitatea politicilor, a deciziilor administrative și a activităților operaționale care sunt legate de diverse stadii ale riscului, la toate nivelurile. (Bădilă, 2007)
Obiectivul managementului riscului este de a pune în legătură toate elementele și actorii din sistemul de management al dezastrelor, de a dezvolta instrumente de diminuare a dezastrelor bazate pe strategii de prevenire și intervenție, transfer și schimb reciproc de cunoștințe, educație și tehnici de luare a deciziilor. Un management durabil al riscului presupune menținerea și îmbunătățirea calității mediului și a calității vieții populației, creșterea responsabilității autorităților și a comunităților locale, dar și o abordare integrată echitabilă. (Bădilă, 2007)
Managementul dezastrelor trebuie să țină cont de etapele de manifestare ale unui dezastru și cuprinde următoarele elemente: activități de prevenire, activități de management operativ, (constă în activități ce se întreprind în timpul desfășurări evenimentului), acțiuni ce se întreprind după trecerea fenomenului, (determinarea impactului dezastrului asupra comunității):
Activități preventive:
Prima activitate pe care o consider necesară în managementul riscului, este
identificarea în detaliu și delimitarea geografică a zonelor cu procese naturale de risc;
2. Înscrierea acestora în planurile de amenajare a teritoriului și de urbanism general și prevederea în regulamentele de urbanism locale a măsurilor specifice privind atenuarea riscului;
3. Evitarea construcției de locuințe și de obiective economice în zonele cu potențial de risc, prin introducerea în documentațiile de urbanism a interdicției de a se construi;
4. Realizarea de măsuri structurale (lucrări de evacuare rapidă a apei din zonele expuse
la alunecărilor de teren, consolidări, împădurirea terenurilor degradate și a bazinelor hidrografice torențiale, corectarea torenților, etc.);
5. Realizarea de măsuri nestructurale (programe și măsuri de protecție, informarea publicului, comunicarea cu populația și educarea ei în privința riscului natural);
Activități de management operativ (care se întreprind în timpul desfășurării fenomenelor) :
Alertarea și / sau alarmarea unităților de intervenție;
2 Deplasarea la locul fenomenului a unităților de intervenție;
3. Evacuarea răniților și a victimelor, acordarea primului ajutor, salvarea celor aflați sub dărâmături, stingerea incendiilor, eliminarea scăpărilor de gaze, evacuarea, depozitarea și asigurarea pazei bunurilor;
4. Luarea măsurilor pentru asigurarea alimentării cu apă, energie electrică, restabilirea sistemelor de comunicații, menținerea în stare de funcționare a drumurilor de acces în zonele calamitate.
Activități ce se întreprind după trecerea fenomenelor:
1. Evaluarea pagubelor;
2. Ajutoare pentru satisfacerea necesităților imediate ale populației afectate de dezastre și revenirea la viața normală;
3. Reabilitarea sau reconstrucția locuințelor;
4. Evaluarea activității de management al riscurilor în vederea îmbunătățirii procesului de planificare a intervenției în cazul producerii unor fenomene naturale viitoare în zonele afectate, precum și în alte zone.
În ciuda unei legislații bine puse la punct, după părerea mea, este evidentă nevoia de cooperare, informare, solidaritate și conștientizare a elevilor și populației în ceea ce privește problemele legate de dezastre. Implicarea comunităților în rezolvarea unei probleme proprii este foarte redusă, soluțiile, eforturile financiare și materiale fiind solicitante din partea autorităților publice locale sau centrale. Comunitățile nu au capacitatea de prevenire sau de reducere a impactului dezastrelor din cauza lipsei abilităților de management al riscurilor și de incapacitatea de a gestiona resursele existente.
CAPITOLUL V – CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII
PROGRAMA ȘCOLARĂ PENTRU CURSUL OPȚIONAL „DEZASTRE NATURALE ȘI ANTROPICE” – PROPUNERE
DENUMIREA OPȚIONALULUI – „Dezastre Naturale și antropice”
ARII CURRICULARE – „Om și Societate”
„Matematică și Științe”
TIPUL DE OPȚIONAL – Opțional transcurricular
DURATA – 1 an ( o oră pe săptămână )
MODUL DE DESFĂȘURARE – Pe clase (pe grupe)
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT – Școala Gimnazială Aninoasa
PROPUNĂTOR – Prof. Lungu Mihai
ARGUMENT
Curriculum-ul opțional Dezastre Naturale și Antropogene se adresează elevilor din învățământul preuniversitar și poate fi aplicat la nivelul mai multor arii curriculare („Om și Societate”, „Matematică și Științe”). Componentele acestei programe respectă particularitățile de vârstă ale elevilor și urmăresc :
cunoașterea la nivel personal și colectiv a dezastrelor;
înțelegerea modului în care diferitele părți din natură interacționează, alcătuind un tot unitar, echilibrat și sensibil la intervenția antropică;
dezvoltarea personalității și competenței sociale a elevilor în special pentru adoptarea unui comportament responsabil față de ei înșiși și față de semenii lor.
Principalele trăsături ale mediului local relevante în procesul de educație sunt următoarele :
pe teritoriul României se înregistrează o mare diversitate de hazarde naturale și tehnologice care rezultă din interacțiunea factorilor naturali, a celor demografici și sociali și a structurilor realizate de om ( construcții, șosele, căi ferate ) care coroborate cu evenimente extreme devin tot mai complexe și greu de stăpânit;
lipsa unei legislații ferme a determinat o înrăutățire a condițiilor de mediu prin despăduriri necontrolate, distrugeri ale perdelelor forestiere și ale sistemelor de irigații din câmpie, o accentuare a impactului hazardelor naturale asupra societății;
recunoașterea faptului că nu există o cultură de prevenire a dezastrelor și de rezistență comunitară, strategii asociate de pre-dezastru reprezentând serioase investiții care trebuie sprijinite.
Interviurile realizate au arătat că pentru elevi noțiunile de dezastru și situație de urgență nu sunt înțelese, și nu stârnesc asocieri imediate, care de cele mai multe ori sunt incorecte în mintea acestora. De asemenea, responsabilitățile specifice instituțiilor abilitate să intervină în situații de urgență și/sau dezastre naturale le sunt necunoscute elevilor. Se remarcă lipsa experienței elevilor de a fi întrebați și lăsați să își exprime propria părere, neexistând o corelare între informații, între fenomenele studiate la diferitele discipline.
Structura curriculum-ului cuprinde :
Competențe Generale
Competențe Specifice și Activități de învățare
Standarde Curriculare de Performanță
Unități de Conținut
Valori și Atitudini
Bibliografie
COMPETENȚE GENERALE
1. Cunoașterea principalelor tipuri de risc, a formelor de manifestare a acestora, precum și a terminologiei specifice;
2. Formarea și perfecționarea unor atitudini și comportamente responsabile în situații de urgență;
3. Dezvoltarea capacității de a folosi cunoștințele în domeniul situațiilor de urgență pentru reglarea și influențarea comportamentului propriu și de grup, dezvoltarea spiritului de solidaritate.
COMPETENȚE SPECIFICE ȘI ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
C.G.1 – Cunoașterea principalelor tipuri de risc, a formelor de manifestare a acestora și a terminologiei specifice
C.G.2 – Formarea și perfecționarea unor atitudini și comportamente responsabile în situații de urgență
C.G.3 – Dezvoltarea capacității de a folosi cunoștințele în domeniul situațiilor de urgență pentru reglarea și influențarea comportamentului propriu și de grup, dezvoltarea spiritului de solidaritate
UNITĂȚI DE CONȚINUT
Capitolul I – Ce știm despre dezastre
1. Noțiuni generale despre dezastre;
2. Dezastre naturale;
3. Dezastre datorate activității umane;
4. Incendiile;
5. Inundațiile;
6. Cutremurele;
7. Accidentele tehnologice;
8. Impactul dezastrelor asupra mediului;
9. Lucrare practică – Identificarea zonelor de risc din localitatea noastră;
10. Recapitulare;
11. Evaluare.
Capitolul II – Cum acționăm în caz de dezastru
12. Avertizarea și alarmarea în caz de dezastru;
13. Protejarea individuală;
14. Protejarea colectivă;
15. Adăpostirea și evacuarea în caz de dezastru;
16. Cum acordăm primul ajutor în caz de dezastru;
17. Limitarea și înlăturarea efectelor dezastrelor;
18. Igiena individuală și colectivă după dezastru;
19. Cum acționăm în caz de inundații și după;
20. Cum acționăm în caz de cutremur , incendiu și după;
21. Cum acționăm în caz de alunecări de teren și după;
22. Cum acționăm în caz de poluări accidentale și după;
23. Cum acționăm în cazul atacurilor teroriste și după;
24. Lucrare practică – Exercițiu practic de acțiune în caz de dezastru;
25. Recapitulare;
26 . Evaluare.
Capitolul III – Gestionarea dezastrelor
27. Organizarea sistemului românesc de intervenție în caz de dezastre;
28. Obligațiile și drepturile cetățenilor în situații de dezastre;
29. Planul local de acțiune privind inundațiile și alunecările de teren;
30. Planul local de acțiune privind protecția antiseismică și împotriva incendiilor;
31. Planul local de acțiune privind radioactivitatea;
32. Să-i cunoaștem pe cei cu care colaborăm;
33. Recapitulare;
34. Evaluare.
STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMAȚĂ
VALORI ȘI ATITUDINI
Programul de educație privind dezastrele naturale vizează formarea unor valori și atitudini concentrate pe grija pentru viața personală și a celorlalți, ca și preocuparea pentru ocrotirea mediului înconjurător.
Alte valori proprii unui astfel de proces educativ sunt :
motivația pentru aplicarea cunoștințelor într-un mod responsabil față de om;
dobândirea unui comportament responsabil;
dezvoltarea spiritului critic, a viziunii pozitive și a toleranței;
interesul pentru aplicarea cunoștințelor în viața cotidiană;
interesul față de noile realizări ale științei și civilizației.
În acest proces educativ elevul este coautor, de aceea este necesară modificarea rolului profesorului în direcția creșterii flexibilității, disponibilității la schimbare, deoarece nu totul poate fi programat.
Plecând de la problemele cauzate de numeroase calamități umane și erori umane, opționalul își concentrează atenția pe tematici în relație cu calitatea mediului și a vieții: sensul responsabilității, spiritul de inițiativă, autonomia, colaborare/solidaritate.
În sensul responsabilității/spiritului de inițiativă se amintește capacitatea de a elabora și de a realiza proiecte, de a înfrunta și a rezolva probleme, de înfruntare a neprevăzutului, de a pleca de la punctul de vedere al comunității, de a propune și a coordona inițiative (în confruntare cu alți elevi, alte școli, în afara școlii).
În ceea ce privește autonomia amintim capacitatea elevilor de a se influența pe ei înșiși, modificându-și prin intermediul noilor cunoștințe capacitatea lor de a-și asuma comportamente, de a propune și a gestiona activități, de a duce mai departe sarcini liber asumate.
Colaborarea/solidaritatea sunt valori și atitudini confirmate prin ascultarea, respectul diferitelor puncte de vedere, valorizarea diferențelor, capacitatea de a lucra în grup. Colaborarea dintre profesor, elevi, membrii comunității și factorii de decizie locali poate să inspire profesorii și elevii lor să învețe să utilizeze toate resursele locale pentru atingerea competențelor educaționale.
BIBLIOGRAFIE:
1. Bălteanu D., Alexe Rădița (2000), Hazarde naturale și antropogene, Editura Corint, București;
2. Tanislav D., Costache Andra (2007), Geografia hazardelor naturale și antropice, Editura Transversal, Târgoviște
CAPITOLUL VI – PROIECTE DIDACTICE
6.1. PROIECT DE LECȚIE PENTRU CLASA A V-A
DATA :
DISCIPLINA: Geografia Generală
CLASA : a Va
SUBIECTUL LECTIEI : Fenomene climatice deosebite
TIPUL LECTIEI: mixtă
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT : Școala Gimnazială Aninoasa
PROPUNĂTOR : prof. LUNGU MIHAI
COMPETENȚE SPECIFICE:
C1 – înțelegerea termenului de fenomen climatic cu efecte deosebite;
C2 – identificarea și cunoașterea a cel puțin doua din astfel de fenomene;
C3 – realizarea a cel puțin o deosebire intre doua fenomene climatice deosebite;
C4 – identificarea a cel puțin doua deosebiri intre ciclonii tropicali si tornade;
C5 – identificarea cel puțin trei fenomene climatice deosebite care se produc in țara noastră.
STRATEGIA: inductive, dirijată, cognitive etc.
METODE: expunerea, explicația, lucrul cu harta, comparația, problematizarea, exercițiul;
MATERIALE DIDACTICE: Harta fizica a lumii, Manualul de geografie, Atlasul școlar, Lectura geografica, Desenul geografic, Pliante etc.;
MATERIAL BIBLIOGRAFIC: Didactica geografiei(2000), Nicolae Ilinca, National Geographic-Romania (iunie 2005).
DESFĂȘURAREA LECȚIEI
6.2. PROIECT DE LECȚIE PENTRU CLASA A VI-A
DATA:
CLASA: a VI-a
PROPUNĂTOR: prof. LUNGU MIHAI
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Școala Gimnazială Aninoasa
DISCIPLINA: Geografia Continentelor – Europa
SUBIECTUL LECȚIEI – Europa Mediteraneană – specificul geografic
TIPUL LECȚIEI – Lecție de predare – învățare
COMPETENTE GENERALE
1. Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice
3. Transferarea unor elemente din matematică științe și tehnologie în studierea mediului terestru
4. Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic
7. Dobândirea unor deprinderi și tehnici de lucru pentru pregătirea permanentă
COMPETENTE SPECIFICE
1.2 Precizarea, în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici de bază
3.2. Explicarea fenomenelor și proceselor naturale și umane specifice geografiei Europei
4.1 Identificarea principalelor elemente naturale și socio-economice reprezentate pe un suport cartografic
4.3. Poziționarea corectă a elementelor geografice pe reprezentările cartografice ale Europei
4.4. Utilizarea reprezentărilor grafice simple pentru ilustrarea elementelor de geografie a Europei
7.1. Aplicarea cunoștințelor și deprinderilor învățate
STRATEGII DIDACTICE: dirijată, cognitivă, euristică
METODE ȘI PROCEDEE: Metoda zarului, Expunerea si explicația, Conversația, Comparația, Lucru cu harta si Manualul
MATERIALE DIDACTICE: Harta fizica si politica a Europei, Reprezentări grafice, Atlasul geografic, Manualul, Imagini.
DESFĂȘURAREA LECȚIEI
SCHEMA LECȚIEI
Europa Sudică (Mediteraneană) are următoarele caracteristici:
Este regiunea Europei cu ieșire la Marea Mediterană și totodată o regiune peninsulară și insulară;
Este o regiune muntoasă, cu vulcani activi și cu puține câmpii;
Este o regiune cu un climat mediteranean, afectată de secetă în timpul verii;
Este o regiune în care râurile au multă apă iarna și puțină vara;
Este o regiune în care peisajul natural a suferit mari modificări;
Este o regiune cu diferențe economice între țări sau chiar în cadrul aceleiași țări.
6.3. PROIECT DE LECȚIE PENTRU CLASA A VII-A
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Școala Gimnazială Aninoasa
PROPUNĂTOR: prof. LUNGU MIHAI
CLASA: a VII-a
DISCIPLINA: Geografia Continentelor Extraeuropene
SUBIECTUL: Japonia
TIPUL LECȚIEI: lecție de dobândire de noi cunoștințe
SCOPUL: cunoașterea de către elevi a specificului geografic al Japoniei
COMPETENȚE SPECIFICE:
2.1. Recunoașterea denumirilor și termenilor din geografia țărilor extraeuropene în limbi străine;
2.2. Citirea corectă a denumirilor și termenilor geografici din limbi străine;
3.3. Prezentarea structurată a componentelor geografice ale continentelor extraeuropene, a regiunilor și țărilor acestora;
4.2. Citirea hărții și utilizarea semnelor convenționale;
4.3. Poziționarea corectă a elementelor geografice pe reprezentările cartografice ale continentelor extraeuropene;
STRATEGII DIDACTICE:
Resurse materiale: manualul, harta fizica a Asiei, atlase geografice școlare, fișe de lucru, calculatorul.
Resurse procedurale: explicația, conversația, observația,expunerea, metoda blazonului
Forma de organizare: frontală , individuală, în grupuri.
DESFĂȘURAREA LECȚIEI
JAPONIA ( Schema la tablă )
Așezare geografică
– in regiunea Asia de Est
– Japonia = “Tara Soarelui Răsare”
– stat insular (peste 4000 insule), dintre care cele mai mari: Ins. Hokkaido, Ins. Honshu, Ins. Sikoku, Ins. Kyushu
Vecini: N.: Marea Ohotsk
S.: Marea Chinei de Est
V.: Marea Japoniei
E.: Oceanul Pacific
2. Cadrul natural
a) Relieful predominant muntos
peste 200 vulcani, din care 50 activi
b) Clima : tropicală umedă (Ins. Ryukyu), subtropicală (Ins. Kyushu ), temperată (în rest)
c) Apele râuri scurte si repezi valorificate hidroenergetic
d) Vegetația
– țară bine împădurită, pădurea având rol estetic si de protecție
– păduri: de conifere (in N.), păduri de foioase, păduri tropicale
3. Populația și așezările
– unul dintre cele mai populate state de pe glob
– densitate ridicata: 330/km2
– religii importante: șintoismul, budismul, creștinismul
– grad ridicat de urbanizare (4/5 din populație în orașe)
– cel mai populat megalopolis: Tokaido (Tokyo – Nagoya – Osaka – Kobe)
– capitala: Tokyo
4. Economia
a) agricultura puternic mecanizată
– plante cultivate: orez, ceai, sfeclă si trestie de zahar, legume
– alte activități: sericicultura, pescuitul (locul 3 mondial)
b) industria diversificată si dezvoltată (industria siderurgică, constructoare de mașini, electronică si electrotehnică, chimică, textilă)
c) transporturile : rețea de căi de comunicație foarte complexă si modernă, primul tren de mare viteza – Hikari
d) turismul :
– cultural-istoric (templele, grădinile japoneze)
– montan
– balneo – maritim
6.4. PROIECT DIDACTIC PENTRU CLASA A VIII-A
DATA:
DISCIPLINA : Geografia României
CLASA : a VIII a
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE : Dealurile și Podișurile
SUBIECTUL : Dealurile și Podișurile
TIPUL LECȚIEI : recapitulare și evaluare a cunoștințelor
COMPETENȚE GENERALE:
Utilizarea limbajului specific în prezentarea și explicarea realității geografice;
Raportarea realității geografice la un suport cartografic și grafic;
Identificarea și explicarea caracteristicilor spațiului geografic.
COMPETENȚE SPECIFICE:
C1. Localizarea corectă a principalelor unități de relief utilizând harta României;
C2. Prezentarea caracteristicilor unităților de deal și podiș;
C3. Aplicarea criteriilor de ordonare ;
C4. Definirea principalilor termeni geografici ;
C5. Compararea unităților de relief, identificând asemănări și deosebiri.
METODE ȘI PROCEDEE : Explicația, Observația, Conversația euristică, Problematizarea, Comparația, Lucrul cu harta, Lucrul cu fișe, Metoda cubului
RESURSE MATERIALE :
Harta fizică a României;
Atlasul geografic;
Fișe de lucru, tabla, markere, foi de flip chart.
BIBLIOGRAFIE :
1. Octavian Mândruț , Geografia României – Manual pentru clasa a VIII a, Editura Corint;
2. Nicolae Ilinca, Didactica Geografiei – Editura Corint, București 2008.
DESFĂȘURAREA LECȚIEI
DEALURILE ȘI PODIȘURILE
Grupa 1: Definește :
Noțiunile de:
Orogeneză ……………………………………………………………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………………………………..
Relief Carstic …………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………..
Piemont ………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………..
Relief litoral ………………………………………………………………………………………………………….
………………………………………………………………………………………………………………………..
Alunecare de teren ……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………
Depresiune – golf …………………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………..
DEALURILE ȘI PODIȘURILE
Grupa 2 : Caracterizați:
Podișul Moldovei precizând:
3 caracteristici ale reliefului:
2 subdiviziuni:
Subcarpații Getici precizând:
2 limite:
3 caracteristici ale reliefului:
DEALURILE ȘI PODIȘURILE
Grupa 3 : Argumentați:
Prezența reliefului carstic în Podișul Mehedinți ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Complexitatea reliefului Subcarpaților de Curbură
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Afirmația conform căreia Podișul Dobrogei reprezintă o unitate complexă de relief.
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
DEALURILE ȘI PODIȘURILE
Grupa 5: Compară:
Relieful Dealurilor de Vest cu cel al Podișului Getic arătând 3 asemănări:
_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Relieful Subcarpaților Getici cu cel al Podișului Moldovei arătând 3 deosebiri:
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
DEALURILE ȘI PODIȘURILE
Grupa 4: Precizați :
2 tipuri de relief din Podișul Dobrogei:
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
3 resurse din Subcarpații de Curbură
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
2 caracteristici ale Podișului Mehedinți
_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
DEALURILE ȘI PODIȘURILE
Grupa 6: Asociază
Depresiunile si dealurile subcarpatice din coloana A cu unitățile de relief din coloana B:
A B
Culmea Pleșului Subcarpații Getici
Depr. Vrancei Subcarpații Moldovei
Depr. Tg. Jiu Subcarpații de Curbură
Subdiviziunile din coloana A cu unitățile de relief din coloana B:
A B
Platforma Strehaia Pod. Moldovei
Pod. Casimcei Dealurile de Vest
Podișul Bârlad Pod. Getic
Dealurile Silvaniei Pod. Dobrogei
Formele de relief din coloana A cu unitățile de relief în care apar din coloana B:
A B
Cuestă Pod. Dobrogei
Piemont Pod. Mehedinți
Peșteri Pod. Moldovei
Faleză Pod. Getic
BIBLIOGRAFIE
Bălteanu D., Dinu Mihaela, Cioacă A. (1989), Hărțile de risc geomorfologic (Exemplificări din Subcarpații și Podișul Getic), SCGGG – Geografie, XXXVI, p.9-13
Bălteanu D., Taloescu Iuliana (1978), Asupra evoluției ravenelor. Exemplificări din dealurile și podișurile de la exteriorul Carpaților, SCGGG – Geografie, XXV, p.43-53
Bălteanu D., Tanislav D., Costache Andra (2003), Modificările mediului și vulnerabilitatea așezărilor umane. Exemplificări din Subcarpații și Piemontul Getic”, Analele Universității „Valahia” Târgoviște, seria Geografie, 3, 2003
– (1999), Reactivarea deplasărilor în masă în România ca urmare a precipitațiilor din 1996-1998, Revista Geografică, V, p.34-40
– (2000), Rolul hazardelor naturale în evoluția localităților din România, Analele Universității „Spiru Haret”, București, 2, p.43-52
Gâștescu P. (1971), Lacurile din România. Limnologie regională, Editura Academiei, București, 372 p
Gâștescu P., Driga B., Sandu Maria (2003), Lacurile de baraj antropic – între necesitate și modificări ale mediului, în „Riscuri și catastrofe”(ed. V. Sorocovschi), II, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, p.160-173
Grecu Florina (2004), Hazarde și riscuri naturale, Editura Universitară, București, 168 p.
Grigore M., Popescu N., Ielenicz M. (1987), Harta proceselor geomorfologice actuale, în
„Sinteze geografice – lucrări practice”, Tipografia Universității București
Ianoș I. (1994), Riscul în sistemele geografice, Studii și Cercetări geografice, XLI, p.19-26
Ielenicz M. (1970), Zonele cu alunecări de teren din țara noastră, Terra, II (XXII), 1, p.31-40
– (1990), Considerații privind podișurile României, Terra, XXII (XLII), 1-4, p.46-48
– (1997), Terasele din regiunile de dealuri și podișuri ale României, Revista geomorfologie, 1, p.57-66
Ioniță I. (2000), Geomorfologie aplicată. Procese de degradare a regiunilor deluroase, Editura Universității „Al. I. Cuza” Iași, 248 p.
Loghin V. (1996), Degradarea reliefului și a solului, Editura Universității București
– (2004), Teledetecția riscurilor majore, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște
Mac I. (1986), Tipuri de versanți în România, Terra, 1, p.19-22
Mândruț O. (2003), Relieful Subcarpaților dintre Argeș și Argeșel. Studiu geomorfologic, Editura Corint, București, 136 p
Morariu T., Mihăilescu V. (1973), La notion de piemont en geographie, în vol. Piemonturile, Centrul de multiplicare al Universității București, p.7-16
Moțoc M., Munteanu S., Băloiu., Stănescu P., Mihai Gh. (1975), Eroziunea solului și metodele de combatere, Editura Ceres, București
Moțoc M., Stănescu P., Taloescu Iuliana (1980), Aspecte noi privind lucrările de amenajare a ravenelor, Biblioteca Agricolă ASAS, București
Moțoc M., Vatău A. (1992), Indicatori privind eroziunea solului, Mediul înconjurător, III, 3, p.27 -32
Mustățea A. (2005), Viituri excepționale pe teritoriul României. Geneză și efecte, București, 408 p.
Mutihac V., Ionesi L. (1974), Geologia României, Editura Tehnică, București, 646 p.
Pascu M. (1983), Apele subterane din România, Editura Tehnică, București
Pătăchie Iulia, Călinescu Niculina (1973), Cantități excepționale de precipitații înregistrate în secolul XX pe teritoriul României, Studii și Cercetări Meteor., INMH, București, p.49-57
Pop C., Vasenciuc Felicia (1999), Cauzele meteorologice care au generat inundații în perioada de iarnă pe teritoriul României, Revista Geografică, VI, p.15-20
Popescu-Argeșel I. (1965), Observații geomorfologice în valea Argeșelului, Comunicări de geografie, SSNGR, III, p.167-175
Popp N. (1939), Subcarpații dintre Dâmbovița și Prahova (Studiu geomorfologic), Studii și Cercetări geografice, III, SRRG, 280 p.
Posea Gr., Popescu N. (1973), Piemonturile din România, în vol. „Piemonturile”, Centrul multiplicare al Universității București, p.43-95
– (Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M. (1974), Relieful României, Editura Științifică, București, 484 p.
Sandu Maria (1989), Dinamica versanților în bazinul subcarpatic și piemontan al Argeșului, SCGGG – Geografie, XXXVI, p.33-37
Sorocovschi V. (2003), Complexitatea teritorială a riscurilor și catastrofelor, în „Riscuri și catastrofe”(ed. V. Sorocovschi), II, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, p.39-48
Tanislav D. (1999), The influence of human activities on the environment in the Dâmbovița County”, Analele Universității din Craiova, seria Geografie, II
– (2005) The pluviometric excess in the Getic Piemont from the east of Olt”, Analele Universității „Valahia” Târgoviște, seria Geografie, 4-5
– (Tanislav D., Costache Andra (2007), Geografia hazardelor naturale și antropice, Editura Transversal, Târgoviște, 158 p.
Teodor S. (1992), Transportul total de aluviuni din bazinul hidrografic Argeș și unele implicații asupra colmatării lacurilor de acumulare, în vol. „Proveniența și influența aluviunilor”, IV, Piatra Neamț
Tufescu V. (1966), Modelarea naturală a reliefului și eroziunea accelerată, Editura Academiei, București, 620 p.
Turcu Gh. (1970), Flora și vegetația regiunii deluroase dintre Argeș și Râul Doamnei, rezumatul tezei de doctorat
Vâlsan G. (1971), Opere alese, Editura Științifică, București, 399 p.
Zăvoianu I., Dragomirescu Ș. (1994), Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme, Studii și cercetări geografice, XLI, p.59-65
* * * (1962, 1966), Clima R.P. Române/R.S. România, I, II, IM, București
* * * (1971), Râurile României (monografie hidrologică), IMH, București, 398 p.
* * * (1971), Piemontul Getic. Studiu de geografie economică, Editura Academiei,
București, 319 p.
* * * (1972-1979), Atlas. R.S. România, Editura Academiei, București
* * * (1983), Geografia României, I, Geografia fizică, Editura Academiei, București, 662 p.
* * * (1992), Geografia României, vol. IV, Regiunile pericarpatice, Editura Academiei,
București
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Gruiurile Argeşului [305325] (ID: 305325)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.