Grad1 Havadi V3 [304312]

[anonimizat]-art-ului

Coordonator științific:

Prof. Univ. Dr. Dorel Ștefan Găină

Autor:

Prof. Havadi-Nagy-David Istvan

Colegiul de Muzică ”Sigismund Toduță” Cluj-Napoca,

[anonimizat], Seria 2015- 2017

Cuprins

INTRODUCERE 4

CAPITOLUL 1 [anonimizat]-ULUI 5

1.1. Etimologie 5

1.2. Situația legală 6

1.3. Legislația în România 7

1.4. [anonimizat] 7

1.5. [anonimizat]-ului 15

1.5.1. Jean-Michel Basquiat 15

1.5.2. Invader 16

1.5.3 Shepard Fairey 19

1.5.4 Ron English 23

1.5.5. Banksy 26

1.6. Caracteristicile graffitiului modern 32

1.7. Compoziția, [anonimizat] 34

1.8. [anonimizat] 47

1.9. Fenomenul graffiti contemporan 50

1.10. Simbolistica scărilor 55

1.11. [anonimizat] 61

1.12. Street-art în Europa de est: cazurile Ucraina și Belarus 68

1.13. Graffiti în România 74

CAPITOLUL 2 [anonimizat] 85

2.1. Definiția competențelor cheie 85

2.2. Clasificarea competențelor cheie 85

2.3. Taxonomia lui Bloom 86

2.4. [anonimizat] a artelor vizuale 89

2.4.1. Învățarea artelor vizuale prin descoperire 92

2.4.2. Problematizarea 93

2.4.3. Jocul de rol 95

2.4.4. Instruirea asistată de calculator 96

2.5. Valori și atitudini formate prin invățarea artelor vizuale folosind metodele active 99

2.5.1. Educația intelectuală 100

2.5.2. Educația morală 101

2.5.3. Educația estetică 102

CAPITOLUL 3 [anonimizat]-ULUI ÎN ÎNNOIREA CONȚINUTULUI EDUCAȚIONAL LA DISCIPLINA EDUCAȚIE VIZUALĂ 103

3.1. Provocările educaționale ale actualei generații de elevi 103

3.2. Repere pentru proiectarea și actualizarea curricumului național 104

3.2. [anonimizat]-ul ca și conținut educațional 106

3.2.1. [anonimizat] 106

3.2.2. [anonimizat] 107

3.2.3. Proiecte pentru compoziții monumentale 109

3.2.4. Lucrări monumentale 115

3.2.5. Street-art ca activitate extracurriculară 118

3.3. Street-art-ul în contextul actualizării curricumului 120

CONCLUZIE 122

BIBLIOGRAFIE 124

WEBOGRAFIE 125

[anonimizat]-ul este o formă de exprimare puternică și provocatoare, o [anonimizat]-i mai multe genuri artistice relativ noi: graffiti, instalații, [anonimizat]. [anonimizat], în lucrarea de față mă voi concentra pe graffiti și pe pictura murală contemporană.

Obiectivul general al cercetării propuse este de a analiza – [anonimizat]-art, pentru a putea propune o modalitate de abordare a [anonimizat].În primul rând va fi necesară o delimitare a termenilor, întrucât o serie dintre aceștia sunt intraductibili în limba română.

[anonimizat] 1960-70,[anonimizat]-o expoziție. Au ieșit în stradă încercând să atragă publicul – care în general nu frecventa muzeele sau expozițiile– în implicare activă în actul artistic. Mesajele au evoluat odată cu timpul, de la ironic, șocant, provocator, la amuzant, abstract. Temele sunt foarte variate, de la abordarea unor probleme sociale și politice la scene din viața de zi cu zi.

Graffiti și celelalte forme de reprezentare ale street art-ului sunt un domeniu relativ nou, despre care s-a scris destul de puțin. Nicăieri nu se analizează nicio lucrare, oricât de bună ar fi. Nu există studii care să analizeze cele mai reușitecreații ale artiștilor în Europa, cu atât mai puțin în România. Cărțile în acest domeniu sunt quasi non-existente, iar dacă ele există sunt preponderent albume de imagini, fără referințe critice sau studii științifice. Internetul, însă, abundă de material despre street-art.

Lucrarea are trei capitole mari. Prima parte a lucrării este dedicată studiului fenomenului graffiti din punct de vedere teoretic, din mai multe puncte de vedere. Este bogat ilustrată cu creații, mai ales ale unor artiștitalentați. În partea a doua a lucrării prezint aspectele metodice ale educației artistice, în paradigma centrării pe competențe. Iar în al treilea capitol voi analiza valențele de înnoire a conținutului educațional oferite de street-art.

CAPITOLUL 1
INTERVENȚII VIZUALE ÎN SPAȚIUL URBANEXPRESII ALE STREET-ART-ULUI

1.1. Etimologie

Definirea street-art-ului este o sarcină dificilă, care ar fi de competența istoricilor artelor și a teoreticienilor culturali. Se poate spune că este o mișcare artistică. În mod clar este o formă de exprimare artistică, chiar mai mult de atât. Un lucru este cert, street-art-ul este o importantă componentă a artei contemporane, la baza căreia se află graffiti. Atât graffiti, cât și street-art-ul se manifestă în mediul urban. Bojan Maric descrie street-art-ul având următoarele componente: street-art-ul conține o puternică devoțiune către activism social, este un fenomen care transformă constant realitatea artei contemporane și are un rol important în construirea unui discurs cultural nou.

Graffiti este pluralul cuvântului graffito din italiană, derivat din sgraffiare = a zgâria, care desemnează o inscripție sau un desen executat fie cu pigmenți de culoare roșie, fie prin zgâriere, descoperite pe monumentele antice. Aceste cuvinte derivă la rândul lor de la grecescul γραφειν (graphein), care înseamnă „a scrie”. Nu există încă un echivalent românesc pentru graffiti în accepțiunea modernă a cuvântului, așa că termenul englez a fost adoptat de limba română.

Așa precum se precizează în Wikipedia: „Din punct de vedere istoric, termenul „graffiti” se referea inițial la inscripțiile, portretele etc. găsite pe zidurile mormintelor antice sau pe ruine, ca în Catacombele din Roma sau în Pompeii. Sensul cuvântului a evoluat, desemnând acum orice decorație (inscripționată pe orice suprafață) care poate fi privită ca vandalism; sau imagini sau scriituri plasate de obicei pe pereți externi șitrotuare, fără permisiunea proprietarului. Prin urmare, inscripțiile făcute de autorii unui monument nu sunt catalogate ca graffiti”.

1.2. Situația legală

Graffiti este predispus la diferite presiuni sociale din partea formelor de artă recunoscute prin popularitate, deoarece apare pe ziduri, clădiri, trenuri, vagoane sau orice alte suprafețe accesibile, care nu sunt proprietatea celui care face graffiti. Asta înseamnă că graffiti încorporează elemente care sunt văzute foarte rar altundeva. Spray-ul cu vopsea și markerele permanente sunt folosite foarte des, iar structura lucrărilor este uneori influențată de nevoia de a o executa rapid, înainte de a fi remarcată de autorități.

În efortul de a reduce vandalismul, unele orașe au desemnat ziduri sau zone exclusiv pentru artiștii realizatori de graffiti. Unii au sugerat că aceasta descurajează vandalismul, însă încurajează artiștii să lucrezenestingherițiși să producă artă graffiti, fără să se teamă să fie prinși sau arestați pentru infracțiunile de vandalism sau încălcarea proprietății private.

Mulți oameni privesc graffiti ca pe o pacoste, sau ca un act vandalic costisitor, care necesită repararea proprietății vandalizate. Poate fi privit ca o problemă de calitate a vieții, șimulți oameni consideră că prezența graffiti-ului contribuie la o percepere infracțională a artefactelor graffiti. Unii cred că această stare de degradare încurajează mai departe vandalismul și promovează un mediu care poate duce la delicte mai serioase. Autoritățile tratează de obicei graffiti ca pe o infracțiune minoră, însă cu penalități destul de variate.

„Mai nou s-au făcut locuri speciale pentru graffiti dar aproape nimeni nu vine pentru că nu e ilegal. (…) Cu cât locul este mai privat, mai ilegal, cu atât este o performanță mai mare să îl facă. Din această cauză o să găsim o grămadă de graffiti-uri de ex. în stațiile de metrou/autobuz. Graffiti-ul nu e doar un simplu text, ci este un desen care trebuie să fie cât mai complicat și mai diferit de altele pentru a atrage atenția”.

1.3. Legislația în România

În România, fenomenul graffiti este definit șisancționat prin Legea nr. 554/2003:

Art. 1. prevede că Înscrierea sau aplicarea pe ziduri, pe fațadele imobilelor proprietate publică sau privată, pe monumente istorice și de arhitectură sau pe orice alt tip de construcții a inscripțiilor neautorizate, prin utilizarea de vopsele, sprayuri și alte asemenea materiale care murdăresc sau produc deteriorarea ori distrugerea bunurilor în cauză, constituie contravențieși se sancționează cu amendă de la 5 milioane lei la 25 milioane lei. (Exprimat în lei vechi. Între 500 și 2500 lei în denominarea actuală.)

Art. 2. prevede că Persoanele sancționatecontravențional pentru faptele prevăzute la art. 1 au șiobligația de a suporta cheltuielile pentru refacerea aspectului estetic al bunului în cauză, a căror contravaloare se achită în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive a procesului-verbal de constatare a contravențieiși de aplicare a sancțiunii, potrivit documentelor emise de prestatorii de servicii autorizați.

1.4. Istoricul graffiti- ului

Așa cum arată istoricul de artă Vasile Surcel–la începuturile istoriei, fenomenul „graffiti” s-a confundat cu primele manifestări ale artei grafice. În urmă cu zeci de mii de ani, oamenii cavernelor pictau perețiipeșterilor în care își duceau traiul. Cu siguranță că primul om primitiv care și-a apăsat mâna pe o stâncă și a dat cu ocru roșu peste ea, obținând astfel tiparul grafic al propriei sale palme, nu era conștient că în acest mod creează „un graffiti”. Dar, de acolo și până la „galeriile de artă parietală” preistorică din peșteri nu a mai fost decât un pas. Pas care a fost parcurs în foarte multe locuri, răspândite prin toată lumea. Pe atunci, arta grafică a fost însă doar „o anexă vizibilă” a unor credințe religioase, acum necunoscute”.

Majoritatea imaginilor din Peșterile Lascaux erau cioplite în perețiipeșterilor, cu oase sau cu pietre, au suflat pudră colorată prin oase golite, în jurul mâinilor pentru a realiza siluete.

Același istoric de artă român ne informează că de curând, arheologii irlandezi au descoperit ceea ce ei denumesc „graffiti megalitice”. Studiind mai multe morminte din situl arheologic megalitic Knowth, din comitatul Meath, contemporan cu celebrele construcții de la Stonehenge, specialiștii au descoperit niște desene, care au aspectul unor inscripții, atribuite „unor vandali” preistorici. Ele apar într-o necropolă străveche care aparține unor populații care au trăit pe acele meleaguri în jurul anilor 3000 î.H., cu aproape șase secole înainte ca vechii egipteni să-și fi început construcția piramidelor. Pe pereții acelor morminte antice, oamenii de știință au identificat semnele lăsate de 15 sau 16 oameni din antichitatea îndepărtată care „au vandalizat” vestigiile scrijelindu-și numele pe ele. Aceste nume au fost traduse cu ajutorul unor alte texte antice provenind de pe aceleași meleaguri.

Inscripționări pe care le putem cataloga ca și graffiti auexistat încă din antichitate și pe teritoriul Greciei antice și a Imperiului Roman.

Primul exemplu cunoscut de „graffiti modern” există și astăzi în orașul antic grecesc Efes (în Turcia de azi) și se pare că face reclamă la prostituție, după spusele ghizilor turistici din oraș. Constă într-o palmă, o formă vagă de inimă, o urmă de picior și un număr. Acestea indică subtil câțipași trebuie făcuți ca cineva să găsească o curtezană (mâna reprezentând plata).

Perfect conservate sub cenușa vulcanică rezultată din erupția Vezuviului, zidurile anticului oraș Pompei conservă și ele numeroase „graffiti”-uri. Unele dintre acestea sunt un soi de reclamă care laudă „serviciile” oferite de vreo prostituată. În schimb, altele sunt niște caricaturi deosebit de expresive ale unor personaje ale vremii.

„Sursele istorice consemnează că romanii gravau graffiti în proprii perețiși monumente, iar exemple ale lucrărilor lor există de asemenea și în Egipt. Erupția Vezuviului a păstrat graffiti zgâriat pe pereții din Pompeii, și ne oferă o perspectivă directă asupra vieții de stradă: latină vulgară, insulte, magie, declarații de dragoste, mesaje politice. În contrast cu tipicul graffiti-ului modern, alfabete și citate din literatură (în special primul vers din „Eneida” de Virgil) au fost găsite pe pereții din Pompei, fie pentru plăcerea scriitorului, fie din dorința de a impresiona, deși anonim, trecătorul prin familiaritatea sa cu literele și literatura.

Vila lui Hadrian din Tivoli, Italia, are de asemenea câteva exemple. Unul dintre ele a rezistat în timp, avertizând: „Cave Canem”, care înseamnă „Atenție la câine”, lângă imaginea câinelui menționat.

Graffiti, în sensul modern a apărut în anii '20 ai secolului trecut, printr-o pictogramă ce reprezenta un om căruia i se vedea doar fata, nasul și mâinile sprijinite de un zid alături de inscripția„Kilroy was here”.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, naziștii scriau pe pereți pentru a-și alimenta mașinăria propagandistică, care să insufle ură împotriva evreilor șidisidenților. În orice caz, graffitiul a fost important și pentrumișcările de rezistență, ca mijloc de a-și face publice protestele în fata opiniei publice. Un exemplu este „Trandafirul Alb”, un grup de studenți germani care, în 1942, s-au revoltat împotriva lui Hitler folosind fluturașiși sloganuri pictate, până când au fost prinșiși executați în 1943.Nu au rămas imagini despre mesajele lor pictate pe pereții Universității din München. Știm doar că au folosit un stencil metalic pentru a picta mesaje anti regim.

Graffitiul actual s-a dezvoltat spre sfârșitul anilor 1970, în New York și Philadelphia, unde artiști precum Taki 183, Julio 204, Cat 161 și Cornbread își pictau numele pe ziduri sau în stațiile de metrou din jurul Manhattanului. (…) Prin acești pionieri s-a născut graffitiul american, care s-a răspândit apoi în lume, atrăgând cu farmecele sale mii de tineri.

În orice caz, numai odată cu apariția hip-hop-ului s-a lansat scena de graffiti europeană. Majoritatea graffitiurilor din Europa s-au bazat pe modelul american, care, până în ziua de astăzi, rămâne cel mai popular. Odată cu hip-hop-ul, graffitiul a pătruns în aproape toate țările vestice sau care erau influențate de Occident, după care a început să se extindă și în alte zone. Au venit din urmă și Asia și America de Sud, iar acum cultura lor de graffiti are un ritm de creștere fenomenal, ajungând deja la un standard ridicat, mai ales în America de Sud.

Unii artiști au început să folosească tot mai mult programele de calculator pentru a crea o artă care pune sub semnul întrebării propria sa existență. În anul 1997, artistul american Peter Halley a instalat la Muzeul de Arte Moderne din New York un computer prin intermediul căruia spectatorii puteau schimba imaginile și culorile pe care artistul le-a creat. Acest eveniment a ridicat o sumedenie de întrebări: Ce este opera de artă? Este imaginea de pe monitorul calculatorului? Este programul folosit? Iar dacă programul este interactiv, atunci cine este artistul? Sau însuși sensul cuvântului artist nu mai corespunde tendințelor contemporane? Acestea sunt doar câteva întrebări la care arta secolului al XX-lea nu a găsit încă răspunsul.

1.5. Artiști marcanți care au modelat evoluția street-art-ului

1.5.1. Jean-Michel Basquiat

Este primul pictor american ale cărui opere au apărut sub forma unor graffiti pe străzile, metrourile și pe garniturile de vagoane din transportul în comun ale New York-ului. Basquiat a fost cel mai de succes dintre așa numiții „artiști ai străzii”, lucrările lui ajungând, în prima parte a anilor ’80, în galeriile orașului New York.Basquiat s-a născut în anul 1960, tatăl lui fiind originar din Haiti, iar mama sa din Puerto Rico. A crescut în Brooklyn, New York. Cu toate că nu avea altă educație în domeniul artei decât cea primită în liceu, el a exploatat plin de energie o gamă largă de imagini inspirate de la cărțile cu benzi desenate (comic books) până la hieroglifele egiptene, de la lucrările lui Pablo Picasso, până la cele realizate de copii. De asemenea a combinat imagini inspirate din arta populară africană, caraibeană și europeană.

Basquiat și-a început cariera – ilegală – de pictor de graffiti, pe străzile New York-ului, împreună cu colegul său de liceu, Al Diaz. Pseudonimul folosit de Basquiat pentru semnarea tag-urilor era SAMO. Dar, până în 1979, colaborarea sa cu Diaz a luat sfârșit, Basquiat asociindu-se cu artiștiși muzicieni din partea de est a Manhattan-ului.

1.5.2. Invader

Invader este un pseudonim pentru un foarte cunoscut artist urban francez. Este absolvent al École des Beaux-Arts din Paris. Identitatea sa este necunoscută și preferă să lucreze incognito, purtând măști atât în timpul instalării lucrărilor sale cât și în cadrul interviurilor acordate.

Stilul lucrărilor sale este un pop-art inspirat din iconicele jocuri video ale aniilor 1970-’80, cu accent pe jocul Space Invaders, de unde își derivă și pseudonimul. Lucrările sale,mozaicuri, realizate din bucăți de faianță pătrată colorată redând aspectul pe 8 biți a jocurilor video din acele vremuri.

Prima invazie a sa a fost in Paris în 1998. De atunci a invadat 66 de orașe de pe toate continentele cu 3354 de lucrări, conform informațiilor de pe pagina sa oficială.

Majoritatea mozaicurilor sale reprezintă figuri din jocurile video clasice Space Invaders sau Pac-man, iar în perioada mai recentă și-a extins repertoriul către alte icoane ale culturii pop precum Start Wars, Pantera roz, Popeye sau Hong Kong Phooey.

Locațiile mozaicurilor nu sunt alese la întâmplare, ci sunt căutate cu mare atenție să aibă o bună vizibilitate, interes local și simbolism.

1.5.3 Shepard Fairey

Este în primul rând un graphic designer, ilustrator, activist și street artist american, născut la data de 15 februarie 1970. Lucrările sale apar sub formă de afișe, autocolante sau articole de îmbrăcăminte.

Întreaga sa activitate se bazează pe curentul filosofic al fenomenologiei.„Fenomenologia (din limba greacă: phainómenon și logos = studiul fenomenelor) este un curent filosofic din secolul al XX-lea, care încearcă să descrie structura experienței, așa cum este reprezentată în conștiință, nu ca fapte ci ca esență a lucrurilor (eidos), fără să apeleze la teorii sau la metodele altor discipline, cum ar fi științele naturii.”

Shepard Fairey enunță în manifestul său că într-o lume unde oamenii sunt obișnuiți cu mesaje publicitare evidente,lucrările sale provoacă frustrare și gândire. Autocolantele sale nu au înțeles, există doar să provoace reacție, să îndemne la contemplare și să caute un înțeles din partea celor care le văd.

Prima sa campanie de street art, din 1989, se bazează pe autocolante cu imaginea lui André the Giant, un luptător de wrestling American. Autocolantele au fost distribuite de comunitatea de skateboarderi. Pe autocolant apare portretul luptătorului și textul „ANDRE THE GIANT HAS A POSSE 7' 4", 520lb”, însemnând „Andre uriașul are gașcă și 2,24m, 236kg”. Aceasta a fost o glumă direcționată către subculturile hip-hop și de skateboarderi.

Mai târziu transformă autocolantul, păstrând doar portretul luptătorului și adăugând mesajul „obey”, însemnând „ascultă, supune-te, urmează ordinele”. Structura imaginii este inspirată din stilul constructivist al afișelor de propaganda sovietică.

Stilul lucrărilor sale ulterioare se inspiră și transpune constructivismul afișului de propagandă sovietic pe realitatea de viață americană, transmițând, astfel, un foarte puternic mesaj social și politic.

Cel mai iconic afiș realizat de Shepard Fairey este „Hope” cu Barack Obama. A realizat acest afiș în timpul campaniei alegerilor prezidențiale din Statele Unite ale Americii din 2008. În afiș este o imagine stilizată cu Barack Obama în culorile roșu, bej și albastru, cu inscripția „Hope” (speranță), „Progress” (progres) sau „Change” (schimbare). Designul a fost realizat într-o zi și s-a răspândit foarte repede. Datorită puterii vizuale ale afișului a fost adoptat ca afiș oficial al campaniei. În 2009 afișul a fost cumpărat de către Institutul Smithsonian pentru Galeria Națională de Portrete.

1.5.4 Ron English

Ron English este un foarte prolific artist american contemporan. Pentru a-și descrie activitatea artistică a inventat termenul de „popaganda”, o combinație între termenii de artă pop și propagandă, care descrie amestecul de valori culturale, de la mitologia superiorilor până la totemurile istoriei artelor, populate de caractere originale, precum MC Supersized, o mascotă fast-food obeză.

Activitatea sa de street art este definită de „culture jamming”, activitatea și tactica folosită de mai multe mișcări sociale anticonsumeriste, a cărui scop primordial este de a deturna cultura media și instituțiile sale, precum publicitatea corporațională. Scopul acestei activități este de a demasca manipularea prin publicitate și media pentru a obține schimbare progresivă.

Activitatea lui Ron English dorește să forțeze privitorul la o reevaluare a societății dominate de corporații, creând personaje observabile, grotești și supărătoare pentru unii, pentru a atrage privitorii.

Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Ron English este „Abraham Obama”. Este un mix între portretele a doi președinți americani, Abraham Lincoln și Barack Obama, realizat pentru alegerile prezidențiale din SUA din 2008.

1.5.5. Banksy

Nu. Nu Banksy. În ultimii ani s-a vorbit atât de mult despre Banksy că a devenit un personaj iconic a tot ce înseamnă street art. Este deja un fel de Picasso sau Da Vinci, un nume de artist de care a auzit toată lumea, chiar dacă nu înțelege mare lucru din arta lor. Oriunde pomenești de street art, de graffiti, primul lucru ce le vine în minte oamenilor este Banksy. De ce nu Banksy? Pentru că lucrările sale nu cred că au o valoare artistică considerabilă. A devenit celebru prin epigramele sale vizuale satirice cu conținut social-politic, care a generat un puternic impact la public.

Banksy este doar un pseudonim, pentru un activist politic care se manifestă utilizând street-art-ul, regia de film șipictura, a cărui identitate rămâne și acum un mister. Banksy și-a început cariera în anii `90, în Bristol, Marea Britanie, devenind celebru în lumea întreagă datorită desenelor stradale. Potrivit designerului grafic Manco Tristan s-ar fi născut în 1974.

„Banksy a devenit un pictor contemporan extrem de apreciat în universul artistic, fiind celebru pentru desenele sale în graffiti realizate pe diverse clădiri importante, însoțite adeseori de comentarii cu tentă socială. (…) Banksy, un reprezentant al curentului street art, este renumit pentru faptul că își tachinează publicul, dar șiautoritățile, iar lucrările sale sunt extrem de originale, făcându-i pe privitori să vadă lucrurile într-o cu totul altă lumină”.

Banksy este artistul contemporan care a reușit încet, dar sigur să transporte ceva din mediul underground pe străzile londoneze, să transforme graffiti-ul într-o artă a secolului 21. O lucrare a renumitului artist te face să te oprești câteva momente, să îi citești mesajul, să te gândești la ce a vrut să transmită. Operele lui au puterea de a te marca, într-un fel sau altul. Este tipul artistului care te face să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă, de cele mai multe ori cea reală, nu cea prezentată de mass-media.

„În operele sale, arta urbana satirică și epigramele subversive combină elemente de umor negru cu desene în graffiti, realizate după un șablon distinctiv. Lucrările sale artistice de critică politică și socială au fost realizate în majoritatea cazurilor pe străzi, perețiși poduri din orașe din întreaga lume. Operele lui Banksy, considerat unul dintre cei mai talentațimaeștri ai stilului street-art, se vând la licitație cu preturi considerabile, care ajung de multe ori la câteva sute de mii de euro”.

„Stilul lui Banksy este caracterizat în primul rând prin folosirea stencil-urilor. (…) Desenele sale sunt captivante și, deseori, sunt însoțite de sloganuri. Banksy a devenit cunoscut pentru graffiti-urile sale ironice, dar cu mesaje foarte puternice. Temele anti-război sau anti-capitalism au rolul de a trage un semnal de alarmă privind derapajele societății”.

Câteva lucrări care l-au consacrat pe Banksy:

„Săptămâna asta, (06.10.2014.) o nouă lucrare marca Banksy a apărut în Clacton-on-Sea, un oraș din Tendring, Essex, unde partidul UKIP încearcă să câștige alegerile locale. Lucrarea – care prezintă o gașcă de porumbei care alungă o pasăre colorată „înapoi în Africa” – a fost înlăturată rapid pe motiv că era rasistă, din cauza reclamațiilor mai multor persoane care se pare că nu și-au dat seama că mesajul era anti-rasist pe fată”.

„Deși Banksy rămâne loial crezului său anti-consumerism, refuzând colaborări cu branduri puternice precum Nike, creațiile sale au reușit să ajungă la un număr foarte mare de oameni. Iar acesta a fost scopul său de la început: arta sa să fie accesibilă și să nu fie constrânsă în niciun fel de marile companii”.

Poate singura lucrare coordonată de Banksy care posedă valențe artistice contemporane este Dismaland. Acesta a fost un proiect artistic temporar, în 2005, în Weston-super-Mare, un oraș la malul mării din Marea Britanie, instalat la „Tropicana”, un ștrand închis și părăsit,dorind să fie o parodie sinistră la Disneyland (celebrul parc de distracție pe tematica filmelor produse de compania Disney).

Proiectul a fost realizat în secret și a adunat 58 de artiști, dintre care merită menționați: Damien Hirst, Banksy, Darren Cullen, Bill Barminsky și Pure Evil. Proiectul a atras un număr masiv de vizitatori din toată lumea, organizatorii punând la dispoziție 4000 de bilete zilnic în perioada 21 august – 27 septembrie 2015.

1.6. Caracteristicile graffitiului modern

„Cu timpul, semnificația termenului „graffiti” s-a restrâns, fiind acordat doar acelor „decorații” de orice fel ar fi fost ele, care sunt făcute fără acordul proprietarului acelui spațiu. Context în cadrul căruia el devine un soi de act de vandalism, nedorit de nimeni, dar cu atât mai atrăgător”.

În prezent, graffiti este un termen general referitor la inscripții caligrafiate sau imagini pictate sau gravate pe pereți sau alte suprafețe publice sau private, care nu sunt destinate acestui scop. Când este făcut fără consimțământul proprietarului, constituie vandalism (care este ilegal). (…) Cu cât locul este mai privat, mai ilegal, cu atât este o performanță mai mare să îl facă. Din această cauză o să găsim o grămadă de graffiti-uri în stațiile de metrou/autobuz. Graffiti-ul nu e doar un simplu text ci este un desen care trebuie să fie cât mai complicat și mai diferit de altele pentru a atrage atenția. Fiecare graffitist/grup de graffitiști are tag-ul său/tag-ul grupului(tag-ul este un desen propriu pe care numai el/ei îl fac). Tag-urile personale sunt de obicei formate din 4 caractere si cele ale grupului (crew) au de obicei 3. (…) Mai nou s-au făcut locuri speciale pentru graffiti dar aproape nimeni nu vine pentru că nu e ilegal.

Le întâlnim aproape peste tot, uneori în cele mai neașteptate locuri. Uneori sunt doar un nume scrijelit, prin care un individ, altfel anonim, anunță întreaga lume că a trecut și el pe acolo. Caz în care vorba românească „numele prostului pe toate gardurile este confirmată de bună voie și „olograf”. Alteori este vorba de niște veritabile capodopere care ar putea aduce chiar în discuțieexistenta unui posibil nou capitol al istoriei artei. Caz în care avem de a face cu „graffiti”. Pentru unii dintre creatorii lor, sunt un mod de exprimare a propriilor gânduri și viziuni asupra lumii. Iar pentru alții sunt un adevărat mod de viață. Indiferent în ce categorie s-ar înscrie asemenea creații, gândirea „graffiti” are însă în spatele său o istorie multi-milenară.

„Începând cu urbanizarea la scară mare a multor zone în jumătatea postbelică a secolului 20, găștile vor marca perețiiși alte bunuri publice cu numele bandei prin tag-uri, pentru a-și delimita teritoriul. Pe la sfârșitul secolului 20, tag-urile neasociate unei găști au devenit mai comune. Artiștii graffiti își scriau „tag”-ul doar de dragul scrisului, sau ca să-și consolideze reputațiași prestigiul de „writer” (scriitor) sau artist de graffiti. Primele cazuri documentate de însemnări ilegale create cu un spray cu vopsea au fost create de un artist numit „Cornbread” din Philadelphia. Spray-ul a devenit o caracteristică importantă pentru diferitele stiluri care au urmat”.

1.7. Compoziția, structura și ritmul graffiti-urilor

Un artist inteligent și talentat își alege cu mare grijă locul unde își amplasează graffiti-ul. Alegerea temei, mărimea figurilor cât și culorile alese necesită din partea artistului inventivitate și creativitate. Este foarte importantă această fază preliminară pentru ca lucrarea să iasă în evidență, dar să și fie în concordanță cu locul ales.

Locația aleasă este parte integrantă în lucrările de street art. Intervenția vizuală pictată sau sculptată are sens și transmite mesaj exclusiv în locația aleasă de artist, aceste două componente fiind interdependente.

Iată câteva exemple care ilustrează foarte bine această fază preliminară în concordanță cu finalitatea lucrării.

Lucrarea este foarte ironică, figura gen desene animate care simbolizează un lucrător stradal leneșșișmecher, mătură sub covor frunzele uscate, mai bine zis sub asfalt.

Graffiti poate fi figurativ sau abstract. De cele mai multe ori este monumental și decorativ. Suportul de obicei este peretele unei clădiri sau metalul trenurilor de persoane sau de marfă, a metrourilor, a tramvaielor sau autobuzelor. Compozițiile sunt complexe, adesea au o structură destul de complicată. Culorile sunt puternice, saturate și contribuie în mare măsură la a fi observat cât mai ușor, contrastele puternice contribuie la a ieși în evidență graffitiul.Compozițiile sunt de cele mai multe ori dinamice. Dinamismul e obținut prin contrastele puternice de culoare, prin ritmul formelor și al culorilor. Instrumentele sunt diverse: obiecte ascuțite, markere permanente, sprayuri, pensule, creioane, crete, cărbuni, de fapt, orice obiect care poate lăsa o urmă vizibilă ori o dâră de culoare. Structura lucrărilor este uneori influențată de nevoia de a o executa rapid, înainte să fie remarcată de autorități.

„Stilistul de litere Ges s-a hotărât să formeze în SUA, în 1995, după ce vechiul grup își pierduse elanul, grupul 3A. A lucrat împreună cu celălalt membru-cheie, Kem5, până în 1997, având o influență artistică foarte clară unul asupra celuilalt: amândoi desenează wildstyle, abstract, creând, de multe ori, umpluturi (suprafața colorată din interiorul literelor) deloc complicate pe un fundal simplu, discrete.”

Compoziția centrată, formată din trei grupuri de forme abstracte de culoare albă cu contur subțire negru – de fapt litere foarte stilizate – este asimetrică. Culorile sunt foarte puternice, vii, fondul este simplu în culori calde.

De remarcat este ritmul formelor în cadențe asimetrice a elementelor care ocupă câmpul central al compoziției. Elementele sunt dispuse în succesiuni neregulate, divers direcționate, care se leagă ingenios una de alta. Ritmul dinamizează întotdeauna compoziția, îi sporește valoarea compozițională, căreia îi conferă ordine și energie.

FORMA ȘI STILUL LITERELOR

Mulți artiști serioși de graffiti încep prin a-și defini o semnătură, scrisă cu litere mari între care lasă la început destul loc liber, care va fi umplut mai târziu. Ei aleg un stil de litere pentru nume sau pentru mesajul operei. Literele pot fi umflate, cu muchii rotunjite sau ascuțite, litere de aceeași dimensiune sau unele litere mari și altele mici. Adesea artiștii de graffiti nu se sfiesc să modifice literele până nu mai sunt de recunoscut. Ei variază grosimea literelor, le conturează cu linii mai subțiri sau mai groase, cu efecte de umbrire și 3D. Apoi adaugă detalii după dorință. Poate un fulger în loc de punct pe un „i” arată bine, sau niște ochi care se uită din găurile unui „B”. Poți să pună tot numele într-o bulă gen benzi desenate. Posibilitățile sunt limitate de propria imaginație a artiștilor. Literele pot fi umplute cu o singură culoare, literele pot fi colorate diferit sau ornamentele pot fi colorate diferit față de litere.

„În SUA, modelul new yorkez de artă graffiti a fost centrat inițial pe deformări ale literelor cunoscute sub numele de blockletter(scris lizibil), wildstyle(litere deformate și contorsionate), bubble style și 3D, astăzi granița culturii grafitti fiind mult extinsă”.

„Graffiti-ul este extrem de divers fiindcă are legătură directă cu creativitatea umană. Prin el, se fac declarații de dragoste, se transmit mesaje sociale și politice, se laudă și se înjură, se face campanie electorală, se încurajează echipe, se blamează personaje publice, se exprimă sentimente și se recunoaște o apartenență socială”.

„Ziduri pictate, nume scrijelite, personaje fabuloase sau parodiate ne atrag atenția, ne opresc din mers, ne atrag să le facem poze. E un mod de exprimare, iar pentru unii e un mod de viață. Unele locuri arată mai bine pictate, altele par deranjate de aceste acțiuni. Graffiti este un termen general referitor la inscripții caligrafiate sau imagini pictate pe pereți sau alte suprafețe publice sau private. Mesajele au evoluat odată cu timpul, de la ironic, șocant, provocator, la amuzant, abstract. (…) Artiștii străzii pot fi acuzați de vandalism, de distrugerea proprietății sau de comportament antisocial.”

1.8. Terminologie tehnico-estetică

Graffiti- ul a ajuns, în timp, să fie descris ca stil și aspect printr- o serie de cuvinte și expresii. De la zonă la zonă, precum în orice registru argotic, expresiile variază. Cei mai folosiți termeni în limba engleză sunt: „tag”, „throw-up” sau „bomb”, „piece”, „burner”, „bombing”, „slash”, „going over”, „buffing”, „toy”, „king”. În primul rând, acești termeni reprezintă un limbaj specific grupărilor existente, însă definesc și niște reguli specifice nescrise.Ele sunt aplicate de grafferi în comunitatea lor cu scop de comunicare și socializare comunitară. Pentru sociologii urbani, au devenit un element de studiu, care reflectă cel puțin un aspect socio-psihologic. Cel mult, ca material de studiu, graffiti- ul poate reprezenta „oglinda„ socială, politică, economică și culturală a comunității în care s- a format și/ sau locuiește artistul.

Încercăm a defini lapidar termenii sus- menționați. Spre exemplu, „tag” desemnează o semnătură stilizată a unui writer, iar „tagger” face trimitere la o persoană care face tag-uri.

„Throw-up” sau „bomb” este un „tag” mai elaborat, care are o culoare pentru contur (adesea negru), una pentru umplere (roșu, argintiu, etc.) și litere cu forme rotunjite, ușor de executat.

„Piece” (de la „masterpiece” = „capodoperă”) este o imagine mare, adesea cu efecte 3D, cu săgeți care dau fluiditate (flow) și direcție, compoziția având mai multe culori și tranziții cromatice, precum și alte efecte diverse. Realizarea unui „piece” presupune mai mult timp si mai multă îndemânare, decât a unui „throw-up”. Writer- ul își dobândește respectul în măsura în care locația lucrării este mai vizibilă, mai importantă.

Lucrarea de tip „Burner” este un „piece” mai amplu și mai elaborat, care se realizează de obicei legal. La începuturi, writerii din New York făceau „burner” ilegal, pe trenuri.

Termenul „Bombing” se folosește pentru acțiunea de pictare a cât mai multor suprafețe, pentru care se folosesc de obicei „throw-ups” (sau „bomb”-uri), deoarece nu necesită mult timp pentru execuție. „To slash’a tag” presupune a tăia sau se scrie peste „tag”-ul cuiva, și este socotită o insultă gravă adusă persoanei care a făcut „tag”-ul tăiat.

„Going over”este sinonim cu o declarație de război adresată writer-ului peste lucrarea căruia scrii. Majoritatea grafferilor respectă operele altora, iar ordinea în care se înlocuiesc creațiile anterioare este următoarea: tag – bomb – piece. Se poate picta peste lucrările „tăiate” deja, însă dacă cineva încalcă aceste reguli, este considerat un „toy”. Termenul toy desemnează un graffer fără experiență sau fără talent, writer- ii versați folosind acest cuvânt ca un termen derizoriu pentru grafferii nou apăruți. De obicei writer-ii fără experiență se alătură într-un grup cu experiență, ca să vadă cum decurge un graffiti.

„Buffing” provine din to buff = a îndepărta, reprezentând tehnica de a îndeparta graffiti, folosind substanțe chimice și alte instrumente.

Termenul „king” desemnează la un writer cu experiență și cu un nume respectat printre alți grafferi. „A deține interiorul” („to own the inside”) înseamnă să ai majoritatea tag-urilor în interiorul trenurilor care sunt inscripționate, iar „a deține exteriorul” („to own the outside”) înseamnă că majoritatea lucrărilor sunt pe exteriorul trenurilor.

Inscripțiile și desenele executate prin zgâriere pe pereți, de cele mai multe ori de culoare roșie exprimau și comunicau mesaje sociale și politice, de cele mai multe ori protestatare. Interpretată în această lumină, graffiti-ului poate fi văzut ca o formă de comunicare. Graffiti-ului, deși privit ca vandalism și o utilizare ilegală a spațiului public, este mai degrabă un tip de rezistență care se opune controlul elitist de imagini și mesaje.

În trecutul recent, graffiti a fost folosit ca simbol vizual de rezistență, o imagine orientativă a identității de grup, și, în sfârșit, privit ca o imagine care promovează o identitate individuală și în afară de galeria de artă. Această formă actuală a graffiti-ului, creat în primul rând de artiști, este una, care este înrădăcinată în „provocarea” de a construi o piesa artistică și estetică în mediul public.

Artiștii împărtășesc aceeași pasiune pentru arta graffiti, și, prin urmare, au creat căi prin care să integreze această pasiune în viața lor de zi cu zi. Pentru ei, graffiti, este un stil de viață care oferă mijloacele necesare prin care să se solidifice o identitate.

Această identitate a graffiti-ului este doar sporită printr-o combinație a ambelor expunerii publice și private pentru graffiti ca o formă de artă, precum și recunoașterea ulterioară a graffiti-ului ca imagine de identitate este ceea ce menține puterea și scopul în cultura contemporană.

Articolul din anul 1973 al revistei New York, intitulat „Parada graffiti”, semnat de Richard Goldstein, a fost o recunoaștere publică a potențialului acestor „artiști ai străzii”.

Începând cu anul 1974 s-a încetățenit stilul caracterizat prin realizarea de peisaje întregi de jur-împrejurul tag-urilor, toate acestea pe suprafața întreagă a trenurilor de metrou sau alte mijloace de transport în comun. (…) Graffiti, ca orice alta formă de artă, poate fi un instrument estetic folosit de antropolog să înțeleagă mai bine atitudinile sociale, politice, culturale și cât de adânc înrădăcinate sunt în cadrul unui anumit grup. Pentru mine graffiti este o reprezentare vizuală a credințelor și atitudinilor speciale, și destul de sigur, este o manifestare materială care, prin natura lor, are capacitatea de a contribui la cultură.

1.9. Fenomenul graffiti contemporan

Câmpul de expresie al artiștilor s-a îmbogățit și lărgit. Artiștii și-au dezvoltat un stil tot mai personal, de cele mai multe ori în legătură cu propriile pasiuni, stil dezvoltat liber, fără constrângeri. Se folosesc astăzi diferite tehnici și materiale, de la cele tradiționale precum vopseaua și aerograful, la tehnici eliberate de restricții precum poster, stencil, creta cerată sau sculpturi ce sunt integrate în lucrare.Grafferii evoluează în underground și practică o profesie riscantă: intervențiile lor sunt ilegale, practica graffiti este incognito și nocturnă, pulverizările spray-urilor sunt toxice.

Acestea devin importante accente în peisaj și adevărate semnale, markere în spațiul public urban.

Se face referire astăzi la o mișcare post-graffiti, cu noi abordări inovatoare ale formei și ale tehniciișicare merg dincolo de percepțiile tradiționale asupra stilului clasic de graffiti.

În SUA, modelul new yorkez de artă graffiti a fost centrat inițial pe deformări ale literelor cunoscute sub numele de blockletter (scris lizibil), wildstyle (litere deformate și contorsionate), bubble style și 3D, astăzi granița culturii grafitti fiind mult extinsă.

Grupul 3A este format în anul 1995 la New York, din stilistul de litere Ges, împreună cu Kem 5, Totem 2, desenând litere în wildstyle, abstracte, cu umpluturi colorate în interiorul literelor și cu caractere inovative inspirate de artele marțiale japoneze.

Artistul Besok, graffiti și ilustrator se exprimă într-o tehnică combinată de spray cu markere și acrilice, inspirat de vise, călătorii și de viața de zi cu zi, intenționând să interacționeze și să provoace la comunicare toți actorii urbani din spațiul public peisagistic.

Absolvent al școlii de arhitectură Ecole des Beaux-Arts din Paris, artistul cunoscut sub numele de BLEK LE RAT, și-a dezvoltat o tehnică stencil, cu personaje provenite uneori din mitologie, sculptură sau arhitectură, care interacționează cu spațiul peisagistic și cu volumul arhitectural.

Mai apropiate de pictura murală, lucrările grupului BOGSIDE ARTISTS, îi reunește pe Tom și William Kelly, Kevon Mason, cunoscuți pentru lucrările murale de dimensiuni mari în care folosesc exclusiv pensula.

Lucrările lor se găsesc în zona cunoscuta ca Free Derry Corner și folosesc în general ca „pânza”- substrat și suport al lucrării, zidurile și calcanele construcțiilor rezidențiale.

Artist german ce inițial folosea ceara și spray-uri cu aerosoli, artistul EL KITSCH TASSO folosește o tehnică fotorealistă, pictând fațade și pânze cu figuri, animale, peisaje și portrete, de multe ori realizând peisaje artificiale inspirate din natură, integrate în spațiul peisagistic.

ROK 2 este un artist austriac, care experimentează noi formate de litere, combinând elemente abstracte și 3D, iar ROCKGROUP este format din artiștii englezi She 1, Otwo și David S în 1999, încercând să comunice prin modificarea creativă a peisajului urban.

1.10. Simbolistica scărilor

Scara este un simbol clasic cosmic ascensional care pentru lumea creștină, leagă pământul de cer. Scara simbolizează ascensiunea către cunoaștere, progresul către știință, perfecționarea continuă. Imaginea scării s-a regăsit de a lungul timpului în diverse reprezentări artistice într-un îndrăzneț amestec de realism și abstract.

Scările de mai sus din Valparaiso și Seoul sunt figurative, impresionante. Cel din Valparaiso reprezintă un peisaj urban pictat în culori calde plăcute care se repetă în ritmul înălțării treptelor. Cel din Coreea ne amintește de oceanul în care înoată delfinii. Ne impresioneză prin culoarea albastru cobalt și cei patru delfinii uriași pictați în culori puternice de roșu, orange și galben, deci un contrast cald–rece puternic. Delfinii sunt plasați pe diagonală, conferind dinamism compoziției îndrăznețe dominată de ascensiunea treptelor.

i

„Am ales să vă arătăm astăzi câteva scări exterioare pictate de artiști urbani. Unele nu au neapărat o poveste de transmis, ci sunt simple forme decorative menite să înfrumusețeze arhitectura orașului. Vă propun deci să facem înconjurul lumii și să vedem care sunt cele mai interesante scări exterioare pictate de artiști nonconformiști”.

1.11. Sociologia graffiti-ului

„Am depășit demult faza în care graffiti-ul reprezenta doar vandalism și subcultură și, până în prezent, am reușit să-l acceptăm și să-l admirăm la reala lui valoare. (…) Ca orice fel de artă, și aceasta este eterogenă, iar desenele urbane se împart în multe categorii. Azi am ales din selecția făcută de positiv.fr 27 de creații care au mesaje sociale extrem de puternice”.

Campaniile sociale au scopul de a inculca mentalului colectiv faptul că multe drame pot fi evitate. În spatele desenului este de fiecare dată o nevoie de exprimare, manifestată cu mult curaj, iar în spatele oricărui graffer și a creativității sale, stă copilul din noi cu o cutie de creioane colorate, care nu se schimbă indiferent de trecerea timpului și de vârsta din buletin.

1.12. Street-art în Europa de est: cazurile Ucraina și Belarus

După căderea Uniunii Sovietice, în Europa de est street-art-ul cunoaște o foarte lentă dezvoltare, artiștii apelând foarte puțin la acest mediu de exprimare. În ultimii 3-5 ani, însă, acest fenomen cunoaște un impuls deosebit.

Îmi amintesc că în 2011, traversând Kiev-ul cu trenul, zidurile de lângă calea ferată erau total decorate de graffiti. Văzând lucrările, am putut constata că este o practică obișnuită și este realizată de, probabil, tineri elevi și studenți artiști. Am observat că fenomenul merită atenție, creându-se lucrări cu deosebite valențe artistice și mă întrebam de ce nu văd asta și acasă în România.

Kiev a devenit un oraș unde câțiva artiști locali creează lucrări de atenție internațională și unde vin artiști internaționali pentru a își lăsa amprenta asupra orașului. Lucrări deosebite sunt create de grupul Interesni Kazki, creând lucrări de un suprarealism impresionant. Iată câteva exemple:

Cu ocazia recentelor tulburări politice și sociale din Ucraina, Interesni Kazki împreună cu alți artiști au inițiat proiectul ArtUnitedUs (arta ne-a unit), care invită un număr de aproximativ 200 de artiști din toată lumea pentru a crea street-art în Ucraina.

Manifestul lor: „Agresiunea propagandei, războiul informațional și spălarea de creiere generează tensiune în întreaga lume. Azi, lupta pentru pace este din nou o urgență. Vrem să unim și să direcționăm forțele creatoare pentru a rezolva această problemă globală, care a venit neașteptat la ușa noastră și a costat mii de vieți umane. ArtUnitedUs este un proiect internațional care colaborează cu comunitatea prin medii artistice și creative pentru conștientizarea publicului la problema războiului, a violenței și a agresiunii.”

În cadrul acestui proiect artistul grec INO a realizat un mural reprezentând o balerină care dansează pe o bombă, fiind inspirată de evenimentele politice recente din Ucraina. Lucrarea se întitulează „Instabilitate”.

In http://artunitedus.com/portfolio/ino/ – 17.08.2016

Artistul australian Guido Van Helten a creat în Kiev un mural realist impresionant, reprezentând portretul unei femei într-o bluză cu motive populare.

Guido Van Helten – Portret de femeie în Kiev, Ucraina

In http://thevandallist.com/guido-van-heltens-creates-tradition-inspired-mural-in-kiev-ukraine/ – 17.08.2016

În același timp în Minsk, Belarus, se desfășoară proiectul „Mituri urbane” care adună artiști locali și internaționali. Idea proiectului este: „artiști străini vin la Minsk fără schițe preliminare, vizitează orașul pentru trei zile, explorând orașul, cunoscând localnici, plonjează în atmosfera capitalei și creează picturi originale.”

Organizatorul proiectului, Oleg Larichev enunță: „administrația locală a devenit mai îngăduitoare cu asemenea proiecte, înțelegând că, astfel, orașele noastre devin mai interesante. Pe fațadele clădirilor, participanții vor crea povești spectacular pentru a impresiona spectatorii și a-i face să gândească.”

Câteva dintre lucrările realizate în cadrul acestui proiect:

Mural realizat de DEIH. Din Spania

In https://frankiebeane.wordpress.com/2016/06/06/urban-myths-street-art-project-minsk-belarus-7-deih/ -17.08.2016

Mural realizat de Signal în Minsk Belarus

In http://www.millo.biz/2015/10/22/urban-myths-minsk/ 17.08.2016

În 2015 a fost invitat la Minsk și artistul grec INO, creând lucrarea întitulată „Omul fără nume”, bazându-se pe idea că într-o țară unde pedeapsa capitală încă se utilizează arta are alt mesaj. Folosindu-se de imaginea iconic urbană a tânărului cu glugă, artistul înlocuiește fața umană cu o lumânare. Utilizând o paletă de culori foarte restrânsă, fiind nevoit să lase lucrarea neterminată, artistul dedică lucrarea tuturor celor care au fost executați, iar apoi dovedindu-se nevinovăția.

INO – ”Omul fără nume” în Minsk, Belarus

In https://streetartnews.net/2015/10/ino-paints-large-new-mural-in-minsk.html 17.08.2016

Putem conclude că pe baza evenimentelor sociale și politice din țările ex-Sovietice, arta urbană cunoaște o dezvoltare rapidă, implicând numeroși artiști. Putem vedea o susținere din partea autorităților, proiectul „Mituri urbane” fiind coordonat și de Ministerul Culturii din Belarus.

În mod cert aceste țări merită toată atenția internațională în perioada următoare, aducând un suflu nou în street-art, creând lucrări cu valențe artistice desăvârșite, câteodată mult superioare față de creațiile din țările unde graffiti și street-art au deja tradiție.

1.13. Graffiti în România

„În principiu, dezvoltarea street art ar trebui să fie favorizată/impulsionată de urâțenia ambientului moștenit din comunism. (…) Căci acest tip de artă urbană – coborâtă în stradă sau inscripționată pe ziduri – are șansa de a umaniza suporturile dezolante și de a infuza un strop de imaginație „tinerească“ și insurgentă în ambienturi excesiv de severe. (…) Orașul românesc de tip nou, comunist și postcomunist deopotrivă, este un oraș în general anestetic și inestetic, aflat într-o gravă și prelungită criză de identitate. (…) Un lucru e cert: artele străzii nu-și pot vădi eficiența în absențaunei resurecții de ansamblu a esteticii urbane, iar Orașul nostru arată cârpit, ponosit, înzorzonat de un kitsch haotic ce trece drept înfrumusețare”.

În România fenomenul graffiti a apărut în jurul anului 1990, fiind caracterizat prin aceleași elemente care au fost întâlnite în New York-ul anilor ’70. „Preluate mai ales din Occident, „graffiti” au pătruns la noi în țară mai ales după 1990. Uneori ele sunt adevărate capodopere de forme și culori, iar creatorii lor nișteadevărațiartiști care își caută niștemodalități proprii de expresie. Alteori însă, ele sunt doar niște mâzgăleli hidoase menite doar să marcheze nesimțirea celor care le aruncă, spre disperarea proprietarilor, pe niștepereți proaspăt zugrăviți sau pe edificii elegante, abia finalizate. Și care nu au absolut deloc nevoie de „numele proștilor pe toate zidurile”.

„Graffiti-urile cu tentă social-politică dintr-un oraș pot fi un indicator alternativ al preocupărilor și simpatiilor politice ale locuitorilor din acel oraș. Desigur, nu este un indicator foarte cuprinzător și relevant, căci graffiti-ul ca formă de exprimare politică este, prin natura sa clandestină, apanajul celor cu mesaje politice radicale sau marginale, care își găsesc cu greu locul în spațiile convenționale de exprimare, așa cum e cazul anarhiștilor ori al neo-naziștilor. În schimb, neoliberalii, de exemplu, nu au de ce să scrie mesaje pro-privatizare pe ziduri când au la dispoziție televiziuni, ziare și reviste cu audiență ridicată unde pot să le transmită zi de zi. Simplu spus, mijloacele de comunicare neconvenționale revin celor cu mesaje neconvenționale (sunt și câteva excepții – vezi mesajele pro/anti-Băsescu). De aceea, ar fi mai corect să spunem că fotoreportajul de față (realizat aproape integral în zona centrală) reprezintă un indicator al preocupărilor și simpatiilor politice ale underground-ului politic bucureștean (ca opus mainstream-ului politic, reprezentat de principalele partide și curente politice). Aici nu intră, așa cum s-ar putea crede, doar extrema dreaptă și extrema stângă (deși ele par cel mai bine reprezentate pe zidurile din București, cu un ușor avans pentru prima), ci și o agendă pur și simplu liberală (pro-feminism, pro-avort, anti-homofobie), care încă are un caracter aproape subversiv într-o societate românească defazată.”

Pictura de mai sus,o interpretare modernă a scenei în care, potrivit legendelor medievale, Sfântul Gheorghe ar fi omorât un balaur a fost realizată de 3 artiști, cu acordul proprietarului clădirii și în scopul înfrumusețării zonei, altfel, plină de gunoaie și clădiri în ruină.

Cei 3 artiști spun că au ales această temă în primul rând după numele locului – Piața Sfântul Gheorghe. În locul balaurului apare Diavolul, așezat și el pe un cal, iar sulița Sfântului Gheorghe străpunge toate personajele răului.

Membrii Consiliului Parohial au considerat însă că pictura diferă de reprezentarea iconografică tradițională.

Moderna interpretare a legendei Sfântului Gheorghe nu a fost pe gustul locuitorilor foarte religioși și a Bisericii Ortodoxe Române din zona respectivă, așa că după ce ea colorat clădirea, Biserica Ortodoxă Română a cerut acoperirea lucrării considerând imaginea „tulburătoare și neortodoxă”.Pictura a declanșat un scandal de proporții.Graffiti-ul a fost caracterizat ca o profanare și batjocorire a Sfântului, pe care creștiniiortodocși nu ar trebui să o lase neobservată.

Această cenzură a produs un val de nemulțumireși batjocură la adresa BOR care s-a propagat în mediile sociale și care apoi s-a reflectat în presă.S-a vrut a fi un mesaj ușor de înțeles, realizat în așa fel încât să nu se încadreze la vandalism. În schimb, continuă să se construiască, parcă, prea multe biserici, la fiecare colț de bloc.

Cu un graffiti se poate distruge peretele proaspăt renovat al unei clădiri de patrimoniu ori se poate mâzgăli panoul publicitar nou plasat într-o stație de autobuz. Zidurile unei școli sau ale unei biserici pot deveni o tablă liberă pentru graffiti injurioase. Iar vitrinele de magazine se urâțesc, peste noapte, din cauza unui graffiti dușmănos. Dar dacă totul s-ar schimba și, timp de câteva zile, spațiile urbane s-ar transforma într-un aerisit atelier de artă stradală, cu lucrări de graffiti excepționale? Ar fi vorba, desigur, despre Festivalul Internațional de Street-Art 2012 din Timișoara.

Oamenii care aleg să expună pe stradă au în general au un anumit mesaj social, politic, personal sau care nu au niciun fel de mesaj care se leagă de estetica unui loc, care sunt interesați de literă, de distorsionarea formelor în așa fel încât să poți citi cu greu textul scris. Alții nu suportă pereții albi, trebuie să facă neapărat ceva acolo. Majoritatea lucrurilor care se întâmplă în stradă se nasc din nevoia de a protesta, de a fi cât mai vizibil, să apari cât mai rapid în fața oamenilor.

CAPITOLUL 2
EDUCAȚIA VIZUAL-ARTISTICĂ ÎN PARADIGMA COMPETENȚELOR

Perioada anilor 2001-2004 pentru învățământul liceal și anul 2009 pentru învățământul gimnazial aduc o reorientare paradigmatică revoluționară pentru învățământul din România. În anii menționați se adoptă introducerea ca finalități ale curriculumului competențele cheie.

Reorientarea de la centrarea pe obiective la centrarea pe competențe aduce un plus de valoare actului educațional. Orientarea pe obiective face din educabil un actor pasiv al propriei dezvoltări, pe când în orientarea pe competențe educabilul este un actor activ în propria-și dezvoltare. Pe lângă acumularea de cunoștințe științifice și abilitățile practice legate de acestea, în educația centrată pe competențe este necesară dezvoltarea atitudinilor față de cunoștințe și abilități.

2.1. Definiția competențelor cheie

„Competențele cheie reprezintă un pachet multifuncțional, transferabil de cunoștințe, abilitățiși atitudini de care au nevoie toți indivizii pentru împlinirea și dezvoltarea personală, incluziunea socială și găsirea unui loc de muncă. Acestea trebuie să se fi dezvoltate la sfârșituleducației obligatorii și trebuie să acționeze ca fundament pentru învățare, ca parte a educației pe tot parcursul vieții.”

2.2. Clasificarea competențelor cheie

Cadrul european privind competențele definește opt categorii principale: comunicare în limba maternă; comunicare în limbi străine; competențe în matematică, știință și tehnologie; competențe în utilizarea instrumentelor digitate; competențe de a învăța să înveți; competențe de inter relaționare și civism; spirit de inițiativă și antreprenorial; sensibilizare la cultură și exprimare culturală.

În perspectiva educației artistice trebuie să ne axăm primordial pe competența de sensibilizare la cultură și exprimare culturală, care cuprinde aprecierea importanței exprimării creative a ideilor, experiențelor și a emoțiilor, prin intermediul diferitelor medii, precum muzică, teatru, dans, literatură și arte plastice.

În mediul școlar, conex sensibilizării la cultură, trebuiesc dezvoltate competențele digitale și de comunicare actuale, competențe de comunicare vizuală, competențe de a învăța să înveți.

2.3. Taxonomia lui Bloom

Pentru a dezvolta competențele cheie menționate anterior, este necesar să știi ce anume vrei să înveți. Pentru atingerea acestui deziderat avem nevoie de specificarea unor competențe specifice domeniului. În formularea competențelor specifice ne vine în ajutor taxonomia lui Bloom.

Echipa de cercetători condusă de Benjamin Bloom formulează în 1956 o categorisire care poate ajuta la formularea obiectivelor. Echipa lui Bloom a identificat trei domenii: cognitiv (cunoștințe), afectiv (atitudini) și psihomotor (abilități).

Ulterior aceste competențe au fost revizuite și formulate în verbe pe șase niveluri de învățare:

Remembering (a ține minte)

Understanding (a înțelege)

Applying (a aplica)

Analizing (a analiza)

Evaluating (a evalua)

Creating (a crea))

Există adaptări în nenumărate domenii la taxonomia lui Bloom, precum marketing, resurse umane, etc. Din păcate, literatura de specialitate este mai mult decât sărăcăcioasă în adaptarea taxonomiei lui Bloom la domeniul artelor vizuale. Emanuela Pulvirenti face o adaptare personală pentru artele vizuale, centrată pe studiul istoriei artelor.

Prin acest exemplu putem observa cum nivelurile taxonomiei lui Bloom sunt interdependente.

În realizarea prevederilor programelor școlare și dezvoltarea competențelor specifice artelor vizuale, taxonomia lui Bloom este de un real ajutor în construirea parcursului didactic. Pentru fiecare competență putem clădi tabelul mai sus prezentat. Putem observa în coloana de activități utilizarea metodelor active în predarea și învățarea artelor vizuale.

2.4. Metode active de predare-învățare a artelor vizuale

Într-o definiție larg întâlnită, învățarea este desemnată ca o activitate cu valoare psihologică și pedagogică, condusă și evaluată în mod direct sau indirect de educator, care constă în însușirea, transformarea, acomodarea, ameliorarea, reconstrucția, fixarea și reproducerea conștientă, progresivă, voluntară și relativ interdependentă a cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor și aptitudinilor.

Între activitatea de învățare a elevului și cea de predare a profesorului este o strânsă legătură, mai ales în timpul desfășurării orei de arte vizuale. E vorba de două aspecte care, o mare parte din timpul orei, se desfășoară simultan. Aceste activități sunt într-o simbioză. Activitatea de predare și evaluare a profesorului și activitatea de învățare a elevului se află într-o strânsă interdependență.

H. Overstreet aprecia, în legătură cu personalitatea profesorului și rolul său, următoarele: „Calitatea cea mai importantă a unui educator este că trebuie să fie el însuși o persoană care învață; dacă și-a pierdut capacitatea sa de a învăța, nu mai are ce căuta în tovărășia celor care și-au păstrat-o pe a lor”.

Preocuparea constantă a profesorului pentru modul cum învață elevii este deosebit de importantăși are o mare importanță pentru ridicarea calitățiiactului educațional.

Metodele numite active sunt acelea care fac apel la capacitatea elevului de a gândi și de a acționa, de a imagina și de a crea în același timp.Acestea asigură un antrenament intelectual care este în strânsă legătură cu antrenamentul practic sau afectiv. „Metodele active sunt metode operatorii, care suscită operațiile de gândire, care favorizează dezvoltarea unui constructivism operatoriu. Acestea nu încorsetează elevul într-o rețea de expresii fixe sau de reguli rigide, ci îi rezervă un rol activ în interacțiunea lui cu obiectele învățării, obligă la un maximum de activism structurile lui operațional-mintale în raport cu sarcinile de învățare în care este angajat. Mai mult, în accepțiaactuală metodele active sunt metode participative prin excelență, care cer angajarea efectivă proprie, trăire personală a acțiunii.

Motivarea, interesul pentru studii suntcondiții principale ale reușitei oricărei metode. Și cu cât această motivațieizvorăște din interior și nu vine din afară, nu implică elemente de frică, de reprimare, de constrângere, cu atât este mai bine.

Încercăm să prezentăm, în contrast:

neajunsurile șicriticile aduse metodelor tradiționale, clasice, respectiv,

caracteristicile și principalele direcții de înnoire a metodelor activ-participative sau formativ- educative, denumite și metode moderne.

Cele mai importante metode active – participative folosite în cadrul lecțiilor de arte vizuale sunt:

2.4.1. Învățarea artelor vizuale prin descoperire

Numită și metoda experienței de încercare, învățarea prin descoperire este probabil cea mai importantă metodă în studiul artelor vizuale. Se bazează pe investigarea proprie a elevului care, cu ajutorul unor date aflate prin activitatea independentă sau dirijată, ajunge la dobândirea unor noi cunoștințe, învățarea unor abilități, deprinderi, priceperi sau capacități.

Aparent independentă, activitatea de descoperire este dirijată atent de către profesor, care are sarcina de a selecta acele cunoștințe care pot fi descoperite de elevi în așa fel încât să răspundă unor cerințe ale conținutuluilecției, ale programei, ale particularităților de vârstă. Noile cunoștințe pot fi descoperite încercând practic informațiile aflate din diverse surse (de la profesor, din manual, de pe internet, etc.). Modul acesta de învățare este fundamentat pe ideea de efort, astfel că învățarea este temeinică pentru că elevul însuși a sesizat și experimentat aspectele teoretice și practice.

Această metodăîntăreștemotivațiapentru învățare, deoarece recompensele apar din însuși procesele învățării. Folosind descoperirea, elevul înțelege ceea ce învață, reține ceea ce a înțelesșifolosește cele reținute în situații noi. Învățarea prin descoperire contribuie la dezvoltarea intelectuală și la asimilarea unor tehnici de lucru ca premise ale unei educații permanente.

Învățarea prin descoperire cuprinde mai multe tipuri, în funcție de formele de raționament:

descoperirea inductivă – gândirea pornește de la particular la general;

descoperirea deductivă – gândirea parcurge drumul de la general la particular și individual;

descoperirea prin analogie – bazată pe raționamente prin analogie, pe operații logice tranzitive, prin care se transferă o proprietate a unui obiect, fenomen, proces, la altul, aflat în relație cu primul; gândirea parcurge drumul de la particular la particular sau de la general la general;

descoperirea transductivă, în care se stabilesc relații nelogice între anumite serii de date; stă la baza gândirii artistice, imaginative; gândirea parcurge drumul particular- particular sau general- general.

Materialele didactice folosite în învățarea prin descoperire pot fi lucrări originale sau în copie sub formă albume de artă, site-uri web, filme documentare prezentare în power point.

Metoda descoperirii este importantă și pe plan afectiv, în formarea și cultivarea unor sentimente, atitudini și trăiri sufletești la care elevii fac investigația.

Metoda este foarte utilă în însușirea gramaticii limbajului vizual și a tehnicilor de lucru în artele vizuale.

2.4.2. Problematizarea

Problematizarea este o metodă activă ce poate fi utilizată în cadrullecțiilor de arte vizuale, și are darul să orienteze și să activeze gândirea elevilor în învățarea dirijată a cunoștințelor, prin faptul că îi conduce la rezolvarea unor situații conflictuale reale sau aparente între cunoștințele dobândite anterior de aceștiași noile informații.

Problematizarea este o metodă de tip euristic, care constă în crearea și rezolvarea unor situații problematice sau întrebări-problemă, cu scopul dezvoltării creativității elevilor, a activizării gândirii acestora, a angajării elevului în căutarea unor răspunsuri variate, care implică fluență, originalitate, flexibilitate și elaborare.

Didactica modernă concepe problematizarea nu doar ca metodă de învățământ, ci „ca orientare didactică și ca principiu metodologic fundamental, care direcționează atât predarea, cât șiînvățarea”.

Problematizarea presupune două modalități de folosire:

predarea problematizată;

învățarea problematizată.

Predarea problematizată reprezintă un ansamblu de activitățidesfășurate de profesor, care vizează: crearea de situații-problemă, formularea de probleme, acordarea unui ajutor minim, indispensabil pentru elevii care rezolvă probleme, coordonarea procesului de găsire a soluției, de verificare a ei, de fixare, sistematizare și aplicare a noilor achiziții.

Învățarea problematizată este modalitatea de participare activă a elevilor în procesul didactic, care constă în efectuarea de activități de căutare independentă a soluțiilor problemei.

Elevul se află în fata unei probleme atunci când sunt întrunite următoarele cerințe:

formulează o problemă sau înțelegeproblema formulată de profesor;

întâmpină o dificultate cognitivă sau practică;

dorește să rezolve problema;

poate să rezolve problema.

Problema sau situația-problemă se referă la situațiile de instruire (de învățare teoretică sau practică), în care încercările elevilor de a da un răspuns complet și imediat și de a găsi soluția unei probleme, sunt blocate temporar de o dificultate, obstacol de natură cognitivă sau practică. Apare o situație conflictuală între necesitatea rezolvării problemei și caracterul nesatisfăcător al cunoștințelorșicompetențelor elevului.

O caracteristică a învățării prin problematizare a lecțiilor de arte vizuale o constituie faptul că materialul informativ este dobândit de elev prin intermediul a diferite surse: explicația profesorului, manualul școlar, auxiliare didactice, site-uri web etc.

În concluzie, predarea și învățarealecțiilor de arte vizuale prin metoda problematizării răspunde necesitățilorobiective de modernizare a învățământului. Eficiența ei în procesul instructive-educativ este superioară altor metode, determinând o mai puternică activizare a proceselor intelectuale în general și în special a celor de nivel superior, dând naștere unor trăiri emoționale care îmbogățescexperiența afectivă și estetică a elevilor și îi pregătesc mai bine pentru integrarea în societate.

2.4.3. Jocul de rol

Jocul de rol (role playing) este o metodă activă de predare-învățare, bazată pe simularea unor situații, relații, activități, experiențe, etc.. Elevii devin prin această metodă „actori” ai vieții sociale pentru care se pregătesc; având în vedere faptul că ei vor ocupa în societate anumite poziții profesionale, culturale, științifice etc, este util să „joace” rolurile corespunzătoare acestora, adică să-și formeze anumite competențe, abilități, atitudini, convingeri etc.

Metodă preponderent activă, jocul de rol are ca obiective generale următoarele:

acomodarea elevilor cu anumite situații;

formarea și modelarea comportamentului pe baza simulării interacțiunilor care caracterizează o relație, o situațiesocială/de grup;

Interacțiunea umană din cadrul jocului de rol poate viza:

învățarea modurilor de gândire, trăire șiacțiuni specifice unui anumit status, dobândirea abilității de „interpretare” a anumitor roluri;

dezvoltarea capacității de empatie șiînțelegere a opiniilor, trăirilor șiaspirațiilor altora;

dezvoltarea capacității de a surprinde, de a înțelegeși evalua opiniile și orientările valorice ale partenerilor de rol;

formarea capacității de a rezolva situații-problemă;

verificarea corectitudinii comportamentelor formate, validarea celor învățate corect și invalidarea celor învățategreșit;

formarea șiperfecționareaaptitudinilor de muncă în grup și de conducere colectivă.

Cea mai utilă metodă de joc de rol în artele vizuale ar fi „tableaux vivantes” (tabloul viu). Elevii sunt puși să analizeze pozițiile și expresiile umane dintr-o anumită pictură sau sculptură, apoi să se pună ei înșiși în pozițiile respective pentru a recrea imaginea picturii. Astfel, prin experiența proprie din situația creată înțeleg pe deplin sistemele de reprezentare ale unui artist anume. Metoda devine transdisciplinară dacă se cere și realizarea de fotografii și integrarea acestora în mediul imaginii originale, înlocuind doar personajele umane. Această transpunere se poate realiza de către profesor sau de către elevi.

2.4.4. Instruirea asistată de calculator

Realizarea instruirii asistate de calculator presupune proiectarea unei întregi strategii de lucru, asigurarea unor condiții care se referă în principal la următoarele aspecte:

achizițiile extraordinare și continue realizate în domeniul informaticii și al calculatoarelor nu pot fi utilizate doar în unele domenii (industrie, cercetare, telecomunicații), lăsând alte domenii- precum educația – la nivelul folosit cu mulți ani înainte;

transformarea educației în factor activ al dezvoltării economico-sociale, pe care de altfel o precede, o pregăteșteși o desăvârșește, în măsura în care școala este adaptată obiectivelor șinecesităților de dezvoltare;

fenomenul perfecționărilorși al invențiilor are o ascensiune fără precedent; fiecare generație de calculatoare a însemnat un pas înainte; apariția microprocesoarelor a adus o imensă sporire a posibilităților de cunoaștere.

Pentru a ne înscrie în ritmul alert impus de informatizare, pentru a depăși întârzierile și a pregăti în școală tineri în stare să utilizeze calculatorul, devine necesară o strategie de acțiune care să vizeze:

sensibilizarea tuturor cadrelor didactice în problema informaticii,

formarea unor programatori pe discipline sau pe grupuri de discipline și a unor psihopedagogi în măsură să participe eficient la elaborarea programelor școlare;

dotarea progresivă șidiferențiată a școlilor nu doar cu calculatoare (precum s-a realizat până în prezent), ci și cu softuri utile (manuale în format electronic, enciclopedii virtuale, etc.)

Atributele acestui auxiliar al profesorului și elevilor trebuie avute în vedere, deoarece sistemul de învățământ pe clase șilecții va constitui pentru multă vreme cadrul de inserție a mijloacelor tehnice de instruire, iar ceea ce profesorul poate face simplu și economic cu arsenalul didactic clasic nu are sens să fie făcut cu mijloace complicate. Clasa de elevi rămâne spațiul de contacte interpersonale, un tip de „laborator” într-o lume pur tehnică, dacă elevul ar rămâne în dialog permanent sau exclusiv cu calculatorul. Înțeles ca auxiliar în procesul instructiv-educativ, calculatorul poate fi utilizat numai în acele circumstanțe în care profesorul, în funcție de obiectul de studiu, nivelul elevilor, locul de desfășurare a lecției, are nevoie de mijloace tehnice moderne. Condițiile favorizante pot fi:

simularea unor fenomene în mișcare prin imagini animate; suplinirea unor demonstrații experimentale;

crearea de situații-problemă cu valoare motivațională, ori cu valoare de test pentru momente de vârf;

îmbunătățirea a ceea ce constituie conexiunea inversă;

desfășurareaactivitățiidiferențiate

activități recapitulative;

realizarea unui program de instruire care să fie transpus într-un produs informatic.

În teoria și practica școlară apar neîncetat modalități noi, promovate de teorii șiexperiențe inedite. G. Berger subliniază că simțul umanului se realizează prin cultură: „toți educatorii i-am bănuit valoarea, dar el este astăzi mai indispensabil ca oricând, într-o lume pe care o fascinează tehnica și unde, totuși, cele mai grave probleme sunt acelea pe care le pune însuși omul”.

Instrumentele web 2.0 sunt extrem de utile în educația artistică și vizuală. Ca exemplu aș aminti situl http://www.didatticarte.it. Fiind un blog cu articole din diversele subdomenii ale artei vizuale, cu explicații interesante și succinte, el oferă un suport optim pentru orice lecție de arte vizuale. Creatorii blogului au o puternică prezențăși pe alte platforme, precum Facebook, Instagram, Twitter, Youtube. Aceste platforme fiind foarte atractive pentru actuala generație, interesul pentru studierea artelor poate fi crescut.

Există o nevoie acută, în curând cronică, de a dezvolta instrumente de educație artistică de calitate și în mediul web în limba română, resursele online românești actuale având o calitate științificăfoarte slabă.

Învățarea asistată de calculator nu presupune în mod obligatoriu activități complexe în cadrul laboratorului de informatică, acestea presupunând adesea o pregătire destul de laborioasă a materialului care urmează să fie folosit. Realizarea de materiale utile și atractive pe suport electronic nu e la îndemâna oricui, deoarece necesită cunoștințe avansate de T.I.C. Mult mai comod este, spre exemplu, să folosești calculatorul pentru vizionarea unor filme documentare sau proiecții de imagini, în cadrul activității în clasă.

Prin apariția, așa cum este denumit în marketing, a generației „always online”, rolul profesorului se schimbă radical. Această generație de tineri, care actualmente ne sunt elevi, trăiesc într-un mix de realitate materială și realitate virtuală / online. Profesorului îi revine rolul de a ghida elevii în ambele medii de realitate concomitent.

O metodă care unește toate cele prezentate anterior este webquest-ul (simplificat tradus ca și căutare pe internet, cuvântul „quest” în limba engleză conotă și „aventură, cercetare, căutare a ceva anume”).

Un exemplu amintit de Emanuela Pulvirenti pe blogul www.didatticarte.it, este un webquest bazat pe arta lui Giorgione. Elevii au fost puși în situația de rezolva câteva mistere, punându-se în roluri de restauratori, asiguratori, grup de cercetare pentru un scriitor, fotografi, investigatori și producători de cinematografie.

Restauratorii au avut de investigat secretul utilizării culorii și a tehnicilor picturale în arta lui Giorgione. Asiguratorii trebuiau să-și imagineze că lucrează pentru o mare companie de asigurări, care are un client care a cumpărat o pictură presupusă ca aparținându-i lui Giorgione. Trebuiau să descopere dacă într-adevăr pictura îi aparține artistului și să pregătească documentația de certificare. Editorii care lucrează pentru un celebru scriitor au trebuit să găsească o poveste originală pentru scriitor, pe baza picturii întitulate „Furtuna”. Fotografii au fost puși în situația de a investiga locurile din picturile lui Giorgione.

Comunicarea între elevi și între profesor și elevi s-a realizat atât în clasă cât și pe un forum online dedicat, unde a generat aproape 500 de înregistrări / mesaje. Activitatea a necesitat 8 ore la clasă și în laboratorul de informatică. Ca rezultate ale activității s-au realizat filme video, fotografii, prezentări, fișe, etc.

2.5. Valori și atitudini formate prin învățarea artelor vizuale folosind metodele active

Pentru a evidenția valoarea educativă a educației artistice, consider că această disciplină de învățământ trebuie ancorată în dimensiunile educației. Pedagogul Ioan Nicola considera că acestea sunt:

educația intelectuală;

educația morală;

educația patriotică;

formarea atitudinilor față de muncă;

educarea elevului în cadrul colectivului;

educarea elevului în spiritul disciplinei;

educația profesională;

educația estetică;

educația fizică;

Sorin Cristea optează, în schimb, pentru cinci dimensiuni ale educației, care reflectă conținutul stabil al activității de formare-dezvoltare a personalității umane, adaptabil la condițiile specifice societății actuale: educația intelectuală, educația morală, educația tehnologică, educația estetică și educația fizică.

Prin studiul artelor plastice în învățământul preuniversitar cred că trei dintre aceste componente ale educației- cea intelectuală, cea morală și cea estetică- se dezvoltă cel mai mult la elevi.

2.5.1. Educația intelectuală

Educația intelectuală cuprinde două aspecte fundamentale: informația intelectuală și formarea intelectuală. Informarea intelectuală trebuie să fie în concordanță cu cerințele idealului educațional, prin selectarea cunoștințelor și asigurarea unui echilibru între diferitele categorii de cunoștințe: umaniste, teoretice, practice, fundamentale, aplicative, realiste, de cultură generală, de specialitate, opționale, facultative etc.

Selectarea cunoștințelor trebuie să asigure elevului posibilitatea asimilării acestora și să aplice cele învățate la rezolvarea unor sarcini asemănătoare cu cele învățate anterior, sau, cum spunea J. Bruner, să asigure „transferul principiilor și atitudinilor”. Pe aceeași linie se înscrie și opinia lui M. Malița care formulează așa-zisa „lege a cunoștințelor utile descrescânde”. Conform acestei legi, cunoștințele noi trebuie integrate în ansamblul cunoștințelor deja achiziționate, precumși simplificarea și sistematizarea concomitentă a domeniului cunoștințelor utile.

Valoarea lecției de arte vizuale este dată de profunzimea înțelegeriiși explicării fenomenului artistic, de rigoarea științifică cu care sunt analizate liniile generale de evoluție și „permanențele” artei, precum și de maniera de reconstituire a esenței fenomenelor artistice.

Un rol important revine profesorului de arte vizualeîn integrarea în lecții a ultimilor descoperiri și interpretări științifice din domeniu, în formarea la elevi a capacității de a observa, a analiza și a sintetiza logic.

Înnoirea conținutului lecțiilor de arte vizuale este o necesitate ca urmare a exploziei informaționale din zilele noastre, prin noile descoperiri din sfera istoriei artelor, progresul științelor și tehnicii în lumea contemporană. Principiul de bază al activității didactice se înscrie în aducerea în fața elevilor a ceea ce cercetarea în domeniul artelor vizuale a confirmat.

Atitudinea științifică a profesorului și elevilor este o condiție necesară eficientizării activității de învățare. A-i entuziasma pe elevi în fața rezultatelor cercetării și a creației, a-i convinge de nevoia absolută de a-și însuși, indiferent de profesia și locul de muncă viitor, spiritul artei contemporane; a le forma deprinderi de lucru adecvate, a-i atrage chiar la cercetare sunt câteva direcții pentru a realiza la elevi atractivitatea pentru știința, cercetare și creație.

Formarea priceperilor și deprinderilor artistice la elevi

Formându-le interesul pentru arta vizuală, îi pregătim pe elevi pentru însușirea unor priceperi și deprinderi artistice, proces în care se pot defini mai multe etape. Mai întâi începem prin a transmite elevilor modalitățile de utilizare a instrumentelor de lucru; îi îndrumăm pe elevi săcreeze lucrări originale, să dezvolte o anumită problemă de limbaj vizual.

2.5.2. Educația morală

Educația morală este o altă componentă a educației care se dezvoltă la elevi prin lecțiile de predare-învățare a artelor vizuale.

Morala, ca fenomen social, „reflectă relațiile ce se stabilesc între oameni, în ipostaza lor de subiecți reali ce se aflăîn interacțiune, într-un context social delimitat în spațiu și timp”.

Educația moralăîn școală nu stă numai într-o disciplină, ci în integrarea tuturor disciplinelor în jurul valorilor morale care îl fac pe copil sădesprindă sensul universului, spre armonie și spre bine.

Obiectivele specifice ale educației morale sunt: 1. educația patriotică; 2. educația prin și pentru colectiv; 3. educația prin și pentru activitate (de învățare, de muncă, de creație); 4. educația umanistă; 5. educația civică; 6. educația juridică; 7. educația politicăși 8. educația economică.

Specifică orelor de arte vizuale este educația pentru activitate, pentru creație. Elevul învață să muncească din plăcere și să-și ducă munca la o finalitate clară. Învață să-și respecte colegii, fiind atent să nu deterioreze lucrarea celuilalt, să nu fure lucrarea celuilalt sau ideile lor. În acest aspect profesorul are un rol foarte important de a coordona și de a gestiona situațiile survenite.

2.5.3. Educația estetică

Poate cel mai important rol al educației artistice este cultivarea la elevi a simțului pentru frumos. Elevul trebuie atent îndrumat în ce reprezintă frumos și ce reprezintă valoare artistică, vizuală.

Elevii provin din medii familiale eterogene cu un simț pentru frumos foarte personal. Deconstrucția aprecierii kitschului ca și frumos este o muncă anevoioasă și necesită un efort susținut din partea profesorului de a atrage elevul în altă direcție. De fiecare dată elevul va opune o rezistență puternică când se încearcă o schimbare a valorilor sale estetice dobândite acasă.

CAPITOLUL 3
VALENȚELE STREET-ART-ULUI ÎN ÎNNOIREA CONȚINUTULUI EDUCAȚIONAL LA DISCIPLINA EDUCAȚIE VIZUALĂ

3.1. Provocările educaționale ale actualei generații de elevi

Profesorul Andrew Cheetham de la Universitatea din Canberra, Australia, zicea încă în 2005, că noii studenții se așteaptă ca totul să fie online, totul să fie la un click distanță, toate informațiile să fie discutabile în rețele sociale online și offline. Profesorul afirma: „Lucrează în acel mod, se joacă în acel mod, sunt conectați social și profesional prin tehnologie, prin internet, telefoane mobile, ei sunt tot timpul online. Aceia, care și-au urmărit copiii crescând astfel, vor ști că ei își construiesc rețele sociale robuste și susținătoare, fiind permanent în contact, mult mai mult decât înainte. Rezultatul va fi colaborare,iar metoda colaborării va fi conectivitatea și comunicarea.”

Considerând cele enunțate mai sus nevoile educaționale ale elevilor s-au schimbat radical în ultimii ani, astfel metodele didactice clasice nu mai au același efect asupra educabililor. La fel nici conținuturile clasice nu mai au același impact asupra tinerei generații.

Recent, Institutul de Științele Educației, în coordonarea lui Manuela Manu a realizat o întâlnire cu un grup de elevi despre „Rolul mediului virtual în învățare și formare profesională” în care afirmă „Pentru pregătirea lor folosesc atât site-uri speciale pentru teme (la fizică, română, etc.), rezumate ale lecțiilor de la care lipsesc, dar și site-uri care îi ajută în specializarea lor, sportul. În funcție de ce sport practică, vizitează site-uri precum www.youtube.com, www.basketball.net.au, www.nba.com, etc., pentru a se informa și a aprofunda o tehnică. De exemplu, pentru baschet: „Pe net există tot felul de tutoriale și ți le explică pas cu pas iar la antrenamente fac toate procedeele unde îți explică jucători profesioniști din NBA ce să faci…și așa dor te uiți la un jucător care ți se potrivește jocul lui”, pentru karate: „Se învață cum se numesc pozițiile în japoneză ”.”

Cele enunțate de tinerii care au participat la discuție este valabil și pentru domeniul artistic, nu doar cel sportiv. Internetul oferă un foarte bogat conținut din mediul artelor vizuale. Elevii găsesc resurse educaționale interactive, filme didactice, articole, imagini etc., în funcție de propriile nevoi de dezvoltare și de interes, informații de care ei se folosesc atât în ora de la clasă, cât și acasă.

3.2. Repere pentru proiectarea și actualizarea curricumului național

În urma procesului de actualizare a Planurilor cadru, Institutul de Științele Educației a publicat în luna mai 2016 documentul de politici educaționale întitulat „Repere pentru proiectarea și actualizarea curricumului național”.

În partea introductivă autorul menționează următoarele:

„Acest document de politici își propune să contureze perspectivele de restructurare a curriculumului naționalși a contextului de implementare a acestuia, în acord cu legislația specifică în vigoare și strategiile naționale de referință pentru dezvoltarea educației. Prezentul demers de orientare a unor schimbări la nivel de curriculum, care să fie relevante și cu valoare constructivă în abordarea sistemică a educațieișcolare, se bazează pe analiza situațieinaționale actuale, dar și a unor tendințe la nivel european șiinternațional.

Astfel, se impune realizarea unor schimbări întemeiate, relevante și cu valoare constructivă, într-o abordare sistemică, în care componenta curriculum interacționeazăși evoluează concomitent cu alte componente ale sistemului de educație, precum formarea cadrelor didactice, elaborarea manualelor școlareși a altor resurse de învățare, evaluarea rezultatelor elevilor, managementul școlar etc.”

În continuare documentul menționează: „Principalele direcții de restructurare vizează:

Centrarea pe elev și mutarea accentului de pe predare pe învățare–promovarea unui curriculum flexibil, care să permită diversificarea și adaptarea situațiilor de învățare pentru elevi, în acord cu caracteristicile de vârstă/nivel de dezvoltare, cu interesele și aptitudinile elevului, cu respectarea diversității (etno-culturale, lingvistice, religioase etc.) precum și cu așteptărilesocietății; adaptarea învățării la interesele și nevoile de dezvoltare ale elevilor, construirea de parcursuri de învățarediferențiate, implementarea unor demersuri explicite de personalizarea educației.

Centrarea pe competențe ca element organizator central al programelor școlare specifice diferitelor discipline/domenii de studio – aceasta implică accent pus în egală măsură pe toate componentele competenței, nu doar pe cunoștințe/conținuturi ale învățării. Prin competențe se realizează transferul și mobilizarea cunoștințelorși a abilităților în contexte variate de viață. În cazul învățământului profesional și tehnic și a învățământuluivocațional, modelul care stă la baza dezvoltării curriculumului școlar operează cu conceptul de rezultate ale învățării.

Regândirea raportului dintre abordarea disciplinară și abordarea integrată a învățării – prin valorificarea avantajelor pe care aceasta le oferă (adecvarea la nevoile și interesele omului contemporan; favorizarea transferului, a gândirii creative și a rezolvării de probleme; oferirea unei perspective holistice asupra realității etc.). De altfel, centrarea pe competențele cheie are ca implicație curriculară recunoașterea nevoii de a construi punți interdisciplinare.

Regândirea bugetului de timp alocat învățării, din perspectiva implicațiilor pe care le au planurile-cadru de învățământșiconținutul curricular al programelor școlare, dar și practicile didactice asupra timpului personal al elevilor.”

3.2. Activități desfășurate cu elevii utilizând street-art-ul ca și conținut educațional

În cursul anilor de activitate didactică, am apelat deseori la lucrări de street-art, ca și conținut educațional. Am utilizat aspecte ale acesteia atât în contextul educației formale, cât și în activități extracurriculare.

3.2.1. Studiul stilului de exprimare vizuală în street-art

Cele mai utile metode de studiu a stilului de exprimare în street-art s-au dovedit a fi dezbaterile euristice și webquesturile.

Pe baza unei proiecții cu un set de imagini prestabilit, elevii sunt puși în situația să identifice și dezbată următoarele problematici pentru fiecare imagine:

Conținutul imaginii, explicând ce reprezintă;

Mesajul transmis de lucrare;

Analiza locației alese pentru lucrare, conținut și mesaj;

Utilizarea elementelor de limbaj plastic și a mijloacelor de expresie.

Astfel, elevii se familiarizează cu stilul lucrărilor de street-art, cu specificul compozițional al lucrărilor, cu modalitățile de utilizare a gramaticii limbajului vizual și se dezvoltă memoria vizuală și familiarizarea cu artiștii marcanți ai acestui stil.

Webquesturile simple s-au dovedit a fi o altă metodă bună de studiu, care devin și evaluabile. Finalitățile utilizate la webquesturi au fost eseuri sau prezentări. Teme utilizate pentru webquesturi:

Alegi trei lucrări diferite în care este reprezentat portret și comparați metodele diferite de utilizare a gramaticii limbajului vizual.

Alegeți un street-artist care vă impresionează, prezentați localizarea geografică a lucrărilor și analizați legătura dintre locație, mesaj și conținut în cel puțin trei lucrări diferite.

Aceste lucrări se pretează elevilor de liceu și să fie realizate pe grupe mici, de două-trei persoane. La finalizarea lucrărilor, acestea sunt prezentate în fața clasei și sunt dezbătute.

3.2.2. Lucrări practice pentru studiul elementelor de limbaj plastic inspirat din lucrări de street-art

Una din problemele majore în educația artistică a adolescentului este reprezentarea corpului uman. Adolescentul nu mai este mulțumit de o reprezentare copilărească a omului și dorește o redare realistă. Numărul de ore prevăzut în planul cadru prevede o oră pe săptămână pentru studiul artelor vizuale, iar acesta nu este suficient pentru însușirea tehnicilor de redare realistă a omului. Astfel, elevul ajunge într-un impas și este nemulțumit de propriile realizări. Profesorul are un rol foarte important de a ajuta elevul să treacă de acest impas.

Un exercițiu foarte util în acest scop este studiul reprezentării corpului uman, a mișcării și a pozițiilor corpului, utilizând elementele de limbaj plastic, inspirat din stilul de redare în street-art. Iată câteva exemple de la elevi de clasa a noua:

Exerciții de redare a corpului uman utilizând linia

Exerciții de redare a corpului uman utilizând pata

3.2.3. Proiecte pentru compoziții monumentale

În urma studiului stilului de reprezentare, a ideației și a mesajului transmis prin lucrări de street-art cer elevilor să realizeze proiecte personale pentru eventuale lucrări monumentale. Iată câteva exemple de lucrări realizate de elevi de clasa a 9-a:

3.2.4. Lucrări monumentale

În urma realizării proiectelor individuale realizăm o selecție a celor mai reușite lucrări, care să aibă un impact vizual puternic sau să transmită un mesaj. Selectăm împreună cu clasa 4-6 lucrări care vor fi realizate la o dimensiune de 1,4x1m. Elevii lucrează în grupe de 5-6 persoane pentru realizarea acestor creații. Acestea se pot expune în clasă sau pe holul școlii.

Rezultatul a fost o puternică implicare din partea elevilor, unii elevi chiar rămânând la școală peste program pentru realizarea acestor lucrări. Câteva lucrări realizate de elevi:

3.2.5. Street-art ca activitate extracurriculară

Realizarea de lucrări de mari dimensiuni pe pereți sau garduri implică mai multe probleme. În primul rând, necesită un timp îndelungat de realizare. Astfel, nu se pretează pentru realizare în timpul normal alocat orelor de arte vizuale. Acestea se pot realiza ca activitate extracurriculară în vacanțe sau în timpul programului „Școala altfel”. O altă problemă reprezintă alegerea locației. Școala trebuie să fie de acord cu realizarea lucrării. Obținerea acestui acord este un parcurs dificil. Părerile se împart între „ce idee bună” și „utilizarea negrului are un impact negativ asupra copiilor mici”. Un alt blocaj reprezintă costul și utilizarea materialelor de lucru. Elevii întâmpină dificultăți în utilizarea spray-urilor, acestea fiind și scumpe, conținând și gaze nocive. Cele mai optime materiale s-au dovedit a fi vopseaua lavabilă de exterior, colorat cu pigmenți și utilizarea pensulelor.

Experiența lucrului cu spray-ul s-a dovedit neproductivă și scumpă.

Deși, au fost și rezultate notabile.

Lucrul cu vopsea lavabilă de exterior este mai productivă și mai facil de manevrat, cu un aspect mai îngrijit, dar se decolorează în timp.

3.3. Street-art-ul în contextul actualizării curricumului

Chiar dacă în România și în Cluj-Napoca, street-art-ul nu este un mediu de exprimare utilizat de artiști, existând doar câteva tentative firave și amatoricești, mediul online și media socială abundă de informații vizuale. Chiar dacă informațiile despre street-art, sau artă în general, în limba română din mediul online sunt la fel de firave, bariera lingvistică dispare în mediul online, elevii având acces la o mare varietate de informații din toată lumea.

Publicul tânăr local are acces la noutățile din domeniul street-art-ului din toată lumea prin intermediul internetului. În urma discuțiilor purtate cu elevii, aceștia au demonstrat o vastă cunoaștere a fenomenului, chiar dacă nu cunoșteau foarte multe detalii de ordin tehnic sau estetic. Din aceleași discuții a reieșit un interes crescut manifestat pentru acest mediu de exprimare față de mediile clasice.

Reperele de restructurare a curriculumului precizează în primul punct centrarea pe elev. Tematica street-art-ului fiind un domeniu de interes pentru elevi, acesta se pretează ca și conținut pe nevoile individuale de dezvoltare. Aceasta oferă o largă flexibilitate profesorului de a selecta exemple atât pentru studii de compoziție și ideație vizuală, cât și pentru studiul gramaticii limbajului vizual șipoate constitui elementeleunui parcurs diferențiat pentru fiecare elev.

Tematica street-art-ului se pretează pe principiul centrării de competențe. Are toate valențele de conținut pentru studiul științific al gramaticii limbajului vizual, al esteticii și al ideației și creativității. Oferă largi posibilități de însușire a abilităților practice din domeniul artelor vizuale, precum tehnici de lucru diferite, utilizarea diverselor materiale de creație artistică etc. În același timp dezvoltă atitudini la elevi. Pe baza studiului street-art-ului ca fenomen artistic contemporan, elevii care doresc să se manifeste vizual în spațiul urban se vor exprima competent, creând compoziții purtătoare de mesaj și vor evita să se manifeste prin inscripții banale sau obscene în locuri nepermise, ajungând să distrugă monumente arhitecturale.

Street-art-ul nu poate fi discutat și tratat fără a discuta de istorie, evenimente sociale și politice actuale, atitudini de consum, sociologie, istoria artelor vizuale, geografie, tehnici artistice, urbanism și arhitectură etc. Valențele street-art-ului ca o tematică inter- și transdisciplinară sunt evidente, oferind o viziune holistică dintr-o perspectivă artistică asupra realității contemporane.

Tematica street-art-ului poate fi tratată la activitățile la clasă, pentru studii de compoziție, studiul gramaticii limbajului, dezvoltarea ideației artistice, cât și în activități extrașcolare și extracurriculare. Se pot derula proiecte mai de anvergură cu elevii, oferind un mod interesant și plăcut de a gestiona timpul liber în mod creativ sau pentru a gestiona timpul deplasărilor diverse pentru observare și documentare.

Însumând aspectele enumerate mai sus, putem concluziona că tematica street-art-ului trebuie introdusă ca și conținut educațional în studiul artelor vizuale, fiind pe domeniul de interes al tinerei generații, cât și răspunzând la principiile de înnoire curriculară formulată de specialiștii în științele educației.

CONCLUZIE

Street-art-ul a devenit, în scurta sa existență, un fenomen global, răspândit pe toate continentele. Toate creațiile poartă caracteristici foarte similare. Este un mediu de exprimare universal utilizat atât de artiști profesioniști, cât și amatori. În unele țări autoritățile nu mai intervin în amendarea artiștilor și eliminarea lucrărilor cu valențe artistice considerabile, în altele chiar susțin aceste inițiative. Lăudabil este exemplul Belarusului,care susține și invită street-artiști talentați pentru înfrumusețarea cartierelor de blocuri.

În România avem prea puțini street-artiștitalentațișiinteligenți, în raport cu amploarea deconcertantă a zonelor în al căror peisaj ar putea să „intervină“ activ. Acest tip de artă urbană – coborâtă în stradă sau inscripționată pe ziduri – are șansa de a umaniza suporturile dezolante și a infuza un pic de imaginațieși culoare în ambienturi excesiv de severe.Orașul românesc de tip nou, comunist și postcomunist deopotrivă, este un oraș în general anestetic și inestetic. În consecință, dezvoltarea street-art-ului ar trebui să fie favorizată șiimpulsionată de urâțenia ambientului moștenit din comunism.

Street-art-ul se pretează ca și conținut educațional, satisfăcând toate principiile de dezvoltare curriculare formulate de specialiștii în științele educației și se axează pe nevoile de dezvoltare și de interes ale elevilor.

Ca direcții ulterioare aș putea aminti dezvoltarea de conținut online atât științific cât și metodic, care s-ar putea materializa printr-un site web similar cu www.didatticarte.it. Sub aspectul lucrărilor practice trebuie pus mai mult accent pe crearea de lucrări în aer liber, în zonele permise din perimetrul școlii.

O concluzie importantă este necesitatea publicării de material științific și critic despre fenomenul street-art-ului, nu doar albume de reproduceri fotografice, cu atât mai mult în limba română. Lipsa materialului științific valoros axat pe metodica predării artelor vizuale în limba română în educația actuală este la fel de cronică. Un argument în acest sens e tocmai faptul că în redactarea lucrării de față am fost nevoit să studiez metodica altor discipline sau metodici generale. Conținutul științific online în limba română în domeniul artelor vizuale este la fel de firav. Pe când universitățile din lumea întreagă au inițiat programe de dezvoltare a conținuturilor online în urmă cu mai mult de 10 ani, în România acest lucru încă nu se întâmplă, cu atât mai puțin în mediul artistic. Consider, așadar, că o asemenea dezvoltare științifică online și tipărită ar trebui să devină o prioritate atât pentru universități și pentru profesorii din învățământul preuniversitar.

BIBLIOGRAFIE

Cerghit, Ioan- Metode de învățământ – Editura Didactica și Pedagogică – București – 1980 – p. 72-73.

Cristea, Sorin– Pedagogie – vol. I – Editura Hardiscam – Pitești – 1996 – p. 128.

Competențele cheie pentru Educația pe tot parcursul vieții – Un cadru de referință european – noiembrie 2004 – Grupul de lucru B „Competențe cheie” – Implementarea programului de lucru „Educațieși instruire 2010” – Comisia Europeană.

Dinu, Constantin, Bărbulescu, Rea Silvia – Formarea sistemului de noțiuni la istorie, clasele a V-VII-a – Cercetări experimentale – Editura Didactică și Pedagogică –București – 1929

Ganz, Nicolas – Graffiti – Arta străzii pe cinci continente – Editura Vellant – București – 2008.

Ianasi, Mihaela- Procesul de învățământ – sistem șifuncționalitate. Competențe ale profesorului în conducerea procesului de învățământ – în Psihopedagogie pentru examenul de definitivare și gradul didactic II – Universitatea “Al. I. Cuza” – Iași – 1995

Ionescu, Miron- Demersuri creative în predare șiînvățare – Editura Presa Universitară Clujeană – 2000

Neacșu, Ioan- Metode și tehnici de învățare eficientă – Editura Militară – București – 1990

Nicola, Ioan– Pedagogie – Editura Didactică și Pedagogică R.A. – București – 1999

Piaget, Jean- Psihologie și pedagogie – Editura Didactică și Pedagogică -București – 1972, după I. Ioniță, Metodica predării istoriei,

Stămătescu, Mihai- Predarea-învățarea istoriei și noile tehnologii de informare și comunicare – în S. A. I. – LXV – București – 2000

Tanasa, Gheorghe -Caiet de practică pedagogică – specialitatea istorie – Editura Universității “Al. I. Cuza” –Iași – 1927

WEBOGRAFIE

Anghel, Corina – Despre obiective de învățare: taxonomia lui BLOOM. Disponibil pe internet la adresa: http://corinaanghel.ro/2012/11/19/despre-obiective-de-invatare-taxonomia-lui-bloom/ – Accesat: 29.07.2016

Bădescu, Florin – Operele artistului Banksy, expuse la New York, protejate cu grilaje șiagenți de pază. Disponibil pe internet la adresa: http://www.mediafax.ro/life-inedit/operele-artistului-banksy-expuse-la-new-york-protejate-cu-grilaje-si-agenti-de-paza-foto-11543743 – Accesat: 04.08.2016.

Bertschmann, Maddie – OBEY: The Art of Phenomenology. Disponibil pe internet la adresa: https://stakeholderdoce.wordpress.com/2014/11/26/obey-the-art-of-phenomenology – Accesat: 07.08.2016

Bojan Maric – What is Street Art and How Can We Define it? Disponibil pe internet la adresa: http://www.widewalls.ch/defining-street-art/defining-street-art-does-not-have-a-conclusion/ – Accesat: 02.08.2016

Borțun, Vladimir – Fotoreportaj: Graffiti-urile politice ale Bucureștiului. Disponibil pe internet la adresa: http://www.criticatac.ro/23528/fotoreportaj-graffiti-urile-politice-ale-bucuretiului/ – Accesat: 17.05.2016.

Bushell, Sue – Always Online Generation Presents New Challenges. Disponibil pe internet la adresa: http://www.cio.com.au/article/1405/always_online_generation_presents_new_challenges/ – Accesat: 13.07.2016

Cernat, Paul – Street art-ul autohton șicivilizația urbană. Disponibil pe internet la adresa: http://www.revista22.ro/22-plus-nr-287–street-artul-autohton-si-civilizatia-urbana-6945.html – Accesat: 14.05.2016.

Covrig, Roxana – Graffiti-ul cu Sfântul Gheorghe, șters la presiunea BOR. Disponibil pe internet la adresa: http://www.dcnews.ro/graffiti-ul-cu-sfantul-gheorghe-ters-la-presiunea-bor-ironii-virale-pe-facebook-sondaj-dcnews-voteza-i-tu_475122.html – Accesat: 17.05.2016.

Fairey, Shepard – Manifesto. Disponibil pe internet la adresa: https://obeygiant.com/propaganda/manifesto/ – Accesat: 07.08.2016

Horne, Alex – De ce e Banksy singurul care are voie să vandalizeze zidurile Marii Britanii? Disponibil pe internet la adresa: http://www.vice.com/ro/read/de-ce-e-banksy-singura-persoana-care-are-voie-sa-vandalizeze-zidurile-marii-britanii-103 – Accesat: 04.08.2016.

Levy, Rom – Ino paints a large new mural in Minsk, Belarus. Disponibil pe internet la adresa: https://streetartnews.net/2015/10/ino-paints-large-new-mural-in-minsk.html – Accesat: 17.08.2016

Majuru, Adrian – Fenomenul graffiti. Disponibil pe internet la adresa: http://www.e-antropolog.ro/2012/10/fenomenul-graffiti/ – Accesat: 12.05.2016.

Manu, Manuela – Rolul mediului virtual în învățare și formare profesională. Disponibil pe internet la adresa: http://www.ise.ro/rolul-mediului-virtual-in-invatare-si-formare-profesionala – Accesat: 26.07.2016

Moșoarcă, Claudia – Graffiti și artă stradală – de la origini până la primul festival din România. Disponibil pe internet la adresa: http://www.descopera.ro/descopera-in-romania/10028967-graffiti-si-arta-stradala-de-la-origini-pana-la-primul-festival-din-romania – Accesat: 09.05.2016.

Pulvirenti, Emanuela – La tassonomia di Bloom per la didattica dell’arte. Disponibil pe internet la adresa: http://www.didatticarte.it/Blog/?p=-1015 Accesat: 29.07.2016

Slabinski, Diana – Guido Van Helten’s creates tradition-inspired mural in Kiev, Ukraine. Disponibil pe internet la adresa: http://thevandallist.com/guido-van-heltens-creates-tradition-inspired-mural-in-kiev-ukraine/ – Accesat: 17.08.2016

Surcel, Vasile – Istorie „graffiti”. Disponibil pe internet la adresa: http://jurnalul.ro/it/stiinta/istorie-graffiti-319433.html – Accesat: 09.05.2016.

Tănase, George – Street art pe scări de exterior – trepte cu povești pictate. Disponibil pe internet la adresa: http://www.tgg.ro/blog/scari-de-exterior/ – Accesat: 14.05.2016.

*** – 27 de graffiti-uri geniale cu mesaje sociale puternice. Disponibil pe internet la adresa: http://urbology.ro/27-de-graffiti-uri-geniale-cu-mesaje-sociale-puternice/ – Accesat: 16.05.2016.

*** – Andre the Giant Has a Posse. Disponibil pe internet la adresa: https://en.wikipedia.org/wiki/Andre_the_Giant_Has_a_Posse – Accesat: 07.08.2016

*** – ArtUnitedUs: about us. Disponibil pe internet la adresa: http://artunitedus.com/ – Accesat: 17.08.2016

*** – Barack Obama „Hope” poster. Disponibil pe internet la adresa: https://en.wikipedia.org/wiki/Barack_Obama_%22Hope%22_poster – Accesat: 07.08.2016

*** – Culture jamming. Disponibil pe internet la adresa: https://en.wikipedia.org/wiki/Culture_jamming – Accesat: 09.08.2016

*** – De la artă la tricou: Banksy. Disponibil pe internet la adresa: http://www.printoteca.ro/de-la-arta-la-tricou-banksy/ – Accesat: 04.08.2016.

*** – Dismaland. Disponibil pe internet la adresa: https://en.wikipedia.org/wiki/Dismaland – Accesat: 10.08.2016

*** – Fenomenologie. Disponibil pe internet la adresa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fenomenologie – Accesat: 07.08.2016

*** – Graffiti. Disponibil pe internet la adresa: http://copilu22.blogspot.ro/2011/04/graffiti.html – Accesat: 11.05.2016

*** – Graffiti. Disponibil pe internet la adresa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Graffiti – Accesat: 09.05.2016

*** – History 102 – Graffiti – Arta urbană cu rădăcini în antichitate. Disponibil pe internet la adresa: http://breakstreetinc.blogspot.ro/2010/09/history-102-graffiti-arta-urbana-cu.html – Accesat: 16.05.2016.

*** – Invader (artist). Disponibil pe internet la adresa: https://en.wikipedia.org/wiki/Invader_(artist) – Accesat: 03.07.2016

*** – MURAL – „Instability” by INO in KIEV – VIDEO. Disponibil pe internet la adresa: http://ilovegraffiti.de/blog/2016/08/07/mural-instability-by-ino-in-kiev-video/ – Accesat: 17.08.2016

*** – Repere pentru proiectarea și actualizarea curriculumului național. Document de politici educaționale. Disponibil pe internet la adresa: http://www.ise.ro/wp-content/uploads/2015/07/Document-politici-curriculum_draft_mai_2016.pdf – Accesat: 26.07.2016

*** – Ron English (artist). Disponibil pe internet la adresa: https://en.wikipedia.org/wiki/Ron_English_(artist) – Accesat: 09.08.2016

*** – S-a aflat cine e, de fapt, celebrul artist Banksy. Disponibil pe internet la adresa: http://www.ziare.com/magazin/inedit/identitatea-lui-banksy-dezvaluita-oamenii-de-stiinta-spun-c-au-aflat-cine-e-celebrul-artist-1411607 – Accesat: 04.08.2016.

*** – SUPER: Pe 11 mai mizeria de GRAFFITI cu “Sfântul Gheorghe” va dispărea. Disponibil pe internet la adresa: https://saccsiv.wordpress.com/tag/sfantul-gheorghe/ – Accesat: 11.05.2016.

*** – Urban Myths – Minsk’s new street art project. Disponibil pe internet la adresa: http://en.ctv.by/en/1444078501-urban-myths-minsks-new-street-art-project – Accesat: 17.08.2016

*** – World invasion. Disponibil pe internet la adresa: http://www.space-invaders.com/world/ – Accesat: 03.08.2016

Legea nr. 554/2003 privind măsuri pentru asigurarea aspectului estetic al Capitalei și al altor localități. Disponibil pe internet la adresa: http://lege5.ro/Gratuit/gq2tsobw/legea-nr-554-2003-privind-masuri-pentru-asigurarea-aspectului-estetic-al-capitalei-si-al-altor-localitati – Accesat: 06.06.2016