Grebenișan M.i. Marinela Tamara Mpeap (1) [621193]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI TEHNOLOGIE „GEORGE
EMIL PALADE” DIN TÂRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI DREPT
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT: MASTER
PROFESIONAL EUROPEAN DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Coordonator științific:
Lector univ. doctor MARIAN Brîndușa
Masterand: [anonimizat]
2020

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI TEHNOLOGIE „GEORGE
EMIL PALADE”
DIN TÂRGU MUREȘ
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI DREPT
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT: MASTER
PROFESIONAL EUROPEAN DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
POLITICA COMERCIALA COMUNĂ
Coordonator științific:
Lector univ. doctor MARIAN Brîndușa
Masterand: [anonimizat]
2020

CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………………………… 1
CAPITOLUL I……………………………………………………………………………………………………………………… 2
ASPECTE PRIVIND POLITICA COMERCIALĂ A UNIUNII EUROPENE ……………………………….. 2
CAPITOLUL II…………………………………………………………………………………………………………………….. 7
ACORDURILE COMERCIALE ȘI SITUAȚIA STATISTICĂ A UNIUNII EUROPENE ………………7
2.1. Acordurile și clasificarea lor ………………………………………………………………………………………….. 7
2.2. Noua arhitectură a acordurilor comerciale ……………………………………………………………………….. 8
2.3. Situația statistică a comerțului în Uniunea Europeană ……………………………………………………… 10
CAPITOLUL III………………………………………………………………………………………………………………….. 18
STRATEGIA PRIVIND COMERȚUL INTERNATIONAL ȘI MĂSURILE DE APĂRARE
COMERCIALĂ………………………………………………………………………………………………………………….. 18
3.1.Punerea în aplicare a noii agende și a strategiei comerciale a UE ………………………………………. 21
3.2.Potențial pentru viitor ………………………………………………………………………………………………….. 24
3.3. Măsuri de apărare comercială ………………………………………………………………………………………. 26
CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………………………. 34
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………………. 35

INTRODUCERE
Comerțul este o activitate umană care ne privește pe toți și care ne implică pe
toți în fiecare zi, chiar și regulile care guvernează această activitate ne privesc și ne
implică pe toți, chiar dacă nu în aceeași măsură.
Comerțul cu bunuri și servicii aduce o contribuție semnificativă la intensificarea
creșterii economice durabile și la crearea de locuri de muncă . Peste 30 de milioane de
locuri de muncă din UE(Uniunea Europeană) depind de exporturile în afara UE.
Conform previziunilor, în viitor, 90% din creșterea economică la nivel mondial va avea
loc în afara frontierelor Europei, prin urmare, comerțul este un vector de creștere
economică și o prioritate esențială pentru UE.
UE are o politică comercială comună responsabilă, cu un nivel ridicat de
transparență și o comunicare eficace cu cetățenii cu privire la beneficiile și provocările
comerțului și ale piețelor deschise.
Politica comercială este o competență exclusivă a UE , prin urmare aceasta este
cea care legiferează în materie comercială și încheie acorduri comerciale internaționale
este UE și nu statele membre.
UE ocupă o poziție puternică în ceea ce privește comerțul la nivel mondial prin
faptul că acționează colectiv și vorbește cu o singură voce pe scena internațională și că
nu urmează multiple strategii comerciale separate.
Relațiile comerciale cu țări terțe sunt gestionate de UE prin intermediul
acordurilor comerciale.
Politica comercială reprezintă una dintre cele mai profunde dimensiuni ale
activității Uniunii Europene, aceasta este centrală structurii comunitare prin impactul
direct pe care îl are asupra performanței economice a fiecărui stat membru, dar și a
Uniunii în ansamblul ei.
1

CAPITOLUL I
ASPECTE PRIVIND POLITICA COMERCIALĂ A UNIUNII
EUROPENE
Uniunea Europeană (UE) este cel mai mare actor comercial global, acoperind
circa 20% din exporturile și importurile mondiale, având un rol important în
promovarea comerțului mondial bazat mai ales pe sistemul multilateral instituit
de Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Puterea comercială pe care o reprezintă
UE se bazează atât pe forțele economice unite ale Statelor Membre, cât și pe existența și
aplicarea unei politici comerciale comune, coerente, aplicabile uniform pe piața internă
unică a celor 27 de State Membre și exprimată printr-o singură voce în plan
internațional. Formularea și implementarea politicii comerciale comune a UE se face în
baza art.133 din Tratatul CE, conform căruia orice măsură adoptată în cadrul acestei
politici este propusă de Comisie și decisă de Consiliul UE prin majoritate calificată.
Comisia asigură reprezentarea uniformă a intereselor Comunității, precum și
exercitarea PCC, atât la nivel bilateral, cât și multilateral.
Politica comercială exprimă totalitatea reglementărilor cu caracter juridic,
administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar, adoptate de către o țară sau o
comunitate de țări în scopul stimulării sau restrângerii schimburilor comerciale externe,
conform intereselor proprii.1
Politica comercială este unul din pilonii principali ai relațiilor Uniunii Europene
cu țările terțe. Încă prin Tratatul de la Roma, politica comercială comună a fost inclusă
între instrumentele principale de realizare a integrării piețelor naționale într-o piață
regională unică cu scopul accelerării creșterii economice, a ridicării eficienței și
competitivității economice și a creării premiselor de adâncire a integrării interstatale.
Rațiunea unei politici comerciale comune pentru Comunitatea Europeană rezidă din
faptul că libera circulație a bunurilor și serviciilor din cadrul Comunității nu se poate
realiza cu politici comerciale naționale diferite.
În baza prevederilor Tratatelor constitutive și a celorlalte norme care
reglementează relațiile comerciale ale UE cu țările terțe se poate afirma că Uniunea
1 http://oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/17.pdf , 21.01.2020, 20:21
2

Europeană are o politică comercială comună axată pe liberalizarea schimburilor în
domeniul industrial și relativ protecționistă în sectorul agricol.
La baza politicii comerciale comune se află Tratatul de la Roma, al cărui titlu I
din partea a II-a se numea „Libera circulație a mărfurilor”. În cadrul acestuia se făceau
referiri la următoarele aspecte:
eliminarea taxelor vamale între statele membre;
 instituirea tarifului vamal comun;
eliminarea restricțiilor cantitative între statele membre;
 practicile de dumping.2
Articolele 131 și 133 pun bazele politicii comerciale comune față de țările terțe.
În conformitate cu articolul 131, prin stabilirea uniunii vamale între ele, statele
membre urmăresc să contribuie, în interesul comun, la dezvoltarea armonioasă a
comerțului mondial, la eliminarea progresivă a restricțiilor din comerțul internațional și
la reducerea barierelor tarifare. Acest articol prevedea faptul că prin eliminarea
drepturilor între statele membre se urmărește o incidență favorabilă asupra creșterii
forței concurențiale a întreprinderilor din aceste state.
În urma acestor prevederi, se poate spune că obiectivele acestei politici sunt:
promovarea comerțului cu alte state și a liberului schimb;
creșterea forței competitive a societăților comunitare.
Articolul 133 stabilește că politica comercială comună se referă la comerțul cu
mărfuri, servicii și aspecte legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală.
Domeniile vizate de formularea politicii comerciale comune sunt:
modificările nivelului taxelor vamale;
încheierea acordurilor vamale și comerciale;
uniformizarea măsurilor de liberalizare;
politica exportului, măsuri de protejare a comerțului și măsuri de întărire
a cooperării vamale între statele membre.3
Principiul de bază căruia guvernează politica comercială comună a Uniunii
Europene reiese din articolul 3 a al Tratatului privind Uniunea Europeană, care
2 http://oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/17.pdf , 21.01.2020, 20:443 http://www.imm.gov.ro/ro/politica-comerciala-comuna-a-uniunii-europene/ , 21.01.2020, 20:48
3

stabilește că dezideratul acestei politici este realizarea unei economii de piață deschise,
în care concurența este liberă.
O altă prevedere din cadrul Tratatului este aceea că politica comercială este construită
pe principii uniforme în domeniul tarifar, al acordurilor comerciale, al liberalizării
comerciale, ceea ce presupune că în materie de acorduri comerciale internaționale sau
de măsuri comerciale față de terți trebuie să se realizeze o centralizare a deciziilor la
nivel comunitar.
Având în vedere și existența principiului subsidiarității, Curtea Europeană de
Justiție a subliniat că între instituțiile comunitare și statele naționale trebuie să
colaboreze strâns în negocierea și semnarea acordurilor comerciale internaționale și, în
plus, a stabilit că anumite servicii nu intră sub incidența politicii comerciale comune, iar
în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală competențele sunt partajate între cele
două părți.
Politica comercială comună a Uniunii Europene are trei dimensiuni:
odimensiunea multilaterală, realizată în cea mai mare parte în cadrul
Organizației Mondiale a Comerțului, care are drept scop promovarea
regulilor privind accesul la piețe în contextul asigurării unei guvernanțe
globale efective;
odimensiunea bilaterală/regională, care este reflectată prin acordurile
bilaterale negociate și încheiate de Uniunea Europeană în afara
negocierilor multilaterale din cadrul OMC și prin adoptarea unor măsuri
specifice cu țări terțe sau cu asociații regionale;
odimensiunea unilaterală, care constă în adoptarea și implementarea de
către Uniunea Europeană a unor măsuri unilaterale drept instrumente
suplimentare de politică comercială în scopul asigurării dezvoltării și/sau
stabilității politice corespunzător priorităților politice ale Uniunii. Forma
cea mai des regăsită a acestor măsuri este cea a concesiilor comerciale
acordate de Uniunea European țărilor terțe pe baza unui interes economic
pentru accelerarea comerțului cu o anumită regiune și creșterea
avantajelor economice pentru ambele părți.4
4 http://oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/17.pdf , 21.01.2020, 21:03
4

În cadrul dimensiunii unilaterale a politicii sale comerciale, Uniunea Europeană
se folosește de următoarele:
oSistemul Generalizat de Preferințe (SGP), care este instrumentul
clasic de stimulare a dezvoltării prin intermediul acordării de taxe
vamale preferențiale. SGP permite țărilor industrializate să acorde
concesii comerciale sau o reducere a taxelor vamale, în funcție de
sensibilitatea produselor și de tipul de preferințe acordat țărilor în
cauză de o manieră autonomă.
oInițiativa “Totul în afara armelor”, care reprezintă o schemă de
preferințe acordate țărilor cel mai puțin dezvoltate. Această
inițiativă acordă acces fără taxe vamale importurilor tuturor
produselor provenind din țările cel mai puțin dezvoltate, fără
restricții cantitative, cu excepția importurilor de arme și muniții.
Aceste preferințe sunt acordate de Uniunea Europeană pe o
perioadă nedeterminată;
oAcordarea de preferințe asimetrice, în scopul de a asigura pacea,
stabilitatea, libertatea și prosperitatea economică în regiune
conform conceptului “Europei extinse”.5
Instrumentele politicii comerciale comune a Uniunii Europene sunt în prezent în
cea mai mare parte armonizate la nivelul UE.
Principalul pilon al politicii comerciale comune a UE este tariful extern comun
care a fost realizat încă din anul 1968, concomitent cu eliminarea taxelor vamale între
țările membre, și a cărui aplicare presupune că un bun sau serviciu dintr-o țară terță nu
este taxat decât o singură dată, când pătrunde în una din țările membre ale Uniunii.
Tariful extern comun se caracterizează prin:
otaxe ad-valorem la produsele industriale;
otaxe specifice la produsele agricole;
oexcepții în ceea ce privește maximele tarifare aplicabile cu
precădere unor produse agricole și unor produse industriale
sensibile;
omultitudinea pozițiilor tarifare la care nu se percep taxe vamale;
5 ibidem, 21.01.2020, 21:18
5

oexistența escaladării tarifare (creșterea taxei vamale pe măsura
ridicării gradului de prelucrare a produsului) pentru anumite
produse(textile, cauciuc, tutun).
Un alt instrument utilizat în cadrul politicii comerciale comune a UE îl
reprezintă cotele sau restricțiile cantitative care, începând din anul 1994, sunt definite la
nivelul UE și nu la nivel național.
Protecția cantitativă în cazul UE are însă o importanță în declin. Astfel, în anii
90 s-a limitat protecția cantitativă extra UE și s-a eliminat protecția cantitativă intra UE,
iar contingentele naționale și toate restricțiile voluntare de export sunt eliminate(cu
excepția textilelor și îmbrăcămintei, conform).
Instrumentele de politică comercială utilizate în prezent de Uniunea Europeană
pot fi împărțite în două mari categorii:
instrumente defensive;
instrumente ofensive.
Instrumentele defensive sunt acele instrumente care asigură comerțul echitabil și
apără interesele societăților europene. Aceste instrumente au fost concepute în
conformitate cu prevederile Organizației Mondiale a Comerțului care recunosc dreptul
membrilor organizației de a se apăra față de practici comerciale neloiale.
Scopul instrumentelor ofensive este dat de deschiderea piețelor și eliminarea
obstacolelor din calea comerțului prin acțiuni multilaterale, bilaterale și unilaterale.
Principalele instrumente de politică comercială sunt:
de natură tarifară(vamală);
de natură netarifară;
de natură promoțională;
de stimulare.6
6 http://www.imm.gov.ro/ro/politica-comerciala-comuna-a-uniunii-europene/ , 21.01.2020, 21:26
6

CAPITOLUL II
ACORDURILE COMERCIALE ȘI SITUAȚIA STATISTICĂ A
UNIUNII EUROPENE
2.1. Acordurile și clasificarea lor
Acordul comercial este forma frecventă pe care o îmbracă tratatele
internaționale.
Acordul comercial este o convenție prin care de regulă, două state își
reglementează relațiile privind exportul, importul, tranzitul și depozitarea mărfurilor,
taxele vamale, sistemul de plată, garanții reciproce, iar de obicei, acordul comercial se
încheie la nivel guvernamental și poate fi pe termen scurt sau pe termen lung.
Uniunea Europeană își gestionează relațiile comerciale cu țările terțe prin
intermediul acordurilor comerciale, acestea fiind concepute pentru a crea oportunități
comerciale mai bune și a înlătura barierele comerciale.
Politica comercială a UE servește, de asemenea, ca mijloc de promovare a
principiilor și valorilor europene, de la democrație și drepturile omului, la mediu și
drepturile sociale.
Acordurile comerciale diferă în funcție de conținut:
acordurile de parteneriat economic (APE) – sprijină dezvoltarea partenerilor
comerciali din țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific;
acordurile de liber schimb (ALS) – permit deschiderea reciprocă a piețelor cu
țările dezvoltate și cu economiile emergente prin acordarea unui acces
preferențial la piețe;
acordurile de asociere (AA) – dau un impuls acordurilor politice mai ample.7
7https://www.africa-eu-partnership.org//sites/default/files/documents/eas2007_joint_strategy_en.pdf ,
22.01.2020, 18:36
7

Negocierea acordurilor comerciale se desfășoară în conformitate cu normele
stabilite la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Printre procesele de negociere comercială care au loc în prezent între UE și țări
terțe se numără:
Japonia – un acord de liber schimb (ALS) care a intrat în vigoare la 1 februarie
2019; directivele de negociere au fost adoptate în 2012 și acordul a fost ratificat
la sfârșitul anului 2018;
Singapore – ALS defalcat semnat la 19 octombrie 2018, intrarea în vigoare fiind
prevăzută pentru 2019; directivele de negociere au fost adoptate în cadrul
ASEAN, Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est, în 2007;
Vietnam – ALS defalcat semnat la 30 iunie 2019; directivele de negociere au
fost adoptate în cadrul ASEAN în 2007;
Mexic – textul pentru modernizarea Acordului global UE-Mexic urmează să fie
finalizat până la sfârșitul lui 2018; directivele de negociere au fost adoptate în
1999;
MERCOSUR – la 28 iunie 2019 au fost finalizate negocierile privind un acord
comercial, parte a Acordului de asociere, cu blocul comercial din America de
Sud cuprinzând Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay; directivele de
negociere au fost adoptate în 1999;
Chile – sunt în curs de desfășurare negocierile pentru modernizarea ALS
existent; directivele de negociere au fost adoptate în 2017;
Australia și Noua Zeelandă – sunt în curs de desfășurare negocierile pentru
ALS; directivele de negociere au fost adoptate în 2018.8
2.2. Noua arhitectură a acordurilor comerciale
La 22 mai 2018, Consiliul a adoptat concluzii care abordează modul în care sunt
negociate și încheiate acordurile comerciale, acestea stabilesc principiile esențiale care
stau la baza abordării Consiliului privind negocierile comerciale desfășurate de acum
8 https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/trade-policy/trade-agreements/ , 22.01.2020, 19:23
8

înainte.
Consiliul s-a axat în special pe două teme:
intenția Comisiei Europene de a recomanda includerea în acorduri separate a
dispozițiilor referitoare la investiții și a altor dispoziții comerciale;
rolul Consiliului în negocierile comerciale.
Consiliul în 22 mai 2018 concluzii privind negocierea și încheierea acordurilor
comerciale ale UE.
Concluziile stabilesc principiile esențiale care stau la baza abordării Consiliului
privind negocierile comerciale desfășurate de acum înainte.
Noua abordare rezultă în principal din avizul Curții de Justiție Europene
privind repartizarea competențelor între UE și statele sale membre pentru încheierea
Acordului de liber schimb UE-Singapore9.
În avizul său, Curtea a stabilit că numai dispozițiile referitoare la alte investiții
străine decât cele directe și regimul care guvernează soluționarea litigiilor dintre
investitori și state se încadrau în sfera „competenței partajate”.
Noua abordare este bazată pe discursul din 2017 al președintelui Juncker privind
starea Uniunii și pe comunicarea Comisiei intitulată „O politică comercială echilibrată
și progresistă în vederea valorificării oportunităților oferite de globalizare”, care
subliniază necesitatea de a se asigura legitimitatea și caracterul incluziv al proceselor de
negociere și de adoptare în cadrul politicii comerciale, indiferent dacă decizia finală
privind adoptarea are loc numai la nivelul UE sau și la nivelul statelor membre.
În cadrul concluziilor, Consiliul ia act de intenția Comisiei de a
recomanda includerea în acorduri separate a dispozițiilor referitoare la investiții, care ar
trebui să fie aprobate de UE și de toate statele sale membre, și, respectiv, a altor
dispoziții comerciale, care se încadrează în sfera competenței exclusive a UE.
Concluziile se concentrează, de asemenea, pe rolul Consiliului în cadrul negocierilor , în
special pe implicarea sa pe parcursul tuturor etapelor procesului de negociere, și pe
importanța încercării de a se ajunge cât mai mult posibil la decizii consensuale, pentru a
garanta că interesele și preocupările tuturor statelor membre sunt respectate în mod
9 https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/trade-policy/trade-agreements/ , 22.01.2020, 19:47
9

adecvat în acordurile comerciale.10 Consiliul subliniază importanța informării tuturor
părților interesate, inclusiv a parlamentelor naționale și a societății civile , cu privire la
evoluția și la conținutul acordurilor comerciale aflate în curs de negociere.
2.3. Situația statistică a comerțului în Uniunea Europeană
Statisticile comerțului internațional de bunuri (ITGS) publicate de Eurostat
măsoară valoarea și cantitatea de mărfuri tranzacționate între statele membre ale UE
(comerțul intra-UE) și mărfurile comercializate de statele membre ale UE cu țările din
afara UE (comerțul din afara UE).
ITGS europene sunt sursa oficială de informații armonizate despre exporturi,
importuri și balanțele comerciale ale UE, ale statelor membre ale acesteia și ale zonei
euro.
Fig.1 Comerțul internațional de bunuri în 2018
10 Ibidem, 22.01.2020, 19:51
10

Fig.2 Evoluția comerțului
Între 2012 și 2016 importurile au scăzut, în timp ce exporturile au crescut. Drept
urmare, din 2012 până în 2019, soldul comercial al UE a fost pozitiv, în timp ce între
începutul seriei în 2009 și 2011 a fost negativ. În 2019, exporturile au crescut mai mult
decât importurile și, prin urmare, excedentul comercial de 152 miliarde EUR a crescut
la 197 miliarde EUR.11
11 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Extra-
EU_trade_in_goods#EU_trade_by_main_product_groups , 22.06.2020, 19:03
11

Fig.3  Comerțul UE pe zone geografice
În 2019, aproximativ 40% din importurile UE au provenit din țări asiatice, în
timp ce alte țări europene au reprezentat 31% și America de Nord pentru 17%.
Principala destinație a exporturilor UE în 2019 au fost alte țări europene cu puțin
peste o treime din total, urmate de Asia (28%) și America de Nord (25%).
UE a avut un deficit considerabil în comerțul cu țările din Asia, în timp ce cel
mai mare surplus este înregistrat în comerțul cu America de Nord.12
12https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Extra-
EU_trade_in_goods#EU_trade_by_main_product_groups , 22.06.2020, 21:36
12

Fig.3 Principalii parteneri
În 2019, SUA a fost principalul partener comercial al exporturilor din UE.
Ponderea sa a fost relativ stabilă între 2009 și 2013, dar apoi a crescut în fiecare
an, cu excepția anului 2016 și a ajuns la 18% în 2019.
Între 2009 și 2019, cota Chinei în exporturile extra-UE a crescut de la 6% la
9%. 13
13 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Extra-
EU_trade_in_goods#EU_trade_by_main_product_groups , 22.06.2020, 21:38
13

Fig.4 Exporturile pe grupe de produse
Exporturile UE în principal produse fabricate: atât în 2009 cât și în 2019 cota lor
a fost de 83% din totalul exporturilor UE.
În 2019, utilajele și vehiculele au reprezentat 41% din totalul exporturilor, în
timp ce alte produse fabricate au reprezentat 23%, iar produsele chimice
19%. Produsele primare au reprezentat aproape 16% din totalul exporturilor. Această
categorie este formată din alimente și băuturi (8%), produse energetice (5%) și materii
prime (3%).14
Fig.5 Importurile pe grupe de produse
14 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Extra-
EU_trade_in_goods#EU_trade_by_main_product_groups , 22.06.2020, 21:45
14

Majoritatea importurilor din UE sunt, de asemenea, mărfuri fabricate. Ponderea
lor în totalul importurilor din UE a crescut de la 63% în 2009 la 69% în 2019.
Defalcarea se diferențiază de la exporturi: mașini și vehicule (33%) și produse
chimice (12%) au cote mai mici în timp ce ponderea altor produse manufacturate (24
%) este similar cu cel al exporturilor. Ponderea energiei în importuri a scăzut
semnificativ în ultimii ani. În 2009 a reprezentat 24% din importuri, în timp ce în 2019
cota a scăzut la 19%. Această scădere este strâns legată de scăderea prețului petrolului
în această perioadă.15
Fig.6 Comerțul internațional de servicii
În 2018, exporturile de servicii ale UE către țările nemembre au atins 969
miliarde EUR, Germania înregistrând cea mai mare valoare (167 miliarde EUR).
În 2018, importurile de servicii ale UE din țările terțe au ajuns la 824 miliarde
EUR, Germania înregistrând cea mai mare valoare (156 miliarde EUR).
În 2018, Regatul Unit a fost cel mai mare partener comercial al UE pentru
exporturi, urmat de Statele Unite; pentru importurile de servicii, Statele Unite au fost cel
mai mare partener comercial al UE, urmat de Regatul Unit.16
15 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Extra-
EU_trade_in_goods#EU_trade_by_main_product_groups , 22.06.2020, 22:0516 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=International_trade_in_services ,
23.06.2020,18:47
15

Fig.7 Ponderea statelor membre UE în comerțul internațional de servicii cu țări
nemembre (extra-UE), 2018
Datele din 2018 arată că Germania a fost statul membru al UE cu cea mai mare
valoare a exporturilor de servicii către țări nemembre, exporturile sale de 167 miliarde
de euro echivalând cu 17% din totalul UE.
Următoarele niveluri înalte exporturile către țări terțe au fost înregistrate în
Franța (139 miliarde EUR sau 14%), Irlanda (127 miliarde EUR sau 13%) și Olanda (99
miliarde EUR sau 10%). Germania a avut cel mai înalt nivel de importuri de servicii din
țările terțe, acestea fiind evaluate la 156 miliarde EUR sau 19% din totalul UE, după
care au urmat Irlanda (136 miliarde EUR sau 16%), Olanda (120 miliarde EUR sau
15%) și Franța (104 miliarde EUR sau 13%).17
17 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?
title=International_trade_in_services#General_overview , 23.06.2020, 19:23
16

Fig.8 Distribuția comerțului intra-UE și extra-UE (exporturi plus importuri) în
servicii, 2018
În 2018, diviziunea comerțului total de servicii (importuri și exporturi
combinate) între comerțul cu țările nemembre, pe de o parte, și comerțul cu alte state
membre UE, pe de altă parte, a variat semnificativ între statele membre ale UE. Acest
lucru reflecta, într-o oarecare măsură, fie apropierea geografică, fie asociațiile
comerciale istorice. Prin urmare, Irlanda (72%) a afișat o mare parte din tranzacțiile de
servicii internaționale care se desfășoară în afara UE, la fel ca Cipru (65%) și Grecia
(62%). De exemplu, serviciile schimbate doar cu Statele Unite au reprezentat 26% din
totalul tranzacțiilor din Irlanda cu țări nemembre și 19% din toate tranzacțiile sale cu
restul lumii.18
18 https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?
title=International_trade_in_services#General_overview , 23.06.2020, 19:31
17

CAPITOLUL III
STRATEGIA PRIVIND COMERȚUL INTERNATIONAL ȘI
MĂSURILE DE APĂRARE COMERCIALĂ
UE se află printre primele rânduri ale comerțului mondial liber și echitabil, acest
lucru se demonstrează prin numeroasele parteneriate comerciale din întreaga lume.
Politica comercială este un pilon important care completează politica externă,
precum și securitatea internă și externă, încurajând dezvoltarea globală și proiectând
valorile europene pe scena mondială, consolidând parteneriatele strategice ale UE și
contribuind la construirea de noi alianțe.
Politica comercială internațională este o competență exclusivă a UE și este unul
dintre principalii actori ai comerțului mondial, dar cu toate acestea, politica comercială
înseamnă mai mult decât stabilitate și creștere economică în UE, aceasta fiind folosită,
de asemenea, pentru a încuraja țările sărace să se dezvolte, să promoveze alianțe
internaționale și să sprijine valorile fundamentale în lume, iar o susținătoare fermă este
Organizația Mondială a Comerțului (OMC), unde UE sprijină un sistem comercial
internațional bazat mai degrabă pe reguli decât pe putere.19 Comerțul și globalizarea
influențează ciclurile economice și piețele muncii și extind gama de opțiuni disponibile
consumatorilor.
În anul 2019 UE-28 formează cel mai mare bloc comercial din lume, ceea ce îi
oferă o poziție puternică în afacerile comerciale mondiale, această poziție de forță s-a
datorat faptului că UE avea ponderea economică combinată a 28 de țări, ceea ce îi
sporea puterea de negociere în raport cu țările terțe. În schimb, dacă statele membre ale
UE ar fi acționat individual în comerțul internațional, ar fi avut o influență considerabil
mai mică asupra economiei și a lumii, o influență care s-ar diminua și mai mult în
viitorul apropiat, având în vedere ascensiunea noilor puteri economice. UE este mai
globalizată decât oricând în ceea ce privește comerțul.
O măsură esențială a globalizării economice este procentul exporturilor și
importurilor de bunuri și servicii din produsul intern brut (PIB). Potrivit datelor
Eurostat, proporția comerțului în raport cu dimensiunea economiei naționale a crescut în
19 https://ec.europa.eu/trade/policy/eu-position-in-world-trade/statistics , 25.06.2020, 18:46
18

ultimul deceniu, în special în ceea ce privește exporturile UE (care au crescut de la 38,6
% în 2010 la 45,7 % în 2017).
Investițiile străine directe (ISD) realizate în țările din afara UE și de către
acestea, raportate la PIB, au crescut, de asemenea, la fel ca și ponderea valorii adăugate
a produselor intermediare, care reflectă legătura dintre UE și lanțurile valorice globale.
În acest timp, comerțul internațional a devenit mai politizat atât în UE, cât și în
afara ei. În 2018, administrația președintelui SUA, Donald Trump, a impus taxe vamale
asupra importurilor de oțel și aluminiu provenite de la aliați și adversari deopotrivă
(inclusiv din UE), precum și asupra unor importuri în valoare de aproximativ 200 de
miliarde USD din China. UE a răspuns cu măsuri de reechilibrare pentru o listă de
produse din SUA, cu măsuri de salvgardare pentru a aborda devierea în UE a oțelului
din alte țări și cu proceduri judiciare la Organizația Mondială a Comerțului (OMC).
Comerțul internațional oferă o serie de avantaje economice atât pentru
întreprinderi, cât și pentru consumatori.
Potrivit Comisiei Europene, în jur de 30 de milioane de locuri de muncă și peste
600.000 de întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) din UE depind de exporturi, iar în
același timp, importurile au redus prețurile bunurilor și serviciilor (intermediare) și au
extins gama de opțiuni atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi.
Reglementarea comerțul internațional, a avut ca efect încheierea de acorduri
comerciale ale UE cu 69 de țări din întreaga lume, care acoperă o cotă de 40 % din PIB-
ul mondial, iar consumatorii au beneficiat de aproximativ 24 de miliarde euro pe an
datorită acestor acorduri.
Beneficiile comerțului internațional și ale globalizării pentru UE depășesc însă
limitele strict economice: integrarea economică prin comerț promovează, de asemenea,
pacea și stabilitatea.
În ceea ce privește efectele nedorite, comerțul poate genera inegalități regionale,
de exemplu salarii mai mici, deoarece producția se mută în țări care oferă un avantaj
comparativ în acest sens. Schimbările care au avut loc în producție au condus la pierderi
de locuri de muncă, în special în industria prelucrătoare. Cu toate acestea, efectele
globale ale relocării lucrătorilor asociate comerțului sunt compensate de câștigurile
economice generate de comerț și de realocarea locurilor de muncă. 20
20 https://ec.europa.eu/trade/policy/eu-position-in-world-trade/statistics , 25.06.2020, 19:23
19

Efectele comerțului asupra mediului depind, printre altele, de variabilele
măsurate privind mediul și de nivelul de dezvoltare economică a țării în cauză.
UE joacă un rol important în gestionarea aspectelor sociale, politice și
economice ale globalizării.
În primul rând, are competență exclusivă pentru gestionarea relațiilor comerciale
și negocierea acordurilor comerciale cu țări terțe.
În al doilea rând, este esențială pentru abordarea practicilor comerciale neloiale
ale țărilor terțe și pentru promovarea normelor internaționale în acest domeniu.
În al treilea rând, UE contribuie la sprijinirea lucrătorilor care și-au pierdut
locurile de muncă din cauza globalizării, de exemplu prin intermediul Fondului
european de ajustare la globalizare (FEG).
Două documente publicate de Comisie au o importanță deosebită în acest sens.
Primul reprezintă noua strategie comercială a UE, „Comerț pentru toți – Către o
politică comercială și de investiții mai responsabilă”, prezentată de Comisie în
octombrie 2015.
Al doilea document este adoptat de Parlamentul European în octombrie 2018 o
rezoluție referitoare la aspectele comerciale ale valorificării globalizării. Luate
împreună, noua strategie comercială și documentul de reflecție constituie elemente-
cheie ale abordării actuale a UE față de comerțul internațional și globalizare și au
orientat activitățile cele mai recente ale UE în acest domeniu. Una dintre cele 10
priorități politice inițiale ale Comisiei a fost schimbată, la jumătatea mandatului, din „un
acord de liber schimb rezonabil și echilibrat cu Statele Unite” în „o politică comercială
echilibrată și progresistă în vederea valorificării oportunităților oferite de globalizare”.
Pe lângă faptul că reflectă evoluțiile politice de pe ambele maluri ale Atlanticului (în
special suspendarea negocierilor TTIP), această schimbare demonstrează dorința actuală
a Comisiei de a-și lega în mod explicit agenda și politica comercială de chestiunea mai
amplă a globalizării.21
21 https://ec.europa.eu/trade/policy/eu-position-in-world-trade/statistics , 25.06.2020, 19:33
20

3.1.Punerea în aplicare a noii agende și a strategiei comerciale a UE
Legislatura 2014-2019 s-a ocupat în foarte mare măsură de punerea în aplicare a
noii strategii comerciale a UE.
În septembrie 2017, Comisia a adoptat un raport privind punerea în aplicare a
strategiei „Comerț pentru toți”, care oferă o bună imagine generală asupra a ceea ce a
realizat UE până în prezent. Principalele constatări ale raportului, precum și noile
evoluții care au avut loc de atunci.
a)Eficacitatea
În ceea ce privește eficacitatea politicii comerciale a UE, Uniunea a abordat prin
intermediul Comisiei o serie de obstacole comerciale prin intermediul parteneriatului
pentru accesul la piață, prin care Comisia își coordonează activitățile cu statele membre
și cu întreprinderile.
Comisia a soluționat 45 de cazuri de obstacole comerciale care afectau exporturi
UE în valoare de 8,2 miliarde EUR în 2017 și alte 20 de cazuri care afectau exporturi în
valoare de 4,2 miliarde EUR în 2016.
În legislatura 2014-2019, Parlamentul a monitorizat din ce în ce mai mult
punerea în aplicare a acordurilor comerciale, inclusiv impactul lor social și asupra
mediului.
În octombrie 2018, Comisia a publicat cel de al doilea raport anual privind
punerea în aplicare a ALS, acest raport oferă o imagine de ansamblu asupra eficacității
acordurilor de liber schimb ale UE, analizând atât progresele, cât și deficiențele
acestora, și contribuind astfel la transparența activității UE. Cu toate că raportul arată că
multe dintre acordurile de liber schimb ale UE au dus la creșterea fluxurilor comerciale
cu țările partenere. 22
b)Transparența
În cursul legislaturii 2014-2019, Comisia a creat un site privind transparența în
acțiune, care cuprinde toate documentele publicate privind diferitele negocieri în curs de
desfășurare.
22 Report on the implementation of the trade policy strategy Trade for All, Publications Office of the EU,
Bruxelles, 2017;
21

În cadrul pachetului său comercial pentru UE din septembrie 2017, Comisia a
anunțat, de asemenea, crearea unui nou grup consultativ pentru acordurile comerciale
ale UE în vederea promovării unei politici comerciale care să favorizeze includerea.
Comisia organizează periodic dialoguri cu societatea civilă privind diverse aspecte ale
politicii comerciale, pentru a include societatea civilă în procesele de elaborare a
politicilor și a îmbunătăți responsabilitatea. Consiliul a adoptat în 2018 măsuri menite să
asigure o mai mare transparență prin publicarea, pentru prima dată, a unui întreg mandat
de negociere pentru modernizarea unui acord de asociere (între UE și Chile) într-un
stadiu foarte timpuriu al negocierilor, iar acest fapt este în concordanță cu apelurile
repetate din partea Parlamentului privind creșterea transparenței în toate etapele
negocierilor comerciale.23
c)Valorile
În ceea ce privește valorile din cadrul politicii comerciale a UE, Comisia a inițiat
în 2017 o dezbatere privind capitolele dedicate comerțului și dezvoltării sustenabile
(CDS) în cadrul acordurilor sale de liber schimb și privind măsurile care ar putea fi
luate pentru a le îmbunătăți.
În urma discuțiilor, Comisia a publicat în 2018 un document neoficial,
propunând 15 acțiuni de revizuire a capitolelor CDS, iar printre acestea se număra:
încurajarea ratificării timpurii a partenerilor comerciali la acordurile internaționale de
bază, facilitarea rolului de monitorizare al societății civile și consolidarea coordonării cu
Parlamentul European.
În 2017, Comisia a sugerat, de asemenea, lansarea unei revizuiri a dispozițiilor
CDS din cadrul Acordului economic și comercial cuprinzător UE-Canada. În ceea ce
privește egalitatea de gen și comerțul, într-o rezoluție din proprie inițiativă din 2018,
Parlamentul a solicitat includerea egalității de gen în acordurile comerciale, iar Comisia
a publicat un proiect de dispoziții privind comerțul și egalitatea de gen în cadrul
negocierilor sale cu Chile.
În cadrul sistemului generalizat de preferințe tarifare (SGP), UE permite țărilor
în curs de dezvoltare celor mai vulnerabile să plătească mai puține taxe sau să nu
plătească deloc taxe la export către UE, obiectivul fiind promovarea dezvoltării
23Report on the implementation of the trade policy strategy Trade for All, Publications Office of the EU,
Bruxelles, 2017;
22

sustenabile și a bunei guvernări și poate fi folosit și ca mijloc de promovare a valorilor
fundamentale în țările partenere. 24
La sfârșitul anului 2018, Comisia a inițiat o revizuire a preferințelor sale
comerciale în relația cu Cambodgia în urma deteriorării situației drepturilor omului și
ale lucrătorilor în această țară.
UE oferă, de asemenea, asistență financiară țărilor în curs de dezvoltare pentru a
sprijini integrarea acestora în sistemul comercial global, în conformitate cu inițiativa
„Ajutor pentru Comerț” a OMC.
În ceea ce privește politica comercială progresistă a UE, în cursul mandatului
2014-2019, Comisia a reușit să introducă mai multe aspecte noi în unele dintre
acordurile de liber schimb încheiate de UE, iar printre acestea se numără: energia și
materiile prime în acordurile cu Vietnamul și Ucraina, includerea unui nou sistem
jurisdicțional în materie de investiții în mai multe acorduri și mobilitatea profesioniștilor
și a depus eforturi pentru a face FEG mai flexibil.
FEG a fost creat în 2006 pentru a (co)finanța politicile în domeniul pieței forței
de muncă active în statele membre care ajută lucrătorii concediați ca urmare a
globalizării sau a crizei economice și financiare să găsească un nou loc de muncă.
În perioada 2007-2016, FEG a oferit sprijin în 147 de cazuri, respectiv unui
număr de aproximativ 140 000 de lucrători concediați, dintre care jumătate și-au pierdut
locul de muncă din motive legate de comerț.
În perioada 2014-2019, UE a înregistrat progrese semnificative în numeroase
negocieri comerciale și de investiții, în curs și nou-lansate.
În decembrie 2018, Parlamentul a aprobat cel mai important acord comercial
bilateral al UE de până acum: Acordul de parteneriat economic UE-Japonia care a intrat
în vigoare la 1 februarie 2019.
Un alt acord comercial semnificativ care a intrat în vigoare provizoriu în cursul
actualei legislaturi a fost CETA, în septembrie 2017. Parlamentul a aprobat acest acord
în februarie 2017 și a fost descris ca fiind cel mai avansat și progresist ALS al UE de
până acum, datorită prevederilor sale ambițioase în materie de comerț, dezvoltare
sustenabilă, ocupare a forței de muncă și mediu, iar Comisia a considerat că acordul a
24 Report on the implementation of the trade policy strategy Trade for All, Publications Office of the EU,
Bruxelles, 2017;
23

furnizat rezultate pozitive în primul an de aplicare.25
UE este în curs de a încheia, de asemenea, noi acorduri cu alte câteva țări:
• UE a semnat atât un acord comercial, cât și un acord privind protejarea
investițiilor cu Singapore la 19 octombrie 2018. Parlamentul a aprobat ALS, iar acordul
UE-Singapore privind protejarea investițiilor va trece printr-o procedură de ratificare
mai îndelungată, deoarece va trebui să fie aprobat și de statele membre.
• Negocierile privind un nou acord de liber schimb cu Vietnamul au fost inițial
încheiate în 2015.
• În cazul Mexicului, Comisia a ajuns la un acord de modernizare a pilonului
comercial al Acordului global UE-Mexic existent, considerat a fi depășit
• Negocierile cu Filipine au fost lansate oficial în 2015 și au avut loc două runde
de negocieri până în prezent. Parlamentul și-a exprimat în mod repetat preocupările cu
privire la uciderile extrajudiciare din Filipine, solicitând eliminarea preferințelor
comerciale în cazul în care nu au loc îmbunătățiri concrete în această privință.
• Negocierile cu Indonezia au fost lansate în 2016, având loc șase runde de
discuții până în ianuarie 2019.
• Negocierile cu Chile privind modernizarea părții comerciale din Acordul de
asociere UE-Chile din 2002 au fost lansate în 2017 și de atunci au avut loc patru runde
de discuții.
• Negocierile cu Australia și cu Noua Zeelandă au fost lansate oficial în iunie
2018, convorbirile înregistrând progrese într-un ritm susținut.26
3.2.Potențial pentru viitor
În următoarea legislatură ar trebui încheiate multe dintre negocierile în curs
pentru noi acorduri bilaterale privind comerțul și investițiile din UE.
Unul dintre primele noi acorduri pe care UE le-ar putea finaliza este
25 Report on the implementation of the trade policy strategy Trade for All, Publications Office of the EU,
Bruxelles, 2017;26 ibidem;
24

modernizarea pilonului comercial al Acordului global UE-Mexic, din care o mare parte
ar putea fi aplicată apoi cu titlu provizoriu.
În mod similar, negocierile cu Australia, Chile, China, Indonezia, Mercosur și
Noua Zeelandă ar putea conduce la noi acorduri în materie de comerț și de investiții.
UE va continua probabil să includă în aceste acorduri și în altele noi norme
comerciale progresiste cum ar fi cele legate de fluxurile de date și de problematica
egalității de gen, pentru a integra aceste elemente. A unsprezecea Conferință
ministerială a OMC din 2017 a creat mai multe inițiative multilaterale noi care prezintă
interes pentru UE, inclusiv în ceea ce privește comerțul electronic, facilitarea
investițiilor și microîntreprinderile, întreprinderile mici și întreprinderile mijlocii.
La Forumul Economic Mondial de la Davos, care a avut loc în ianuarie 2019,
UE și alți 48 de membri ai OMC au convenit asupra lansării de negocieri privind
comerțul electronic.
La nivel multilateral, UE este hotărâtă să mențină și să revigoreze sistemul
comercial mondial, așa cum este reprezentat acesta în prezent de OMC. Acest sistem se
confruntă cu presiuni tot mai mari din diferite direcții, iar un impas care afectează de
multă vreme negocierile din cadrul OMC constă în faptul că acordurile existente ale
acesteia, în special cele din domeniul subvențiilor, nu sunt în măsură să abordeze
utilizarea pe scară largă a sprijinului acordat de stat întreprinderilor în economiile
controlate de stat precum China.
În ceea ce privește pregătirea viitorului buget al UE [cadrul financiar multianual
(CFM) 2021-2027], Comisia a sugerat menținerea FEG ca instrument special în afara
plafonului CFM, acest lucru îi va permite să-și păstreze caracteristica de fond de urgență
flexibil. În 2018, Comisia a propus, de asemenea, o reformă a FEG, incluzând, printre
altele, majorarea plafonului maxim al cheltuielilor (de la aproximativ 170 de milioane
EUR la 225 de milioane EUR pe an), reducerea pragului de eligibilitate și accelerarea
procedurii. Prin urmare, FEG al UE este pregătit să joace un rol mai important și mai
eficient în următorul CFM pentru a ajuta lucrătorii europeni concediați ca urmare a
globalizării să-și găsească noi locuri de muncă.27
Eforturile de promovare a rolului internațional al monedei euro ca monedă
27 Report on the implementation of the trade policy strategy Trade for All, Publications Office of the EU,
Bruxelles, 2017;
25

esențială pentru comerțul cu bunuri și servicii sunt, de asemenea, luate în considerare în
programul de lucru al Comisiei pentru viitor.
3.3. Măsuri de apărare comercială
Obiectivul Uniunii Europene (UE) în domeniul instrumentelor de apărare
comercială este ca, prin măsuri antidumping, antisubvenție și compensatorii, să se
remedieze distorsiunile pieței UE generate de practicile neloiale ale unor exportatori din
state terțe, practici de genul dumping și subvenționarea exporturilor, iar prin măsuri de
salvgardare să se remedieze deteriorarea serioasă a situației producătorilor europeni ca
rezultat al creșterii imprevizibile, masive și bruște a importurilor.
Baza legală pentru instrumentele de apărare comercială ale UE este reprezentată
de:
a) Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European si al Consiliului UE din 8
iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din
partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene ;
b) Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European si al Consiliului UE din 8
iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din
partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene ;
c) Regulamentul (UE) 2017/2321 al Parlamentului European si al Consiliului UE din 12
decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1036 privind protecția
împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt
membre ale Uniunii Europene si a Regulamentului (UE) 2016/1037 privind protecția
împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt
membre ale Uniunii Europene;
d) pentru măsuri de salvgardare:
I. Regulamentul Consiliului nr. 260/2009 din 26 februarie 2009 privind regimul comun
aplicabil importurilor,
II. Regulamentul Consiliului nr. 625/2009 din 7 iulie 2009 regimul comun aplicabil
importurilor din anumite țări terțe, pentru importurile originare din state care nu sunt
membre ale OMC.28
28 http://www.imm.gov.ro/2018/11/27/masuri-de-aparare-comerciala/ , 26.06.2020, 18:26
26

a)Măsuri antidumping (AD)
Măsurile antidumping (AD) aplicate de UE la importul unor produse originare
din țări terțe sunt reglementate de Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului
European si al Consiliului UE din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor
care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii
Europene cu completările din Regulamentul (UE) 2017/2321 al Parlamentului European
și al Consiliului UE din 12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE)
2016/1036 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din
partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene si a Regulamentului (UE)
2016/1037 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din
partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene .29
Dumpingul trebuie să fie delimitat de practicile simple ale vânzării la prețuri
mici ca efect al costurilor reduse sau al productivității mai ridicate. În acest sens,
criteriul cheie, nu este, relația dintre prețul produsului exportat și prețul acestuia de pe
piața țării importatoare, ci relația între prețul produsului exportat și valoarea lui
normală. Un produs este considerat a face obiectul unui dumping, dacă prețul său de
export în Uniunea Europeană este mai mic decât prețul comparabil, practicat în cadrul
operațiunilor comerciale normale, pentru produsul similar în țara exportatoare.
Valoarea normală ce urmează să fie luată în calcul pentru a determina dacă
există dumping se bazează în mod uzual pe prețurile plătite sau care urmează să fie
plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărătorii independenți
din țara exportatoare. În cazul în care, exportatorul din țara exportatoare nu produce sau
nu vinde un produs similar, valoarea normală se poate stabili pe baza prețurilor altor
producători sau comercianți. În cazul importurilor din țări ce nu dețin statutul de
economie de piață pentru investigații de apărare comercială, valoarea normală se
stabilește pe baza prețului sau a valorii construite dintr-o țară terță în care există
economie de piață sau pe baza prețului din această țară către alte țari, sau, dacă nu este
posibil, pe oricare altă bază rezonabilă. A doua bază de comparație, pentru relația cu
valoarea normală din țara de origine, care determină marja de dumping, este prețul de
export. Acesta este prețul efectiv plătit sau plătibil pentru produsul care este vândut
pentru export către UE. În cazurile în care nu există un preț de export sau în care prețul
29 http://www.imm.gov.ro/masuri-antidumping-ad/ , 26.06.2020, 19:42
27

este stabilit prin aranjamente sau compensări între exportator și importator sau o terță
parte, utilizarea prețul de export devine imposibilă, astfel, prețul de export trebuie să fie
construit pe baza prețului la care produsele importate sunt revândute pentru prima oară
unui cumpărător independent sau pe orice altă baza rezonabilă, în cazul în care
produsele nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute în
condițiile în care au fost importate. În aceste cazuri, sunt introduse o serie de ajustări
pentru a ține cont de toate cheltuielile care intervin între import și revânzare, precum și
de profiturile ce pot apare.30Marja de dumping reprezintă suma cu care valoarea
normală depășește prețul de export. Comparația se face între vânzările din aceleași etape
comerciale și din perioade cât mai apropiate posibil.
Aplicarea oricăror taxe antidumping presupune prezența unui al doilea element
cheie: prejudiciul important adus industriei comunitare, fie cel cauzat unei industrii
prezente în UE, amenințarea cu prejudiciul sau producerea unei întârzieri substanțiale în
crearea unei astfel de industrii.
Stabilirea existenței prejudiciului trebuie să se bazeze pe elemente certe de probă
și implică examinarea obiectivă a următoarelor elemente:
– volumul importurilor la preț de dumping, în mod special în cazul în care s-a înregistrat
o creștere importantă a acestora, fie în termeni absoluți fie relativi, în raport cu
producția sau consumul din UE,
– prețul importurilor care fac obiectul dumpingului, în special pentru a determina dacă
acesta sub-cotează semnificativ prețurile produsului similar al industriei UE, sau dacă
efectul acestuia a fost de a deprecia sau a împiedica creșterea prețului la nivel UE,
– impactul rezultat asupra industriei UE în cauză, mai ales asupra capacităților de
producție și gradului de utilizarea a acestora, asupra stocurilor, vânzărilor, segmentului
de piață, modificării prețurilor, profiturilor, randamentului investițiilor, lichidităților
financiare și forței de muncă.31
Plângerea trebuie să conțină dovezi privind existența dumpingului, prejudiciului,
precum și a legăturii de cauzalitate dintre aceste două elemente. Plângerea trebuie să
conțină date cu privire la:
– identitatea reclamantului și descrierea volumului și a valorii producției UE în cauză;
30 http://www.imm.gov.ro/masuri-antidumping-ad/ , 27.06.2020, 20:1331 http://www.imm.gov.ro/masuri-antidumping-ad/ , 27.06.2020, 20:48
28

– descrierea completă a produsului care se presupune că face obiectul unui dumping,
numele țării de origine, identitatea fiecărui producător, exportator și importator
cunoscuți;
– date privind prețurile la care este vândut produsul în cauză când este destinat
consumului pe piața internă a țării de origine sau exportatoare, prețul de export al
produsului, volumul importurilor produselor în cauză și efectul acestor importuri asupra
prețurilor produsului similar;
– date cu privire la fluctuațiile volumului importurilor produsului vizat și efectul acestor
importuri asupra prețului produsului similar din UE.32
Taxa antidumping se instituie în mod ne-discriminator asupra importurilor la
preț de dumping care cauzează un prejudiciu. Regulamentul prin care se impune taxa
antidumping specifică cuantumul taxei aplicate pentru fiecare furnizor sau, în cazul în
care acest lucru nu este posibil, în numele țării furnizoare în cauză.
Taxele provizorii și definitive nu pot să fie aplicate retroactiv . Totuși, o taxă
antidumping definitivă poate fi percepută pentru produsele care au fost puse în
circulație cu cel mult 90 de zile înaintea de data aplicării măsurilor provizorii.
b)Măsuri anti-subvenție (AS)
Obiective:
Transpune prevederile Acordului privind Subvențiile stabilite în cadrul
Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) în scopul de a asigura aplicarea
corespunzătoare și transparentă a regulilor anti-subvenție.
Regulile internaționale referitoare la subvenții au fost întărite semnificativ odată
cu intrarea în vigoare la 1 ianuarie 1995 a Acordului OMC referitor la Subvenții și
Măsuri Compensatorii, negociat în cadrul Rundei Uruguay. Prevederile acestui Acord
sunt incluse în Regulamentul Comunității Europene (CE) cu privire la protecția
împotriva importurilor subvenționate, care a intrat in vigoare la aceeași dată.33
Următoarele trei condiții trebuie să fie îndeplinite înainte ca să poată fi impuse
măsuri compensatorii:
32 ibidem, 27.06.2020, 20:5733 http://www.imm.gov.ro/masuri-antisubventie-as/ , 27.06.2020, 21:33
29

Subvenția trebuie să fie specifică, respectiv, trebuie să fie o subvenție la export,
sau o subvenție limitată la o anumită companie, industrie sau un grup de companii
sau industrii;
Să existe un prejudiciu material adus industriei CE, vânzările produselor
importate au cauzat sau amenință să cauzeze un prejudiciu unei părți importante a
ramurii economice respective a CE, cum ar fi scăderea cotei de piață, reducerea
prețurilor producătorilor și presiune crescută asupra producției, vânzărilor,
profiturilor, productivității;
Afectarea interesului comunitar: costurile prin aplicarea acestor măsuri nu
trebuie să fie disproporționate în raport cu beneficiile.34
Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European si al Consiliului UE din
8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții
din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene cu completările
din Regulamentul (UE) 2017/2321 al Parlamentului European si al Consiliului UE din
12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1036 privind protecția
împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt
membre ale Uniunii Europene și a Regulamentului (UE) 2016/1037 privind protecția
împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt
membre ale Uniunii Europene .
Acest regulament stabilește următoarele reguli de calculare a avantajului conferit
beneficiarului:
se consideră că o cotă de participare a autorităților publice la capitalul social al
unei firme conferă un avantaj dacă investiția poate fi considerată incompatibilă cu
practica obișnuită privind investițiile în țara de origine sau exportatoare;
se consideră că un împrumut acordat de autoritățile publice conferă un avantaj
dacă există o diferență între suma pe care firma beneficiară o plătește pentru
împrumutul acordat de autoritățile publice și suma pe care ar plăti-o pentru un
împrumut comercial comparabil;
se consideră că o garanție la împrumut acordată de autoritățile publice conferă
un avantaj dacă există o diferență între suma pe care firma beneficiară a garanției o
34 ibidem, 27.06.2020, 21:51
30

plătește pentru împrumutul garantat de autoritățile publice și suma pe care ar plăti-
o pentru un împrumut comercial comparabil în absența acestei garanții;
se consideră că furnizarea de bunuri de către autoritățile publice conferă un
avantaj dacă furnizarea se efectuează prin intermediul unei remunerații mai mici
decât ar fi adecvată în raport cu condițiile existente pe piață sau dacă
achiziționarea se efectuează prin intermediul unei remunerații mai mari decât ar fi
adecvată în aceste condiții.35
c)Măsuri de salvgardare (MS)
Acordul privind salvgardarea cuprinde regulile privind aplicarea măsurilor de
salvgardare prevăzute în Articolul XIX din GATT 1994. Acest articol dă posibilitatea
membrilor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) să aplice măsuri de salvgardare
privind limitarea pe o bază nediscriminatorie a importurilor, atunci când sunt întrunite
anumite condiții pentru protejarea industriei naționale împotriva unui prejudiciu grav
sau a amenințării cu prejudiciul grav pe care-l provoacă o creștere a acestor importuri.
Totuși, această regulă generală are trei excepții esențiale:
a) Măsurile de salvgardare , care pot fi aplicate importurilor care cresc în asemenea
volum și sunt derulate în asemenea condiții încât provoacă sau amenință să provoace un
prejudiciu grav industriei comunitare, justificat de faptul că adoptarea lor este în
interesul Comunității.
b) Contingentele privind importurile originare din Republica Populară China , care în
mod curent vizează încălțămintea, produsele de masă (“tableware”) și articolele din
ceramică. Aceste contingente sunt reglementate prin Regulamentul (EC) 625/2009 care
se aplică unor țări nemembre OMC.
c) Supravegherea, care nu este o măsură de restricționare a importului, ci un sistem de
licențiere automată a importurilor. Măsurile curente de supraveghere, în cadrul
regimului general de import, vizează în principal produsele siderurgice. În cadrul OMC,
măsurile de supraveghere sunt reglementate de Acordul OMC privind Procedurile de
Licențiere la Import.36
d)Apărare împotriva barierelor comerciale
35 http://www.imm.gov.ro/masuri-antisubventie-as/ , 27.06.2020, 22:15 36 http://www.imm.gov.ro/masuri-de-salvgardare-ms/ , 28.06.2020, 10:47
31

Stabilirea procedurii care să permită operatorilor economici și Statelor Membre
să solicite instituțiilor Comunității să reacționeze la orice barieră în calea comerțului
impusă de țări terțe, cu scopul de a elimina prejudiciul rezultat sau efectele contrare
comerțului, în conformitate cu regulile internaționale de comerț.
Regulamentul Consiliului (EC) nr. 3286/94 din 22 decembrie 1994 stabilind
procedurile Comunității în domeniul politicii comerciale comune în scopul exercitării
drepturilor Comunității conform regulilor internaționale de comerț, în mod deosebit cele
stabilite sub auspiciul Organizației Mondiale a Comerțului (Jurnalul Oficial L 349 din
31.12.1994).37
Acest regulament înlocuiește regulamentul din 1984 privind practicile ilicite și
acoperă barierele comerciale care pot stânjeni exporturile Comunității pe piețele țărilor
terțe.
Plângeri în baza acestui Regulament pot fi depuse în 3 feluri:
în numele unei industrii Comunitare care a suferit un prejudiciu material ca
rezultat al obstacolelor în calea comerțului care au un efect asupra pieței
Comunității.
în numele a uneia sau mai multor întreprinderi comunitare care au suferit efecte
contrare comerțului, ca rezultat al barierelor tarifare care au un efect pe piață dintr-
o țară terță.
de către un Stat Membru care denunță un obstacol în calea comerțului.38
Plângerea trebuie să conțină suficiente probe ale existenței barierelor în calea
comerțului sau a efectelor contrare comerțului rezultate din acestea.
Plângerea trebuie să fie înaintată la Comisie în scris. Comisia va decide privind
acceptarea plângerii în 45 de zile.
Când se constată, ca rezultat al procedurii de examinare, că în interesul
Comunității este necesară o acțiune pentru exercitarea drepturilor Comunității, cele mai
potrivite măsuri vor fi stabilite în baza Regulamentului. Aceste măsuri pot include:
37 http://www.imm.gov.ro/aparare-impotriva-barierelor-comerciale/ , 28.06.2020, 11:2038 http://www.imm.gov.ro/aparare-impotriva-barierelor-comerciale/ , 28.06.2020, 11:54
32

Suspendarea sau retragerea oricărei concesii rezultate ca urmare negocierilor de
politică comercială;
Mărirea taxelor vamale sau introducerea oricăror alte taxe la importuri;
Introducerea unor restricții cantitative sau orice alte măsuri care să modifice
condițiile de import și de export sau afectarea în alt mod a comerțului cu țara terță
în cauză.39
39 ibidem, 28.06.2020, 12:26
33

CONCLUZII
Uniunea Europeană are una dintre cele mai deschise economii din lume, în
același timp, ea reprezintă cea mai mare piață unică din lume, iar liberul schimb între
statele membre a fost unul dintre principiile care au stat la baza creării Uniunii
Europene
Uniunea Europeană inițiază negocieri pentru încheierea unor acorduri cu diferite
țări sau grupări regionale. Aceste acorduri asigură un acces reciproc avantajos atât pieței
din UE, cât și celor din țările în cauză. Companiile europene se pot extinde și pot
importa mai ușor materiile prime de care au nevoie pentru a-și fabrica produsele.
Fiecare acord este unic și poate include reduceri tarifare, norme privind aspecte precum
proprietatea intelectuală sau dezvoltarea durabilă ori clauze privind drepturile omului.
Atunci când negociază acorduri sau norme, UE cere și părerea organismelor publice, a
întreprinderilor și a organismelor neguvernamentale.
Politica comercială exprimă totalitatea reglementărilor cu caracter juridic,
administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar, adoptate de către o țară sau o
comunitate de țări în scopul stimulării sau restrângerii schimburilor comerciale externe,
conform intereselor proprii. Politica comercială este unul din pilonii principali ai
relațiilor Uniunii Europene cu țările terțe.
Beneficiile comerțului internațional și ale globalizării pentru UE depășesc însă
limitele strict economice: integrarea economică prin comerț promovează, de asemenea,
pacea și stabilitatea.
În ceea ce privește efectele nedorite, comerțul poate genera inegalități regionale,
de exemplu salarii mai mici, deoarece producția se mută în țări care oferă un avantaj
comparativ în acest sens. Schimbările care au avut loc în producție au condus la pierderi
de locuri de muncă, în special în industria prelucrătoare.
În 2019, exporturile au crescut mai mult decât importurile și, prin urmare,
excedentul comercial de 152 miliarde EUR a crescut la 197 miliarde EUR.

34

BIBLIOGRAFIE
1.Florin Bonciu, Politica comercială comună, Ghidul politicilor Uniunii Europene,
Broșura nr.3, București, 2012;
2.Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Comerț pentru toți, Uniunea
Europeană, 2015;
3.Hotărârea nr. 23 din 12 ianuarie 2017 privind organizarea și funcționarea
Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat;
4.Report on the implementation of the trade policy strategy Trade for All,
Publications Office of the EU, Bruxelles, 2017;
5.Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European si al Consiliului UE
din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui
dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene ;
6.Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European si al Consiliului UE
din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor
subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene ;
7.Regulamentul (UE) 2017/2321 al Parlamentului European si al Consiliului UE
din 12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1036 privind
protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor
care nu sunt membre ale Uniunii Europene și a Regulamentului (UE) 2016/1037
privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din
partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene;
8.Regulamentul Consiliului nr. 260/2009 din 26 februarie 2009 privind regimul
comun aplicabil importurilor;
9.Regulamentul Consiliului nr. 625/2009 din 7 iulie 2009 regimul comun aplicabil
importurilor din anumite țări terțe, pentru importurile originare din state care nu
sunt membre ale OMC ;
10.http://www.imm.gov.ro/politica-comerciala-comuna-a-uniunii-europene/ ;
11.https://www.africa-eu-partnership.org//sites/default/files/documents/
eas2007_joint_strategy_en.pdf ;
35

12.https://trade.ec.europa.eu/civilsoc/statistics.cfm ;
13.https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/trade-policy/trade-agreements/ ;
14.http://www.imm.gov.ro/aparare-impotriva-barierelor-comerciale/ ;
15.https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/trade-policy/promoting-eu-values/ ;
16.http://www.imm.gov.ro/2018/11/27/informatii-legislative-privind-actualitatea-
comerciala/;
17.https://ec.europa.eu/trade/policy/policy-making/sustainable-development/ ;
18.http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/publicatii/Comert_si_dezvoltare.pdf ;
19.http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/17.pdf ;
20.https://what-europe-does-for-me.eu/data/pdf/focus/focus21_ro.pdf ;
21.https://ue.mae.ro/node/430 ;
22.https://ec.europa.eu/trade/policy/accessing-markets/trade-defence/ ;
23.https://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2013/may/tradoc_151348.pdf ;
24.https://ec.europa.eu/trade/policy/eu-position-in-world-trade/statistics/ ;
25.https://ec.europa.eu/trade/policy/eu-and-wto/doha-development-agenda/ ;
26.https://ec.europa.eu/eurostat/web/international-trade-in-goods/overview ;
27.https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?
title=International_trade_in_services#General_overview ;
28.https://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php?
title=International_trade_in_goods .
36