Grigore Tamblac, Remediator In Viata Politico Confesionala a Europei, In Prima Jumatate a Scolului al Xv Leadocx

=== Grigore Tamblac, remediator in viata politico-confesionala a Europei, in prima jumatate a scolului al XV-lea ===

Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove

Academia de Teologie Ortodoxă din Moldova

Teza de licență

la disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe Române

a absolventului Manică Vasile

Tema:

GRIGORE ȚAMBLAC REMEDIATOR ÎN VIAȚA POLITICO-CONFESIONALĂ A EUROPEI , ÎN PRIMA JUMĂTATE A SEC AL XV-LEA

Conducător științific:

Pr.dr Onicov Eugen

Chișinău

2016

Pagina 27 apolon despre sinod

INTRODUCERE

Capitolul. I DATE GENERALE FAMILIA ȘI LOCUL NAȘTERII LUI GRIGORE ȚAMBLAC

Capitolul.II APORTUL LUI GRIGORE ȚAMBLAC ÎN RECUNOAȘTEREA MITROPOLIEI MOLDOVEI

I.1 Contextul primei veniri a lui Grigore Țamblac în Tara Moldovei

I.2 Activitatea în țara Moldovei

Capitolul.III MISIONARISMUL MITROPOLITUL GIGORE ȚAMBLAC SUD-ESTUL EUROPEI

III.1 Trecerea Ieromonahului Țamblac in Rusia, hirotonia si activitatea in treapta de Mitropolit al Kivului

III.3 Retragerea in Serbia si activitatea misionara in acest ținut.

III.4 Activitatea celei de-a doua veniri in Țara Moldovei

Capitolul.IV APORTUL DIPLOMATULUI ECLEZISTIC ÎN REMEDIEREA RAPORTUL ANTAGONIST DINTRE PAPALITATE SI ORTODOXIE IN PRIMELE DECENII ALE SEC XV

IV.1 Delegația țării Moldovei si Ungro-Vlahiei la Sinodul concelarist de la Konstantz

IV.2 Participarea Mitropolitului Grigore Țamblac la Sinodul de la Konstantz

IV.3 Interpretări și controverse privind participare lui Grigore Țamblac la Sinodul de la Florența

Concluzie

Bibliografie

Capitolul.I DATE GENERALE FAMILIA ȘI LOCUL NAȘTERII LUI GRIGORE ȚAMBLAC

Nume celebru în istoria culturii sud-est europene, Grigorie Țamblac a rămas în multe privințe, în ciuda marii sale popularități, încă un necunoscut. A fost și rămâne un cărturar de anvergură europeană pentru primul sfert al secolului al XV-lea, cu o biografie aventuroasă și zbuciumată care l-a purtat pe multe meleaguri și l-a amestecat în evenimente istorice. Grigorie Țamblac se dovedește a fi o valoare culturală și literară și, nu în ultimul rând, teologică, de rezistență permanentă, iar rememorarea activității sale este o consacrare a poziției de mare merit pe care o ocupă în trecutul cultural ortodox românesc și nu numai.

Orator bisericesc prin excelență, pe linia oratoriei clasice bizantine, reprezentant de seamă al curentului literar caracteristic epocii, numit de D.S. Lihaciov al „împletirii cuvintelor“ și al „psihologismului abstract“, curent general răsăritean, inspirat de isihasmul bizantin, a reținut atenția și a beneficiat de aprecierile multor istorici, teologi și filologi din Rusia, România, Bulgaria, Anglia, Germania, dar momente importante din biografia sa, cât și părți întinse din operă au continuat să fie insuficent cunoscute, de-a dreptul ignorate,sau interpretate dintr-un anumit punct de vedere pentru a demonstra apartenenta la un anumit popor.

Numeroase prejudecăți au împiedicat cercetarea în adâncime a vieții și operei mitropolitului Grigorie Țamblac. Începând cu originea marelui prelat cărturar, ipotezele, unele hazardate și mai contradictorii au găsit o cale larg deschisă. Necunoașterea unor repere biografice cu exactitate a creat mari dificultăți în înțelegerea și cunoașterea operei.

Mitropolitul Grigore Țamblac a intrat pe scena istoriei intr-un moment destul de dificil din lumea bizantino-balcanic,un moment in care i-au nastere o serie de conflicte laice ori confesionale.

Asupra originii sale exista mai multe pareri: Grigore Țamblac este de origine Bulgar, Grigore Tamblac a fost român,: Grigore Țamblac este aromân Grigore Țamblac este român din Tirnovul Bulgariei,Filaret al Carnigovului vorbeste despre ,,Grigorius Samivlahu,in timp ce Djordje S. Radojici scrie despre Grigore Țamblac ,,il etait de nationalite valaque de Macedonie”

Familia Țamblac se gaseste in secolul al XIV-lea amintita si in cronicile Bizantine.In perioada anilor 1330-1350 se afla purtind acest nume si un aorecare Arsenie,dregator la curtea imparateasca din Constinopol si care poseda o insemnata avere in Tesalonic.

In unul din panegeric scris de Grigore Tamblac pentru unchiul sau Ciprian se mentioneaza ca s-a nascut in capitala Bulgariei,Tirnov,tatal sau fiind frate cu Mitropolitul Moscovei Kiprian.In acelas panegeric aflam ca in anul 1379,unchiul sau Kiprian introcindu-se de la Constantinopol,unde se confirmase la mitropolia Moscovei a venit pe la Tirnovo,unde a fost cu mare pompa primit de Eutihie, patriarhul Bulgariei.Kiprian a vizitat si pe fratele sau ,pe tatal lui Tamblac,pe atunci Grigore era inca copil,fiind binecuvintat de unchiul sau.Amanunte in privinta lui Tamblac nu cunoastem,insa din putinele surse pe care le dispunem putem deduce ca atunci cind a fost vizita avea in jur de 10-12 ani, asfel anul nasterii aratorului Grogore țamblac oscileaza intre anul 1367 sau 1369.

Cultura lui Grigore Țamblac a fost una din cele mai alese,intru cit familia lui Grigore Țamblac ocupa o pozitie sociala insemnata in capital Bulgariei,pe parcursul anilor ajungind unul dintre cele mai importante persoanlitati ale perioadei medieval timpurii.Atit episcopal Melchisedec Stefanescu cit si Apolon Andries, sint de parere ca desavrisirea culturii lui Țambalc s-a desfasurat in in capitala imperiului Bizantin,de unde mai apoi a venit in Tara Moldovei,trimis de patriarh,precum singur marturisise in cuvint sau rostit la 20 decembrie la pomenirea Sfintului Filogonie.Laudind pitatea poporului adunat in biserica spre a l asculta el a zis urmatoarele cuvinte ,,asa ne veseleste sporirea voastra in cit noi vom fi vestitorii imbucuratori a sporiri voastre,catre patriarhul ce ne-a trimis. El a petrecut un timp si in muntele Athos unde a invatat viata monastic,precum el insusi a dat de inteles prin cuvintele rostite de el ,,Eu cunosc Muntele Athos”. Grigore Țamblac a venit in Moldova in treapta de ieromonah caci el a rostt cuvintele ,,ale lui Grigore smeritul manahul si prezbiterul ”

Capitolul.II APORTUL LUI GRIGORE ȚAMBLAC ÎN RECUNOAȘTEREA MITROPOLIEI MOLDOVEI

I.1 Contextul primei veniri a lui Grigore Țamblac în Tara Moldovei

In perioada premergatoare momentului crearii statului feudal românesc Moldova constatam o etapa aparte conturindu-se in ceea ce priveste capitolul cultural de insemnatate fundamental pentru seolul al XIII-lea si al XIV-lea si anume organizarea ecleziastica si totodata felul in care zona de la rasarit de carpati incepe sa fie cunoscuta in mod precis,fie prezenta de monahi misionari sau ierarhi fie chiar monumente religioase,adapostindu-i pe cei dintii.

Daca istoria treptatei cristalizari si afirmari social-politice a feudalitatii laice in frunte cu domnia si-a gasit o atit de fidela reflectare in arta constructiilor sec. XIII-XIV,urmeaza desigur a vedea in ce masura si alta crstalizare esentila petrecuta in sociatatea vremii,acea a fedalitatii ecleziastice si-a avut ecoul in viata politica si in arata aceleiasi epoci.

Avind in vedere rolul aparte jucat de institutia bisericii mai ales la inceputul culturii feudale romanesti ,atunci cind prin intermediul legaturilor ecleziastice in primul rind prin evolutia si natural or juridic sau stabiliti cele mai adesea si anume raporturi si influente politice si spirituale se impune de la inceput cercetarea conjucturii inceputurilor organizarii ecleziastice ortodoxe intr-o lume aprtinind geographic,politic si cultural rasaritului European.

Desigur ca pina la instituirea unui ierarh canonic si legal legitim in Moldova,toate cele cuvenite stepenei arhieresti in mijlocul credinciosilor sa se fi savirsit de catre unii episcopi si arhiepiscopi a caror atestare in Moldova oscileaza din prima jumatate a sec. al XIII-lea.Punct de reper este scrisoarea din 14 noiembrie 1234 a papei Grigore al IX-lea ,adresata printului de coroana a Ungariei Bela prin care se plingea ca niste pseudoeposcopi actioneaza in cuprinsul cumanilor din Vrancea.

In Moldova sfirsitul de veac al XIV-lea tendentile isihaste nu vor fi lipsite in comportarea si modul de viata al monarhilor atoniti din schiturile si manastiri,monahi care in vremea lui Alexandru vor intra in contact direct cu gindirea palamita prin intermediul unor teologice si unor lucrari ce apartineau literaturii hagiografice,astfel in conditile unor bisericute fie sculptate in piatra sau construite din lemn nu mai corespundeau realitatilor noii etape,necesitibd deci o reorganizarea vietii monahale.

Insemnatatea rinduielilor cleziastice la inceputurile istoriei statului feudal romanesc independent,imprejurarea ca in mare parte tocmai prin ele lumea medievala româneasca intra definitive in constiinta Ortodoxiei europene rasaritenesi sud-est ,dupa cum prin unle curente si doctrine de puternica coloratura teologica gaseau notabile ecouri in lumea Moldovei,explicind si ponderea pe care o au atit pentru istoricul de arta si cultura,monumentele bisericesti in Moldova secolului al XIV-lea.

Vorbind despre începuturile organizării ecleziastice superioare a Moldovei atenția cercetătorilor a fost îndreptată și asupra bisericii Sf. Nicolae din Rădăuți cea mai veche ctitorie de piatră din Moldova biserică ce ilustra un moment social și artistic precis : cel al închegării domniei și al socotirii voievodului maramureșean drept „primul feudal laic“ al țării.

dupa marea schisma din 1054 Crestinismul spatiului European era divizata in catolici cu centru la Roma si Ortodocsi cu centru la Constatinopol fiind considerat a doua Romă. Captivitatea babilonica a Papilor de la Avignon a fost unul ditre cele mai negative momente din istoria Bisericii catolice perzindu-si suprematia in anumite zone, acesta este unul dintre principalii factori pe care miza Imperiul Bizatin prin politica laica cit si ecleziastica in plan extern pentru evul mediu timpuriu in sptiul românesc.

Reorganizarea Bisericii sub directa egida a statului creat era unul dintre insemnele obligatorii ale independentei si marca intrarea oficiala in familia statelor europene cu o identitate bine definita. In ideologia medievala un stat nu se indentifica doar prin propriile puteri dar si prin recunoasterea pe care o capata de la o sursa superioara de ligitimitate politica cit si spirituala, pentru spatiu Românesc recunoasterea legimitatii revenea Imperiului Bizantin.Cu toate ca era intr-o perioada de declin Imperiul Bizantin isi mentinea infleuenta politica cit si ecleziastica in spatiul Românesc.

Pentru a se regasi in legimitate pe arena Europeana a Tarilor Românesti incepe crearea actului religios Bisericesc cu semnificatie unei ,,politici precise” ,aceasta politica reprezentind crearea unei mitropolii, pentru Tara Româneasca crerea mitropoliei are loc in 1859 cind in Tara Moldovei abia are loc faza incipienta a concentrarii formatiunilor politice in cadre teritorial–politice unitare.

Biserica Ortodoxă de la răsărit de Carpați, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea era indirect sub egida confesională a înaltului for spiritual de la Constantinopol, autoritatea patriarhului ecumenic fiind exercitată prin instanțele ierarhice inferioare cu sediul în vecinătatea Moldovei. Pentru nordul Moldovei, organizarea cultului și a instituțiilor corespunzătoare depindea de Episcopia de la Halici.

Subordonarea bisericii din Moldova față do Episcopia de Halici23 s-a accentuat după constituirea statului feudal românesc independent Moldova, și mai ales după ce în 1387 Petru I Mușat recunoștea suzeranitatea Poloniei.

Depunerea în septembrie 1387 a omagiului Coroanei lui Jagcllo, de către Petru I Mușat trebuie înțeles în strînsă legătură cu conjunctura internațională a vremii.Prin actul din septembrie 1387 Petru I Mușat optase pentru o vasalitate care „trebuie înțeleasă în sensul medieval apusean al ei, nu ca o știrbire de libertate sau îngrădire a autorității domnești în interior și exterior, neavînd din acest punct de vedere nimic comun cu vasalitatea față de Ungaria, care o precedase și nici cu cea față de Poartă, care o va suprapune și succeda.

Prin actul din septembrie 1387, Moldova intra în sistemul de alianțe al regatului polono-lituanian, sistem ce părea să ofere garanții suficiente pentru apărarea țării de pretențiile regatului maghiar, care înțelegea suzeranitatea nu ca o legătură vsalică ci ca o presiune de fapt ; tocmai grație acestei înțelegeri Petru I Mușat a putut juca rolul de mijlocitor între Mircea cel Mare și regele Poloniei, ajutîndu-l la încheierea Ia 20 ianuarie a tratatului de la Radom.

Menționarea unui mitropolit al Moldovei între 1381—138634) poate fi considerată o inițiativă a Patriarhiei de Constantinopol în cadrul contrapropagandei ortodoxe față de catolicismul polon35). In același spirit trebuie înțeleasă și transformarea mănăstirii maramureșene Sf. Arhangheli din Perii Maramureșului în stavropighie a patriarhiei de Constantinopol în august 1391

Paralel cu această inițiativă a Patriarhiei de Constantinopol, domnitorul Petru I Mușat s-a adresat mitropolitului Antonie al Haliciului, cu rugămintea de a-i hirotoni doi episcopi ortodocși aleși de el :Iosif pentru Cetatea Albă, Meletie pentru Rădăuți. In 1382 Haliciul trece sub directa administrație ungară, considerat ca proprietate a Casei de Anjou. Pentru a evita o dependență, fie ea chiar și prin filieră ecleziastică față de coroana ungară, Petru I Mușat se vede nevoit să ridice Episcopia de Asprocastron la rangul de mitropolie, să transfere titularul acesteia la Suceava. Problema care se pune este stabilirea datei cînd episcopul Josif I Mușat este ridicat la rangul de mitropolit și adus la Suceava. Patriarhia de Constantinopol în septembrie 1386 numise deja în Cetatea Albă ca episcop pe Teodosie. Deci înainte de 1386 sau poate chiar în același an Josif Mușat este adus la Suceava, și instalat.

Cînd, în septembrie 1388, Patriarhia de Constantinopol numise deja în Cetatea Albă ca episcop pe Teodosie, Petru I. Mușat intervine din nou la Antonie al Haliciului nevrînd ca ierarh în Cetatea Albă un străin, ci un autohton, în acel oraș care era un mozaic de neamuri și proaspăt inclus în granițele Moldovei.

Patriarhul Nil (1380-1388) a refuzat categoric să recunoască pe cei doi vlădici hirotoniți de Antonie al Haliciului. Printre cauzele refuzului categoric al patriarhului credem că a fost atît originea română a celor doi ierarhi, dar mai ales teama ca noua mitropolie să nu urmărească o autocefalie față de Patriarhie,in acest sens mentionam ca in anul 1386 Moldova era considerata drept provincie „ecleziastica Bizantina” , într-o scrisoarea adresata de Patrarh către Ștefan Mușat din 1395 se mentioneaza „biserica mea din țara ta”.

De metionat este că in vara anului 1389 Patriarhul Antonie al IV-loa în prima sa arhipăstorie scrise în Moldova carte în legătură cu numirea unui episcop armean în Moldova.

Trimiterea lui Teodosie de către patriarhul Antonie, în prima sa păstorire ca o primă tentativă de a numi un mitropolit în Moldova, decît în vremea patriarhului Nil, cînd nu avem absolut nici un reper documentar să-i găsim un rost acestui Teodosie. El intruneste perfect „semnalmentele“ pe care le deținem de la delegația moldovenească din 1401: un trimis patriarhal, venit să descurce probleme încurcate ale Mitropoliei Moldovei, care s-a întors repede, nereușind să facă nimic.

Misiunea lui Teodosie prezintă multe asemănări cum a arătat C. Marinescu cu alte misiuni patriarhale similare, prin Polonia vecină și chiar în Țara Românească. El a fost trimis de bună seamă ca să cîștige bunăvoința moldovenilor în vederea numirii sale ca mitropolit pe scaunul vacant, dar s-a întors fără rezultat. Petru I Mușat întîmpinindu-l s-a justificat că țara are mitropolit

V. Laurent credea că a fost o despărțire în bune relații de „primul mitropolit“ trimis de Bizanț, dar e mult mai probabil că, nu a blestemat, ca următorul trimis patriarhal, este pentru că nu venise în calitate de mitropolit.Este imposibil să credem că, dacă scandalul se declanșa la sfîrșitul lui 1391, Ieremia ar fi așteptat doi ani ca să ia parte la ședințele sinodale și să-și pună semnătura.

In 1392 Patriarhia desemna pe Ieremia pentru scaunul mitropolitan al Moldovei ; dar și acesta trebui să renunțe, nu înainte de a arunca anatema conducerii tarii Moldovei cit si a tuturor locuitorilor țării.

Prin scrisoarea patriarhală se comunica la Suceava aprobarea excomunicării aruncată de Marea Biserică asupra domnitorului și locuitorilor, pentru că îi susținea pe cei doi ierarhi. Aceste drastice măsuri s-au luat ca urmare a faptului că, după opinia Patriarhiei Ecumenice, în viața bisericească a Moldovei era vorba de o „apostazie“ iar Iosif și Meletie erau considerați „adulteri”.

Aceasta se întîmplă înainte de 1393, pentru că în martie 1393 Jeremia participa la lucrările sinodului patriarhal de la Constantinopol, semnînd ca „smeritul mitropolit al Mavrovlahiei”

Patriarhul voind cu orce pret sa-si indeplineasca scopul- supunerea bisercii din Moldova,jurizdictiei sale ,trimite din nou de aceasta data pe Mitropolitul de Vetleem care iarasi nu a fost primit,pe Ieremia nu mai putea impune ,caci il trimitese la Tirnov unde a ramas pentru totodeauna.

După urcarea pe tronul Moldovei a lui Ștefan I (1394-1399) s-au făcut încercări de ambele părți pentru stingerea neînțelegerilor dintre Moldova și Patriarhia ecumenică.

In primăvara anului 1395, Ștefan I Mușat a trimis la Constantinopol o solie în frunte cu protopopul Petru din Suceava, cu daruri și scrisori către patriarh rugîndu-1 să ridice anatema aruncată cu cîțiva ani înainte și să recunoască pe Iosif și pe Meletie ca ierarhi canonici în Moldova Patriarhul însă refuză categoric recunoașterea celor doi ierarhi moldoveni, pe care îi chema la Constantinopol spre a fi judecați de sinodul patriarhal.

Prima scrisoare este adresata domnitorului in care se mentiona ca nu va erta pe acesti pseudo-episcopi ci din contra ii indeamna ca daca voieste cu Domnitorul sa fie cu tara si poporul lui,sa alunge pe numitii epsicopi ca pe niste hoti,prea curvari si tilhari care au risipit biserica fara stirea sacrului si marelui sinod.

Cea dea doau scrisoare este adresata Protopopului Petru sub forma de ordin in care se stipula de mentinerea bunei rinduieli iar in caz de hirotonie sa se trimata candidatii la arhereul din vecinatate. A trei scrisoare o adreseaza mitropolitilor Meletie si Iosif in care isi revarsa minia fata de ie indemnindu-I sa se roage si in acelas timp sa se prezinte in fata marelui sinod pentru canonisire.Cea de-a patru scrisoare este adresata preotilor ieromonahilor baierilor si intregului popor in care se mentiona ca acei pseudoepiscopi vor fi arncati din teritoriul tarii Moldovei.

Este de reținut faptul că în urma întrevederii, patriarhul numea pe protopopul Petru ca „dichiu“ adică împuternicit sau mai bine zis reprezentant al său la conducerea treburilor mitropoliei, fixîndu-i aproape aceleași atribuții ca și unui ierarh cu excepția hirotoniilor, ce urmau să fie săvârșite de arhierei din eparhiile vecine.

In toamna anului 1395, patriarhul ecumenic în înțelegere cu împăratul ManuiI al II-lea Paleologul (1391-1405) a trimis pe mitropolitul Iosif de Metilene (Mythile ne) în părțile Mavrovlnhiei unde poporul se afla sub anatemă. Patriarhul poruncea mitropolitului de Metilene ajuns la Suceava să nu facă nimic în privința ierarhilor dar cu privire la credineioși, îi dădea dezlegare „să facă cum va socoti mai potrivit păzind însă și rînduiala canonică“ deoarece numai așa vor dobîndi întărire măsurile pe care le va lua“. Dar nici Iosif de Metilene nu și-au putut îndeplini misiunea.

In ianuarie 1397 patriarhul ecumenic trimite ca dichiu și cxaric în părțile Haliciului pe mitropolitul Mihail de Betlcem, avîncl și misiunea de a încerca o rezolvare a situației bisericii Moldovei, a-i îndepărta pe cei doi episcopi locali, considerați pierzători de suflete și împrăștietori ai turmei sufletești.

Dar și misiunea mitropolitului Mihail de Betleem nu a atins scopul scontat de Patriarhia de Constantinopol, care ridică anatema aruncată asupra preoților și credincioșilor, menținînd-o asupra boierilor „pricinuitori ai nesupunerii”

Cind la tron urca Alexandru cel Bun anatema asupra poporului raminea inca in vigoare, caci Melchisedec Ștefanescu mentioneaza ,,Alexandru cel Bun cind sa suit la tron a gasit ceata mare intre Biserica Moldovei si intre Patriarhia de la Constatinopol.

Nu peste mult timp Alexandru cel Bun evlavios fiind, a psu pe tapet problema bisericii dar pregati in asa fel impacarea cu patriarhia Ecumenica de la Constantinopol ca nici Biserica Moldovei si nici Mitropololitul Iosif sa nu piarda nimic din demnitate.Astfel chiar din primul an de domnie Alexandrul cel Bun trimite la Constaninopl o delegatie compus a din boieri si clerici cu scrisori domnesti prin care scoatea in evidenta calitatile si legitimitate hirotoniei,

Dar in nacelas timp să ridice anatema ce apăsa asupra lui și a bisericii: ,,Cine vrea, calcă în picioare biserica noastră și se pare că avem episcop, dar nu-l avem”

Cu toate ca Patrairhul stia d emai inainte si era convins ca cauza o sa se sfirseasca in favaorea Mitropolitului Iosif, totusi se incerca cu orce scop crearea dreptului de suprematie asupra Bisericii din Tara Moldovei,astfel la Constantinopl se convoaca un sinod la Cnstantinopol in care se dovedeste nevinovatia Mitropolitului Iosif si pentru o mai buna colaboare trimite în al doilea an al domniei lui Alexandru, in Moldova pe Grigore Țamblac, si pe Emanuel Arhontele cu doua scrisori din partea patriarhiei, dar si să inspecteze biserica moldovenească și să vadă daca se cuvine ca Iosif să fie recunoscut ca mitropolit legitim.

Astfel pe 20 decembrie 1401 a rostit prima sa cuvintare in Biserica Mitropoliei din Suveava ,,fiindca vad dragostea voastra ca primeste cu dulceta cuvintul invataturii,precum un pamint bun si tasa semintele,mai intii laud osirdia voastra cea calda atita sirguinta catre biserica pe cita au copii catre mama lor pe cit bolnavul catre doctor ,pe cita cel insetat de catre izvor ,pe cit corabia catre liman pe atita si pe noi ne inveseleste sporirea voastra incit vom fi vestitori de bucurie despre fapta buna a voastra Patrarhului care ne-a trimis.”

I.2 Activitatea în țara Moldovei

Dupa cum am mentionat in capitolul I al tezei noastre in anul 1379 cind Mitropolitul Kiprian uchiul sau a Vizitat Tornovul, Țamblac era inca copil avind intre 10-12 ani,astefl daca facem un simplu calcul in anul 1401 cin era trimis ca reprezentant in Tara Moldovei trecuse de 30 ani.Dupa indeplinirea misiunii adica de remediere a raportul antagonist dintre patrriarhia Ecumenica de la Constantinopol si tara Moldovei Grigore Țamblac ramine in tara Moldovei fie la Manstirea Neamt fie la Suceava.In anul urmator turcii sint batuti de ostile lui Tarmelan dind astfel prilej Bizantului sa-si recapete un sir de teritorii cucerite de turci,in acest sens pentru Grigore Țamblac era mai favorabil sa manifeste un exponent extern al isihasmului bizantin printr-o sustinuta activitate culturala creatoare decit sa se intoarca in apasatoarea s nesigura atmosfera din Constninopol,in Moldova Țamblac primeste titlul de ,,Prezbiter al marii Biserici Modovlahe”.

Analind acest titlu sa mentionam ca in textele slave vechi cuvintul prezbiter inseamna predicator,de metionat este ca acest titlu il gasim suprapus la mai multe din cuvintele lui Țamblac inainte de a fi fost la Mitropolit al Kievului.Titlul sau de dascal adica de profesor cum se mentioneaza in cartile istorice din Moldova.

Astfel cind era mitropolit in Litva putem sa gasim intr- o carte sirbeasca titulatura ,,Dascal in țara Moldvei ” .Episcopul Romanului Pachome la inceputul sec. al XVIII a lasat in limba sirbeasca din Manstirea Neamț o insenare ,,Aici este si Mucenicia Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava scrisa de Grigore Țamblac”, care a fost primul dascal in Moldova.

Calitatea de dascal alui Grigore Țamblac in Moldova pe timpul lui Alexandru cel Bun este un alt argument ca in timpul lui Alxandru cel Buna la curtea Domneasca exista o scoala Domneasca.Alexandru cel Buna care a organizat tara dupa modelul tarilor civilizate de atunci,infiintind Biserica prin 2 sau 3 Mitropolii care ar organiza dregatoria tarii,nu puteam sa nu infatisam si scola spre formare a oamenilor pentru trebuintele Bisericii ai ale Statului.

Printre primii cercetatori care s-au ocupat despre existenta scolii de la Suceava este A.Hasdeu, care mentineaza ,,Printul Alexandru cel Bun intemeieaza la Suceava o scoala juridica dupa Modelul cele de la Țarigrad ,in care invatatii fiind adusi din Bizantia,tlcuind pravilele numite Vasilicale ,precum si scoala greco-latino-slavona pentru clerul bisercii.

A.D. Xenopol este de părere că la Suceava acționa o școală slavonească pe lângă Mitropolie, Ștefan Bârsănescu este de părere că academia Domnească era de fapt o Academie Teologică în cadrul căreia Grigorie Țamblac a avut un rol important

Cu taote ca in instoriografie exista unele aspecte privind existenta unui Mitropolit pe nume Teocrit nu exista argumente plauzibile in acest sens.Istoriografia româna mentioneaza primul dacal al acestei scoli ca fiind Grigore Țamblac, care nu a avut o activitate de catedra ci rolul de a indruma si a sfatui ,in aceasta calitate el ramine in Suceava pina in 1407 in interesul politicii moldovene si a diplomatiei bulgare cin pleaca in Rusia chemat fiind de unchiul sau mitropolitul Kiprian mcaruia ii va lua locul dupa moartea acestuia.

Deasemnea Sub imboldul primit, se începe în Moldova opera pioasă de copiere a manuscriselor religioas.

Deși Grigore Țamblac a plecat din țară Moldovei în Rusia, unde a ajuns mitropolit și apoi s-a întors în Serbia , totuși, pe timpul cât a fost în Moldova ca egumen la mănăstirea Neamțu și ca predicator la curtea lui Alexandru cel Bun, a ținut un ciclu de cuvântări.Ca și în cazul originii sale, asupra activității lui Grigore Țamblac planează mă multe păreri, unii cercetători menționează ca ciclu de predici se rezumă la 17- Cartojan N, Шевыревъ, Melchisedec Stefanescu- 19 în timp ce ca numărul ar fi de 21 cuvântări cu caracter panegiric, cuvântări în cinstea sfinților, și la sărbători pe parcursul anului bisericesc

Predicile si cuvintarile erau audiate si erau intelese de multi functionari iar poporul caruia I se adresa nu vorbea decit in româneste, in acelas sens se expune si P.P. Panaitescu care mentioneaa ca in Moldova in Biserica se folosea limba slavonasi scrierile bisericesti erau alcatuite dupa chipul celor bulgaresti,sirbesi si rusesti. .

Printre asculataorii lui Grigore Țamblac se putea enumera si multi orginari din bulgaria fiind primiti de moldoveni cond s-au refugiat de groaza turcilor cint acestia au ocupat Tîrnovo in 1393 si dupa luptele de la Nicopole.

Asfel din lista cuvintarilor lui Grigore Țamblac putem distinge 8 si anume:

Despre Dumnezeestile taine- despre cum trebuie sa ispiteasca pe sine cel ce voiesc sa se impartaseasca si despre netinerea aminte a raului despre dorinta ce are omul a se pocurati cu pocainta in cele cinci zile dinaintea Craciunului,aceasta cuvintare esre rostita pe 20 decembrie cind se serbeaza pomenirea Sfintului Filogonie

Despre cei raposati si despre traiul raiului pe pamint ca niste calatori se despre Antihrist,si despre viata invierii mortilor si ca viata omeneasca este desertaciune si plina de osteneala. Moartea este somnul si repausul si de asteneala, acesta predica probabil a fost rostita in una din simbetele in care se face pomenirea pentru cei raposati.

Despre viata monahiceasca este asemenea ingerilor si asupra celor ce se imbogatesc din nedreptate si rapire

Cuvint de lauda a cuviosilor parinti in simbata lasatului sec de brinza

Cuvint la Nasterea Inainte-mergatorului si botezatorului Ioan

Cuvint de lauda Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

Cuvint la Prea-Cinstita nastere a Prea-Sfintei Stapinei noastre Nascatoare de Dumnezeu

Cuvint de lauda Sfintilor trei coconi si lui Daniil prorocul.

La aceste 8 cuvintari Demciuc este de parere ca a mai existat si alte predici inchinate Sfântului Marelui Mucenic Gheorghe, unde Grigore Țamblac se ridică împotriva convertirii la islam, petrecute în sudul Dunării, morala acestei cuvântări nu este una întâmplătoare, analizând viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe descoperim o dârzenie și apărare a credinței chiar cu prețul vieții. Învățătura lui Grigore Țamblac punea accent pe faptul ca dacă credința în Dumnezeu este în primejdie, se cuvine să fii gata să jertfești și funcțiile și tronurile,fiind mai vrednic să mori credincios decât trădător al Ortodoxiei.

Melchisedec Stefanescu mentioneaza ca aceste cuvintari pastrate in limba slavona-serbeasca ,Țamblac le-ar fi rostit in limba româna, caci poporul nu ar fi inteles,nestiind limba sirbeasca, in timp P.P.Panaitescu mentioneaza ca ee ar fi fost rostite in limba slava.

În predicile egumenul se răspundea atacurilor musulmane îndreptate
împotriva creștinismului, stigmatizând violența folosită de mahomedan ca mijloc de convertire la religia lor, deasemenea Grigore Țamblac vorbea despre milostenie și săraci, sugerând domnitorului și marii boierimi să fie generoși cu refugiații bulgari veniți Moldova, fiindcă aceștia își lăsaseră tot avutul pradă turcilor spre a-și salva viața și credința.

Activitatea de predicator în țara Moldovei se încheie aproximativ în jurul anului 1407 atunci când mitropolitul Kiprian fiind impus de propaganda latină care amenința Sud-Vestul Rusiei, încearcă toate mijloacele posibile pentru a stopa această propagandă,în acest sens Mitropolitul cheamă la Sine pe Grigore Țamblac, marele cărturar și diplomat al timpului.

Cap. III MISIONARISMUL MITROPOLITUL GIGORE ȚAMBLAC SUD-ESTUL EUROPEI

III.1 Trecerea Ieromonahului Țamblac in Rusia si hirotonia in treapta de Mitropolit

In anul 1390 Kiprina unchiul lui Grigore Țamblac devenise Mitropolit al Moscovei,fiind unul dintre cei mai mari Arihapastori nu doar a Rusiei dar si a intregii Bisercii Ortodoxe,venind propaganda atinilor care deja incepuse a se extinde si in teritoriul Rusiei sud-vestice,a inceptu a se gindi la mijlocele prin care ar putea opri aceasta ptpoganda cu atit mai mult ca eparhia sud-westica a Rusiei era foarte departe de Moscova,care era resednta scaunului mitropolitan,ceea ce permitea cu dificultati sa lupte cu propaganda latina.In acest sens Mitropolitul Kiprian ajunsese la concluzia ca r fi mai lesne sa infiinteze la Kiev o Mitropolie,carei ii va fi mai usor pentru stoparea papismului.

In acest sens mitropolitul Kiprian cheama la sine pe Grigore Țamblac care plecae din Suceava spre Moscova apucind,unde linga risul Nieman,Lituania primeste trisa veste ca unchiul sau Kiprian decedase,acet aspect il putem gasi mentionat dupa cum ne relateaza Melchisedec Ștefanescu in panegircul dedicat mitropolitului Kiprian ,, Iar mie riul Nieman care curge prin Lituania mi-a fost loc de gheena,caci acolo m-a intimpinat vestea de a nu puteam nici sa pling” . In drumul sau s-a oprist in vilna capitala Lituaniei ,unde ras si resedinta marelui Cneaz Vitold.Dorinta de a infiinta un Mitropolit la Kieva o avea si Vitold Cneazul insa nu de a apra ortodoxismul de papisti,dupa cum dorea mitropolitul Kiprian,ci urmarind propriile scopuri.Grigore Țamblac venind la Vilna desigur a luat cu sine si scrisorile de recomandare de la Alxeandru cel Bun catre Cneazul Lituaniei Vitold cu care statea in relatii bune fiind fratele lui Vadislav Iagelor. Vitold il primeste bine cu atit mai mult cu cit Țamblac fiind strain si nu se amestecase in politica moscovei ,credea ca va putea servi planurilor sale politice de a desparti Rusia sud-westica de cea moscovita.

Dar cu moartea Mitropolitului Kiprina se schimba strea lucrurilor din Rusia.In cind era in viat Patriarhia Ecumneica de la Constantinopol in frunte cu Antonie,a pus ca Mitropolit a toata Rusia pe Fotie ,grec de origine dra foarte bine pregatit pentru misiunea sa.Patriarhul vroia cu orce pret sa isi mentina obiceiul de anumi el Mitropolitul Rusiei, in timp ce marii Cneazi ai Moscovei ,pretindeau pentru un Mitropolit a toata Rusia cu resedinta la Moscova.

Pe de alta parte Cnezii din Kiev pretindeau si eu sa aiba Mitropiltul lor.Acestoara din urma le era in ajutor si patriarhia care dorea sa aiba cit mai multi Mitropoliti in Rusia.In dat dupa Moartea lui Kiprian Vitold trimite la Constantinopol pe episcopul de Polotk Teodosie spre a fi confirmat ca Mitropolit cu resedinta mitropolitana la Kiev.Deci infiintarea unei a doua Mitropolii la Kieva era un plann greu de indeplinit deaorece :

Biserica rusa intreaga se afla atitea secole sub autoritatea unui singur Mitropolit,din Moscova ,trimis si acesta de la Patriarhie.

Moscova nu se putea debarasa usor de vechea favoare de afi centrul spiritual al intregii Rusii.

Plus la aceasta se mai adauga si faptul ca Vitold Cneazul Lituaniei fiind papist si avind un Mitropolit sub atutoritatea sa,nu va lucra in favoarea prpagandei papiste ,in loc de a lucra in profitul ortodoxiei, lucru la care era si in favoarea patriarhului.

In acest timp cu Vitold si marele Cneaz al Moscovei cere de la Patrirhia Ecumenica de la Constantinopol sa-i trimata un Mitropolit pentru Biserica Moscovei.Patriarhul matei succesorul lui Antonie reuza pentru Vitold consacrarea de Mitropolit a lui Teodosie la Kiev si trmite la Mosova Mitropolit pe Fotie,persoana delegata inca de fostul Patriarh Antonie.Vitold vazind refuzul Patriarhiei si cere cel putin ca Fotie sa ramina pentru totdeauna ca Mitropolit in Kiev.Dar nici aceasta solicitare nu ii este acceptata.Noul Mitropolit era contrar opiniei lui Kiprian de a infiinta o a doua Mitropolie ruseasca la Kiev si tot de aceasta parere era si mare Cneaz al Moscovei.

Intre anii 1412-1413 Mitropolitul Fotei vizitind eparhiile sudice hirotonose in Kieva pentru Smolensk ,in Luțca unul pentru Turov,apoi prin Galitia si in ura se intoarce la resedinta mitroplitana din Moscova.

In acest interval de timp Grigore Țamblac era la Vilna viztind de doua ori Moscova pentru a se face cunoscut si astfel asi dobindi favoarea cercurilor inalte guvernamentale. Pentru prima oara se duce la Moscova in anul 1410.

In anul 1414 Vitold convoaca un sinod in Novgorod la care pe toti epsicopii Eparhioti fiind in numar de dupa cum ne mentioneaza Melchisedec Steneascu si pe Cnezii procvinciilor supuse Litiuaniei unde le propune alegerea unui Mitropolit pentru Kiev,invoncind ca Mitroplitul Moscovei Fotie era departe si neglija regiunea sud-westica a Rusiei, astfel Vitold propune ca Sinodul sa aleaga un nu ierarh care mai apoi sa-l trimata spre conscrare la Constantinopol.

Ierarhul selectat de catre sinod a fost Grigore Țamblac care in acelas an 1414 cu putin timp inainte facuse a doua vizita la Moscova cu scopul ca si in cazul primei sale vizite,in cadrul sinodului convocat de Vitold au participat 8 episcopi dintre care Episcopul: Poloțkului al Smolenscului,al Cernigovuluial Tirnovuluial Luțai,Vladimirovului al Homului si al Peremyslei.Spre inceptul sedintei episcopii nu erau deacor cu hirotonia lui Țamblac in treapt ade pescop,dar la insistentele lui Vitol Tamblac este selectat spre hirotonie.Vitold trimite apoi pe Țamblac insotit de o ambasada l aPatriarhia Ecumenica de la Constantinopol pentru a fis recunoscut si confirmat in calitate de Mitropolit al Kievului.Patriarhul Eutihie refuza aceasta candidatura.In favoarea lui Fotie si in contra lui Grigore a insistat si imparatul Bizantin manuil Paleologul care era inrudit cu casa marelui cneaz al Moscovei.

Cu toate aacestea se convoaca un nou sinod la unde la insistentele lui Vitold Grigore Țamblac a fost consacrat la 15 noiembrie, cu titlul de Arhiepiscop al Kievului si al Galiției si toata Rusia contra vointei Mitropolitului din Moscova si a Patrarhului din Constntinopol. In acest sens Fotie a scris o circulara catre epsicopi in care demonstreaza ca Grigore Țamblac este intronat nelegitim fara vointa Patriarhiei, el invinovatind pe Grigore Țamblac. Istoriografia românesca mentioneaz aca Grigore Țamblac r fi plecat la Constantinopol cu daruri pentru a fi recunoscut ca Mitropolit dar afost refuzat ,rupind orce relație cu Mitropolitul Țambalc cit si episcopii care l-au hirotonit.Grigore Șamblac a fost acuzat ca ar fi avut careva inclinari spre biserica papala insa acest lucru nu-l putem deci nega,argumnete in acest sens sint prediciel tinute in aceasta activitate in activitatea propriu zisa o vom analiza in subcapitolul urmator. Un alt argument este ca Vitold a fost intrebat de Țamblac dece se tine de credinta latinaiar nu de cea ortodoxa care era majoritatea in replica Vitold a tinut sa mentioneze ca daca voieste sa ca El insusi sa fie ortodocsi cit si poporul care era catolica sa mearga la Roma sa demosntreze neortodoxia lor.

De mentionat ca in perioada se preconiza unul dintre cele mai importanate sinoade conclerariste, si de aici deducem ca el nu fusese trimis la Roma dar la Konstantz dar de acest aspect vom reveni in capitolul urmator unde vom analiza atit sursele ruse cit si cel românesti privind participarea lui Grigore Țamblac la Sinodul concelarist de la Konstantz.

Dupa anul 1419 Grigore Țamblac exista doua ipoteze privind viata lui Grigore Țamblac:

1. Reintoarcerea de la sindodul conceralist de la Konstantz este ultima activitate a lui Țamblac ,unii cercetatori presupun ca el a decedat in anul 1419, cunoscindu-se chiar si locul lui Țamblac (Catedrala din Vilna cu Hramul Adormirea maicii Domnului). Sustinuta de unii cercetatori ca Gheorghe Arama, Znameschi profesor din Cazan.

2. A doua impoteza in acest sens este ca Girgore Țamblac ar fi trait pina in anul 1437 participind in acest fel si la Sinodul de la la Ferara Florenta. In acest sens Melchisedec Stefenescu cit si Gheorghe Arama care sau preocupat mai amanuntit de acest aspect aduc ca argument ca o notita din catalogul mitropolitilor Kievului unde se mentioneaza ca activitatea lui Grigore Țamblac ca mitropolit nu a fost 1415-1419 adica de 4 ani ci 22 retraginduse mai apoi din conducerea din Scaunului Mitropolitan,cel mai probabil in Moldova, in acest sens Stefanescu aduce ca argumnente o mentiune de participare la Sinodul de la Ferrara Florenta trimis din partea lui Alexandru cel Bun.

Cauzele care l-a facut pe Țamblac sa renunte la scaunul mitropolitan au putut fi :

Ura aparuta in rindul clerului rus asupra lui de catre Mitropolitului Fotie,”amblac fiind considerat un rival

Tendintele lui Vitold de ademenire si pentru trecere la catolicism. Vitold spre a miscosra influenta moscovita a despartit biserica Litviei de a Moscovei si a infiintat o mitropolie in frunte cu Grigoe Țamblac,fiind in favoare Polonei dar mai tirziu Vitold a fost nevoit sa lupte si contra Poloniei.

Lupat lui Vitold cu Polonia a fost cauza pentru care a fost nevoit sa caute alianta cu Moscova, jertfind astfel pe Tamblac si sa impace Biserica Moscovei si mai apoi Mitropolia Litviei trece sub jurizdictia Moscovei.

Activitatea lui Grigore Țamblac ca mitropolit al Kievului

Dupa cum am mentionat in al doilea capitol cuvintarile sale in tara Moldovei purtau o titulatura „a lui Grigore smeritul si monahul prezbiterul” in activitatae desfasurata ca Mitropolit al Kievului puetm depepista mai multe cuvintari tinute de Țambalc astfel putem enumera:

Cuvint la mormintarea Unchiului sau Kiprian titulatura Egumen a Plinarului

cuvintare tinuta la slavita Inaltare a Domnului nostru Iisus Hristos, Episcopul Rusiei

cuvintare tinuta in Duminica stilparilor in care se semneaza Grigore Arhiepiscopul Rusiei

O cuvintare tinuta la Dumnezeiasca schimbare la fata a Domnului si Dumnezeului Nostru si Mintuitorului nostru Iisus Hristos semnata Arhiepiscopul Rusiei

Cuvint la Prea cinstita adormire a Prea Slavitei stapinei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururi fecioara Maria

O cuvintare la traierea capului cinstituluisi Slavitului proroc si inainte mergator si botezator Ioan

Cuvint la Inaltarea Cinstitei Cruci a Domnului

Panegeric Sfintului,slavitului marelui mucenic si izbavitor de mir Dimitrie

Tot in cadrul activitatii lui Tamblac ca Mitropolit dupa Stefanescu se raporteaza si o stihira la Adormirea prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Toate aceste purtind titulatura de Arhiepiscop a Rusiei

O lucrare parte care am gasit-o metionata la arhiva Manstirii Neamt din Romania este cea conform carei Țamblac a scris un liturghier ,,Si a scris mai multe carti bulgaresti si cuvinte pe la praznice care se afla prin cartile bulgaresti in biblioteca manstirii, intre care se afla si o liturghie scrisa foarte frumos.Era la sfirsitul ei scris Aceasta liturghie am scris-o eu smeritul Grigotr țamblac Mitropolitul Kievului si a Galitiei si a toata Rusia,care am fost invatator mai inainte pamintului Moldovei si Egumen a mansatirii celei mari Pantocratorul ce se numeste Neamt. Dupa Apolon Andries aceasta liturghie cuprinde: rinduiala Sfintirii Bisericii, rinduila facerii Sfintului Mir, rinduiala hirotoniei Arihiereilor a preotilor a ierodiaconilor, desfiintarea hirotoniei si altele.

III.3 Retragerea in Serbia si activitatea misionara in acest ținut.

Dupa cum am mnetionat in capitolul precedent dupa reintoarcerea de la Sinodul de la Konstantz in istoriografie persista doua pareri despre viata lui Tambalc ca ar fi murit nu dupa mult timp si a doua ca dupa revenirea de la Sinodul concelarist si-a desfasurat activitatea in alt tinut fie in Moldova fie in Serbia. De asemenea am putut observa ca au fost mai multi factori care l-ar fi putut influenta pe Grigore Țamblac sa paraseasca scaunul mitropolitan si sa se refugieze, vorbim de ura Mitropolitului Fotie, tendinta lui Vitold de trece poporul la catolicism.

Intrebarea care ne-am propus inacest subcapitol se refera la locul unde se putea refugiaMitroplitul Grigore Țamblac dupa ce nu dorise sa se faca partas la jocurile politice si religioase a lui Vitold,de retragere in ar fi voit sa ramina in Lituania,nu era cu putinta datorita catolocismului,la Moscova sau la Patrirhie nu era posibila datorita conflictului iscat la Hirotonia sa intreapta de Mitropolit in 1414. Nici chiar in Bulgaria nu se putea retrage caci Patriarhia Bulgara a fost desfiinta,si conducerea era preluata de ierarhi greci, astfel aceste imprejurari politice il face pe Grigore Țambalc sa nu poata avea un azis politic sigur.Singura scapare pentru Grigore Țamblac era Serbia care desi era sub suzeranitatea otomana, se mai pastrau elemete de independenta, atit politica cit si religioasa.

In aceasta regiune este primit de catre Stefan Dacian domnind din 1389-1427,infiintind o manstire care ii poarat numele ,,Manastirea Dacian” unde Grigore Țamblac ajunge sa fie Egumen.

In iulie 1427 Stefan Dusan Moare, in acest context Grigore Țamblac scrie despre amanuntit desre bibliografia lui Stefan, cercetatorii sint de parere ca aceasta descriere nu era posibila fara a cunoaste indeapropae pe Stefan Dusan,ramins inca 4? ani in Serbia. Un alt argument care ne intareste ideia ca Țamblac a fost in Serbia o perioada de timp mai indelungata este panegircul rostit de el la Sarbatorea Cuvioasei Parascheva,in actedrala din Belrgrad,unde se aflau moastele Cuvioasei Parascheva. Tot in perioada cind s-a aflat in Serbia Țambalc a tinut inca un panigiric inchinata Parintelui Euthimei, patriarhul Tirnovului.

In acest panegeric se descrie mometele prin care au trecut Sfintele Moaste pina au ajuns sa die asezate in Catedrala din Belgrad. Spre finalul panegiricului Grigore țambalc rostise cuvintele ,,O cuvioasa Maica Parascheva roagate pentru impacarea a toata lumea si pentru cucernicul Despotul nostru Domnul Georgie care spre tine si-a pus nadejdea. Acest Georgie care este mentionat de Grigore Țambalc nu este altcineva decit Gorgie Brancovici succesorul lui Stefan Dusan.

Din cele precedente noi am putut observa ca Țamblac a ramas in serbia in 4 ani dupa maortea lui Stefan Dacian,sub domnia lui Georgie Brancovici adica pina in anul 1431.Observam ca acesta perioada sorta lui Țambalc nu a fost una favorabila in Serbia.El insasi metioneaza ca ,,timpurile nefavorabile”.Cu toate ca a fost primit de Stefan Dusan cu caldyra dupa revenirea lui Georgie Brancovici se schimba situatia, Țambalc practic devine un strain la virsta de 65 ani duca facem un simplu calcul dupa prima venire a lui Grigore Țambalc.

Din aceste argumente am putut observa ca Grigore Țambalc parasind scaunul mitropolutan din Lituania s-a retras in Serbia,unde a stat pina in anul 1431 cind dupa unele pareri s-a retras in Moldova.

III.4 Activitatea celei de-a doua veniri in Țara Moldovei

In intervalul anilor 1431 si pina in anul 1440 reprezinta o perioada in care mentionarea despre activitatea mitropolitilor in Tara Moldovei ramine una inca nesigura, puctul de reper este legat de participarea la Sinodul de la Ferrara Florenta a unui mitroplit. Dupa Vaillant a participat Mitropolitul Mitrofan, de acesi parere este si Dionisie Fotino adaugind ca seminind Unirea,Domnul Moldovei nu a dorit sa-l primeasca in tara .Tot in acest timp Golubinski pune un Mitroplit la cirmuirea Biseririi Moldovei de nationalitate Grec pe nume Antim, apoi pe unul David care dupa Filaret Sriban nu este de cit tot Damian, si care dupa s-ar fi numit cu acest nume,pacaindu-se pentru acesta greseala care a facut-o semnind unirea Bisericii Ortodoxe cu ce Catolica.In fine din Cronica lui Grigore Ureche aflam ca dlegatul Moldovei pentru participarea la Sinodul de la Ferrara-Florenta a fost trimis de catre Alexandru cel Bun si anume Grigore Țamblac.Confuzia privind delegarea le asnodul de la Florenta reprezinta un etapa in deslusirea ierarhilor care au pastorit in perioada mai sus numita.

Dar pentru a ne clarifica cu acesta problema si ne forma o idee exacta cu referire la Mitropolitii Moldovei este nevoie de facut o retrospectiva asupra Mitropolitilor Moldovei incepind cu Iosif I Musat. Despre Iosif I se mentioneaza ca a fost hirotonit in 1373 sub domnia lui Petru Musat pentru Mitropolia Sucevei. O ultima mentiune despre Iosfi I Musat are lor in 1408 in contextul cind Alxandru cel Bun intareste Biserica Sfinta Parascheva din Roman,unde a fost ingropata mama sa Doamna Anastasia.Dupa 1408 nu mai exist nicio mentioune privind activitatea lui Iofis I Musat,unii cwercetatori mentineaza ca ar fi murit ,Golubinski in catalogul Mitroplitilor Moldovei,vorbind despre Mitroplitul anonim al Moldovei spune in 1416 a fost un oare care nescunoscut Mitropolit al Modo-Vlahiei,si nu se crie cit a durat Mitropolia lui, pe care patriarhia de la Constantinoplo nu dorea sa recunoasca ca Mitroplit legitm pentru ca fost instaurata fara acordul Patriarhului,dar pe care il recunoaste mai trziu Patriarhul Iosif.Golubinski vorbind despre un mitroplit necunoscut al Modovei in anul 1416,ne ramine sa dterminam numele si locul acestui Mitroplit.Faptul ca aPatrirahul Euthime (1413-1416 ) nu doreste sa-l recunoasca dedcuem foarte limpede ca se dorea numirea unui mitroplit grec.

Aceasta dorinta sau pretentie nu putea sa fie din partea patriarhului pentru scanunul Sucevei care in 1410 a rams vacant prin moartea Mitropolitului Iosif I ,mai ales ca domnitorul in acea perioada era Alexandru cel Bun,care era in relatii bune cu Patriarhia dupa ce se rezolvase raporul antagonist privind recunoasterea Mitrololitului Iosf I Musat.

Dupa moarte alui Iosif cel mai probabil la tronul in anul 1416 tara Mooevi a ales un nou mitropolit din rindul poporului sau,astfel Mitropolitul macarie este recunoscut ca succesor a Mitropolitului Iosif.Pastorirea lui mitropolitului Macarie s-a desfacsurat pina in anului 1430-1431 caci gasim o mentiune in inscriptie greaca a unui epiraf facut de dinsul in Constantinopol in jurul anului 1429,titulatura lui in acets an fiind de Mitropolitul Moldo-Vlahiei si partilor pina linga mare.

Din aceste mentiuni putem deduce ca la inele domniei lui Alexandru cel Buna a murit si Mitropolitul Macarie,si aceasta situatie a fost una prielnica pentru chemarea lui Grigoe Țamblac in tara Moldovei. Reesind din scrierilor lui Miron Costin care mentioneaza ca o diplomatie in frunte cu Grigore Țamblac a fost trimis ala Constantinopol de a Alexandru cel Bun,putem deduce ca Țambalc a venit in Tara Moldovei cind inca mai tria Alexandru cel Bun,chemat ba chiar de dinsul cunoscind vrednicia lui Țamblac.

Vitold marel Duce al Lituaniei murise de mult si in locul lui la tron se regaseste fratele sau Svitrigailo,prin umrare Alxandru cel Bun nu avea nicio pretentie politica asupra chemarii lui Grigore Țamblac in tara Moldovei.Imdiat dupa ce sfatultarii a ales pe Țamblac ca succesor a lui Macarie , este trimis la Constantinopol cu o dlegatie pentru a fie recunosct de patriarhie.Cronica Moldovei mentioneaza ca delegatia impreuna cu Țamblac nu s-a intilnit cu Patriarhul Ecumenic, mergind astfel spre Orchrida si sa consultat cu ariepiscopii ei despre treburile bisericii, despre care nu a putut trata la Constantinopol.

Desigur ca caesta metiune mai multe semne de intrebare, dece nu a asteptat nici patriarhul si nici pe imparat pentru a se lua o decizie, exlus poate fi si faptul ca la curtea imparatului nu exista nicio delegatie care sa intimpine solia.

In acest context trebuie sa mentionam politica bizantina atit laica cit si religioasa se implica in treburile interne al tarilor ortodoxe din jurizdictia sa, acest aspect de implicare a fost un factor prin care tarile slave sa se debaraseze politic de patriarhia Ecumenica de la Constantinopol si sa-si formeze biserica autocefala,pastrind numai unitatea dogmatica si canonica disciplinara cu ce apatriarhiei.Primii pasi in acest sens sint facuti de româno-bulgari de peste Dunare,apoi statul sirb,si apoi Rusia.

Ceea ce se intimplase in Rusia la vacanta de Mitropolit sa intimplat si in Moldova dupa maortea lui Mcarie cind poporul a les ca mitroplit pe Grigore Țamblac in timp ce Patruarhia a dorit un mitropolit din rindul grecilor. Din aceast asituatie deducem ca delagatia moldoveneasca impreuna cu Grigore Țamblac era combatut la Constntinopol inca din momentul hirotniei in trepat de Mitropolit la Kievului, a rupt relatiile cu patriarhia Constantinopolului reindoind astfel relatiile cu vechia aripescopie autocefala a Ochirdei.

Din acest moment dateaza ruptura dintre Biserica Moldovei si Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol,pe care evenimentele urmatoare de la Ferrara Florenta si cu caderea imperiului Bizantin au cimentat tot mai mult autocefalia Bisericii tarii Modovei.In cadrul vizitei lui Țamblac si a delegatiei la Ochrida sintem de parere ca nu a fost nevoie de o hirotonie ci mai degraba o recunoastere a unei biserici superioare,de aceea Țamblac implinidu-si msiunea sa reintors in Tara Moldovei si a admnistrat in continuare Mitropolia Moldovei.

Trebuie sa mentionam ca nu exista documente care ar confirma ca Grigore Țamblac a fost mitroplit dar nici document care sa evidentieze cine a fost la cormuirea poporului, astfel perioada care cuprinde moartea Mitropolitului Mcarie si pina la Mitropolitul Teoctist este una plina de lacune. Exista ins amentiuni din istoriografia straina ce ne confrima activitatea lui Grigore Țamblac in tara Moldovei in perioada care unii cercetatori o considera plina de contraziceri,astfel Ștefanescu in lucrarea sa mentioneaza Le-Quien in operra sa Priens cristianus cind se urma cearta intre Papa Eugeniu cu Sinodu s Basel despre locul unde sa se tina sinodul pentru unirea bisericilor.Din corespondentele Papei LE-Quien aminteste ce acu imparatul de la Trapenzun cu Boleslav ,marele Cneaz a Litviei ci ce acu Mitroplitul Grigore al Moldo-Vlahiei. Sinodul d ela Basel sa inceput in anul 1431 si durat o perioda de timp incit si sinodul de la Florenta a intrerup pentru un timp lucrarile acestuia.

Sincai in Cronica sa ne spune chiar anul in care Papa Eugeniu a tinut corespondenta cu Mitropolitul Grigore Țamblac anul fiind 1435.

Din aceste mentiuni constatam ca in jurul anului 1435 in Molodva a fost un Mitropolit Grigore ,pe care papa il cunostea personal.Desigur cunoasterea pesroanal o admitem ca fiind prin participare la sinodul de la Konstantz,unde Eugen a fost partipant si mai apoi devenind papa.

Izvoarele slave ne mentioneaza ca in Moldova s-a tinut in perioada data un sinod contra celui florentin si a celor ce participase la acest sinod.Prin uramre Damian ca unionist fiind a ramas la Constantinopol iar mitropolia Moldovei a ramas sub admnistrarea lui Grigore Țamblac.De mentionat este ca in scrierile sale Grigore Țamblac nu porta titulatura Mitropolit sau monah si prezbiter a marii Bisericii a Moldo-Vlahiei precum in viata Sfintului Ioan cel Nou de la Suceava care sa scris de dinsaul dupa moartea lui Alexandru cel Bun pe cind el admnistra deja mitroplia,precum am vazut, ori monah si egumen al Manastirii Pantocrator (Neamt) precum in cuvintele ce le-a rostit in tipul dat.

Acesta insa trebuie sa se explice din motive de o adinca smerenia ascetica care o putem vedea in toata viata lui. Tot din acest motiv putem observa si renuntarea la titlul de ,,Mitropolit al Kievului si al Rusiei” pe care nu la intrebuintat in nici una din scrierile sale posterioare. De o alta parere este Gheorghe Arama care in lucrarea sa ,,Grigore Tablac n-a fost Mitropolit al Modovei si Sucevei nici inainte de Sinodul de la Florenta si nici dupa aceasta” mentioneaza aduce un sir de argumente pentru a demonstra ca Grigore Țamblac nu a fost Mitropolit al Moldovei si Sucevei,in sens vom urmari refelctarea unor arugmente a acestei lucrari :

Dupa cum am mentionat despre ipotezele mortii lui Țamblac in subcapitolelel anterioare, Arama este de parere ca acesta ra fi murit in jurul anului 1419 adica prima ipoteza care am mentionat-o,aduncind ca argumnete doar istoriografia rusa, facind trimitere catre istoria Bisercii ruse a arhiepiscopului Filaret

Un alt aspet care incearca sa-l evidentieze Arama se referea la perioada in care nu este nicio mentiune asupra pastoriri de catre un ierarh a Tara Moldovei bazindu-se pe cele mentionat de Melchisedec Stefanescu ,, este adevarat ca documentele noastre nu numesc pe Grigore Țamblac mitropolitul Moldovei,dar nu ne arata nici pe alti mitropoliti din acesta perioada”

Insa acum ne ramine sa explicam titlul ,,al manastirii Pantocrator care se da lui Grigore Țamblac in timpul celei de-a doua venire in Moldova. In pomelnicul manastirii Neamt Grigore Țamblac se pune al treilea intre egumeni primii fiind Limen si Siluan.

De aceasti titulatura este legat si activitatea pe care a desfasurat-o in cea de-a doua venire in tara Moldovei astfel putem enumera citeva dintre cuvintarile tinute de Grigore Țamblac fie ca egumen:

Cuvint de lauda Sfintului Mare Mucenic Gheorghe (in unle surse se mentioneaza Grigorie) intitulat al lui Grigore Monahul si prezbiterul si Egumen al Sfintului lacas Pantocrator. In aceasta cuvintare Țamblac se ridică împotriva convertirii la islam, petrecute în sudul Dunării, morala acestei cuvântări nu este una întâmplătoare, analizând viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe descoperim o dârzenie și apărare a credinței chiar cu prețul vieții. Învățătura lui Grigore Țamblac punea accent pe faptul ca dacă credința în Dumnezeu este în primejdie, se cuvine să fii gata să jertfești și funcțiile și tronurile,fiind mai vrednic să mori credincios decât trădător al Ortodoxiei.

Cuvint la sirbatoarea Floriilor locul exact al rostirii acestei predici nu este cunoscut cu exactitate,el oscilând între Mănăstirea Neamț și reședința de la Suceava.

În această predica egumenul răspundea atacurilor musulmane îndreptate
împotriva creștinismului, stigmatizând violența folosită de mahomedan ca mijloc de convertire la religia lor, deasemenea Grigore Țamblac vorbea despre milostenie și săraci, sugerând domnitorului și marii boierimi să fie generoși cu refugiații bulgari veniți Moldova, fiindcă aceștia își lăsaseră tot avutul pradă turcilor spre a-și salva viața și credința.

Panegiricul Sfintilor patruzeci de Mucenici

Cuvintari in Sfinta si marea Joi la ciasuri,despre tradarea Domnului si Dumnzeului si Mintuitorului mostru Iisus Hristo, si despre Iuda despre iubirea de arginti.

Cuvintare sin Sfinta si marea Vinere la ceasuri

Panegiricul Sfintului Proroc Ilie purtind titulatura de Grigore Țamblac Egumenul mastirii Neamt.

După cererea domnului Alexandru cel Bun, Grigore Țamblac a scris pentru biserica moldovenească, în mediobulgară, viața și slujba sfântului Ioan cel Nou, care fusese martirizat de tătari la Cetatea-Albă prin anul 1330 fiind că nu primise să-și lepede credința creștinească, și ale cărui moaște fuseseră transportate în 1402 de la Cetatea-Albă la Suceava.Lucrarea această a servit desigur în cadrul universalismului medieval, continuat în alt spirit European și artiștilor renașterii.

Grigore Țamblac descrie modul cum au fost aduse aceste moaște a sfântului Ion cel Nou de la Suceava scrierea păstrează liniile generale ale hagiografiei și modelul retorimului bizantin (Demciuc 2001: 205).

De mentionat ca in aceasta perioada s-a introdus limba slavona in Biserica Moldovei.

Dupa cum Miron Costin care vorbind despre delgatia lui Alexandru cel Bun la Ohride spune ca incepuse uzul limbii sirbe in Biserica si in actele oficiale introdindu-se titulatura domneasca ,,Hospodar su voievod al Tarii Moldovei de la Plaiuri pina la mare”.

Din istoria manastirii scrisa de Ioromonahul Andronic Popovici din documentele manastirii, observam ca Țamblac fost in admnistrarea manastirii Pantocrator intre 1440-1450, cind probabil a fost si mitropolit al Sucevei, deoarece nu exista mentiuni asupra pastoririi Mitropoliei Sucevei in aceasta perioada de catre un alt ierarh.

Noi credem ca viata lui Tambalac a durat pina in anul 1450 caci din istoria manastirii Neamt vedem ca deja in anul 1452 la cirmuirea Manstirii Neamt era un egumen pe nume Simion dupa cum ne mentioneaza Apolon Andieș. Din aceste mentiuni putem deduce ca moartea lui Grigore Țamblac a survenit la virsat de 83 sau 84 ani, astfel ca moartea lui coincide cu Domnia lui Alexandru fiul lui Iiaș (1451-1456).

Dupa cum am mentionat in capitolul ,,Trecerea Ieromonahului Țamblac in Rusia si hirotonia in treapta de Mitropolit” exista doua ipoteze privid moartea lui Grigore Țamblac ,fie ca murit dupa ce a revenit de la Sinodul de la Konstantz fi ca a trait o perioada mai indelungata,noi impartasim a doua ipoteza,deoarece analizind si toate surse care cerceteaza activitatea lui Țamblac gasim mentiuni atit in istoriogrfia rusa,româna cit si cea franceza de o activitate a lui Țamblac si dupa sinodul de la Ferra-Florența. Andronic Popovici in lucrarea sa mentioneaza Iar mormintul lui este alaturi cu a parintelui Sluam in prodvorul din mijloc,unde sint doua petre alaturate in partea dreapta inaintea icoanei Sfintei Inaltari.

Mitropolitul Grigorie 1713 in istoria sa despre Icoana Maicii Domnului de la manastirea Neamt, mentioneaza ca sa desavirsit la Moscova

Istoricul rus Filaret mentioneaza ca amurit la in Rusia fiind inmormintat in (Catedrala din Vilna cu Hramul Adormirea maicii Domnului)

Pahomie episcopul Romanului 1707-1714 spune ca ar fi murit la Kiev.

Capitolul.IV APORTUL DIPLOMATULUI ECLEZISTIC ÎN REMEDIEREA RAPORTUL ANTAGONIST DINTRE PAPALITATE SI ORTODOXIE IN PRIMELE DECENII ALE SEC XV

IV.1 Delegația țării Moldovei si Ungro-Vlahiei la Sinodul concelarist de la Konstantz

In lucrarea noastra ne-am propus o alta perspectiva si o alta abordare tematica cit si cea cronologica a activitatii politice cit si confesionale a lui Grigore Țamblac cu toate ca era firesc sa abordam aspectele legate de participarea lui Grigore Țamblac la sinoadele primelor cinci decenii a sec. XV in ordinea cronolgica am socotot de cuviinta ca sa le tratatam aparte din considerentul importantei acestor sinoade cit si consecintele acestora, aici ne referim la o problema de ordin european cu toate ca in istoriografie gasim mentiouni ca sinodul de la Konstantz s-a intrunit pentru :

Problema lichidarii chismei care sfisia Biserica incepind cu anul 1378 schisma agravata dupa 1409 de cind functionau in paralel trei papi unul la Avignon unul al Roma si altul la Pisa

Cestiunea ceha, inabusirea ereziei husite si atitudinea fata de Jan Hus, Ieronim cit si scrierile lui Wicleff, din aceste motive miza cociliului era una foarte mare.

Sinodul concelarist d ela Lonstntz si-a desfasurat sedinta intre anii 1414-1418 si a fost convocat de catre papa Ioan al XXII-lea la 9 decembrie 1413.Sinodul de la Konstantz impreuna cu sinoadele tinute la Pisa si Bazel poarte numele de ,,sinoadele concelariste” pentru ca au urmarit sa arate superioritatea condcerii conducerii sinodale in biserica fata de aceea a papei.

Sinodul propriu zis s-a deschis in marea catedrala a orasului la 16 noiembrie 1414.la 24 decembrie 1414 Sigismund regele ungariei soseste la Konstntz in fruntea celei mai mari delegatii.El a fost regele care a prezidat alaturi de cardinali multe dintre sesiunile sinodului.Sinodul a tinut 45 de sedinte ultima avind loc la 22 apriilie 1418,sub presedintia noului papa Martin al V-lea si imparatul Sigismund.

Scopul acestui subcapitol din teza de licenta este sa scoatem in evidenta pe baza dcumntelor daca la cest sinod au participat delegatii din partea Bisericii Ortodoxe din Moldova si daca vorbim dar vom incerca sa videntiem si Muntenia. Sigura ca ar aparea o intrebare firesca legata de interferenta tematicii noastre adica legata de rolul lui Țamblac jucat in viata politico-confesionala a europei si delegatia din tara Moldovei.

Arumentul logic al acestei abordari se lega de citeva mentiuni: Pop Ioan Aurel: Geneza medievală a națiunilor moderne secolele XIII-XVI mentioneaza ca papii au facut uz de principiul national ca o contrapondere la puterea colegiului cardinalilor, evinde este faptul ca la Conciliul de la Lyon din 1274arhipiscopii si episcopii sau grupat pe natiuni in opozitei fat de cardinalei,in ordine cronologica s-a procesat in aceasi masura la sinoadele de la Vienne 1311-1312,in acelas timp si la sondul de la Konstantz,unde s-a votat pe natiuni

Natiune oa 138 129