GRADULUI DIDACTIC I ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT MOTIVAȚIA ÎNVĂȚĂRII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR CORDONATOR ȘTIINȚIFIC, conf.univ.dr. AURORA-ADINA COLOMEISCHI CANDIDAT,… [620518]

1

UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

LUCRARE DIDACTICO-ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA
GRADULUI DIDACTIC I ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT

MOTIVAȚIA ÎNVĂȚĂRII ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR

CORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
conf.univ.dr. AURORA-ADINA COLOMEISCHI

CANDIDAT: [anonimizat]. înv.primar RUSU căs. MATEI M. ANCA-ALINA
Liceul de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani

2

Motivația învățării în învățământul primar

CUPRINS

Argument…………………………………………………………………………………………………….pag.4

Capitolul 1. MOTIVAȚIA – DEFINIȚII ȘI FORME
1.1. Motivația ca proces reglatoriu……………………………………………………………………pag.7
1.2. Structuri motivaționale……………………………………………………………………………..pag.8
1.3. Forme ale motivației……………………………………………………………………………….pag.12
1.4. Motivația învățării………………………………………………………………………………….pag.14

Capitolul 2. ÎNVĂȚAREA – FACTORI ȘI CONDIȚII
2.1. Învățarea umană……………………………………….pag.
2.2. Învățarea școlară…………………………………………pag.
2.3. Factori și condiții ale învățării…………………………pag.

Capitolul 3. MOTIVAȚIA ÎNVĂȚĂRII LA ȘCOLARUL MIC
3.1. Specificul învățării la școlarul mic…………………………………………………..pag.
3.2. Formarea și evoluția motivației în învățământul primar…………………….pag.
3.3. Motive ale învățării…………………………………………………………………………pag.
3.4. Factori motivaționali în învățământul primar…………………………………….pag.
3.5. Rolul părinților în dezvoltarea motivației………………………………………pag.

Capitolul 4. METODOLOGIA CERCETĂRII – MOTIVAȚIA ÎN ÎNVĂȚARE
4.1. Scopul cercetării……………………………………………………..pag.
4.2. Obiectivele cercetării………………………………………………..pag.

3

4.3. Ipotezele de lucru……………………………………………………….pag.
4.4. Instrumentele și metodele de cercetare…………………………………….pag.
4.5. Organizarea și desfășurarea cercetării…………….pag.
4.5.1. Locul de desfășurare,durata și etapele cercetării………pag.
4.5.2. Eșantionul cercetării…….pag.
4.5.3. Conținutul și metodica cercetării…… pag.
4.5.4. Rezultatele obținute și interpretarea lor….pag.
4.6. Concluzii și recomandări……………………………………………..pag.

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………..pag.

ANEXE ………………………………………………………………..pag.

4

ARGUMENT

De nenumărate ori,auzim sau nu de la elevii noștri observații de genul „este greu”, „nu-mi
place” sau „m-a atras”, am învățat ceva folositor”.Ceea ce face diferența între aceste expresii ale
elevilor este motivația.Educația nu trebuie săgenereze suferință,ci să placă,să modeleze cetățeni
responsabili.
Studierea motivației în școală a pornit de la nevoia de a înțelege și a utiliza factorii subiectivi
care explică fluctuațiile de randament școlar.
Din experiența predării în școală,a fi motivat înseamnă a acționa,a tinde spre ceva.Este necesar
să cunoaștem foarte bine elevii pe care îi instruim pentru a ști cum să îi motivăm,dat fiind faptul că
motivația are un rol important în adaptarea elevilor la cerințele școlare.Elevii nu numai că au grade
diferite de motivare,dar sunt și sensibili.Un elev care nu simte niciun impuls sau nici o nevoie de a
acționa este catalogat ca fiind un copil nemotivat,în timp ce un elev care este activat spre un
obiectiv,este considerat un copil motivat.Hotărâtor pentru noi, ca dascăli, este ca elevul să manifeste
interes pentru școală și să realizeze satisfăcător sarcinile.Pentru a motiva elevii să practice o învățare de
profunzime,trebuie să le formăm,cu tact și răbdare,motivele intrinseci ale învățării.
Un rol important în formarea și evoluția motivației îl are și colectivul în mijlocul căruia copilul
își desfășoară activitatea.Dacă în primii ani de școală,care reprezintă o etapă inițială în care are loc
familiarizarea elevilor cu rolul lor,aceștia își îndeplinesc sarcinile pentru că le pretind părinții sau
învățătoarea,nu pentru că sunt convinși de necesitatea învățării.Abia în clasa a IV-a,aceștia încep să
reflecteze asupra sarcinilor primite,ajungând să înțeleagă necesitatea îndeplinirii lor.
Uneori,elevul învață pentru că îl interesează,alteori pentru ca așa e necesar.Copilul trebuie
motivat atât de părinți,cât și de către învățător.Pentru crearea motivației,este necesar să se prezinte
copiilor scopul învățării și cum pot fi folosite cunoștințele lor.Practic,învățarea are la bază atât motive
externe(nota,lauda,pedeapsa),cât și motive interioare activității ca atare.Școlarul începe să învețe pentru
că se teme de pedeapsă sau de situații penibile sau pentru căașteaptă o răsplată.Recompensele și
pedepsele generează stări emoționale contrarii: satisfacție sau plăcere, anxietate sau neplăcere.Toate
aceste stări influențează motivația elevului față de activitatea de învățare.
Elevii trebuie să fie apreciați pozitiv și încurajați să-și realizeze scopurile vieții, să li se arate
progresele făcute,să le fie trezită curiozitatea pentru ceea ce trebuie să învețe.Exigențele ridicate ale

5

unor părinți nu fac decât să îi inhibe pe copii,pe când recompensele și activitățile educative prin joc
sporesc motivația.
Astfel,pornim de la premiza că ansamblul factorilor interni ai personalității elevului îl
determină să învețe și îi susțin eforturile de învățare.Acești factori nu sunt altceva decât
dorințele,aspirațiile,convingerile elevilor care se formează și se dezvoltă în procesul învățării,cât și ca
rezultat al efectuării active a învățării.Motivația este elementul care duce la producerea
învățării,și,odată cu creșterea motivației,crește și performanța în învățare.
Prin această lucrare, “ Motivația învățării în învățământul primar”, mi-am propus să scot în
evidență însemnătatea motivării copilului în preocuparea școlară. Majoritatea cadrelor didactice cât
și părinții vor să implementeze în mintea copilului deprinderi, cunoștințe, informații, să parcurgă
anumite domenii, să-l îndrume spre anumite profesii și uită un lucru foarte important și anume de a-l
face pe copil să înțeleagă de ce este necesar să facă toate acestea.
Lucrarea de față este structurată pe patru capitole din care primele trei conțin accepțiuni
teoretice,cel de-al patrulea capitol fiind destinat metodologiei cercetării.Primul capitol cuprinde
patru subcapitole cu privire la motivație,în general,și la motivația în învățare.Al doilea capitol este
structurat în trei subcapitole abordând noțiuni referitoare la învățare și la factorii și condițiile
învățării.Cel de-al treilea capitol este alcătuit din cinci subcapitole,prezentând noțiuni cu privire la
formarea motivației în învățământul primar,la motivele învățării,la rolul părinților în construcția
motivării copilului.Ultimul capitol,respetiv al patrulea ,cuprinde șase subcapitole,fiind rezentată în
detaliu partea de cercetare.În cadrul acestei cercetări am utilizt experimentul și ancheta pe bază de
chestionar,urmărindu-se ce înseamnă pentru copli motivația,în ce măsură înțeleg conținuturile
învățării,ce anume îi determină să adopte o anumită atitudine față de părinți,față de profesori.Nu în
ultimul rând,am dorit să aflu în ce măsură implicarea părinților diferă în funcție de mediul în care
trăiesc(rural,urban).

6

CAPITOLUL I
MOTIVAȚIA – DEFINIȚII ȘI FORME

1.1.Motivația ca proces reglatoriu

“Ceea ce mobilizează puternic pe un om și-l face să întreprindă ceva, pe altul îl lasă
indiferent, sau determină din partea lui o reacție negativă, de frânare, evitare. Astfel de reacții
elective apar în legătură cu oricare dintre obiectele și fenomenele întâlnite de om în viața și
activitatea sa.” (Popescu-Neveanu, P., Fischbein, E. – Psihologie generală, Ed. Didactică și
pedagogică, București, 1967, p. 169).
Conduita omului este determinată de diferite reacții,care duc la o acțiune distinctă față de cea a
semenilor săi.Atunci când are loc o tulburare în organism,păstrarea condițiilor interne nu mai este
asigurată de cele externe.Persoana în cauză știe când are nevoie de ceva,când are anumite lipsuri,când
este nemulțumită și face apel la influența mediului,înfunție de procesele sale de
cunoaștere,producându-se astfel un impuls de acțiune.Motivul principal al acestui impuls este de a
preîntâmpina și satisface nevoile.Procesul prin care individul trece în a-și satisface neviole este:
Nevoie – motiv – comportament – satisfacție sau nemulțumire.
Cuprinzând într-un tot aceste aspecte(trebuințele omului,intențiile,valențele) s-a ajuns la
noțiunea de motivație.
A.Cosmovici definea motivația ca fiind „ procesul instictiv și rațional care apare la un individ
atunci când caută să satisfacă anumite nevoi și dorințe.Într-un sens mai larg, motivația înglobeaza
nevoi, interese, intenții, tendințe,idealuri, care stau la baza condiției umane și care susțin realizarea
anumitor acțiuni, fapte, atitudini. Motivația este o stare interioară, o dorință puternică,o forță ce
pune în mișcare un individ în vederea atingerii unui anumit obiectiv.”
În încercarea de a defini motivația, s-a recurs la un set de termeni :
 forțe propulsive – acele forțe care duc la acționarea individului într-un fel sau altul
 dorințe – tendințe de a redescoperi experiențe satisfăcătoare
 pulsiuni – izbucniri energetice aflate sub tensiune.

7

Motivul este definit ca fiind „ o structură psihică ce provoacă orientarea,inițierea și reglarea
acțiunilor în direcția unui scop mai mult sau mai puțin precizat”(Charlotte Buhler). Un motiv este o
cauză principală a unui comportament.Nu orice cauză este un motiv.Un zgomot puternic face
individul să tresară,o reacție a organismului despre care nu spunem că este motivul
tresăririi.Motivul,de altfel,este o cauză internă a comportamenului individului.
Ultimele orientări în psihologie consideră motivația ca fiind lege fundamentală a organizării
sistemului psiho-comportamental,ca fiind unitate a stimulilor interni cu cei externi,a efectului cu
acțiunea și gândirea,unitate ce este încorporată ideii de „dezvoltare”, „adaptare” și „autoactualizare”.
Esențial pentru motivație este faptul că ea impulsionează, declanșează acțiunea, iar acțiunea prin
intermediul conexiunii inverse influențează însăși baza motivațională și dinamica ei. Motivația este o
sursă de activitate și de aceea este considerată “motorul” personalității.

“ Personalitatea noastră funcționează ca un filtru pentru anumite motive: cele conforme
orientării ei generale sunt reținute, cele contrare sunt respinse” (Cocoradă, E., Niculescu, R., M., –
“Psihologia generală (pentru liceu)”, Ed. All Educațional, București, 1999, p. 30).

1.2.Structuri motivaționale

La baza motivației stau:
 Trebuințele
 Motivele
 Interesele
 Convingerile
 Idealul de viață
 Concepția despre lume și viață

Trebuințele
Sunt componente ce stau la baza motivației.Indică o instabilitate psihologică sau fiziologică.
În funcție de originea lor, pot fi ierahizate în trebuințe primare (cele înnăscute), biologice (foame,sete,
sexuale), fiziologice (de stimulare, destindere) și secundare (cele realizate). O altă categorie de
trebuințe se împarte în trebuințe materiale (de confort, locuință) și trebuințe sociale (de îndeplinire
deplină a psihicului uman). A. Maslow clasifică trebuințele într-un ansamblu piramidal: trebuințele
fiziologice, trebuințele de securitate, trebuințele sociale, relative la eu, trebuințele de autoreglare,

8

trebuințele cognitive (a ști, a învăța), trebuințele estetice (de puritate, frumos), trebuințe de
concordanță (o armonie între cunoaștere, afectivitate, acțiune), trebuințe inferioare (om, animale),
trebuințe superioare (tipice individului), trebuințe homeostazice și trebuințe de creștere.(Anexa 1)

Fig. 1. Piramida trebuințelor a lui Maslow

9

În sistemul psihic uman, diversele etape ale trebuințelor se ivesc pe rând, prima etapă incluzând
trebuințele înnăscute, pe când celelalte trebuințe evoluează în timpul copilăriei, adolescenței sau chiar
mai încolo. O trebuință ia naștere ca motivație doar dacă cea ulterioară ei a fost îndeplinită. Caracterul
intens al trebuințelor descrește de la bază către vârf. Organismul poate fi pus în primejdie dacă
neîndeplinirea trebuințelor primare duc către un caracter intens excesiv. Dacă spre îndeplinirea unei
trebuințe se află o piedică, se ivește o indispoziție, ce se numește frustrare. Cel mai adesea, în starea
de frustrare, întâlnim violența.
Întâlnim și alte concepte, precum: trebuința conștientizată (dorința), trebuința situată în stare de
excitabilitate (care precizează o mișcare bruscă) ce se ivește ca tendință, iar tendința indreptată către
un țel se numește intenție.
Motivele
Sunt trebuințe ce impun o izbucnire de împlinire a comportamentelor. Pentru unii psihologi,
motivul ocupă un loc important în sistemul psihic uman, motivația fiind formată din totalitatea
motivelor unei persoane. Motivele nu sunt toate conștiente; există și motive inconștiente. Motivele
dețin două segmente: unul energizant sau dinamogen cu privire la puterea cu care este dezlănțuită și
menținută activitatea și unul orientativ sau direcțional cu privire la orientarea și înțelesul activității.
Între aceste două segmente se află o strânsă legătură, care este utilă în activitatea umană.
Mulți psihologi au dorit să aranjeze principalele motive în câteva căi esențiale. “Mai
cuprinzătoare este cea a lui H. Thomae, care vorbește de tematicile existenței, preocupări
fundamentale, în spatele cărora stau motive stabile. Sunt descrise șase domenii, dar în cadrul unora
sunt indicate mai multe preocupări”. (Cosmovici, A. + “Psihologia generală”, Ed. Polirom, Iași,
1996, p.201). Acestea sunt:
 tematica reglativă ce conține sfera trebuințelor vitale: aer, apă, hrană, etc. Aici sunt
introduse și tematica erotică și frica, A. Cosmovici alîturând alte subteme ca :
agresivitatea și tendința păstrării echilibrului sufletesc.
 tematica integrării sociale: ambiție, dorința de a-i întrece pe alții, etc.
 activarea existenței, dorința de a călători, de aventură, etc.
 tematica creativă sau a realizării de sine ce conține nevoia de a ști, de a fi pregătit, etc.
 tematica normativă cu privire la dispoziția constrângerii la regulile și principiile
sociale.

10

Aceste sunt existente cam la fiecare individ, acestea aflându-se în disproporție, la unii sunt
existente mult mai mult, la alții aproape deloc.

Interesele
Sunt elemente ale motivației ce sunt destinate către unele activități. Ele apar ca formațiuni
motivaționale mai extinse față de trebuințe, motivele presupunând constituire, perseverență și
eficacitate. Interesele sunt subordonate față de sursele dobândite de către individ, de trăsăturile sale de
caracter. Se poate spune că o persoană arată interes pentru o anumită activitate atunci când obșine
rezultate bune datorită atenției și se străduie mult într-o activitate care îi convine. Interesele sunt
diferite și anume după sfera (personale, de grup sau generale), după domeniul de activitate (sportive,
tehnice, etc). Interesele creative au un rol important, ele ușurând o activitate prin îndepărtarea
obstacolelor, a proceselor sufletești neplăcute și a atitudinilor de abordare. Față de trebuințe și motive,
“satisfacerea intereselor nu determină reducerea tensiunii psihice , ci ridicarea ei la un nivel mai
înalt” (Cocoradă, E., Niculescu, R., M., “Psihologia generală (pentru liceu)”, Ed. All Educațional,
București, 1999, p.34).
În domeniul psihic uman, interesele dețin un loc important. Știind destul de bine interesele unei
persoane, ordinea lor, conexiunile de convergență sau divergență, utilitatea diverselor interese în
activitatea umană, putem avea parte de informații utile despre personalitatea individului
corespunzător.

Convingerile
Sunt grupări motivaționale complexe în cadrul sistemului psihic uman, deținând o afectivitate
accentuată trăite intens pe plan afectiv. Acele noțiuni care au importanță pentru individ se schimbă
în convingeri având capacitatea fizică sau intelectuală de a determina ceea ce este util. Aceste valori
sunt trăite intens pe plan afectiv manifestându+se mereu, în mod deosebit, în comportament. Din
punct de vedere valoric convingerile pătrund în starea de funcționare în stările de neînțelegeri. Când
sunt trăite cu intensitate maximă ele pot avea efect asupra comportamentului înnăscut pe care îl
manifestă omul în scopul menținerii proprii ființe.

Idealurile

Oglindesc și își schimbă forma, conținutul atât în activitatea proprie cât și în activitatea altora.
Idealul nu se dobândește prin copiere, ci admite în mod prealabil o admitere de către om în funcție
de propriile însușiri. Organizarea psihologică a idealului include “trei elemente fundamentale: sensul

11

și semnificația vieții (direcția spre care se orientează o persoană, definită în funcție de modul de
existență socială, cultură spirituală, valoare morală) ;sensul vieții (ca obiectiv al vieții, ca valoare
personală supremă ce prefigurează destine, componentă intelectual-voluntară dar și axiologică a
idealului) ;modelul de viață (ghidul propus a fi urmat și atins, un fel de Eu ideal care călăuzește
viața)” (Popescu-Neveanu, P., Zlate, M., Crețu, T. – Psihologie-manual pentru clasa a X-a școli
normale și licee, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1995, p. 110) . Idealul simbolizează pentru
individ o reală constrângere sufletească.

Concepția despre lume și viață

Formează o motivație cognitiv-valorică ce învăluie totalitatea opiniilor, noțiunilor,
concepțiilor despre individ, natură, comunitate. Se creează sub neașteptata întâmplare a situațiilor de
viață, a culturii de educție. Unifică cognitivul cu valoricul în cadrul activităților.
Această ierarhizare a ansamblului de relații ce aparțin motivației se constituie în mod treptat
luând naștere o dată cu perioada copilăriei și adolescenței, aflându-se într-o strânsă
legătură. Aceste structuri motivaționale formează împreună un întreg.

1.3.Forme ale motivației
În efecutarea diverselor preocupări ale omului se stabilește cu precizie că motivația are diverse
forme.
1.Motivația pozitivă –motivația negativă
Motivația pozitivă vine din stimulările premiale (lauda,încurajarea,etc), având rezultate
favorabile asupra preocupării umane. Motivația negativă se manifestă prin sancțiuni, amenințări,
dezaprobări având mereu rezultate de prevenire, reținere, respingere.
E. B. Hurlock, psiholog american, remarcă cele două forme ale motivației, printr-un
experiment. “A împărțit o clasă de elevi în trei grupe care aveau sarcina de a rezolva, timp de 5 zile,
probleme simple de aritmetică. Înainte de începerea activității, primului grup de copii i se aduceau
elogii pentru modul de îmdeplinire a sarcinilor din ziua precedentă; celui de al doilea grup i se
făceau observații, iar ultimul grup nu era nici lăudat, nici dojenit. S-a constat că cea mai eficace a
fost lauda deoarece s-a asociat cu instalarea unor stări afective pozitive, tonifiante; utilitatea
dojenilor scade pe măsură ce este utilizată continuu, dat fiind faptul că produce stări afective

12

lăudat

dojenit

ignorat

I
–
zi

II
–
zi

III
–
zi

IV
–
zi

V
–
zi

10

15

20

25

negative, neplăcute; cea mai neeficientă este ignorarea, deoarece în cazul ei lipsesc trăirile
afective”. (Anexa 2)

Fig. 2. Efectul laudei, al dojenei și al ignorării, asupra performanțelor

2.Motivația intrinsecă și motivația extrinsecă
Motivația intrinsecă apare atunci când vine din interior, când ființa umană face ceva cu drag,
cu interes (când cineva cântă pentru plăcerea de a cânta, gătește pentru plăcerea de a găti).Aceasta
nu depinde de o stimulare din exterior,ci satisface prin însăși îndeplinirea acțiunii potrivite.Motivația
intrinsecă este cea care susține învățarea.
Motivația extrinsecă apare atunci când vine din exterior, când o persoană face un anumit
lucru pentru a fi răsplătit material, adică nu deține acea motivație pentru a face cu drag acel lucru, ci
îl face pentru anumite interese personale, pentru dorința de câștig sau laudă.

3.Motivația cognitivă și motivația afectivă
Motivația cognitivă se realizează prin nevoia de a ști, de a cunoaște ceva nou, multitudine și
transformare. Originea ei se găsește în evoluțiile cognitive impulsionând preocuparea rațională. Se
manifestă sub forma curiozității față de nou ,de complexitate. Prin mecanismele percepției, gândirii,
memoriei și imaginației au loc, progresiv: explorarea, reproducerea, înțelegerea anumitor fenomene și
dorința de a crea ceva nou. Motivația cognitivă își găsește satisfacția în a explica și a rezolva ca scopuri
în sine.

13

Motivația afectivă este determinată de nevoia omului de a obține recunoașterea celorlalți și de a
se simți bine în preajma lor. Performanțele sportivilor vin din motivația afectivă. Elevii învață pentru
a-și mulțumi părinții și pentru a nu-i dezamăgi.
Motivația pozitivă, cea negativă și cea afectivă sunt motivații extrinseci, iar motivația cognitivă
poate fi motivație intrinsecă.
Motivația pozitivă,intrinsecă și cea cognitivă sunt mult mai productive decâta motivația
negativă,extrinsecă,afectivă.La școlarii mici,mai productivă este motivația extrinsecă,decât cea
intrinsecă,deoarece cea din urmă încă nu s-a format,dacă ne raportăm la structurile de personalitate.
Productivitatea mai mare sau mai mică a formelor motivației ține de situația concretă.Este foarte
importantă personalitatea fiecărui individ pentru a se putea stabili utilitatea uneia sau alteia dintre
formele motivației.

1.4.Motivația învățării

Motivația,alături de aptitudini,este cea mai importantă variabilă a succesului școlar.Activitatea
de învățare a individului este motivată de nevoia satisfacerii trebuințelor biologice,materiale și
spirituale.
Motivația învățării reprezintă totalitatea motivelor care determină,orienteazăși organizează
intensitatea efortului de învățare.Motivul învățării elevului poate fi dat de o dorință,un interes,un
sentiment,o idee ca rezultat al reflectării în conștiința lor a cerințelor societății în care trăiesc.La baza
activității omului stau o infinitate de motive,trebuințe,interese,aspirații,convingeri,etc.Odată puse în
legătură cu o acțiune sau cu o serie de comportamente,acestea devin motive,care au o pondere diferită
în ansamblurile în care sunt cuprinse.
Formarea personalității copilului este strâns împletită cu dinamica motivelor învățării lor. Deci
este de înțeles să se susțină că nu poate avea loc un proces educațional real, științific, dacă în prealabil
nu s-ar identifica motivele învățării și n-ar fi determinată aria lor de acțiune și dacă învățătorul n-ar ști
să se folosească de forța acestor motive în practica instrucției și educației elevilor.
Motivele învățării, ca și motivele întregii activități,se formează sub influența condițiilor
exterioare. Ele intră în acțiune, fiind stimulate tot de aceste condiții care se raportează în poziție de
scop față de activitatea de învățare. De exemplu: elevul învață pentru că dorește să-i bucure pe părinții
pe care îi respectă. Când scopurile sunt exterioare învățării (obiecte, rezultate, situații) ele pot fi

14

produse atât de elevii înșiși, cât și de alții (profesori, părinți) și obținerea lor constituie un mijloc de
satisfacere a motivelor ce susțin învățarea.
Viitorii elevi ai clasei pregătitoare sunt nerăbdători să înceapă anul școlar.Motivele lor sunt în
mare parte legate de dorința de a avea un nou statut,și anume,acela de elev.Ei sunt atrași de faptul că
merg la școală,că sunt elevi,că primesc calificative.Ei vor să învețe chiar dacă au o vagă ide despre
conținuturi și dspre scopul activităților.Întrebați fiind ce îi motivează să meargă la școală,cele mei
frecvente răspunsuri sunt:„Să învăț să citesc!” , „Să știu mai multe!” sau „Să învăț să scriu!”.Astfel de
răspunsuri reprezintă o dovadă că de aici începe formarea motivației învățării. Spre sfârșitul clasei
a III-a, începutul clasei a IV-a,încpe să scadă,în cazul unor copii,interesul pentru învățare.Aceștia s-au
obișnuit cu statutul de elev,cu școala,iar obligațiile școlare devin tot mai solicitante.În astfel de
situații,profesorul nu poate rămâne indiferent,de aceea este nevoie ca el să tatoneze modul în care poate
fi ridicat potențialul elevului,moment în care intervin factorii motivaționali.
În procesul instruirii,interesele naturale devin motive principale ale învățării,în momentul în
care elevul este capabil să depună din proprie inițiativă și cu plăcere efortul susținut în învățare și să
depășească obstacolele cognitive întâlnite,sporind continuu randamentul muncii sale.La o astfel de
acțiune,elevul nu ajunge dintr-o dată,ci treptat,folosindu-se de stimulente,de interesele lui imediate,cu
scopul de a ajunge în timp să-și construiască întreaga activitate de învățare e forța motivatoare a
intereselor lui.Astfel,atenția sa crește și celelalte funcții de cunoaștere se amplifică în vederea realizării
scopurilor cognitive pentru care elevul arată mai mult interes.
Rolul motivației în învățare este subliniat de mulți psihologi și pedagogi.Se știe că în prezența
imboldului motivațional de realizare a unui scop spre care se aspiră,eforturile devin mai energice.Orice
pedagog poate confirma faptul că având o motivație puternică,elevul cu aptitudini medii va avea
rezultate mai bune la învățătură decât elevul ce are aptitudini mai înalte,dar motivație medie.Ca
rezultat,în condiții asemănătoare,gradele diferite ale motivației duc la performanțe școlare diferite.

15

CAPITOLUL II
ÎNVĂȚAREA – FACTORI ȘI CONDIȚII

1.1.Învățarea umană

Învățarea reprezintă activitatea cu grad înalt de complexitate.La această precizare a contribuit
procesul în cunoașterea transformărilor care s-au produs în evoluția ființelor vii la toate nivelurile.Omul
învață diferite obiceiuri și deprinderi ,interese,valori,atitudini față de cei din jur.
În procesul învățării,acesta dobândește deprinderea de a gândi,de a memora,d a opera
mental,lucru care cumulează liniile de rogres ale învățării preumane.
Pe tot parcursul vieții noastre ,învățăm să stăpânim unele abilități,să ne dezvoltăm
emoțional,învățăm de ce să ne fie frică și de ce nu,cum să ne comportăm civilizat,să îi respectăm pe cei
din jurul nostru,să ne iubim apropiații,etc.
Învățarea poate fi privită ca o schimbare permanentă a comportamentelor individului ;aceste
modificări se datorează maturizării sau stărilor temporare prin care trece omul, nefiind incluse în
procesul de învățare.

Situațiile de învățare diferă de la una la alta.Astfel,se pot distinge patru tipuri:
a) obișnuința – ignorarea unui stimul care este familiar și nu prezintă consecințe majore(ex. ignorarea
ticăitului ceasului);
b) condiționarea clasică – mai exact,individul învață că unui eveniment i se succede un altul;
c) condiționarea operantă – formarea de asociați,fenomenele se întâmplă simultan;
d) învățarea complexă – aplicarea de strategi în rezolvarea unor probleme.
Pantelimon definește învățarea:
 proces informativ și formativ ce se extinde asupra dezvoltării psihice;
 nu activează doar asupra relațiilor sistemului,ci este un proces deschis evolușiei,perfectibil;
 aparține întotdeauna omului,este un proces individual;
 este strâns legată de activitatea creierului ,devenind organ de primire,stocare și prelucrare a
informațiilor;
 este o strategie de răspuns a organismului,îndreptată spre nou, fiind o sursă dezvoltării;
 prezintă anumite funcții de comandă și control,vizavi de comportamentul organismului,mai
exact în ce fel se produce perfecționarea conduite și ce comportamente trebuie revizuite.

16

În cazul indivizilor,învățarea umană capătă noi sensuri,distingându-se astfel două ale învățri
umane:
– învățarea spontană – care vine în mod neorganizat,în cadrul familiei , în grupurile de
joacă,fiind numită și învățare socială;
– învățarea sistematică – realizată în cadru organizat,în școală,
Concluzionând , învățarea reprezintă totalitatea acțiunilor ,prin care individul dobândește noi
conținuturi,noi forme de comportament,fiind considerată o activitate ce duce la schimbarea conduitei,ca
urmare a experienței subiectului.

2.2.Învățarea școlară

„Deși învățarea este obiectul pentru mai multe ramuri psihologice,aproape nici una dintre
ele n-o abordează atât de profund,complex și multilateral cum o face psihologia
școlară.”(Zlate,1987,pag.63)

Învățarea școlară reprezintă o formă a învățării umane,realiztă sistematic în cadrul procesului
instructiv-educativ,în funcție de particularitățile de vârstă.Traiectoria acestui tip de învățare începe cu
activitatea dirijată de învățător și direcționată spre o învățare autonomă.
Caracteristicile învățării școlare:

formă dominantă de activitate în perioada școlarității obligatorii;

organizată gradual și diferențiat(pe cicluri și profiluri);

are finalități precise;

adaptare optimă la schimbările rapide;

nu pune accent pe CE învățăm ,ci pe CUM învățăm.
Totodată,învățarea școlară are caracter informativ-formativ, precum și caracter conștient,prin
stabilirea anticipată a scopului și mobilizarea efortului implicat în realizarea ei.Odată cu intrarea
copilului în școală,are loc trecerea de la învățarea restrânsă la cea în sens larg.Învățarea devine proces
analitic,dobândind aspectul de asimilare sistematică a cunoștințelor prin intermediul disciplinelor de
învățământ.Astfel,învățarea se realizează în cadru instituționalizat,reprezentând un proces dirijat și
controlat din exterior,implicând întreaga dezvoltare a personalității,iar partea ei esențială constă în
dobândirea de cunoștințe,priceperi,cât și în formarea de capacități intelectuale.

17

Etapele învățării școlare sunt pași importanți ce trebuie parcurși în practica școlii.Aceste etape
sunt:
a)Sensibilizarea elevilor față de învățare,egală cu formarea motivației
Această activitate este susținută de motive externe sau interne.Interacțiunea acestor motive
generează un grad de motivare referitor la sarcina de îndeplinit,grad exprimat printr-un nivel de
activitate cerebrală.Astfel,motivația este un „motor” al activității cerebrale,complementară interacțiunii
profesor-elev.Personalitatea cadrului didactic stă la baza modurilor de stimulare a motivației
elevilor,aducând un aport la sensibilizarea lor prin prezentarea obiectivelor activităților,explicarea
utilității cunoștințelor,deprinderilor pe care le vor dobândi,prin utilizarea de material cât mai
atractiv,prin explicarea aplicării și valorificării cunoștințelor însușite,prin introducerea de elemente noi
în conținutul predat,etc.În acest mod,va fi determinată activitatea cerebrală și mobilizarea energiei
psihice și nervoase.
b) Receptarea materialului
În acest scop,elevii trebuie să perceapă activ,selectiv informațiile prezentate,gândirea trebuie
să fie orientată către materialul de studiu și către profesor,astfel încât să conducă la elaborarea și
însușirea cunoștințelor.Se impune utilizarea imaginilor,simbolurilor,obiecte concrete,astfel încât
procesul perceptiv să fie integrat,ca un „izvor al cunoașterii”.
c) Înțelegerea și elaborarea cunoștințelor
Elevii pot efectua operații logice sub coordonarea profesorului cu ajutorul reprezentărilorpot
sesiza unele aspecte,pe baza cărora sunt formate idei noi,elemente semnificative,dobândind cunoștințe
noi sau consolidând cele știute deja.Punctul de plecare în acest scop îl reprezintă perceperea activă a
materialului de studiat.
d) Fixarea și retenția informațiilor
În această etapă,fundamental este comportamentul practic-operațional al elevului,pentru ca
niole cunoștințe să fie stocate în memoria copilului.În acest scop,trebuie să aibă loc actualizarea
cunoștințelor,transferul lor în contexte noi și se asigură durabilitatea memorării acestor cunoștințe prin
întrebări ce vizează reproducerea unor cunoștințe și prin operarea practică cu acestea.
e) Aplicarea cunoștințelor și formarea de noi deprinderi
În această etapă,elevii sunt capabili să să rezolve diferite sarcini de învățare și își pot forma noi
priceperi și deprinderi pe baza celor însușite anterior.Sunt recomandate metodele euristice,algoritmice
în rezolvarea acestor sarcini,metode care solicită intens gândirea, imaginația și creativitatea în
descoperirea de noi informații și utilizarea lor.

18

Între aceste etape există relații strânse cu privire la demersurile realizate și rezultatele
obținute,asigurând premisele psihologice indispensabile nivelului următor de realizare a sarcinilor de
învățare specifice.
În mod normal,apare întrebarea „Cât de eficientă este învățarea școlară?”Răspunsul nu este
ușor,însă sunt câteva elemente care contribuie la acest proces,cum ar fi asigurarea unei învățări active și
interactive,situarea celui care învață în centrul educației,exersarea strategiilor
metacognitive,promovarea autoînvățării.Orice secvență de învățare poate fi analizată din două
perspective,cea procesuală și cea motivațională.Perspectiva procesuală face referire la momentele care
compun activitatea,în tim ce perspectiva motivațională se referă la gradul de implicare a elevului în
procesul instructiv-educativ.Aceste perspective se desfășoară alternant,formând o unitate inseparabilă.
Activitatea de învățare are la bază o serie de motive ,din care reiese gradul de motivare și
nivelul de implicare a elevului în situația de învățare.Gradul de motivare se materializeaza într-o
mobilizare energetică,înfluențând activitatea de învățare și performanța obținută.

2.3. Factori și condiții ale învățării

Învățarea are loc pe tot parcursul vieții prin dobândirea de noi abilități,dar și prin dezvoltarea
emoțională și a personalității.Poate fi definită ca o transformare a conduitei determinată de experiența
individului.
Pentru ca învățarea să fie eficientă,cadrul didactic trebuie să știe anumite aspecte:
– de unde pornește elevul;
– în ce direcție se îndreaptă;
– care sunt condițiile prealabile specifice învățării;
– ce va fi capabil să învețe elevul în continuare.
Pornind de la acestea,învățarea școlară depinde în mare măsură de două condiții fundamentale:
1. Condițiile interne ale învățării
2. Condițiile externe ale învățării

1.Condițiile interne ale învățării
În procesul învățării ,sunt implicate mare parte din procesele cognitive,afective,urmate de
atenție,limbaj,motivație,fiecare având rolul său.De asemenea,sunt implicați și o serie de factori
biologici și psihologici care stabilesc eficiența sau ineficiența învățării.Ca și condiții interne avem:

19

– potențialul ereditar;
– nivelul dezvoltării intelectuale;
– nivelul dezvoltării proceselor reglatorii;
– modalitățile de muncă individuală.
O adevărată însemnătate o are concentrarea atenției elevilor asupra obiectului de studiu.Prin
intermediul ei are loc orientarea selectivă catre materialul de învățat,care este ales și introdus în funcție
de motivații și interese.Atenția elevului nu poate fi concntrată asupra unui lucru mai mult de 15
minute,tocmai de aceea este nevoie de sarcini concrete de lucru,materiale distractive,evitându-se
supraîncărcarea cu multe informații de reținut.În aceste condiții,este indispensabilă prezența interesului
copiilor,esențial în procesul învățării.
Un rol decisiv în procesul de cunoaștere îl au simțurile,sintetizate în percepție.În mod
normal,elevii nu au formată capacitatea de a observa ceea ce învățătorului îi sare în ochi.Percepția oferă
materialul necesar reprezentărilor,care ajută la diferențierea unui obiect de altul.Pe baza percepției,se
dezvoltă și spiritul de observare.Este important ca învățătorul să ajute la dezvoltarea diferitelor tipuri de
percepție,în special a celei vizuale.Astfel,perceperea elementelor va fi susținutăși de întrebări ajutătoare
și explicații din partea noastră ,lucru care va completa viziunea elevilor asupra acestora.
Reprezentările oferă materialul necesar gândirii și memoriei,sub forma
noțiunilor,principiilor.Nu putem produce mereu material intuitiv,de aceea ține de măiestria noastră de a
exprima descrieri verbale și de a oferi detalii,de a utiliza metode astfel încât imaginația copiilor să
cuprindă suficient material pentru a putea fi reconstituite imaginile în mintea elevilor.
Întotdeauna,învățătorul va fac apel la gândirea elevilor ,în centrul preocupărilor formative
aflându-se interesul de a asigura o evoluție a acestor funcții.Înțelegerea reprezintă garanția memoriei,de
ea depinzând aplicarea cunoștințelor atât în plan teoretic,cât și în cel practic.În atenția noastră trebuie să
stea întotdeauna conversația euristică, activitățile bazate pe problematizare,acestea asigurând un real
progres în dezvoltarea gândirii,deoarece acest proces stă la baza activitîților ce duc la rezolvarea de
probleme.
La fel ca în cazul atenției,memoria asigură durabilitatea asimilării cunoștințelor.Importantă
este voința de a ține minte informațiile pe timp îndelungat.Așadar,învățătorul trebuie să utilizeze
exercîții de repetare logică a cunoștințelor ,dezvoltând memoria voluntară,deoarece „repetiția este
mama învățăturii” și trebuie organizată rațional:îmbinarea cititului cu tentative de reproducerea
textului,introducerea pauzelor între repetiții.Se va evita suprasolicitarea elevilor prin formarea de
motivații,caracterul explicit al informației transmise și înțelegerea acesteia prin utilizarea de material

20

didactic și metode participative.Pentru a obține o memorare eficientă,este nevoie să respectăm câțiva
pași:
– cunoașterea de către elev a scopului memorării(motivația);
– comprehensiunea cunoștințelor;
– repetarea consecventă a materialului pentru o fixare solidă,profundă;
– cunoașterea rezultatelor și autoreglarea.
Pentru a realiza toate acestea,trebuie să ținem cont de anumiți factori și anume:
– factori biologici – vârsta,potențialul, starea de sănătate,nivelul de dezvoltare a mecanismelor
neurodinamice ale învățării,etc;
– factori psihici – motivația și gradul ei de intesitate,nivelul de inteligență,spiritul de
observare,aptitudinile,stilul de învățare,etc.
Randamentul în învățare are nevoie și de motive,interese,nu depinde doar de respectarea
cerințelor intelectului,acestea oferind energia necesară unei munci consecvente,fără de care nu se poate
realiza nimic.

2.Condițiile externe ale învățării
Toate condițiile din cadrul școlii au influențe asupra randamentului învățării.Condițiile externe
includ anumiți factori:
a)factori socio-organizaționali;
b)factori temporali;
c)factori psihoergonomici.
a)Factorii socio-organizaționali reprezintă modul de organizare a procesului instructiv-
educativ,realizat de școală,cadre didactice,familie,etc.
Cel mai important în realizarea procesului de învățare este profesorul,cu ținuta,atitudine și,în
special,măiestria sa didactică.El trebuie să creeze fiecărui elev în parte condiții optime de învățare,în
funcție de posibilitățile acestuia,de ritmul său de învățare.De asemenea,este necesar ca profesorul să
aleagă cele mai potrivite metode care să trezească interesul elevilor,materialul să fie structurat
logic,prezentat de la simplu la complex.Obiectivele trebuie să fie pe înțelesul elevilor,conținutul leției
să fie bine dozat.În acest context,elevii vor fi antrenați în soluționarea problemelor,prin corelarea
cunoștințelor noi cu cele cunoscute deja,creându-se astfel o motivație optimă a învățării.
Intervine apoi rolul școlii și al grupului școlar.Întregul climat,clădirea școlii,aspectul
clasei,atmosfera din școală și din clasa de elevi,toate au rolul lor bine definit.Fiecare elev este influențat

21

de mentalitatea clasei,care poate fi uneori pozitivă sau negativă.Clasa în care învață elevul trebuie să fie
spațioasă,bine luminată,încălzită.Atmosfera trebuie să fie una îmbietoare,materialul didactic afișat să
nu fie exagerat,mobilierul și zugrăveala să fie în culori pastelate.De asemenea,și camera copilului de
acasă trebuie să întrunească aceleași condiții ca la școală.Fundamentală este și atmosfera
relaxantă,asigurarea liniștii de către profesor la școală și de către familie acasă,reprezentând un aspect
favorabil asupra concentrării în cadrul activităților.
b)Factorii temporali
Un rol important în procesul de învățare îl are regimul de viață al elevului.Încă din clasele
primare,el trebuie să își formeze o modalitate optimă de organizare a studiului: respetarea unor ore fixe
de masă,învățare și repaus.Învățarea graduală este mai eficientă decât cea comasată.Pauzele sunt
rentabile și duc la creșterea randamentului școlar sau ajută la învățarea unui material dificil.Este
recomandabil să se înceapă cu pauze scurte,trecându-se gradual la pauze mai lungi.După o învățare
intensă este favorabil un moment de odihnă activă sau chiar somn.
Fundamental în acest scop este ca familia să colaboreze cu școala,respectiv învățătorul de la
clasă în vederea creării unui cadru optim de învățare,deoarece mulți părinți nu cunosc aceste aspecte,iar
copiii lor învață în condiții neprielnice.
c)Factorii psihoergonomici provin din relația om-tehnologie,deoarece, în timpurile noastre,sunt
folsite din ce în ce mai mult tehnicile audio-vizuale,calculatoare,videoproiectoare,aparate și
instrumente de evaluare și măsurare a rezultatelor.Acest lucru oferă elevilor posibilități de informare și
formare,motivându-i și sprijinindu-i în activitatea lor.
Există,pe lângă aceștia,și alți factori care au un anumit rol asupra motivației și randamentului
școlar.Dintre aceștia amintim factorii stresanți,factorii fizici(aer poluat,zgomote supărătoare),factorii
fiziologici(starea de sănătate a elevului,regimul de viață),factorii psihosociali(supraîncărcarea activității
alevului,relații conflictuale),aceștia din urmă ducând la un regres în învățare și la scăderea
randamentului școlar.
Pe lângă toate acestea,în paralel cu activitatea de învățare ,este necesară și cunoașterea
personalității copilului,fundamentul acestei relații constând în faptul că ,înainte de a ajunge la anumite
rezultate și de a se materializa în performanțe,condițiile externe se răsfrâng prin prisma condițiilor
interne ale personalității elevului.

22

CAPITOLUL III

MOTIVAȚIA ÎNVĂȚĂRII LA ȘCOLARUL MIC

3.1.Specificul învățării la școlarul mic

Învățarea este activitatea cu un înalt grad de complexitate și care s-a bucurat de un interes
deosebit mai ales din partea psihologilor.Procesul în cunoașterea tipurilor de transformări prin care se
produce evoluția ființei vii în mediu , la toate nivelurile a contribuit la precizarea semnificației noțiunii
de învățare.
La om învățarea își capătă noi sensuri și noi calități, apare astfel învățarea intelectuală,
generatoare de structuri logice, inteligente și motivația învățării generatoare la rândul ei de sensuri și
atitudini cognitive.

Învățarea sistematică, școlară, este efectuată în sisteme instituționalizate, fiind o formă de
activitate instructiv-educativă, aranjată, programată pe baza unor cunoștințe adunate din timp, este mai
utilă. Rezultatele se simt puternic, mai ales, în evoluția intelectuală, al deprinderii cunoștințelor, al
dezvoltării capacităților intelectuale, dar și în evoluția motivației, afectivității și voinței.
Învățarea școlară distinge două forme:
 “o învățare senzorio-motorie, constând în formarea de priceperi și deprinderi motorii
(învățarea scrisului, a desenului, a mânuirii unor aparate, a practicării unor sporturi), acte în
care esențial este răspunsul prin mișcările adecvate la anumiți stimuli;
 învățarea verbală, cuprinzând însușirea de cunoștințe și formarea de capacități, priceperi
intelectuale (memorarea unor formule, legi, date, dobândirea posibilității de interpretare a
unor texte, de soluționare a unor probleme)” (Cosmovici, A., Iacob, Z. (coord.) – Psihologie
școlară, Ed. Polirom, Iași, 1998, p. 121-122).
Aceste două forme de învățare se află într-o strânsă legătură. În obținerea unor însușiri
motorii o însemnătate deosebită îl are instructajul verbal, în memorare fiindu-ne de ajutor scrisul,
graficele, schemele.
Învățarea școlară se efectueză pe două căi importante. Se utilizează o cale directă, atunci când
activitatea de învățare este orientată către dobândirea unor însușiri, cunoștințe, capacități. Se poate

23

efectua și indirect, când dorim să atingem un oarecare obiectiv, lângă acesta elevii capătă și alte
capacități ce au legătură cu caracterul formativ al activității de învățare, de educație morală ori estetică.
În învățarea directă se deprind, în primul rând, cunoștințe și deprinderi esențiale, iar în cea indirectă,
cunoștințele și însușirile sunt amestecate, sunt puse în valoare, elevii aflându-se în conjuncturi ce
necesită libertate, inițiativă și simț de răspundere.
Învățarea reprezintă o evoluție de cunoaștere, de oglindire a existenței reale și de o continuă
modificare a felurilor proprii de reflexie a existenței reale, de achiziționare de cunoștințe și deprinderi.
De asemenea, învățarea reprezintă o includere intensă a elevului, îndreptându-se către o emitere și
reemitere permanentă de organizări cognitive și operatorii. Învățarea admite raționalizare, structurare,
modificare și ordonare, analiză și includere succintă datelor inedite existente în sisteme de idei,
concepte.
Învățarea precizează înlocuiri calitative și cantitative în organizarea cognitivă a școlarului,
înlocuiri menite să ajungă la evoluția întregii personalități.
În clasa întâi elevul își însușește cunoștințele de bază ale cititului-scrisului și socotitului.
Dobândirea cititului-scrisului de către copil trebuie văzut din perspectiva destinației ulterioare: ce
devine, la ce servește, cum evoluează. Treptat, scrisul și cititul se vor automatiza, înlesnind trecerea la
alte achiziții. La matematică prestațiile școlarului mic de clasa întâi sunt puternic dependente de model.
De aceea este necesar ca învățătorul să ofere sugestii, explicații, lămuriri, îndrumare, încurajare,
incitarea pentru însușirea operațiilor matematice. Exersate ca acțiuni eficiente în colaborarea cu
învățătorul și cu alți adulți, în clasa întâi, cunoștințele însușite devin priceperi și deprinderi, formând
împreună cu ele, țeluri nemijlocite ale întregului învățământ primar.
Pe măsură ce instruirea și învățarea se mișcă de la praguri inferioare către cele superioare, crește
dificultatea pentru elev de a rezolva noile sarcini. Complexității crescânde a solicitărilor îi corespund o
modificare a nivelului structurii și naturii indicilor de apreciere a maturizării intelectuale a copilului.
După străbaterea cărții de început – abecedarul, elevii fac cunoștință într-a doua cu un manual de limbă
română de aproape două ori mai voluminos. Elevii trebuie să știe acum nu numai să citească texte, dar
și să redea textul, să memoreze și să reproducă poezii oral sau scris, să extragă idei principale. La
acestea se adaugă numeroase alte sarcini aplicative: alcătuirea unei compuneri pornind de la un cuvânt,
o expresie, un plan de idei, către structurarea unui set de propoziții legate prin înțeles.
Dacă în clasa întâi copiii au trecut de la parte la întreg învățând să opereze pur și simplu cu
sunete și litere, cu propoziții și texte fără preocuparea unei explicitări cu conștientizări desfășurate, în
clasa a doua este încurajată tendința de a reveni asupra lor cu explicații și aplicații menite să impună

24

atenției elevului anumite caracteristici ale fenomenelor de limbă mergând de la întreg (text, propoziții)
la parte (sunet, literă).
Numeroase dezvoltări și un caracter inedit prezintă tabloul învățării matematicii de-a lungul
micii școlarități. Procesul însușirii conținutului matematicii ridică probleme numeroase. Rezolvând
probleme, elevii și-au însușit, în clasa întâi, schema operațională generală, având ca momente de lucru:
“se cunoaște ”, “se cere ”, “plan și dezvoltare ”, “răspuns ”, schemă aplicabilă oricărui text matematic.
Contactul, încă de la clasa a doua, cu o serie de cunoștințe despre natură chiar dacă acestea nu
se constituie încă în corpul unei discipline aparte, poate să introducă ordine în cunoștințele empirice ale
copiilor facilitându-le accesul la una din operațiile fundamentale implicate în descoperirea
cunoștințelor despre regnul viu și clasificarea acestuia. Tabloul actului de învățare și al atitudinii față de
cunoștințele despre natură ar putea fi altul dacă imaginea despre însușirile structural-morfologice ale
corpului viu ar apărea ca efect al introducerii elevului iar cunoașterea relațiilor dinamice de
interdependență dintre organisme și mediu.Sub presiunea amplificării volumului informațional,
procesul multiplicării disciplinelor școlare din clasa a treia face necesar deschiderea de noi “câmpuri”,
noi arii curriculare de lucru. Se detașează acum domenii de cunoaștere relativ de sine stătătoare.
Cucerirea progresivă a spațiului științific se petrece sub influența experienței cognitive empirice
a copilului. Gramatica organizează structurile vorbirii și ale comunicării scrise, oferind definiții,
modele de comunicare. Compunerea oferă tipologii și strategii de valorificare și punere în scenă a
materialului cognitiv absorbit de elev din lecturi sau direct din viață. Geografia penetrează experiența
perceptivă a orientării în spațiu și furnizează repere criterii, invarianți (Nord, Sud, Est, Vest, orizont) și
instrumente (busola, harta). Noțiunile de geometrie (unghi, triunghi) introduc elevul în sfera formelor
spațiale generalizate.
Extinderea câmpului învățării, prin creșterea numărului disciplinelor de învățământ distincte,
face ca elevul să fie solicitat pe mai multe direcții, ceea ce poate să antreneze o creștere probabilității
dispersiei atenției, a interesului și a efortului elevului și o descreștere a posibilității de a face față
tuturor solicitărilor.
Etapă terminală a ciclului primar, clasa a patra ocupă o poziție sui-generis în evoluția
proceselor educaționale și în devenirea personalității școlarului. Transmiterea conținuturilor în învățare
continuă să formeze obiectul activității de predare-învățare de către învățător, care contează ca lider al
proceselor instrucțional-educative de-a lungul întregului ciclu primar. Ceea ce complică lucrurile în
planul proceselor de instruire și învățare este nu numai creșterea numărului disciplinelor și al volumului

25

informațional la fiecare disciplină în parte, sub raportul organizării cunoștințelor din clasa a IV-a tind
să apară ca modele.
Citirea dintr-a patra, secondată de gramatică, lectură, compunere, oferă un teren propice
exersării și stimulării potențialului cognitiv și creator al elevului. Conținuturile acestora vizează trei
mari categorii de procese mentale-amnezice, verbalo-logice și imaginative.
La matematică, călăuzirea elevului către reflexivitatea matematică se bazează pe implementarea noului
în unitate cu reconsiderarea a ceea ce se cunoaște, nu doar pe adăugarea cantitativă de secvențe de
exersare repetată a unor operații deja cunoscute, în contextul unor sarcini problematice, care rămân, ca
grad de complexitate, sub nivelul posibilităților elevilor din clasa a patra.
Prin intermediul noțiunilor de geografie, elevul pătrunde în sfera unei învățări în care acțiunea pe bază
de imagine perceptivă și de observare a realului său. Învățătorul trebuie să-i introducă pe elevi în
specificul cognitiv al domeniului geografic, unde perceptivul se îmbină cu imaginarul.
Istoria ca disciplină nouă de învățământ la clasa a patra, dar având unele premise în lecturile cu
conținut istoric de la citire din clasa a treia, îi introduce pe elevi într-un univers inedit, cel al
manifestărilor de viață ale colectivităților umane.
O însemnată contribuție potențială la formarea gândirii științifice a elevilor din clasa a patra
rezidă în resursele cunoștințelor despre natură. Elevii sunt orientați, prin intermediul învățării
cunoștințelor despre natură către integratorii care sugerează împletirea dintre ideea de corp, ca entitate
existentă la un moment dat, și ideea de fenomen, ca transformare și trecere a corpului de la o stare la
alta.
Analizând specificul învățării la școlarul mic se poate susține că în această perioadă se
formează premisele trecerii de la activitatea de joc la învățare, dar trecerea și adaptarea la noua situație
pot să decurgă inegal de la un copil la altul. Așa cum și volumul cunoștințelor însușite în ciclul primar
diferă de la un elev la altul datorită diferențelor individuale.

3.2.Formarea și evoluția motivației în învățământul primar

Școlarul din învățământul primar deține diferite structuri motivaționale ce se situează la
baza comportamentelor. În primul rând, se desfășoară o succesiune de trebuințe primare prin care se
păstrează echilibrul organismului (trebuința de apă, aer, hrană, etc). Neîndeplinirea acestor trebuințe
duce la un randament scăzut al copilului față de activitatea școlară, acestea fiind în grija familiei.
Trebuințele superioare, cele psihice nu pot fi îndeplinite fără sprijinul adultului, copilul simțind nevoia

26

de a depăși stadiul vârstei la care este și să avanseze către maturitate. Totodată, copilul simte din nou
trebuința unității și a integrității psihologice, aspiră și pune în aplicare pentru a-și îndeplini toate
doleanțele și aspirațiile. Trebuința sentimentul valorii proprii este manifestată în legătură cu indivizii
din compania sa. Se exprimă puternic și trebuința de apartenență și integrare într-un colectiv (familie,
grup de joaca, etc).
Motivele operațiilor nu sunt mereu lucide pentru copil, ele neavând destulă energie pentru a
constitui o oarecare atitudine.
În constituirea și evoluția personalității, interesele au o deosebită importanță. În învățământul
primar se constituie interesul pentru învățătură și muncă școlară. În primul an de școală, copilului îi
trebuie stimulat interesul pentru învățătură. Pentru copil, activitatea școlară instigă sentimente de
multumire legate de calificative, informatii inedite, etc. Din clasa a III-a, interesul pentru preocuparea
școlară se susține pe cauze mai distanțate, cu cauză socială. Acum se execută și cauza de interiorizare a
motivelor. Copilul se străduie să învețe mult mai bine.
În clasa a IV-a, ajung să își dea seama că trebuie să clădească și să păstreze o anumită faimă al
colectivului din care fac parte, străduindu+se cât mai mult pentru a avea rezultate bune în activitatea de
învățare.
“Dinamica intereselor școlare străbate calea de la nediferențiat la diferențiat, în sensul că la
început se acordă un interes egal întregii munci și apoi apare o orientare preferențială a elevului
pentru o activitate anumită (citire, istorie, geografie, desen etc.)” (Bogdan, T., Stănculescu, I. I. –
Psihologia copilului și psihologia pedagogică, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1973, p. 240).

Se remarcă la elevi, la începutul ciclului școlar, acțiunea de manifestare a interesului
perceptiv. Simultan începe să se exprime și un interes logic, strâns legat cu dezvoltarea gândirii, și care
are în vedere efectele proceselor, legăturile dintre acestea, motivarea înlocuirilor din natură și
comunitate. Copilul tinde să obțină analize, sinteze, să organizeze judecăți și argumente deductive și
nesigure.
Se organizează și interesele extrașcolare, ivindu+se interesul pentru lectură, copiii având
contact cu povești pentru copii, povestiri istorice, etc. Se distanțează ușor de basme, dar nu le
îndepărtează, orientându-se către povestiri ce cuprind fapte cu aparență de realitate.
Ivirea și realizarea interesului pentru tehnică este vizibil atunci când elevii sunt interesați
pentru unele jocuri de construcție, de electronice, de aparate electrocasnice, etc.

27

Interesul pentru colecționare are o mare însemnătate pentru școlari. Adunând diferite obiecte,
copiii își măresc multitudinea de cunoștințe străduindu+se să ajungă să clarifice, să compare, să
analizeze. Interesele elevului evoluează în preocuparea pe care o îndeplinește.

Interesul pentru joc și sporturi este și el prezent în activitatea școlarului. Copilul prezintă interes
și este atras de jocurile de mișcare, de competiție, de strategie. Totodata, dintre sporturile favorite sunt
și cele de înot, săniuș, etc. Aceste activități sportive ajută la dezvoltarea copilului și îl îndrumă spre o
lume sănătoasă, curată.
Comunicarea atitudinii totale ale copilului din învățământul școlar duce la dezvoltarea
interesului cu privire la evenimente contemporane importante cu privire la invenții, zboruri în cosmos,
etc. Socializând în mod independent cu grupuri de copii care nu sunt organizate, putem vorbi, în acest
sens, despre interesul pentru petrecerea timpului liber.
Majoritatea intereselor realizate la copil în activitatea preșcolară sunt abandonate. Așadar,
multor elevi le scade interesul pentru educație plastică sau activități practice conform modalității de
interpretare critice asupra consecințelor preocupării lor și însușirii altor interese evoluate și
impulsionate de condiții diferite ale activității școlare. Interesele se corelează ușor, ușor cu aptitudinile
și deprinderile copilului. Începând din clasa a II-a, copilul se îndreaptă clar către acele preocupări care
oferă șansa de fructificare și exploatare a deprinderilor sale.
Școala, în desfășurarea unor activități educative, trebuie să aibă în vedere de interesele
copiilor care sunt instabile și sumare. De aceea, este util ca școala să verifice a evolua la școlarului mic
interese stabile și riguroase. Interesul pentru învățare are un rol deosebit de important în viața de școlar,
pentru că dacă lipsește acest interes toată activitatea copilului va fi în zadar. O mare însemnătate o are
și interesul pentru lectură ca modalitate specială de a căpăta informații.
Interesele se realizează, într-adevăr, tocmai în etapele viitoare de vârstă. Acum, la vârsta
școlară mică, se situează certitudini și orientării despre societate și viață. Idealul de viață se realizează
începând cu vârsta mică școlară a copiilor când inițiază cu intenție către viitor într-o adevărată manieră.

3.3.Motive ale învățării
Motivele sunt cauzele conduitei noastre , mai exact cauzele interne ale comportamentului . Prin
urmare este evidentă necesitatea de a ne preocupa de educarea lor. Motivația învățării este constituită
din totalitatea motivelor care, în calitatea lor de condiții interne ale personalității , determină,
orientează, organizează și potențează intensitatea efortului în învățare.

28

La baza motivației stau cerințele vitale de care depind existența și bunăstarea organismului:
trebuințele de hrană, căldură, aer curat etc. Satisfacerea lor asigură echilibrul vieții – „homeostazia”
cum o intitulează biologii. Dar în afara acestora, chiar de la naștere, apar și impulsuri, tendințe de
origine psihică. În manifestările copiilor este identificată, ca un impuls foarte puternic, curiozitatea ,
tendința de a cunoaște, de a explora ambianța. Apoi e prezent un impuls spre manipulare a obiectelor.
Mai mult, se manifestă o tendință urmărind „ influențarea creatoare a mediului ”, încercarea de a
transforma ceea ce întâlnește în jur. Aceasta este efectul unui surplus de energie disponibilă. Aceste
manifestări dovedesc existența resurselor ce fac posibilă învățarea chiar și în condițiile artificiale ale
școlii, departe de solicitările imperioase ale mediului și ale trebuințelor vitale.
Trebuințele devenite conștiente de obiectul lor sunt ceea ce numim dorințe. Din ele izvorăsc
tendințele, impulsuri spre mișcare, acțiune. Conștiința obiectului unui impuls constituie ceea ce numim
intenție
Trebuințele, dorințele, intențiile sunt puternic influențate de mediu, de experiența socială. Ele se
diversifică și se complică foarte mult. Apar trebuințe noi: azi simțim nevoia telefonului, televizorului ș.
a. dorințe nou create de progresul tehnic.
Se știe că învățarea este o activitate anevoioasă, de aceea învățătorul trebuie să-i cultive elevului
atașamentul față de școală și învățătură, dragostea și interesul pentru cunoaștere.
Motivele conduitei școlarului mic sunt strâns legate nu numai de activitatea de învățare, dar și de
modul cum sunt organizate și cum se desfășoară interacțiunea și activitatea de comunicare cu ceilalți.
Important este ca acestea să fie fundamentate pe activismul copiilor, pe independența și inițiativa lor
creatoare.
Cunoașterea motivelor reale ale învățării elevilor dă posibilitatea învățătorului să intervină în
mod adecvat și oportun pentru asigurarea succesului la învățătură a fiecărui elev. Totodată, ea permite
învățătorului să dirijeze conștient procesul de formare a diferitelor categorii de motive eficiente în
învățarea școlară.
Criteriile după care este făcută clasificarea motivelor școlare sunt multiple și diferite de la autor la
autor. Astfel, I. Neacșu face următoarea clasificare (după locul pe care-l ocupă motivația în structura
activității de învățare):
1.a) motivația intrinsecă – ale cărei caracteristici decurg din însăși sarcinile și conținutul de învățare;
b) motivația extrinsecă – căreia îi sunt proprii elemente ce țin de efectele sau factorii externi ce
dinamizează activitatea de învățare;

29

2.a) motive stimulatorii – lauda, încurajarea, aprecierea obiectivă, relații socio-afective tonice, respectul
opiniei, organizarea logică și sistematică a informațiilor;
b) motive inhibitive – situații contradictorii, teama de notă, pedeapsă, indiferență, monotonia;
3. motive adaptive și dezadaptive – caracterul lor fiind dat de finalitățile formative ale procesului de
învățământ, tipul și structura metodologiei educaționale, gradul de insatisfacție pe care-l provoacă
personalitatea elevului, un anumit tip de relații educative, valoarea diagnostică și prognostică pe care o
capătă pentru școală, pentru elevi și pentru alți factori sociali;
4. motivație înaltă, medie și redusă – calificând gradul de angajare educațională a elevilor, statutul lor
în structura clasei și în situații variate de învățare. Din acest punct de vedere colectivul urmărit prezintă
următoarea configurație – configurație preluată de la autorul indicat mai sus.(Anexa 3)

Fig. 3. Nivelul motivației în structura activității de învățare la clasele I – IV

Datorită particularităților pe care le au motivele învățării la vârsta școlară mică, procesul de
dezvoltare a lor trebuie să fie susținut în mod sistematic de o serie de stimulente pozitive prin care
învățătorul reușește să-i determine mai ușor pe elevi să învețe și să le formeze interesul pentru obiectul
predat (încurajarea, lauda, premiul, recompensa, competiția). O mare valoare educativă prezintă acum
și nota, chiar dacă școlarii mici nu sunt suficient de educați asupra semnificației sociale a ei, dată fiind
legătura strânsă pe care o are cu sentimentul de succes ce pare că le motivează destul de puternic
învățarea.
0102030405060
I IV
Motivatie inalta (baieti)
Motivatie inalta (fete)
Motivatie medie (baieti)
Motivatie medie (fete)
Motivatie redusa (baieti)
Motivatie redusa (fete)

30

Rolul motivației în învățarea școlară este foarte complex. El rezultă în bună măsură din
enumerarea funcțiilor motivelor învățării, subliniate de mai multe dintre studiile care abordează această
problemă:
a) ca și condiții interne ale personalității elevilor motivele orientează, susțin și determină eforturile
depuse de ei în învățare, în vederea realizării unor scopuri proprii sau fixate de alții
b) motivele în conexiune cu aspectul informativ al recompensei învățării, definesc consecințele care
satisfac sau nu efortul orientat spre un scop.
c) dat fiind faptul că motivele învățării depind de nivelul reflectării subiective și de condițiile vieții
sociale, sunt rezultatul acestora, ele dau sens și valoare activității desfășurate de elevii ce trebuie să
corespundă exigențelor societății în care ei trăiesc
d) în același timp, pentru că activitatea de bază a școlarilor este învățătura, motivele ei constituie sursa
de energie pentru întreaga lor activitate psihică a cărei funcționalitate, apoi, se răsfrânge asupra
randamentului învățării, care poate conduce pe elevi la un veritabil succes.
Aceste câteva funcții ale motivației învățării sunt esențiale pentru a demonstra necesitatea ei ca
și condiție a formării unei atitudini active la elevi în procesul de asimilare a cunoștințelor, a unei
învățări eficiente. Ca urmare, învățătorul va urmări în ce măsură învățarea elevilor săi este motivată,
care sunt motivele ce le susțin această activitate, care este gradul conștientizării eficienței lor de la un
elev la altul.
Utilizând criteriile de mai sus s-au evidențiat următoarele categorii de motive ale învățării la
școlarul mic:
1. Motive sociale unde sunt incluse motivele care vizează scopuri cu caracter social și motivul
reciprocității
Motivul reciprocității răspunde trebuinței profunde umane de a fi împreună cu alți oameni și de a
acționa împreună cu ei pentru atingerea unor scopuri. La școlari acest motiv se manifestă în plăcerea cu
care ei se angajează în diferite activități comune de îndepliniri a unor sarcini ale învățării, cât și în
unele dispute prin care ajung să-și completeze cunoștințele în mod reciproc. Asemenea activități nu
satisfac atât prin rezultatul obținut, cât mai ales prin conținutul lor procesual prin care se unifică
eforturile membrilor grupului în vederea țelului comun, se asigură ajutorul reciproc, se creează
posibilitatea de coparticipare la ridicarea competenței grupului. Se pare că școala ignoră de multe ori
dezvoltarea acestui motiv, neglijând învățarea pe calea acțiunii reciproce, a unificării eforturilor
membrilor grupului.

31

2. Motive cognitive unde sunt cuprinse motive care arată dorința elevilor de a cunoaște, declarată ca
factor dinamic de bază al activității de învățare. În același timp se exprimă și atracția elevilor pentru
unul sau mai multe obiecte de învățământ.
3. Motive de ordin afectiv ce înglobează motivele cu o predominanță de bază emoțională, atât pozitivă
cât și negativă: dragostea și respectul față de părinți, sentimentul datoriei față de părinți, dorința de a
crea bucurie părinților și simpatia față de educatori, respectul față de aceștia, teama de pedepsele
aplicate, sentimentul de regret sau de rușine față de educatori, părinți, colegi. Toate aceste motive
constituie trăiri afective ale elevilor izvorâte din relațiile cu diferiți factori implicați în procesul
învățării lor școlare: învățător, colegi, părinți.
4. Motive profesionale reprezentate de aspirațiile elevilor spre un ideal profesional, mai puțin clarificat
în această perioadă de școlarizare. Aceste motive sunt trăite de elevi ca tendințe care îi determină să
învețe pentru a-și asigura pregătirea necesară în vederea alegerii profesiunii viitoare.
5. Motive ale autorealizării ce se manifestă în năzuința elevului de “a face ceva” care să ajute la
interacțiunea lui eficientă, competentă cu realitatea înconjurătoare. Se poate considera că acest motiv
corespunde unei trebuințe intrinsece. Acțiunile de satisfacere a acestei trebuințe nu se realizează
întâmplător. Motivul autorealizării presupune organizarea activității de învățare a elevului în așa fel
încât totdeauna sarcina următoare să-i solicite un nivel mai ridicat de cunoștințe și deprinderi decât cele
pe care deja le posedă. În acest caz satisfacția elevului rezultă însăși din îndeplinirea unor sarcini din ce
în ce mai complexe în activitate. Satisfacția este cu atât mai mare cu cât în procesul respectiv elevul
reușește să realizeze asemănarea cu modelele competenței: părinți, învățător și să se identifice cu ele.
Identificarea nu trebuie înțeleasă în sensul de imitație, ci ca o tendință a copilului de a stabili relații
reciproce. Esența acestui dialog este raportarea continuă a activității proprii a elevului la exigențele
modelului urmărit, proces a cărui profunzime depinde de vârsta elevilor, de anumite trăsături de
personalitate, de încredere în forțele proprii.
6. Succesul / insuccesul școlar . Motivele incluse în această categorie se grupează în jurul dorinței de
succes sau de evitarea insuccesului. Noțiunea de succes este considerată ca rezultat favorabil obținut
într-o acțiune care reclamă efort și atingerea scopului propus, iar reversul acestei situații este considerat
ca insucces, eșec.
Rezultatele pe care elevii doresc să le obțină vizează trei direcții: situația școlară (note, premii),
prestigiul în grupul din care face parte și aprecierea favorabilă a educatorilor, a părinților. Aceleași
direcții se conturează și în ceea ce privește evitarea insuccesului. Așadar această categorie de motive

32

cuprinde atât diferitele forme pe care le îmbracă dorința de a obține succes, respectiv de a evita un
insucces cât și pe cele care exprimă însuși sentimentul de succes sau de insucces.
7. Aptitudinile speciale . La vârsta școlară mică valoarea motivațională a aptitudinilor este foarte puțin
conștientizată de elevi. Situația se explică prin faptul că aceste însușiri nu sunt formate cât și prin
posibilitățile limitate de autocunoaștere. Cu toate acestea s-a inclus categoria aceasta din motive pentru
că învățarea la disciplinele care-i interesează este motivată de către elevi prin prezența unor însușiri de
pricepere, ușurința efectuării învățării.
Structurarea motivației învățării școlare este într-o continuă dinamică, atât de la o vârstă la
alta, cât și de la copil la copil. Esențial este și faptul că totdeauna motivele se organizează în jurul unui
motiv dominant, căruia toate celelalte i se subordonează. La nivelul individualității elevului,
restructurarea motivației în dinamica ei este determinată în bună măsură de dimensiunile acesteia, care
devin pregnante. Acest fapt trebuie să sporească răspunderea celor care dirijează și orientează acțiunea
de formare și dezvoltare a personalității tinerei generații, urmărind ca motivele învățării nou formate să
corespundă necesităților obiective ale societății și să asigure comportamente cu o înaltă valoare
integrativă pentru școlari.

3.4.Factori motivaționali în învățământul primar

Motivația învățării începe din familie și continuă în școală. Motivele sunt acei factori care
îndeamnă, sprijină și provoacă strădania spre învățare. Elevul învață, are deprinderea de a rezolva unele
sarcini, datorită motivelor pe care le deține.
În activitatea școlară se pot stabili un număr însemnat de “motive mai generale sau
speciale, care provoacă activitatea sau inactivitatea, randamentul mai ridicat sau mai scăzut al
elevilor. Asemenea motive sunt:
 curiozitatea și dorința de a înțelege faptele și fenomenele din jur;
 satisfacția produsă de activitățile constructive pe care le oferă școala;
 urmărirea cunoștințelor care satisfac interesele și care dezvoltă deprinderile;
 însușirea sistematică a unor cunoștințe și deprinderi care urmăresc scopuri mai
îndepărtate;

33

 sentimentul plăcut al progresului, al creșterii care se degajă din îmbunătățirea
continuă a performanțelor școlare;
 câștigarea afecțiunii și aprecierii învățătorului, a colegilor – care întărește sentimentul
apartenenței la un colectiv;
 dorința de a obține lauda și aprobarea învățătorului, a colegilor, a părinților, prin
rezultate școlare bune;
 dorința de a evita blamul, prin înlăturarea acelor comportamente care l-ar putea
provoca;
 dorința de a ocupa un loc de frunte în competiție;
 dorința de cooperare în cadrul colectivului și de a se afirma prin acțiuni de grup;
 dorința de a se simți în siguranță morală, de a evita nesiguranța, pedepsele etc.”
(Bogdan, T., Stănculescu, I. I. – Psihologia copilului și psihologia pedagogică, E.D.P.,
București, 1973, p. 189).
Aceste motive au o importanță deosebită având o valoare care stimulează dezvoltarea
realizărilor deosebite ale elevilor în învățare și în programul de instruire școlar. (anexa 5)
După A. Cosmovici, motivele care îl impulsionează pe copil să vină la școală, să asculte de
cadrele didactice, să studieze, pot fi grupate în două categorii:
 „motivația extrinsecă, atunci când elevul se încadrează în disciplina școlară, fără
un interes direct pentru ceea ce se predă, ci pentru a primi, direct sau indirect,
anumite recompense, îndeosebi morale;
 motivația intrinsecă, în cazul când învățarea, dobândirea de cunoștințe interesează
în mod direct pe școlar” (Cosmovici, A., Iacob, Z. (coord.) – Psihologie școlară,
Ed. Polirom, Iași, 1998, p. 202).
În structura motivației extrinseci autorul include:

Dorința de afiliere, exprimată atunci când elevul merge la școală și învață cu
seriozitate pentru a face pe plac familiei care urmărește ceea ce face la școală
elevul, îl apreciază și îl răsplătește câteodată. Se mai alătura acestora și
aspirația de a fi pe placul învățătorului, aspirația de a fi laolaltă cu alți copii,
grija de a face ce fac cei de seama lui.

 Tendințele normative , legate de obiceiul de a accepta principii, la îndatoriri.

34

 Teama de consecințele neascultării, constau în pedepse, penalizări care țin de
morală.
 Ambiția, plăcerea de a fi printre cei dintâi care mobilizează copiii într-
oconcurență, întrecere. (anexa 6)
În mijlocul motivației intrinseci este situată curiozitatea, dorința de a ști, de a cunoaște, de a afla
cât mai multe lucruri. Curiozitatea are ca premisă un imbold motiv și este extrem de clar la copiii din
învățământul primar. Pentru ca ea să fie mai mereu prezentă în preajma copiilor trebuie să țină de
iscusința învățătorului și stabilește un factor însemnat al durabilității celor adunate. Curiozitatea poate
fi stabilă atunci când se unește cu certitudini cu privire la importanța culturii, care ușurează socializarea
cu ceilalți și garantează izvoare de împlinire și o stabilitate spirituală.
Tot aici se află și aspirația spre competență, dorința de a ajunge un profesionist expert. Așadar,
eforturile se îndreaptă spre discipline deosebite. Aceste motive se ivesc cu o importanță flexibilă
necesitând instruite prin toate procedeele motivației intrinseci.
Performanța școlară are loc atunci când este extrem de motivată și când este sprijinită de o
răsplată. Modalitățile de răsplată care se practică în activitatea școlară urmărește un țel de consolidare,
deci a efectua motive solide pentru a se putea deprinde mult mai bine. Cu cât consolidarea este mai
solidă, cu atât crește și randamentul școlar al elevilor în activitatea de învățare. Dacă elevul nu este
apreciat, lăudat, recompensat pentru rezultatele sale, atunci performanțele școlare vor scădea. Cadrele
didactice trebuie să știe când trebuie aplicate aceste întăriri pozitive, dar totodată trebuie să recurgă și la
cele negative. Încurajarea prin laudă este de apreciat încurajării prin pedeapsă ori prin speriere.
Încurajării prin laudă îi este necesară o atenție mărită, mai ales, în funcție de personalitatea elevului,
pentru că se pot ivi cauze negative de supraestimare, înfumurare, absența durabilității la insuccese.
“Eșecul, înțeles ca pedeapsă naturală, constituie de asemenea un motiv al comportamentului.
În cadrul învățării prin încercare și eroare, eșecul (eroarea) este un component natural care după
cu știm, conține informație negativă, dar de o valoare inegală cu reușita” (Bogdan, T., Stănculescu,
I. I. – Psihologia copilului și psihologia pedagogică, E.D.P., București, 1973, p. 191).
Reușita justifică mult mai mult prelungirea activității de învățare, în timp ce eșecul este
nevitabil în timpul activității de învățare și cu întreaga dispoziție de a-l ocoli, are o importanță
deosebită educativă. Insuccesul întărește din punct de vedere moral, dar asta e în funcție de persistența
elevului la insucces. Nu e necesar însemne un motiv de ocolire a câtorva activități care nu sunt
convenabile, dar utile. Copilul are nevoie de educație de la bun început ca să își dea seama că poate

35

eșua și că nici un eșec nu este inevitabil, ci ar putea fi distanțat prin dorința de a munci din ce în ce mai
bine recapitulându-se desfășurarea activității în această cauză. E utilă în acest caz o prudență aparte,
pentru că insuccesele repetate reprezintă cauze solide de descurajare ce oprește activitatea de învățarea.
Câteodată pedeapsa acționează pozitiv în unele cazuri. Nicicând nu se va dobândi pedepse
severe ceea ce s-a dobândit prin răsplată. Pedepsele nu se pot administra la oricine și oricând. La copiii
nevrotici pedeapsa nu dă rezultate, este ineficientă.
Un caz în care există o neînțelegere se soluționează în funcție de urmări. Cadrul didactic trebuie
să precizeze îndatoririle astfel încât copilul să nu fie ademenit să aleagă una din activități care să-i ofere
o împlinire rapidă în ciuda pedepsei ce va continua. Așa că este necesar să se aibă în vedere timpul
acordat, care, îndeosebi la copii, având o eficacitate asupra răsplății ori sancțiunii.
Întăririle pozitive cât și cele negative au eficacitate doar până la o anume vârstă și până la
contactul cu un anumit fel de conștiință. În timpul perioadei școlare din învățământul primar, pot fi
constatate mai multe etape de dezvoltare a proceselor de considerație și autoevaluare. În clasa I, copilul
deține o purtare confuză, răspândită față de considerațiile învățătorului, fiind interesat de a dobândi
aprecieri cât mai multe, calificative. Din clasa a III-a, existența aprecierii se realizează în funcție de
gradul aprecierii. Copilul dorește să obțină calificative din ce în ce mai bune și nu doar de a le primi așa
la întâmplare. Copiii nu realizează importanța obiectivă a răspunsurilor lor, ci face legătura
calificativului căpătat cu strădania desfășurată pentru pregătire și nu la căpătarea obiectivă.
La început de drum, copiii nu sesizează importanța socială a activităților din școală. Ceea ce
este distanțat în timp nu poate avea o cauză antrenantă. În ultimii doi ani de învățământ primar se
reorganizează esențial cauzele învățării. Se evidențiază cu exactitate interesele de cunoaștere, cu toate
că cauzele activității de învățare nu sunt deocamdată total obiective. Aptitudinile pentru o anumită
materie depind deseori de reușitele căpătate la materiile respective ori de interesul familiei sau a
învățătorului.
Copilul din învățământul primar deși are parte de o mare curiozitate pentru nou, putem spune
că nu-l interesează neapărat tot ce ține de școală. Pentru copil, învățarea reprezintă o strădanie amplă
din partea copilului și acesta poate stabili un obstacol în crearea unei motivații interioare pentru această
activitate. Cadrele didactice trebuie să știe să păstreze curiozitatea copilului. Aceasta se datorează prin
expunerea necesității, a importanței operaționale ale cunoștințelor, prin încercarea de a obține copilul o
verificare a cunoștințelor.
Cât se precizează realizarea unor raporturi precise pentru copii între viață și pregătirea de care
dispune, aceștia vor fi captați și atrași de ceea ce li se aduce nou. Cadrul didactic poate îndruma copilul

36

către diferite domenii de cunoaștere, pe care copilul dorește să le exploreze. Cadrul didactic din
învățământul primar îl provoacă pe copil să le aprecieze și să ajungă să fie plin de interes să le și
deprindă.
Desfășurându-se diferite activități extrașcolare (excursii, vizite, etc), i se îndeamnă copilului
activități pentru desfășurarea domeniilor extrem de diverse, interesele, certitudinile și atingerea
perfecțiunii în viață fiind fundamentale. Copilul poate să fie motivat pentru activitatea de învățare ori la
unele discipline pentru a găsi cât mai multe informații ori pentru a ajunge cineva în viață.
Metodele și procedeele utilizate de cadrul didactic în activitatea de predare+învățare au o mare
necesitate și oferă actului educativ o stimulare. Așadar, cele care implică elevii în mod activ, care le
stârnesc dorința de a învăța și a surprinde lucruri inedite, încurajează copilul sunt activitățile practice.
Exercitarea unei învățări prin descoperire stârnește la copii anumite sentimente de mulțumire și dorințe
de a experimenta să facă noi dezvăluiri, să găsească soluții unor probleme. Deosebit de eficace sunt și
acele metode ce necesită munca în grup, care dă naștere dorinței de manifestare în cadrul grupului,
dezvoltându-se așadar reușita activității. Dezvoltarea rezultatelor excepționale stârnește sentimente de
mulțumire și dorința de întrecere, modificându-se într-o motivație pozitivă veritabilă.
În cadrul programului de instruire există multe componente cu însușiri motivaționale, ce țin de
caracteristicile cadrelor didactice, de legătura dintre școală și familie, de legăturile cu colegii, de
ansamblul de elemente organizate de recompense și sancțiuni din mediul școlar, ansamblul de elemente
organizate de o importanță morală și simțuri de răspundere. Cu privire la toate acestea, s-au efectuat
cercetări referitor la treapta motivațiilor ce intră structura normei de învățare.
În cele din urmă, știm că, “în învățământul primar elevii învață pentru:
– a primi calificative bune, a fi premiat 31,2%
– a fi pe placul părinților, a le face bucurii 22,1%
– a vrea să devină cineva (să aibă o meserie) 11,0%
– plăcerea de a învăța 9,0%
– a-i face plăcere învățătorului 8,1%
– a fi folositor țării 6,2%
– recompensă 6,2%
– a-și face datoria 5,8%
–
alte motive 0,6%”

37

(Coașan, A.- Implementarea motivațiilor
învățării în practica școlară în Revista de Pedagogie, nr.1/1989, p.46).

Aceste motive constituie și îndeamnă învățarea la copilul din învățământul primar. Cu
siguranță, sunt și cauze ce construiesc unele indispoziții pe plan afectiv, copilul are prea multe teme
pentru acasă, nu are destul timp pentru a se juca, nu+i convine că în caz de eșec este sancționat,
mustrat, criticat. Acestea ar putea stimula dezgust față de activitatea de învățare, față de mediul
școlar și față de învățător. Pentru a împiedica aceste cauze, se poate uni, încă din primul an de
școală, activitatea de învățare cu componente de joc, sancțiunea, critica trebuie utilizată cu prudență.
Totodată, trebuie constituită o atitudine și o distribuțiune emoțională pozitivă, cu caracter tonic în
raport cu fiecare activitate școlară.

Motivația este de-a dreptul resposabilă de rezultatele excelente școlare ale elevilor, de
succesul școlar a a cestora. La un loc cu afectivitatea și voința, îndrumă, antrenează, forțele elevului
pentru a putea realiza o activitate de învățare. Orice cadru didactic trebuie să știe cum să-și apropie
copilul de școală, de activitatea de învățare, să-i stimuleze interesul care îl va duce spre obiective
precise și spre o motivație cognitivă, intrinsecă, care se va constitui și evolua ușor, ușor, sub
“izbirea” de școală.

3.5. Rolul părinților în dezvoltarea motivației

În momentul în care copilul nu este motivat la școală,părinții acumulează o serie de
frustrări,neștiind că ei sunt cheia în motivarea copilului lor și că pot contribui semnificativ la
îmbunătățirea performanței școlare.În acest scop,este necesară existența unei bune colaborări între
familie-școală-învățător,deoarece motivația nu poate fi dezvoltată de o singură parte.În general,părinții
au așteptări mari din partea școlii,așteptând să le fie rezolvate problemele copilului,dar de cele mai
multe ori,din cauza multitudinii sarcinilor,școala nu reușește să realizeze acest lucru și așteaptă ca
părinții să sprijine acest efort,să motiveze copilul.În acest caz,elevul este cel care are de suferit,el
aflându-se la mijloc.Atitudinea părinților față de școală se reflectă și în comportamentul copiilor.Dacă
părinții sunt intimidanți,nu au respect fașă de școală și de munca depusă de învățător la clasă,atunci
copilul nu va avea motive reale să învețe.În acest context,relația cu școala trebuie să se afle într-o
strânsă legătură,bazată pe respect și colaborare,din partea ambelor părți.

38

Părinți sunt cei mai buni educatori,înainte de toate,atunci când se implică activ în procesul
educativ.De multe ori,motivația copilului este afectată negativ,atunci când părinții apelează la diferite
tertipuri care nu conduc la efectele așteptate.De exemplu,mulți părinți apelează la „plata”performanței:
„dacă iei o notă bună,îți voi cumpăra telefonul pe care ți-l dorești”,etc.În acest context,copilul va fi
motivat de obiectul în sine,accentul nemaifiind pus pe întărirea motivației pentru învățare.Părinții
trebuie să știe că,în aceste cazuri,motivația va dura doar până ce copilul își va primi recompensa,iar
dacă vor renunța la această strategie,comportamentul copilului se va îndrepta spre modurile de obținere
a ceea ce își dorește.Dacă părinții corelează oferirea de recompense cu activitatea lui școlară,atunci se
va transmite copilului ideea că activitățile lui au ca scop obținerea acestor recompense.Materializarea
acestora creează o motivație extrinsecă,iar dacă nu este întărită și motivația intrinsecă(a cunoașterii,a
curiozității) ,rezultatul scontat va fi opus cel așteptărilor.
Un alt „instrument” utilizat de părinți este cel al pedepsei.Această metodă poate duce la
distrugerea personalității și identității copilului,având efecte negative pe toată perioada educației
copilului.Utilizată frecvent,pedeapsa nu rezolvă nimic,deoarece copilul poate deveni imun și nici nu va
avea loc responsabilizarea acestuia.Aplicarea frecventă a pedepselor va spori confuzia valorilor
copilului,acesta nefiind capabil să înțeleagă singur diferența dintre bine și rău.Pedeaps aplicată unui
copil demotivat,nu va avea efecte pe termen lung.Nu va repara comportamentul și imediat ce copilul
iese de sub aria aplicabilității ei,acest comportament se va repeta,iar rezultatele vor fi deopotrivă cele
nedorite.
În acest sens,roul părinților este crucial,iar miza este mare,deoarece,pentru succesul școlar,cel
mai important factor este atitudinea părinților,a familiei în general.Ei sunt cei care au puterea supremă
în a motiva copilul,mai ales când școala dispune de minime dotări.De aceea,este indicat ca aceștia să își
concentreze atenția spre o manifestare pozitivăfață de școală și profesor și să aibă în vedere unele
aspecte fundamentale pentru motivare.
În cazul acelor copii care nu reușesc să rezolve sarcinile primite,rezultatele sunt
slabe.Aici,intervine răbdarea și înțelepciunea părinților,dar și a cadrelor didactice.Este foarte important
ca fiecare progres,cât de mic este el,să fie remarcat,iar eșecul să poată fi explicat copilului.Discutând cu
astfel de copii,vom afla că lipsa motivației pleacă,în principal,de la lipsa încrederii în forțele proprii.În
remedierea acestui aspect,se pleacă ornind de la cunoștințele de bază.Atunci când părinții îți doresc
anumite rezultate,trebuie să se asigure că ai lor copii au asigurat fundamentul.Este important ca ei să
aibă răbdare,șă își încurajeze copilul,construindu-i astfel încrederea în forțele proprii.Copilul trebuie

39

ajutat să depășească decalajele dintre el și colegi,iar părinții să remarce micile sale progrese și efortul
pe care acesta îl depune,lucru care poate sta la baza performanțelor așteptate.
Un alt aspect fundamental îl reprezintă implicarea copilului în propria sa educație.El trebuie să
fie stimulat,să i se ofere șansa de a-și dezvolta propria personalitate.În acest sens,părintele poate sprijini
copilul în a-și stabili obiective proprii.Este foarte important ca familia să încurajeze copilul,chiar dacă
acesta este sau nu motivat pentru învățare.În cazul copiilor motivați,aceste încurajări vin să întărească
potențialul și comportamentul individual,deja existent.În cazul celor demotivați,aceste încurajări
reprezintă instrumente pentru părinți în pornirea construcției motivării,iar progresele și direcția pozitivă
înspre care a porint copilul să fie evidențiate.
Un alt factor important îl reprezintă comunicarea pozitivă cu acesta.Trebuie stabilită între
părinți și copiii lor o relație de respect reciproc,iar responsabilitățile să vină din ambele părți.Părinții
trebuie să țină cont de părerea pe care copilul o exprimă,să îl implice în stabilirea regulilor,astfel încât
copilul va avea puține justificări în cazul încălcării lor,iar implicarea lui activă va aduce un plus de
responsabilitate.
Părinții trebuie să arate entuziasm și o atitudine deschisă față de copiii lor,deoarece aceste două
elemente sunt molipsitoare.Ei se pot folosi de imaginație pentru a construi o puternică motivație pentru
învățare.Dacă părinții reușesc să implice imaginația copilului în tot ceea ce el învață,atunci învățarea se
va realiza cu o dorință de cunoștere neobosită.În acest fel,împreună vor reuși să depășească obstacolele
care sunt în calea obiectivelor lor.Este important ca părinții să ofere un motiv puternic pentru
învățare.De exemplu,atunci când au de realizat temele pentru acasă,copilului trebuie să i se explice
motivele pentru care este necesar să fie îndeplinite,mai exact că se poate asigura o reamintire corectă a
ceea ce el a făcut în clasă.
În aceste condiții,părinții trebuie să își ajute copiii să mențină sau să dezvolte nivelul
motivațional.Treptat,vor observa că și modul lor de acțiune se va schimba și vor reuși să transmită
propriilor copii capacități care îi vor ajuta să progreseze,contribuind astfel la determinarea lor să își
dorească să facă mai mult din proprie inițiativă,știind că întotdeauna este posibil.

40

CAPITOLUL IV
METODOLOGIA CERCETĂRII – MOTIVAȚIA ÎN ÎNVĂȚARE

Unul din motivele pentru care frecventăm școala este reușita socială: mergem la școală pentru
a promova în societate,pentru a reuși în viață,pentru a ne câștiga un statut în societate.Pentru a motiva
elevii să învețe,ei trebuie implicați activi în desfășurarea activităților.Nu vor fi motivați dacă vor fi
pasivi ,deoarece intervine plictiseala și atunci se comportă ca atare.Cu cât sunt mai activi,cu atât vor fi
mai motivați,iar rezultatele bune nu vor întârzia să apară.
Antrenând elevul cu sarcini individuale de lucru,el va fi nevoit să se folosească de achizițiile
sale fundamentale,formându-și primele deprindri de muncă independentă.Astfel,se va obișnui cu
responsabilitatea față de unele sarcini,va depune efort propriu în rezolvarea acestora.Știind că ,în urma
acestor rezolvări,munca sa va fi verificată și apreciată,încrederea în forțele proprii va crește.
În acest scop,este foarte importantă cunoașterea elevilor,cunoașterea aptitudinilor și propriilor
interese,a caracteristicilor proceselor intelectuale,afective ,sub aspectul particularităților de vârstă.Rolul
învățătorului este esențial.Stilul său de lucru,atitudinea generală au influențe formative puternice.La
clasele mici,o învățătoare calmă, atentă la nevoile copiilor,plină de inițiativă și
creativitate,entuziastă,este mai iubită și mai ascultată de către elevi față de învățătoarea
severă,aspră,dominantă,care dorește doar realizarea conținuturilor din programă.
În cercetarea de față am pornit de la faptul că în procesul instructiv-educativ nu există
„rețete”,idei,bazate pe teorii fixe.Succesul constă în adaptarea actului educațional la nevoile individuale
ale fiecărui elev.

4.1.Scopul cercetării

Scopul acestei cercetări este acela de a demonstra anumite aspecte:
 ce înseamnă pentru copilul de ciclu primar motivația;
 ce îl determină să adopte anumite atitudini vizavi de profesor și părinți;
 metodele prin care copilul înțelege mai bine conținutul lecțiilor;
 determinarea motivelor implicării elevilor în activitatea de învățare.

41

4.2.Obiectivele cercetării

Obiectivele acestei cercetări sunt următoarele:
1. Identificarea nivelului de dezvoltare a motivației pentru învățare
2. Identificarea motivelor învățării școlare ale elevilor
3. Identificarea factorilor familiali și și de grup ce pot influența crearea și dezvoltarea motivației
4. Identificarea ponedrii în care părinții influențează motivarea elevilor în funcție de mediul în
care trăiesc și de nivelul studiilor acestora

4.3.Ipotezele de lucru

Ipotezele de la care am plecat în abordarea temei au fost:
 Implicarea părinților influențează performanțele școlare ale copilului.
 Conștientizarea nevoilor personale și a obiectivelor învățării duc la creșterea motivației.
 Referitor la structura motivației învățării,există diferențe între fete și băieți.

4.4.Instrumentele și metodele de cercetare

Ca metode de cercetare am folosit observația, chestionarul,experimentul psihopedagogic ,
metoda statistică și grafică.

1.Metoda observației – constă în urmărirea sistematică a unor comportamente,fapte
educaționale,așa cum se desfășoară în mod obișnuit.În comparație cu experimentul,o observație corectă
reprezintă înregistrarea datelor și constatărilor așa cum sunt prezentate,persoana care observă așteptând
ca ele să se producă pentru a putea fin surprinse.
Utilizarea acestei metode presune respectarea anumitor cerințe,mai exact:
 elaborarea in prealabil a unui plan de observare;
 consemnarea imediată a datelor observate;
 crearea condițiilor optime pentru a nu periclita defășurarea naturală a fenomenelor observate;
 realizarea aceleași observări în situații diferite de către unul sau mai mulți observatori,astfel
încât să poată avea loc o comparație a datelor obținute.

42

Observațiile realizate pe parcursul cercetării au fost notate sistematic în tabele în urma aplicării
unor chestionare.Aceste constatări m-au ajutat la realizarea unor statistici sub forma unor grafice,care
au evidențiat schimbările de atitudine și modificări în tipurile de motivație.

2.Metoda chestionarului
Chestionarul reprezintă o investigație pentru dezvăluirea motivelor, opiniilor,intereselor
individului,care se axează pe o succesiune logică de itemi bine structurați,iar răspunsurile sunt
consemnate în scris.Există și situații speciale în care chestionarul se poate aplica verbal,în cazul
persoanelor cu deficiențe de văz sau care din diverse motive nu pot citi.
Metoda chestionarului presupune arcurgerea anumitor etape pentru a putea fi utilizată corect:
 stabilirea obicetivelor chestionarului;
 stabilirea și formularea întrebărilor,ce trebuie să țină cont de natura probleme;
 experimentarea pe un grup martor,un grup restrâns;
 aplicarea în teren a chestionarului;
 prelucrarea și interpretarea datelor.
Lungimea chestionarului nu trebuie să depășească limitele care mențin atenția trează.

3.Experimentul psihopedagogic – reprezintă modalitatea prin care se probează ipoteza.Are drept
scop optimizarea proceselor,ameliorând sau descoperind unele soluții eficiente.Acesta trece prin mai
multe etape: – etapa de pregătire(pretestul);
– de efectuare(experimentul propriu-zis);
– de evaluare a rezultatelor(posttestul).
Datele obținute rin intermediul experimentului au nevoie de comparare.Tocmai de
aceea,cercetarea se desfășoară pe două grupe paralele de subiecți: grupul experimental și grupul de
control(martor).

4.Metoda statistică și grafică – constă în reprezentarea datelor prezentate ca rezultat al
cercetării.În urma aplicării chestionarelor,datele au fost centralizate în table.După întocmirea acestor
tabele cu rezultatele obținute,am întocmit graficele,pentru o mai bună înțelegere a fenomenelor
urmarite și a raporturilor dintre ele.

43

4.5.Organizarea și desfășurarea cercetării
4.5.1.Locul de desfășurare,durata și etapele cercetării

Cercetarea de față s-a desfășurat în cadrul a două școli,și anume Liceul de Artă „Ștefan
Luchian ”Botoșani și Școala Gimnazială Verești,Suceava,pe perioada anului școlar 2019-2020.
Etapele de desfășurare au fost următoarele:
– elaborarea tematicii,stabilirea scopului,a ipotezelor cercetări;
– stabilirea bibliografiei și documentarea teoretică;
– stabilirea mijloacelor și tehnologiei de acționare;
– elaborarea chestionarelor,metodolgia de lucru pentru recoltarea datelor și cercetarea propriu-
zisă;
– verificarea,prelucrarea statistico-matematică și interpretarea datelor.

4.5.2.Eșantionul cercetării

Lotul experimental al acestei cercetări a inclus 96 de elevi din clasele a II-a și a III-a,din care
54 de elevi din mediul urban și 42 de elevi din mediul rural.De asemenea,au participat la această
cercetare părinții elevilor incluși și cadrele didactice de la clasă.Însumând numărul participanților am
ajuns la un număr de 158 de participanți.

4.5.3.Conținutul și metodica cercetării

În cadrul acestei cercetări,au fost aplicate trei chestionare adresate atât elevilor ,cât și părinților
și cadrelor didactice,ca instrumente de cercetare în ancheta sociologică.(Anexele 4, 5 și 6)
Subiecților implicați în cerctare li s-a asigurat anonimatul,li s-a prezentat scla de
evaluare,explicându-le modul în care aceste chestionare vor fi completate (alegerea variantelor de
răspuns).
Criteriile care au stat la baza aplicării chestionarelor au fost legate de anumite aspecte:
identificarea nivelului motivației în baa conținutului psihologic al motivelor,a relației motiv-învățare-
scop și a atitudinii față de activitatea de învățare.
Pentru a întregi datele referitoare la obiectivele cercetării de față,am folosit și metoda analizei
psihologice a produselor activității elevilor.Aici fac referire la caietele de teme,lucrările practice

44

efectuate,urmărind aspectul procesual,în funcție de calitatea execuției,de conștiinciozitatea cu care au
fost realizate.În acest mod ,am descoperit că unii elevi se exprimă cu mai multă ușurință prin lucrările
lor,decât prin verificările orale,fapt care mi-a permis să sesizez mai ușor dacă avem de-a face sau nu cu
motive intrinseci ale învățării.
Pe parcursul cercetării,am folosit,ca metodă d control,convorbirea.Prin acest mod,am urmărit
dacă afirmațiile elevilor în legătură cu motivele pentru care învață,cu cauzele care le provoacă anumite
atitudini,etc.,coincid cu datele colectate din chestionar.În momentul administrării,fiecare item a fost
explicat pe înțelesul elevilor,ținând cont de faptul ca sunt în clasa a II-a,respectiv clasa a III-a.În cazul
învățătorilor și părinților,convorbirile au încercat să stabilească realitatea celor declarate de elevi.
Datele obținute în urma aplicării acestor chestionare au fost prelucrate și interpretate
statistic,fiind utilizate apoi graficele.

4.5.4.Rezultatele obținute și interpretarea lor

Valorificând răspunsurile la chestionare s-au conturat o varietate de comportamente și stări
psihice în care s-au găsit la un moment dat elevii clasei.Unii dintre ei au solicitat informații
suplimentare ,alții s-au entuziasmat și au lucrat corect,dar nu au acordat multă atenție înțelegerii
integrale a cerințelor.
După cum am precizat mai sus, lotul experimental al acestei cercetări a ajuns la 158 de
participanți,repartizați astfel: elevi – 96(mediu urban-54; mediul rural-42); părinți – 58 părinți(mediul
urban-39;mediul rural-19); cadre didactice – 4.

95
42
Mediul de
proveniență
Mediul urban
Mediul rural
6890
Genul subiecților
Gen masculin
Gen feminin
496
58
Categoria
Cadre didactice
Elevi
Părinți

45

Analizând chestionarele pe fiecare categorie,am obținut următoarele rezultate:
La itemul 1,răspunsurile învățătorilor au fost variate.Predominant a fost faptul că părinții
reprezintă un model pentru copiii lor.De asemenea,în mare parte,părinții obișnuiesc să discute cu copiii
lor despre problemele avute,implicându-se mai mult atunci când copilul întâlnește o situație
neplăcută.Totuși,doamnele învățătoare afirmă că sunt și părinți care își recompensează copiii material
pentru rezultatele obținute.,acestea fiind aspecte ale motivației extrinseci.

Familiile elevilor
…

Nr.de răspunsuri

a)reprezintă un model pentru ea/el

4

b)se implică în via
ța școlară

2

c) îl ajută să înve
țe

2

d) îl încurajeaz
ă pentru ceea ce face la
școală

2

e) obi
șnuiește să discute cu copilul problemele pe care
acesta le are la școală

3

f) a
șteaptă

să înve
țe lucruri noi și utile

1

g) a
șteaptă ca

ea/el să ob
țină anumite

rezultate pe care
ei le doresc
2

h) îl recompensează material pentru rezultatele
ș
colare
bune
2

i)
îl recom
pensează prin laude
și aprecieri

2

j) nu
știu / nu răspund

–

În ceea ce privește itemul 2,din variantele de răspuns,pe primul loc s-a situat pentru a lua note
bune și pentru a fi cel mai bun.Printre opțiunile doamnelr învățătoare se mai situează și: – ca să fie
recunoscut și apreciat de colegi; – părinții insistă să învețe; etc,predominând și aici motivația extrinsecă.

Motivele pentru care elevul înva
ță

Nr.de răspu
nsuri

a) ca să fie cel mai bun

4

b) ca să fie recunoscut
și apreciat de colegi

3

c) profesorul e calm, nu se enervează

1

d) materia e interesantă
și atractivă

1

e) profesorul
inspiră teamă

–

f) părin
ții insistă să învețe

3

g) pentru a lua note bune

4

h) pentru a nu se face de ru
șine

2

i) părin
ții îl recompensează dacă învață

1

j) materiile îi vor fi

utile mai târziu

2

46

În ceea ce privește modul de învățare a elevilor(itemul 3),doamnele învățătoare au specificat
că elevii dumnealor dețin informații pe care ei le cunosc de la părinți,frați mai mari,că urmăresc să
înțeleagă ceea ce predau la clasă,că obișnuiesc să învețe pe de rost,dar și că unii dintre ei utilizează
surse suplimentare de învățare.

Variante de răspuns

întotdeauna

de cele mai
multe ori
uneori

rareori

niciodată

a)când înva
ță,urmărește să înțeleagă ce predă
profesorul
2

1

1

–

–

b)când studiază,asociază noile cuno
ștințe cu
cele deja cunoscute
–

2

1

1

–

c)pentru a învă
ța mai bine,încearcă să rețină
logic informațiile predate
–

1

1

1

1

d)folose
ște și sursele suplimentare

–

–

2

1

1

e)apelează la informa
țiile pe care
consideră că
le dețin părinții/bunicii/frații/alte persoane
–

3

–

1

–

f)când înva
ță,încearcă să găsească utilitatea
informațiilor în viața de zi cu zi
–

1

1

2

–

g)în clasă sunt foarte aten
ți la explicațiile
profesorului
3

1

–

–

–

h)obi
șnuiesc să învețe
pe de rost

4

–

–

–

–

În ceea ce privește interesul pentru activitățile extrașcolare,a reieșit că,preferate pentru
elevi,sunt excursiile și vizionările de filme/spectacole,,urmate de sport și artă.Aceste activități le trezesc
interesul,frecventându-le cu plăcere.

A
ctivită
ți extrașcolare

Nr.răspunsuri

a) sport

3

b) artă(desen,modelaj,picture,etc)
3

c) dans

1

d) vizite la muzeu
2

e) vizionare de filme/ spectacole/ conc
e
rte

4

f) excursii

4

g) nu știu/ nu răspund
–

La această întrebare,din cele 4 doamne învățătoare,3 au spus că în foarte mare măsură
activitățile extrașcolare îi ajută pe elevideoarece ele consideră că învățarea școlară ia naștere dintr-o
ierarhie de motive,ce aparțin unui sistem motivațional deschis.

47
foarte mult mult potrivit puțin deloc
3

1

–

–

–

La itemul 6,referitor la motivația elevului pentru învățare,doamnele învățătoare au răspuns în
unanimitate că orele atractive și antrenante,precum și atmosfera din timpul acestora,îi determină pe
elevi să fie mai motivați.Însă ,importante mai sunt și încurajările,importanța acordată pentru
exprimarea părerilor proprii sau aplicabilitatea lecțiilor.

Variante de răspuns

Nr.răspunsuri

a) informa
țiile prezentate să
–
i fie prezentate problematizat

1

b) atmosfera din timpul orelor de curs

4

c) recompense și încurajări sistematice
3

d) orele să fie atractive
și antrenante

4

e) importan
ța acordată pentru exprimarea originală a opiniilor personale

3

f) abordarea preponderent practic
–
aplicativă a lec
țiilor

3

g) organizarea activită
ții de în
vă
țare în echipe/grupe de elevi

2

h) fundamentarea transdisciplinară a procesului de învă
țare

–

Mediul cel mai important care determină succesul în viață,în opinia doamnelor învățătoare,îl
reprezintă școala,urmat apoi de familie,pe ultimul loc situându-se mass-media.Valorizarea activităților
elevilor este o caracteristică fundamentală în activitatea didactică.

Mediul
Ierarhizarea
mediului
școala 1
familia

2

grupul de prieteni 5
mass-media 6
activități extrașcolare(sport,muzică,pictură,dans,etc) 3
programe/proiecte educaționale(stil de viață sănătos,voluntariat,etc) 4

În cazul itemului 8,referitor la desfășurarea activității de învățare se evidențiază faptul că,
pentru doamnele învățătoare,impotrantă în desfășurarea activitățilr de învățare motivată este elaborarea
planificărilor,urmată de selectarea metodelr activ-participative și activitățile în grupuri mici.După cum
se observăîn tabelul de mai jos,cel mai mic accent se pune pe pregătirea suplimentară a elevilor și pe
promovarea interdisciplinarității,fiind considerate de doamnele învățătoare mari consumatoare de timp.

48

Doamnele învățătoare spun că elevii dumnealor au condiții bune și foarte bune de învățare.De
asemenea,mai spun că se implică foarte mult în formarea motivației pentru învățare la elevi.
Din persepctiva elevilor,rezultatele obținute au fost următoarele:
În foarte mare măsură,elevii susțin că părinții lor îi încurajează să se comporte adevat la
scoală,se implică în activitatea lor.Am avut însă și copii care au spus că părinții lor nu au așteptări de la
ei și că nu se implică în activitatea lor școlară,acești copii provenind din mediul rural.

Familia mea…

Reprezintă un model pentru mine.

80
Se implică în via
ța școlară(răspunde
solicitărilor,îmi asigură materialele necesare în
învățare,etc). 91
Mă ajută să învă
ț(face lecții împreună cu mine).

50
Mă încurajează să am comportamente adecvate în
școală. 96
Discută cu mine orice problemă care
ține de
activitatea mea în școală.
48

Are
a
șteptări în ceea ce privește rezultatele mele
școlare. 83
Mă recompensează pentru rezultatele
școlare
obținute. 69
Nu are a
șteptări în ceea ce privește rezultatele
mele școlare. 5
Nu manifestă interes fa
ță de activitatea mea
școlară. 5
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
organizarea spațiului de învățarepregătirea suplimentară a eleviloractivități în grupuri micipromovarea interdisciplinaritățiitehnici de învățare prin jocpromovarea motivației pentru învățarea continuaelaborarea planificărilorsituații de învățare de tip creativselectarea metodelor activ-participativerealizarea d experimenteactivități de animareorientarea scopurilor
Importanța aspectelor

49

Pornind de la motivele pentru care învață,86 de elevi au răspuns că părinții lor insistă să
învețe,iar 38 de elevi afirmă că sunt recompensați de părinți,aceste variante aparținând motivației
extrinseci.Îmbucurător ,însă,este și faptul că 81 de elevi își doresc să fie cei mai buni din clasă,iar 67 să
aibă note bune,aceste fiind aspect ale motivației intrinseci.
Motivele pentru care învă
ț

Nr.răspunsuri

a) pentru a fi cel mai bun
81

b) pentru a fi recunoscut și respectat de către ceilalți
54

c) pentru că profesorul e calm,nu se enervează
29

d) pentru că materia e interesantă
15

e) pentru că profesorul îmi inspiră teamă
7

f) pentru că părinții insistă să învăț
86

g) pentru a lua note bune
67

h) pentru a nu mă face de ru
șine

21

i) pentru că părinții mă recompensează dacă învăț
38

j) pentru că materiile îmi vor fi utile mai târziu
3

Analizând tabelul de mai jos,în proporție de 100%,elevii afirmă că obișnuiesc să învețe pe de
rost,acesta fiind un motiv esențial de învățare,ținând cont de faptul că sunt elevi de clasa a II-
a,respectiv clasa a III-a.82 dintre elevi spun că sunt foarte atenți în clasă la explicațiile profesorului,în
timp ce 57 afirmă că încearcă să urmărească ce predă profesorul la clasă.De asemenea,în mare
proporție,elevii afirmă că,de cele mai multe ori,apelează la informațiile pe care consideră că le dețin
părinții sau frații mai mari.
Variante de răspuns

întotdeauna

de cele mai
multe ori
uneori

rareori

niciodată

a)
când învă
ț,urmăresc să înțeleg ce predă
profesorul la clasă 57 39
b)

când studiez,asociez noile cuno
ștințe cu
cele cunoscute deja 34 56 6
c)

pentru a învă
ța mai bine,încerc să rețin
logic informațiile predate – 48 38 6 4
d)

apelez la informa
țiile pe care consider că le
dețin prinții/frații,bunicii/alte persoane 7 71 15 3 –
e) când învă
ț,încerc să găsesc utilitatea
informațiilor în viața de zi cu zi
17

46

22

13

–

f)

în clasă sunt foarte atent la explica
țiile
profesorului 82 14 – – –
g)
obi
șnuiesc să învăț pe de rost

96 – – – –

50

Referitor la timpul locat anumitor activități,toți elevii au spus că își petrec mai mult de 4 ore
pentru activitățile recreative în aer liber.Trist este,însă,faptul că sunt elevi care nu citesc sau citesc
foarte puțin,în special textile date pentru temele de acasă.Ne poate bucura faptul că marea majoritate a
elevilor acordă între 2 și 4 ore pentru învățare.
Variante de răspuns
deloc

mai pu
țin de
o oră
1
–

2
ore
2
–

4
ore
mai mult
de 4 ore
a)
te ui
ți la TV

– – – 24 72
b)
te joci pe calculator

– – 18 49 29
c)
activită
ți în familie

27 11 49 9 –
d)
activită
ți cu prietenii

– – 17 32 47
e)
cursuri organizate(dans,instrument muzical,sport,etc)

42 – 39 15 –
f)activită
ți
recreative în aer liber

– – – – 96
g)
cite
ști

29 7 60 – –
h)
înve
ți

– 6 19 71 –

Datele obținute din tabelul de mai jos evidențiază faptul că marea majoritate a elevilor are
motivație înaltă pentru studiu,unii au nivel motivațional mediu,însă observăm că sunt și copii care
consideră ca nivelul lor motivațional este foarte înalt.
1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

9

7

18

38

13

11

0102030405060
foarte
scăzutscăzut mediu înalt foarte înalt
Răspunsurile elevilor 0 0 16 56 24
Nivelul motivațional

51

Din perspectiva elevilor,orele antrenante reprezintă o importanță indubitabilă în activitățile
de învățare,dar și atmosfera din timpul orelor de curs.Totuși,sunt elevi care pun accentul și pe
recompensa prin laude,încurajări,etc sau pe aplicarea practică a teoriei.
Variante de răspuns

Nr.elevi

a)informa
țiile predate să
–
ți fie folositoare

18

b)atmosfera din timpul orelor de curs

79

c)recompensa prin laude,aprecieri pozitive,încurajări,premii

57

d)recompensa prin cadouri,bani,alte
avantaje primite

14

e)orele să fie antrenante

96

f)părerea mea să fie luată în considerare de către profesori

8

g)să aplic practic ceea ce am învă
țat

39

h)nu
știu/nu răspund

–

Conform datelor din tabelul de mai jos,rezultă că,pentru elevi,cel mai important este să ai
prieteni și să ai note bune,iar 39 de elevi consideră că în școala/clasa lor sunt încurajate colaborarea și
cooperarea.
În
școala mea…

Elevi

a)se desfășoară activități practice
28

b) este încurajată competi
ția

22

c) sunt încurajate coalborarea,cooperarea

39

d) în clasa mea este important să ai rezultate bune
59

e)în clasa mea este important să fim prieteni buni

68

Mediul care determină succesul în viață,din perspectiva elevilor,îl reprezintă școala,urmată de
familie.Pe podium se află și grupul de prieteni,pe ultimul loc situându-se programele sau proiectele
educaționale(nivelul de vârstă nepermițând înțelegerea însemnătății acestora).
Mediul
Ierarhizarea
mediului
școala 1
familia 2
grupul de prieteni 3
mass-media 5
activități extrașcolare(sport,muzică,pictură,dans,etc) 4
programe/proiete educaționale(stil de viață sănătos,voluntariat,etc) 6

52

Cu privire la codițiile pe care le au acasă pentru învățare,mare parte din copii au răspuns au
condiții foarte bune,dar a existat și o parte de elevi care au spus căau condiții potrivite pentru
învățare,în special în mediul rural,aceștia provenind din familii cu mai mulți copii.
foarte bune

bune

potrivite

nepotrivite

foarte
nepotrivite
48

35

13

–

–

Elevii cred cu tărie că succesul contribuie în foarte mare măsură la reușita lor în viață.Din
discuțiile purtate cu ei,referitor la acest aspect, am descoperit că ei susțin acest lucru deoarece așa le-a
fost explicat de către părinți.Au fost și copii care au spus că nu e neapărat nevoie să aibă succes la
școală,pentru a deveni cineva în viață.Dintre cei 96 de elevi,5 au ales să nu răspundă,spunându-mi că
nu știu.
în foarte
mare măsură
în mare
măsură
în potrivită
măsură
în mică
măsură
în foarte

mică
măsură
nu
știu/nu
răspund
50

32

9

–

–

5

01020304050
foarte bune bune potrivite nepotrivite foarte
nepotrivite
01020304050
în foarte
mare
măsurăîn mare
măsurăîn potrivită
măsurăîn mică
măsurăîn foarte
mică
măsurănu știu/nu
răspund

53

Cel de-al treilea chestionar a fost distribuit părinților,de la care am obținut următoarele
rezultate:
Ei consideră,în mare măsură, că reprezintă un model pentru copilul lor și că se implică în viața
lui școlară.Sunt însă și părinți care spun că își recompensează material copilul pentru a obține rezultate
bune la învățătură.

Ca părinte,consider că…

Nr.părin
ți

a)reprezint un model pentru copilul meu

50

b) mă implic în viața lui școlară 49
c) îl ajut să învețe 31
d) îl încurajez în ceea ce face la școală 38
e) obișnuiesc să discut cu copilul meu
problemele pe care le are 27

f) a
ștept să învețe lucruri noi și utile

47

g) îl recompensez material pentru rezultatele
școlare bune obținute 17
h) îl recompensez prin laude și aprecieri 28

Analizând răspunsurile părinților cu privire la motivele pentru care elevul învață,majoritatea au
răspuns că ai lor copii învață pentru a lua note bune și pentru a fi cel mai bun,iar unii dintre ei recunosc
că recurg la recompensă,pentru a-i motiva să învețe.Din lotul de părinți investigat,doar 7 au spus că al
lor copil învață pentru că materia este interesantă și atractivă.

Motivele pentru care elevul înva
ță

Părin
ți

a) ca să fie cel mai bun

47

b) ca să fie recunoscut
și apreciat de colegi

39

c) profesorul e calm, nu se enervează

17

d) materia e interesantă
și atractivă

7

e)
profesorul inspiră teamă

13

f) părin
ții insistă să învețe

21

g) pentru a lua note bune

49

h) pentru a nu se face de ru
șine

28

i) părin
ții îl recompensează dacă învață

19

j)
materiile îi vor fi utile mai târziu

27

În ceea ce privește modul de învățare a elevilor(itemul 3),în unanimitate,părinții au răspuns că
întotdeauna copiii lor învață pe de rost noțiunile noi.În opinia părinților,de cele mai multe ori copiii

54

asociază cunoștințele noi cu cele cunoscute,apelează la informațiile părinților,fraților mai mari și
încearcă să găsească utilitatea celor învățate în viața de zi cu zi.
Trist este că mulți dintre ei spun că nu folosesc surse suplimentare.

Variante de răspuns întotdeauna

de cele mai
multe ori uneori rareori niciodată
a)când înva
ță,urmărește să înțeleagă ce predă
profesorul 16 19 18 5 –
b)când studiază,asociază noile cuno
ștințe cu
cele deja cunoscute – 30 28 – –
c)pentru a învă
ța mai bine,încearcă să rețină
logic informațiile predate
–

13

23

22

–

d)folose
ște și sursele suplimentare

– – 15 17 26
e)apelează la informa
țiile pe care consideră că
le dețin părinții/bunicii/frații/alte persoane 33 25 – – –
f)când înva
ță,încearcă să găsească utilitatea
informațiilor în viața de zi cu zi – 27 22 9
g)în clasă sunt foarte aten
ți la explicațiile
profesorului
36

10

12

–

–

h)obi
șnuiesc să învețe pe de rost

58 – – – –

Cu privire la implicarea părinților în activitatea de învățare a copilului,se remarcă faptul că 21
dintre ei se implică în foarte mare măsură,aceștia provenind toți din mediul urban,însă avem și părinți
care se implică în mică măsură,aici aflând că e vorba de acele 7 mamici care își cresc singure copiii.
în foarte mare
măsură
în mare
măsură
în potrivită
măsură
în mică măsură

în foarte mică
măsură
nu
știu/nu
răspund
21

18

12

7

0510152025
în foarte
mare
măsurăîn mare
măsurăîn potrivită
măsurăîn mică
măsurăîn foarte
mică
măsurănu știu/nu
răspund

55

Din datele obținute din tabelul de mai jos reiese faptul că,în mare parte,părinții consideră că al
lor copil are motivație înaltă și foarte înaltă,dar există și părinți care au răspuns la polul opus,spunând
că motivația copilului lor este scăzută.Din păcate,în cazul acestora ,nu cunoaștem motivele.
1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

6

9

3

9

11

13

7

Părinții,în marea lor majoritate,asigură copilului condițiile necesare de sudiu,le oferă ajutor la
teme,stabilesc împreună cu copilul lor un program de lucru sau recompensele și sancțiunile.Ținând cont
de nivelul de vârstă al copiilor,niciun părinte nu consideră că trebuie să ofere o pregătire
suplimentară,aceștia afirmând că ei pot,deocamdată,să facă față cerințelor școlii.
Variante de răspuns

Părin
ți

a)oferirea condi
țiilor necesare de s
tudiu

58

b) ajutor la teme la anumite materii

33

c) stabilirea împreună cu copilul a unui program de
lucru eficient și util
27

d) stabilirea împreună cu copilul a recompenselor
și sancțiunilor
23

e)asigurarea pregătirii suplimentare

–

f) oferirea de suport pentru activită
țile extrașcolare

6

În cazul itemului 7,marea majoritate a părinților se implică în activitatea școlară a copilului și
îl încurajează să depășească dificultățile.Rezultatele din tabelul de mai jos,arată că e vorba de părinți
02468101214161820
foarte
scăzutscăzut mediu înalt foarte înalt
Răspunsurile părinților 0 6 12 20 20
Nivelul motivațional

56

permisivi în mare parte,deoarece li se interzic rar copiilor și alte activități în afara celor școlare.Din
lotul de părinți chestionat,avem și 79 la număr care oferă deseori recompense materiale.După cum se
observă în tabel,niciun părinte nu a bifat vreo căsuță în dreptul variantei cu privire la dojană sau purtare
urâtă.
Variante de răspuns
întotdeauna

deseori

uneori

rar

foarte
rar
deloc

nu pot
aprecia

Vă interesează de activitatea lui
ș
colară.

51 – 7 – – – –
Îl ajuta
ți să își facă temele.

17
13

9

2

8

9

–

Îl încuraja
ți să depășească dificultățile
școlare. 32
11

9

2

6

–

–

Lua
ți măsuri de ajutorare în caz de
insucces.
31

18

5

4

–

–

–

Îi interzice
ți alte preocupri în afara celor
școlare. –
–

7

13

38

–

Nu
–
i da
ți bani,îl dojeniți,vă purtați urât cu
el. –
–

–

–

–

–

–

Când înva
ță,îl încurajați,îi dați bani
cadouri. –
9

18

31

–

–

–

Din perspectiva părinților,familia reprezintă principalul mediu care determină succesul
copiilor în viață,urmat de școală și mass-media.Pe ultimul loc,în ierarhia părinților,se află activitățile
extrașcolare și proiectele educaționale.
Mediul
Ierarhizarea
mediului
școala 2
familia 1
grupul de prieteni

4

mass-media 3
activități extrașcolare(sport,muzică,pictură,dans,etc) 5
programe/proiecte educaționale(stil de viață sănătos,voluntariat,etc) 6

Din cei 58 de părinți chestionați,31 afirmă că ai lor copii au condiții foarte bune pentru învățare
și 20 spun că au condiții bune.Se observă,însă,că sunt părinți care confirma că au condții potrivite
pentru învățare.

foarte bune

bune

potrivi
te

nepotrivite

foarte
nepotrivite
31

20

7

–

–

57

Întrebați în ce măsură contribuie școala la succesul copilului dumnealor,marea majoritate a
ărinților a bifat căsuța cu „în foarte mare măsur”.Sunt și părinți care spun,totuși,că școala contribuie la
succesul copilului lor într-o potrivită măsură.

în foarte mare
măsură
în mare
măsură
în potrivită
măsură
în mică măsură

în foarte mică
măsură
nu
știu/nu
răspund
34

15

9

–

–

–

La penultimul item,părinții consideră că ,în foarte mare măsură,succesul în școală duce la
creșterea șanselor pentru reușita în viață,în timp ce,la polul opus,6 dintre aceștia nu sunt de acord cu
acest aspect.Surprinzător este faptul că mulți părinți consideră că,în măsură potrivită,succesul în școală
este cheia reușitei în viață.

în foarte mare
măsură
în mare
măsură
în potrivită
măsură
în mică măsură

în foarte mică
măsură
nu
știu/nu
răspund
22

11

19

6

–

–

05101520253035
foarte bune bune potrivite nepotrivite foarte
nepotrivite
05101520253035
în foarte
mare
măsurăîn mare
măsurăîn potrivită
măsurăîn mică
măsurăîn foarte
mică
măsurănu știu/nu
răspund

58

Analizând tabelul de mai jos,se observă că,în majoritatea cazurilor,ambii părinți se implică în
situația școlară a copiilor.Sunt totuși și 7 părinți care spun că doar mama se implică.Aceste 7 cazuri
provin din mediul rural și din discuțiile cu doamnele învățătoare de la clasă am aflat că părinții sunt
despărțiți sau copilul nu este recunoscut de tată(1 caz).
Variante de răspuns

Nr.
părin
ți

a)numai tatăl

–

b)de obicei tatăl

–

c)numai mama

7

d)de obicei mama

21

e)ambii părin
ți

30

f)alte persoane din familie

–

g)nimeni

–

În urma chestionarului aplicat părinților,datele de identificare au fost umătoarele:nici unul nu este
tutore,marea majoritate sunt de gen feminin,vârstele părinților sunt cuprinse între 30 și 50 de ani,iar
studiile absolvite pornesc de la ciclul gimnazial până la masterat.

0510152025
în foarte
mare
măsurăîn mare
măsurăîn potrivită
măsurăîn mică
măsurăîn foarte
mică
măsurănu știu/nu
răspund
010203040
30 – 40 37
40 – 50 21
Axis Title
Vârsta
1147
Genul subiecților
Gen masculin
Gen feminin
496
58
Categoria
Cadre didactice
Elevi
Părinți

59

Făcând o corelație între opiniile subiecților,pe anumeite categorii (elevi-cadre
didactice,elevi-părinți,cadre didactice-părinți) și la anumiți itemi,care au fost identici în cele trei
chestionare aplicate,am obținut următoarele date:
Corelație opinii elevi-cadre didactice
Itemul 1 – Familia mea….

Familia mea…

Cadre didactice

Elevi

Reprezintă un model pentru mine.

100% 83,33%
Se implică în via
ța școlară(răspunde
solicitărilor,îmi asigură materialele necesare în
învățare,etc). 50% 94,79%
Mă ajută să învă
ț(face lecții
împreună cu mine).

50% 52,08%
Mă încurajează să am comportamente adecvate în
școală. 50% 100%
Discută cu mine orice problemă care
ține de
activitatea mea în școală. 75% 50%
Are a
șteptări în ceea ce privește rezultatele mele
școlare. 25% 86,45%
Mă
recompensează pentru rezultatele
școlare
obținute. 50% 71,87%
Nu are a
șteptări în ceea ce privește rezultatele
mele școlare. 50% 5,2%
Nu manifestă interes fa
ță de activitatea mea
școlară. 50% 5,2%

Din tabelul de mai sus,reiese că doamnele învățătoare consideră ,mai mult decât elevii,că
familia reprezintă pentru ei un model.Modelul educațional oferit de părinți își pierde treptat
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Cadre didactice
Elevi

60

valoarea,deoarece copiii petrec majoritatea timpului de acasă făcând teme,uitându-se la televizor sau
ieșin afară la joacă,din acest motiv legătura de atașament și comunicare este mai puțin strânsă.
Doamnele învățătoare sunt conștiente că nu cunosc în totalitate mediul familial și gradul de
implicare al unora dintre părinți,de aici și lipsa de corelație între opiniile dumnealor și opiniile elevilor
în cazul variantei „se implică în viața școlară”.
În ceea ce privește ajutorul la teme,se observă că opiniile au fost împărtășite atât de către
doamnele învățătoare,cât și de elevi.
Trist este însă că,sunt elevi care spun că părinții nu au așteptări de la ei și că nu manifestă
interes în activitatea lor școlară,lucru cofirmat și de doamnele învățătoare și reflectat în rezultatele de la
clasă.
Itemul 2 – Motivele pentru care învață…
Motivele pentru care elevul înva
ță

Cadrea didactice

Elevi

a) ca să fie cel mai bun

100%

84,37%

b) ca să fie recunoscut
și apreciat de colegi

75%

56,25%

c) profesorul e calm, nu se enervează

25%

30,20%

d)
materia e interesantă
și atractivă

25%

15,62%

e) profesorul inspiră teamă

–

7,29%

f) părin
ții insistă să învețe

75%

89,58%

g) pentru a lua note bune

100%

69,79%

h) pentru a nu se face de ru
șine

50%

21,87%

i) părin
ții îl recompensează dacă învață

25%

38,58%

j) materiile îi vor fi utile mai târziu

50%

3,12%

Din tabelul de mai sus,reiese că ceea ce îi motivează pe elevi să învețe,în unele situații,nu
corespunde cu opinia cadrelor didactice de la clasă.Un procent foarte mare îl ocupă motivul de a fi cel
0%20%40%60%80%100%120%
Cadre didactice
Elevi

61

mai bun,urmat faptul că părinții insistă să învețe,însă acest aspect nu reprezintă un factor motivator
eficient.De asemenea,mulți dintre elevi sunt motivați de calificativele obținute.În aceasă etapă a lor de
dezvoltare,ei sunt motivați din exterior,aceste calificative reprezentând modul lor de a se afirma.Printre
răspunsuri,observăm că un anumit număr de elevi învață de teama profesorului,în timp ce această
variantă de răspuns nu a fost bifată de doamnele învățătoare.Așadar,stilul de predare autoritar poate fi o
soluție pe termen scurt,însă pe termen lung poate duce la un blocaj al elevilor,la pierderea încrederii în
sine.De aceea,rolul profesorului este acela de a găsi un echilibru între putere și permisivitate.
Itemul 3 – Modul de a învăța
Variante de răspuns

Cadre didactice

Elevi

a)când înva
ță,urmărește să
în
țeleagă ce predă
profesorul
50%
–

întotdeauna

25% – de cele mai multe ori
25% – uneori
59,37%
–

întotdeauna

40,62% – de cele mai multe ori
b)când studiază,asociază noile cuno
ștințe cu
cele deja cunoscute
50%
–

de cele mai multe ori

25% – uneori
25% – rareori
35,41%
–

întotdeauna

58,33% – de cele mai multe ori
6,25% – uneori
c)pentru a învă
ța mai bine,încearcă să rețină
logic informațiile predate
25
%
–

de cele mai multe ori

25% – uneori
25% – rareori
25% – niciodată
50%
–

de cele mai multe ori

39,58% – uneori
6,25% – rareori
4,16% – niciodată
d)folose
ște și sursele suplimentare

50
%
–

de cele mai multe ori

25% – uneori
25% – rareori
Această variantă nu a fost
adresată copiilor.
e)apelează la informa
țiile pe care consideră că
le dețin părinții/bunicii/frații/alte persoane
75
%

–

de cele mai multe ori

25% – rareori
7,29%
–

întotdeauna

73,95% – de cele mai multe ori
15,62% – uneori
3,12% – rareori
f)când înva
ță,încearcă să găsească utilitatea
informațiilor în viața de zi cu zi
25
%

–
de cele mai multe ori

25% – uneori
50% – rareori
17,70%
–

întotdeauna

47,91% – de cele mai multe ori
22,91% – uneori
13,54% – rareori
g)în clasă sunt foarte aten
ți la explicațiile
profesorului
75%

–

întotdeauna

25% – de cele mai multe ori
85,41%
–

întotdeauna

14,58% – de cele mai multe ori
h)obi
șnuiesc să învețe pe de rost

100%

–

întotdauna

100%
–

întotdeauna

Analizând prima variantă de răspuns,marea majoritate a elevilor încearcă să înțeleagă ceea ce
profesorul predă,aceeași opinie având-o și doamnele învățătoare,însă sunt conștiente că acest lucru nu
este valabil în toate cazurile.Este un aspect important,pentru transmiterea și însușirea de cunoștințe
trebuie realizată logic și cât mai clar.
Opiniile au fost aceleași de ambele părți,atât cadrele didactice ,cât și elevii,fiind de părere
că,de cele mai multe ori,apelează la informațiile pe care consideră că le au părinții,frații.

62

Și în cazul celei de-a doua variante de răspuns opiniile au fost aceleași.De cele mai multe ori
elevii încearcă să asocieze noile cunoștințe cu cele cunoscute deja,lucru care înseamnă că nu le lipsesc
cunoștințele,însă le trebuie o organizare flexibilă.Aici intervine cadrul didactic,prin iscusita alegere a
modalității de prezentarea a conținuturilor.
În opinia cadrelor didactic,comparativ cu răspunsurile elevilor,rareori aceștia încearcă să
găsească utilitatea celor învățate în viața de zi cu zi.În acest caz,rolul profesorilor este acela de a ajuta
elevul să găsească utilitatea celor învățate și să le dezvolte abilitatea de a pune teoria în practică.
Itemul 6 – Motivația elevului pentru învățare
Variante de răspuns

Cadre didactice

Elevi

a) informa
țiile

să
–
i fie prezentate problematizat

25%

18,75%

b)
atmosfera din timpul orelor de curs

100%

82,29%

c) recompense și încurajări sistematice
75%

59,37%

d) orele să fie atractive
și antrenante

100%

100%

e) importan
ța acordată pentru exprimarea originală a opiniilor personale

75%

8,33%

f) abordarea
preponderent practic
–
aplicativă a lec
țiilor

75%

40,62%

g) organizarea activită
ții de în
vă
țare în echipe/grupe de elevi

25%

–

h) fundamentarea transdisciplinară a procesului de învă
țare

–

–

Observând procentajul din tabelul de mai sus,ceea ce îi motivează pe elevi,atât din perspectiva
lor,cât și din cea a doamnelor învățătoare,ar fi atmosfera din timpul orelor de curs și orele atractive și
antrenante.O pondere mare o are și abordarea ractic-aplicativă a orelor,precum și încurajările sau
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%100%
Informațiile să
–
i fie prezentate
problematizat.Atmosfera din timpul orelor de cursRecompense și încurajări sistematiceOrele să fie atractive și antrenante.Importanța acordată pentru exprimarea
opiniilorAbordarea practic-aplicativăOrganizarea activității în echipe/grupeFundamentarea transdisciplinară a
procesului de învățare
Elevi
Cadre didactice

63

recompensele.Elevi au nevoie de punerea în aplicare a noilor cunoștințe,să le exploateze contexte
diferite,să valorifice învățarea teoretică.

Itemul 8 – Mediul care determină succesul în viață
Mediul
Ierarhizarea mediului

Cadre didactice
Ierarhizarea mediului

Elevi
ș
coala

1 1
familia

2 2
grupul de prieteni

5 3
mass
–
media

6 5
activită
ți extrașcolare(sport,muzică,pictură,dans,etc)

3

4

programe/proie
c
te educa
ționale(stil de viață
sănătos,voluntariat,etc) 4 6

În cazul acestui item,unele răspunsuri au fost identice.Mediile principale ,din perspectiva
cadrelor didactice și a elevilor,care determină succsul în viață sunt școala și familia.În familie copilul
primește primele noțiuni educative ,care sunt dezvoltate mai departe în școală.De aceea,este
reomandată colaborarea strânsă între școală și familie,deoarece,odată cu evoluția copiilor,părinții se
confruntă cu situații inedite,pentru care școala are acumulate experiențe în soluționarea acestor
probleme,în funcție de categoria de vârstă.
Mass-media se află pe ultimele locuri în opinia ambelor categorii,deși reprezintă principalul
mediu informațional.
Școala Familia Grupul de prieteni Mass-media Activități
extrașcolarePrograme/Proiecte
educaționale
Cadre didactice
Elevi

64

Corelație opinii părinți – elevi
Itemul 1 – Familia…

Variante de răspuns

Părin
ți

Elevi

a)reprezint un model pentru copilul meu

86,20% 83,33%
b) mă implic în via
ța lui școlară

84,48% 94,79%
c) îl ajut să înve
țe

53,44% 52,08%
d) îl încurajez în ceea ce face la
școală

65,51% 100%
e) obi
șnuiesc să discut cu copilul meu problemele pe
care le are 46,55% 50%
f) a
ștept să învețe lucruri noi și utile

81,03% 86,45%
g) îl recompensez material pentru rezultatele
școlare
bune obținute 29,31% 71,87%

În cazul acestui item,se remarcă asemănarea uimitoare a răspunsurilor la anumite
variante.Observăm astfel,că părinții reprezintă un model,că se implică în viața școlară a copilului lor,că
obișnuiesc să discute cu aceștia problemele pe care le întâmpină.
O discrepanță mare există totuși la ultima variantă de răspuns.Copiii au recunoscut,în proporție
destul de mare,că primesc recompense materiale,în timp ce părinții au recunoscut același lucru în
proporție mai mică.Este osibil ca această discrepanță să fie generată de dorința anumitor elevi de a fi
recompensați pentru rezultatele lor sau imposibilitatea unor părinți de a oferi acest lucru.

0,00%20,00%40,00%60,00%80,00%100,00%
Părinți
Elevi

65

Itemul 2 – Motivele pentru care învață

Motivele pentru care elevul înva
ță

Părin
ți

Elevi

a) ca să fie cel
mai bun

81,03%

84,37%

b) ca să fie recunoscut
și apreciat de colegi

67,24%

56,25%

c) profesorul e calm, nu se enervează

29,31%

30,20%

d) materia e interesantă
și atractivă

12,06%

15,62%

e) profesorul inspiră teamă

22,41%

7,29%

f) părin
ții insistă să
înve
țe

36,20%

89,58%

g) pentru a lua note bune

84,48%

69,79%

h) pentru a nu se face de ru
șine

48,21%

21,87%

i) părin
ții îl recompensează dacă învață

32,75%

38,58%

j) materiile îi vor fi utile mai târziu

46,55%

3,12%

În ceea ce privește motivele pentru care elevul învață,se observă asemănări între răspunsuri,dar
și deosebiri.La fel ca și în cazul elevilor,marea majoritate a părinților a afirmat că al lor copil învață
pentru a fi cel mai bun,pentru a fi recunoscut și apreciat de ceilalți și pentru a lua note bune.În
comparație cu copiii lor,sunt părinți care spun că aceștia învață de frica profesorului sau că materiile îi
vor folosi mai târziu,aspect pe care elevii nu îl văd atât de important.De asemenea,mulți dintre copii
spun că învață deoarece părinții insistă,lucru care nu este în totalitate confirmat de cealaltă
categorie,observându-se și diferența de procente dintre numărul celor care au bifat această variantă.
Itemul 3 – Modul de a învăța
Variante de
răspuns

Părin
ți

Elevi

a)când înva
ță,urmărește să înțeleagă ce predă
profesorul
27,58
%
–

întotdeauna

32,75% – de cele mai multe ori
31,03% – uneori
8,62% – rareori
59,37%
–

întotdeauna

40,62% – de cele mai multe ori
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Părinți
Elevi

66

b)când studiază,asociază noile
cuno
ștințe cu
cele deja cunoscute
51,72
%
–

de cele mai multe ori

48,27% – uneori

35,41%
–

întotdeauna

58,33% – de cele mai multe ori
6,25% – uneori
c)pentru a învă
ța mai bine,încearcă să rețină
logic informațiile predate
22,41
%
–

de cele mai multe ori

39,65% – uneori
37,93% – rareori

50%
–

de cele mai multe ori

39,58% – uneori
6,25% – rareori
4,16% – niciodată
d)folose
ște și sursele suplimentare

25
,86
%
–

uneori

44,82% – rareori
29,31% – niciodată
Această variantă nu a fost
adresată copiilor.
e)apelează la informa
țiile pe care consideră
că le dețin părinții/bunicii/frații/alte persoane
56,89%
–

întotdeauna

43,10 – de cele mai multe ori
7,29%
–

întotdeauna

73,95% – de cele mai multe ori
15,62% – uneori
3,12% – rareori
f)când înva
ță,încearcă să
găsească utilitatea
informațiilor în viața de zi cu zi
46,55
%
–
de cele mai multe ori

37,93% – uneori
15,51% – rareori
17,70%
–

întotdeauna

47,91% – de cele mai multe ori
22,91% – uneori
13,54% – rareori
g)în clasă sunt foarte aten
ți la explicațiile
profesorului
62,06
%
–

întotdeauna

17,24% – de cele mai multe ori
20,68% – uneori
85,41%
–

întotdeauna

14,58% – de cele mai multe ori
h)obi
șnuiesc să învețe pe de rost

100%
–

întotdauna

100%
–

întotdeauna

Analizând prima variantă de răspuns,marea majoritate a elevilor încearcă să înțeleagă ceea ce
profesorul predă,însă părerea părinților este diferită,după cum se observă.
În cazul acestui item,părinții au altă viziune asupra copiilor lor,bifând în mai mare măsură
căsuțele cu „uneori” și „rareori”.
Singurul aspect identic a fost faptul că,la fel ca și elevii,părinții au răspuns în proporție de
100% că ai lor copii obișnuiesc să învețe pe de rost.Acest aspect este normal,ținând cont de vârsta celor
mici.

Itemul 5 – Nivelul motivațional

Nivel motiva
țional

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Elevi

9

7

18

38

13

11

Părin
ți

6

9

3

9

11

13

7

67

În ceea ce privește nivelul motivațional,mare parte din părinți consideră că motivația copilului
lor este la nivel înalt,lucru confirmat și de elevi,unii cred că ai lor copii au motivație foarte înaltă,în
timp ce sunt și părinți care consideră că motivația copilului lor este la nivel scăzut.După cum se
observă în graficul de mai sus,acest aspect nu este confirmat și de copii,fapt care duce cu gândul la
faptul că acești părinți,fie nu au încredere în forțele copilului,fie aceștia acasă au un mod diferit de a se
comporta față de cel de la școală.

Itemul 8 – Mediul care determină succesul în viață

Mediul
Ierarhizarea mediului

Părinți
Ierarhizarea mediului

Elevi
ș
coala

2

1

familia

1 2
grupul de prieteni

4 3
mass
–
media

3 5
activită
ți extrașcolare(sport,muzică,pictură,dans,etc)

5 4
programe/proie
c
te educa
ționale(stil de viață
sănătos,voluntariat,etc) 6 6

68

În cazul acestui item,mediile principale ,din perspectiva părinților și a elevilor,care determină
succesul în viață sunt școala și familia,pe primul loc,în cazul părțințilr situându-se familia,urmată de
școală.Sursprinzător este,că părinții,în comparație cu elevii,consideră că și mass-media reprezintă un
mediu ce ar putea determina succesul în școală,referindu-se probabil aici la modelele de viață oferite de
vedete.
La fel ca și copiii lor,să părinții cred că programele/proiectele educaționale reprezintă mediul de
pe ultimul loc care determină succesul în viață.
Părinții cunosc în mare parte personalitatea propriilor copii,apreciază corect itemii de la
chestionar.De aici a reieșit că monitorizează activitatea de învățare ,se îngrijesc de proprii copii,le
asigură condiții prielnice pentru învățare,etc.,toate acestea evidențiindu-se în răspunsurile,în marea lor
majoritate,apropiate de cele ale elevilor.
După locul pe care îl ocupă motivația învățării,avem motivația intrinsecă, ale cărei caracteristici
provin din sarcinile și conținutul activităților de învățare și motivația extrinsecă,ale cărei caracteristici
decurg din factorii externi care stimulează activitatea de învățare.Dacă ar fi să ne raportăm la mediul
din care provin părinții și elevii,cei din mediul urban au o motivație mai ridicată decât cei din mediul
rural,așa cum reise din răspunsurile la chestionare.

Părinți
Elevi
0204060
Motivație
foarte
înaltăMotivație
înaltăMotivație
medieMotivație
scăzutăMotivație
foarte
scăzută
Elevi
Mediul urban
Mediul rural

69

4.6.Concluzii și recomandări

Motivația constituie totalitatea factorilor care provoacă activitatea individului,care o îndreaptă
către anumite scopuri.Ea reprezintă starea interioară,dorința,forța ce determină omul să atingă un
anumit obiectiv.
Motivația învățării reprezintă o structură constantă ce include cauze psihologice care stimulează
și sau sens actului de învățare.Astfel,cunoașterea motivației la școlarii mici este
indispensabilă,deoarece oferă cadrului didactic un ansamblu de resurse motivaționale,pe baza cărora
acestea își pot organiza activitatea de învățare,strategiile de acțiune,cu scopul de a atinge obiectivele
propuse.
Învățătorul reprezintă unul din factorii esențiali care influențează motivația pentru
învățare.Astfel,relația dintre cadrul didactic și elevi poate reprezenta un mod de stimulare a
motivației,ce îi poate ajuta pe elevi să ducă la cote maxime potențialul intelectual,sau poate reprezenta
o barieră de învățare.În acest sens,rolul cadrului didactic este acela de a stabili unele modele de
relaționare care să aibă efect de creștere a motivației pentru învățare.Cu cât elevii sunt ajutați mai mult
de către profesor,cu atât motivele devin mai eficiente și se consolidează mai ușor.
Cercetarea de față a înlesnit observarea măsurii în care relațiile părinte-elev,cadru didactic-elev
influențează interesele cognitive ale elevilor.Astfel,am concluzionat că atât marea majoritate a
părinților,cât și doamnele învățătoare de la clasă înțeleg că trebuie să se implice pozitiv în activitatea de
învățare a elevului.Mare parte din părinți colaborează cu școala,îns unii dintre ei nu realizează acest
lucru,fie din lipsa timpului,fie din dezinteres,considerând că școala nu pregătește în totalitate elevii
pentru cerințele societății civile.
Un alt aspect identificat în cercetarea de față este acela că părinții care au studii liceale și
superioare se implică mai mult în colaborarea cu școala,în realizarea educației copilului.De
asemenea,un alt factor important în motivația elevului îl reprezintă și discuțiile familiale despre
școală,acestea având un impact puternic asupra creșterii sau diminuării perormanțelor elevului.
Motivațiile învățării se pot schimba pe măsură ce personalitatea elevului evoluează.Acest lucru
trebuie înțeles,deoarece aceste motivații nu se pot declanșa la simpla intrare a copilului în noua etapă,și
anume școlaritatea.Cunoscând motivele învățării,modul în care fiecare elev în parte reacționează la
diferiți stimuli motivaționali,cadrul didactic poate crește calitatea educației și eficiența învățării.
Pentru școlarul mic,este foarte important ca aprecierea rezultatelor sale să fie făcută în mod
pozitiv atât de părinți,cât și de învățătorul de la clasă.La această vârstă ei au o dorință puternică de a-și

70

mulțumi părinții,învățătorul,să dobândească un anumit statut în clasa lor,să fie lăudați,aspecte care vor
duce la crearea unui sentiment de securitate și responsabilitate.Odată sesizate aceste progrese,acestea
trebuie întărite,punându-se accent pe trecerea de la motivația extrinsecă la motivația
intrinsecă.Asfel,cadrul didactic are rolul de a trezi la elev motivația intrinsecă,deoarece,odată cu
trecerea timpului,motivația extrinsecă își pierde din putere:mustrarea se uită mai repde,un calificativ
mai slab nu mai are o importanță atât de mare,pedeapsa e supărtată mai ușor.La această vârstă copilul
dorește să descopere lucruri noi,să învețe,iar aceste lucruri trebuie menținute,cultivate de către
profesor.El are menirea de a orienta elevii în dscoperirea de noi experiențe,să le fie stimulată
inițiativa,să observe,să pună întrebări când au nelămuriri.Profesorul este cel care trebuie să le creeze
situații de problematizare,să încurajeze elevii să-și argumenteze părerile proprii,creându-se astfel
interesul pentru învățare.
Aceste comportamente trebuie să aibă o continuare și în mediul familial,deoarece părinții
reprezintă sprijinul copiilor pe tot parcursul vieții.Acordând atenție problemelor care îi
frământă,acordându-le și formându-le respectul pentru învățare,părinții îi vor putea motiva către
succesul școlar.
Ca și recomandări,cadrele didactice ar putea ține cont de unele aspecte:
 îmbunătățirea actului de predare prin reducerea și comasarea informațiilor;
 practicarea unui stil de predare activ-participativ;
 dinamizarea comunicării eficiente școală-familie;
 proiectarea unor obiective și modele orientate pe dezvoltarea personalității;
 familiarizarea părinților cu strategii motivaționaleîn activitatea de învățare;
 realizarea de evaluări care să aibă ca efect recompensarea fiecărui elev în parte;
 implicarea activă a elevilor în demersul educativ;
 stimularea și recompensarea comportamentelor pozitive.
Concluzionând,este important ca activitatea de învățare să se realizeze în condiții cu valoare
stimulatorie care să corespundă cerințelor vieții de zi cu zicât și trebuințelor elevilor,fie ele sociale sau
spirituale.De asemena,atât noi,cadrele didactice,cât și părinții trebuie să dam dovadă de sensibilitate,de
dragoste față de ei,de empatie și echilibru.Doar așa,vom dezvolta la elevi o motivație intrinsecă și
pozitivă,care va reprezenta,fără doar și poate,„cheia” către succesul școlar.

71

BIBLIOGRAFIE

1. Allport, Gordon W – Structura și dezvoltarea personalitatii , 1991, Ed. Didactica și Pedagogică,
București
2.Bogdan, T., Stănculescu, I.I. – Psihologia copilului și psihologia pedagogică, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1973
3.Cosmovici, A. – Psihologie generală , Ed. Polirom, Iași, 1996
4.Cucoș,C. – Pedagogie, Ed.Polirom,Iași,1996
5.Gagnè,R.M – Condițiile învățării – Ed.Didactică și Pedagogică,București,1975
6.Golu, P., Zlate, M., Verzea, E. – Psihologia copilului , 1988, Ed.Didactică și Pedagogică,
București,1993
7.Hilgard,E.,Bower,G. – Teorii ale învățării, Ed.Didactică și Pedagogică,București,1974
8.Logofătu, C. – Motivația – sens al învățării , în vol. „Educația: ieri-azi-mâine”, Ed. Universității “Al.
I. Cuza”, Iași, 1993
9.Maslow, A., – Motivation and Personality, Harper Row, New York,1970
10.Mureșan, P. – Învățarea eficientă și rapidă , Ed. Ceres, București, 1990
11.Neacșu, I. – Motivație și învățare , Ed.Didactică și Pedagogică,București,1979
12.Neacșu,I – Metode și tehnici de învățare eficientă , Ed.Militară,București,1990
13.Neacșu,I – Întroducere în psihologia educației și a dezvoltării , Ed.Poirom,Iași,2010
14.Piaget,J.,Inhelder,B. – Psihologia copilului , Ed.Didactică și Pedagogică,București,1976
15.Popescu Neveanu P., Zlate M. și Crețu T. , Psihologie , , Ed.Didactică și Pedagogic,. București,1990
16.Roșca Al. – Rolul motivației în școală , Revista de psihologie, vol VIII, Cluj,1940
17.Sillamy, N. – Dicționar de psihologie (Larousse), Ed. Univers Enciclopedic, București, 1996
18.Șchiopu, U. (coord.) – Dicționar de psihologie , Ed. Babel, București, 1997
19.Șchiopu, U. – Psihologia copilului , Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1967
20.Viau,R. – La motivation en contexte scolaire, Quebec:Editions du Renouveau Pedagogique
21.Vernon,D.M – Human Motivation, Cambridge,The University Press,1969
22.Vintilescu,D. – Motivația învățării școlare, Ed.Facla,1977
23.Zlate,M. – Fundamentele psihologiei, Ed.Hyperion,București,1994

72

ANEXE

ANEXA 1

73

lăudat

dojenit

ignorat

I
–
zi

II
–
zi

III
–
zi

IV
–
zi

V
–
zi

10

15

20

25

ANEXA 2

74

ANEXA 3

0102030405060
I IV
Motivatie inalta (baieti)
Motivatie inalta (fete)
Motivatie medie (baieti)
Motivatie medie (fete)
Motivatie redusa (baieti)
Motivatie redusa (fete)

75

ANEXA 4
CHESTIONAR ADRESAT CADRELOR DIDACTICE

1.Familia elevului/elevei…(Încercuiți variantele pe care le considerați importante)
a)reprezintă un model pentru ea/el
b)se implică în viața școlară
c) îl ajută să învețe
d) îl încurajează pentru ceea ce face la școală
e) obișnuiește să discute cu copilul problemele pe care acesta le are la școală
f) așteaptă să învețe lucruri noi și utile
g) așteaptă ca ea/el să obțină anumite rezultate pe care ei le doresc
h) îl recompensează material pentru rezultatele colare bune
i) îl recompensează prin laude și aprecieri
j) nu știu / nu răspund

2.Motivele pentru care elevul învață sunt…(Încercuiți 5 variante de răspuns)
a) ca să fie cel mai bun
b) ca să fie recunoscut și apreciat de colegi
c) profesorul e calm, nu se enervează
d) materia e interesantă și atractivă
e) profesorul inspiră teamă
f) părinții insistă să învețe
g) pentru a lua note bune
h) pentru a nu se face de rușine
i) părinții îl recompensează dacă învață
j) materiile îi vor fi utile mai târziu

3.Citiți cu atenție afirmațiile următoare și apreciați în ce măsură acestea corespund modului de a învăța al
elevilor cu care lucrați.
Variante de răspuns întotdeauna

de cele mai
multe ori uneori rareori niciodată
a)când înva
ță,urmărește să înțeleagă ce predă
profesorul
b)când studiază,asociază noile cuno
ștințe cu
cele deja cunoscute

76

c)pentru a învă
ța mai bine,încearcă să rețină
logic informațiile predate
d)folose
ște și sursele suplimentare

e)apelează la informa
țiile pe care consideră că
le dețin părinții/bunicii/frații/alte persoane
f)când înva
ță,încearcă să găsească

utilitatea
informațiilor în viața de zi cu zi
g)în clasă sunt foarte aten
ți la explicațiile
profesorului
h)obi
șnuiesc să învețe pe de rost

4.Încercuiți principalele activități extrașcolare în care se implică elevii:
a) sport
b) artă(desen,modelaj,picture,etc)
c) dans
d) vizite la muzeu
e) vizionare de filme/ spectacole/ concrte
f) excursii
g) nu știu/ nu răspund

5.În ce măsură considerați că aceste activități extrașcolare îi ajută pe elevi în învățare?
foarte mult mult potrivit puțin deloc

6.Ce l-ar ajuta pe elev să fie mai motivat pentru învățare? Încercuiți variantele pe care le considerați
importante.
a) informațiile prezentate să-i fie prezentate problematizat
b) atmosfera din timpul orelor de curs
c) recompense și încurajări sistematice
d) orele să fie atractive și antrenante
e) importanța acordată pentru exprimarea originală a opiniilor personale
f) abordarea preponderent practic-aplicativă a lecțiilor
g) organizarea activității de învățare în echipe/grupe de elevi
h) fundamentarea transdisciplinară a procesului de învățare

7. Din punctul dumneavoastră de vedere,ierarhizați de la 1 la 6 ,unde 1 este primul loc,iar 6 este ultimul
loc,mediul care determină succesul în viață:

77

Mediul

Ierarhizarea
mediului
școala
familia
grupul de prieteni
mass-media
activități extrașcolare(sport,muzică,pictură,dans,etc)
programe/proiecte educaționale(stil de viață sănătos,voluntariat,etc)

8. Pe o scală de la 1 la 10,cât de importante pentru desfășurarea activității de învățare considerați
următoarele aspecte?

Organizarea spațiului de învățare
Pregătirea suplimentară a elevilor
Activități în grupuri mici
Promovarea interdisciplinarității
Tehnici de învățare prin joc
Promovarea motivației pentru învățare continuă
Elaborarea planificărilor
Situații de învățare de tip creativ
Selectarea metodelor activ-participative
Realizarea de experimente
Activități de animare
Orientarea scopurilor

9.Cum apreciați condițiile pe care elevul le are acasă pentru învățat?
foarte bune

bune

potrivite

nepotrivite

foarte
nepotrivite

10.Considerați că vă implicați în dezvotarea motivației de învățare a elevilor dumneavoastră?
în foarte mare
măsură
în mare
măsură
în potrivită
măsură
în mică măsură

în foarte mică
măsură
nu
știu/nu
răspund

78

ANEXA 5
CHESTIONAR ADRESAT ELEVILOR

1.Familia mea…
Variante de răspuns

Reprezintă un model
pentru mine.

Se implică în via
ța școlară(răspunde
solicitărilor,îmi asigură materialele necesare în
învățare,etc).
Mă ajută să învă
ț(face lecții împreună cu mine).

Mă încurajează să am comportamente adecvate în
școală.
Discută cu mine orice problem
ă care
ține de
activitatea mea în școală.
Are a
șteptări în ceea ce privește rezultatele mele
școlare.

Mă recompensează pentru rezultatele
școlare
obținute.
Nu are a
șteptări în ceea ce privește rezultatele
mele școlare.
Nu manifestă interes fa
ță de
activitatea mea
școlară.

2.Motivele pentru care învăț sunt…(Încercuiește 5 variante care ți se potrivesc cel mai mult.)
a) pentru a fi cel mai bun
b) pentru a fi recunoscut și respectat de către ceilalți
c) pentru că profesorul e calm,nu se enervează
d) pentru că materia e interesantă
e) pentru că profesorul îmi inspiră teamă
f) pentru că părinții insistă să învăț
g) pentru a lua note bune
h) pentru a nu mă face de rușine
i) pentru că părinții mă recompensează dacă învăț
j) pentru că materiile îmi vor fi utile mai târziu

3.Citește cu atenție afirmațiile următoare și apreciază în ce măsură acestea corespund modului tău de a
învăța.Notează cu X în rubrica ce indică cel mai bine frecvența acestui comportament.

79
Variante de răspuns întotdeauna

de cele mai
multe ori uneori rareori niciodată
a)
când învă
ț,urmăresc să înțeleg ce predă
profesorul la clasă
b)

când studiez,asociez noile cuno
ștințe cu
cele cunoscute deja

c)

pentru a învă
ța mai bine,încerc să rețin
logic informațiile predate
d)

apelez la informa
țiile pe care consider că le
dețin prinții/frații,bunicii/alte persoane
e)

când învă
ț,încerc să găsesc utilitatea
informațiilor în viața de zi cu zi
f)

în clasă sunt foarte atent la explica
țiile
profesorului
g)
obi
șnuiesc să învăț pe de rost

4.Cât timp aloci într-o zi următoarelor activități:

Variante de răspuns
deloc

mai pu
țin de
o oră
1
–

2
ore
2
–

4
ore
mai mult
de 4 ore
a)
te ui
ți la TV

b)
te joci pe calculator

c)
activită
ți în familie

d)
activită
ți cu prietenii

e)
cursuri organizate(dans,instrument muzical,sport,etc)

f)
activită
ți recreative în aer liber

g)
cite
ști

h)
înve
ți

5.Pe o scală de la 1 la 10,unde 1 este cel mai puțin,iar 10 este cel mai mult,apreciază-ți nivelul de motivație
pentru învățare.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

6.Ce te-ar ajuta mai mult să înveți? Bifează răspunsurile care ți se potrivesc.
a)informa
țiile predate să
–
ți fie folositoare

b)atmosfera din timpul orelor de curs

c)recompensa prin laude,aprecieri pozitive,încurajări,premii

80

d)recompensa prin cadouri,bani,alte avantaje primite

e)orele să fie antrenante

f)părerea mea să fie luată în considerare de către profesori

g)să aplic practic ceea ce am învă
țat

h)nu
știu/nu răspund

7. În școala mea…
a)se desfășoară activități practice
b) este încurajată competiția
c) sunt încurajate coalborarea,cooperarea
d) în clasa mea este important să ai rezultate bune
e)în clasa mea este important să fim prieteni buni

8.Din punctul tău de vedere,ierarhizează de la 1 la 6 ,unde 1 este primul loc,iar 6 este ultimul loc,mediul
care determină succesul în viață:

Mediul
Ierarhizarea
mediului
școala
familia
grupul de prieteni
mass-media
activități extrașcolare(sport,muzică,pictură,dans,etc)
programe/proiete educaționale(stil de viață sănătos,voluntariat,etc)

9.Cum apreciezi condițiile pe care le ai acasă pentru învățare?
foarte bune

bune

potrivite

nepotrivite

foarte
nepotrivite

10..Consideri că succesul în școală contribuie la creșterea șanselor pentru reușita în viață?
în
foarte mare
măsură
în mare
măsură
în potrivită
măsură
în mică măsură

în foarte mică
măsură
nu
știu/nu
răspund

81
ANEXA 6
CHESTIONAR ADRESAT PĂRINȚILOR

1.Eu,ca părinte/tutore,consider că…(Încercuiți variantele pe care le considerați importante.)
a)reprezint un model pentru copilul meu
b) mă implic în viața lui școlară
c) îl ajut să învețe
d) îl încurajez în ceea ce face la școală
e) obișnuiesc să discut cu copilul meu problemele pe care le are
f) aștept să învețe lucruri noi și utile
g) îl recompensez material pentru rezultatele școlare bune obținute
h) îl recompensez prin laude și aprecieri

2.Care credeți că sunt motivele pentru care coplul învață?(Încercuiți 5 variante care se potrivesc cel mai
bine.)
a) pentru a fi cel mai bun
b) pentru a fi recunoscut și respectat de către ceilalți
c) pentru că profesorul e calm,nu se enervează
d) pentru că materia e interesantă
e) pentru că profesorul îmi inspiră teamă
f) pentru că părinții insistă să învețe
g) pentru a lua note bune
h) pentru a nu se face de rușine
i) pentru că îl recompensez dacă învață
j) pentru că materiile îmi vor fi utile mai târziu

3.Citiți cu atenție afirmațiile următoare și apreciați în ce măsură acestea corespund modului de a învăța al
elevilor cu care lucrați.
Variante de răspuns întotdeauna

de cele mai
multe ori uneori rareori niciodată
a)când înva
ță,urmărește să înțeleagă ce predă
profesorul
b)când studiază,asociază noile cuno
ștințe cu
cele deja cunoscute

82

c)pentru a învă
ța mai bine,încearcă să rețină
logic informațiile predate
d)folose
ște și sursele suplimentare

e)apelează la informa
țiile pe care consideră că
le dețin părinții/bunicii/frații/alte persoane
f)când înva
ță,încearcă să găsească utilitatea
informațiilor în viața de zi cu zi
g)în clasă sunt foarte aten
ți la explicațiile
profesorului
h)obi
șnuiesc să învețe pe de rost

4.În ce măsură considerați că vă implicați în activitatea de învățare a copilului dumneavoastră?
în foarte mare
măsură
în mare
măsură
în potrivită
măsură
în mică măsură

în foarte mică
măsură
nu
știu/nu
răspund

5.Pe o scală de la 1 la 10,unde 1 este cel mai puțin,iar 10 este cel mai mult,apreciați nivelul de motivație
pentru învățare al copilului dumneavoastră.

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

6.Mă implic în activitatea de învățare/dezvoltare personală a copilului meu prin:
a)oferirea condițiilor necesare de studiu
b) ajutor la teme la anumite materii
c) stabilirea împreună cu copilul a unui program de lucru eficient și util
d) stabilirea împreună cu copilul a recompenselor și sancțiunilor
e)asigurarea pregătirii suplimentare
f) oferirea de suport pentru activitățile extrașcolare

7.Vă rog săspuneți în ce măsură…

Variante de răspuns
înt
otdeauna

deseori

uneori

rar

foarte
rar
deloc

nu pot
aprecia

Vă
interesează de activitatea lui
școlară.

1 2 3 4 5 6 7
Îl ajuta
ți să își facă temele.

1
2

3

4

5

6

7

Îl încuraja
ți să depășească dificultățile
1

2

3

4

5

6

7

83

ș
colare.

Lua
ți măsuri de ajutorare în caz de
insucces. 1
2

3

4

5

6

7

Îi interzice
ți alte
preocupri în afara celor
școlare. 1
2

3

4

5

6

7

Nu
–
i da
ți bani,îl dojeniți,vă purtați urât cu
el. 1
2

3

4

5

6

7

Când înva
ță,îl încurajați,îi dați bani
cadouri. 1
2

3

4

5

6

7

8.Din punctul dumneavoastră de vedere,ierarhizați de la 1 la 6 ,unde 1 este primul loc,iar 6 este ultimul
loc,mediul care determină succesul în viață:

Mediul

Ierarhizarea
mediului
școala 2
familia 1
grupul de prieteni 4
mass-media 3
activități extrașcolare(sport,muzică,pictură,dans,etc) 5
programe/proiete educa
ționale(stil de viață sănătos,voluntariat,etc)

6

9.Cum apreciați condițiile pe care copilul dumneavoastră le are acasă pentru învățare?

foarte bune

bune

potrivite

nepotrivite

foarte
nepotrivite

10.În ce măsură credeți că școala va contribui la succesul copilului dumneavoastră?

în foarte mare
măsură
în mare
măsură
în potrivită
măsură
în mică măsură

în foarte mică
măsură
nu
știu/nu
răspund

11.Considerați că succesul în școală crește șansele pentru reușita în viață?

în foarte mare
în mare
în potrivită
în mică măsură

în foarte mică
nu
știu/nu

84

măsură

măsură

măsură

măsură

răspund

12.Cine se ocupă mai mult de situația școlară a copilului?
a) numai tatăl
b) de obicei tatăl
c) numai mama
d) de obicei mama
e) ambii părinți
f) alte persoane din familie
g)nimeni

Date de identificare:
 Părinte/ Tutore
 Gen: F / M
 Vârsta:
20 – 30 30 – 40 40 – 50 50 – 60 60 …

 Studii
Ciclul
primar
Ciclul
gimnazial
Ș
coala de
Arte și
Meserii
Ciclul
liceal
Ș
coală
post-
liceală
Ciclul
superior
Master

Ș
coala
doctorală