Gran Canaria

CAP. I DATE TEORETICE DESPRE ACTIVITATEA DE TURISM ȘI ECONOMIA TURISMULUI

1.1. Apariția turismului ca fenomen economic-social

Turismul ca fenomen economico-social a apărut și evoluat în directă legătură cu procesul general de dezvoltare a societății. Prin valorificarea resurselor turistice și nu numai, aportul valutar, ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, echilibrarea balanței de plăți valutare, efectul de antrenare și stimulare a producției în alte domenii economice, ocuparea forței de muncă, etc., turismul devine o activitate prioritară de interes național în multe țări din lume. Democratizarea și liberalizarea turismului, corelată cu dezvoltarea economică și creșterea veniturilor, în paralel cu dezvoltarea în mod intensiv a bazei tehnico-materiale a turismului, modernizarea mijloacelor de transport și a căilor de comunicație, turismul a devenit un fenomen global, cuprinzând toate categoriile sociale ale populației mondiale.

Forme incipiente de turism s-au practicat încă din cele mai vechi timpuri, fiind cunoscute călătoriile grecilor antici cu ocazia Jocurilor Olimpice și a altor întreceri sportive, pelerinajele pe la diversele locuri de cult, pelerinajele de mai târziu de la Mecca, Ierusalim, Roma, etc., deplasările patricienilor romani în scopuri de odihnă și de îngrijire medicală în stațiunile termale din Imperiul Roman (Vichy și Aix-les-Bains în Franța, Aachen în Germania, Baden bei Zürich în Elveția, Herculanum și Germisara în România etc.), itinerarele de studii ale tinerilor din familiile engleze aristocrate realizate pe continentul european, după anii 1700 (cu care ocazie apar termenii de „turism” și „turist”), etc. Industrializarea și progresul tehnic din secolele XVIII–XIX au determinat o dezvoltare rapidă a mijloacelor de transport și a căilor de comunicație cu consecințe benefice în amplificarea traficului de călători, în dezvoltarea industriei hoteliere și a activității turistice în general, urmând ca, în 1841, în Anglia, să ia ființă primul birou de voiaj și prima firmă touroperatoare din lume (Thomas Cook din Londra). Până la începutul secolului al XX-lea, turismul a constituit un privilegiu al unor pături sociale cu venituri ridicate, adresându-se doar elitelor, având o desfășurare sporadică și limitată în timp și spațiu, datorită în primul rând dificultăților tehnice legate de infrastructură și mijloacele de transport, conflictelor regionale, etc.

În ultimele decenii ale secolului trecut, prin dezvoltarea generală a economiilor naționale cu impact asupra veniturilor populației, a infrastructurii și democratizarea generală a turismului, au crescut substanțial călătoriile în scop turistic, iar activitatea turistică a înregistrat o asemenea amploare, încât, în zilele noastre, poate fi caracterizată ca un fenomen economic și social cât se poate de normal. Turismul s-a transformat dintr-un fenomen sporadic și elitist, într-unul curent și a devenit un mod de viață pentru o mare parte din populația țărilor aflate la un nivel ridicat de dezvoltare economică și una din componentele majore ale civilizației contemporane. Asistăm la o restructurare și diversificare a ofertei turistice, la multiplicarea destinațiilor turistice, la amplificarea cererii turistice atât prin includerea unor noi motivații de călătorie și forme de turism, cât și a unor noi segmente de vizitatori. Câteva date statistice ale Organizației Mondiale a Turismului sunt elocvente în acest sens: numărul de turiști străini a crescut, în ultimele trei decenii, cu peste 4,393 %, respectiv de la 160 milioane în 1970 la 703 milioane în anul 2002; capacitatea hotelieră și a unităților similare (moteluri, pensiuni, vile turistice etc.) a înregistrat o creștere cu 189 %, de la 16.270 mii camere în 1987 la 30.764 mii în anul 2002.

1.2. Ce factori influențează evoluția turismului?

Turismul ca mod superior de petrecere a timpului liber al oamenilor, este condiționat în evoluția sa, de o multitudine de factori, ce asigură satisfacerea motivațiilor turistice și determină călătoria turistică. Influența acestor factori este aleatorie, în funcție de conținutul specific al fiecăruia și în raport cu momentul și locul acțiunii, iar intercondiționarea reciprocă și simultaneitatea acțiunii lor amplifică efectul final, făcând destul de greoaie cuantificarea aportului fiecăruia (Minciu, colab.1991). În literatura de specialitate există numeroase referiri la problema cauzelor dezvoltării turismului, precum și încercări de clasificare a factorilor de influență și de cuantificare a mărimii și sensului acțiunii lor. Cea mai cuprinzătoare clasificare utilizează criteriul legat de natura factorilor, și anume:

a) Factori naturali, cultural-istorici și tehnico-economici, care dau atracția turistică a unui teritoriu și resursele turistice, care, prin amenajări tehnice, determină o activitate de turism. Aici se încadrează și calitatea mediului (factorii ecologici) pentru turism, gradul de protejare și conservare a mediului, nivelul de exploatare și protejare a resurselor turistice, stadiul de protejare și valorificare a moștenirii cultural-istorice, patrimoniul cultural, etc.

b) Factori economici: veniturile populației și modificările acestora, oferta turistică, dezvoltarea și diversificarea bazei materiale turistice, dezvoltarea industriei serviciilor, prețurile și tarifele, infrastructura tehnică generală (căile de comunicație), etc.

c) Factori tehnici: performanțele mijloacelor de transport, tehnologiile în construcții, parametrii tehnici ai instalațiilor și echipamentelor specifice, etc.

d) Factori sociali: urbanizarea (gradul și vârsta de urbanizare), sporirea complexității muncii și a consumului de energie de natură psiho-creativă, timpul liber și îndeosebi cel plătit.

e) Factori demografici: evoluția numerică a populației, modificarea duratei medii a vieții, structura pe vârste și categorii socio-profesionale, starea sănătății populației, etc.

f) Factori psihologici, educativi, de cultură și civilizație: gradul de instruire, interesul pentru cultură, dorința și nevoia de cunoaștere, gustul estetic, caracterul și temperamentul individual, interesul individual pentru necunoscut, etc.

g) Factori politici: situația economică și politică a țării, formalități la frontieră, facilități sau priorități în turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a aranjamentelor, legislația turistică, libera traversare transfrontalieră, etc.

h) Factori legați de informația turistică și mijloacele și căile de promovare a produselor turistice, calitatea serviciilor turistice, de marketing turistic, etc.

În literatura de specialitate referitoare la odihnă și timpul liber al unui individ se operează cu două noțiuni: timpul liber în ansamblu (free time) și timpul liber pentru odihnă (leisure time sau loisir) (Cosmescu, 1998).

Turismul reprezintă, astfel, o modalitate esențială, specifică și calificată, de utilizare agreabilă a timpului liber pentru odihnă (loisir). De altfel, Organizația Mondială a Turismului (OMT) a adoptat, în anul 1983, ca motivații de călătorie pentru turistul internațional (de ce nu și pentru cel intern), printre altele, și cele de loisir, adică: agrement, vacanță, sănătate, studii, religie, sport (Cristureanu, 1992).

Desigur, sunt și alte păreri privind conceptul de „loisir”, în sensul de recreere, adică de refacere a organismului sau recreere a individului prin folosirea plăcută și constructivă a unei părți din timpul de odihnă. Recreerea presupune jocurile individuale și colective, practicarea drumeției și a sporturilor, relaxarea și divertismentul cultural, exersarea unor arte și hobby-uri, cultură, cunoaștere, instrucție etc.

Dar recreerea nu poate fi identificată cu turismul, deoarece turismul în sinea lui, ca și termen, înseamnă și reprezintă mult mai mult, și anume: turismul este asociat cu timpul liber (odihna) și cu timpul pentru călătoriile de afaceri, întruniri, etc.; turismul presupune o călătorie și este asociat cu o cazare în afara reședinței, cheltuieli mai mari în bugetul familiei, efecte economice notabile, etc. Recreerea nu presupune o deplasare de la domiciliu sau cel mult în cadrul natural sau suburban, cele mai multe forme de recreere se desfășoară în cadrul căminului sau în zone apropiate. Turismul cuprinde toate formele de recreere și, deci, se realizează prin recreere. Se poate concluziona că recreerea, chiar dacă se petrece simultan cu odihna, face parte din timpul destinat odihnei, iar turismul ca activitate preponderent recreațională se încadrează activităților specifice odihnei, în sensul general a odihnei în sine.

1.3. Turismul ca activitate economică de mare complexitate

Turismul ca parte integrantă a economiei naționale, face parte din sectorul terțiar al economiei – și anume sectorul de servicii – prin factorii săi de producție: capital, resurse turistice și forță de muncă. Turismul, prin conținutul și trăsăturile sale, reprezintă o ramură distinctă în economia unei țări, iar prin valorificarea superioară a resurselor turistice, aportul valutar, ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, echilibrul balanței de plăți, efectul de antrenare, de stimulare a producției în alte domenii, ocuparea forței de muncă, se constituie ca o activitate prioritară, de interes național în multe țări de pe mapamond. Așadar, turismul are efecte asupra strategiei globale de dezvoltare economico-socială a țării, dar și la nivel de ramură economică. În contextul implicațiilor economice, se înscrie și contribuția turismului la dezvoltarea unor arii mai puțin bogate în resurse pentru prelucrarea industrială, dar cu resurse turistice naturale sau dezvoltate de om, care, valorificate, pot să devină atracții turistice și să determine evoluția localităților existente ca stațiuni turistice sau chiar crearea unor stațiuni noi. (exemplu: cele balneoclimatice din Carpații Orientali, devenite ulterior, orașe – stațiuni -Borsec, Borșa, Băile Tușnad).

Turismul este considerat ca o pârghie de atenuare a dezechilibrelor inter-regionale, intra-regionale sau locale, și, pe lângă atragerea în circuitul de valori a unor areale turistice, are consecințe și asupra dezvoltării în profil teritorial: construcții de locuințe noi, amenajări de drumuri, dezvoltarea serviciilor publice, a întreprinderilor mici și mijlocii conexe, etc. În tot acest demers, de dinamizare a dezvoltării locale și regionale, de ridicare economică și emancipare culturală și socială a unor areale, localități, turismul are și vocația ecologică, deoarece strategia de planificare și dezvoltare este strâns legată cu aceea de protejare a mediului înconjurător, a valorilor spirituale și economice ale comunităților locale, de valorificare optimă a resurselor într-o viziune durabilă. Dar turismul este o activitate economică deosebit de complexă și eterogenă, deoarece conținutul prestației turistice înglobează pe lângă serviciile specifice și unele corespunzătoare altor domenii economice, conferindu-i turismului caracterul unei ramuri de interferență și sinteză, de unde și amploarea și complexitatea legăturilor dintre turism și alte componente și ramuri majore ale economiei. Unele dintre aceste ramuri economice – textilă, construcții, agricultură și industria alimentară etc. – sunt ramuri furnizoare, ale căror produse se înglobează în baza materială a turismului sau în producția culinară a restaurantelor. Altele, ca de exemplu, transporturile, circulația mărfurilor, comunicațiile, cultura, asistența medicală, gospodăria comunală, etc. concură independent la satisfacerea diverselor componente ale cererii turiștilor. Turismul, în desfășurarea lui, presupune o cerere crescândă de bunuri și servicii, cu repercusiuni pozitive în sferele de producție a acestora. De aceea, turismul are, totodată, și un important efect de antrenare, de bumerang, de stimulare a producției în alte domenii economice, iar nevoia de adaptare la cerințele turiștilor conduce la apariția unor ramuri cu destinație specială pentru turism (transportul pe cablu – telecabina, telegondola, telescaunul, teleski-ul, etc, serviciile de tip catering, decorațiunile interioare, agrementul, artizanatul și hand-made-ul, etc.), turismul devenind și un mijloc de diversificare a economiei, a ramurilor tradiționale. Așadar, turismul acționează ca un factor stimulator al sistemului economic global, are o mare importanță în structura mecanismului economic și un rol activ în procesul de dezvoltare și modernizare a economiei unei țări. În prioritățile politicii în domeniul turismului din țările Uniunii Europene, pe lângă cele instituționale și a relațiilor cu sectorul privat (coordonarea inter-ministerială a turismului, colaborarea cu autoritățile locale, funcționarea organismelor de consultare din industria turistică și administrația publică la nivel central și local, promovarea parteneriatului financiar, etc.) se regăsesc și calitatea mediului și planificarea dezvoltării. În acest sens se pune accent pe transformarea turismului într-o activitate durabilă, cu efect pe termen lung, protejarea ecosistemelor vulnerabile, protejarea valorilor culturale, toate aceste priorități încadrându-se în conceptul de ansamblu de dezvoltare durabilă a economiei în general și în speță a turismului.

1.4. Geografia turismului

Turismul ca fenomen complex social-economic se desfășoară, prin toate formele sale, în mediul geografic mai mult sau mai puțin umanizat, fiind totodată determinat sau influențat de factorii geografici naturali, economici și sociali ai acestuia. De aici, legătura dintre turism și geografie, două domenii diferite, dar care se interferează, au ca obiect comun cercetarea și valorificarea unui teritoriu sub toate componentele sale naturale sau antropice, ca resurse sau atracții turistice, precum și prin prisma relațiilor ce se stabilesc între activitatea de turism (ca activitate economică) și mediu geografic, precum și cu celelalte domenii economice din spațiul respectiv. Geografia ca știință a peisajului natural și umanizat poate aborda, prin metode proprii, turismul în toată complexitatea sa cauzală, economică, socială, spațială și temporală și în interacțiunea acestuia cu mediul geografic. Deci, apare, ca necesitate, dezvoltarea unei discipline geografice de legătură între geografie și turism, care să studieze raporturile cauzale dintre activitatea de turism și mediul geografic, factorii de mediu (geografici, cultural-istorici, social-economici, politici etc.), care generează sau influențează fenomenul turistic și, invers, impactul turismului asupra mediului geografic, precum și relațiile care se stabilesc între turism și comunitățile umane (sub aspect economic și social). În obiectul său de studiu se regăsește turismul ca fenomen economico-social, cultural, educațional – instructiv și liant al cooperării internaționale, fenomen spațial și temporal. Repartiția ofertei și producției turistice, precum și distribuția numărului de turiști și a fluxurilor turistice în raport cu principalii factori determinați, naturali, economici, sociali, politici și de influență, intră, de asemenea, în sfera cercetărilor geografiei turismului. În ceea ce privește obiectul de studiu și de cercetare, considerăm că geografia turismului este o sub-ramură a geografiei umane și economice, care studiază, prin metode proprii geografiei, turismul ca fenomen economico-social complex și entitate funcțională și spațială în continuă evoluție, sub următoarele aspecte: răspândirea și valorificarea resurselor turistice naturale și create de om; factorii determinanți și de influență ai turismului; repartiția ofertei de produse turistice și servicii specifice consumului turistic; distribuția fluxurilor turistice ca volum, ritm și direcție; relațiile de intercondiționare dintre turism, mediul înconjurător (ca suport și materie primă) și societate, precum și efectele ecologice, sociale și economice ale activității turistice asupra mediului înconjurător și a comunităților omenești din spațiul studiat; stabilirea unor tipologii și clasificări geografice și turistice în domeniu.

După geograful german Günter Iacob (1966), „geografia turismului studiază repartiția spațială a turismului în localitățile și teritoriile favorabile pentru scopuri de odihnă și turism, cât și raporturile și acțiunile (efectele) reciproce dintre turism și localitățile și teritoriile turistice”. Într-o formulare mai largă, „geografia turismului studiază repartiția spațială a turismului, condițiile și particularitățile sale în diverse țări, teritorii și localități”. Alte opinii au cercetătorii Ruppert K. și Maier J. (1970), după care geografia turismului este considerată „geografia timpului liber” și are ca obiect cercetarea spațială a bazelor naturale ale turismului, localităților și ariilor apte pentru turism, cu precădere pentru odihnă. Prof. L. Dinev (1973) din Bulgaria arată că „geografia turismului studiază particularitățile teritoriale ale economiei turismului, repartiția teritorială a activităților productive și de deservire legate de turism, condițiile, factorii și resursele care determină dezvoltarea acestuia în diverse țări și regiuni”. Unii autori arată că obiectul geografiei turismului este „studierea raporturilor dintre fenomenul turistic, mediul geografic și mediul social” (Rădulescu, N. Al., 1946), ocupându-se, în primul rând, cu „studierea turismului ca mișcare a populației” (proveniența turiștilor, direcția și ritmul curentului turistic), cu „factorii geografici care l-au generat sau influențat”, precum și cu „modul în care, la rândul său, turismul influențează mediul geografic”. Alți autori, urmărind principiile regionalismului și integrării geografice, arată că, pornindu-se de la studii locale, regionale, și până la nivelul unei țări sau al întregului glob, se poate ajunge „la generalizări teoretice, la conturarea legilor generale ale geografiei turismului” (Iancu, colab., 1967). După Cocean și colab. (2002), geografia turismului este „știință a genezei, repartiției și devenirii spațio-temporală a fenomenului turistic, acesta fiind considerat ca o interacțiune complexă, specifică la nivelul mediului geografic”. O definiție mai cuprinzătoare a formulat-o Carmen Petrescu (1973), după care „geografia turismului este o ramură a geografiei economice având drept obiect studiul premiselor complexe care generează, favorizează sau frânează dezvoltarea fenomenului turistic, repartiția geografică a regiunilor emitente, a fluxurilor turistice și a regiunilor de primire, precum și evoluția formelor de turism practicate, dependente de potențialul geografic al turismului, cât și clasificarea acestora”

Din analiza obiectului de cercetare al geografiei turismului se evidențiază unele elemente concluzive, și anume:

• turismul este o activitate economică și socială complexă și eterogenă ca alcătuire (produse și servicii turistice specifice și aparținătoare altor domenii economice și sociale) și determinare (motivații, factori naturali, economici, sociali etc.) și care se desfășoară în relații de interdependență cu mediul înconjurător și societate (ca relații funcționale și de consecință) la scară spațială și temporală;

• prin complexitatea sa, turismul face obiectul unor cercetări pluridisciplinare (inclusiv geografice și ecologice), care, corelate și integrate, conduc la definirea turismului ca un întreg sau tot; adică un sistem complex de activități (mai multe subsisteme) care se intercondiționează în timp și spațiu, prin corelări dinamice. De regulă, cercetările geografice contribuie la această viziune integratoare, funcțională și spațială;

• turismul ca activitate economico-socială trebuie privit și prin prisma geografică, adică a localizării spațiale și temporale.

1.5. Metode de cercetare în geografia turismului

Cu toate că geografia utilizează în studiu și în cercetare mai multe metode, unele fiind folosite și de alte științe, specialiștii consideră că metoda geografică și metoda cartografică pot fi considerate ca specifice acesteia.

a) Metoda analizei reprezintă diagnoza amănunțită a componentelor turismului ca activitate (resurse turistice, forme de turism, echipamente și servicii turistice, fluxuri turistice etc.) și a condițiilor naturale și socio-economice concrete unui teritoriu, cu scopul de a cunoaște caracteristicile acestora, evoluția lor și modul de încadrare în ansamblul teritorial dat (natural, economic, demografic, ecologic etc.), ca și posibilitățile de valorificare în turism. După o analiză mentală și una materială se poate cunoaște esența activității de turism în toată complexitatea sa. De aceea, analiza geografică în turism trebuie să fie inductivă, deductivă, statistică, ecologică, funcțională (analiză de la sistem – subsistem, întreg – parte) etc. Nu trebuie omis faptul că, prin demersul său, permite descifrarea corectă a relațiilor dintre părțile componente ale turismului și înțelegerea dezvoltării acestuia.

b) Metoda sintezei în cercetarea turismului relevă faptul că, după o analiză detaliată a părților componente ale activității de turism la nivel planetar, regional sau local, se impune integrarea informațiilor parțiale într-o reprezentare unitară, care să evidențieze complexitatea fenomenului turistic analizat. Se pornește de la același concept și anume: fenomenul turistic este un sistem unitar complex, teritorial și funcțional.

c) Metoda cartografică este elocventă în cercetarea și prezentarea fenomenului turistic, spațial și temporal. Reprezentarea grafică a activităților de turism (hărți, diagrame, grafice etc.) este o metodă unanim utilizată și presupune: inventarierea fenomenului turistic cu toate componentele sale de potențial, bază tehnico-materială, infrastructură generală, fluxuri turistice și compararea informațiilor, generalizarea și delimitarea arealelor, precum și transpunerea cartografică. Dacă diagramele, graficele și cartogramele au un caracter analitic și redau evoluția sau structura fenomenului turistic, harta reprezintă o sinteză spațială și temporală a acestuia. Reprezentările cartografice prin hărți devin un model micșorat la scară, simplificat, a relațiilor turistice dintr-un teritoriu dat și permite o analiză și sinteză spațială a fenomenului turistic în ansamblul său (potențial, echipamente turistice, fluxuri etc.). Dar aceste analize spațiale se pot face și pe componentele activității de turism, permițând și o analiză analitică a turismului (hărți ale potențialului turistic național, ale potențialului turistic natural, ale potențialului turistic cultural-istoric, bazei tehnico-materiale, fluxurilor turistice etc.). Aceste informații parțiale pot fi combinate și reprezentate pe o singură hartă turistică, de sinteză, menționată mai sus. Dar harta turistică redă și analize și sinteze temporale ale turismului, anumite etape ale dezvoltării sale ca echipare, fluxuri turistice etc., remarcându-se sensul evoluției în timp. Desigur, pe aceeași hartă se pot reprezenta simultan etape succesive ale evoluției turismului, evidențiindu-se mai clar temporalitatea acestui fenomen.

d) Metoda comparativă constă în compararea obiectelor, proceselor și fenomenelor de același gen pentru a le stabili asemănările și deosebirile dintre ele. Și în turism, metoda impune, ca în urma analizelor care o preced, compararea stării de fapt a activității de turism și a componentelor sale (resurse, echipamente, fluxuri etc.) din mai multe teritorii, relativ comparabile, stabilind prin asemănările și deosebirile ce se evidențiază, unele legități de dezvoltare, mecanisme și măsuri ce trebuie luate în calcul în managementul și dezvoltarea turismului. În acest demers, turismul (cu toate componentele sale) trebuie urmărit spațial, dar și temporal, adică prin compararea tuturor componentelor turistice, de același tip, în evoluția lor în timp. Comparația, ca metodă, se poate realiza și urmărind materialele cartografice, fie folosind metodele statistico-matematice sau calculatorul.

e) Metoda geografică reprezintă o abordare complexă, sintetică, a fenomenului turistic în teritoriu, pornind de la existența obiectivelor turistice potențiale și construite și a fenomenului turistic în complexitatea sa, ca și de la faptul că turismul se desfășoară în mediul înconjurător, mai mult sau mai puțin umanizat, care reprezintă „materia primă” pentru aceasta și cu care este în strânsă intercondiționare. Metoda geografică presupune, de altfel, utilizarea principiilor repartiției în suprafață (sau a arealului) și integrării geografice, proprii geografiei ca știință. În acord cu această metodă, toate informațiile privind activitatea de turism oferite de specialiștii domeniului, în raport cu specializarea fiecăruia, sunt dispersate, dar vederea de ansamblu a fenomenului turistic rezultă numai din sistematizarea cunoștințelor și integrarea geografică a lor într-un sistem teritorial și funcțional turistic. Presupune o abordare spațială (extindere, formă, complexitate) și pozițională (așezare geografică) a obiectivelor și a fenomenului turistic în general, în raport cu ariile și formele de turism din vecinătate (sau la un nivel teritorial superior), și de integrare funcțională și teritorială a activității de turism; o abordare cauzală a fenomenului turistic, dar și ecologică și socio-economică prin prisma raportului cu mediul înconjurător și cu comunitățile umane.

f) Metodele matematice, cu precădere statistice, presupun prelevarea informațiilor și datelor statistice privind potențialul turistic și activitatea turistică (inclusiv fluxurile turistice), calcularea și prelucrarea acestora, reprezentarea grafică și formularea, folosind un limbaj matematic, a ideilor și concluziilor privind fenomenul turistic.

g) Metoda modelizării se utilizează și în cercetarea turismului, prin elaborarea unei reprezentări (model) simplificate și care păstrează doar trăsăturile esențiale ale fenomenului turistic studiat. Pentru turism se impune modelarea matematică (bilanț, matrice, modele optime, grafuri etc.).

1.6. Contribuția geografiei și a geografiei turismului la cercetarea și dezvoltarea turismului

Având o largă sferă de cuprindere – mediul geografic – geografia prin disciplina sa specializată – geografia turismului – se înscrie cu contribuții importante la studierea și dezvoltarea fenomenului turistic atât prin cercetări proprii, cât, mai ales, în cadrul cercetărilor interdisciplinare. Între acestea amintim:

• asigură o bază documentar-informativă asupra componentelor naturale, socio-economice și culturale ale mediului geografic și potențialului turistic al lor. Aceste date rezultă în urma unor cercetări tematice cu un conținut tehnico-aplicativ, care vizează studierea unităților teritoriale sub aspectul componentelor cadrului natural și socioeconomic, a gradului de atractivitate turistică, a accesibilității în teren, a posibilităților de valorificare turistică etc.;

• cercetările tematice complexe care conduc la evaluarea științifică sub aspect calitativ, cantitativ și spațial a resurselor și atracțiilor turistice naturale și antropice existente într-un teritoriu, în scopul introducerii acestora în circuitul turistic, al amenajării și echipării turistice în profil teritorial. Această evaluare are la bază studierea, selecționarea, descrierea și explicarea științifică a tuturor componentelor de potențial turistic ale teritoriului, a pretabilității acestora pentru turism, a ponderii lor în determinarea formelor și activităților turistice. Aceste demersuri stau la baza elaborării unor soluții convenabile și eficiente de valorificare, amenajare și dotare tehnică pentru turism. Studiile, de regulă, interdisciplinare, se pot realiza de la nivel local sau regional până la scara țării sau a întregului glob, și pot fi parțiale sau complexe, necesare unor amenajări turistice de ansamblu;

• studierea prin metode proprii a cererii turistice potențiale și necesitățile de odihnă, recreere, tratament balnear, etc. ale populației, la nivel local, regional sau național, precum și posibilitățile de soluționare a acestora;

• cercetarea distribuției în timp și spațiu a fluxurilor turistice (intensitate, ritm și direcție), în corelație cu potențialul turistic, baza tehnico-materială și factorii permisivi la acestea (căile de comunicație);

• analiza relației dintre potențialul turistic (resurse turistice) ale unui teritoriu și turist, ca element consumator al produselor turistice (sau potențial consumator) și ca element dinamic în acest sistem turistic (relația potențial – flux turistic);

• studierea, alături de alte discipline și științe, a impactului activității de turism asupra mediului înconjurător, a resurselor și atracțiilor turistice, stabilind anumiți indicatori sintetici referitor la gradul de amenajare, echipare și dotare, de exploatare a resurselor etc. și care să reflecte capacitatea optimă de primire a unui peisaj, teritoriu sau ecosistem dat, peste care se produc dezechilibre cu consecințe ecologice, dar și economice și sociale;

• contribuția la promovarea produselor turistice (balneare, culturale, odihnă etc.), a obiectivelor, atracțiilor și traseelor turistice, la informarea și orientarea interesului turistic prin realizarea unor materiale de publicitate, ca hărți, pliante și ghiduri turistice, CD etc.;

• în cadrul studiilor teoretice, pornind de la obiectul și metodele proprii de cercetare, stabilește anumite tipologii în turism, care să fie utile practicii în acest domeniu de activitate;

• contribuția la formarea și instruirea cadrelor de specialitate în domeniu (ghizi, touroperatori, manageri, etc.) și la procesul de educație, de sădire a dragostei pentru natură și cultură, de stimulare a interesului elevilor și a tinerei generații pentru practicarea turismului. Numeroase studii specifice sau cu caracter turistic și lucrări de amenajare turistică a unor teritorii, hărți și ghiduri turistice realizate de specialiștii geografi arată cu fermitate disponibilitățile pe care le are geografia turismului, care, prin obiectul său de cercetare teoretică și practică, se alătură organic dezvoltării activității de turism.

1.7. Contribuția turismului în procesul creșterii economice durabile

Constituit, în principal, din prestații de servicii, turismul reprezintă astăzi una din componentele esențiale ale sectorului terțiar, apartenența la acest sector derivând din modul de realizare a unora din trăsăturile sale definitorii ca mobilitate, dinamism sau capacitate de adaptare la exigențele fiecărui turist, precum și din particularitățile produsului turistic, acesta fiind rezultatul combinării armonioase a mai multor servicii cu trăsături specifice și mecanisme proprii de utilizare. Legat de efectele turismului asupra economiei, Organizația Mondială a Turismului (într-un studiu realizat în anul 1980) împarte aceste efecte în trei categorii, respectiv:

– efecte globale: asupra economiei naționale, în general, stimulării producției, folosirii forței de muncă;

– efecte parțiale: asupra echilibrului balanței de plăți, nivelul ratei de schimb, masei monetare și circulației bănești, modului de distribuție a veniturilor, dezvoltării regionale, mediului rural, mișcării demografice;

– efecte externe: asupra calității mediului, formării profesionale, obiceiurilor de consum, instruirii și educației, schimbărilor sociale și culturale.

Ținând cont de toate aceste aspecte, se impune o abordare multifuncțională a turismului (Cosmescu Ion, 1998), care poate fi prezentată schematic astfel:

Fig. 1.1 Abordarea multifuncțională a turismului

Dimensiunile fenomenului turistic, prezentarea multifuncționalității acestuia, evidențiază interdependența dintre dezvoltarea turismului și creșterea economică, proces care intensifică și antrenează cererea pentru o serie de bunuri și servicii, care altfel nu ar fi fost produse sau prestate. Structura cheltuielilor turistice reflectă impulsul pe care aceste cheltuieli îl dau sectoarelor ce concură la realizarea produsului turistic, procesul de creștere a veniturilor având loc cu precădere în aceste sectoare dar și în alte sectoare ale economiei, prin intermediul input-urilor (intrărilor) succesive de bani, încasați de la turiști, încasări ce reprezintă venituri derivate ale acestor sectoare. Importanța economică a turismului, evidențiată de implicațiile și considerentele acestui domeniu, este argumentată astfel:

a) Turismul se consideră a fi creator și utilizator de venit național. Antrenarea și stimularea producției turistice, determină un spor de producție care se regăsește ca aport la crearea produsului intern brut. Efectul favorabil al turismului asupra venitului național, este evidențiat de procesul prin care exportul de turiști asigură valorificarea mai avantajoasă a resurselor naționale și a muncii interne. Turismul contribuie la producerea de venit național și prin valorificarea resurselor nevalorificate încă, exploatarea suplimentară a celor ce aparțin altor domenii, sau a creațiilor realizate în alte scopuri.

b) Turismul reprezintă un mijloc de valorificare a resurselor. Implicațiile economice ale turismului cuprind și elemente care vizează o valorificare superioară a resurselor implicate în derularea activității turistice, în special a celor naturale (peisaj, climă, ape, floră, faună), dar și antropice, turismul fiind pentru multe dintre acestea singura modalitate de valorificare. Activitatea turistică asigură și dezvoltarea unor zone mai sărace în resurse, prin realizarea unor amenajări turistice, favorizând utilizarea pe plan local a celor existente, a forței de muncă, astfel creându-se condiții de viață mai bune rezidenților (un exemplu în acest sens fiind turismul rural, care nu pune accent neapărat pe confort și agrement, ci pe asigurarea unui cadru natural nealterat pentru turist, precum și pe tradiții, obiceiuri și activități desfășurate în aceste areale). Se conturează, astfel, rolul turismului în dezvoltarea economico-culturală a regiunilor respective, determinând chiar mutații în evoluția acestora. Treptat, ca urmare a derulării activităților turistice în zonele sărace din punct de vedere al resurselor naturale, s-au creat condițiile atenuării dezechilibrelor de la nivel inter-regional, dar și intra-regional, precum și la scară locală, națională sau mondială.

c) Prin asigurarea unei circulații bănești echilibrate, turismul contribuie la atenuarea fenomenului inflaționist. Aspecte inflaționiste în turism sunt semnalate la nivelul zonelor supuse dezvoltării turistice, printr-o condensare mai mare a cererii turistice care determină o accentuare a fluctuațiilor sezoniere ale prețurilor, o discrepanță semnificativă între puterea de cumpărare a rezidenților și cea a turiștilor printr-o creștere a prețurilor la alimente, spații de cazare pentru turiști/investitori/angajați externi sau la unele produse sau servicii cerute mai mult în zonele respective. La nivel național și mondial este sesizat fenomenul presiunii inflaționiste prin prețul pământului din zonele cu destinație turistică. În aceste regiuni, prețul pământului a crescut rapid, pentru că turiștii ajung să-și cheltuiască banii investindu-i în economia zonei turistice (gazdă), astfel creându-se o sensibilă presiune inflaționistă.

d) Turismul sprijină diversificarea structurilor economice. În conexiune cu dezvoltarea și modernizarea economiei unei țări, turismul se manifestă și ca un mijloc de diversificare a structurilor economice, ceea ce presupune, pe de o parte, dezvoltarea celor existente ca urmare a derulării activităților turistice cu implicații directe sau indirecte asupra lor prin creșterea dimensiunilor sectoarelor economice destinate să satisfacă cererea turistică, iar pe de altă parte crearea altor ramuri datorită apariției unor noi activități specifice turismului: agrementul, transportul pe cablu, agențiile de voiaj, producția de artizanat și altele. În Marea Britanie, de exemplu, dependența unor subramuri economice de activitatea turismului este de 3% în domeniul comerțului cu amănuntul, de 25% pentru serviciile culturale și recreative, iar activitatea transporturilor este dependentă de turism în proporție de 23%. De asemenea, în Franța, situația se prezintă astfel: transporturile aeriene – 75%, construcții de automobile – 50%, locuri în teatre – 33% și lista poate continua (P. Py – Le tourism. Un phenomene economique, La Documentation Francaise, Paris, 1996). Nevoia de adaptare permanentă a ofertei turistice la cerințele turiștilor constituie fundamentul procesului de diversificare a structurii economiei oricărei țări.

e) Turismul joacă un rol important în economie și prin faptul că generează noi locuri de muncă, având, astfel, o contribuție majoră la atragerea excedentului de forță de muncă din alte sectoare și, deci, la reducerea șomajului. În condițiile în care serviciile turistice sunt vandabile în prezența prestatorului și turistului, simultan, iar automatizarea și mecanizarea penetrează mai lent acest domeniu, putem aprecia că sectorul turistic este un mare consumator de muncă vie. Este o adevărată forță creatoare de noi locuri de muncă. În acest sens, se poate aprecia turismul ca fiind cel mai dinamic sector, prin prisma creării de locuri de muncă sub diferite forme care au determinat stabilirea următoarelor tipuri de angajări: – angajare directă – persoanele care lucrează într-o întreprindere turistică, precum hoteluri, restaurante, magazine pentru turiști, agenții de voiaj, touroperatori; – angajare indirectă – locuri de muncă produse în sectoarele de aprovizionare cu mărfuri alimentare și nealimentare, respectiv industrie, agricultură, piscicultură; – angajare indusă – personal suplimentar angajat pe baza cheltuirii câștigurilor salariale realizate de angajații direcți și indirecți; – angajare în domeniul construcțiilor – locuri de muncă în domeniul construcției infrastructurii și capacității de turism; acestea, de regulă, sunt temporare, dar pot dura o perioadă mai îndelungată în acele zone unde are loc o dezvoltare continuă a turismului.

1.8. Turismul – componentă a relațiilor externe

Evoluția economiei mondiale se caracterizează, în ultimii ani, printr-o creștere și diversificare a schimburilor internaționale sub impactul dezvoltării și specializării țărilor lumii, precum și a adâncirii diviziunii internaționale a muncii. În acest context, progresul tehnic și revoluția tehnico-științifică au determinat o serie de mutații în structura relațiilor economice dintre state. Schimburile de mărfuri, care erau în trecut singura formă de realizare a legăturilor comerciale între state (trocul), au făcut loc și altor sectoare, printre care cel de prestări servicii, sector ce nu are ca obiect al tranzacției un bun material, fapt pentru care a fost denumit “comerț invizibil”. Operațiunile acestui tip de comerț pot fi: serviciile (de turism internațional, de transport internațional, de asigurări, operații bancare etc.), transferurile bănești (particulare, de tip: salarii, taxe, donații, cotizații) sau sume provenite din investițiile făcute în străinătate (încasări, beneficii, dividende). Având o structură eterogenă, cu implicații în toate domeniile vieții economice și sociale, comerțul invizibil are un rol important în procesul creșterii economice, fiind un factor de lărgire și diversificare a relațiilor economice internaționale, de facilitare a accesibilității țărilor la schimbul mondial de valori. Turismul internațional este parte componentă a comerțului cu servicii, cuprinzând toate activitățile generate de turiști care, pentru a vizita anumite destinații turistice, depășesc granițele țării, astfel, prin această apartenență, el are o contribuție semnificativă la creșterea și diversificarea exporturilor, susținută și prin varietatea produselor sau serviciilor puse la dispoziția turiștilor (de cele mai multe ori specifice: peisaj, climă, ape minerale). Acest tip de export, pe lângă faptul că este foarte diversificat, este și foarte eficient, presupunând costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport, a taxelor vamale, a diferitelor comisioane, etc. Astfel, turismul internațional reprezintă o importantă sursă de devize sau de economisire a acestora, ca mijloc de valorificare, în condiții mai avantajoase, comparativ cu formele clasice ale exporturilor, a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor mărfuri destinate pieței internaționale. Turismul internațional contribuie în acest fel la echilibrarea balanțelor comerciale de plăți.

Fig. 1.2 Indicatorii turismului mondial

Prin toate aceste implicații ale turismului în viața economică a unei țări (sau zone), se poate considera că turismul este un factor de creștere a calității vieții, ce se concretizează prin două tipuri de relații:

a) relație de cauzalitate directă, de creștere pe termen scurt a calității vieții datorită activității turistice. Pentru cei care efectuează vacanțe, turismul înseamnă crearea condițiilor și posibilităților de odihnă, destindere, cultură sau contact cu alți oameni. Prin odihna asigurată, turismul contribuie la menținerea echilibrului biologic și fiziologic al omului contemporan, care găsește în această activitate o soluție efectivă împotriva constrângerilor de tot felul. Menținerea unui interes pentru viață din partea bătrânilor, înlocuirea treptată a tratamentului medicamentos cu cel bazat pe factori de cură naturală, fac din turism un sector prielnic pentru mărirea speranței de viață și pentru refacerea capacității forței de muncă și sănătate. Turismul poate constitui un factor de socializare, dând posibilitatea cunoașterii directe a realității altor zone, în fața căruia turistul își poate forma anumite atitudini. El facilitează schimbul de idei, opinii, gânduri, cu localnicii, contribuind în mod egal la formarea intelectuală a indivizilor.

b) relație mediată/indirectă, în care turismul induce anumite modificări în alte ramuri ale economiei naționale, care la rândul lor pot influența nivelul calității vieții. Turismul nu influențează numai în mod direct nivelul calității vieții ci și indirect, prin interferența acestuia cu unele ramuri (agricultura, industria, comerțul). Astfel, prin turism se oferă un debușeu pentru surplusuri relative de forță de muncă (crearea cu ușurință de noi locuri de muncă, cu caracter permanent sau sezonier), valorifică în mod superior produse locale, exploatează în comun cu alte ramuri (industria, agricultura) forme de energie neconvențională, stimulează unele ramuri producătoare de bunuri de consum cu rol important în asigurarea calității vieții, contribuie la dezvoltarea concurenței, fapt ce conduce la îmbunătățirea standardelor calitative de către unele ramuri economice, și de ce nu, într-un final, chiar la o îmbunătățire generală a calitații vieții pentru o întreagă comunitate, ce domiciliază într-o zonă cu un impact turistic considerabil.

În concluzie, produsul turistic este rezultatul activității desfășurate de diverși agenți economici, turismul acționând ca un stimulator al sistemului economic global. Dezvoltarea turismului angrenează astfel, o multitudine de componente cu efecte de stimulare și antrenare, atât a producției industriei turistice, cât și a altor ramuri de activitate din cadrul economiei, care participă direct sau indirect la procesul creșterii economice.

CAP. II ARHIPELAGUL INSULELOR CANARE

2.1 Date geografice generale

Arhipelag situat in E Oceanului Atlantic, 27*38’ lat N și 13*25’ – 18*10’ long V.

Suprafata: 7242 km patrati.

Origine: vulcanica

Apartine: Spaniei

Fig. 2.1 Harta Insulelor Canare

Situate la numai 100 km departare de tarmul Africii (Capul Yubi din Maroc), insulele, in numar de 11, la care se mai adauga citeva stinci, se desfasoara pe 475 km in long si aprox. 190 km in latitudine.

Dintre acestea, 7 sunt mai mari: Tenerife – 1929 Km patrati, Fuerteventura – 1659 Km patrati, Grand Canaria – 1532 Km patrati, Lanzarote – 806 km patrati, Gomera – 352 Km patrati, La Palma – 265 Km patrati, Hierro – 224 Km patrati. Alte 3 insule – Alegranza, Graciosa si Montana Clara – se gasesc in partea de E, iar Isla de Lobos intre Lanzarote si Fuerteventura, in strimtoarea Bocayna.

Originea vulcanica a insulelor confera trasaturi de relief specifice, de regula cu forme circulare ( Gran Canaria, Gomera) si cu virfurile cele mai inalte( conuri vulcanice) in centrul lor. Sunt constituite din andezite, bazalte, materiale piroclestice si cenusda vulcanica.

Insulele sunt situate in raza de influenta a alizeelor, iar o ramura a curentului cald Gulf Stream scalda partea vestica a arhipelagului. Parte estica a arhipelagului este sub influenta vanturilor uscate din sahara Vestica. Din aceasta cauza, precipitatiile nu sunt in cantitati mari (300 – 500 mm /an) si cad in timpul citorva ploi, fapt ce determina ca apa dulce4 din insule sa constituie o problema. Arhipelagul este situat in drumul navelir care se indreapta de la Gibraltar catre Capul Bunei Sperante ( Africa de Sud) si catre Rio de Janeiro (America de Sud).

Temperatura vartiaza intre 18 si 25* C in cursul anului, de aceea fiind denumite si “Insulele primaverii”.

Vegetatia naturala, specifica regiunii tropicala, se mai gaseste pe inaltimile mari ale conurilor vulcanice si este reprezentata prin brazi, fagi, ferigi, etc. In insulele mici, nelocuite, cum sunt Alegranza, Montana Clara, Graciosa, Roqueta si Salmor se gasesc sopirle de dimensiuni mari din genul Iguana, urmasii formelor gigantice din mezozoic.

Ca urmare a popularii insulelor din timpuri vechi, ele sunt lipsite de vegetatia naturala si intens cultivate cu plante mediteraneene.

Produsele principale ale insulelor sunt: cereale, fruscte, in special banane, portocale, lamai, vinuri. Toate acestea mai putin cerealele reprezinta articole de export.

Populatia Canarelor, de 1367646 se ocupa cu agricultura, pescuitul, turismul si cu industria.

Plutesc pe albastrul Atlanticului la câțiva kilometri de coasta Africii, dar aparțin de Europa. De fapt, Insulele Canare sunt singura destinație europeană unde se poate face plajă tot timpul anului. Li se spune “Insulele primăverii veșnice”. Un nume pe care îl merită cu prisosință, având în vedere că în ianuarie și februarie, când Europa se zgribulește sub ger, temperatura medie este de 21 de grade, în martie și aprilie de 22 de grade, iar apa rămâne chiar și în cele mai reci luni suficient de caldă pentru a se putea face baie. Dar acesta e doar unul din motivele pentru care cele șapte insule-surori -Tenerife, Gran Canaria, Fuerteventura, Lanzarote, Gomera, Hiero și La Palma -atrag, an de an, mii de turiști din lumea întreagă.

2.2 Șapte mici bucăți din Paradis

Toți cei ce au ajuns pe vreuna din ele spun că micile insule de lângă coasta de vest a Africii, al căror teritoriu aparține de Spania, par copii în miniatură ale Paradisului. De la plajele nesfârșite, scăldate de valurile înspumate ale Atlanticului și umbrite de palmieri, până la munții spectaculoși din inima unora dintre insule, vegetația luxuriantă, terasele cu ambianță exotică și hotelurile elegante, totul pare special creat pentru a oferi o vacanță de vis.

Mai departe, totul depinde de ceea ce îți dorești: distracție la maximum găsești la Santa Cruz, pe Tenerife sau la Las Palmas, în Gran Canaria, iar plaje pustii, unde auzi doar foșnetul frunzelor și vuietul mării, pe Fuerteventura sau La Palma, “insula verde”

Caracteristica Insulelor Canare este diversitatea. Fiecare, găsește aici tot ce dorește, acesta fiind un motiv pentru a reveni. În permanență puteți descoperi ceva nou. Cei care tânjesc după soare și plaje nesfârșite se îndreaptă spre Fuerteventura. Admiratorii vulcanilor și artelor moderne vor alege Lanzarote. Iubitorii vieții de noapte , ai scăldatului și nudismului – se vor orienta spre Gran Canaria. Exploratorii vor merge în Tenerife, unde îi așteaptă cel mai înalt munte al Spaniei, cel mai vechi „copac al dragonului“(dragon tree) de pe insulă, expoziția Thora Heyrdala, dar și un vin magnific. La Palma este îndrăgită de turiștii activi și vestităpentru culturile de fructe. Spre Gomer vor pleca cicliștii și iubitorii de natură. În fine , este aici și insula Hierro, un rai pentru romantici și iubitorii de singurătate.

2.2.1 El Hierro

Imaginați-vă un paradis pentru scufundari subacvatice . Da, aceasta este El Hierro, insula care este scaldata in apele transparente, în cazul în care iubitorii de scufundari vin în fiecare an de peste tot din lume pentru a fotografia unul dintre cele mai frumoase adâncuri ale oceanului de pe planeta. Vizitatorii se relaxează în acest mic colt de Atlanticului care se revarsă cu o abundență de natură.

Fig. 2.2 Insula El Hierro

Insula va fi capabilă să se laude că a fost într-una din rezervațiile biosferei din Europa. Turistii pot lua cu ei amintiri de neuitat de vulcani și câmpuri de lavă, văi fertile și stânci impresionante până la 1000m inaltime; păduri dese cu specii de vegetație care au supraviețuit în insulă din vremuri preistorice; copaci care au o mie de ani, răsuciti de vânt; reptile care au fost considerate a fi pe cale de disparitie, etc. Te vei întreba cum este posibilă într-un teritoriu mic o asa multa diversitate, dar iti vei da seama ca aici totul este autentic.

Fig. 2.3 Harta Insulei El Hierro

Oamenii uită de stres și întoarc spatele rutinei în această insulă privilegiata unde legendele autohtone spun prin arborii săi sacri: acesta este locul care a fost considerat limita lumii cunoscute in vremurile clasice. Dar El Hierro reprezintă de asemenea și viitorul. Insula arată hotărârea de a menține un sistem de dezvoltare durabilă, datorită construirii unei centrale hidroeolică ceea ce înseamnă că este complet alimentată cu energie curată, regenerabilă, și o face totodată independentă din punct de vedere al aprovizionării cu energie.

2.2.2 La Palma

Nu este o coincidență faptul că această insulă este cunoscută sub numele de "La Isla Bonita", sau insula frumoasa. Casa resurselor naturale aproape intacte, cu peisaje de o frumusete remarcabila, La Palma este insula verde, care dezvăluie o multitudine de culori sub cel mai frumos cer din lume în termeni de observare astronomici.

Fig. 2.4 Harta Insulei La Palma

Din acest motiv, nu veti fi surprins sa aflati că cele mai importante observatoare de astrofizică din emisfera nordică se află aici.

Nici nu veiti fi capabil sa va imaginati nenumaratele locuri secrete unde puteți intra în contact cu natura de pe insula. Nici nu vei fi capabil să-și imagineze numărul de locuri secrete unde puteți intra în contact cu natura de pe insula. Veți primi doar o idee, atunci când intrati în Rezervația Biosferei si pasiti prin ea , de-a lungul nenumaratelor cai, prin păduri dese, presărate cu arcuri permanente unde vegetația din jurul dvs este ceea ce a supraviețuit inca de la vârsta de dinozaurilor .Veti fi captivat de vârfurile impresionante, în cazul în care va uitati la stele, este o experiență cu totul nouă; de ravene, vulcani și fluxurile ciudate de lava.

Plajele fermecatoare va ispitesc, de asemenea, să faceti o baie relaxantă in apele curate ale oceanului. Puteti explora interiorul unuia dintre cele mai mari cratere din lume, care este, de asemenea, un Parc Național, pe laturile abrupte se gasesc splendide exemplare de pin canar, o specie de copac care crește numai în Insulele Canare.

Fig. 2.5 Insula La Palma

După vizita dumneavoastră, veți dori în mod sigur să va intoarceti pe această insulă, care respecta in totalitate natura, si care a fost distinsa cu titlul de prima "Destinație Turistică Durabilă" din lume.

2.2.3 La Gomera

O bijuterie a naturii. Asta e modul în care vei descrie această insulă atunci când te intorci acasă. Va trebui să faceti un efort de imaginație pentru a găsi cuvintele pot rivite pentru a descrie peisajele, în special pădurea verde formata din specii, disparute în alte părți ale lumii, milioane de ani în urmă, dar care au supraviețuit aici și care vă vor uimi.

La Gomera va asteapta sa descoperiti cea mai mare comoară : Parcul National și Patrimoniului Mondial UNESCO de La Garajonay, o pădure deasă de bogății notabile în ceea ce privește flora, si cu un aspect magic. Aici veți găsi mai multe specii care sunt pe cale de disparitie , precum și arcuri pașnice; aceasta este cu siguranta locul ideal pentru cei care iubesc drumețiile.

Fig. 2.6 Harta insulei La Gomera

Vei fi impresionat, de asemenea, de munții cu aspect dramatic, cu ravene adânci care picura în ocean. Acesta este un peisaj care a fost sculptat-a lungul secolelor de eroziune, de peste doua milioane de ani ce au trecut de la ultima eruptie vulcanica. Un alt aspect care te va surprinde este peisajul (vederea) văilor verzi acoperite cu palmieri, fermecatoarele asezari rurale, stânci impresionante, și golfurile primitoare de nisip negru, scăldate de ape cristaline.

În La Gomera, veți găsi natură în stare pură, iar intervenția omului a creat zone agricole de mare frumusețe. Stai să vezi terasele cultivate, stabilite pe pante abrupte, si veti aprecia marele efort care a fost făcut de taranii comunitati locale, de a le construi și a le lucra.

Veți fi încântați să aflati că Carta Europeană pentru Turism a fost înființată în aceasta insula, care este o inițiativă menită să protejeze speciile naturale și, în același timp, oferă cele mai înalte standarde de calitate a serviciilor pentru turiști.

Fig. 2.7 Vegetația insulei La Gomera

2.2.4 Tenerife

Două Patrimonii Mondiale, un Parcul National, si 42 de spatii naturale protejate sunt unele dintre comorile să fie descoperite în Tenerife. Fie că te duci singur, cu partenerul tău, în compania prietenilor sau cu întreaga familie, pregătiți-vă să aiveti o experiență unică, datorită gamei largi de activități care ve vor face șederea în aceasta insula, de neuitat.

În Tenerife, veți vedea ca fiecare zi vă va aduce o nouă experiență. Mergând la cumpărături în capitala, vizita uni muzeu sau de a mersul la unul din numeroasele evenimente culturale care au loc: acestea sunt unele dintre opțiunile la care nu veti putea rezista. La fel de interesante sunt diferitele parcuri tematice, proiectate pentru divertisment atât pentru tineri cat și pentru bătrâni. De fapt, veți avea impresia că întreaga insulă este un parc mare, cu o gamă de setări diferite și un număr infinit de atracții și lucruri de făcut. Ce e in plus, toate acestea au loc pe fundalul dominat de un vulcan maiestuos, cel mai inalt varf din Spania, care acționează în calitate de gardian al acestei insule pline de contraste.

Fig. 2.8 Harta insulei Tenerife

Dar asta nu e tot. Pregătiți-vă să va bucurati de o varietate incredibilă de peisaje de bogății naturale extraordinare într-o țară a ingradita (marcata) cu ravene, precum și custânci spectaculoase, păduri de specii preistorice, zone împădurite extinse de pin Canare (o specie endemică în insulele Canare) formațiuni de rocă remarcabile , golfuri ascunse și plaje pline de viață, varfuri vulcanice și Heathlands, vai unde cresc fructe tropicale … Acestea sunt locuri care sunt casa, multor specii variate de floră și faună, din care multe sunt exclusive pe insulă.

Fig. 2.9 Peisajele insulei Tenerife

2.2.5 Fuerteventura

Gândiți-vă la plaje lungi, neatinse, cu nisip alb, stabilit într-o coastă scaldata de ocean cu apă calmă transparent care vă invită să vă relaxați într-o intimitate evocatoare. Nu există nici un loc mai bun pentru a aluneca pe o placă de surf sau windsurf peste marea turcoaz si sa profitati de vant.

Fig. 2.10 Harta insulei Fuerteventura

Dar Fuerteventura nu este doar despre soare și plaje. În această insulă, declarata rezervatie a biosferei, puteți aprecia de asemenea, alte peisaje surprinzatoare, cum ar fi câmpiile întinse, produse de ani de eroziune, care contrasteaza cu vulcanii și fluxurile de lavă, sau dune de nisip impresionante prin care puteți întrezări, la cativa kilometri distanță, un ostrov deșert nelocuit, clasificat ca fiind Zona de Protecție Specială Păsărilor de Regulamentul European.

Dacă ești norocos, ai putea vedea zborul guirrei sau al Vulturului Canarian Egiptean singura specie de vultur care trăiește în insulele Canare.

Lasa-ti imaginatia sa zboare in trecutul îndepărtat, si desscopera Muntele Sacru, considerat de oamenii aborigeni ca ar avea o semnificație magică. În satele fermecătoare dinauntru vei avea posibilitatea, de asemenea sa respiri istoria insulei, datorita arhitecturii sale tradiționale bine conservate, în timp ce mici sate de pescari, ascunse, vor dezvălui secretele aromelor speciale.

În Fuerteventura, veți vedea cele mai vechi roci din arhipelag, rămasite marine aparținând perioadei dinaintea formarii a Insulelor Canare.

Fig. 2.11 Insula Fuertevenura

2.2.6 Lanzarote

Descopera magia Lanzarote prin explorarea peisajelor vulcanice spectaculoase care par să vină de la planete îndepărtate, si unde căldura de la centrul pământului tasneste la suprafață. Relaxați-vă în plajele liniștite de nisip alb și apă transparenta, si priviti peisajele impresionante ale insulelor mici care pot fi zarite de pe vârfurile stancoase.

Fig. 2.12 Harta insulei Lanzarote

Lanzarote este o experiență deosebită pentru simțuri, mai ales în ceea ce privește imaginea si sunetul, care captureaza aceste formațiuni imposibile în peisajul și tăcerea care te umple de pace. Rezervație a biosferei, insula are de asemenea o Rezervatie Marinae, un parc national si 12 arii naturale protejate: aceasta este o comoară pentru cei cărora le place să-și petreacă timpul liber în mijlocul naturii, bucurându-se de soare, alaturi de aerul proaspăt de mare. În insula vulcanilor veți vedea, ca nicăieri altundeva, in ce masura originea vulcanică a unui teren influențează viața locuitorilor săi. În agricultura de mare frumusete, veți descoperi cum țăranii din Lanzarote a lucrat cu natura, în scopul de a supraviețui, și a dezvoltat un sistem unic de cultivare care a făcut posibil ca ei să crească produse excelente într-o țară aparent sterila, în cazul în care culturile sunt cultivate sub o acoperire de nisip vulcanic negru.

Fig. 2.13 Lanzarote

Fig. 2.14 Peisaj de pe insula Lanzarote

Dacă sunteți o persoană care este preocupata de mediu, ai ajuns la locul perfect pentru ca aceasta insula a fost declarata a fi unul dintre modelele universale ale dezvoltării durabile de Organizația Mondială a Turismului, datorita, într-o mare măsură, lucrarilor artistului César Manrique, a cărui neobosita aparare a starilor naturale ale insulei supravietuieste in multe moduri (parti, feluri).

CAP. III GRAN CANARIA – STUDIU DE CAZ

3.1 Date geografice și istorice

Gran Canaria este o insula rotunda, una cu cea mai calda clima inalnita vreodată. Este insula contrastelor și plajelor cu nisip auriu. Insula cu ușile deschise larg, cu un creuzet de culturi, unde tradițiile locale sunt ținute în viață. Este un colț al Atlanticului de Sud, unde poti gasi tot ce ai putea sa iti doresti vreodată pentru a te relaxeza, a te distra și a te bucura de vacanța.

Fig. 3.1 Harta insulei Gran Canaria

Este, de asemenea una dintre cele șapte insule din Arhipelagul Canare, situat la doar 210 km de coasta de vest a Africii și 1.250 km de Peninsula Iberică. Este o bucată de Europă din domeniul Atlantic Macaronezian care, împreună cu Insulele Canare, este format din insulele portugheze Madeira, Azore și Salvajes, Africa Cabo Verde și o parte a coastei marocane.

Gran Canaria este a doua insula cea mai populată, cu aproape 800 de mii de locuitori, extrem de cosmopolit și plin de viață, cu activitate economică nelinistita, ceea ce face ca oamenii săi sa fie deschisi și din culturi diferite; și, nu în cele din urmă, unde vom găsi principalul oraș al Archipelagului, Las Palmas de Gran Canaria.

Ca și în restul Arhipielagului, este de origine vulcanică și nu-I lipsește trecutul mitic; de formă rotundă, cu un apendice, peninsula iesita la vârful de nord. Cu o suprafață totală de 1560 de kilometri pătrați, 43 la suta din teritoriul său este protejat, în timp ce aproape 60 de kilometri de coastă sunt binecuvântați cu plaje aurii de nisip. Ea are un vârf de munte în formă de con, la cel mai înalt punct, și anume el Pico del Pozo de las Nieves (1949 metri), care aruncă un ochi peste Roque Nublo, un monument al naturii emblematic pentru toate Grancanarians, situat chiar în mijlocul insulei, la 1813 de metri deasupra nivelului mării.

Un lant central de munte, imparte insula in doua la mijloc, creind două zone contrastante din punct de vedere climatic și al peisajului, care, pentru insulari este

pur și simplu cunoscut sub numele de nord și sud. În timp ce recent marile întinderi de nisip abundă, precum Playa del Inglés sau dunele din Maspalomas, vestul și sud-vestul sunt dominate de stânci impozante, iar nordul este format dintr-un amestec de plaje mici si golfuri.

Acest divizare geografică între nord și sud, se reflectă si in clima. Fiecare zonă are microclimate care, în doar un timp scurt, vă permit să ajungeti din zonele calde de coastă în zonele de deal mai reci, prin trecerea pe alei subtropicale și păduri, sau mergand atât de departe, incat, sa apara chiar si zapada.

Toate aceste atribute au dat insulii numele de "un continent in miniatura".

În cea mai mare parte a anului, temperaturile nu cresc peste 24 grade Celsius, în timp ce temperatura mării variază 18-22 de grade. Acest lucru vă permite să vizitați întreaga Gran Canaria în orice moment al anului, datorită teren terenului și comunicații bune. Puteți merge pentru zile plăcute, pornind de la plajele de nisipl,la pădurile dense, și mergand de la caldura de pe coasta la clima rece de pe varfuri.

Sosirea oamenilor din toate colturile lumii a inceput in primul mileniu inainte de Hristos, deși pentru dezvoltarea insulei ca o atracție turistică, a trebuit să aștepte până la sfârșitul anilor 1950. Originile Insulele Canare fac obiectul unor mituri și legende, nu doar teorii științifice. In timpurile clasice sunt deja trimiterile la Gran Canaria, și cercetarea în legatura cu primii locuitori arată o legătură clară cu coasta de nord-vest a Africii și a mediului cultural al berberilor, care au colonizat insula pe la mijlocul primului mileniu î.Hr.. De atunci, sosirea multor altor popoare diferite a crescut simtitor. Încorporarea Canarelor în Coroana Catolică spaniola a avut loc în ultima treime a secolului al 15-lea, după ce s-a confruntat cu o rezistență acerbă din partea populației aborigene. În urma a cinci ani de luptă, Pedro de Vera a amanat cucerirea, în primul rând cu aterizarea pe insula cat sii cu constructia a Real de Las Palmas, acum capitala insulei, iar mai târziu pe la supunerea totală a aborigenilor din nord și a unei campanii de pace în sud.

Din acel momen, coroana castiliană a introdus treptat regimurile sociale, politice și economice, în timp ce capitala a devenit centrul administrativ pentru planificarea și proiectarea Archipielagului, împreună cu episcopia Canarelor , Tribunalul Sfintei Inchiziții, instantelor judecatoresti Canare, printre alții.

Acest renaștere economică din secolul al 19-lea, plus traficul continuu a navelor engleze, sunt cheia pentru dezvoltarea industriei turistice, pilonul actual al economiei insulei. Gran Canaria începe să devină popular în rândul europenilor ca un loc de odihnă pentru turiști și infirmi, și companiile de transport maritim isi renoveaza chiar si navele pentru a satisface numarul de călătorii. Aceste companii de transport maritim britanice sustin crearea de hoteluri de pe insula, inclusiv Hotel Santa Catalina (1890), în Las Palmas de Gran Canaria, care este încă în prezent, hotelul cel mai emblematic din capitala. În zonele înconjurătoare, este creat un cadru arhitectural urban, care a rămas un memento în timp, pentru trecutul istoric al capitalei.

Razboaiele europene ce au urmat, au îngreunat dezvoltarea turismului, care a trebui să aștepte până în 1957 pentru a vedea primul zbro al unei companii suedeză – Transair AB 54; aceasta a fost prima, dintr-o serie de zboruri charter pentru Gran Canaria, turismul bucurandu-se de un nou inceput. Până în prezent activitatea turistică a continuat, și astăzi Gran Canaria nu este numai un continent in miniatura datorita climei și teren lui, ci si pentru că oferă celor care vin sa viziteze posibilitati interminabile pentru a se relaxa sau a se bucura de timpul lor liber.

3.2 Capitala Las Palmas de Gran Canaria

Las Palmas de Gran Canaria, capitala insulei Gran Canaria, este situat in partea de nord-est a insulei, unde de asemenea exista o mica insulita la o altitudine de numai 24 de picioare. Acesta are un pătrat de mile în zona suface 38.82, și combină un eminamente centru urban cu zone spațioase, în mare parte de la sud și n zona pe trimestrul, Tafira. Aceasta din urma conține Bandama Caldera, sau Craterul unui vulcan inactiv care prezintă un mare interes natural. Centrul este delimitat de vechiul Guiniguada Ravine, care este folosit pentru a fi granița dintre centrul vechi și cele mai comerciale si cosmopolitane zone ale orașului.

Fig. 3.2 Orașul Las Palmas

Cele mai importante oficii și clădiri administrative ale insulei se află de asemenea în Las Palmas, care are aproximativ 400.000 de locuitori, fiind cel mai mare oraș de pe insulă. Capitala Grand Canariei este forța insulei din punct de vedere economic, social și cultural, deoarece conține cele mai importante centre de cumpărături și de comunicare precum Las Palmas și portul La Luz. În plus, întreaga rețea de drumuri este centralizată în Las Palmas.

O vizită a orașului Las Palmas este obligatorie pentru toți turiștii insulei Gran Canaria, deoarece în afara faptului că este capitala, prezintă o atmosferă multi-culturală prin care se distinge de celelalte orașe ale insulei. Suprafața de peste 38 de mile patrate oferă multe posibilități turistice și de agrement. Turiștii pot vizita capitala orientăndu-se după cele patru zone diferite în care aceasta este împărțită: Vegueta, Triana, Centro-Isleta și Tafira.

3.2.1 Vegueta

Turiștii care doresc să vadă centrul vechi al orașului trebuie să viziteze vestitul cartier Vegueta, în care vor găsi cele mai emblematice clădiri si cele mai importante muzee de istorie. Centrul său este prezidat de catedrala Santa Ana, a cărei consturcție a început cu cinci secole în urmă și combină mai multe stiluri arhitecturale. Orientați către fațada catedralei, vom găsi Plaza de Santa Ana, construită la începutul secolului 16. Într-o formă dreptunghiulară, se găsesc de asemenea casele Town Hall aparținănd stilului neo-clasic, Palatul Episcopal cu un uimitor balcon cu terasă datănd din prima jumătate a secolului 17, Regent House – una dintre puținele clădiri renascentiste ale orașului care în prezent este Preșidenția Curții Supreme a insulei Gran Canaria.

Fig. 3.3 Plaza de Santa Ana

Vizita Veguetei este obligatorie pentru iubitorii de istorie si muzee, care pot învăța despre istoria orașului vizitănd in special muzeul Christopher Columbus. Muzeul de Arta Sacră de asemenea ofera vizitatorilor o expoziție a diferitelor obiecte de cult. În spatele catedralei se află Plaza del Pilar Nuevo unde turiștii se pot plimba pe străduțele înguste pietruite sau pot vizita Centrul Atlantic de artă moderna, unul dintre cele mai importante centre din țară. De asemenea, în Vegueta mai pot fi vizitate: biserica Santa Domingo, Plaza del Espiritu Santo în care se găsește o superbă făntănă, teatrul Guiniguada și piața Vegueta care datează din 1854.

3.2.2 Triana

În zona Triana, turiștii pot face o plimbare lungă pe Calea Mayor de Triana, destinată în special shoppingului printre multe clădiri de mare valoare artistică și istorică. Parcul San Telmo de asemena conține clădiri interesante, inclusiv capela cu același nume, o cafenea si o orchestră moderniste, iar Teatrul Perez Galdos, inspirație italiană, găzduiește cele mai importante evenimente teatrale si muzicale. Un alt loc de întălnire din Triana este Plaza de Cairasco cu două clădiri remarcabile, Hotelul Madrid si Gabinete Literario aparținănd stilul neo-clasic cu decorațiuni moderniste. Piața Cairasco este dotată cu terase unde turiștii se pot relaxa într-o atmosferă unică. În final, Triana este casa muzeului Perez Galdos, care conține arhiva documentară, literar-biografică a romancierului cu același nume care s-a născut aici.

Fig. 3.4 Calea Mayor de Triana și Parcul San Telmo

3.2.3 Isleta – zona centrală

Dacă turiștii aleg o plimbare in cartierul Isleta, vor găsi unul dintre cele mai cunoscute parcuri ale orașului – Santa Catalina. Aici se află muzeul de Știință și clădirea Miller – locul de întălnire pentru activitățle culturale și primul centru de dans de pe insulă. Pe coastă, privind de-alungul plajei Las Canteras, se regăsește Alfredo Kraus Auditorium – sediul internațional de film festival al orașului si locul importantelor concerte si conferințe internaționale. De asemenea, în centrul orașului se află parcul Doramas cu grădinile sale recent modernizate cu exemple de vegetație locală, complexul Pueblo Canario, hotelul Santa Catalina si Muzeul Nestor. Vizavi de hotel este locul ideal pentru o plimbare pe țărmul oceanului si pentru a admira toate bărcile si vapoarele acostate la mal.

Fig. 3.5 Parcurile Santa Catalina și Doramas

3.2.4 Tafira

Pentru a face cunoștință mai mult cu peisajele minunate ale orașului, turiștii ar trebui sa se plimbe în zona rezidențială Tafira, unde pot admira arhitectura Insulelor Canare. Aici se află grădina botanică Viera y Clavijo care adăpostește cea mai interesantă floră de pe insulă. Dar poate cea mai spectaculoasă si placută plimbare ne duce la Bandama Caldera, parte a unui vulcan inactiv,bogată în vegetație locală care include de asemenea golful Bandama.

Fig. 3.6 Gradina Botanică Viera y Clavijo

3.2.5 Plajele orașului Las Palmas de Gran Canaria

Las Palmas de Gran Canaria este una dintre puținele orașe din Spania cu mile de plaje. În plus, datorită climei excelente a insulei, acestea pot fi folosite în orice perioada a anului. Cea mai importantă și cunoscută plajă pentru turiști este Las Canteras – aproape două mile de nisip auriu si o plimbare cu diverse facilități: baruri, pub-uri, discoteci, cafenele în aer liber, saloane de inghețată, etc. Plaja oferă o serie de servicii de siguranță și igienă pentru toți utilizatorii ei care, combinată cu calitatea ridicată a apei și a nisipului a dus an de an la căștigarea Steagului albstru al Uniunii Europene. Chiar in partea de nord-vest a Las Canteras se află clădirea Alfredo Kaus Auditorium, proiectata de arhitectul catalan Óscar Tusquets, care integrează un centru pentru congrese. Acesta este un bun exemplu de artă arhitecturală modernă, dar și de avangardă.

Confital este o plajă situată la baza munților, ca o prelungire a plajei Las Canteras. Locul a fost utilizat la început pentru a face sare, when the sun evaporated the contents of the pools that formed. Pe această coastă se găsesc cele mai bune valuri din Europa pentru surferi.

Fig. 3.7 Plaja Las Canteras

Plaja Las Alcaravaneras este situată în nord-estul orașului, cu aproximativ 900 metri de nisip auriu, este mărginită de Real Club Nautico si de Varadero Sailing Club și este folosită pentru numeroase sporturi acvatice precum sailing, winfsurfing, water scooters, și dispune de un teren de fotbal pe plajă. În final, plaja La Laja este situată în sudul orașului, este o plajă cu nisip negru protejată de un perete împotriva valurilor foarte mari. De asemenea prezintă condiții excelente pentru surferi.

Fig. 3.8 Plaja Las Alcaravaneras

Este un oraș cosmopolit și locul în care primii coloniști spanioli s-au oprit. Situat in nord-vestul insulei și la nivelul marii, suprafata sa este doar de peste o sută de kilometri pătrați. Este de asemenea centrul economic, social și politic al întregii arhipelagului și zona cea mai populata dintre toate Insulele Canare. Acest lucru il pune în primele opt capitale provinciale din Spania, un oraș făcut pentru a trăi și de a fi trăit.

3.3 Principalele trasee și atracții turistice

Majoritatea turiștilor care vizitează Gran Canaria raman în partea de sud a insulei, în municipiile San Bartolomé de Tirajana și Mogán; sau in capitala, situata în nord. O excursie în jurul insulei este una dintre excursiile cele mai tipice a vizitatorilor și chiar a Grancanarienilor, care nu au nici o problemă in a face o astfel de excursie, sau o parte din ea, cel puțin o dată pe an.

Vizitatorii sunt conștienți de faptul că traseul este o adevărată comoara la vedere pentru toți cei interesați in a invata despre geografia insulei. Dacă doriți să se sapati în continuare în fiecare dintre rutele propuse, vă sugerăm să alegeți una dintre acestea, sau bucati din fiecare, la nord sau la sud.

3.3.1 Trasee turistice

Din Capitala la sud

Dacă sunteți în capitală și doriți să ajungeti la Maspalomas sau Playa del Inglés, trebuie doar să o luati pe autostrada de sud (GC-1), și în ceva mai mult de o jumătate de oră, mile de dune de nisip galben vor aparea in fata dumneavoastra. Călătoria pe coasta de est ofera oportunitatea de a merge pe coaste mici și plaje de nisip, însoțite de o climă blândă și însorită, unde ploaia apare rar sau deloc.

Dacă ați pornit din capitala, înainte de a ajunge la plaje și după ce a părăsit Las Palmas de Gran Canaria în spatele dumneavoastra, veti vedea al doilea mare oras al insulei, Telde.

Telde a fost capitala uneia dintre cele două regate arborigene in care era impartita insula – celălalt era Gáldar.De vazut este vecinatatea San Francisco-lui,ce are grădini frumoase, biserici, mănăstiri și conace vechi în stilul Canare cu cariere de piatră și balcoane din lemn de ceai; San Juan, cu unul dintre cele mai mari parcuri din Insulele Canare. În Biserica Sf. Ioan este o frumoasa piece de altar, dar și o imagine a lui Hristos facuta în secolul al 16-lea de către indienii mexicani, din pastă de porumb. Telde are, de asemenea, numeroase situri arheologice, cum ar fi Troglodyte din Cuatro Puertas.

Fig. 3.9 Telde

Plecand de la Telde si mutandu-ne spre sud la aeroport, găsim Ingenio. Este o municipalitate comerciala și agricola unde puteți vizita faimosul Muzeu Stone. Acest oraș ia numele de la existența, în momente diferite, a unei mori de trestie de zahăr, ruinele careia s-au pastrat de-a lungul timpului.

Mai jos vom găsi Agüimes. Satul a fost locul unde a fost situata singura domnie ecleziastice de pe insula, iar o vizită la centrul istoric al orașului, unde se află așa numitul Palatul Episcopal, este bine meritata. Biserica parohială are numeroase lucrări ale lui Luján Pérez, precum și imagini ale altori autori anonimi. Între Agüimes și Ingenio, Guayadeque se deschide, oferind un peisaj frumos, ce se ridică la aproximativ 1.500 de metri altitudine înainte de a se disparea în coasta de est a insulei. Judecând după așezările sale și peșterile locuite, se crede că a fost un sat aborigen important. O atracție unică în Guayadeque ar fi o biserică gravata in stâncă, precum și baruri și restaurante construite în teren.

Pe coasta Agüimes este Playa de Vargas, unde poti merge la windsurfing, iar la plaja El Cabron, unul din cele mai frumoase locuri de scuba diving. Dacă vă întoarceți la autostrada, reveniti imediat la municipalitatea Santa Lucía, formata din două zone distincte: creasta interioara și partea de coastă. Zona interioară este formata din pantele abrupte ale Caldera de las Tirajanas, cu frumoasele plantații de palmieri si zonele unde se află satele Santa Lucia și San Bartolomé de Tirajana. Pe coasta este plaja de Pozo Izquierdo, ce este celebra în întreaga lume ca fiind unul dintre locurile pentru Campionatele Mondiale de Windsurfing, ce au loc anual în luna iulie.

De la sud la est

Dacă urmăm traseul interior, de la San Bartolomé de Tirajana am putea face apoi drumul până la coasta (zona turistica) de-a lungul drumului alternativ din munți pana la prapastiile adânci, cum ar fi Tirajana Ravine, și Arguineguín, prapastia Fataga, Los Vicentes, la Pata sau Chamoriscan care se deschid în Maspalomas. Pe de altă parte, dacă vom continua traseul nostru rutier, ajungem la zona turistica incepand cu plaja Tarajalillo, unde San Augustin deschide usile pentru plajele din Las Burras, el Inglés și Maspalomas.

Fig. 3.10 Dunele de nisip – Maspalomas

Fig. 3.11 Stațiunea Maspalomas

Există 17 km de coasta, cu numeroase dune care alcătuiesc peisajul care inconjoara așa-numita oaza Maspalomas- cu palmieri în jurul unui iaz de apă, cunoscuta sub numele La Charca. Aceasta oaza face parte din Rezervația Naturală Specială de dune din Maspalomas, o arie naturală protejată, care acoperă aproximativ 400 de hectare. Setul de dune este, de asemenea, un habitat aparte pentru specii rare de plante, nevertebrate interesante, și numeroase păsări.

În timpul iernii iazul oferă hrană și adăpost pentru păsările migratoare provenite din Europa, care își petrec iarna pe continentul african. Punct principal este zona unde este situat farul din Maspalomas, far care se ridică la 65 de metri în apropiere de oaza. Găsim, de asemenea, numeroase locuri de petrecere a timpului liber, legate de teritoriu și istoria Gran Canaria și a resurselor sale naturale. Acestea sunt în principal grădini botanice, parcuri zoologice și parcuri acvatice.

De aici, ne întoarcem pe drumul spre Mogán, dar înainte de a ajunge la sat am recomanda oprirea pe la Arguineguín pentru a vizita cartierul Marina și, de acolo, urmarea drumului care trece prin Puerto Rico, Tauro și Taurito. În oricare dintre aceste statiuni turistice vă puteți bucura de o baie și va puteti răcori pentru restul călătoriei, deși, așa cum am arătat deja, distanțele dintre toate punctele sunt foarte scurte.

Continuând de-a lungul drumului ajungem la Mogán.

Ceea ce vedem prima oara este Puerto de Mogán unde, la fel ca în Puerto Rico, poti sa te duci in excursii cu barca pentru a vedea coasta de vest a insulei Gran Canaria. Din port mergem câțiva kilometrii si ajungem în centrul orașului, o zonă ce a fost anterior un depozit de distribuție a alimentelor de pe insulă și unde fructele manga, avocado și alte produse tropicale sunt des intalnite.

Fig. 3.12 Stațiunea Puerto Rico

În centrul orașului putem alege sa continuam drumul stabilit(călătoria noastră în jurul insulei), sau sa o luam spre rezervoare si să ajungem la varful aflat in mijlocul Gran Canaria, și de acolo sa parcurgem drumul spre capitala.

Dacă vom opta pentru a rămâne pe traseul nostru inițial, vom continua spre municipiul La Aldea de San Nicolás.

Drumul se îndepărtează de coastă și, deși vom vedea prapastii destul de adanci, ele pot parea chiar mai frapante de la distanta.

Ne putem decide spre a opri pe drumul principal pentru câteva minute și îngropa în cătune, cum ar fi Veneguera, Tazartico, Tazarte sau vom merge la plaja Guigui, un spatiu natural la care se poate ajunge doar pe jos sau din spre mare. Totusi, aceasta este o excursie exclusivă așa că noi vom urma drumul care ne va conduce la La Aldea.

Odată ajuns în acest oras indepartat, oras ce reprezinta si unul dintre cele mai mari zone de export a tomatelor, servind principalele piețe europene, va trebui sa luati o pauza, fie pe plaja sau in oras. In oricare dintre cele doua locatii putem manca orice ne dorim si ne place, desi va recomand pestele proaspat pus la dispozitie de localnici.

Inainte de a continua calatoria asadar, va sugerez de asemenea sa continuati pana la capitala prin centru, de-a lungul drumului principal în ultimele două dintre cele mai importante rezervoare de pe insulă până când vom ajunge în centrul geografic, Artenara, sau rămânem la planurile noastre originale.

Din La Aldea vom continua pe partea de nord-vest a insulei Gran Canaria. Un drum cu serpentine și un număr impresinant de stânci spectaculoase ne vor însoți urmatorii 20 de kilometri. Agaete ne aparea in continuare in cale. La Agaete, ca și în municipiile anterioare, vom alege, de asemenea, între  a vizita portul sau a face oprire prin centrul orașului.

Fig. 3.13 Puerto de Mogan

De la Nord

Puerto de las Nieves, în plus față de schimbarea notabila in conditiile atmosferice, relevă stânci și zonele stâncoase care ne vor ține companie cat vom parcurge nordul. La dreapta -Punta de Galdar, la stânga- Andén Verde; am trecut in urma cu doar cateva minute, iar in fata ochilor vom sesiza nordul Atlanticului. Centrul orașului Agaete poartă urme lasate de zeci de artiști de pe insulă, și găzduiește grădinile botanice Huerto de Las Flores. Nici putem pleca de aici fără a conduce, la doar câțiva kilometri spre El Valle, unde intalnim clima subtropicala, perfecta pentru culturi, cum ar fi cele de cafea, guava, mango și avocado.

Hotelul Los Berrazales și sursele termale de apa-care este utilizata si ca apa de masa- face aceste locuri unice.

După ce am parasit Agaete, vom urma drumul GC-2 pentru spre Gáldar pe drumul de intoarcere spre capitala.

Aici este locul unde este reședința Guanartemes, sau a regilor insulei, asezari vizibile inca datorita numarului mare. In centrul orasului trebuie sa vizitam muzeul Cueva Pintada. Vizita continau cu zona arheologică  El Agujero, zona care este una dintre cele mai mari concentrații de case și movile arborigene de pe insula. Putem vizita de asemenea, zona necropola yunde sunt conservate cele mai importante movile funerare din Insulele Canare.

Imediat langa Gáldar este Santa Maria de Guía. Nu trebuie sa uitam sa ne oprim aici si sa cumparam brânză de flori realizata cu lapte de oaie, caș amestecat cu flori de ciulin sălbatic. Vizita la biserica ne va face sa ne minunam de unele dintre imaginile religioase expuse, imaginile fiind cele mai valoroase din patrimoniul picturale al insulei. Deși a doua zi se apropie de sfârșit, vă recomandăm să faceti un scurt drum în jurul dealurilor din aceste două municipalități. Nu putem parasi Guía fără a ne opri la Cenobio de Valerón, un sat de pre-hispanici. Drumul ne va purta mai departe peste prpastii spectaculoase și peste unul dintre cele mai mari poduri din țară- unde vă puteți bucura de un alt baie răcoritoare în mare, deși de data aceasta pe o coasta mai robusta. Pentru iubitorii de surf aceasta oprire este o necesitate.

Dacă, pe de altă parte, dorim să ajungem la capita pe o cale interioară, trebuie să ne indreptam spre Moya. Vom conduce în jurul praspastiilor câteva minute, timp în care putem vedea pădurile dafin. La Moya ne putem bucura de  plantații de banane. Pana la Firgas vom merge doar cativa kilometri, loc in care vom vedea pete mari de frumusete, cum ar fi piața și biserica Parroquial San Roque, Primaria si centru cultural. De acolo vom merge la Arucas unde, la sosire, biserica gotica ne va întâmpină. Fabrica de rom, grădinile Marquesa sau munte Arucas sunt alte locuri ce merita o vizita inainte de intoarcerea înapoi in capitala, Las Palmas de Gran Canaria. Dacă avem deci de facut un drum spre sud, in aproximativ 30 de kilometri de autostradă vom ajunge inapoi la  hotelul nostru sau la apartament.

Fig. 3.14 Biserica San Juan Bautista – Arucas

3.3.2 Acomodarea turiștilor

Gran Canaria este o destinație aleasă de mii de turiști în fiecare an. Este un loc la modă pentru mulți vizitatori străini, din cauza climei sale, apropierea sa de oriunde din Europa, doar peste două ore de mers cu avionul, locul ideal pentru a vă relaxa la soare și a va bucura de ceea ce natura are de oferit. Adăugat la farmecele sale naturale, Gran Canaria oferă un serviciu clasă pentru cei mai exigenti  vizitatori, ceea ceii sa se simta ca acasă, într-un climat mai cald. Experiență și atenție la detalii se reflectă în calitatea acestui serviciu.

Gama de cazare este la fel de mare ca imaginatia oaspeților. Pe alnga plaja sau la oraș, hoteluri mari și moderne, bungalouri și apartamente orientate spre familie, sau pentru cei care prefera o evadare mai liniștite chiar vile private discrete.

Totul intr-o zona turistica moderna care poate satisface chiar si cele mai pretentioase gusturi. Insula are, de asemenea, o gamă largă de case si hoteluri rurale, de-a lungul prapastiilor și munților. Pe scurt, vizitatorul care face aceasta alegere poate fi sigur ca va găsi cea mai bună opțiune pe care o poate cauta.

3.3.3 Plajele

În cazul în care vizitatorul vine în căutare de soare și plaje, nu este destinație mai buma. Gran Canaria are o sursă naturală bogată de plaje, dintre care majoritatea sunt decu nisip galben, ceea ce le face unice pentru frumusețea lor  si starea in care sunt.

De asemenea, aveți parte de toate facilitățile pentru o zi liniștită de mare, și puteti avea încredere deplină în calitatea apelor. Insula are mai mult de 60 de kilometri de plaje, de la impresionanta Maspalomas cu 250 de hectare de dune de mare, la golfurile ascunse ale coastei de vest Grancanarian precum Guigui; sau, plaja plină de viață și cosmopolită Las Canteras din capitala. Dintr-o parte in alta a Gran Canaria, plaje poate fi savurate pe tot parcursul anului, datorită climei. Insula are, de asemenea, treizeci de plaje de nudiști.

Fig. 3.15 Playa del Ingles

Zona turistica prin excelență – cea mai mare concentrație de hoteluri si apartamente pot fi găsite, precum și toate tipurile de facilități de agrement. De asemenea, este zona în care puteți găsi cele mai bune plaje din Tarajalillo la Mogán, sa va bucurati de un climat uscat și însorit pe tot parcursul anului. Efectul vânturilor nu se produce datrorita muntilor din nord, care permit partii de sud a insulei sa se bucure de zile consecutive de soare.

În partea de nord a insulei plaja cea mai cunoscuta este cea din capitala, Las Canteras. Mai mult de patru kilometri de nisipuri de aur, protejate de un recif natural cunoscut ca La Barra.

Un stup de activitate maritima a apărut în jurul plajelor de la nord la sud. Infrastructura excelenta permite vizitatorilor să aleagă între pescuit, navigatie, scuba diving sau windsurfing. Sigur puteți face ca toate visele dumnevoastra sa devina realitate aici în orice zi a anului.

3.3.4 Sporturile pe apă și navigația

Gran Canaria este o destinatie marina care își deschide porțile pe tot parcursul anului. Resurse naturale neatinse, combinate cu  foarte dezvoltată și actualizata continuuinfrastructura  înseamnă satisfacție garantată. Entuziaști de mare se un paradis absolut va găsi. Facilitatile portuare și sportive nu sunt mai prejos, și condițiile pe mare fac navigația ideală și sunt foarte bune pentru toate celelalte sporturi nautice.

Curenți aduc cu ei hoardele mari de pește de-a lungul a 236 km de litoral, lucru care atrage nu numai turisti, ci si profesioniști in scufundări la mare adâncime la Gran Canaria.

Navigația ca sport a devenit într-adevăr larg răspândită în rândul locuitorilor din Gran Canaria. Marinarii născuți aici au excelat pe scena mondială și au făcut parte din echipele de navigatie, chiar reprezentând echipa olimpică spaniola. In capitala in special, există un număr de cluburi de navigatie la care sute de tineri, de la o vârstă foarte fragedă, isi antreneaza abilitățile de navigatie în jurul golfului.

Această pasiune pentru navigatie a dus la apariția unei discipline sportive  numite Vela Latina Canaria, formata din barci cu un catarg, cu o lungime maximă de 6,65 metri, o llățime maximă de 2,37, și o panza în formă triunghi de peste 40 de metri patrati.

Bărcile au echipaje formate i nouă-unsprezece membri, și să concureze pe apele cursa de-a lungul coastei splendid de Las Palmas de Gran Canaria, din aprilie până în octombrie. Cele mai multe dintre vasele reprezintă diferite cartiere ale orașului, oferind sănătos

concurența între zonele rivale. Originile exacte ale acestui sport nu sunt cunoscute, deși se crede a fi direct legate de cursele între navele de pescuit și altele care au lucrat în jurul porturile de la Bahía de la Luz.

Data de începere oficială a acestui sport are referinta inapoi in 1904, ca parte a festivităților locale în districtul San Cristóbal, în capitala.

Insula are aproape zece porturi sportive, cu planuri ambițioase pentru a crește numărul de locuri în următorii câțiva ani. De asemenea, în fiecare an, sute de barci vin împreună pe insula, din întreaga lume șipornesc peste Atlantic pentru a ajunge la porturile de pe coasta americană. Multe dintre aceste concentrații constituie zone sportive importante, evidențiate de mare ca o camaraderie intre toti navigatorii.

Pescuit sportiv de mare adâncime

Bogăția apelor insulare fac o indelunga traditie printre locuitorii  din Gran Canaria. Specii, cum ar fi Blue Marlin, pește ac sau pește țeavă, alb, patudo, ton Atlantic, Barracuda și ton alb,  sunt capturate în fiecare an de-a lungul coaste, de  pescarii profesioniști și amatori. Gran Canaria, fără îndoială, este un loc de clasa mondiala pentru excelenta in pescuit de adâncime. Zeci de bărci pornesc zilnic din porturile din nord-estul insulei și oferă turiștilor  ape superbe, cu o mare varietate de specii, astfel încât acestea se pot bucura de o zi cu adevărat unica afară.

Surfingul

Nord este pentru surfing, în timp ce partea de sud și est sunt pentru amatorii de windsurf. Nu mai mult de 23 de zone de pe insula sunt apte pentru practicarea acestor sporturi. Cele mai multe dintre acestea au toate facilitățile pentru a oferi tot ce trebuie pentru o zi confortabila, relaxându-vă. De la El Confital în Las Palmas sau Gran Canaria cu ale sale Las Monjas val, la Gáldar și Bocabarranco, întreaga coasta de nord este perfecta pentru iubitorii de surf și bodyboard. Coasta de aici este stancoasa si puteți obține valuri în creștere de până la cinci metri în înălțime.

Windsurf

În ceea ce privește windsurfing, Gran Canaria este una dintre cele mai importante opriri de lungul traseului de campionat mondial. Împreună cu Hawaii este lumea Meca pentru acest sport, cu două plaje ideale pentru windsurf aproape pe tot parcursul anului. Pozo Izquierdo, pe lângă faptul că locul uneia dintre etapele Campionatului Mondial, este de origine pentru mulți sportivi care au excelat in acest sport atât la nivel național și internațional.

Cealaltă este Playa de Vargas, care a fost, de asemenea un loc de întâlnire pentru unele dintre etapele campionatul mondial PWA, precum și o bază de formare pentru sportivi de top și o "clasă naturala" pentru cei care incep. Mai la sud este punctul în care Playa del Inglés se alătură Maspalomas, sau Arguineguín, unde amatorii de windsurf pot avea, de asemenea, acces la sportul lor preferat în condiții perfecte.

Scufundari

Aproximativ zece școli de scufundări pot fi găsite în Gran Canaria.

Originile vulcanice de pe insula dezvăluie bogăția ecologică și biologică a vieții pe mare, care va captiva pe cei care cred că au văzut tot ce este de vazut in josul mării. Varietatea si  frumusețea ei este de netrecut. Exemple remarcabile din capitala sunt Bajas de La Isleta pe Playa de Las Canteras; în sud-est plaja de la El cabron; în partea de sud La Baja de Pasito Blanco, iar la nord Sardina del Norte, și Caleta Baja în Gáldar ar fi principalele recomandări ale noastre.

3.3.5 Activități în timpul zilei

Sa fii plictisit nu este o optiune in Gran Canaria. Insula este un parc tematic urias pentru distractia intregii familii. Oportunitatile pentru relaxare sunt nenumarate, fie ca vreti sa stati afara sau sa petreceti timpul in interior. Astfel, insula va ofera o multitudine de variante, toate inconjurate de natura.

Aceste pete de agrement sunt strâns legate de teritoriu, de la grădinile botanice, cum ar fi Jardín Canario sau Los Palmitos Park Zoo; parcuri acvatice, în special în partea de sud a insulei, sau cu un fundal științific, cum ar fi Muzeul Arheologic și Parcul Pintada Cueva din Gáldar, un bastion al picturi aborigene plus Museo Canario sau Muzeul de Știință. În plus, există spații largi deschise, care reunesc viața sălbatică a insulei, cum ar fi proprietatea Osorio în Teror, pădurea de pini Tamadaba și zonele din jurul Tirma , La Charca de Maspalomas loc in care turiștii se pot bucura de plajă Maspalomas.

Gradina botanica VIERA Y Clavijo

Creata de extraordinarul Eric Sventenius, mult-iubita "Jardin Canario" arată o mare bogăție a vieții sălbatice din regiune Macaronezia, evidențiată de 500 sau cam asa ceva de specii endemice ale Insulelei Canare. Acoperind o suprafață de 27 de hectare, este considerata cee mai mare grădină botanică din Spania.

Parcul PALMITOS

Puteti vedea 51 de tipuri diferite de palmieri, 1.500 de pasari exotice. Are o colectie superba de cactusi, orhidee, fluturi și colibri, 160 de specii de pesti tropicali, crocodili și papagali.

Holiday World

Holiday World este un parc de distractii si inima centrului de agrement, dar este de asemenea si cel mai mare care poate fi gasit in Insulele Canare.

3.3.6 Activitati de agrement pe timp de noapte

Daca sa fii plictisit nu este o optiune ziua, distractia este garantata in Gran Canaria chiar si noaptea.

Climatul primavaratec permite Canariei sa ofere tursitilor sai o varietate de oportunitati in fiecare noapte a anului.

Dacă doriți să luati cina, în Gran Canaria alegerea ta este fără sfârșit și nu există nici o restricție de timp. Deși timpul oficial pentru locuitori este între nouă și unsprezece, nimeni nu este legat de acest program, iar vizitatorii se pot bucura de o cina deosebita la aproape orice moment.

De asemenea, vizitatorul poate alege o varietate de alimente din întreaga lume, ca și când ar fi în țara de origine. Dacă te duci pentru gastronomia locală, alegerea dvs. merge la barurile dacă alegeți tapas, la restaurantele de alimentare locale tipice.

Dupa cina, optiunile in noapte sunt variate pentru a satisface toate gusturile. Terasele din centru istoric, langa mare; baruri unde poti asculta muzica live si sa te simti integrat in peisaj alaturi de localnici; sali de bal, cluburi, pub-uri; toate acestea sunt impartite de-a lungul insulei. Capitala si partea de sud au totusi cea mai mare varietate de localuri, ceea ce le ofera avantajul de a tine mai mult deschis. Daca alegi totusi casinoul, este unul singur in Las Palmar si doua in San Augustin si Maspalomas.

De asemenea, exista festivale locale, iar in fiecare luna cel putin una dintre cele 21 de municipalitati ale insulei tine o petrecere si chiar o petrecere in plina strada care releva traditiile locale; acesta este cu siguranta un lucru ce merita vazut de orice vizitator.

3.3.7 Gastronomia

Carne de capră, carne de porc, vită și nu uita de pui, iepure sunt carnile folosite în bucătăria Gran Canaria.

 Ca pești, grouper, biban de mare și vechi roșu "vieja", tonul, sunt cei care se prepara aici si nu uita ca peștele proaspăt nu va fi lipsit de pe orice masă bună la multe restaurante de pe coastă.

Gastronomia populară locală Gran Canaria și bucătăria mai avangardista merg cot la cot, întotdeauna cu o bază locală comună și oferind o mare varietate.

Vizitatorii au un meniu extins din care pot alege atunci când vine vorba de mâncare. Goat compus din "tollos" sos (carne de rechin de-sărat "Dogfish" aromat cu un sos facut cu usturoi, chimen, șofran, boia, ulei si otet); "Carajacas" (ficat de vitel cu sos, cimbru și usturoi, printre alte ingrediente); "Vieja Ropa" (năut compus cu carne de vită și de pui, preparate cu cartofi prajiti si un sos facut cu ceapa, rosii, vin alb, șofran, cimbru, dafin, patrunjel si piper negru boabe). Friptură de carne de porc este o alegere gustoasa, în orice moment al zilei. Dar regele felurilorde mâncare de pe mesele Insulelor Canare este "Canario sancocho": bas sărat de mare, cartofi, cartofi dulci, și "gofio Pella" (pasta de porumb) toate asezonate cu sos Mojo – sunt o delicatesă.

Cele mai comune mancaruri sunt supă de pește, naut si tocana "Rancho", precum și sosul de pește din toate soiurile sale.

Dar daca esti vizitator in Gran Canaria nu poti pleca fără a încerca unul dintre tradițiile sale cele mai tipice: "enyesque", o gamă largă de aperitive, "papas arrugadas" cartofi fierți in coaja, sos Mojo Picon (care însoțeste aproape orice fel de mancare) sau varietatea de brânzeturi grancanary care au dat insulei eticheta "o mica Franta" pentru diversitatea lor și producția rafinata.

3.3.8 Viața culturală

Muzica clasica, opera și Zarzuela, teatru și dans, jazz, muzică africana și americana, teatru, cinema sau video: toate acestea pot fi savurate aproape în fiecare lună a anului în Gran Canaria, prin festivaluri internaționale sau evenimente organizate pe insula.

Anul începe în Gran Canaria cu Festivalul de Muzică Canare, care are loc între ianuarie și februarie. În edițiile succesive, figuri importante la nivel mondial în muzica clasică s au adunat aici, pe insula, infiecare an, deleagandu-se o premieră mondială, precum și lucrări de ale noilor compozitori. Alte elemente includ Operă și Festivalul Zarzuela, și pentru iubitorii de cinema, Festivalul International de Film de Las Palmas de Gran Canaria, cu premiul său special "Lady Harimaguada", a devenit un accesoriu obișnuit pe calendarul de evenimente dintre lunile martie și aprilie. Canary International "Jazz and More" festivalul ce salută sosirea verii și alee artiștilor interpreților sau executanților ce joacă în piețe principale și teatre in toate municipalitățile de pe insula. Festivalul Teatru de toamna și Womad, reunește stele ale muzicii etnice într-o mare petrecere de muzică populară, ducand calendarul anual la capăt- un an care a reunit zeci de evenimente culturale în aproape toate municipalitățile, alături de artiști din toate genurile, în teatre din capitală și alte orașe principale de pe insula.

Muzeele

O mare parte din averea istorica și culturala aa Gran Canaria este centata in jurul numeroaselor muzee împrăștiate de-a lungul insulei.

Cele mai multe dintre ele sunt, în același timp, centrele de cercetare permanente care le fac centre importante în subiectele pe care se specializează în diferite părți ale insulei,. Putem merge la trecutul său Aboriginal până în prezent.; există, de asemenea clădiri, care sunt înființate ca case muzeu în memoria fiilor iluștri de pe insula, sau altele de locuințe istorice pentru reinverea tradițiilor și obiceiurilor populare, care sunt, de asemenea, foarte frecvente. Muzeele din Gran Canaria nu trebuie ratate pentru calitatea mare de conținut spectacol, și pentru experiența de a vedea structura clădirilor în sine. Valoarea acestor centre ca clădiri aritstico-istorice constă în faptul că acestea sunt exemple frumoase ale arhitecturii variate și bogate din Insulele Canare.

Gran Canaria – de la muzee de artă contemporană, cum ar fi Centrul Atlántico de Arte Moderno, împreună cu Muzeul Canare loc care prezintă cea mai mare colectie din trecut Aboriginal insulei, la Muzeul Diecezan de artă sacră, iar Casa de Colon, care reuneste o importantă colecție de documente și obiecte legate de trecerea prin Canare a celebrului Cristofor Columb, și relația Canarelor cu America. Pentru aceste muzee, toate pe o rază de un kilometru, trebuie să adăugați Elder Muzeul,din Parcul Santa Catalina, precum și alte case muzeu ilustre precum Benito Pérez Galdós, Tomás Morales, Néstor Martín Fernández de la Torre, Fernando și Juan de León y Castillo sau Antonio Padrón, printre altele.

Arheologie

Cea mai bogata colectie culturala și artistica aborigena din intregul archipielag este aici, în Gran Canaria. Cele mai notabile dintre acestea sunt localitățile cu picturi din peșteri, cum ar fi Pestera pictata în Gáldar, o peșteră artificială ai căror pereți sunt decorati cu frize formate din motive geometrice, în pătrat, forme triunghiulare și circulare de culoare roșie, ocru și alb. Acestea sunt similare cu cele gasite in mod regulat in ceramică.a Nu mai puțin spectaculoasă este așezarea care a fost descoperita în jurul pesterii, după mai mult de douăzeci de ani de săpături arheologice. Vizitatorii pot contempla ruinele caselor, interioarele fiind păstrate cu tot cu conținutul lor, ca o dovada a activităților de timp.

După un program de restaurare minuțioasă și conservare a acestor picturi rupestre, acest sit arheologic este acum partea de sus a listei pentru cei care doresc să vină și să vada patrimoniul cultural și artistic al Gran Canaria. Descoperirea sa actuală datează din 1873, iar valoarea sa extraordinara istorică este acum atât de mare, încât din 1970, instituțiile de pe insula au susținut și finanțat aconservare picturilor rupestre.

Nu trebuie să pierdeți în călătoriile dvoastra în jurul Gran Canaria hambarele ale coloniștilor pre-hispanico. Nu toate au rezistat la fel de-a lungul anilor; Risco Pintado (Temisas), Alamo (Acusa Seca) sau pe partea de sud a Roque Bentayga (Tejeda), sunt cele mai bune exemple de astfel de depozite fortificate, cum este Coenobium de Valerón, situat în comuna Santa María de Guía, în nordul insulei.Acesta din urmă este o gaură spectaculoasa, protejata de o clapă de acoperire largă naturala.

În apropiere, în plus față de peșteră, se află un "almogarén" (confortabile și bine condiționate, precum și un loc pentru a sărbători cuultul religios).

Daca vrem sa parcurgem rute noi, nu trebuie sa lipseasca Barranco de Guayadeque, un peisaj cu prăpastie naturala care avea o populație mare Aboriginal pe vremuri judecând după numarul mare de pesteri sau Fortaleza de Ansite, un bun exemplu de sat fortificat. Partea de est prezintă o serie de peșteri naturale renovate, iar altele sunt sculptate artificial devenind case pestera, saloane de înmormântare, și "silozuri"- magazine de cereale. Layout-ul este pe diferite niveluri, la fel ca tunelul original care traversează stânca și conectează localitatea pe ambele laturi. S-ar putea să fi fost ultimul bastion Aboriginal care a rezistat trupelor castiliane înainte de cucerire.

Populația pre-hispanica Gran Canaria stabilita în principal în satele mari de structură semi-urbana- Gáldar (Painted Cave) Telde (Cuatro Puertas) sau Arguineguín au fost cele mai dens populate. Pesterile au fost cea mai comuna forma de locuința, o tradiție care trăiește astăzi în anumite zone din interiorul insulei, deși locuințe importante au fost descoperite săpate în pământ în sine, cu un exterior rotunjit si cu blocuri mari de piatră uscată și acoperiș din lemn.

3.3.9 Carnavalul Las Palmas

Carnavalul din Las Palmas este, probabil, cel mai popular eveniment printre localnici. Festivalurile muzicale tind să domine atmosfera dinamică a Gran Canaria, dintre care trebuie pomenite Festivalul de Muzică Canare, Festivalul Internațional de Muzică Folk, Festivalul Operei, Womand, Festivalul Internațional de Jazz și Festivalul Internațional de Folclor. Însă, tabloul este rotunjit (fără a fi, pe de altă parte, complet) de Raliul Atlantic pentru Crucișătoare, Festivalul Internațional de Film din Las Palmas, Festivalul Marinei, sau Lupta cu Apă, lângă orașul Telde.

Fig. 3.16 Carnavalul Las Palmas

Originea păgâna a acestor festivaluri datează încă din perioada Imperiului Roman, dar pe parcursul timpului obiceiurile s-au mai schimbat. Festivalul nu este organizat într-o perioadă fixă, dar are loc an de an în lunile ianuarie, februarie sau martie. Pe perioada celor trei săptămâni cât durează Carnavalul orașul se schimbă, devenind un loc al distracției, al dansului și al muzicii. Un lucru surprinzător la acest Carnaval este că an de an își schimbă tema principală. De-a lungul vremii au fost organizate Carnavalul Piraților, Carnavalul Jocurilor Olimpice, Carnavalul Belle Epoque, Carnavalul Africii, Carnavalul Rock sau Carnavalul Circului.

Fig. 3.17 Carnavalul Las Palmas

În timpul Carnavalului sunt organizate piese de teatru stradal, concursuri de muzică, de fotografie, de deghizări, de cumpărături sau jocuri pentru copii, au loc concerte de muzică și toată lumea dansează pe străzi. Momentul cel mai așteptat al Carnavalului este reprezentat de alegerea Reginei Carnavalului din Las Palmas. Spre deosebire de Carnavalul din Santa Cruz de Tenerife, în timpul Carnavalului din Las Palmas sunt alese două regine: una a copiilor și alta a adulților. Poate că tradițiile s-au schimbat de-a lungul vremii, dar finalul Carnavalului a rămas același de sute de ani. Astfel, îngroparea sardinei reprezintă finalul oficial al petrecerii. În ultima zi a festivalului prin oraș este plimbată o machetă uriașa a unei sardine, iar îngroparea acesteia semnificând încheierea Carnavalului, sau pentru unii începutul unui nou an de pregătiri.

An de an, carnavalul găzduiește zeci de mii de turiști din Spania și din toată lumea, care vin special pe insulă pentru acest eveniment unic.

3.4 Indicatori economici în turismul din Gran Canaria

Turismul reprezintă cel mai important sector al economiei regiunii Gran Canaria și totodată aduce un aport considerabil întregii economii naționale.

Fig. 3.18 Totalul turiștilor pe trimestre și cheltuielile acestora în anul 2012

Din graficul prezentat rezultă ca in primul trimestru al anului (Q1) procentajul de turisti sositi este cel mai mare din timpul anului, de 29,72%, in partea a doua a anului procentajul este de 19, 25% turisti, apoi in trimestrul al treilea 22,79% turisti iar in ultimul trimestru 28,23 turisti. Astfel reiese că intervalul octombrie-martie este cel mai aglomerat, temperaturile scăzute din această perioadă din restul Europei determină turiștii să aleagă temperaturile ridicate înregistrate pe insulă.

Din punct de vedere al cheltuielilor in ultimul trimestru procentajul este mai mare, de 30.54%, urmat apoi de trimestul I 28,59% urmand apoi trimestrul 4 cu 23,85% cheltuieli si cel de-al doilea cu 17,02% cheltuieli.

Fig. 3.19 Comparația turismului lunar între anii 2011 și 2012

Fig. 3.20 Comparația gradului de ocupare a hotelurilor din Gran Canaria

In graficul prezentat procentajul celor doi ani este aproximativ asemanator. In luna ianuarie se observa o evolutie de la 74,54% in anul 2011 la 78,89% in 2012.

Fig. 3.21 Numărul de turiști străini în anii 2011 și 2012

Din tabelul urmator rezulta ca totalul de turisti este de 3.311.693 in anul 2011 si de 3.233.845 -2012. Se observa o diferenta de 2,35% intre cei doi ani 2011 avand mai multi turisti.

Fig. 3.22 Analiza turiștilor din Gran Canaria după sexul și vârsta acestora

Tabelele evidentiaza faptul ca cei mai multi turisti au varste cuprinse intre 25 si 44 de ani, urmati de cei cu varste cuprinse intre 45 si 64 de ani si de tineri pe 15 ani. Copiii si batranii au un procentaj foarte mic. Din punct de vedere al sexului predomina persoane de sex masculin. Anul 2012 prezinta o evolutie a prezentei turistilor cu varste intre 25 si 44 de ani spre deosebire de anul precedent. Si prezenta barbatilor creste cu 0,36 procente.

Fig. 3.23 Tipuri de cazare și numărul de nopți petrecute

Din diagrama rezulta ca majoritatea turistilor inchiriaza camera la hoteluri sau in alte parti. Sunt urmati de cei care se cazează la familie sau prieteni, foarte putini fiind cei care au bun imobiliar propriu. Facand o comparative intre cei doi ani, numarul celor care vin in vizita la rude a crescut cu 1,8% in 2012.

Mai mult de jumatate din turistii care ajung aici raman cazati intre 1 si 7 nopti iar altii opteaza sa petreaca intre 8 si 15 nopti. Spre deosebire de anul 2011 , 2012 are o crestere a turistilor din prima categorie, de la 57,62% la 58,32% turisti.

Fig. 3.24 Gradul de revenire al turiștilor în Gran Canaria

Fig. 3.25 Cheltuielile turiștilor în insulele Canare și Gran Canaria

Fig. 3.26 Media nopților de cazare în hoteluri pe naționalități

Fig. 3.27 Situația generală a turismului în Gran Canaria în anul 2013

Fig. 3.27 Media turiștilor care optează pentru cazare în apartamente pe naționalități

Se observă că turiștii nemți și spanioli apelează în număr foarte mare la varianta închirierii apartamentelor, deoarece petrec sejururi mai lungi. Aceștia sunt urmați de englezi și nordici (norvegieni și suedezi).