Grigore.T.Popa Iași [301875]

Licență

Grigore.T.Popa Iași [301875]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

”Grigore.T.Popa” Iași

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

SPECIALIZAREA TEHNICĂ DENTARĂ

DISCIPLINA TEHNOLOGIA PROTEZELOR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Iași

2017

INTRODUCERE

Protezele dentare reprezintă o metodă de refacere a [anonimizat].

[anonimizat],cum ar fi timpul îndelungat în care pacientul a [anonimizat],datorită necesităților de hranire ale pacientului.

[anonimizat] a pacientului.Mulți dintre pacienți nu doresc să poarte o [anonimizat].[anonimizat],considerându-le parte întegrantă din propiul organism.

Deci,[anonimizat]: [anonimizat].

Protezele parțiale amovibile sunt soluții folosite în algoritmul terapeutic de reabilitare a edentației parțiale întinse.Deși,[anonimizat],fac ca aceste proteze sa fie foarte bine tolerate de pacient.

Deși indicația de elecție este reprezentată de clasa I și a II-a Kennedy,protezele parțiale se pot foarte bine utiliza și în edentațiile clasa a III-a și a IV-a Kennedy.[anonimizat]: [anonimizat] o stare generală bună,o stare psică bună și o igienă la fel de bună.

[anonimizat], [anonimizat].

STADIUL CUNOAȘTERII

II.1. [anonimizat] a [anonimizat]. Tratamentul protezelor amovibile este valabil în cazul edentațiilor întinse.

La nivelul arcadei dentare apare un spațiu liber: spațiu edentat sau bresă dentară.

In funcție de numărul dinților care lipsesc la nivelul arcadei deosebim:

[anonimizat] 1-3 [anonimizat] 3 [anonimizat] 1-4 dinți

În edentații au loc o [anonimizat].

[anonimizat]-[anonimizat] – [anonimizat] – [anonimizat]-ului

Pierderea unuia sau a mai multor dinți de la nivelul arcadei dentare determină apariția unor modificări patologice la nivelul tuturor componentelor SST. Aceste modificări interesează: [anonimizat], [anonimizat], ATM.

În acest context tratamentul edentațiilor parțiale este un tratament complex al cărui scop nu este numai acela de a înlocui organele dentare pierdute pentru refacerea funcției masticatorii, fizionomică sau fonatorie, ci are obiective multiple:

repozitionarea părților moi paraprotetice într-o poziție cât mai armonioasă, fiziologică si funcțională

compensarea pierderii osoase și mucoasei alveolare

păstrarea și chiar ameliorarea parametrilor de funcționare a ATM-ului

restaurarea pozițiilor si mișcărilor mandibulare.

conservarea integritătii substratului osos maxilar si a țesuturilor sale de înveliș.

Cauzele edentației parțiale

Cauzele care determină apariția edentației parțiale sunt:

Cauze dobandite:

– caria dentară și complicațiile ei

– parodontopatiile

– disfuncția ocluzală

– supurațiile maxilarelor

– traumatismele care provoacă fracturi dentare

– traumatismele care provoacă fracturi ale maxilarelor necesită extracția dintilor din zona de fractură

– tumorile benigne si maligne.

Cauze congenitale:

– anodonția partială

– dinții incluși.

Clasificările edentațiilor introduse de școlile anglo-saxone, franceze si italiene de stomatologie folosesc clase numerotate cum ar fi cele ale lui Kennedy, Swenson, Applegate, Friedman, Bailyn, Beckett si Wilson.

Dintre aceste clasificari, cea a lui Kennedy(Fig.1), alcatuită după topografia breșelor edentate, este clasificarea cea mai recunoscută pe plan mondial. Această clasificare are urmatoarele clase:

Fig.1 Clasificarea lui Kennedy

– clasa I cuprinde edentațiile situate in ambele regiuni laterale ale arcadei, breșele fiind delimitate de dinți numai mezial. Corespunde edentației biterminale din clasificarea de mai sus;

– clasa a II-a cuprinde edentațiile situate într-o singură regiune laterală a arcadei, breșa fiind delimitată de dinți numai mezial. Corespunde edentației uniterminale;

– clasa a III-a cuprinde edentațiile situate în ambele regiuni laterale ale arcadei, breșele fiind delimitate de dinți atât mezial, cât și distal. Corespunde edentației uni si bilaterale;

– clasa a IV-a cuprinde edentațiile situate in regiunea frontală.

La aceste clase principale, Kennedy a adăugat ulterior subclase determinate de numărul breșelor, pe care le-a numit „modificări”.

O altă clasificare apartinând școlii anglo-saxone este cea a lui Kummer care are drept criteriu poziția liniei croșetelor,denumită si Fulkrumline sau Kippline a autorilor germani și care este linia care unește croșetele situate pe dinții stâlpi. O clasificare care ilustrează foarte bine formele de edentații având la baza criteriul topografic este cea a lui E. Costa(Fig.2).

Fig.2 Clasificarea lui E. Costa

Această clasificare folosește urmatoarea terminologie:

– edentatie frontală, cand lipsesc unii sau toți incisivii si caninii;

– edentație laterală, cand lipsesc dinți din regiune premolară si molară, breșa fiind delimitată la ambele extremități de dinți restanți. Poate fi edentație uni sau bilaterală.

– edentație terminală, cand lipsesc dinții din regiunea premolară si molară, breșa fiind delimitată numai mezial de dinți restanți. Poate fi uni sau biterminală.

– edentație mixtă, cand pe arcada dentară coexistă două sau trei forme de breșe: frontală, laterală si terminală;

– edentatie extinsă, cand breșa interesează regiunea laterală si regiunea frontală;

– edentație întinsă sau subtotală cand pe o arcadă mai sunt prezenți 1-2 dinți.

Complicațiile edentației parțiale:

a) Tulburări masticatorii

Este principala tulburare care se instalează, indiferent de forma edentației. Daca secționarea alimentelor devine dificilă în absența dinților frontali, iar triturarea în absența dinților laterali, masticația edentatului parțial este fie unilaterală, fie segmentară. Se reduce astfel capacitatea de prelucrare bucală a alimentelor cu apariția tulburărilor digestive de tipul

gastritelor, ulcerului gastro-duodenal etc. Aceste tulburări antrenează diminuarea resorbției substanțelor nutritive manifestate prin stări de anemie si scăderi ponderale.

b) Tulburări fizionomice

Pierderea dinților frontali atrage după sine aspectul neplăcut al pacienților. Aceștia caută să își ascundă edentația, devin rezervați, jenați, evitând anturajul.

c) Tulburari fonetice

Pierderea dinților frontali antrenează grave tulburări fonetice. În special dinții frontali superiori au un rol determinat în exprimarea sunetelor dentare, prin raportul limbii cu fețele palatinale ale acestor dinți. Tulburările fonetice vor fi mai accentuate cand lipșeste întregul grup frontal superior. Pierderea dinților frontali inferiori antrenează, de asemenea, modificări ale fonației, ca și pierderea dinților laterali, prin modificarea culoarului coloanei de aer.

d) Modificări ale relației ocluzale

Absența dinților laterali (premolari și molari) duce la apariția edentațiilor terminale și în special cand acestea se instalează precoce, se modifică distanța dintre maxilar si mandibulă. Astfel apare oculzia adâncă, iar dimensiunea verticală de ocluzie se reduce.

e) Modificări dento-parodontale

Apariția edentațiilor uni- și pluridentare favorizează migrarile dentare în plan sagital și vertical, generând dizarmonii ocluzale.

Aceste migrări influentează starea de sănătate parodontală care este afectată și de suprasolicitarea dinților restanți, cu atat mai intens cu cât numărul lor este mai redus.

Câmpul protetic în edentația parțială:

Câmpul protetic în edentația parțială este alcătuit din totalitatea elementelor anatomice care intra in contact mijlocit sau nemijlocit cu protezele parțiale mobilizabile. Elementele componente ale acestuia la maxilar si mandibulă sunt: dinții restanți, crestele alveolare, mucoasa orală, zonele biostatice (bolta palatină, tuberozitățile maxilare si tuberculii piriformi). Aceste elemente anatomice sunt grupate mai succint în: suportul dento-parodontal

și suportul muco-osos.

Câmpurile protetice, morfologic și fiziopatologic, prezintă variații individuale. La examenul clinic se pot decela câmpuri protetice favorabile sau nefavorabile protezării.

Conceperea planului de tratament prin proteza parțială mobilizabilă este de maximă importanță. Câmpul protetic poate fi divizat, atât la maxilar cât și la mandibulă în două zone distincte: zone protetice pozitive și zone protetice negative.

Zonele protetice pozitive

Zonele protetice pozitive sunt reprezentate de acele elemente ale câmpului protetic care vin în contact intim cu proteza, asigurandu-i sprijinul, menținerea și stabilitatea.

La maxilar, zonele protetice pozitive sunt reprezentate de: dinții restanți, crestele alveolare, tuberozitățile maxilare si bolta palatină.

La mandibulă, zonele protetice pozitive sunt reprezentate de dinții restanți, crestele alveolare si tuberculii piriformi.

Perimetrul suprafeței de sprijin la maxilar, datorită prezenței bolții palatine este mult mai întinsă decât la mandibulă, în raport de 2/1.

Dinții restanți asigură:

sprijinul dento-parodontal al protezei, permitând retenția protezei parțiale prin intermediul croșetelor;

menținerea directă si indirectă;

stabilizarea orizontală a protezei.

Crestele alveolare asigură:

sprijinul muco-osos al șeilor, în special în edentațiile

terminale și frontale întinse;

stabilizarea orizontală relativă a protezei;

un oarecare grad de menținere a protezei prin adeziune, la maxilar. Bolta palatină asigură:

sprijinul muco-osos al protezei;

stabilizarea orizontală a protezei;

mentinerea parțială prin adeziune, mai ales când bolta este plată.

Tuberozitațile maxilare asigură:

sprijinul muco-osos pentru șeile terminale;

menținerea, numai atunci cand tuberozitățile sunt retentive;

stabilizarea orizontală a protezei.

Tuberculul piriform asigură:

sprijinul muco-osos al șeilor terminale, mai ales când reziliența mucoasei la acest nivel este minimă;

stabilizarea în sens mezio-distal cand tuberculul piriform este oblic.

Zonele protetice negative

Zonele protetice negative sunt acele zone ale câmpului protetic care trebuie evitate de proteză sau despovarate de presiuni.

La maxilar, zonele protetice negative sunt reprezentate de:

– parodonțiul marginal, care trebuie sa fie distanțat de

proteză la aproximativ 5 mm;

– papila incisivă acoperă pachetul vasculo-nervos subiacent, care sub presiunea aplicată prin intermediul protezei ce o acoperă devine dureros și din acest motiv va fi ocolită sau despovarată prin foliere de 0,20-0,30 mm.

– rugile palatine intervin în fonație și în senzația gustativă și sunt sensibile la presiunile date de proteză. Dacă un conector principal ajunge în această zonă, el trebuie să se termine în depresiunea dintre două rugi și nu pe coama rugii. Acoperirea rugilor palatine de către conectorul principal impune despovararea prin foliere in grosime de 0,20-0,30 mm;

rafeul median maxilar, când este sensibil la palpare, trebuie despovărat prin foliere în grosime de 0,30-0,40 mm;

torus-ul palatin, când este de mărime mica sau medie, va fi despovărat de presiuni prin foliere de 0,50 – 1 mm. Un torus mare trebuie distanțat de conectorul principal. Lipsa de foliere sau folierea insuficientă va duce la basculări laterale ale protezei și leziuni de decubit;

– zonele glandulare Schroder, situate pe bolta palatină posterior paramedian, au o mare rezilienta;

– plicile alveolo-jugale, inserțiile musculare și ligamentare vor fi ocolite de proteză prin adaptarea corectă a lingurii individuale si apoi prin modelarea si extinderea a amprentei funcționale

La mandibulă, zonele protetice negative sunt reprezentate de:

parodonțiul marginal, care va fi protejat la fel ca la maxilar;

frenul limbii și inserția planșeului bucal în zona linguală centrală condiționează

alegerea conectorului principal;

– mucoasa procesului alveolar în zona linguală, în dreptul conectorului principal va fi despovarată de presiuni prin foliere cuprinsă între 0,30-2 mm;

linia milohioidiană este limita la care ajunge proteza parțială în zona linguală.

torus-ul mandibular, când este mic sau mijlociu, trebuie foliat în grosime de 0,50-l mm, fiind astfel ferit de presiunile bazei protezei. Existența unui torus foarte mare necesită o intervenție plastică chirurgicală, care însa nu este agreată de majoritatea pacienților.

Zone protetice negative trebuie considerate toate exostozele dureroase la presiuni

digitale. De asemenea, zone protetice negative vor fi considerate:

mucoasa procesului alveolar, parodonțiul marginal și zona dentară subecuatorială din dreptul conectorului secundar al brațelor retentive ale croșetelor divizate;

papila interdentară si mucoasa procesului alveolar în dreptul conectorilor secundari interdentari, care vor fi foliate în grosime de 0,20 mm.

papila interdentară proximală din dreptul conectorilor secundari proximali va fi

foliată cu folie de 0,10 mm.

– zonele muco-osoase vestibulare retentive care interferează cu marginile șeilor și care trebuie deretentivizate prin foliere;

– mucoasa procesului alveolar, parodonțiul marginal din dreptul conectorului de

întărire al pintenului distal la croșetele cu patru brațe (inelare), precum si zona dentară pană la unirea acestui conector secundar cu brațul opozant, va fi foliată cu folie de 0,20-2,30 mm.

Edentația parțială, în special edentația parțială întinsă poate fi considerată de pacient un handicap sau mutilare fizică,ceea ce duce la depresii sau chiar dereglări de ordin psihic ale pacientului. Deși edentația parțială întinsă este întâlnită la pacienții vârstnici,sunt foarte multe cazuri când pacienții tineri au edentații parțiale întinse,subtotale sau chiar totale datorită unor afecțiuni grave generale,locale sau loco-regionale. De aceea, protezele dentare mobile parțiale sau totale nu trebuie să fie considerate un semn al îmbătrânirii.

Cu cât întinderea edentației este mai mare cu atât apar mai repede mecanismele de decompensare. La pacienții vârstnici, cu o stare generală precară și un metabolism deficitar decompensarea se manifestă la nivelul țesuturilor de susținere unde se constată creșterea mobilității dentare, congestia manșonului epitelial, lărgirea spațiului periodontal, dispariția laminei dura. Aceste fenomene sunt favorizate și de edentația în sine care desființează punctul de contact și antrenează schimbarea poziției dinților, grăbind evoluția spre edentația totală. În absența unor stimuli corespunzători osul alveolar suferă un fenomen de atrofie și resorbție lentă, mucoasa acoperitoare se atrofiază și că odată cu osul subiacent, fiind implicată direct în masticație. În tot acest ansamblu de manifestări se suprapune și trauma ocluzală ce acționează de cele mai multe ori lent, consecutiv apariției migrărilor dentare.

Astfel, prin stabilirea diagnosticului și, cât mai repede, a unui plan de tratament,aceste fenomene vor fi evitate sau înlăturate și se vor stabili și păstra relațiile interarcadice. Insuficiența funcțională și afectarea fizionomiei sunt cauzele prezentării pacientului la cabinetul stomatologic.

II.2. Definirea și alcătuirea protezelor parțiale

Proteza parțială mobilă acrilică este considerată o soluție de tranziție folosită în rebilitarea câmpului protetic edentat parțial întins. Chiar dacă este considerată o soluție tranzitorie, proteza parțială mobilă acrilică este folosită ca și soluție de durată datorită prețului de cost redus,dar și pentru că utilizarea protezei scheletate impune prezența pe arcada dentară a unui anumit număr de dinți, aceștia fiind repartizați uniform pe arcada dentară.

Elementele componente ale protezei parțiale mobile acrilice

Baza

Șeile protezei

Arcada dentară artificială

Elementele de menținere,sprijin și stabilizare

Baza protezei acrilice parțiale este reprezentată de placa palatinală la maxilar și placa linguală la mandibulă. Baza are rolul de a unii șeile și de a transmite presiunile ocluzale de la o șea la alta.

1. Placa palatinală întinsă are ca limită anterioară zonele supracingulare ale dinților restați iar posterior se întinde pană la linia Ah. Iar în zonele laterale vine în contact cu zonele supraecuatoriale de pe fețele orale ale dinților laterali. Placa palatinală întinsă este tipul de placa cel mai folosit,datorită rezistenței crescute pe care o oferă protezei. În zona dinților restanți va avea contact cu fața orală a acestora,având rol de contracroșet, dar va menaja parodonțiul marginal al acestora peste care trece în punte.

2. Placa palatinală ameliorată(rascroită distal,decoletată,fenestrată) reduce senzația de disconfort și de vomă și menajează simțul gustativ și termic.

Placa palatinală fenestrată este reprezentată prin decuparea porțiunii centrale,lăsand liberă zona de mucoasă cu receptori gustativi.Dezavantajul este că rezistența bazei este diminuată din cauza suprafeței reduse,de aceea este indicată armarea extrinsecă cu plase metalice.

Placa palatinală răscroită distal permite degajarea zonei reflexogene a vălului palatin.

Placa palatinală decoletată protejează parodonțiul marginal al dinților restanți de acțiunea traumatică a plăcii. Distanțarea la colet este de 5-10 mm.

În edentația frontală se poate utiliza un tip special de conector acrilic maxilar sub forma unei benzi centrale ce se dilată posterior spre centrul bolții palatine,luând aspectul de lingură

(spoon),nu lezează parodonțiul marginal al dinților restanți și are stabilitate suficient de bună.

Placa palatinală mai poate avea formă de T,la care cele două prelungiri laterale oferă sprijin pentru croșete.

Placa palatină Every(conectorul Every) este reprezentat de un conector central ce trimite prelungiri în zonele edentate.

Miniconectorul este utilizat în proteza de retenție Kemmeny,cu versantul palatinal puțin lărgit spre mezial și distal,avâand aspect de fluture.

3. Placa linguală unește șeile protetice care acoperă versantul lingual al crestei alveolare mandibulare și se întinde de la nivelul fundurilor de sac paralinguale până la zona supracingulară sau supraecuatorială a dinților restanți.

Baza protezei are o grosime de 2 mm și are doua fețe:

Fața internă, mucozală,care nu se lustruiește și care redă cu fidelitate microrelieful mucoasei,dar este situată la distanță de zonele ce nu suportă presiuni: torus, rafeu median,papila bunoidă etc.

Fața externă lustruită se realizează pe principiul replicii anatomice,având modelate ușor rugile palatine si papila bunoidă,care au un rol extrem de important în realizarea funcției fonetice.

Șeile protezei reprezintă principalele elemente ale protezelor parțiale mobile, în contact direct cu creasta edentată,ce refac din punct de vedere morfo-funcțional deficitul produs prin edentație, transmițând forțele ocluzale suportului muco-osos, oferind sprijin dinților artificiali. Ele transmit forțele de solicitare bazei protezei, se opun forțelor de deplasare verticale și orizontale, constituind și un element antibasculant. Au grosime de 2mm, amplitudinea lor fiind egală cu amplitudinea spațiului protetic potențial, numărul șeilor fiind același cu numărul spațiilor protetice potețiale.

Fiecare șea prezintă doi versanți:

versant oral

versant vestibular

Fiecare versant prezintă o față internă(mucozală) și o față externă

Versantul oral trebuie să aibă o înălțime egală cu cel oral,pentru ca șeaua să prezinte o bună stabilitate.La contactul său cu dintele limitrof,șeaua nu trebuie să patrundă în zonele retentive de sub ecuatorul protetic și trebuie sa protejeze papila interdentară și parodonțiul marginal. Marginea orală a șeii se continuă cu conectorul principal sub formă de placă palatină sau linguală.

Versantul vestibular se întinde pană în zona de reflecție a mucoasei mobile și poate lipsi din șeaua frontală,atunci cand creasta edentată din această zonă este proeminentă.Versantul vestibular trebuie sa înlocuiască pierderile de substanță de la nivelul crestei edentate pentru a reface fizionomia feței. La nivelul tuberozităților și a tuberculului piriform, șeaua acrilică va acoperi aceste zone biostatice.

Arcadele artificiale sunt element componente ale protezei parțiale acrilice,susținute de șeaua protezei,contribuin esențial la refacerea funcțiilor perturbate ale sistemului stomatognat prin edentație.

Dinții artificiali formează segmente de arcadă,refăcand integritatea și funcționalitatea arcadei dentare naturale afectate prin edentație.

Alegerea dinților artificiali se face astfel:

forma dinților artificiali va fi în concordanță cu forma dinților restanți,forma feței, tipul constituțional și sexul pacientului;

culoarea va fi aleasă,de asemenea, în funcție de culoarea dinților restanți, culoarea tegumentelor,culoarea parului;

dimensiunea va fi aleasă în funcție de dimensiunea dinților restanți.

Fiecare producător are un cod de notare a dinților în funcție de culoare,forma și dimensiune.El este compus din cifre și litere și este trecut pe garnitură.Dinții mandibulari se pot articula numai cu dinții maxilari care au același cod.

Aracadele dentare pot fi realizate din porțelan sau acrilat,din metal și acrilat su metal și porțelan.Dinții acrilici pot fi prefabricați sau realizați în laboratorul de tehnică dentară prin stupuire,iar cei din porțelan pot fi anatoformi sau fațete cu crampoane sau glisieră.

În situațiile clinice ce presupun solicitșri ocluzale intense,se recomandă confecționarea fețelor ocluzale din metal turnat sau realizarea din inlay-uri metalice la nivelul stopurilor ocluzale.O altă modalitate este păstrarea de stopuri ocluzale metalice pornite din șa sau obturații de amalgam de argint pe fețele ocluzale.

Dinții realizați în laborator sunt inferiori din punct de vedere calitativ,deoarece au strucura neomogenă sau poroasă,rezisteță la abrazie redusă,își modifică aspectul relativ repede din cauza fenomenului de îmbatrânire a acrilatului.

Dinții realizați industrial sunt superiori din punct de vedere calitativ,au structura omogenă și densă, ceea ce le asigură o rezistență superioară la abrazie și stabilitate cromatică în timp.

Elementele de menținere,sprijin și stabilizare împiedică deplasarea protezei de

pe câmpul protetic.Acestea se aplică pe dinții restanți limitanți ai breșei edentate.

În cazul protezei parțiale acrilice,elementele de menținere,sprijin și stabilizare sunt reprezentate de croșete.

Funcțiile croșetelor:

RETENȚIA este capacitatea croșetului de a se opune forțelor verticale de desprindere a protezei de pe câmpul protetic.Retenția este asigurată de porțiunea subecuatorială(elastică) a segmentului dentar.

STABILIZAREA este capacitatea croșetului de ase opune forțelor orizontale de deplasare ale protezei. Stabilizarea este asigurată de porțiunea subecuatorială(rigidă) a croșetului.

SPRIJINUL reprezintă transmiterea forțelor masticatorii de la arcada dentară artificială către dintele stâlp în mod fiziologic, în axul lung al dintelui. Sprijinul este realizat în mică masură la croșetele din sârmă de către porțiunea supraecuatorială.

ÎNCERCUIREA presupune încercuirea dintelui pe mai mult de 180° din circumferința sa. La această funcție participă și baza protezei care are contact supraecuatorial cu fața orală a dintelui stâlp.

RECIPROCITATEA spune că la acțiunea brațului elastic trebuie să corespundă o forță egală și de sens contrar,pentru a elimina efectele disortodontice care s-ar putea manifesta la nivelului dintelui stâlp. Reciprocitatea este asigurată de baza protezei,care joacă rol de contracroșet,contracarând efectul brațului elastic.

PASIVITATEA spune ca în repaus,cand asupra protezei nu se exerctă nici o forță,croșetul nu trebuie să aibă nici un fel de acțiune asupra dintelui stâlp,pentru a nu-l solicita.

Croșetele din sârmă prezintă trei segmente:

Segmentul dentar se aplică pe ⅔ din fața vestibulară a dintelui stâlp;

Segmentul intermediar diferă de la un croșet la altul și poate fi în raport cu dintele sau cu mucoasa alveolară;

Segmentul terminal(coada) asigură fixarea croșetului în baza sau șeaua protezei acrilice;are formă retentivă(ondulată sau de ansă)

Croșetele din sârmă se confecționează din sârmă de wipla cu diametrul de 0,6-0,8 mm sau din aliaje de Au platinat. Prezintă o mare elasticitate în toate sensurile și au contact redus cu dintele.

Croșetul cervico-alveolar deschis dental este denumit și croșet cu buclă și este indicat pe dinți retentivi,lungimea buclei permițând o mare elasticitate. Are deschidere spre dinți,bucla poate fi în formă de Z sau S și este la distanță de 0,5-0,6 mm de mucoasa alveolară. El este indicat pe dinți frontali (este mai puțin vizibil) ,pentru orice tip de edentații și pe dinți cu implantare parodontală slabă(este mai elastic decât cel cervico-ocluzal), oferă retenție și împiedică distalizarea protezei.

Croșetul cervico-alveolar deschis edental are aceeași formă a buclei ca și cel deschis dental,doar ca are deschidere spre breșa edentată.Acest croșet se recomandă în edentațiile terminale având și rol antibasculant. Prezintă retenție bună, dar încercuire slabă.

Croșet cervico-ocluzal deschis dental este numit și croșetul cu umăr are deschiderea spre dinții restanți, este indicat pentru orice tip de edentații,pe dinți mai puțin vizibili(deoarece este inestetic), pe dinți cu retentivități reduse și implantare parodontală bună. Are rol de retenție și împiedică distalizarea protezei.

Croșetul cervico-ocluzal deschis edental are deschiderea sau extremitatea liberă spre breșa edentată,este indicat în edentații terminale cand între dintele pe care se aplică și dintele vecin există un spațiu pentru plasarea segmentului intermediar. Are rol de retenție prin brațul activ,frânează bascularea și asigură stabilizare prin porțiunea supraecuatorială.

Croșetul muco-alveolar se prezintă sub două forme de anse din sârmă situate pe versantul vestibular al procesului frontal de o parte și de alta a frenului labial superior la distanță de 0,5 mm de mucoasă. Retenția este în funcție de retentivitatea procesului alveolar și de tonicitatea musculară. Este indicat în edentațiile biterminale maxilare,la pacienți cu versantul vestibular frontal retentiv. Când proteza are tendință de desprindere,croșetul apasă pe mucoasă,provoacă dureri pacientului determinându-l să aducă arcadele în contact și astfel să reașeze proteza pe câmpul protetic.

Croșetul cervico-alveolar bidentar este indicat în situația când pe arcada dentară sunt restanți doi dinți vecini(doi premolari sau un canin și un premolar).

Croșetul cervico-ocluzal întors este indicat pe molarii mezializați, brațul său elastic are porțiunea supraecuatorială și extremitatea liberă este situată subecuatorial în zona retentivă.

Croșetele din acrilat fac corp comun cu proteza,pornind fie din baza protezei, fie din șa.

Croșetele simple alveolare sunt prelungiri ale șeilor, sub formă de pelote sau digitații cu grosimea de 2-3 mm, care se aplică pe zonele retentive al e crestei alveolare,V sau O; au dezavantajul că fiind rigide,produc leziuni de decubit și se pot fractura.

Croșetele simple dentare,dintre care cel mai cunoscut este cel în ”tură de șah” Kemmeny; porțiunea dentară este din acrilat alb iar porțiunea gingivală este din acrilat roz. Extremitatea se situează sub linia ghid și au dezavantajul ca se fracturează ușor și se repară greu.

Croșetele simple dento-alveolare au formă de inel secționat pe pentru a putea fi inserate pe dinte,se sprijină parțial pe dinte,parțial pe procesul alveolar.

Croșetele din rașini acetalice sau termoplastice sunt croșete fizionomice care având culoare albă sunt aproape insesizabile.

Croșetele dentare se aleg în funcție de convexitatea dintelui( gradului de retentivitate), starea țesuturilor parodontale, dimensiunea și numărul rădăcinilor, poziția dintelui pe arcadă(gradul de vizibilitate) și tipul de edentație și amplitudinea breșei edentate.

Eficiența croșetului depinde de:

Diametrul sârmei: croșetele realizate din sârma cu diametrul mai mare se vor deforma mai puțin decât cele din sârmă mai subțire;

Calitatea materialului;

Lungimea: croșetele cu brațul activ mai lung au o elasticitate mai mare;

Gradul de retentivitate al dintelui stâlp;

Gradul de mobilitate al dintelui stâlp.

II.3. Materiale utilizate în realizarea protezelor acrilice

Materialele utilizate în realizarea protezelor acrilice

sunt reprezenatate de o gamă foarte larga de materiale acrlice care domină de mai multe decenii în protetica dentară, fiind utilizate în realizarea în totalitate a protezelor mobilizabile sau ca parte componentă a acestora(protezele scheletate).

Polimetacrilatul de metil a fost introdus în 1937,chimic este stabil,dar are afinitate pentru apa,mecanic având proprietăți satisfacătoare.

Rășinile acrilice termopolimerizabile se prezintă în sistem bicomponent

pulbere-lichid.

Lichidul conține metilmetacrilat(monomerul) și hidrochinonina(ca antioxidant și inhibator de polimerizare,permițând conservarea lichidului)..Componenta lichidiană a polimetacrilatului de metil este un lichid volatil, cu miros puternic, este inflamabilă, bactericidă, solubilă în solvenți organici, temperatura de fierbere este de 103° C. Se caracterizează prin tendință spontană de polimerizare sub acțiunea căldurii și luminii. Se pastrează prin adăugarea unui inhibitor de polimerizare. La 65° C reacția de polimerizare se declanșează în toată masa materialului;prin polimerizare, monomerul suferă o contracție foarte puternică,eliminarea acestui neajuns realizându-se prin amestecul cu pulberea de polimetacrilat de metil.

Pulberea conține polimetacrilat(polimer), peroxid de benzoil(inițiator de polimerizare), ftalat de butil(plastifiant ce scade temperatura de plastifiere și coeziunea intermoleculară) și substanțe inerte care împiedică coalescența particulelor sferice de pulbere(sub formă de gelatină și talc). Polimetacrilatul de metil este un element stabil din punct de vedere chimic.

Proprietățile mecanice ale acestuia sunt corespunzătoare mdin punct de vedere al durității,rezistenței la tracțiune; rezistența scazută la abraziune este un inconvenient major al acestui material. În ceea ce privește proprietățile optice ale acestui material,putem constata că

sunt remarcabile datorită indicelui de refracție apropiat de cel al smalțului. Posibilitățile de colorare oferă o gamă largă de combinări,conferindu-i restaurării protetice un aspect cât mai natural.În acest scop în pulbere se mai pot adăuga fibre minuscule colorate din naylon sau acrilat,care simulează rețeaua de capilare din mucoasă,mimând vascularizația, aspect ce are un important impact asupra esteticii finale.

Rășinile acrilice autopolimerizabile(Fig.4) se prezintă,de asemenea, într-un

sistem bicomponent pulbere-lichid.

Pulberea conține polimetil metacrilat, tributilboran(în loc de peroxid de benzoil) ftalat de butil,substanțe inerte(gelatină,talc), substanțe minerale silanizate(în unele produse).

Lichidul conține metilmetacrilat, hidochinona și dimetil paratoluidina, acid paratoluen sulfinic) ca activator( concentrația crescută de activator scade vâscoitatea pastei e acrilat).

Polimerizarea activată de acțiunea activatorului din lichid și viteza de polimerizare depinde de raportul activator/inițiator. Gradul de polimerizare a pastei este mai scazut față de gradul atins de rășinile autopolimerizabile. Reacția de priză este exotermă, poate ajunge la 100° C(temperatura crește cu scăderea dimensiunilor particulelor de pulbere). Timpul de priză este intervalul dintre începutul omogenizării pastei până în momentul când se atinge temperatura maximă; este influențat de temperatură(scazută, crește timpul de priză),de dimensiunea particulelor pulberii (crește timpul de priză cu creșterea dimensiunii particulelor de pulbere) și de volumul pastei care se polimerizează.

Rășinile acrilice auto și termopolimerizabile sunt indicate pentru realizarea protezelor dentare amovibile, repararea și reoptimizarea acestora. Astfel, rășinile acrilice autopolimerizabile reprezintă o metodă foarte practică de realizare a acestor reoptimizări; cu ajutorul acrilatului autopolimerizabil se realizează căptușiri, reparații ale unor proteze fracturate, precum și adăugarea unui dinte în proteza dentară.

De asemenea, rășinile acrilice polimerizate industrial au și ele un rol foarte

important în realizarea protezelor amovibile. Ele sunt reprezentate de dinții artificiali prezenți

în garniturile folosite în realizarea protezelor. Acești dinți artificiali se prezintă în mai multe grupe: grupa A-nuanța brună, grupa B-nuanța gălbuie, grupa C-nuanța gri-albăstrie, grupa D-nuanța roz-portocalie.

Rășinile acrilice clasice-sisteme monocomponente sunt reprezentate de

pastele de polimetilmetacrilat, care au în general aceleași componente ca sistemele alcătuite din pulbere și lichid.

Pastele de polimetilmetacrilat se caracterizează printr-o durată scurtă de conservare a produsului. Durata de viață a pastei,ce se poate încadra într-un interval de 2 ani,este în strânsă corelare cu temperatura de păstrare și cantitatea de inhibitor pe care o deține compoziția materialului. Produsele sub formă de paste se depozitează în congelatoare,iar în ziua în care sunt folosite sunt menținute în frigidere. Un mare avantaj pe care-l are polimetilmetacrilatul sub formă de pastă îl constituie faptul că pulberea și lichidul sunt predozate industrial,aspect ce conferă o înaltă precizie elementelor componente,conducând la omogenizare foarte bună,având ca finalitate obținerea unui produs de polimerizare caracterizat de certe calități superioare.

Rășinile acrilice ”high-impact” au fost elaborate cu scopul obținerii unui

material cu indici de rezistență foarte buni,cu posibilități reduse de abraziune,elemente ce conduc la o integrare și menținere optimă a pieselor protetice la nivelul sistemului stomatognat. Rezistența crescută la impact a fost obținută prin înglobarea unei faze de cauciuc în perle în cursul obținerii acestora. În stomatologia actuală se utilizează perle cu distribuție uniformă de incluziuni de cauciuc, precum și perle în care numai nucleul este constituit din cauciuc, învelișul extern fiind format din paste de polimetilmetacrilat. Alături de rezistența crescută la impact este notabilă scăderea riscului de fisurare sau fracturare. Cauciucurile utilizate în compoziția rășinilor acrilice high-impact sunt reprezentate de cauciucurile butadien-stirenice solubile în metil metacrilat.

II.4. Avantaje,dezavantaje proteză acrilică

Proteza acrilică este considerată o soluție de tratament provizorie,probabil datorită materialului utilizat și datorită timpului mai scurt de realizare,deși,în cazul edentațiilor totale,proteza acrilică este cea mai convenabilă soluție și la îndemâna oricui.

În ciuda dezavantajelor și inconvenientelor pe care le are,proteza acrilică reprezintă încă soluția de tratament folosită de foarte mulți medici și aleasă de catre foarte mulți pacienți și datorită faptului ca este folosită încă din cele mai vechi timpuri,dar și datorită faptului că ese mai ușor de realizat.

Avantaje:

pentru mulți pacienți,proteza acrilică reprezintă cea mai bună soluție de tratament,datorită faptului că prezintă un preț foarte scăzut,comparativ cu celelate proteze amovibile;

alt avantaj pe care îl are proteza acrilică îl reprezintă realizarea într-un timp mai scurt,datorită etapelor mai puține de laborator;

realizarea de reparații,căptușiri și adăugari ale unor dinți este un alt avantaj major al acestor proteze;

pot fi realizate în condiții clinico-tehnologice modeste,adică nu necesită aparatură și instrumentar foarte complicate;

proteza acrilică poate fi realizată chiar dacă dinții restanți au leziuni carioase sau boli parodontale;

Acest tip de proteză poate fi realizat incă dinaintea extracției dinților pe care ii va înlocui, putând fi astfel instalată pe câmpul protetic imediat după extracție. Astfel pacientul nu va fi nevoit sa astepte pană la vindecare, pentru a beneficia de avantajele unei danturi complete.

Dezavantaje:

materialul acrilic este casabil si din cauza formei neregulate fracturile sunt frecvente, în special pe arcada inferioara;

evitarea fisurilor se realizează adăugând mai mult material acrilic. Din acest motiv protezele sunt mai groase si ocupă mai mult spațiu in gură, iar pacienții se obișnuiesc mai greu sa le poarte;

datorită faptului ca se sprijină pe gingie, proteza acrilică este vulnerabilă la schimbările ce au loc in cavitatea bucală. Spre exemplu, in cazuri de retracție gingivală sau rezorbție osoasă, proteza va necesita modificări pentru a se adapta la noua conformație a campului protetic;

protezele parțiale acrilice sunt stabilizate cu ajutorul unor croșete de sârmă; acestea sunt de multe ori vizibile in mod inestetic, sau pot chiar interfera cu muscătura pacientului;

în cazul in care pacientul cu proteză acrilică are o igienă orală deficitară și nu respectă vizitele la medicul stomatolog, purtarea continuă a protezei duce in cele din urma la pierderea dinților restanți;

cateodată dinții de care va fi ancorată proteza necesită restaurare coronară;

dacă pacientul nu realizează o igienă bună a cavitații orale și a protezei,va apare o respirație urât mirositoare;

acrilatul suferă de fenomenul de ”îmbătrânire”.

III. PARTEA PERSONALĂ

III.1. Scop

SCOPUL prezentării acestor două cazuri este acela de a arăta parcurgerea algoritmului de realizare a unei proteze acrilice. Scopul realizării celor două proteze este acela de a reface funcțiile sistemului stomatognat și confortul fizic și psihic al pacientului. Întotdeauna,echipa medic-tehnician va face tot posibilul ca rezultatele obținute să fie cele mai bune și pacientul să fie, de asemenea,mulțumit. Pentru realizarea protezelor parțiale mobile,un rol foarte important îl are starea câmpului protetic,în special înălțimea și lățimea crestelor alveolare, reziliența mucoasei orale, dar ți poziția dinților restanți,numărul acestora și topografia pe arcada dentară.

Protezele parțiale acrilice nu necesită o parcurgere a multor etape în cabinet,însă medicul trebuie să acorde o atenție deosebită înregistrării amprentelor,deoarece proteza dentară va acoperii câmpul protetic până la nivelul fundurilor de sac,iar sprijinul acesteia se va realiza pe câmpul protetic și dinții restanți. Câmpurile edentate la vârstnici pot prezenta fenomene de atrofie și rezorbție ale crestelor edentate ce pot afecta stabilitatea protezei dentare. Prin urmare, se va face tot posibilul ca proteza să se adapteze foarte bine pe câmpul protetic.

III.2. Materiale și metodă

Lucrarea cuprinde descrierea materialelor și a aparaturii utilizată în fazele clinico-tehnice. De asemenea, s-a încercat în cadrul studiului de față indicarea exactă a timpilor de lucru și manoperelor tehnice exacte impuse de producător. În ambele cazuri prezentate s-au folosit ca materiale în confecționarea bazei protezelor – polimetaacrilat de metil Meliodent( fig. 4) de culoare roz cu vinișoare.

Materiale folosite:

Dezinfectant Zeta 7 Solution- concentrat ce nu conține aldehidă, dezinfectant cu spectru larg , miros-lămâie

Fig.4 Dezinfectant Zeta 7 Solution

Aplicații

Zeta 7 soluție este special formulat pentru dezinfectarea rapidă la nivel înalt a amprentelor din silicon, alginat, polieter și polysulphur

Soluția nu modifică amprentele sau schimbă forma sau dimensiunea lor, și este pe deplin compatibil

Utilizare

Soluție 1%: imediat după luarea amprentei, clătiți sub jet de apă timp de 30 de secunde

Se scufundă amprenta într-o soluție 1% din Zeta 7 Soluție 10 minute. Adaugă 10 ml de Zeta 7 Soluție pentru fiecare litru de apă, folosind capacul dozator practic

Scoateți amprenta și clătiți-l bine

1 litru de Zeta 7 Soluție = 100 litri de soluție dezinfectantă

Substanțe active

100g de Zeta 7 soluție conține:

7,7g de clorură dimetil-didecil-amoniu

15g de fenoxietanol

Spectru

Bactericid: EN 13727 (S. aureus, P. aeruginosa, E. hirae)

Fungicide: EN 13624 (C. albicans)

Tubercolicidal: EN 14348, EN 14563 (M. Terrae)

Antivirale, inclusiv HIV, HBV, HCV: EN 14476 (Poliovirus, Adenovirus, parvovirusul)

Recomandări

Se înlocuiește soluția frecvent, în special în prezența unor niveluri ridicate de contaminare organică (sânge, salivă).

Rășină de polimetaacrilat de metil Meliodent-culoare roz

Fig.5 Rășină acrilică termopolimerizabilă – Meliodent

Produsele Meliodent de la Heraeus – O gamă de acrilate impresionante din punct de vedere al costurilor pentru toate protezele.

Linia Meliodent de la Heraeus Kulzer este un sistem rentabil pentru producția clasică de proteze dentare – un sistem dovedit de la un partener competent. Metodele optimizate de procesare au îmbunătățit proprietățile pozitive ale acestei generații bine cunoscute a liniei Meliodent pentru bazele protezelor. Heraeus Kulzer – ca inițiator – este unul dintre cei mai importanți producători de tehnologii dentare din lume. Linia Meliodent vă oferă mai mult de 75 de ani de experiență în domeniul materialelor dentare.

Un material de bază pentru proteze creat de Heraeus Kulzer pentru a face mediul de lucru al tehnicienilor să fie mai sigur,prin conținutul de pigmenți organici și prin lipsa de cadmiu. Suprafața protezei are proprietăți perfecte care permit o igienă orală excelentă.

Beneficii:

Polimerul foarte fin oferă un flux de curgere bun

Timp scurt de așteptat 6 minute la 23 ° C

Durată lungă de lucru de până la 30 de minute (depinde de temperatura camerei)

Economică pentru utilizare în laboratorul dentar

Formula unică de copolimeri

Spectru larg de nuanțe de culoare pentru toți pacienții

Suprafață excepțională

Sârmă de Wiplă

Fig.5 Sârmă de Wiplă – Pigeon Dental

Caracteristici

Suprafață netedă și strălucitoare, rezistență foarte mare

Oțel inoxidabil

Aplicații

Instrument dentar, instrument rotativ pentru uz medical

Firele ortodontice

Croșete în proteze

Mărimi:

0.5mm

0.6mm

0.7mm

0.8mm

0.9mm

1.0mm

III.2.1. Cazul 1

În primul caz avem un pacient C.O. în vârstă de 68 de ani care s-a prezentat la cabinetul stomatologic cauzând dureri la nivel articular,grave tulburări masticatorii,fizionomice și fonetice datorate unei edentații subtotale la nivelul maxilar având prezente unitățile odontale 1.6 și 2.7 . La nivel mandibular,pacientul prezenta o edentație de clasa I Kennedy cu o modificare avaând ca unități odontale restante grupurile 3.3 – 4.1 și 4.3-4.4 care,de altfel,au avut un rol important pentru sprijinul,stabilitatea și menținerea protezei dentare amovibile mandibulare. În urma comunicării echipei medic-tehnician,s-a ales ca soluție terapeutică,realizarea a două proteze parțiale amovibile acrilice.

Etape clinico-tehnologice de realizare a aparatelor gnatoprotetice amovibile acrilice

După examinarea clinică și paraclinică a pacientului,completarea fișei și stabilirea diagnosticului și a planului de tratament,s-a realizat amprentarea câmpului protetic.

Amprenta reprezintă imaginea negativă a câmpului protetic. Amprentarea s-a realizat cu ajutotul materialului Alginat și a unei portamprente standard.Portamprenta reprezintă supurtul rigid ce susține materialul de amprentă în vederea amprentarii. Apoi amprenta a fost igienizată și trimisă în laborator unde a fost din nou igienizată și,astfel,pregătită pentru turnarea modelului de lucru.

Fig.6 Turnarea modelului de lucru preliminar

Prima etapă de laborator este realizarea modelului preliminar(Fig.6). Am preparat pastă de ghips obișnuit de clasa a II-a respectând proporția dintre pulbere și apă (3/1), 35m3 apă la 100g gips; adăugarea pulberii se face prin tehnica saturării progresive pentru a permite dizolvarea sulfatului de calciu în apă, malaxarea am realizat manual timp de 60 secunde. Turnarea modelului se face cu amprenta așezată pe măsuța vibratoare. Modelul preliminar reprezintă imaginea pozitivă a câmpului protetic.

Pe modelul preliminar am realizat portamprenta individuală(Fig.7) care este suportul rigid ce suține materialul de amprentare funcțională.Portamprenta individuală am realizat-o din plăci de bază și este alcătuită din bază,mâner și butoni de presiune.Baza trebuie să se încadreze în limitele câmpului protetic și și să ocolescă formațiunile mobile(frenul buzei și plicile alveolo jugale).

Fig.7 Realizarea portamprentei individuale

După realizarea portamprentei individuale aceasta am trimis-o în cabinet împreună cu modelul preliminar și cu ajutorul ei s-a realizat amprenta funcțională(Fig.8) care după dezinfectare a fost trimisă în laborator.

Fig.8 Amprentele și modelele funcționale

În amprenta funcțională am turnat modelul funcțional(Fig.8). Modelul funcțional l-am realizat prin aceași metodă prin care am realizat și modelul preliminar,doar că din ghips de cl a III-a.

Fig. 9 Turnarea modelului funcțional propriu zis

Fig. 10 Realizarea soclului modelului funcțional

Pe acest model am realizat machetele de ocluzie(Fig.11) ce sunt absolut necesare pentru înregistrarea relațiilor mandibulo-craniene, în special a ocluziei dentare. Machetele de ocluzie sunt piese protetice intermediare ce reproduc temporar baza și arcada artificială a viitoarei proteze dentare. Baza machetei de ocluzie vine în contact cu zona de sprijin a câmpului protetic,este asemănătoare cu cea a portamprentei individuale și reprezintă suportul pentru bordura de ocluzie.

Fig. 11 Realizarea machetelor de ocluzie

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească baza machetelor de ocluzie sunt:

să fie realizată riguros în limitele câmpului protetic;

să se adapteze pe suprafața modelului și să nu basculeze;

să fie rigidă și să nu se deformeze;

să fie rezistentă rezistentă la presiunile exercitate asupra ei în timpul înregistrării relațiilor intermaxilare;

marginile să fie netede și rotunjite și să ocolească formațiunile mobile de la periferia câmpului protetic( frenul buzei, plicile alveolo-jugale).

Bordurile de ocluzie au o formă asemănătoare cu cea a arcadei dentare; au o înălțime de 10 mm și lățime de 6 mm în zona frontală și o înălțime de 6-8 mm și lățime de 8-10 mm în zona laterală. Linia posterioară a bordurii este situată corespunzător feței distale a primului molar,înclinarea versantului vestibular al bordurii în zona frontală este de 2-5° la maxilar și 2° la mandibulă. Extremitățile distale sunt tăiate în unghi de 45° pentru a evita apariția contactelor premature între bordura maxilară și cea mandibulară în timpul înregistrării relațiilor intermaxilare. La maxilar se plasează ușor vestibularizat pentru a compensa rezorbția centripetă a maxilarului și a reface plenitudine buzei superioare.

Într-o primă etapă am realizat baza machetei de ocluzie din placă de bază, iar apoi bordurile de ocluzie din borduri turnate din ceară roz turnate într-un conformator existent în laboratorul de tehnică dentară.

După realizarea machetei de ocluzie,aceasta a fost trimisă în cabinet împreună cu modelul,pentru a fi înregistrate relațiile intermaxilare.

Montarea în simulator(Fig.12) Simulatoarele sunt dispozitive care imită,parțial sau total,mișcările mandibulei,fiind construite după scheletul sistemului stomatognat, și care mențin modele funcționale în poziție de relație centrică,după înregistrarea acesteia în cavitatea orală. În funcție de complexitatea lor,simulatoarele pot fi ocluzoare sau articulatoare. În cazul de față montarea modelelor am făcut-o într-un articulator neprogramabil.

Fig. 12 Montarea modelelor în simulator

Pentru montarea în simulator sunt necesare cele două modele,maxilar și mandibular împreună cu macheta de ocluzie,montarea realizând-o cu ghips de clasa a II-a. Planul de orientare ocluzală trebuie să fie paralel cu planul mesei,planul medio-sagital al complexului machete de ocluzie-model antagonist sa se suprapună peste planul medio-sagital al ocluzorului,perpendicular pe axa balama,iar distanța dintre axa balama și punctul interincisiv să fie de 9-10 cm.

Prima dată am redus înălțimea soclurilor,astfel încât să nu depășească 15 mm și să rămână un spațiu de cel puțin 5 mm între soclul modelului maxilar și brațul superior al simulatorului;

Pe suprafața bazală a soclurilor am realizat retenții sub formă de șanțuri;

Modelele le-am solidarizat cu bețe de chibrit;

Modelele le-am hidratat prin imersie în apă,pentru ca pasta de gips să nu facă priză instantaneu ca urmare a absorbției apei de către modelele uscate.

A doua etapă a fost cea de fixare a modelului mandibular;după prepararea pastei de gips, o parte din aceasta a fost depusă pe brațul inferior al simulatorului, peste care am poziționat modelul mandibular pană ce soclul acestuia a atins brațul simulatorului. Am îndepărtat surplusul pentru a nu bloca șurubul.

A treia etapă a fost aceea de fixare a modelului maxilar. După poziționarea modelului mandibular cu tot complexul machete de ocluzie și model maxilar,și fixarea acestuia pe brațul inferior,am verificat dacă între brațul superior al simulatorului și soclul modelului inferior există spațiul de 5 mm;

Am aplicat pasta de gips pe soclul modelului maxilar,am coborât brațul peste soclul modelului și am modelat și soclul modelului superior,după care am curățat cu apă simulatorul și am blocat șurubul distanțator.

Realizarea machetei protezei parțiale acrilice

După ce am montat complexul modele-machete de ocluzie în simulator am realizat machetele protezei. Pentru realizarea machetei protezei au fost necesare următoarele materiale: o garnitură de dinți artificiali de la firma Naperce,de marime M32 pentru zonă laterală și SS2 pentru zona frontală , culoarea fiind A2(Fig. 13).

Fig. 13 Alegerea dinților artificiali

Alegerea dinților artificiali am făcut-o în funcție de datele scrise în fișa venită din cabinet în care medicul trebuie să specifice culoarea dinților, sexul și vârsta pacientului.Dinții laterali sunt, în general,mai închiși decât frontalii și este recomandat ca alegerea culorii să se facă la lumină naturală.

În primă fază,înainte de aplicarea bazei machetei,modelul de lucru l-am izolat cu o substanță izolatoare numită Isodent care împiedică ceara să se lipească de suprafața modelului.

Pe modelul izolat am aplicat o folie de ceară cu o grosime de 2mm și am adaptat-o pe câmpul protetic în limitele acestuia,ocolind formațiunile mobile. Înainte de a se aplica această folie de ceară,pe model am trasat și linia mijlocului crestelor alveolare prelungită până la soclu,în zona distală a modelului. Această linie are rol de ghid în montarea dinților.

Fig. 14 Realizarea machetei bazei protezei

Apoi am realizat un rulou de ceară cu diametrul de 5-6 mm pe care l-am lipit pe mijlocul crestei alveolare și în care am fixat dinții artificiali.

Montarea dinților artificiali(Fig. 22) se realizează după anumite reguli care fac, ca arcada artificială să aibă o fizionomie plăcută și să refacă funcțiile sistemului stomatognat.Regula după care am montat dinții în cazul de față,este montarea lui Alfred Gysi care utilizează dinți anatoformi care reproduc forma și dimensiunea dinților naturali,cu pante cuspidiene între 20° și 33°(semi-natomici și anatomici). În cazul de față,dinții s-au montat după regulile generale și regulile individuale ale lui Alfred Gysi.

Reguli generale:

-fiecare dinte se articulează cu câte doi antagoniști,excepție făcând incisivul central inferior și ultimul molar superior,amândoi având doar câte un antagonist;

-dinții artificiali se montează pe mijlocul crestei astfel încât șanțul intercuspidian mezio-distal să se suprapună pe mijlocul crestei alveolare,excepție făcând dinții fontali superiori care se montează ușor vestibularizat;

-dinții celor două arcade se înâlnesc între ei după un plan,numit plan de ocluzie care formoează cele trei curbe:

Curba incizală reprezintă arcul de cerc în plan transversal pe care sunt dispuși dinții frontali superiori.

Curba lui Spee reprezintă înclinarea în sens mezio-distal a axei dinților.

Curba transversală sau curba lui Wilson rezultă din înclinarea spre oral a fețelor ocluzale ale dinților laterali și favorizează apariția contactelor atât pe partea activă cat și pe cea de balans în mișcările de lateralitate ale mandibulei.

-în relație centrică se realizează intercuspidare maximă între cele două arcade; în protruzie trebuie să existe cel puțin trei puncte de contact,unul frontal și două laterale,iar în laterotruzie contacte atâtpe partea lucratoare(activă) cât și pe cea nelucrătoare(de balans).

În decursul montării dinților am ținut cont și de regulile individuale de montare care spun că:

-dinții mandibulari sunt montați după cei maxilari, în următoarea ordine: molarul prim,caninul,incisivul central,incisivul lateral,premolarul prim,premolarul secund și molarul secund.

Molarul prim inferior se montează pe mijlocul crestei alveolare,în raport cu molarul prim superior,conform cheii de ocluzie a lui Angle,astfel încât cuspidul mezio-vestibular al molarului prim superior să se angreneze în șanțul dintre cuspidul mezio-vestibular și cuspidul centro-vestibular al molarului prim inferior; în această poziție se solidarizează cu ceară la nivelul feței ocluzale a molarului prim superior,apoi se ramolește ceara machetei inferioare și se poziționează molarul prim inferior.

Caninul inferior se montează aproape vertical,coletul fiind ușor distalizat iar marginea incizală ușor lingualizată; versantul mezial al marginii incizale are raport cu incisivul lateral superior,iar cel distal cu caninul superior.

Incisivul central inferior se montează cu fața mezială în raport cu linia mediană,perpendicular pe creastă; marginea incizală se plasează în spatele feței palatinale a incisivului central superior,care îl acoperă în sens vertical aprox 1-2 mm și care are raport 2/3 meziale ale acestuia; în sens sagital se creează un spațiu de inocluzie de 1-2 mm.

Incisivul lateral inferior se montează ca și incisivul central,perpendicular pe mijlocul crestei; marginea incizală este plasată cu 0,5-1 mm mai sus față de a centralului și are raporturi cu 1/3 distală a feței palatinale a incisivului central superior și 2/3 meziale a feței palatinale ale incisivului lateral superior.

Premolarul prim inferior se montează perpendicular pe mijlocul crestei,în angrenaj cu versatul distal al marginii incizale a caninului superior și cu versantul mezial al cuspidului premolarului prim superior.

Premolarul secund inferior se montează perpendicular pe mijlocul crestei,cuspidul vestibular se articulează între crestele marginale ale premolarilor malxilari,iar fața ocluzală este ușor lingualizată.

Molarul secund inferior se montează numai dacă există spațiu suficient,perpendicular pe mijlocul crestei,angrenat între cuspidul disto-vestibular al molarului prim superior și cuspidul mezio-vestibular al molarului secund superior.

Regulile lui Pound:

Fețele linguale ale dinților laterali inferiori nu trebuie să depășească linia care unește fața mezială a caninului cu fața linguală a tubercului piriform.

Fețele linguale ale dinților laterali inferiori nu trebuie să depășească verticala ridicată pe linia oblică internă.

Fig. 15 Realizarea machetei în ceară cu dinți a viitoarei lucrări amovibilie acrilice

Izolarea modelelor funcționale inainte de realizarea machetelor le-am făcut pentru ca acestea să fie scoase ușor de pe model și trimise în cabinet pentru probă. Marginile le-am finisat și rotunjit pentru a nu-l jena pe pacient.

Odată întoarse machetele de la probă, am realizat croșetele din sârmă de wiplă(Pigeon 0.8 mm) pentru retenția aparatului gnatoprotetic amovibil(Fig 16) și am pregătit machetele pentru ambalare realizând definitivarea în scopul redării tuturor detaliilor morfologice.

Perfectarea funcției fizionomice: am realizat o gosime adecvată a versantului vestibular care a compensat rezorbția și atrofia,am refăcut plenitudinea buzei și obrajilor,am realizat bosele radiculare foarte ușor pentru a nu retenționa resturile alimentare,am realizat fosele interradiculare,la fel de puțin tot pentru a nu retenționa resturile de alimente. Modelajul papilelor interdentare l-am realizat mai șters,deoarece pacientul este mai vârstnic,iar la persoanele vârstnice,papilele interdentare nu sunt așa evidente ca și la pacienții tineri,astfel am simulat o ușoară retracție a acestora.

Perfectarea funcției fonetice am realizat-o prin grosimea bazei machetei care este de aproximativ 2 mm,precum și modelarea versantului lingual plan-concav pentru conservarea spațiului funcțional pentru limbă.

Perfectarea menținerii și stabilității am realizat-o prin îngroșarea ușoară a marginilor machetei,ocolirea formațiunilor mobile de la nivelul limitei câmpului protetic,forma și volumul marginilor fiind corelate cu cele ale fundurilor de sac asigurându-se o închidere marginală perfectă „de ventil”. De asemenea realizarea liniilor america în zona bolții palatine și aplicarea croșetelor de sârmă ajută la menținerea și stabilitatea aparatului gnatoprotetic amovibil.

Perfectarea rezistenței mecanice am realizat-o prin grosimea bazei de minim 2 mm,precum și realizarea uniformă a acestei grosimi.

Perfectarea obiectivului igienico-profilactic am realizat-o prin obținerea suprafețelor plane,netede și neretentive.

Fig. 15 Aplicarea croșetelor din sârmă de wiplă

Ambalarea este operația de învelire a machetei într-un material numit „masă de ambalat” în scopul obținerii tiparului. Ca și masă de ambalat,s-a folosit ghips de clasa a II-a.

Tiparul este o piesă cavitară,cu pereți groși,ce reprezintă copia negativă a machetei.

Machetele le-am ambalat împreună cu modelele funcționale,care au devenit parte componentă a tiparului. Ambalarea am realizat-o într-o chiuvetă(sau conformator metalic) care este formată din două inele și două capace.

Pregătirea pentru ambalare(Fig.16):

-înainte de ambalare am verificat cele două jumătăți ale chiuvetei(Fig.16);

Fig.16 Verificarea chiuvetei

– am desprins soclul modelului(partea care a fost montată în articulator);

– am fasonat modelul până aproape de marginile machetei pentru a reduce dimensiunile acestuia și a îndepărta surplusul de gips;

– curățarea de ceară a dinților artificiali;

– degresarea machetei cu solvenți organici;

Ambalarea care am realizat-o în acest caz este ambalarea fără val(Fig.17).

Fig.17 Ambalarea(prima jumătate a chiuvetei)

La deschiderea chiuvetei,modelulul a rămas în prima jumătate a chiuvetei,iar dinții artificiali în cea de-a doua jumătate.

-am preparat pastă de ghips și am introdus-o în prima jumătate a chiuvetei(Fig. 17);

-modelele cu machetele le-am introdus în pasta de ghips până când soclurile au atins capacul inferior al chiuvetei; pasta de ghips a fost adusă până la nivelul marginilor machetelor;

-am netezit suprafața gipsului și am așteptat să se facă priză;

-am netezit suprafața liberă a gipsului și macheta prin pensulare cu soluții izolatoare(Fig.18),pentru a favoriza desprinderea celor două chiuvete;

Fig. 18 Izolarea suprafeței tiparului și a machetei

-apoi a urmat asamblarea celei de-a doua jumătăți a chiuvetei(Fig.28),am așezat-o pe măsuța vibratorie și am umplut-o cu pastă de ghips și apoi am strâns-o într-un ring.

Fig.19 Ambalarea(cea de-a două jumătate a chiuvetei)

Avantajele ambalării fără val:

-este o tehnică mai simplă;

-dinții își păstrează poziția în tipar,iar în cazul desprinderii lor accidentale se pot repoziționa cu ușurință;

-ceara se îndepărtează ușor;

-izolarea tiparului și introducerea acrilatului sunt mai ușoare.

Dezavantajele ambalării fără val:

-există riscul înălțării ocluziei în cazul asamblării incorecte a chiuvetei sau a introducerii unei cantități prea mari de pastă acrilică.

După ce am strâns la ring,chiuveta am introdus-o într-un vas cu apă fierbinte(100° C), unde am menținut-o 5-6 minute pentru plastifierea cerii machetei(Fig. 21). Am scos-o din apă chiuveta și am desfăcut-o separând cele două jumătăți ale chiuvetei. Ceara plastifiată am îndepărtat-o manual(Fig.22),iar resturile le-am spălat cu un jet de apă fierbinte(Fig 23). Izolarea tiparului am făcut-o prin pensulare în mai multe straturi cu Distrisol(Fig 24).

Fig.20 Presarea în ring a chiuvetelor

Fig.21 Plastifierea cerii

Fig.22 Îndepărtarea cerii plastifiate

Fig.23 Spălarea urmelor de ceară

Fig.24 Izolarea tiparelor

Prepar acrilatul (Fig.25) termopolimerizabil prin amestecul unui polimer(polimetacrilat de metil) sub formă de pulbere și un monomer(metacrilat de metil) sub formă de lichid. Polimerul sau pulberea se prezintă în diferite nuanțe de roz sau există și acrilat incolor,transpareent folosit pentru pacienții care prezintă intoleranță la pigmenții încorporați. În cazul de față am folosit acrilat roz Meliodent. Monomerul este un lichid volatil,incolor,toxic și inflamabil cu miros caracteristic,înțepător. Poate polimeriza spontan sub acțiunea luminii, de aceea este depozitat în flacoane de culoare brună,ermetic închise și i se adaugă inhibitori.Monomerul polimerizează la 100,8° C.

Fig.25 Prepararea acrilatului

Dozarea acrilatului a fost cea empirică,într-un recipient de ceramică am introdus 10 ml de monomer și apoi am adăugat pulbere până la saturație. Am așteptat ca acrilatul să treacă prin cele trei faze: „zahăr pudră umezit”, „filamentoasă” și „plastică”. Când acrilatul a ajuns în fază plastică am modelat în formă de rulou și l-am introdus(Fig. 26) în jumatatea tiparului în care se aflau dinții acrilici până am acoperit toată zona bazei protezei și l-am introdus in tipar prin presare. Apoi am ansamblat cele două jumătăți ale chiuvetei,am închis chiuveta și am presat lent și progresiv în presă,apoi le-am fixat într-un ring(Fig 27) și le-am introdus într-un vas cu apă pentru polimerizare(Fig 28). Tipul de polimerizare făcută se numește termopolimerizare cu căldură umedă care este cea mai utilizată metodă de polimerizare și care nu necesită o dotare specială a laboratorului.

Fig.26 Introducerea acrilatului în tipare

Fig.27 Fixarea în ring a chiuvetelor

Fig.28 Polimerizarea acrilatului

Dezambalarea protezei am făcut-o după ce s-a realizat termopolimerizarea.

Dezambalarea este operația de îndepărtare a protezei finite din tipar prin spargerea pereților acestuia..Dezambalarea am realizat-o după răcirea completă a chiuvetei prin introducerea unei spatule între cele două jumătăți ale chiuvetei(Fig 29) apoi am îndepărtat gipsul împreună cu proteza din chiuvetă prin ciocănire ușoară la baza chiuvetei(Fig 30).

Fig.29 Dezambalarea protezelor

Fig.30 Dezambalarea protezelor

Prelucrarea protezei(Fig.31) – Planarea am realizat-o cu freze pentru prelucrat acrilatul, cu pietre cu granulație mare care au fost ansamblate la micromotor. Prin planare am îndepărtat plusurile de la nivelul marginilor și asperitățile de pe fața externă a protezei.

Netezirea(Fig 32) am realizat-o cu freze,pietre și benzi abrazive,de asemenea,montate la micromotor. Netezirea are ca scop îndepărtarea defectelor mici de pe suprafața internă a protezei.prelucrarea mai fină a marginilor,a ambrazurilor precum și desăvârșirea prelucrării suprafeței externe.

Lustruirea(Fig 33 și Fig 34) am realizat-o cu conuri,cilindrii și filțuri de pâslă ansamblate la micromotor,iar apoi cu o perie circulară și un puf de bumbac ansamblate la motorul orizontal. Pentru lustruire am utilizat și o pastă abrazivă de lustruit. Lustruirea este etapa finală a prelucrării,în care se urmărește obținerea unor suprafețe externe lucioase; fața mucozală nu se lustruiește. Lustruirea suprafeței externe a protezei favorizează alunecarea părților moi,previne lezarea mucoasei și împiedică aderarea și stagnarea alimentelor pe suprafața protezei.

Fig.31 Prelucrarea gosieră a protezei

Fig.32 Prelucrarea fină și netezirea protezelor

Fig.33 Lustruirea protezelor la piesa dreaptă a micromotroului

Fig.34 Lustruirea protezelor la motorul orizontal

După prelucrarea mecanică a protezei,aceasta trebuie să aibă un aspect estetic plăcut,să

nu jeneze țesuturile moi ale cavității orale și să satisfacă cerințele pacientului.

Fig.35 Aspectul final al protezelor

Fig.36 Aspectul final al protezelor

III.2.2. Cazul 2

În cel de-al doilea caz,avem un pacient R B în vârstă de 49 de ani care s-a prezentat la cabinetul stomatologic acuzând deficiențe masticatorii,precum și deficiențe fizionomice la nivel mandibular. La nivelul mandibulei,pacientul avea prezente următoarele unități masticatorii: 3.4 , 3.2 , 3.1 , 4.1 , 4.2, 4.3 , 4.4 .

În urma comunicării echipei medic –tehnician și în urma exprimării dorinței pacientului s-a decis ca soluția terapeutică aleasă să fie proteza parțial amovibilă acrilică.

După examinarea clinică și paraclinică a pacientului,completarea fișei și stabilirea diagnosticului și a planului de tratament,s-a realizat amprenta preliminară(Fig.37) a câmpului protetic vizat și amprenta antagonistă,care au fost trimisă în laboratorul de tehnică dentară. Amprenta preliminară se realizează cu ajutorul unor portamprente standard care sunt din material plastic sau pot fi metalice. Sunt disponibile pe mărimi,în funcție de particularitățile fiecărui câmp protetic. În cazul de față s-a folosit o portamprentă din material plastic.

Fig.37 Amprenta preliminară mandibulară și amprenta antagonistă

După primirea amprentei preliminară,am igienizat-o prin spălare sub jet e apă,pentru îndepărtarea urmelor de sânge și salivă,iar apoi am dezinfectat-o prin imersie într-o soluție antiseptică și antimicrobiană(Zeta 7 Solution) ( Fig. 38). Apoi,amprenta preliminară a fost verificată dacă a cuprins în totalitate suprafața de sprijin a câmpului protetic, dacă marginile amprentei sunt modelate,dacă materialul de amprentă este susținut de portamprentă și dacă nu sunt goluri sau discontinuități pe suprafața materialului de amprentă.

Fig.38 Dezinfectarea amprentelor

În amprenta preliminară am turnat modelul preliminar(Fig.39). Modelul preliminar reprezintă imaginea pozitivă a câmpului protetic și pe el am realizat portamprenta individuală.

Am preparat pastă de ghips obișnuit de clasa a II-a respectând proporția dintre pulbere și apă

(3/1), 35m3 apă la 100g gips; adăugarea pulberii am făcut-o prin tehnica saturării progresive pentru a permite dizolvarea sulfatului de calciu în apă, malaxarea am realizat-o manual timp de 60 secunde. Turnarea modelului am făcut-o cu amprenta așezată pe măsuța vibratoare. Turnarea modelului preliminar se face în maxim 15 minute în cazul amprentelor realizate cu alginat sau maxim 24 de ore pentru amprentele din materiale siliconice. Soclul modelului(Fig.40) l-am realizat prin metoda clasică,restul de pastă de ghips care se afla încă în stare plastică l-am așezat pe masa de lucru iar peste ea am răsturnat amprenta preliminară cu modelul turnat anterior. Am presat până când înălțimea soclului a ajuns la 2cm. Pasta am ridicat-o de-a lungul marginilor amprentei cu spatula. Am îndepărtat surplusul de ghips cu ajutorul cuțitului de ghips iar apoi am fasonat soclul modelului la soclator.

Fig.39 Turnarea modelului preliminar si a modelului antagonist

Fig.40 Turnarea soclurilor modelelor de lucru

Pe modelul preliminar am realizat portamprenta individuală(Fig.41) care este suporrtul rigid ce suține materialul de amprentare funcțională. Portamprenta individuală am realizat-o din plăci de bază și este alcătuită din bază,mâner și butoni de presiune.Baza trebuie să se încadreze în limitele câmpului protetic și să ocolescă formațiunile mobile(frenul buzei și plicile alveolo jugale). La nivelul marginilor portamprentei s-a aplicat un rulou de ceară bucoplastică,iar dinții au fost foliați cu folie de staniol,pentru a favoriza dezinserarea portamprentei de pe model și a împiedica fracturarea acesteia.

Fig.41 Realizarea portamprentei individuale

Fig.42 Portamprenta individuală mandibulară

Portamprenta individuală este alcătuită dintr-o bază,un mâner și doi butoni de presiune. Portamprenta individuală trebuie să fie rigidă,nedeformabilă, să aibă grosimea de

1,5-2 mm și să nu basculeze. Butonii de presiune se aplică pe mijlocul crestei alveolare,în zona corespunzătoare premolarilor,rolul lor este de a exercita presiuni uniforme și echilibrate pe cămpul protetic,în timpul amprentării funcționale,etapă care este realizată de către medic.

După ce a fost realizată portamprenta individuală,aceasta a fost trimisă în cabinetul stomatologic pentru înregistrarea amprentei funcționale.

Amprenta funcțională(Fig.43) reprezintă imaginea negativă a câmpului protetic ce redă cu exactitate atât zona de sprijin,cât și zona de închidere marginală. În cazul de față,amprenta funcțională a fost înregistrată cu un material siliconic numit Orange-Wash.

Fig.43 Amprenta funcțională mandibulară

Fig.44 Turnarea modelului funcțional

Amprenta funcțională a fost,la rândul ei,igienizată prin spălare și imersie în soluție dezinfectantă,iar prin intermediul ei s-a realizat modelul funcțional.

Modelul funcțional(Fig. 44) reprezintă imaginea pozitivă a câmpului protetic,care,fiind turnat în amprenta funcțională,redă mult mai fidel detaliile câmpului protetic. Modelul funcțional l-am realizat din ghips dur de clasa a III-a prin aceeași metodă prin care am turnat modelul preliminar.

Fig.45 Turnarea soclului modelului funcțional

Macheta de ocluzie(Fig.46) s-a realizat pe modelul funcțional . Machetele de ocluzie sunt piese protetice intermediare ce reproduc temporar baza și arcada artificială a viitoarei proteze dentare. Baza machetei de ocluzie vine în contact cu zona de sprijin a câmpului protetic,este asemănătoare cu cea a portamprentei individuale și reprezintă suportul pentru bordura de ocluzie.

să fie realizată riguros în limitele câmpului protetic;

să se adapteze pe suprafața modelului și să nu basculeze;

să fie rigidă și să nu se deformeze;

să fie rezistentă rezistentă la presiunile exercitate asupra ei în timpul înregistrării relațiilor intermaxilare;

marginile să fie netede și rotunjite și să ocolească formațiunile mobile de la periferia câmpului protetic( frenul buzei, plicile alveolo-jugale).

Bordurile de ocluzie au o formă asemănătoare cu cea a arcadei dentare; au o înălțime de 10 mm și lățime de 6 mm în zona frontală și o înălțime de 6-8 mm și lățime de 8-10 mm în zona laterală. Linia posterioară a bordurii este situată corespunzător feței distale a primului molar,înclinarea versantului vestibular al bordurii în zona frontală este de 2-5° la maxilar și 2° la mandibulă. Extremitățile distale sunt tăiate în unghi de 45° pentru a evita apariția contactelor premature între bordura maxilară și cea mandibulară în timpul înregistrării relațiilor intermaxilare. La maxilar se plasează ușor vestibularizat pentru a compensa rezorbția centripetă a maxilarului și a reface plenitudine buzei superioare. Într-o primă etapă s-a realizat baza machetei de ocluzie din placă de bază, iar apoi bordurile de ocluzie din borduri turnate din ceară roz turnate într-un conformator existent în laboratorul de tehnică dentară. După realizarea machetei de ocluzie,aceasta a fost trimisă în cabinet împreună cu modelul,pentru a fi înregistrate relațiile intermaxilare. În acest caz nu a fost necesară trasarea de către medic a liniei mediene, linia surâsului sau liniile caninilor,deoarece pe arcada maxilară există dinți restanți care ne dau aceste repere.

Fig.46 Realizarea machetei de ocluzie

Macheta de ocluzie a fost trimisă în cabinetul stomatologic pentru înregistrarea relațiilor intermaxilare.

Montarea în simulator am realizat-o respectând principiile

Prima dată am redus înălțimea soclurilor,astfel încât să nu depățească 15 mm și să rămână un spațiu de cel puțin 5 mm între soclul modelului maxilar și brațul superior al simulatorului;

Pe suprafața bazală a soclurilor am realizat retenții sub formă de șanțuri;

Modelele le-am solidarizat cu bețe de chibrit;

Modelele le-am hidratat prin imersie în apă,pentru ca pasta de gips să nu facă priză instantaneu ca urmare a absorbției apei de către modelele uscate.

A doua etapă a fost cea de fixare a modelului mandibular;după prepararea pastei de gips, o parte din aceasta am depus-o pe brațul inferior al simulatorului, peste care am poziționat modelul mandibular pană ce soclul acestuia a atins brațul simulatorului. Am îndepărtat surplusul pentru a nu bloca șurubul.

A treia etapă a fost aceea de fixare a modelului maxilar. După poziționarea modelului mandibular cu tot complexul machete de ocluzie și model maxilar,și fixarea acestuia pe brațul inferior,am verificat dacă între brațul superior al simulatorului și soclul modelului inferior există spațiul de 5 mm;

Am aplicat pastă de gips pe soclul modelului maxilar,am coborât brațul peste soclul modelului și am modelat și soclul modelului superior,după care am curățat cu apă simulatorul și am blocat șurubul distanțator.

Fig.46 Montarea modelelor în simulator

Realizarea machetei protezei parțiale acrilice

După ce am montat complexul modele-machetă de ocluzie în simulator am realizat macheta protezei.

Pentru realizarea machetei protezei au fost necesare următoarele: o garnitură de dinți artificiali de la firma Naperce,de marime M32, culoarea fiind A2(Fig. 47).

Fig. 47 Alegerea dinților artificiali

Alegerea dinților artificiali am făcut-o în funcție de datele scrise în fișa venită din cabinet în care medicul trebuie să specifice culoarea dinților, sexul și vârsta pacientului.Dinții laterali sunt, în general,mai închiși decât frontalii și este recomandat ca alegerea culorii să se facă la lumină naturală.

În primă fază,înainte de aplicarea bazei machetei,modelul de lucru l-am izolat cu o substanță izolatoare numită Isodent care împiedică ceara să se lipească de suprafața modelului.

Pe modelul izolat am aplicat o folie de ceară cu o grosime de 2mm și am adaptat-o pe câmpul protetic în limitele acestuia,ocolind formațiunile mobile.Înainte de a se aplica această folie de ceară,pe model am trasat și linia mijlocului crestelor alveolare prelungită până la soclu,în zona distală a modelului. Această linie are rol de ghid în montarea dinților.

Fig. 48 Realizarea machetei bazei protezei

Apoi am realizat un rulou de ceară cu diametrul de 5-6 mm pe care l-am lipit pe mijlocul crestei alveolare și în care am fixat dinții artificiali.

Montarea dinților artificiali(Fig. 49) se realizează după anumite reguli care fac, ca arcada artificială să aibă o fizionomie plăcută și să refacă funcțiile sistemului stomatognat.Regula după care am montat dinții în cazul de față,este montarea lui Alfred Gysi care utilizează dinți anatoformi care reproduc forma și dimensiunea dinților naturali,cu pante cuspidiene între 20° și 33°(semi-natomici și anatomici). În cazul de față,dinții s-au montat după regulile generale și regulile individuale ale lui Alfred Gysi.