Gravitaṭie sau Nu

Isaac Newton a fost un renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society. Isaac Newton este savantul aflat la originea teoriilor științifice care au revoluționat știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii. În 1687 a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și, prin studierea legilor mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice.. Newton a fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mișcarea globului terestru, cât și a altor corpuri cerești, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar și hiperbolice sau parabolice.

Halley , pe baza teoriei gravitationale a lui Newton și luând în calcul efectele gravitaționale ale lui Jupiter și Saturn descoperă celebra cometă periodică Halley vizibilă la fiecare 75-76 ani . Din anul 240 î.Hr. și până în prezent, cometa a fost observată de aproximativ 30 de ori, următoarea sa apariție fiind în 28 iulie 2061. Chiar dacă ultimele apariții ale cometei au fost dezamăgitoare, datorită poziției sale nefavorabile față de Soare și Terra, rămâne una dintre cele mai active și mai mari comete cunoscute. Teoriile generale ale câmpului gravitaṭional necesită cunoștinṭe de mecanică relativistă și geometria varietăṭilor diferenṭiale.Experienṭe precum tubul lui Newton sau Independenṭa perioadei unui pendul gravitaṭional de natura corpului utilizat au evidenṭiat faptul ca singura activitate a unei mase într-un câmp inerṭial este aceea de creare a unui câmp gravitaṭional ; în apropierea Pământului se comunică corpurilor o acceleraṭie constantă și orientată spre centrul Pământului (Galileo, Newton ). Cu legea gravitației a lui Newton putem afla câmpul gravitațional al unui singur atom, iar forța unui obiect alcătuit din multipli atomi este suma câmpurilor gravitaționale ale acelor atomi. Newton a reușit să demonstreze matematic că această sumă este de fapt un rezultat neașteptat de simplu în cazul unui obiect sferic precum o planetă: rezultatul este același, ca și cum toată masa obiectul ar fi concentrată în centrul său.
Newton a arătat că teoria sa gravitațională ar putea explica orbitele planetelor și a încheiat, de asemenea, procesul început de Galileo de demontare a fizicii aristoteliene. Cartea sa asupra mișcării obiectelor  Principiile Matematice ale Filozofiei Naturale, a rămas necontrazisă experimental vreme de 200 de ani.

Ȋn vid , traiectoria unui corp arată astfel:

Dar ṭinând cont de rezistenṭa aerului , mărimea corpului sau curbura Pâmântului, traiectoria devine :

Și totuși …

Cercetarile fizicianului american de origine olandeza Erik Verlinde au reaprins polemicile in Statele Unite pe tema Teoriei gravitatiei, “o iluzie” in opinia acestuia. Ȋn ultima vreme, Erick Verlinde, fizician și matematician celebru, care și-a legat deja numele de"teoria stringurilor" (supersimetria universurilor paralele), agită lumea academică din Statele Unite printr-o serie de conferinṭe în care face bucăṭi teoria gravitaṭiei. Viziunea lui Erik Verlinde aruncă o lumină nouă asupra unora dintre marile teme ale fizicii contemporane: așa-numita "dark energy" (energia obscură), un soi de anti-gravitaṭie care pare a accelera expansiunea universului, sau "materia obscura", care ipotetic ṭine galaxiile unite între ele. . Ȋn anii '90, Ted Jacobson a ilustrat găurile negre precum niște holograme, imaginile tridimensionale utilizate pentru siguranṭa cardurilor noastre de credit: tot ceea ce a fost "înghiṭit" și a dispărutîin găurile negre ale universului există sub forma de informaṭie întiparită pe hologramă, pe suprafaṭa externă. Juan Maldacena de la "Institute for Advanced Study" a construit și el un model matematic al universului înfăṭișat ca un borcan de supă conservată: tot ce se intamplă în borcan, inclusiv ceea ce numim gravitaṭie, este sintetizat pe eticheta lipită pe exteriorul acestuia: în afară în schimb, gravitaṭia nu există.

Părea a fi doar un exerciṭiu teoretic când, la inceputul acestui an, doi cercetatori americani propuneau crearea unei găuri negre în laborator. Acum însă, proiectul a fost realizat de Tie Jun Cui și Qiang Cheng de la Southeast University din Nanjing (China).Atunci cand Evgheni Narimanov și Alexander Kildshev de la Purdue University, din Indiana (Statele Unite), s-au gândit pentru prima oară la așa ceva, ei au plecat de la ideea de a reproduce aceleași proprietăṭi ale unei gauri negre cosmice, în care o extrem de intensa forṭa de gravitaṭie "îndoaie" spaṭiul-timp înconjurător împiedicqnd chiar și lumina să se "strecoare".

Astronomii au descoperit o gaură neagra supermasivă, cu o masa de un miliard de ori mai mare decât a Soarelui, localizata la limita universului cunoscut.Aceasta se afla langa o galaxie de marimea Caii Lactee, aflata la 12.8 miliarde de ani-lumina de Pamant.

Bibliografie :

1.The Daily Galaxy

2.New Scientist

3.Alexescu, Matei (1974) (în română). Cerul, o carte pentru toți. Timișoara: Editura Albatros.

Rezumat

Gravitația este o atracție între două obiecte ce au masă. Masa unui obiect, totuși, nu este singurul lucru ce determină forța gravitațională, după cum reiese din diferența dintre forța gravitațională a Soarelui și a unei stele neutronice, ce au mase similare. Deoarece masa unei stele neutronice este comprimată într-un spațiu mic (comparabil cu mărimea unui oraș), un punct de pe suprafața sa se află la distanță mică de fiecare parte a stelei. Dacă ați vizita suprafața Soarelui, totuși, v-ați afla la milioane de mile distanță de majoritatea atomilor săi.

Pe de altă parte, gravitaṭia pare a nu exista datorită acṭiunii “găurilor negre” intergalactice și extragalaxiei noastre, acṭiune ce distorsionează undele luminoase , schimbă traiectorii și deformează continuu galaxiile.