Grigore.T.Popa Iași [603436]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
”Grigore.T.Popa ” Iași

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ
SPECIALIZAREA TEHNICĂ DENTARĂ
DISCIPLINA TEHNOLOGIA PROTEZELOR

LUCRARE DE LICENȚĂ

ÎNDRUMĂTOR, ABSOLVENT: [anonimizat]. Dr . Anca -Mihaela Vițalariu Obreja Adina
. Florentina

Iași

2017

Cuprins

I. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ……………………. 3

II. STADIUL CUNOAȘTERII ………………………….. ………………………….. ……… 4

II.1. Edentația parțială -generalități ………………………….. ………………………….. … 4
II.2. Definirea și alcătuirea protezelor parțiale ………………………….. …………… 15
II.3. Materiale utilizate în realizarea protezelor acrilice ………………………….. . 23
II.4. Avantaje,dezavantaje proteză acrilică ………………………….. ……………….. 26

III. PARTEA PERSONALĂ ………………………….. ………………………….. ……….. 28

III.1. Scop ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 28
III.2. Materiale și metodă ………………………….. ………………………….. ………….. 28

III.2.1. Cazul 1 ………………………….. ………………………….. ………………………. 32
III.2.2. Cazul 2 ………………………….. ………………………….. ………………………. 55

III.3. Discuții și rezultate ………………………….. ………………………….. …………… 78
III.4. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………… 79

IV. BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. …………………… 80

3
I. INTRODUCERE

Protezele dentare reprezintă o metodă de refacere a funcțiilor sistemului
stomatognat, dintre care funcțiile masticatorie și fizionomică sunt cele mai importante funcții
care trebuie refăcute.

Chiar dacă de multe ori funcția fizionomică nu se poate reface în totalitate,din cauza unor
factori ce nu mai pot fi înlăturați,cum ar fi timpul înde lungat în care pacientul a fost
edentat,funcția masticatorie trebuie refăcută,datorită necesităților de hranire ale pacientului.

Refacerea funcțiilor depinde foarte mult de adaptarea protezei la pacient,dar și de
adaptarea psihică a pacientului.Mulți dint re pacienți nu doresc să poarte o proteză
amovibilă,considerând că purtarea acesteia este un semn al îmbătrânirii.În schimb,unii
pacienți se adapteaza extrem de bine la protezele mobile,considerându -le parte întegrantă din
propiul organism.

Deci,alegerea acestui tip de protezare poate avea două reacții din partea
pacientului,dar aceasta depinde numai de pacient: [anonimizat].

Protezele parțiale amovibile sunt soluții folosite în algoritmul terapeutic de reabilitare
a edentației parțiale întinse.Deși,confortul pacientului nu este ca și atunci cand ar avea dinții
naturali,tehnicile și materialele moderne,fac ca aceste proteze sa fie foarte bine tolerate de
pacient.

Deși indicația de elecție este reprezentată de clasa I și a II -a Kennedy,protezele
parțiale se pot foarte bine utiliza și în edentațiile clasa a III -a și a IV -a Kennedy.Important
este ca proteza parțială sa fie acceptată de către pacient,un pacient care trebuie să aibă o stare
generală bună,o stare psică bună și o igienă la fel de bună.

Protezele parțiale mobile, preluând locul si funcția organelor pierdute, trebuie sa fie
eficiente din punct de vedere funcțional,mecanic si profilactic.

4
II. STADIUL CUNOAȘTERII

II.1. Edentația parțială -generalități

Edentația pa rțială este definită ca fiind starea patologică reprezentată de afectarea
integrității morfologice și funcționale a arcadei dentare datorită pierderii funcției unuia sau
mai multor unități odonto -parodontale. Tratamentul protezelor amovibile este valabil î n cazul
edentațiilor întinse.

La nivelul arcadei dentare apare un spațiu liber: spațiu edentat sau bresă dentară.

In funcție de numărul dinților care lipsesc la nivelul arcadei deosebim:

1. edentații reduse – lipsesc 1 -3 dinți

2. edentații întinse – lipsesc mai mult de 3 dinți

3. edentații subtotale – sunt prezenți pe arcada 1 -4 dinți

În edentații au loc o serie de tulburări ale funcțiilor SST, in funcție de localizarea și

întinderea spațiilor edentate.

Complicațiile locale, loco -regionale si generale

– tulbu rări fizionomice – în edentațiile frontale

– tulburări fonetice – în edentațiile frontale

– tulburări masticatorii – în edentatiile din zona laterală

Pierderea dimensiunii verticale de ocluzie – în edentații din zona laterală

– Migrări dentare

5

– Abrazia patol ogică

– Disfuncții ocluzo -parodontale

– Disfuncții ale ATM -ului

Pierderea unuia sau a mai multor dinți de la nivelul arcadei dentare determină apariția
unor modificări patologice la nivelul tuturor componentelor SST. Aceste modificări
interesează: dinții re stanți, osul alveolar, mucoasa bucală, mușchii masticatori, ATM.

În acest context tratamentul edentațiilor parțiale este un tratament complex al cărui
scop nu este numai acela de a înlocui organele dentare pierdute pentru refacerea funcției
masticatorii, fizionomică sau fonatorie, ci are obiective multiple:

– repozitionarea părților moi paraprotetice într -o poziție cât mai armonioasă, fiziologică
si funcțională

– compensarea pierderii osoase și mucoasei alveolare

– păstrarea și chiar ameliorarea parametrilor de funcționare a ATM -ului

– restaurarea pozițiilor si mișcărilor mandibulare.

– conservarea integritătii substratului osos maxilar si a țesuturilor sale de înveliș.

6
Cauzele edentației parțiale

Cauzele care determină apariția edentației parțiale sunt:

1) Cauze dobandite:

– caria dentară și complicațiile ei

– parodontopatiile

– disfuncția ocluzală

– supurațiile maxilarelor

– traumatismele care provoacă fracturi dentare

– traumatismele care provoacă fracturi ale maxilarelor necesită extracția d intilor din zona
de fractură

– tumorile benigne si maligne.

2) Cauze congenitale:

– anodonția partială

– dinții incluși.

Clasificările edentațiilor introduse de școlile anglo -saxone, franceze si italiene de
stomatologie folosesc clase numerotate cu m ar fi cele ale lui Kennedy, Swenson, Applegate,
Friedman, Bailyn, Beckett si Wilson.
Dintre aceste clasificari, cea a lui Kennedy(Fig.1) , alcatuită după topografia breșelor
edentate, este clasificarea cea mai recunoscută pe plan mondial. Această clasific are are
urmatoarele clase:

7

Fig.1 Clasificarea lui Kennedy

– clasa I cuprinde edentațiile situate in ambele regiuni laterale ale arcadei, breșele fiind
delimitate de dinți numai mezial. Corespunde edentației biterminale din clasificarea d e mai
sus;

– clasa a II -a cuprinde edentațiile situate într -o singură regiune laterală a arcadei, breșa fiind
delimitată de dinți numai mezial. Corespunde edentației uniterminale;

– clasa a III -a cuprinde edentațiile situate în ambele regiuni laterale al e arcadei, breșele fiind
delimitate de dinți atât mezial, cât și distal. Corespunde edentației uni si bilaterale;

– clasa a IV -a cuprinde edentațiile situate in regiunea frontală.

La aceste clase principale, Kennedy a adăugat ulterior subclase determinat e de
numărul breșelor, pe care le -a numit „modificări”.

O altă clasificare apartinând școlii anglo -saxone este cea a lui Kummer care are drept
criteriu poziția liniei croșetelor,denumită si Fulkrumline sau Kippline a autorilor germani și
care este linia c are unește croșetele situate pe dinții stâlpi. O clasificare care ilustrează foarte
bine formele de edentații având la baza criteriul topografic este cea a lui E. Costa(Fig.2) .

8

Fig.2 Clasificarea lui E. Costa

Această clasificare foloseș te urmatoarea terminologie:

– edentatie frontală, cand lipsesc unii sau toți incisivii si caninii;

– edentație laterală, cand lipsesc dinți din regiune premolară si molară, breșa fiind delimitată
la ambele extremități de dinți restanți. Poate fi edentați e uni sau bilaterală.

– edentație terminală, cand lipsesc dinții din regiunea premolară si molară, breșa fiind
delimitată numai mezial de dinți restanți. Poate fi uni sau biterminală.

– edentație mixtă, cand pe arcada dentară coexistă două sau trei forme de breșe: frontală,
laterală si terminală;

– edentatie extinsă, cand breșa interesează regiunea laterală si regiunea frontală;

– edentație întinsă sau subtotală cand pe o arcadă mai sunt prezenți 1 -2 dinți.

9

Complicațiile edentației parțiale:

a) Tulb urări masticatorii

Este principala tulburare care se instalează, indiferent de forma edentației. Daca
secționarea alimentelor devine dificilă în absența dinților frontali, iar triturarea în absența
dinților laterali, masticația edentatului parțial este fi e unilaterală, fie segmentară. Se reduce
astfel capacitatea de prelucrare bucală a alimentelor cu apariția tulburărilor digestive de tipul
gastritelor, ulcerului gastro -duodenal etc. Aceste tulburări antrenează diminuarea resorbției
substanțelor nutritive manifestate prin stări de anemie si scăderi ponderale.

b) Tulburări fizionomice

Pierderea dinților frontali atrage după sine aspectul neplăcut al pacienților. Aceștia
caută să își ascundă edentația, devin rezervați, jenați, evitând anturajul.

c) Tulbura ri fonetice

Pierderea dinților frontali antrenează grave tulburări fonetice. În special dinții frontali
superiori au un rol determinat în exprimarea sunetelor dentare, prin raportul limbii cu fețele
palatinale ale acestor dinți. Tulburările fonetice vor f i mai accentuate cand lipșeste întregul
grup frontal superior. Pierderea dinților frontali inferiori antrenează, de asemenea, modificări
ale fonației, ca și pierderea dinților laterali, prin modificarea culoarului coloanei de aer.

d) Modificări ale relați ei ocluzale

Absența dinților laterali (premolari și molari) duce la apariția edentațiilor terminale și
în special cand acestea se instalează precoce, se modifică distanța dintre maxilar si mandibulă.
Astfel apare oculzia adâncă, iar dimensiunea verticală de ocluzie se reduce.

e) Modificări dento -parodontale

Apariția edentațiilor uni – și pluridentare favorizează migrarile dentare în plan sagital și
vertical, generând dizarmonii ocluzale.

10
Aceste migrări influentează starea de sănătate parodontală care est e afectată și de
suprasolicitarea dinților restanți, cu atat mai intens cu cât numărul lor este mai redus.

Câmpul protetic în edentația parțială:

Câmpul protetic în edentația parțială este alcătuit din totalitatea elementelor anatomice
care intra in cont act mijlocit sau nemijlocit cu protezele parțiale mobilizabile. Elementele
componente ale acestuia la maxilar si mandibulă sunt: dinții restanți, crestele alveolare,
mucoasa orală, zonele biostatice (bolta palatină, tuberozitățile maxilare si tuberculii
piriformi). Aceste elemente anatomice sunt grupate mai succint în: suportul dento -parodontal
și suportul muco -osos.

Câmpurile protetice, morfologic și fiziopatologic, prezintă variații individuale. La
examenul clinic se pot decela câmpuri protetice favorabi le sau nefavorabile protezării.

Conceperea planului de tratament prin proteza parțială mobilizabilă este de maximă
importanță. Câmpul protetic poate fi divizat, atât la maxilar cât și la mandibulă în două zone
distincte: zone protetice pozitive și zone pr otetice negative.

Zonele protetice pozitive

Zonele protetice pozitive sunt reprezentate de acele elemente ale câmpului protetic
care vin în contact intim cu proteza, asigurandu -i sprijinul, menținerea și stabilitatea.

La maxilar, zonele protetice poziti ve sunt reprezentate de: dinții restanți, crestele
alveolare, tuberozitățile maxilare si bolta palatină.

La mandibulă, zonele protetice pozitive sunt reprezentate de dinții restanți, crestele
alveolare si tuberculii piriformi.

Perimetrul suprafeței de sp rijin la maxilar, datorită prezenței bolții palatine este mult
mai întinsă decât la mandibulă, în raport de 2/1.

11
Dinții restanți asigură:

– sprijinul dento -parodontal al protezei, permitând retenția protezei parțiale prin
intermediul croșetelor;

– menținer ea directă si indirectă;

– stabilizarea orizontală a protezei.

Crestele alveolare asigură:

– sprijinul muco -osos al șeilor, în special în edentațiile

– terminale și frontale întinse;

– stabilizarea orizontală relativă a protezei;

– un oarecare grad de menținer e a protezei prin adeziune, la
maxilar. Bolta palatină asigură:

– sprijinul muco -osos al protezei;

– stabilizarea orizontală a protezei;

– mentinerea parțială prin adeziune, mai ales când bolta este plată.

Tuberozitațile maxilare asigură:

– sprijinul muco -osos pentru șeile terminale;

– menținerea, numai atunci cand tuberozitățile sunt retentive;

– stabilizarea orizontală a protezei.

12
Tuberculul piriform asigură:

– sprijinul muco -osos al șeilor terminale, mai ales când reziliența mucoasei la acest
nivel este min imă;

– stabilizarea în sens mezio -distal cand tuberculul piriform este oblic.

Zonele protetice negative

Zonele protetice negative sunt acele zone ale câmpului protetic care trebuie evitate de
proteză sau despovarate de presiuni.

La maxilar, zonele protet ice negative sunt reprezentate de:

– parodonțiul marginal, care trebuie sa fie distanțat de

proteză la aproximativ 5 mm;

– papila incisivă acoperă pachetul vasculo -nervos subiacent, care sub presiunea
aplicată prin intermediul protezei ce o acoperă devi ne dureros și din acest motiv va fi ocolită
sau despovarată prin foliere de 0,20 -0,30 mm.

– rugile palatine intervin în fonație și în senzația gustativă și sunt sensibile la
presiunile date de proteză. Dacă un conector principal ajunge în această zonă, el trebuie să se
termine în depresiunea dintre două rugi și nu pe coama rugii. Acoperirea rugilor palatine de
către conectorul principal impune despovararea prin foliere in grosime de 0,20 -0,30 mm;

– rafeul median maxilar, când este sensibil la palpare, trebu ie despovărat prin foliere
în grosime de 0,30 -0,40 mm;

– torus -ul palatin, când este de mărime mica sau medie, va fi despovărat de presiuni
prin foliere de 0,50 – 1 mm. Un torus mare trebuie distanțat de conectorul principal. Lipsa de
foliere sau folierea i nsuficientă va duce la basculări laterale ale protezei și leziuni de decubit;

13
– zonele glandulare Schroder, situate pe bolta palatină posterior paramedian, au o mare
rezilienta;

– plicile alveolo -jugale, inserțiile musculare și ligamentare vor fi ocolit e de proteză prin
adaptarea corectă a lingurii individuale si apoi prin modelarea si extinderea a
amprentei funcționale

La mandibulă, zonele protetice negative sunt reprezentate de:

– parodonțiul marginal, care va fi protejat la fel ca la maxilar;

– frenul limbii și inserția planșeului bucal în zona linguală centrală condiționează
alegerea conectorului principal;

– mucoasa procesului alveolar în zona linguală, în dreptul conectorului principal va fi
despovarată de presiuni prin foliere cuprinsă în tre 0,30 -2 mm;

– linia milohioidiană este limita la care ajunge proteza parțială în zona linguală.

– torus -ul mandibular, când este mic sau mijlociu, trebuie foliat în grosime de 0,50 -l
mm, fiind astfel ferit de presiunile bazei protezei. Existența unui toru s foarte mare necesită o
intervenție plastică chirurgicală, care însa nu este agreată de majoritatea pacienților.

Zone protetice negative trebuie considerate toate exostozele dureroase la presiuni
digitale. De asemenea, zone protetice negative vo r fi considerate:

– mucoasa procesului alveolar, parodonțiul marginal și zona dentară subecuatorială din
dreptul conectorului secundar al brațelor retentive ale croșetelor divizate;

– papila interdentară si mucoasa procesului alveolar în dreptul conectorilor secundari
interdentari, care vor fi foliate în grosime de 0,20 mm.

– papila interdentară proximală din dreptul conectorilor secundari proximali va fi
foliată cu folie de 0,10 mm.

14

– zonele muco -osoase vestibulare retentive care interferează cu marginil e șeilor și care
trebuie deretentivizate prin foliere;
– mucoasa procesului alveolar, parodonțiul marginal din dreptul conectorului de
întărire al pintenului distal la croșetele cu patru brațe (inelare), precum si zona dentară pană la
unirea acest ui conector secundar cu brațul opozant, va fi foliată cu folie de 0,20 -2,30 mm.

Edentația parțială, în special edentația parțială întinsă poate fi considerată de pacient
un handicap sau mutilare fizică,ceea ce duce la depresii sau chiar dereglări de ordin psihic ale
pacientului. Deși edentația parțială întinsă este întâlnită la pacienții vârstnici,sunt foarte multe
cazuri când pacienții tineri au edentații parțiale întinse,subtotale sau chiar totale datorită unor
afecțiuni grave generale,locale sau loco -regionale. De aceea, protezele dentare mobile parțiale
sau totale nu trebuie să fie considerate un semn al îmbătrânirii.

Cu cât întinderea edentației este mai mare cu atât apar mai repede mecanismele de
decompensare. La pacienții vârstnici, cu o stare gener ală precară și un metabolism deficitar
decompensarea se manifestă la nivelul țesuturilor de susținere unde se constată creșterea
mobilității dentare, congestia manșonului epitelial, lărgirea spațiului periodontal, dispariția
laminei dura. Aceste fenomene s unt favorizate și de edentația în sine care desființează punctul
de contact și antrenează schimbarea poziției dinților, grăbind evoluția spre edentația totală. În
absența unor stimuli corespunzători osul alveolar suferă un fenomen de atrofie și resorbție
lentă, mucoasa acoperitoare se atrofiază și că odată cu osul subiacent, fiind implicată direct în
masticație. În tot acest ansamblu de manifestări se suprapune și trauma ocluzală ce acționează
de cele mai multe ori lent, consecutiv apariției migrărilor dent are.

Astfel, prin stabilirea diagnosticului și, cât mai repede, a unui plan de tratament,aceste
fenomene vor fi evitate sau înlăturate și se vor stabili și păstra relațiile interarcadice.
Insuficiența funcțională și afectarea fizionomiei sunt cauzele prez entării pacientului la
cabinetul stomatologic.

15
II.2. Definirea și alcătuirea protezelor parțiale

Proteza parțială mobilă acrilică este considerată o soluție de tranziție folosită în
rebilitarea câmpului protetic edentat parțial întins. Chiar dacă est e considerată o soluție
tranzitorie, proteza parțială mobilă acrilică este folosită ca și soluție de durată datorită prețului
de cost redus,dar și pentru că utilizarea protezei scheletate impune prezența pe arcada dentară
a unui anumit număr de dinți, aceș tia fiind repartizați uniform pe arcada dentară.

Elementele componente ale protezei parțiale mobile acrilice

 Baza
 Șeile protezei 
 Arcada dentară artificială 
 Elementele de menținere,sprijin și stabilizare 

Baza protezei acrilice parțiale este reprezentată de placa palatinală la maxilar și placa
linguală la mandibulă. Baza are rolul de a unii șeile și de a transmite presiunile ocluzale de la
o șea la alta.

1. Placa palatinală întinsă are ca limită anterioară zonele supracingulare ale dinților restați
iar po sterior se întinde pană la linia Ah. Iar în zonele laterale vine în contact cu zonele
supraecuatoriale de pe fețele orale ale dinților laterali. Placa palatinală întinsă este tipul de
placa cel mai folosit,datorită rezistenței crescute pe care o oferă prot ezei. În zona dinților
restanți va avea contact cu fața orală a acestora,având rol de contracroșet, dar va menaja
parodonțiul marginal al acestora peste care trece în punte.

2. Placa palatinală ameliorată(rascroită distal,decoletată,fenestrată) reduce sen zația de
disconfort și de vomă și menajează simțul gustativ și termic.

16
Placa palatinală fenestrată este reprezentată prin decuparea porțiunii centrale,lăsand
liberă zona de mucoasă cu receptori gustativi.Dezavantajul este că rezistența bazei este
diminuat ă din cauza suprafeței reduse,de aceea este indicată armarea extrinsecă cu plase
metalice.

Placa palatinală răscroită distal permite degajarea zonei reflexogene a vălului palatin.

Placa palatinală decoletată protejează parodonțiul marginal al dinților re stanți de
acțiunea traumatică a plăcii. Distanțarea la colet este de 5 -10 mm.

În edentația frontală se poate utiliza un tip special de conector acrilic maxilar sub forma unei
benzi centrale ce se dilată posterior spre centrul bolții palatine,luând aspectu l de lingură

(spoon), nu lezează parodonțiul marginal al dinților restanți și are stabilitate suficient de bună.

Placa palatinală mai poate avea formă de T,la care cele două prelungiri laterale oferă
sprijin pentru croșete.

Placa palatină Every(conectoru l Every) este reprezentat de un conector central ce
trimite prelungiri în zonele edentate.

Miniconectorul este utilizat în proteza de retenție Kemmeny,cu versantul palatinal
puțin lărgit spre mezial și distal,avâand aspect de fluture.

3. Placa linguală u nește șeile protetice care acoperă versantul lingual al crestei
alveolare mandibulare și se întinde de la nivelul fundurilor de sac paralinguale până la zona
supracingulară sau supraecuatorială a dinților restanți.

Baza protezei are o grosime de 2 mm și a re doua fețe:

I. Fața internă, mucozală,care nu se lustruiește și care redă cu fidelitate microrelieful
mucoasei,dar este situată la distanță de zonele ce nu suportă presiuni: torus, rafeu
median,papila bunoidă etc.

17
II. Fața externă lustruită se realizează pe p rincipiul replicii anatomice,având modelate
ușor rugile palatine si papila bunoidă,care au un rol extrem de important în realizarea
funcției fonetice.

Șeile protezei reprezintă principalele elemente ale protezelor parțiale mobile, în
contact direct cu cre asta edentată,ce refac din punct de vedere morfo -funcțional deficitul
produs prin edentație, transmițând forțele ocluzale suportului muco -osos, oferind sprijin
dinților artificiali. Ele transmit forțele de solicitare bazei protezei, se opun forțelor de
deplasare verticale și orizontale, constituind și un element antibasculant. Au grosime de 2mm,
amplitudinea lor fiind egală cu amplitudinea spațiului protetic potențial, numărul șeilor fiind
același cu numărul spațiilor protetice potețiale.

Fiecare șea prezi ntă doi versanți:

– versant oral

– versant vestibular

Fiecare versant prezintă o față internă(mucozală) și o față externă

Versantul oral trebuie să aibă o înălțime egală cu cel oral,pentru ca șeaua să prezinte o
bună stabilitate.La contactul său cu dintele limitrof,șeaua nu trebuie să patrundă în zonele
retentive de sub ecuatorul protetic și trebuie sa protejeze papila interdentară și parodonțiul
marginal. Marginea orală a șeii se continuă cu conectorul principal sub formă de placă
palatină sau linguală.

Versantul vestibular se întinde pană în zona de reflecție a mucoasei mobile și poate lipsi
din șeaua frontală,atunci cand creasta edentată din această zonă este proeminentă.Versantul
vestibular trebuie sa înlocuiască pierderile de substanță de la nivelul cr estei edentate pentru a
reface fizionomia feței. La nivelul tuberozităților și a tuberculului piriform, șeaua acrilică va
acoperi aceste zone biostatice.

18
Arcadele artificiale sunt element componente ale protezei parțiale acrilice,susținute
de șeaua protez ei,contribuin esențial la refacerea funcțiilor perturbate ale sistemului
stomatognat prin edentație.

Dinții artificiali formează segmente de arcadă,refăcand integritatea și funcționalitatea arcadei
dentare naturale afectate prin edentație.

Alegerea dinți lor artificiali se face astfel:

 forma dinților artificiali va fi în concordanță cu forma dinților restanți,forma feței,
tipul constituțional și sexul pacientului; 

 culoarea va fi aleasă,de asemenea, în funcție de culoarea dinților restanți, culoarea
tegum entelor,culoarea parului; 

 dimensiunea va fi aleasă în funcție de dimensiunea dinților restanți. 

Fiecare producător are un cod de notare a dinților în funcție de culoare,forma și
dimensiune.El este compus din cifre și litere și este trecut pe garnitură.Di nții mandibulari se
pot articula numai cu dinții maxilari care au același cod.

Aracadele dentare pot fi realizate din porțelan sau acrilat,din metal și acrilat su metal
și porțelan.Dinții acrilici pot fi prefabricați sau realizați în laboratorul de tehnic ă dentară prin
stupuire,iar cei din porțelan pot fi anatoformi sau fațete cu crampoane sau glisieră.

În situațiile clinice ce presupun solicitșri ocluzale intense,se recomandă confecționarea
fețelor ocluzale din metal turnat sau realizarea din inlay -uri m etalice la nivelul stopurilor
ocluzale.O altă modalitate este păstrarea de stopuri ocluzale metalice pornite din șa sau
obturații de amalgam de argint pe fețele ocluzale.

Dinții realizați în laborator sunt inferiori din punct de vedere calitativ,deoarece au strucura
neomogenă sau poroasă,rezisteță la abrazie redusă,își modifică aspectul relativ repede din
cauza fenomenului de îmbatrânire a acrilatului.

19
Dinții realizați industrial sunt superiori din punct de vedere calitativ,au structura omogenă
și densă, ceea ce le asigură o rezistență superioară la abrazie și stabilitate cromatică în timp.

Elementele de menținere,sprijin și stabilizare împiedică deplasarea protezei de

pe câmpul protetic.Acestea se aplică pe dinții restanți limitanți ai breșei edentate.

În cazul protezei parțiale acrilice,elementele de menținere,sprijin și stabilizare sunt
reprezentate de croșete.

Funcțiile croșetelor:

– RETENȚIA este capacitatea croșetului de a se opune forțelor verticale de
desprindere a protezei de pe câmpul protetic. Retenția este asigurată de
porțiunea subecuatorială(elastică) a segmentului dentar.

– STABILIZAREA este capacitatea croșetului de ase opune forțelor orizontale
de deplasare ale protezei. Stabilizarea este asigurată de porțiunea
subecuatorială(rigidă) a croș etului.

– SPRIJINUL reprezintă transmiterea forțelor masticatorii de la arcada dentară
artificială către dintele stâlp în mod fiziologic, în axul lung al dintelui.
Sprijinul este realizat în mică masură la croșetele din sârmă de către porțiunea
supraecuator ială.

– ÎNCERCUIREA presupune încercuirea dintelui pe mai mult de 180° din
circumferința sa. La această funcție participă și baza protezei care are contact
supraecuatorial cu fața orală a dintelui stâlp.

– RECIPROCITATEA spune că la acțiunea brațului elastic trebuie să
corespundă o forță egală și de sens contrar,pentru a elimina efectele
disortodontice care s -ar putea manifesta la nivelului dintelui stâlp.
Reciprocitatea este asigurată de baza protezei,care joacă rol de
contracroșet,contracarând efectul brațu lui elastic.

20

– PASIVITATEA spune ca în repaus,cand asupra protezei nu se exerctă nici o
forță,croșetul nu trebuie să aibă nici un fel de acțiune asupra dintelui
stâlp,pentru a nu -l solicita.

Croșetele din sârmă prezintă trei segmente:

– Segmentul dentar se aplică pe ⅔ din fața vestibulară a dintelui stâlp;

– Segmentul intermediar diferă de la un croșet la altul și poate fi în raport cu dintele
sau cu mucoasa alveolară;

– Segmentul terminal(coada) asigură fixarea croșetului în baza sau șeaua protezei
acrilice;a re formă retentivă(ondulată sau de ansă)
Croșetele din sârmă se confecționează din sârmă de wipla cu diametrul de 0,6 -0,8
mm sau din aliaje de Au platinat. Prezintă o mare elasticitate în toate sensurile și au contact
redus cu dintele.

1. Croșetul cervico -alveolar deschis dental este denumit și croșet cu buclă și este indicat
pe dinți retentivi,lungimea buclei permițând o mare elasticitate. Are deschidere spre
dinți,bucla poate fi în formă de Z sau S și este la distanță de 0,5 -0,6 mm de mucoasa
alveolară. El este indicat pe dinți frontali (este mai puțin vizibil) ,pentru orice tip de
edentații și pe dinți cu implantare parodontală slabă(este mai elastic decât cel cervico –
ocluzal), oferă retenție și împiedică distalizarea protezei.

2. Croșetul cervico -alveolar de schis edental are aceeași formă a buclei ca și cel deschis
dental,doar ca are deschidere spre breșa edentată.Acest croșet se recomandă în
edentațiile terminale având și rol antibasculant. Prezintă retenție bună, dar încercuire
slabă.

3. Croșet cervico -ocluza l deschis dental este numit și croșetul cu umăr are deschiderea
spre dinții restanți, este indicat pentru orice tip de edentații,pe dinți mai puțin
vizibili(deoarece este inestetic), pe dinți cu retentivități reduse și implantare
parodontală bună. Are rol de retenție și împiedică distalizarea protezei.

21

4. Croșetul cervico -ocluzal deschis edental are deschiderea sau extremitatea liberă spre
breșa edentată,este indicat în edentații terminale cand între dintele pe care se aplică și
dintele vecin există un spațiu pentru plasarea segmentului intermediar. Are rol de
retenție prin brațul activ,frânează bascularea și asigură stabilizare prin porțiunea
supraecuatorială.

5. Croșetul muco -alveolar se prezintă sub două forme de anse din sârmă situate pe
versantul vestibular al procesului frontal de o parte și de alta a frenului labial superior
la distanță de 0,5 mm de mucoasă. Retenția este în funcție de retentivitatea procesului
alveolar și de tonicitatea musculară. Este indicat în edentațiile biterminale maxilare,la
pacien ți cu versantul vestibular frontal retentiv. Când proteza are tendință de
desprindere,croșetul apasă pe mucoasă,provoacă dureri pacientului determinându -l să
aducă arcadele în contact și astfel să reașeze proteza pe câmpul protetic.

6. Croșetul cervico -alveo lar bidentar este indicat în situația când pe arcada dentară sunt
restanți doi dinți vecini(doi premolari sau un canin și un premolar).
7. Croșetul cervico -ocluzal întors este indicat pe molarii mezializați, brațul său elastic are
porțiunea supraecuatorială ș i extremitatea liberă este situată subecuatorial în zona
retentivă.

Croșetele din acrilat fac corp comun cu proteza,pornind fie din baza protezei, fie
din șa.
1. Croșetele simple alveolare sunt prelungiri ale șeilor, sub formă de pelote sau digitații
cu gro simea de 2 -3 mm, care se aplică pe zonele retentive al e crestei alveolare,V
sau O; au dezavantajul că fiind rigide,produc leziuni de decubit și se pot fractura.

2. Croșetele simple dentare,dintre care cel mai cunoscut este cel în ”tură de șah”
Kemmeny; porț iunea dentară este din acrilat alb iar porțiunea gingivală este din
acrilat roz. Extremitatea se situează sub linia ghid și au dezavantajul ca se
fracturează ușor și se repară greu.

22
3. Croșetele simple dento -alveolare au formă de inel secționat pe pentru a p utea fi
inserate pe dinte,se sprijină parțial pe dinte,parțial pe procesul alveolar.

Croșetele din rașini acetalice sau termoplastice sunt croșete fizionomice care având
culoare albă sunt aproape insesizabile.

Croșetele dentare se aleg în funcție de conv exitatea dintelui( gradului de retentivitate),
starea țesuturilor parodontale, dimensiunea și numărul rădăcinilor, poziția dintelui pe
arcadă(gradul de vizibilitate) și tipul de edentație și amplitudinea breșei edentate.

Eficiența croșetului depinde de:

 Diametrul sârmei: croșetele realizate din sârma cu diametrul mai mare se vor deforma
mai puțin decât cele din sârmă mai subțire;

 Calitatea materialului;

 Lungimea: croșetele cu brațul activ mai lung au o elasticitate mai mare;

 Gradul de retentivitate al dintelui stâlp;

 Gradul de mobilitate al dintelui stâlp.

23
II.3. Materiale utilizate în realizarea protezelor
acrilice

Materialele utilizate în realizarea protezelor acrilice

sunt reprezenatate de o gamă foarte larga de materiale acrlice care domină de mai multe
decenii în protetica dentară, fiind utilizate în realizarea în totalitate a protezelor mobilizabile
sau ca parte componentă a acestora(protezele scheletate).

Polimetacrilatul de metil a fost introdus în 1937,chimic este stabil,dar are afinitate
pentru apa,mecanic având proprietăți satisfacătoare.

Rășinile acrilice termopolimerizabile se prezintă în sistem bicomponent

pulbere -lichid.

Lichidul conține metilmetacrilat(monomerul) și hidrochinonina(ca antioxidant și
inhibator de p olimerizare,permițând conservarea lichidului)..Componenta lichidiană a
polimetacrilatului de metil este un lichid volatil, cu miros puternic, este inflamabilă,
bactericidă, solubilă în solvenți organici, temperatura de fierbere este de 103° C. Se
caracteri zează prin tendință spontană de polimerizare sub acțiunea căldurii și luminii. Se
pastrează prin adăugarea unui inhibitor de polimerizare. La 65° C reacția de polimerizare se
declanșează în toată masa materialului;prin polimerizare, monomerul suferă o cont racție
foarte puternică,eliminarea acestui neajuns realizându -se prin amestecul cu pulberea de
polimetacrilat de metil.

Pulberea conține polimetacrilat(polimer), peroxid de benzoil(inițiator de polimerizare),
ftalat de butil(plastifiant ce scade temperatu ra de plastifiere și coeziunea intermoleculară) și
substanțe inerte care împiedică coalescența particulelor sferice de pulbere(sub formă de
gelatină și talc). Polimetacrilatul de metil este un element stabil din punct de vedere chimic.

Proprietățile mecan ice ale acestuia sunt corespunzătoare mdin punct de vedere al
durității,rezistenței la tracțiune; rezistența scazută la abraziune este un inconvenient major al
acestui material. În ceea ce privește proprietățile optice ale acestui material,putem constata c ă

24
sunt remarcabile datorită indicelui de refracție apropiat de cel al smalțului. Posibilitățile de
colorare oferă o gamă largă de combinări,conferindu -i restaurării protetice un aspect cât mai
natural.În acest scop în pulbere se mai pot adăuga fibre minu scule colorate din naylon sau
acrilat,care simulează rețeaua de capilare din mucoasă,mimând vascularizația, aspect ce are
un important impact asupra esteticii finale.

Rășinile acrilice autopolimerizabile (Fig.4) se prezintă,de asemenea, într -un

sistem bic omponent pulbere -lichid.

Pulberea conține polimetil metacrilat, tributilboran(în loc de peroxid de benzoil) ftalat
de butil,substanțe inerte(gelatină,talc), substanțe minerale silanizate(în unele produse).

Lichidul conține metilmetacrilat, hidochinona și dimetil paratoluidina, acid paratoluen
sulfinic) ca activator( concentrația crescută de activator scade vâscoitatea pastei e acrilat).

Polimerizarea activată de acțiunea activatorului din lichid și viteza de polimerizare
depinde de raportul activator/in ițiator. Gradul de polimerizare a pastei este mai scazut față de
gradul atins de rășinile autopolimerizabile. Reacția de priză este exotermă, poate ajunge la
100° C(temperatura crește cu scăderea dimensiunilor particulelor de pulbere). Timpul de
priză este intervalul dintre începutul omogenizării pastei până în momentul când se atinge
temperatura maximă; este influențat de temperatură(scazută, crește timpul de priză),de
dimensiunea particulelor pulberii (crește timpul de priză cu creșterea dimensiunii parti culelor
de pulbere) și de volumul pastei care se polimerizează.

Rășinile acrilice auto și termopolimerizabile sunt indicate pentru realizarea protezelor
dentare amovibile, repararea și reoptimizarea acestora. Astfel, rășinile acrilice
autopolimerizabile r eprezintă o metodă foarte practică de realizare a acestor reoptimizări; cu
ajutorul acrilatului autopolimerizabil se realizează căptușiri, reparații ale unor proteze
fracturate, precum și adăugarea unui dinte în proteza dentară.
De asemenea , rășinile acril ice polimerizate industrial au și ele un rol foarte

important în realizarea protezelor amovibile. Ele sunt reprezentate de dinții artificiali prezenți

în garniturile folosite în realizarea protezelor. Acești dinți artificiali se prezintă în mai multe
grupe: grupa A -nuanța brună, grupa B -nuanța gălbuie, grupa C -nuanța gri -albăstrie, grupa D –
nuanța roz -portocalie.

25

Rășinile acrilice clasice -sisteme monocomponente sunt reprezentate de

pastele de polimetilmetacrilat, care au în general aceleași compone nte ca sistemele alcătuite
din pulbere și lichid.

Pastele de polimetilmetacrilat se caracterizează printr -o durată scurtă de conservare a
produsului. Durata de viață a pastei,ce se poate încadra într -un interval de 2 ani,este în
strânsă corelare cu temper atura de păstrare și cantitatea de inhibitor pe care o deține
compoziția materialului. Produsele sub formă de paste se depozitează în congelatoare,iar în
ziua în care sunt folosite sunt menținute în frigidere. Un mare avantaj pe care -l are
polimetilmetacri latul sub formă de pastă îl constituie faptul că pulberea și lichidul sunt
predozate industrial,aspect ce conferă o înaltă precizie elementelor componente,conducând la
omogenizare foarte bună,având ca finalitate obținerea unui produs de polimerizare
caract erizat de certe calități superioare.

Rășinile acrilice ”high -impact” au fost elaborate cu scopul obținerii unui

material cu indici de rezistență foarte buni,cu posibilități reduse de abraziune,elemente ce
conduc la o integrare și menținere optimă a piese lor protetice la nivelul sistemului
stomatognat. Rezistența crescută la impact a fost obținută prin înglobarea unei faze de
cauciuc în perle în cursul obținerii acestora. În stomatologia actuală se utilizează perle cu
distribuție uniformă de incluziuni de cauciuc, precum și perle în care numai nucleul este
constituit din cauciuc, învelișul extern fiind format din paste de polimetilmetacrilat. Alături
de rezistența crescută la impact este notabilă scăderea riscului de fisurare sau fracturare.
Cauciucurile ut ilizate în compoziția rășinilor acrilice high -impact sunt reprezentate de
cauciucurile butadien -stirenice solubile în metil metacrilat.

26
II.4. Avantaje,dezavantaje proteză acrilică

Proteza acrilică este considerată o soluție de tratament provizorie ,probabil datorită
materialului utilizat și datorită timpului mai scurt de realizare,deși,în cazul edentațiilor
totale,proteza acrilică este cea mai convenabilă soluție și la îndemâna oricui.

În ciuda dezavantajelor și inconvenientelor pe care le are,prot eza acrilică reprezintă
încă soluția de tratament folosită de foarte mulți medici și aleasă de catre foarte mulți
pacienți și datorită faptului ca este folosită încă din cele mai vechi timpuri,dar și datorită
faptului că ese mai ușor de realizat.

Avantaje :

 pentru mulți pacienți,proteza acrilică reprezintă cea mai bună soluție de
tratament,datorită faptului că prezintă un preț foarte scăzut,comparativ cu
celelate proteze amovibile;
 alt avantaj pe care îl are proteza acrilică îl reprezintă realizarea într -un timp mai
scurt,datorită etapelor mai puține de laborator;
 realizarea de reparații,căptușiri și adăugari ale unor dinți este un alt avantaj major
al acestor proteze;
 pot fi realizate în condiții clinico -tehnologice modeste,adică nu necesită aparatură ș i
instrumentar foarte complicate;
 proteza acrilică poate fi realizată chiar dacă dinții restanți au leziuni carioase sau
boli parodontale;
 Acest tip de proteză poate fi realizat incă dinaintea extracției dinților pe care ii va
înlocui, putând fi astfel i nstalată pe câmpul protetic imediat după extracție. Astfel
pacientul nu va fi nevoit sa astepte pană la vindecare, pentru a beneficia de avantajele
unei danturi complete.

27
Dezavantaje:

 materialul acrilic este casabil si din cauza formei neregulate fract urile sunt frecvente,
în special pe arcada inferioara;
 evitarea fisurilor se realizează adăugând mai mult material acrilic. Din acest motiv
protezele sunt mai groase si ocupă mai mult spațiu in gură, iar pacienții se obișnuiesc
mai greu sa le poarte;
 datorită faptului ca se sprijină pe gingie, proteza acrilică este vulnerabilă la
schimbările ce au loc in cavitatea bucală. Spre exemplu, in cazuri de retracție
gingivală sau rezorbție osoasă, proteza va necesita modificări pentru a se adapta la
noua conforma ție a campului protetic;
 protezele parțiale acrilice sunt stabilizate cu ajutorul unor croșete de sârmă; acestea
sunt de multe ori vizibile in mod inestetic, sau pot chiar interfera cu muscătura
pacientului;
 în cazul in care pacientul cu proteză acrilică are o igienă orală deficitară și nu respectă
vizitele la medicul stomatolog, purtarea continuă a protezei duce in cele din urma la
pierderea dinților restanți;
 cateodată dinții de care va fi ancorată proteza necesită restaurare coronară;
 dacă pacientul n u realizează o igienă bună a cavitații orale și a protezei,va apare o
respirație urât mirositoare; 
acrilatul suferă de fenomenul de ”îmbătrânire”.

28
III. PARTEA PERSONALĂ

III.1. S cop

SCOPUL prezentării acestor două cazuri este acela de a arăta p arcurgerea algoritmului
de realizare a unei proteze acrilice. Scopul realizării celor două proteze este acela de a reface
funcțiile sistemului stomatognat și confortul fizic și psihic al pacientului. Întotdeauna,echipa
medic -tehnician va face tot posibilul ca rezultatele obținute să fie cele mai bune și pacientul să
fie, de asemenea,mulțumit . Pentru realizarea protezelor parțiale mobile,un rol foarte important
îl are starea câmpului protetic,în special înălțimea și lățimea crestelor alveolare, reziliența
mucoasei orale, dar ți poziția dinților restanți,numărul acestora și topografia pe arcada
dentară.

Protezele parțiale acrilice nu necesită o parcurgere a multor etape în cabinet,însă medicul
trebuie să acorde o atenție deosebită înregistrării amprentelor,de oarece proteza dentară va
acoperii câmpul protetic până la nivelul fundurilor de sac,iar sprijinul acesteia se va realiza pe
câmpul protetic și dinții restanți. Câmpurile edentate la vârstnici pot prezenta fenomene de
atrofie și rezorbție ale crestelor ede ntate ce pot afecta stabilitatea protezei dentare. Prin
urmare, se va face tot posibilul ca proteza să se adapteze foarte bine pe câmpul protetic.

III.2. Materiale și metodă
Lucrarea cuprinde descrierea materialelor și a aparaturii utilizată în fazele cli nico-tehnice.
De asemenea, s -a încercat în cadrul studiului de față indicarea exactă a timpilor de lucru și
manoperelor tehnice exacte impuse de producător. În ambele cazuri prezentate s -au folosit ca
materiale în confecționarea bazei protezelor – polim etaacrilat de met il Meliodent( fig. 4) de
culoare roz cu vinișoare.

29

Materiale folosite :

Dezinfectant Zeta 7 Solutio n- concentrat ce nu conține aldehidă,
dezinfectant cu spectru larg , miros -lămâie

Fig.4 Dezinfectant Zeta 7 Soluti on

Aplicații
 Zeta 7 soluție este special formulat pentru dezinfectarea rapidă la nivel înalt a amprentelor
din silicon, alginat, polieter și polysulphur
 Soluția nu modifică amprentele sau schimbă forma sau dimensiunea lor, și este pe
deplin compatibil
Utilizare
 Soluție 1%: imediat după luarea amprentei, clătiți sub jet de apă timp de 30 de secunde
 Se scufundă amprenta într -o soluție 1% din Zeta 7 Soluție 10 minute. Adaugă 10 ml de Zeta
7 Soluție pentru fiecare litru de apă, folosind capacul dozator practic
 Scoateți amprenta și clătiți -l bine
 1 litru de Zeta 7 Soluție = 100 litri de soluție dezinfectantă
Substanțe active
 100g de Zeta 7 soluție conține:
 7,7g de clorură dimetil -didecil -amoniu
 15g de fenoxietanol
Spectru
 Bactericid: EN 13727 (S. aureus, P. aerug inosa, E. hirae)
 Fungicide: EN 13624 (C. albicans)
 Tubercolicidal: EN 14348, EN 14563 (M. Terrae)
 Antivirale, inclusiv HIV, HBV, HCV: EN 14476 (Poliovirus, Adenovirus, parvovirusul)
Recomandări
 Se înlocuiește soluția frecvent, în special în prezența unor n iveluri ridicate de
contaminare organică (sânge, salivă).

30

Rășină de polimetaacrilat de metil Meliodent -culoare roz

Fig.5 Rășină acrilică termopolimerizabilă – Meliodent

Produsele Meliodent de la Heraeus – O gamă de acrilate impresionant e din punct de
vedere al costurilor pentru toate protezele .
Linia Meliodent de la Heraeus Kulzer este un sistem rentabil pentru producția
clasică de proteze dentare – un sistem dovedit de la un partener competent. Metodele
optimizate de procesare au îmbun ătățit proprietățile pozitive ale acestei generații bine
cunoscute a liniei Meliodent pentru bazele protezelor. Heraeus Kulzer – ca inițiator – este unul
dintre cei mai importanți producători de tehnologii dentare din lume. Linia Meliodent vă oferă
mai mul t de 75 de ani de experiență în domeniul materialelor dentare.
Un material de bază pentru proteze creat de Heraeus Kulzer pentru a face mediul de
lucru al t ehnicienilor să fie mai sigur,p rin conținutul de pigmenți organici și prin lipsa de
cadmiu. Suprafa ța protezei are proprietăți perfecte care permit o igienă orală excelentă.

Beneficii:

Polimerul foarte fin oferă un flux de curgere bun
Timp scurt de așteptat 6 minute la 23 ° C
Durată lungă de lucru de până la 30 de minute (depinde de temperatura
camer ei)
Economică pentru utilizare în laboratorul dentar
Formula unică de copolimeri
Spectru larg de nuanțe de culoare pentru toți pacienții
Suprafață excepțională

31

Sârmă de Wiplă

Fig.5 Sârmă de Wiplă – Pigeon Dental

Caracteristici

Suprafață n etedă și strălucitoare, rezistență foarte mare
Oțel inoxidabil

Aplicații

Instrument dentar, instrument rotativ pentru uz medical
Firele ortodontice
Croșete în proteze

Mărimi :
0.5mm
0.6mm
0.7mm
0.8mm
0.9mm
1.0mm

32

III.2.1. Caz ul 1

În primul c az avem un pacient C.O. în vârstă de 68 de ani care s -a prezentat la
cabinetul stomatologic cauzând dureri la nivel articular,grave tulburări
masticatorii,fizionomice și fonetice datorate unei edentații subtotale la nivelul maxilar având
prezente unitățile odontale 1.6 și 2.7 . La nivel mandibular,pacientul prezenta o edentație de
clasa I Kennedy cu o modificare avaând ca unități odontale restante grupurile 3.3 – 4.1 și 4.3 –
4.4 care,de altfel,au avut un rol important pentru sprijinul,stabilitatea și mențin erea protezei
dentare amovibile mandibulare . În urma comunicării echipei medic -tehnician,s -a ales ca
soluție terapeutică,realizarea a două proteze parțiale amovibile acrilice.

Etape clinico -tehnologice de realizare a a paratelor gnatoprotetic e amovibil e acrilice
După examinarea clinică și paraclinică a pacientului,completarea fișei și stabilirea
diagnosticului și a planului de tratament,s -a realizat amprentarea câmpului protetic .

Amprenta reprezintă imaginea negativă a câmpului protetic. Amprentarea s -a realizat
cu ajutotul materialului Alginat și a unei portamprente standard.Portamprenta reprezintă
supurtul rigid ce susține materialul de amprentă în vederea amprentarii. Apoi amprenta a fost
igienizată și trimisă în laborator unde a fost din nou igienizată și,astfel,pregătită pentru
turnarea modelului de lucru.

Fig.6 Turnarea modelului de lucru preliminar

33

Prima etapă de laborator este realizarea modelului preliminar(Fig.6) . Am preparat
pastă de ghips obișnuit de clasa a II -a respectând proporția dintre pulbere și apă (3/1), 35m3
apă la 100g gips; adăugarea pulberii se face prin tehnica saturării progresive pentru a permite
dizolvarea sulfatului de calciu în apă, malaxarea am realizat manual timp de 60 secunde.
Turnarea modelului se face cu amprenta așezată pe măsuța vibratoare. Modelul preliminar
reprezintă imaginea pozitivă a câmpului protetic.

Pe modelul preliminar am realizat portamprenta individuală(Fig.7) care este
suportul rigid ce suține materialul de amprentare funcțională.Porta mprenta individuală am
realizat -o din plăci de bază și este alcătuită din bază,mâner și butoni de presiune.Baza trebuie
să se încadreze în limitele câmpului protetic și și să ocolescă formațiunile mobile(frenul buzei
și plicile alveolo jugale).

Fig.7 Realizarea portamprentei individuale

După realizarea portamprentei individuale aceasta am trimis -o în cabinet împreună cu
modelul preliminar și cu ajutorul ei s -a realizat amprenta funcțională(Fig.8) care după
dezinfectare a fost trimisă în lab orator.

34

Fig.8 Amprentele și modele le funcționale

În amprenta funcțională am turnat modelul funcțional(Fig.8) . Modelul funcțional l –
am realizat prin aceași metodă prin care am realizat și modelul preliminar,doar că din ghips de
cl a III -a.

Fig. 9 Turnarea modelului funcțional propriu zis

35

Fig. 10 Realizarea soclului modelului funcțional

Pe acest model am realizat machetele de ocluzie(Fig.11) ce sunt absolut necesare
pentru înregistrarea relațiilor mandibulo -craniene, în special a ocluziei dentare. Machetele de
ocluzie sunt piese protetice intermediare ce reproduc temporar baza și arcada artificială a
viitoarei proteze dentare. Baza machetei de ocluzie vine în contact cu zona de sprijin a
câmpului protetic,este asemănătoare cu cea a portamprentei individuale și reprezintă suportul
pentru bordura de ocluzie.

Fig. 11 Realizarea machetelor de ocluzie

36
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească baza machetelor de ocluzie sunt:

– să fie realizată riguros în limitele câmpului protetic;
– să se adapteze pe suprafața modelului și să nu basculeze;
– să fie rigidă și să nu se deformeze;
– să fie rezistentă rezistentă la presiunile exercitate asupra ei în timpul înregistrării
relațiilor int ermaxilare;

– marginile să fie netede și rotunjite și să ocolească formațiunile mobile de la periferia
câmpului protetic( frenul buzei, plicile alveolo -jugale).

Bordurile de ocluzie au o formă asemănătoare cu cea a arcadei dentare; au o înălțime de
10 mm ș i lățime de 6 mm în zona frontală și o înălțime de 6 -8 mm și lățime de 8 -10 mm în
zona laterală. Linia posterioară a bordurii este situată corespunzător feței distale a primului
molar,înclinarea versantului vestibular al bordurii în zona frontală este de 2 -5° la maxilar și 2°
la mandibulă. Extremitățile distale sunt tăiate în unghi de 45° pentru a evita apariția
contactelor premature între bordura maxilară și cea mandibulară în timpul înregistrării
relațiilor intermaxilare. La maxilar se plasează ușor vesti bularizat pentru a compensa rezorbția
centripetă a maxilarului și a reface plenitudine buzei superioare.

Într-o primă etapă am realizat baza machetei de ocluzie din placă de bază , iar apoi
bordurile de ocluzie din borduri turnate din ceară roz turnate în tr-un conformator existent în
laboratorul de tehnică dentară.

După realizarea machetei de ocluzie,aceasta a fost trimisă în cabinet împreună cu
modelul,pentru a fi înregistrate relațiile intermaxilare.

Montarea în simulator(Fig.12) Simulatoarele sunt d ispozitive care imită,parțial sau
total,mișcările mandibulei,fiind construite după scheletul sistemului stomatognat, și care
mențin modele funcționale în poziție de relație centrică,după înregistrarea acesteia în cavitatea
orală. În funcție de complexitate a lor,simulatoarele pot fi ocluzoare sau articulatoare. În cazul
de față montarea modelelor am făcut -o într -un articulator neprogramabil.

37

Fig. 12 Montarea modelelor în simulator

Pentru montarea în simulator sunt necesare cele două mod ele,maxilar și mandibular
împreună cu machet a de ocluzie,montarea realizând -o cu ghips de clasa a II -a. Planul de
orientare ocluzală trebuie să fie paralel cu planul mesei,planul medio -sagital al complexului
machete de ocluzie -model antagonist sa se suprap ună peste planul medio -sagital al
ocluzorului,perpendicular pe axa balama,iar distanța dintre axa balama și punctul interincisiv
să fie de 9 -10 cm.

Prima dată am redus înălțimea soclurilor,astfel încât să nu depășească 15 mm și să
rămână un spațiu de cel puțin 5 mm între soclul modelului maxilar și brațul superior al
simulatorului;
Pe suprafața bazală a soclurilor am realizat retenții sub formă de șanțuri;
Modelele le-am solidarizat cu bețe de chibrit;

38

Modelele le-am hidratat prin imersie în apă,pentru ca pasta de gips să nu facă priză
instantaneu ca urmare a absorbției apei de către modelele uscate.

A doua etapă a fost cea de fixare a modelului mandibular;după prepararea pastei de
gips, o parte din aceasta a fost depusă pe brațul inferior al simulator ului, peste care am
poziționat modelul mandibular pană ce soclul acestuia a atins brațul simulatorului. Am
îndepărtat surplusul pentru a nu bloca șurubul.

A treia etapă a fost aceea de fixare a modelului maxilar. După poziționarea modelului
mandibular cu tot complexul machete de ocluzie și model maxilar,și fixarea acestuia pe brațul
inferior, am verificat dacă între brațul superior al simulatorului și soclul modelului inferior
există spațiul de 5 mm;
Am aplicat pasta de gips pe soclul modelului maxilar, am coborât brațul peste soclul
modelului și am modelat și soclul modelului superior,după care am curățat cu apă simulatorul
și am blocat șurubul distanțator.

Realizarea machetei protezei parțiale acrilice

După ce am montat complexul modele -machete de ocluzi e în simulator am realizat
machetele protezei. Pentru realizarea machetei protezei au fost necesare următoarele
materiale: o garnitură de dinți artificiali de la firma Naperce,de marime M32 pentru zonă
laterală și SS2 pentru zona frontală , culoarea fiind A2(Fig. 13) .

Fig. 13 Alegerea dinților artificiali

39

Alegerea dinților artificiali am făcut -o în funcție de datele scrise în fișa venită din
cabinet în care medicul trebuie să specifice culoarea dinților, sexul și vârsta pacientului.Dinții
latera li sunt, în general,mai închiși decât frontalii și este recomandat ca alegerea culorii să se
facă la lumină naturală.

În primă fază,înainte de aplicarea bazei machetei,modelul de lucru l -am izolat cu o
substanță izolatoare numită Isodent care împiedică ce ara să se lipească de suprafața
modelului.

Pe modelul izolat am aplicat o folie de ceară cu o grosime de 2mm și am adaptat -o pe
câmpul protetic în limitele acestuia,ocolind formațiunile mobile. Înainte de a se aplica această
folie de ceară,pe model am tra sat și linia mijlocului crestelor alveolare prelungită până la
soclu,în zona distală a modelului. Această linie are rol de ghid în montarea dinților.

Fig. 14 Realizarea machetei bazei protezei

40
Apoi am realizat un rulou de ceară cu diametrul de 5 -6 mm pe care l -am lipit pe
mijlocul crestei alveolare și în care am fixat dinții artificiali.

Montarea dinților artificiali(Fig. 22) se realizează după anumite reguli care fac, ca
arcada artificială să aibă o fizionomie plăcută și să re facă funcțiile sistemului
stomatognat.Regula după care am montat dinții în cazul de față,este montarea lui Alfred Gysi
care utilizează dinți anatoformi care reproduc forma și dimensiunea dinților naturali, cu pante
cuspidiene între 20° și 33°(semi -natomici și anatomici). În cazul de față,dinții s -au montat
după regulile generale și regulile individuale ale lui Alfred Gysi.

Reguli generale:

-fiecare dinte se articulează cu câte doi antagoniști,excepție făcând incisivul central inferior și
ultimul molar supe rior,amândoi având doar câte un antagonist;

-dinții artificiali se montează pe mijlocul crestei astfel încât șanțul intercuspidian mezio -distal
să se suprapună pe mijlocul crestei alveolare,excepție făcând dinții fontali superiori care se
montează ușor ve stibularizat;

-dinții celor două arcade se înâlnesc între ei după un plan,numit plan de ocluzie care
formoează cele trei curbe:

Curba incizală reprezintă arcul de cerc în plan transversal pe care sunt dispuși dinții
frontali superiori.

Curba lui Spee re prezintă înclinarea în sens mezio -distal a axei dinților.

Curba transversală sau curba lui Wilson rezultă din înclinarea spre oral a fețelor
ocluzale ale dinților laterali și favorizează apariția contactelor atât pe partea activă cat și pe
cea de balans î n mișcările de lateralitate ale mandibulei.

-în relație centrică se realizează intercuspidare maximă între cele două arcade; în protruzie
trebuie să existe cel puțin trei puncte de contact,unul frontal și două laterale,iar în laterotruzie
contacte atâtpe partea lucratoare(activă) cât și pe cea nelucrătoare(de balans).

41
În decursul montării dinților am ținut cont și de regulile individuale de montare care
spun că:

-dinții mandibulari sunt montați după cei maxilari, în următoarea ordine: molarul
prim,canin ul,incisivul central,incisivul lateral,premolarul prim,premolarul secund și molarul
secund.

Molarul prim inferior se montează pe mijlocul crestei alveolare,în raport cu
molarul prim superior,conform cheii de ocluzie a lui Angle,astfel încât cuspidul mezio –
vestibular al molarului prim superior să se angreneze în șanțul dintre cuspidul mezio –
vestibular și cuspidul centro -vestibular al molarului prim inferior; în această poziție se
solidarizează cu ceară la nivelul feței ocluzale a molarului prim superior,apo i se
ramolește ceara machetei inferioare și se poziționează molarul prim inferior.

Caninul inferior se montează aproape vertical,coletul fiind ușor distalizat iar marginea
incizală ușor lingualizată; versantul mezial al marginii incizale are raport cu inc isivul
lateral superior,iar cel distal cu caninul superior.

Incisivul central inferior se montează cu fața mezială în raport cu linia
mediană,perpendicular pe creastă; marginea incizală se plasează în spatele feței
palatinale a incisivului central superio r,care îl acoperă în sens vertical aprox 1 -2 mm și
care are raport 2/3 meziale ale acestuia; în sens sagital se creează un spațiu de inocluzie
de 1-2 mm.

Incisivul lateral inferio r se montează ca și incisivul central,perpendicular pe
mijlocul crestei; mar ginea incizală este plasată cu 0,5 -1 mm mai sus față de a centralului
și are raporturi cu 1/3 distală a feței palatinale a incisivului central superior și 2/3
meziale a feței palatinale ale incisivului lateral superior.






42

Premolarul prim inferior se mon tează perpendicular pe mijlocul crestei,în
angrenaj cu versatul distal al marginii incizale a caninului superior și cu versantul
mezial al cuspidului premolarului prim superior.

Premolarul secund inferior se montează perpendicular pe mijlocul
crestei,cusp idul vestibular se articulează între crestele marginale ale premolarilor
malxilari,iar fața ocluzală este ușor lingualizată.

Molarul secund inferior se montează numai dacă există spațiu
suficient,perpendicular pe mijlocul crestei,angrenat între cuspidul d isto-vestibular al
molarului prim superior și cuspidul mezio -vestibular al molarului secund superior.

Regulile lui Pound:

– Fețele linguale ale dinților laterali inferiori nu trebuie să depășească linia care unește fața
mezială a caninului cu fața lingual ă a tubercului piriform.

– Fețele linguale ale dinților laterali inferiori nu trebuie să depășească verticala ridicată pe
linia oblică internă.

43

Fig. 15 Realizarea machetei în ceară cu dinți a
viitoarei lucrări amovibilie acrilice

Izolarea modelelor funcționale inainte de realizarea machetelor le -am făcut pentru ca
acestea să fie scoase ușor de pe model și trimise în cabinet pentru probă. Marginile le -am
finisat și rotunjit pentru a nu -l jena pe pacient.

Odată întoarse machetele d e la probă, am realizat croșetele din sârmă de wiplă(Pigeon
0.8 mm) pentru retenția aparatului gnatoprotetic amovibil (Fig 16) și am pregăti t machetele
pentru ambalare realizând definitivarea în scopul redării tuturor detaliilor morfologice.

Perfectarea f uncției fizionomice : am realizat o gosime adecvată a versantului vestibular
care a compensat rezorbția și atrofia,am refăcut plenitudinea buzei și obrajilor,am realizat
bosele radiculare foarte ușor pentru a nu retenționa resturile alimentare,am realizat f osele
interradiculare,la fel de puțin tot pentru a nu retenționa resturile de alimente. Modelajul
papilelor interdentare l -am realizat mai șters,deoarece pacientul este mai vârstnic,iar la
persoanele vârstnice,papilele interdentare nu sunt așa evidente ca și la pacienții tineri,astfel
am simulat o ușoară retracție a acestora.

44

Perfectarea funcției fonetice am realizat -o prin grosimea bazei machetei care este de
aproximativ 2 mm,precum și modelarea versantului lingual plan -concav pentru conservarea
spațiului funcțional pentru limbă.

Perfectarea menținerii și stabilității am realizat -o prin îngroșarea ușoară a marginilor
machetei,ocolirea formațiunilor mobile de la nivelul limitei câmpului protetic,forma și
volumul marginilor fiind corelate cu cele ale fundur ilor de sac asigurându -se o închidere
marginală perfectă „de ventil”. De asemenea realizarea liniilor america în zona bolții palatine
și aplicarea croșetelor de sârmă ajută la menținerea și stabilitatea aparatului gnatoprotetic
amovibil.

Perfectarea rezis tenței mecanice am realizat -o prin grosimea bazei de minim 2
mm,precum și realizarea uniformă a acestei grosimi.

Perfectarea obiectivului igienico -profilactic am realizat -o prin obținerea suprafețelor
plane,netede și neretentive.

Fig. 15 Aplicarea croșetelor din sârmă de wiplă

Ambalarea este operația de învelire a machetei într -un material numit „masă de
ambalat” în scopul obținerii tiparului. Ca și masă de ambalat,s -a folosit ghips de clasa a II -a.

45

Tiparul este o piesă cavitară,cu p ereți groși,ce reprezintă copia negativă a machetei.

Machetele le -am ambalat împreună cu modelele funcționale,care au devenit parte
componentă a tiparului. Ambalarea am realizat -o într -o chiuvetă(sau conformator metalic)
care este formată din două inele ș i două capace.

Pregătirea pentru ambalare(Fig.16) :

-înainte de ambalare am verificat cele două jumătăți ale chiuvetei (Fig.16) ;

Fig.16 Verificarea chiuvetei

– am desprins soclul modelului(partea care a fost montată în articulator);

– am fasonat modelul până aproape de marginile machetei pentru a reduce dimensiunile
acestuia și a îndepărta surplusul de gips;

– curățarea de ceară a dinților artificiali;

– degresarea machetei cu solvenți organici;

Ambalarea care am realizat -o în acest caz este ambalarea fără val (Fig.17 ).

Fig.17 Ambalarea(prima jumătate a chiuvetei)

46

La deschiderea chiuvetei,modelulul a rămas în prima jumătate a chiuvetei,iar dinții
artificiali în cea de -a doua jumătate.

-am preparat pastă de gh ips și am introdus -o în prima jumătate a chiuvetei (Fig. 17 );

-modelele cu machetele le-am introdus în pasta de ghips până când soclurile au atins capacul
inferior al chiuvetei; pasta de ghips a fost adusă până la ni velul marginilor machetelor ;

-am netezi t suprafața gipsului și am așteptat să se facă priză;

-am netezit suprafața liberă a gipsului și macheta prin pensulare cu soluții
izolatoare(Fig.18 ),pentru a favoriza desprinderea celor două chiuvete;

Fig. 18 Izolarea suprafeței tiparu lui și a machetei

-apoi a urmat asamblarea celei de-a doua jumătăți a chiuvetei(Fig.28) ,am așezat -o pe
măsuța vibratorie și am umplut -o cu pastă de ghips și apoi am strâns -o într-un ring.

Fig.19 Ambalarea(cea de -a două jumătate a ch iuvetei)

47

Avantajele ambalării fără val:

-este o tehnică mai simplă;

-dinții își păstrează poziția în tipar,iar în cazul desprinderii lor accidentale se pot repoziționa
cu ușurință;

-ceara se îndepărtează ușor;

-izolarea tiparului și introducerea acril atului sunt mai ușoare.

Dezavantajele ambalării fără val:

-există riscul înălțării ocluziei în cazul asamblării incorecte a chiuvetei sau a introducerii unei
cantități prea mari de pastă acrilică.

După ce am strâns la ring,chiuveta am introdus -o într -un vas cu apă fierbinte(100° C),
unde am menținut -o 5-6 minute pentru plastifierea cerii machetei (Fig. 21) . Am scos -o din apă
chiuveta și am desfăcut -o separând cele două jumătăți ale chiuvetei. Ceara plastifiată am
îndepărtat -o manual (Fig.22) ,iar resturile le-am spălat cu un jet de apă fierbinte (Fig 23) .
Izolarea tiparului am făcut -o prin pensulare în mai multe straturi cu Distrisol (Fig 24) .

Fig.20 Presarea în ring a chiuvetelor

48

Fig.21 Plastifierea cerii

Fig.22 Îndepărtarea cerii plastifiate

Fig.23 Spălarea urmelor de ceară

49

Fig.24 Izolarea tiparelor

Prepar acrilatul (Fig.25 ) termopolimerizabil prin amestecul unui polimer(polimetacrilat
de metil) sub formă de pulbere și un monomer(met acrilat de metil) sub formă de lichid.
Polimerul sau pulberea se prezintă în diferite nuanțe de roz sau există și acrilat
incolor,transpareent folosit pentru pacienții care prezintă intoleranță la pigmenții încorporați.
În cazul de față am folosit acrilat roz Meliodent. Monomerul este un lichid
volatil,incolor,toxic și inflamabil cu miros caracteristic,înțepător. Poate polimeriza spontan
sub acțiunea luminii, de aceea este depozitat în flacoane de culoare brună,ermetic închise și i
se adaugă inhibitori.Mono merul polimerizează la 100,8° C.

Fig.25 Prepararea acrilatului

50

Dozarea acrilatului a fost cea empirică,într -un recipient de ceramică am introdus 10 ml
de monomer și apoi am a dăugat pulbere până la saturație. Am așteptat ca acrilatul să treacă
prin cele trei faze: „zahăr pudră umezit”, „filamentoasă” și „plastică”. Când acrilatul a ajuns
în fază plastică am modelat în formă de rulou și l -am introdus(Fig. 26 ) în jumatatea tipar ului
în care se aflau dinții acrilici până am acoperit toată zona bazei protezei și l -am introdus in
tipar prin presare . Apoi am ansamblat cele două jumătăți ale chiuvetei,am închis chiuveta și
am presat lent și progresiv în presă,apoi le -am fixat într -un ring(Fig 27) și le-am introdus într –
un vas cu apă pentru polimerizare (Fig 28) . Tipul de polimerizare făcută se numește
termopolimerizare cu căldură umedă care este cea mai utilizată metodă de polimerizare și
care nu necesită o dotare specială a laboratorul ui.

Fig.26 Introducerea acrilatului în tipare

Fig.27 Fixarea în ring a chiuvetelor

51

Fig.28 Polimerizarea acrilatului

Dezambalarea protezei am făcut -o după ce s-a realizat termopolimerizarea.
Dezambalarea es te operația de îndepărtare a protezei finite din tipar prin spargerea pereților
acestuia..Dezambalarea am realizat -o după răcirea completă a chiuvetei prin introducerea unei
spatule între cele două jumătăți ale chiuvetei(Fig 29) apoi am îndepărtat gipsul î mpreună cu
proteza din chiuvetă prin ciocănire ușoară la baza chiuvetei(Fig 30).

Fig.29 Dezambalarea protezelor

Fig.30 Dezambalarea protezelor

52

Prelucrarea protezei(Fig.31) – Planarea am realizat -o cu freze pentru prelucrat acrilat ul,
cu pietre cu granulație mare care au fost ansamblate la micromotor. Prin planare am îndepărtat
plusurile de la nivelul marginilor și asperitățile de pe fața externă a protezei .

Netezirea (Fig 32) am realizat -o cu freze,pietre și benzi abrazive,de aseme nea,montate la
micromotor. Netezirea are ca scop îndepărtarea defectelor mici de pe suprafața internă a
protezei.prelucrarea mai fină a marginilor,a ambrazurilor precum și desăvârșirea prelucrării
suprafeței externe.

Lustruirea (Fig 33 și Fig 34) am reali zat-o cu conuri,cilindrii și filțuri de pâslă
ansamblate la micromotor,iar apoi cu o perie circulară și un puf de bumbac ansamblate la
motorul orizontal. Pentru lustruire am utilizat și o pastă abrazivă de lustruit. Lustruirea este
etapa finală a prelucră rii,în care se urmărește obținerea unor suprafețe externe lucioase; fața
mucozală nu se lustruiește. Lustruirea suprafeței externe a protezei favorizează alunecarea
părților moi,previne lezarea mucoasei și împiedică aderarea și stagnarea alimentelor pe
suprafața protezei.

Fig.31 Prelucrarea gosieră a protezei

53

Fig.32 Prelucrarea fină și netezirea protezelor

Fig.33 Lustruirea protezelor la piesa dreaptă a micromotroului

Fig.34 L ustruirea protezelor la motorul orizontal

54

După prelucrarea mecanică a protezei,aceasta trebuie să aibă un aspect estetic plăcut,să
nu jeneze țesuturile moi ale cavității orale și să satisfacă cerințele pacientului.

Fig.35 Aspectul fi nal al protezelor

Fig.36 Aspectul final al protezelor

55

III.2.2. Cazul 2

În cel de -al doilea caz,avem un pacient R B în vârstă de 49 de ani care s -a prezentat la
cabinetul stomatologic acuzând deficiențe masticatorii,precum și def iciențe fizionomice la
nivel mandibular. La nivelul mandibulei,pacientul avea prezente următoarele unități
masticatorii: 3. 4 , 3.2 , 3.1 , 4.1 , 4.2, 4.3 , 4.4 .

În urma comunicării echipei medic –tehnician și în urma exprimării dorinței
pacientului s -a decis ca soluția terapeutică aleasă să fie proteza parțial amovibilă acrilică .

După examinarea clinică și paraclinică a pacientului,completarea fișei și stabilirea
diagnosticului și a planului de tratament,s -a realizat amprenta preliminară (Fig.37 ) a
câmpu lui protetic vizat și amprenta antagonistă ,care a u fost trimisă în laboratorul de tehnică
dentară. Amprenta preliminară se realizează cu ajutorul unor portamprente standard care
sunt din material plastic sau pot fi metalice. Sunt disponibile pe mărimi,în f uncție de
particularitățile fiecărui câmp protetic. În cazul de față s -a folosit o portamprentă din
material plastic.

Fig.37 Amprenta preliminară mandibulară și amprenta antagonistă

După primirea amprentei preliminară,am igienizat -o prin spălare sub jet e apă,pentru
îndepărtarea urmelor de sânge și salivă,iar apoi am dezinfectat -o prin imersie într -o soluție
antiseptică și antimicrobiană(Zeta 7 Solution) ( Fig. 38). Apoi,amprenta preliminară a fost
verificată dacă a cuprins în totalitate suprafața de sprijin a câmpului protetic, dacă marginile
amprentei sunt modelate,dacă materialul de amprentă este susținut de portamprentă și dacă nu
sunt goluri sau discontinuități pe suprafața materialului de amprentă.

56

Fig.38 Dezinfecta rea amprentelor

În amprenta preliminară am turnat modelul preliminar(Fig.39 ). Modelul preliminar
reprezintă imaginea pozitivă a câmpului protetic și pe el am realizat portamprenta individuală.

Am preparat pastă de ghips obișnuit de clasa a II -a respectân d proporția dintre pulbere și apă
(3/1), 35m3 apă la 100g gips; adăugarea pulberii am făcut -o prin tehnica saturării progresive
pentru a permite dizolvarea sulfatului de calciu în apă, malaxarea am realizat -o manual timp
de 60 secunde. Turnarea modelului am făcut -o cu amprenta așezată pe măsuța vibratoare.
Turnarea modelului preliminar se face în maxim 15 minute în cazul amprentelor realizate cu
alginat sau maxim 24 de ore pentru amprentele din materiale siliconice. Soclul
modelului (Fig.40) l -am realizat prin metoda clasică,restul de pastă de ghips care se afla încă
în stare p lastică l -am așezat pe masa de lucru iar peste ea am răsturnat amprenta preliminară
cu modelul turnat anterior . Am presat până când înălțimea soclului a ajuns la 2cm. Pasta am
ridicat -o de-a lungul marginilor amprentei cu spatula. Am îndepărtat surplusul de ghips cu
ajutorul cuțitului de ghips iar apoi am fasonat soclul modelului la soclator.

Fig.39 Turnarea modelului preliminar si a modelului antagonist

57

Fig.40 Turnarea soclurilor modelelor de lucru

Pe modelul preliminar am realizat portamprenta individuală (Fig.41 ) care este suporrtul
rigid ce suține materialul de amprentare funcțională. Portamprenta individuală am realizat -o
din plăci de bază și este alc ătuită din bază,mâner și butoni de presiune.Baza trebuie să se
încadreze în limitele câmpului protetic și să ocolescă formațiunile mobile(frenul buzei și
plicile alveolo jugale). La nivelul marginilor portamprentei s -a aplicat un rulou de ceară
bucoplastic ă,iar dinții au fost foliați cu folie de staniol,pentru a favoriza dezinserarea
portamprentei de pe model și a împiedica fracturarea acesteia.

Fig.41 Realizarea portamprentei individuale

58

Fig.42 Portamprenta individuală
mandib ulară

Portamprenta individuală este alcătuită dintr -o bază,un mâner și doi butoni de
presiune. Portamprenta individuală trebuie să fie rigidă,nedeformabilă, să aibă grosimea de
1,5-2 mm și să nu basculeze. Butonii de presiune se aplică pe mijlocul crestei alveolare,în zona
corespunzătoare premolarilor,rolul lor este de a exercita presiuni uniforme și echilibrate pe
cămpul protetic,în timpul amprentării funcționale,etapă care este realizată de către medic.

După ce a fost realizată portamprenta indiv iduală,aceasta a fost trimisă în cabinetul
stomatologic pentru înregistrarea amprentei funcționale.

Amprenta funcțională(Fig.4 3) reprezintă imaginea negativă a câmpului protetic ce
redă cu exactitate atât zona de sprijin,cât și zona de închidere marginală . În cazul de
față,amprenta funcțională a fost înregistrată cu un material siliconic numit Orange -Wash.

Fig.43 Amprenta funcțională mandibulară

59

Fig.44 Turnarea modelului funcțional

Amprenta funcțională a fost,la rând ul ei,igienizată prin spălare și imersie în soluție
dezinfectantă,iar prin intermediul ei s -a realizat modelul funcțional.

Modelul funcțional (Fig. 44) reprezintă imaginea pozitivă a câmpului
protetic,care,fiind turnat în amprenta funcțională,redă mult mai fidel detaliile câmpul ui
protetic. Modelul funcțional l-am realizat din ghips dur de clasa a III -a prin aceeași metodă
prin care am turnat modelul preliminar.

Fig.45 Turnarea soclului modelului funcțional

60
Macheta de ocluzie(Fi g.46) s-a realizat pe modelul funcțional . Machetele de ocluzie
sunt piese protetice intermediare ce reproduc temporar baza și arcada artificială a viitoarei
proteze dentare. Baza machetei de ocluzie vine în contact cu zona de sprijin a câmpului
protetic,e ste asemănătoare cu cea a portamprentei individuale și reprezintă suportul pentru
bordura de ocluzie.

– să fie realizată riguros în limitele câmpului protetic;
– să se adapteze pe suprafața modelului și să nu basculeze;
– să fie rigidă și să nu se deformeze;
– să fie rezistentă rezistentă la presiunile exercitate asupra ei în timpul înregistrării
relațiilor intermaxilare;
– marginile să fie netede și rotunjite și să ocolească formațiunile mobile de la periferia
câmpului protetic( frenul buzei, plicile alveolo -jugale).

Bordurile de ocluzie au o formă asemănătoare cu cea a arcadei dentare; au o înălțime
de 10 mm și lățime de 6 mm în zona frontală și o înălțime de 6 -8 mm și lățime de 8 -10 mm în
zona laterală. Linia posterioară a bordurii este situată corespunzător feței distale a primului
molar,înclinarea versantului vestibular al bordurii în zona frontală este de 2 -5° la maxilar și 2°
la mandibulă. Extremitățile distale sunt tăiate în unghi de 45° pentru a evita apariția
contactelor premature între bordura maxilară și cea mandibulară în timpul înregistrării
relațiilor intermaxilare. La maxilar se plasează ușor vestibularizat pentru a compensa rezorbția
centripetă a maxilarului și a reface plenitudine buzei superioare. Într -o primă etapă s -a realizat
baza machetei de ocluzie din placă de bază, iar apoi bordurile de ocluzie din borduri turnate
din ceară roz turnate într -un conformator existent în laboratorul de tehnică dentară. După
realizarea machetei de ocluzie,aceasta a fost trimisă în cabinet împreună cu modelul,pe ntru a
fi înregistrate relațiile intermaxilare. În acest caz nu a fost necesară trasarea de către medic a
liniei mediene, linia surâsului sau liniile caninilor,deoarece pe arcada maxilară există dinți
restanți care ne dau aceste repere.

61

Fig.46 R ealizarea machetei de
ocluzie

Macheta de ocluzie a fost trimisă în cabinetul stomatologic pentru înregistrarea
relațiilor intermaxilare.

Montarea în simulator am realizat -o respectând principiile

– Prima dată am redus înălțimea soclurilor,astfel înc ât să nu depățească 15 mm și să rămână
un spațiu de cel puțin 5 mm între soclul modelului maxilar și brațul superior al
simulatorului;
– Pe suprafața bazală a soclurilor am realizat retenții sub formă de șanțuri;
– Modelele le -am solidarizat cu bețe de chibrit ;
– Modelele le -am hidratat prin imersie în apă,pentru ca pasta de gips să nu facă priză
instantaneu ca urmare a absorbției apei de către modelele uscate.

– A doua etapă a fost cea de fixare a modelului mandibular;după prepararea pastei de gips, o
parte din aceasta am depus -o pe brațul inferior al simulatorului, peste care am poziționat
modelul mandibular pană ce soclul acestuia a atins brațul simulatorului. Am îndepărtat
surplusul pentru a nu bloca șurubul.

– A treia etapă a fost aceea de fixare a modelului m axilar. După poziționarea modelului
mandibular cu tot complexul machete de ocluzie și model maxilar,și fixarea acestuia pe
brațul inferior,am verificat dacă între brațul superior al simulatorului și soclul modelului
inferior există spațiul de 5 mm;

62

– Am ap licat pastă de gips pe soclul modelului maxilar, am coborât brațul peste
soclul modelului și am modelat și soclul modelului superior,după care am curățat
cu apă simulatorul și am blocat șurubul distanțator.
–

Fig.46 Montarea modelelor în simulator

Realizarea machetei protezei parțiale acrilice

După ce am montat complexul modele -machetă de ocluzie în simulator am realizat
macheta protezei.
Pentru realizarea machetei protezei au fos t necesare următoarele : o garnitură de
dinți artificiali de la f irma Naperce,de marime M32, culoarea fiind A2 (Fig. 47) .

Fig. 47 Alegerea dinților artificiali

Alegerea dinților artificiali am făcut -o în funcție de datele scrise în fișa venită din
cabinet în care medicul trebuie să specifice culoarea dinților, sexu l și vârsta pacientului.Dinții
laterali sunt, în general,mai închiși decât frontalii și este recomandat ca alegerea culorii să se
facă la lumină naturală.

În primă fază,înainte de aplicarea bazei machetei,modelul de lucru l -am izolat cu o
substanță izolat oare numită Isodent care împiedică ceara să se lipească de suprafața
modelului.

63

Pe modelul izolat am aplicat o folie de ceară cu o grosime de 2mm și am adaptat -o pe
câmpul protetic în limitele acestuia,ocolind formațiunile mobile.Înainte de a se aplica a ceastă
folie de ceară,pe model am trasat și linia mijlocului crestelor alveolare prelungită până la
soclu,în zona distală a modelului. Această linie are rol de ghid în montarea dinților.

Fig. 48 Realizarea machetei bazei protezei

Apoi am realiza t un rulou de ceară cu diametrul de 5 -6 mm pe care l -am lipit pe
mijlocul crestei alveolare și în care am fixat dinții artificiali.

Montarea dinților artificiali(Fig. 49) se realizează după anumite reguli care fac, ca
arcada artificială să aibă o fiziono mie plăcută și să refacă funcțiile sistemului
stomatognat.Regula după care am montat dinții în cazul de față,este montarea lui Alfred Gysi
care utilizează dinți anatoformi care reproduc forma și dimensiunea dinților naturali,cu pante
cuspidiene între 20° ș i 33°(semi -natomici și anatomici). În cazul de față,dinții s -au montat
după regulile generale și regulile individuale ale lui Alfred Gysi.

Reguli generale:

-fiecare dinte se articulează cu câte doi antagoniști,excepție făcând incisivul central inferior ș i
ultimul molar superior,amândoi având doar câte un antagonist;

-dinții artificiali se montează pe mijlocul crestei astfel încât șanțul intercuspidian mezio -distal
să se suprapună pe mijlocul crestei alveolare,excepție făcând dinții fontali superiori care se
montează ușor vestibularizat;

64
-dinții celor două arcade se înâlnesc între ei după un plan,numit plan de ocluzie care
formoează cele trei curbe:

Curba incizală reprezintă arcul de cerc în plan transversal pe care sunt dispuși dinții
frontali superiori .

Curba lui Spee reprezintă înclinarea în sens mezio -distal a axei dinților.

Curba transversală sau curba lui Wilson rezultă din înclinarea spre oral a fețelor
ocluzale ale dinților laterali și favorizează apariția contactelor atât pe partea activă cat ș i pe
cea de balans în mișcările de lateralitate ale mandibulei.

-în relație centrică se realizează intercuspidare maximă între cele două arcade; în protruzie
trebuie să existe cel puțin trei puncte de contact,unul frontal și două laterale,iar în laterotru zie
contacte atâtpe partea lucratoare(activă) cât și pe cea nelucrătoare(de balans).

În decursul montării dinților am ținut cont și de regulile individuale de montare care
spun că:

-dinții mandibulari sunt montați în următoarea ordine: molarul prim,canin ul,incisivul
central,incisivul lateral,premolarul prim,premolarul secund și molarul secund.

Molarul prim inferior se montează pe mijlocul crestei alveolare,în raport cu
molarul prim superior,conform cheii de ocluzie a lui Angle,astfel încât cuspidul mezio –
vestibular al molarului prim superior să se angreneze în șanțul dintre cuspidul mezio –
vestibular și cuspidul centro -vestibular al molarului prim inferior; în această poziție se
solidarizează cu ceară la nivelul feței ocluzale a molarului prim superior,apo i se
ramolește ceara machetei inferioare și se poziționează molarul prim inferior.

Caninul inferior se montează aproape vertical,coletul fiind ușor distalizat iar marginea
incizală ușor lingualizată; versantul mezial al marginii incizale are raport cu inc isivul
lateral superior,iar cel distal cu caninul superior.

65

Incisivul central inferior se montează cu fața mezială în raport cu linia
mediană,perpendicular pe creastă; marginea incizală se plasează în spatele feței
palatinale a incisivului central superio r,care îl acoperă în sens vertical aprox 1 -2 mm și
care are raport 2/3 meziale ale acestuia; în sens sagital se creează un spațiu de inocluzie
de 1-2 mm.

Incisivul lateral inferio r se montează ca și incisivul central,perpendicular pe
mijlocul crestei; mar ginea incizală este plasată cu 0,5 -1 mm mai sus față de a centralului
și are raporturi cu 1/3 distală a feței palatinale a incisivului central superior și 2/3
meziale a feței palatinale ale incisivului lateral superior.


Premolarul prim inferior se montea ză perpendicular pe mijlocul crestei,în
angrenaj cu versatul distal al marginii incizale a caninului superior și cu versantul
mezial al cuspidului premolarului prim superior.

Premolarul secund inferior se montează perpendicular pe mijlocul
crestei,cuspidu l vestibular se articulează între crestele marginale ale premolarilor
malxilari,iar fața ocluzală este ușor lingualizată.

Molarul secund inferior se montează numai dacă există spațiu
suficient,perpendicular pe mijlocul crestei,angrenat între cuspidul dist o-vestibular al
molarului prim superior și cuspidul mezio -vestibular al molarului secund superior.

Regulile lui Pound:

– Fețele linguale ale dinților laterali inferiori nu trebuie să depășească linia care unește fața
mezială a caninului cu fața linguală a tubercului piriform.

– Fețele linguale ale dinților laterali inferiori nu trebuie să depășească verticala ridicată pe
linia oblică internă.

66

Fig. 49 Realizarea machetei în ceară cu
dinți a viitoarei lucrări amovibilie acrilice

Izolarea modelul ui funcțional inainte de re alizarea machetei am făcut -o pentru ca
aceasta să fie scoasă ușor de pe model și trimise în cabinet pentru probă. Marginile le -am
finisat și rotunjit pentru a nu -l jena pe pacient.

Fig. 50 Macheta în ceară cu dinți pregătită pentru probă

67

Odată întoar să macheta de la probă, am realizat croșetele din sârmă de wiplă(Pigeon 0.8
mm) pentru retenția aparatului gnatoprotetic amovibil (Fig 50) și am pregăti t macheta pentru
ambalare realizând definitivarea în scopul redării tuturor detaliilor morfologice.

Fig.5 1 Realizarea croșetelor de sârmă

Perfectarea funcției fizionomice : am realizat o gosime adecvată a versantului vestibular
care a compensat rezorbția și atrofia,am refăcut plenitudinea buzei și obrajilor,am realizat
bosele radiculare foarte ușor pentru a nu retenționa resturile alimentare,am realizat fosele
interradiculare,la fel de puțin tot pentru a nu retenționa resturile de alimente. Modelajul
papilelor interdentare l -am realizat mai șters,deoarece pacien tul este mai vârstnic,iar la
persoanele vârstnice,papilele interdentare nu sunt așa evidente ca și la pacienții tineri,astfel
am simulat o ușoară retracție a acestora.

Perfectarea funcției fonetice am realizat -o prin grosimea bazei machetei care este de
aproximativ 2 mm,precum și modelarea versantului lingual plan -concav pentru conservarea
spațiului funcțional pentru limbă.

Perfectarea menținerii și stabilității am realizat -o prin îngroșarea ușoară a marginilor
machetei,ocolirea formațiunilor mobile de la nivelul limitei câmpului protetic,forma și
volumul marginilor fiind corelate cu cele ale fundurilor de sac asigurându -se o închidere
marginală perfectă „de ventil”.

Perfectarea rezistenței mecanice am realizat -o prin grosimea bazei de minim 2
mm,precum și realizarea uniformă a acestei grosimi.

68

Perfectarea obiectivului igienico -profilactic am realizat -o prin obținerea suprafețelor
plane,netede și neretentive.

Ambalarea este operația de învelire a machetei într -un material numit „masă de
ambalat” în scop ul obținerii tiparului. Ca și masă de ambalat, am folosit ghips de clasa a II -a.

Tiparul este o piesă cavitară,cu pereți groși,ce reprezintă copia negativă a machetei.

Macheta am ambalat -o împreună cu modelul funcțional,care a devenit parte
componentă a t iparului. Ambalarea am realizat -o într -o chiuvetă(sau conformator metalic)
care este formată din două inele și două capace.

Pregătirea pentru ambalare(Fig.52 ):

-înainte de ambalare am verificat cele două jumătăți ale chiuvetei (Fig.52 );

Fig.52 Verificarea chiuvetei

– am desprins soclul modelului(partea care a fost montată în articulator);

– am fasonat modelul până aproape de marginile machetei pentru a reduce dimensiunile
acestuia și a îndepărta surplusul de gips;

– curățarea de ceară a dinților artificiali;

– degresarea machetei cu solvenți organici;

Ambalarea care am realizat -o în acest caz este ambalarea fără val (Fig.53 ).

69

Fig.53 Ambalarea(prima jumătate a chiuvetei)

La deschiderea chiuvetei,model ulul a rămas în prima jumătate a chiuvetei,iar dinții
artificiali în cea de -a doua jumătate.

-am preparat pastă de ghips și am introdus -o în prima jumătate a chiuvetei ;

-modelul cu macheta am introdus -o în pastă de ghips până când soclurile au atins capa cul
inferior al chiuvetei; pasta de ghips a fost adusă până la nivelul marginilor machetelor;

-am netezit suprafața gipsului și am așteptat să se facă priză;

-am netezit suprafața liberă a gipsului și macheta prin pensulare cu soluții
izolatoare(Fig.54 ),pentru a favoriza desprinderea celor două chiuvete;

Fig. 54 Izolarea suprafeței tiparului și a machetei

70

-apoi a urmat asamblarea celei de -a doua jumătăți a chiuvetei(Fig. 55),am așezat -o pe
măsuța vibratorie și am umplut -o cu pastă de ghips și apoi am strâns -o într -un ring.

Fig.55 Ambalarea(cea de -a două jumătate a chiuvetei)

Avantajele ambalării fără val:

-este o tehnică mai simplă;

-dinții își păstrează poziția în tipar,iar în cazul desprinderii lor accidental e se pot repoziționa
cu ușurință;

-ceara se îndepărtează ușor;

-izolarea tiparului și introducerea acrilatului sunt mai ușoare.

Dezavantajele ambalării fără val:

-există riscul înălțării ocluziei în cazul asamblării incorecte a chiuvetei sau a introduc erii unei
cantități prea mari de pastă acrilică.

După ce am strâns la ring (Fig 56) ,chiuveta am introdus -o într -un vas cu apă
fierbinte(100° C), unde am menținut -o 5-6 minute pentru pl astifierea cerii machetei(Fig. 57 ).
Am scos -o din apă chiuveta și am des făcut -o separând cele două jumătăți ale chiuvetei. Ceara
plastifia tă am îndepărtat -o manual(Fig.57 ),iar resturile le -am spălat c u un jet de apă fierbinte .
Izolarea tiparului am făcut -o prin pensulare în mai mu lte straturi cu Isodent(Fig 58 ).

71

Fig.56 Presarea în ring a chiuvetei

Fig.57 Plastifierea și îndepărtarea cerii

72

Fig.58 Izolarea tipar ului

Prepar acrilatul (Fig.59 ) termopolimerizabil prin amestecul unui polimer(polimetacrilat
de metil) sub formă de pulbere și un monomer(metacrilat de metil) sub formă de lichid.
Polimerul sau pulberea se prezintă în diferite nuanțe de roz sau există și acrilat
incolor,transpareent folosit pentru pacienții care prezintă intoleranță la pigmenții încorporați.
În cazul d e față am folosit acrilat roz Meliodent. Monomerul este un lichid
volatil,incolor,toxic și inflamabil cu miros caracteristic,înțepător. Poate polimeriza spontan
sub acțiunea luminii, de aceea este depozitat în flacoane de culoare brună,ermetic închise și i
se adaugă inhibitori.Monomerul polimerizează la 100,8° C.

Fig.59 Prepararea acrilatului

73

Dozarea acrilatului a fost cea empirică,într -un recipient de ceramică am introdus 10 ml
de monomer și apoi am adăugat pulbere până la saturație. Am așteptat ca acrilatul să treacă
prin cele trei faze: „zahăr pudră umezit”, „filamentoasă” și „plastică”. Când acrilatul a ajuns
în fază plastică am modelat în formă d e rulou și l -am introdu s(Fig. 60 ) în jumatatea tiparului
în care se aflau dinții acrilici până am acoperit toată zona bazei protezei și l -am introdus in
tipar prin presare . Apoi am ansamblat cele două jumătăți ale chiuvetei,am închis chiuveta și
am presat lent și progresiv în pr esă,apoi le-am fixat într -un ring(Fig 61 ) și le -am introdus într –
un vas c u apă pentru polimerizare(Fig 62 ). Tipul de polimerizare făcută se numește
termopolimerizare cu căldură umedă care este cea mai utilizată metodă de polimerizare și
care nu necesită o dotare specială a laboratorului.

Fig.60 Introducerea acrilatului în tipar

Fig.61 Fixarea în ring a chiuvetei

74

Fig.62 Polimerizarea acrilatului

Dezambalarea protezei am făcut -o după ce s-a realizat termopol imerizarea.
Dezambalarea este operația de îndepărtare a protezei finite din tipar prin spargerea pereților
acestuia..Dezambalarea am realizat -o după răcirea completă a chiuvetei prin introducerea unei
spatule între cele două jumă tăți ale chiuvetei(Fig 63 ) apoi am îndepărtat gipsul împreună cu
proteza din chiuvetă prin ciocănire ușoară la baza chiuvetei(Fig 64 ).

Fig.63 Dezambalarea protezei

Fig.64 Dezambalarea protezei

75

Prelucrarea protezei(Fig.65 ) – Planarea am realizat -o cu freze p entru prelucrat acrilatul,
cu pietre cu granulație mare care au fost ansamblate la micromotor. Prin planare am îndepărtat
plusurile de la nivelul marginilor și asperitățile de pe fața externă a protezei.

Netezirea(Fig 66 ) am realizat -o cu freze,pietre și benzi abrazive,de asemenea,montate la
micromotor. Netezirea are ca scop îndepărtarea defectelor mici de pe suprafața internă a
protezei.prelucrarea mai fină a marginilor,a ambrazurilor precum și desăvârșirea prelucrării
suprafeței externe.

Lustruirea(Fig 67) am realizat -o cu o perie circulară și un puf de bumbac ansamblate la
motorul orizontal. Pentru lustruire am utilizat și o pastă abrazivă de lustruit. Lustruirea este
etapa finală a prelucrării,în care se urmărește obținerea unor suprafețe externe luc ioase; fața
mucozală nu se lustruiește. Lustruirea suprafeței externe a protezei favorizează alunecarea
părților moi,previne lezarea mucoasei și împiedică aderarea și stagnarea alimentelor pe
suprafața protezei.

Fig.65 Prelucrarea gosier ă a protezei

76

Fig.66 Prelucrarea fină și netezirea protezelor

Fig.67 Lustruirea protezelor la motorul orizontal

După prelucrarea mecanică a protezei,aceasta trebuie să aibă un aspect estetic plăcut,să
nu jene ze țesuturile moi ale cavității orale și să satisfacă cerințele pacientului.

77

Fig.68 Aspectul final al protezei

Fig.69 Aspectul final al protezei

78
III.3. D iscuții și rezultate

O proteză par țială amovibilă,fie ea totală sau parțială,are rolul de a reface funcțiile
sistemului stomatognat. Inserția acesteia în cavitatea orală trebuie să se facă cu ușurință și să
nu lezeze mucoasa cavității orale și nici să nu exercite presiuni foarte mari asupr a dinților
restanți. În cazul protezei acrilice în momentul când va apărea rezorbția osoasă și proteza nu
va mai fi stabilă pe câmpul protetic se vor realiza căptușiri ale acestor proteze.
În primul caz prezentat,soluția terapeutică aleasă a fost singura opțiune pe care
pacientul și -o permitea din punct de vedere financiar. Pacientul s -a declarat mulțumit în
legătură cu rezultatul obținut, protezele amovibile au fost adaptate în cavitatea orală,au fost
satisfăcute cerințele pacientului,iar acesta a putut d in nou să realizeze funcțiile sistemului
stomatognat.
În ceea ce privește cel de -al doilea caz,pacientul a fost deschis și și -a exprimat
dorința de a fi purtător de proteză parțială acrilică. La nivelul mandibulei,unde s -a și realizat
proteza ,pacientul p rezenta unității odontale -parodontale suficiente pentru a se asigura
menținerea,sprijinul și stabilizarea, așa că soluția terapeutică s -a dovedit a fi una de succes.
Pacientul s -a dovedit mulțumit, iar munca depusă de echipa medic -tehnician a dat rezultate
satisfăcătoare atât pentru pacient, cât și pentru acesta din urmă.

79
III.4. Concluzii

Protezele dentare mobile reprezintă un domeniu amplu și vast,ele reprezentând una
dintre cele mai vechi soluții terapeutice folosite încă din timpur i străvechi. Deși edentația
parțială întinsă poate fi considerată o situație a pacientului mai puțin gravă decât edentația
totală,în cazul acesteia din urmă,pacienții acceptă mai ușor soluția terapeutică
prezentată,deoarece variantele de alegere nu sunt pr ea multe. În schimb, în cazul edentației
parțiale întinse,varianta realizării unei proteze mobile nu îl încântă pe pacient,așa că
specialiștii au tot căutat de -a lungul timpului noi soluții de confecționare a protezelor
dentare,ale căror avantaje s -au înmu lțit de -a lungul timpului.

Deși, pacienții care sunt purtătorii de proteze mobile vor avea mereu păreri total
diferite unii față de alții,protezele continuă să aibă avantaje și dezavantaje care ajută mai mult
sau mai puțin la evoluția proteticii dentare. Deși, protezele mobile continuă să fie o soluție
terapeutică criticată de mulți pacienții,ea continuă să fie extrem de utilizată datorită costului
de preț redus.

În ceea ce privește protezele acrilice convenționale,deși,se caută în continuare
soluții de înlocuire a lor,sunt în continuare realizate în laboratoarele de la noi din țară. Chiar
dacă prezintă multiple dezavantaje,protezele convenționale s -au dovedit mai practice și mai
utile decât se credea.

80
IV. BIBLIOGRAFIE

1. Burlui și colaboratorii – Prote tică Dentară,Lito.I.M.F,Iași 1989
2. Forna Norina Consuela -Clinica și terapia edentației parțiale întinse -Vol.I,Vol.II,
Ed.Enciclopedică,2011.

4. Panaite Ștefan – Aliaje dentare de uz stomatologic, Ed. Apollonia, Iași, 1998.
5. Rândașu Ion – Proteze dentare – vol. I, Ed. Medicală București, 1994.
6. Rândașu Ion – Proteze dentare – vol. II, Ed. Medicală București, 1994.
7. Tatarciuc Monica Silvia – Tehnologia protezelor dentare fixe plurale, Ed. Venus, Iași
2004.
8. Panaite Ștefan,Mârțu Silvia,Tatarciuc Monica – Elemente de morfologie clinică a
sistemului stomatognat,Ed. Apollonia,Iași 2000.

9. Pătrașcu I. -Materiale dentare,Ed. Horanda Press,București 2002.
10. Prelipceanu Felicia,Negucioiu Maria,Dajbukat F. -Concepții și metode biofuncționale în
protezarea edentației totale, Ed . Dacia, Cluj -Napoca 1986.

11. Românu M, Bratu D,Lakatos S, Florița Z – Polimerizarea în stomatologie,Ed.
Brumar,Timișoara 2000.

12. Săbăduș Iuliana -Proteza totală -știință,artă și tehnică,Ed. Dacia,Cluj -Napoca 1995.
13. Bratu D., Nussbaum R. – Bazele clinice și tehni ce ale protezării fixe, Ed. Signata, 2003.
14. Graig R. G. – Restaurative dental materials, 10th ed, Mosby,1997.
15. Burlui Vasile – Peotetică dentară, Curs I.M.F. Iași, 1989.
16. Bratu D. și colaboratorii – Materiale dentare utilizate în laboratorul de tehnică denta ră,
Ed. Helicon, 1994.
17. Prelipceanu F., Doroga O. – Protetică dentară, Ed. Didactică și pedagogică, București,
1985.
18. Revista Română de Stomatologie – Materiale nemetalice, Ed. Amaltea, 2008.
19. Dummett CO – Normal variations in the clinical appearance of the gingivae,J Dent Med
1963.

20. Bratu D.,Uram Țuculescu S.,Colojoară Carmen,Leretter M.,Ciosescu Diana,Românu M. –
Materiale Dentare în laboratorul de tehnică dentară, Ed. Helicon,Timișoara,ed.I.,

1994.

81
21. Borțun Cristina,Bratu D. – Protezarea Edentației totale, E d. Marinăreasa, Timișoara
1998.

22. Ionescu A. – Tratamentul edentației parțiale cu proteze mobile. Clinica și tehnica de
laborator, Editura Național, 1999.

23. Ioniță S. – Ocluzia dentară, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993.
24. Săbăduș I., Constant iniuc M. – Proteza parțială mobilizabilă. Cluj – Napoca: Editura
Medicală Universitară „Iuliu Hațieganu”, 2003.

25. Szalina Luis Alberto – Tehnologia executării protezelor termoplastice, Editura Todesco,
2007.

26. Vițalariu Anca – Tehnologia protezelor mobilizab ile,Proteza toatală,Ed.Pim,2009