,,Grija pentru om și pentru destinul lui trebuie să constituie întotdeauna interesul principal al tuturor eforturilor tehnice. Nu uitați asta… [303781]

1.Introducere

,,Grija pentru om și pentru destinul lui trebuie să constituie întotdeauna interesul principal al tuturor eforturilor tehnice. Nu uitați asta niciodată în mijlocul diagramelor și ecuațiilor voastre’’

Albert Enstein

1.1 Inovarea

Nevoia de dezvoltare tehnologică este o realitate a [anonimizat] o [anonimizat] a [anonimizat]. Dacă analizăm o [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] o astfel de companie (sau afacere de familie).

Cuvântul inovare derivă din latinul „innovates” care este substantivul verbului „inovare” care se traduce prin – a înnoi sau a schimba, compus din „in”+”novas” care prin combinare se traduce prin „a introduce ceva nou”. Această noutate se referă în egală măsură la un obiect/produs, un serviciu/activitate, o metodă sau un proces.

Dacă vorbim de procese acestea se referă la întreaga desfășurare a vieții cotidiene de la activitatea productivă (produse) – economică (comercializaremarketing) până la activitățile de organizare și conducere a muncii și a afacerilor, activitățile ce presupun prestarea unor servicii sau chiar la guvernare. [anonimizat].

1.2. [anonimizat], pentru că prin transfer de tehnologie se poate presupune că se transferă doar tehnologie de fabricație.

[anonimizat], tehnologii, metode de fabricare și al unor facilități între guverne și universități sau unități de cercetare pe de o [anonimizat], pentru a se asigura că evoluțiile științifice și tehnologice sunt accesibile la o gamă mai largă de utilizatori care pot apoi dezvolta în continuare și de a [anonimizat], aplicații, materiale sau servicii.

1.3. [anonimizat]:

a. Managementul inovației este un domeniu de cercetare al managementului specializat care are ca scop crearea de strategii pentru introducerea în cadrul organizației a noilor tehnologii, a proceselor și a produselor inovatoare. (Tidd, Bessant și Pavitt, 2005; Burgelman, Christensen și Wheelwright, 2003);

b. "Ansamblul acțiunilor conduse de o întreprindere și al opțiunilor efectuate pentru a favoriza emergența proiectelor de inovare,a decide lansarea lor și a [anonimizat]". ([anonimizat]çois Romon, 2009);

c. "[anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat]". (Nagîț,Gheorghe, 2001).

Practic, managementul inovării constă în implementarea și exploatarea economică a noilor idei și descoperiri si, ca orice altă activitate managerială, procesul de inovare trebuie să fie planificat, organizat,dirijat și controlat.

1.4. Elemente definitorii

Există două direcții de definire a difuziei: direcția business și direcția inovației. În cele două moduri de abordare se evidențiază mai mult sau mai puțin gradul de generalitate și de

aplicabilitate a conceptului, pe de o parte , pe de altă parte se accentuează orientarea specifică pe produsul/tehnologia inovată și lansată pe piață (Rogers, 2003), (Moore, 2005), (Bass, 1986).

Într-o viziune business, difuzia este procesul prin care o idee nouă sau un produs nou este acceptat de piață. Rata difuziei este reprezentată de viteza cu care se răspândește o nouă idee de la un consumator la altul. Adoptarea este similară difuziei, doar că aceasta se ocupă de procesele psihologice prin care trece un individ (utilizator), mai degrabă decât de un proces de piață comun și care în economie este denumit ,,schimbare tehnologică’’.

Există diverse teorii care intenționează să explice mecanismul difuziei:

1. Ipoteza celor doi pași – informațiile și acceptarea decurg prin intermediul mass-mediei, întâi la nivelul opiniei conducătorilor, iar apoi la nivelul populației;

2. Efectul ,,prelingerii’’ – produsele au tendința de a fi scumpe la început, iar mai apoi accesibile doar păturii sociale bogate, însă în timp ele devin mai puțin scumpe și sunt difuzate în nivelurile sociale cu putere financiară mai scăzută;

3. Teoria lui Everett Rogers privind difuzia inovației – pentru orice categorie de produs, există 5 categorii de persoane ce adoptă produsele inovative:

Inovatorii, adică cei care acceptă în mod curent provocările inovației, producând, la rândul lor, inovație și care au disponibilitate de a-și asuma riscuri, fiind educați și apelând la surse multiple de informație;

Adoptatorii de la început, care sunt conducătorii sociali, populari și educați;

Majoritatea de la început, care au atitudine de prudență, multe contacte sociale simple;

Majoritatea târzie, reprezentată de cei cu statut social economic inferior, caracterizați prin scepticism și tradiționalism;

,,Cei ce rămân în urmă’’, pentru care vecinii și prietenii sunt sursele de informație principale și pentru care este prezentă continuu frica de îndatorare.

4. Modelul ,,Traversând Prăpastia’’, dezvoltat de Geoffrey Moore, care reprezintă o modificare fundamentală a teoriei lui Everett Rogers aplicată pe piețele de tehnologie eliminând și unele lacune. Potrivit lui Moore, marketerul ar trebui să se concentreze la un moment dat pe un grup de clienți, utilizând fiecare grup ca o bază pentru activitatea de marketing a următorului grup. Pasul cel mai dificil este acela de a realiza legătura între vizionari (adaptorii de la începuturi) și pragmatici (majoritatea de la începuturi).

Aceasta este prăpastia la care se referă el: dacă o firmă de succes poate crea un efect de popularizare, în care să realizeze o stare de avânt și produsul devine de facto un standard.

5. Modele de tehnologii duse de curent – acestea se referă mai ales la difuzia software-ului. Rata acceptării tehnologiei este determinată de factori specifici utilizatorului, cum ar fi utilitatea și ușurința utilizării.

Potrivit lui Everett M. Rogers, rata difuziei în acest caz este influențată de:

Percepția avantajului sau beneficiului adus de produs;

Riscul achiziționării;

Ușurința utilizării produsului – complexitatea produsului;

Promptitudinea beneficiilor;

A fi ieșit din comun;

Să poată fi încercat, testat;

Prețul;

Nevoia de schimbări comportamentale majore;

Recuperarea investiției, în cazul produselor industriale.

Într-o viziune asupra inovației și a tehnologiei, potrivit lui Rogers (2003), ,,difuzia este procesul prin care o inovație este comunicată prin anumite canale, în timp, printre membrii unui sistem social’’. Cu alte cuvinte, studiul difuziei inovației reprezintă studiul privind cum, de ce și la ce rată sunt răspândite ideile noi și tehnologia în rândul populației. Se aplică, de exemplu, la acceptarea unor produse tehnologice noi, cum ar fi ceasul de mână, cu variatele soluții tehnologice, sau calculatorul personal, mâncare, precum sosul de rodii sau sushi, stiluri muzicale, cum ar fi opereta și bossa nova, stiluri de îmbrăcăminte, precum pălăria și blugii, idealuri, precum democrație sau feminismul și așa mai departe.

Studiul acestei teme a început în anii 1950, la Universitatea din Chicago, având ca punct de pornire preocuparea producătorilor de televiziune pentru a măsura eficiența reclamelor transmise. A devenit vizibil curând că produsele sau serviciile promovate au fost ,,inovații’’ în cultură. Concluzia generală a studiului a constat în faptul că cel mai influent cana de influență nu a provenit de la mediile de difuzare a informațiilor (radio, TV etc.), ci de la un eșalon de niveluri format din utilizatori, de la un număr mic de ,,adaptori de început (primari)’’ la un număr mai mare de ,,adaptori secundari’’, și de la ,,adaptori terțiari’’ la ,,adaptori cuatenari’’ etc.

A mai existat de asemenea și o influență laterală de-a lungul fiecărui nivel. Mesajele difuzate au putut să întărească probagarea de la un nivel al adaptorului de început (primar) spre următorul, de nivel secundar, terțiar, etc. Este improbabil ca oameni din categoriile de nivel scăzut (categorii în sensul

dat de Everett Rogers) să reacționeze înainte ca cei din categoria de nivel superior să adopte produsul sau tehnologia. S-a constatat că oamenii au fost mai dispuși să adopte sau să ia în considerare adoptarea, dacă cei pe care îi cunoșteau și îi respectau au adoptat produsul sau tehnologia la rândul lor. Imitația este canalul cu cea mai puternică influență. Prin urmare, strategia de marketing cea mai eficientă este să se vândă întâi adaptorilor cu experiență, iar apoi să se întărească difuzia înspre fiecare categorie de persoane, în mod succesiv, dar să nu se irosească resurse încercându-se atingerea oricărui nivel, înainte ca respectiva categorie să fie pregătită pentru adopție.

Domeniul de studiu a fost extins pentru a examina procesele de difuzie competitive, în care difuzia anumitor inovații stimulează o inovație opusă, care se difuzează, intrând în competiție cu prima. Astfel de exemple pot include produse aflate în concurență, candidați politici, religii etc. Uneori, este util să caracterizăm evoluția undei difuzii de inovație cu un ,,coeficient de difuzie’’, pentru a evalua comparativ anumite stări de fapt în acest domeniu, fie că este vorba de evoluția în timp a aceluiași produs/serviciu, fie că se compară evoluțiile și stările a două sau mai multe produse/servicii.

În cartea sa, publicată în 1962, intitulată ,,Difuzia inovațiilor’’, Everett M. Rogers a teorizat conceptul potrivit căruia inovațiile s-ar răspândi prin intermediul societății într-o curbă S, după cum adoptatorii de început au selectat mai întâi tehnologia, urmați apoi de majoritate, până când o tehnologie sau o inovație devine comună pentru o populație. Potrivit lui Rogers, cercetarea difuziei se concentrează pe condițiile care măresc sau reduc probabilitatea ca o idee nouă, un produs sau o practică să fie adoptată de către membrii undei anumite culturi. Potrivit lui Rogers, atitudinea oamenilor față de tehnologia nouă este elementul cheie în difuziunea sa.

fig. 1.1. Curba de adopție devine o curbă S în care este utilzată adopția cumulativă

Teoria procesului de decizie a inovației a lui Rogers enunță că difuzia inovației este un proces care are loc în timp și se produce prin parcurgerea a cinci stadii:

1. Cunoștințele;

2. Convingerea;

3. Decizia;

4. Implementarea;

5. Confirmarea.

În consecință, procesul de decizie asupra inovației este procesul prin care un individ (sau o altă unitate care ia decizii) transmite (1.) de la prima luare la cunoștință a inovației, (2.) la formarea unei atitudini cu privire la inovație, (3.) la decizia de a adopta sau de a respinge, (4.) la implementarea undei idei noi și (5.) la confirmarea acestei decizii.

1.5.Repere în evoluția mașinilor-unelte

Odată ce oamenii au început să lucreze cu pietre și diverse unelte, a apărut necesitatea construirii unor mijloace rudimentare de prelucrare. Acestea constituie premizele viitoarelor mașini-unelte.

Figura 1.2.Modalitate de prelucrare a gaurilor

(5000Î.H)

Primele premize, privind operația de strunjire și frezare, au apărut in Evul Mediu ceea ce a constituit un prim mare pas în dezvoltarea mașinilor – unelte ulterioare. Pentru punerea în mișcare a mașinilor se folosea puterea apei sau forța omului.

Figura 1.3.Meșteșugar la strung (1425) Figura 1.4.Mașină de frezat acționată de apă.(1615)

Revoluția industrială realizată în secolele XVIII – XIX, a condus la o dezvoltare rapidă a mașinilor-unelte. Apariția motorului cu aburi ca „cel mai puternic motor” și cea a saniei și păpușii mobile sunt cele mai importante descoperiri în domeniul tehnic.

Figura1.5. James Watt Figura 1.6. Henry Maudalay

(inventatorul motorului cu aburi) (inventatorul saniei și păpușii mobile)

Figura 1.7.Cutie de viteză Figura 1.8.Cărucior Figura 1.9.Păpușă mobilă

În 1775,J.Wilkinson a construit o mașină pentru găurirea țevilor de tun,iar H.Maudsley,în anul 1797,a realizat primul strung. Inițial,mașinile erau conduse de la o unitate centrală prin transmisie cu curele.

Figura 1.10. Atelier cu strunguri (aprox. 1850)

Mai târziu, mașinile-unelte au avut propriile elemente de acționare, s-a creat astfel mai mult spațiu în atelierele de lucru, rezultând și o productivitate mai mare .

Figura 1.11. Atelier cu strunguri (anii 1950)

Figura 1.12.Strunjire convențională (1950) Figura 1.13.Frezare convențională (1950)

Importanța deosebită pe care au căpătat-o la mijlocul secolului al XVIII-lea unele ramuri industriale ca mineritul sau industria textilă au adus după sine o dezvoltare rapidă a mijloacelor de producție fără de care progresul ar fi fost imposibil.

În privința apariției și perfecționării mașinilor unelte pot fi menționate ca puncte de reper următoarele date:

În privința apariției și perfecționării mașinilor unelte pot fi menționate ca puncte de reper următoarele date:

1765: Smeaton construiește o mașină de prelucrat alezaje lungi;

1775: Wilkinson perfecționează mașina lui Smeaton;

1797: Maudalay construiește primul strung a cărui structură de bază este valabilă și azi;

1815: apar mașinile de rabotat;

1820: este construită prima mașină de frezat;

1845 Fitch introduce capul revolver

1861: Fletcher și Fuller introduc la strung principiul multiax, este dat în folosință primul strung multiax;

1886: sunt puse în funcțiune primele strunguri automate multiax.

1902 – mașina de broșat;

1922 – mașini de copiat electric;

1933 – mașini de copiat hidraulic;

1952 – mașina cu comandă numerică;

1972 – mașini-unelte CNC;

1980 – sisteme flexibile de prelucrare;

1986 – sisteme CIM;

1990 – sisteme de fabricație integrată cu calculatorul, mașini senzorizate și mașini inteligente, telecomunicațiile și fabricația globală, logica fuzzy, rețele neuronale.

Dacă prima generație de mașini CNC folosea tuburi catodice, lucru tradus printr-o fiabilitate scazută, începând cu cea de-a doua generație tuburile au fost înlocuite cu tranzistori, controllerul ocupând un spațiu mult mai restrâns.

Odată cu cea de-a treia generație, prin introducerea circuitelor integrate, a fost adaugată memoria integrată, renunțându-se la rolele de benzi magnetice, fapt ce a revoluționat acest domeniu.

Cea de-a patra generație de mașini CNC, cele disponibile în zilele noastre, are la bază tehnologia microprocesoarelor si a PC-urilor actuale. Operațiunile ce se pot executa sunt extrem de complexe, succedându-se într-o ordine bine definită. Fiabilitatea este punctul lor forte, obținându-se astfel costuri de operare reduse.

1.6. Evoluția Ramira

În 1977, pe când cireșii își dădeau rodul, Consiliul de Stat al al Republicii Socialiste România a decretat înființarea în Baia Mare a Întreprinderii de Mașini Unelte, Accesorii și Scule (IMUAS).

„Era un câmp aici, cu câteva case și un magazin. Practic, în mai puțin de un an de la Decretul Consiliului de Stat, s-a ridicat o uzină și după încă un an a început să producă – în martie ’78 am fost numit director, iar în iunie ’79 a fost pusă în funcțiune prima unitate, cea de mașini-unelte”, își amintește Alexandru Chira, cel care a fost directorul general al IMUAS în perioada 1978-1989. „Astăzi, RAMIRA este cel mai important operator de pe piața românească a producătorilor de linii de asamblare automatizată a caroseriilor din industria auto”, punctează Karl-Josef Heinrich, CEO al Ramira SA.

Principalul obiectiv de activitate al întreprinderii este prelucrarea pieselor metalice prin așchiere și producția de subansamble metalice pentru diferite linii de asamblare din industria automobilelor. Principalele prelucrări metalice pe care le execută întreprinderea sunt: frezare, strunjire, găurire, honuire, alezare, sudare, vopsire, montaj.

Firma a început să funcționeze în anul 1979, sub numele de IMUAS (Intreprinderea de Mașini-Unelte, Accesorii și Scule), fabrica beneficiind de tehnologii moderne în domeniul prelucrărilor metalice.

Între anii 1990 și 2000 nu s-a investit în dotarea tehnică, astfel în momentul privatizării această tehnologie fiind învechită.

După anul 2012 compania este preluată de Grupul Chropynska Cehia, ca unic acționar; de la acest moment se derulează programe de achiziții de noi echipamente, modernizarea spațiilor de producție și de lucru ale angajaților, dezvoltarea societății ȋn direcția oferirii de noi servicii, câștigarea unor clienți puternici din piața industriei auto.

RAMIRA a obținut în ianuarie 2009 certificarea ISO 9001 pentru fabricarea de construcții metalice și părți componente ale structurilor metalice.Majoritatea beneficiarilor ai firmei Ramira SA sunt companii importante din domeniul producției liniilor de asamblare și roboți pentru industria auto.

Fig. 1.15. Birouri Ramira

Ca și echipamente de prelucrare regăsim:

DMG DMU 600 P – dimensiuni maxime de lucru: 6000 x 4200 x 1250 mm

Fig.1.16. Centru de prelucrare DMG DMU 600 P

TRIMILL VF4525 – dimensiuni maxime de lucru: 4500 x 2500 x 1250 mm

Fig.1.17. Centru de prelucrare TRIMILL VF4525

Warnsdorf TOS WHN 13 CNC – dimensiuni maxime de lucru: 6000 x 2500 x 3200 mm și Warnsdorf TOS WRD 130 CNC – 8000 x 3200 x 2500 mm

Fig. 1.18. TOS WHN 13 CNC Fig. 1.19. TOS WRD 130 CNC

Mașină de debitat cu laser – dimensiuni de lucru: 2000mm x 4000mm, grosimea materialului: oțel – maxim 22mm, inox – 25mm, aluminiu – 15mm;

Fig. 1.20. Mașină de debitat cu laser

Mașină de debitat cu apă – dimensiuni de lucru: 3000mm x 6000mm, grosimea materialului: 100 mm;

Fig. 1.21. Mașină de debitat cu apă

De asemenea în cadrul companiei există:

Tehnologii de sudură :

Locurile de muncă pentru sudură sunt echipate cu instrumente avansate de sudare, ale căror opțiuni variază de la prelucrarea tablelor metalice până la construcția de lucrări grele din oțel cu o greutate de până la 12 tone.

Tipuri de sudură:

procedeul MAG (Metal Active Gas), la care gazul protector este CO2;

procedeul MIG (Metal Inert Gas), la care protecția este de Argon;

procedeul WIG (Wolfram Inert Gas), la care electrodul este de Wolfram.

Fig. 1.22. Sudură MIG/ MAG

Tratamente termice:

călire + revenire Ø600mm x 1200mm;

cementare + călire Ø600mm x 1200mm;

nitrurare în gaz Ø500mm x 800mm;

cementare în gaz;

HFC călire în curenți de înaltă frecvență;

detensionare;

Fig. 1.23. Cuptor de cementare în gaz

Acoperirea suprafețelor:

brunare;

zincare;

vopsire.

Fig. 1.24. Linia de acoperire a suprafețelor

Ajustare, asamblare parțială și montaj final:

mecanică;

electrică;

instalații pneumatice.

Fig. 1.25. TMS DAIMLER MFA Z2 KECSKEMET

Control 3D:

5 mașini de control 3D – dimensiuni maxime de lucru 6000 x 2000 x 2800 mm;

3D Laser API TRACKER (10.000 mm);

Braț articulat de măsură (R 1200 mm);

Coloane de măsură 2D max. 900 mm.

Fig. 1.26. Zona control 3D

1.7. Aspecte privind producția existentă, colaboratori și piața de desfacere

SC Ramira SA produce confecții metalice pentru granzii industiei auto.

Exemple de produse și beneficiarii lor:

Fig. 1.27. Fig 1.28. Ansamblu

Fig. 1.29. Fig. 1.30.

Fig. 1.31. Skoda Fig. 1.32.Comau

Fig. 1.33. Exemple de clienți

2. Obiectivele și Specificațiile Proiectului

2.1. Tema proiectului

Această lucrare are ca și obiectiv realizarea unei baze de date care prin introducera anumitor caracteristici, într-un modul de analiză, să genereze un rezultat din urma căruia vom putea realiza studiul fezabilității în vederea înlocurii mașinilor unelte ale unei linii de fabricație compusă în mare parte din mașini unelte convenționale cu mașini unelte cu comandă numerică.

Firma Ramira are ca obiect principal de activitate producerea de linii de asamblare automatizată a caroseriilor din industria auto. Pe masură ce activitățile s-au dezvoltat a aparut imperios necesară creșterea cerinței de dotare cu mașini unelte mai moderne pentru a acoperi activitățile de prelucrare dar totodată și reducerea costurilor cu utilizarea acestora precum și a activităților de mentenanță. În aceste condiții s-a dezvoltat o bază materială care conține mașini unelte convenționale dar și mașini unelte cu comandă numerică, utilaje și prese pentru prelucrarea tablelor la rece, echipamente pentru executarea sudurilor pe orice tip de material metalic.

În prezent firma este capabilă să execute atât prelucrări mecanice prin așchiere pe mașini mici și mijlocii cât și lucrări din categoria de greutate mică si mijlocie. De asemenea este capabilă să execute lucrări de asamblare și testare a reperelor produse.

Firma Ramira a obținut certificatul de autorizare a sistemului de Management al Calității, conform standardului ISO 9001/2015, pentru următoarele domenii de activitate:

– producție și comercializare piese prelucrate prin așchiere;

– asamblări sudate prin puncte, oxigaz si electric;

– acoperirea suprafețelor.

Prin parteneriatele pe care le are Ramira S.A. cu firme de renume atât pe plan național cât și internațional, materialele utilizate în producție sunt de cea mai bună calitate. Aceasta constituie avantaj concurențial față de alte firme, care își desfășoară activitatea în același domeniu, oferind un raport preț/calitate deosebit de avantajos. Calitatea lucrărilor executate de ,,Ramira’’ este susținută de experiența și profesionalismul managementului, dublată de folosirea materialelor și utilajelor moderne și deosebit de eficiente.

Spiritul inovator și constructiv al membrilor echipei este reflectat practic prin viteza de execuție, calitatea menținută constant la nivel maxim și nivelul crescut de satisfacție a clientului.

Profesionalismul membrilor echipei cât și experiența acestora în domeniul mecanic, au fost și sunt în continuare atuurile firmei. Lucrările efectuate până în prezent au constituit o excelentă modalitate de promovare a firmei. Dotarea cu utilaje de înalta tehnicitate, managementul modern și personalul calificat, au permis o mare flexibilitate în abordarea celor mai complexe cereri ale beneficiarilor din țară și din străinătate.

Execuția produselor se face în conformitate cu standardele europene în vigoare, în funcție de solicitările beneficiarilor. Dotarea tehnică permite execuția reperelor mecanice de precizie, rectificări rotunde interior-exterior, plan cât și operații de sudură de precizie în dioxid de carbon și argon. Aparatura de măsură și control din dotare conferă o precizie de un micron (0.001 mm).

În ultimii trei ani, firma a executat operații de prelucrări mecanice pentru o serie de dispozitive de înaltă complexitate și tehnicitate pentru firme din Europa cum ar fi Kuka- Germania, Comau-România, PSA-Franța, Daimler-Germania etc.. Condițiile de preț și calitate, pe de o parte precum și ritmul de fabricație au determinat firma Ramira SA să analizeze fezabilitatea retehnologizării pentru a putea să înceapă o activitate susținută de producere piese auto pentru export. Scopul prezentului proiect este înființarea unei linii de producție flexibile și cu capacitate de producție mare, care să permită prelucrarea unui număr mare de piese, în cadrul unui program de fabricație de modele unicate.

Prin retehnologizare și dezvoltarea liniei de producție cu comenzi numerice, firma va putea să dezvolte volumul de producție actual, dublându-și capacitatea de producție în termen de câteva luni și o activitate susținută de producție piese tip ansamble care se va traduce în termeni financiari într-o creștere de aproximativ 120 % a cifrei de afaceri în cursul primului an și cu cca. 200% în următorii cinci ani.

În afară de necesitatea de a crește nivelul calitativ și viteza de producție, modernizarea liniei este impusă de standardul ISO 9001:2015 care pune foarte mare accent pe respectarea cerințelor clienților. Conducerea Ramira SA este conștientă că numai o întreprindere cu dotări corespunzătoare secolului XXI și prin folosirea unui management modern și a unor tehnologii de ultimă oră se poate menține pe poziția pe care și-a câștigat-o in decursul celor 19 ani de activitate și asigură o dezvoltare durabilă în viitor.

Resursele necesare pentru proiectul actual sunt constituite din resurse financiare, resurse de management și personal precum și de materii prime și materiale.

Ca și resurse financiare, achiziționarea mașinilor cu comandă numerică necesită un volum de investiție ce provine atât din surse interne – reinvestirea profitului – cât și din surse externe – programe de leasing și împrumuturi bancare.

Cât despre resursele de management și de personal, Ramira SA are o politică de formare a managerilor de producție și operatorilor pentru mașinile cu comandă numerică atât prin conversia profesională a unora dintre tinerii muncitori care și-au desfășurat activitatea în firmă precum și prin recrutarea și formarea managerilor de producție pentru viitoarele linii de producție de mare capacitate.

2.2. Studiul asupra modernizării liniei de producție

În contextul dezvoltării sectorului de producție, creșterea randamentului muncii prin utilizarea de echipamente performante care să funcționeze la nivelul maxim de performanță, a devenit imperios ncesară. În acest context devine tot mai evident că în curând toată industria prelucrătoare va trebui să se adapteze la cerințele tot mai ridicate ale pieței, atât în ceea ce privește calitatea cât și prețul de achiziție. De aceea, utilizarea mașinilor unelte cu comandă numerică ( MUCN ) se dovedește soluția optimă datorită multiplelor avantaje pe care aceste mașini unelte le oferă. Dintre acestea se pot enumera:

repetabilitatea cotelor și a calității de suprafață a pieselor executate;

reducerea timpului de execuție a pieselor ( cu evidente reduceri în costul de producție );

realizarea de piese cu o configurație complexă și cu suprafețe geometrice complexe;

reducerea dependenței de muncitori cu îndemânare ridicată.

Modernizarea activelor fixe este acțiunea de adaptare a sistemelor tehnice de producție aflate în funcțiune la condițiile noi create de progresul tehnico-științific prin aplicarea de măsuri inovatoare specifice. Metodele de alegere a variantei tehnologice optime iau în considerare următorii indicatori:

normele de consum de materii prime, materiale, combustibil și energie;

felul, cantitatea, complexitatea și valoarea noului utilaj și a echipamentul tehnologic necesar;

volumul de muncă necesar;

complexitatea procesului de producție necesare etc.

Costul tehnologic cuprinde suma cheltuielilor care depind de o anumită variantă tehnologică, structura pe elemente de cheltuieli a acestuia fiind următoarea:

combustibil și energie;

amortizarea utilajelor;

materii prime;

salariile;

cheltuieli de exploatare a utilajelor (reparații și întreținere);

amortizarea costurilor de achiziție a utilajelor;

întreținerea SDV-urilor;

cheltuielile comune de secție și generale ale companiei.

Posibilități de îmbunătățire a utilizării capacității de producție: