GPS reprezintă de fapt o parte din denumirea NAVSTAR [625287]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA
BRAȘOV
FACULTATEA DE SILVICULTUR Ă ȘI
EXPLOAT ĂRI FORESTIERE
SPECIALIZARE:
MĂSURTORI TERESTRE ȘI CADASTRU

DISCIPLINA:
SCRIERE ACADEMIC Ă

TITLUL REFERATULUI:
METODE DE M ĂSURARE CU AJUTORUL
TEHNOLOGIEI GPS

PROFESOR :ALEXANDRU LUCIAN CURTU
STUDENT: [anonimizat]: I

TEHNOLOGIA GPS

GPS reprezintă de fapt o parte din denumirea NAVSTAR
GPS . Acesta este acronimul de la NAVIGATION System
with Time And Ranging Global Positioning System.
Proiectul a fost demarat de către guvernul Statelor Unite la
începutul anilor 70.
Scopul principal îl reprezintă po sibilitatea de a putea
determina cu precizie poziția unui mobil în orice punct de
pe suprafața Pământului, în orice moment indiferent de
starea vremii.
Sistemul de poziționare GPS, este constituit din trei
componente sau segmente principale, care asigură
funcționarea acestuia, după cum urmează:
1. Segmentul spațial, constituit din constelația de sateliți
GPS;
2. Segmentul de control, constituit din stațiile de la sol, care
monitorizeaza întregul sistem;
3. Segmentul utilizatorilor, compus din utilizatorii civili și
militari, c are folosesc receptoare GPS dotate cu antenă și
anexele necesare;
Conceptul de rețea geodezică de sprijin a căpătat altă
semnificație prin introducerea tehnologiei GPS. Astfel, a
dispărut elementul cel mai greoi: vizibilitatea între punctele
rețelei.Sigur, metodologia GPS nu rezolvă toate problemele
geodeziei, există elemente care perturba calitatea datelor sau
chiar compromit măsuratorile . Cea mai importantă condiție
în obținerea unor rezultate bune este vizibilitatea cerului din
punctul în care se staționează cu receptoare GPS. Astfel, nu
se pot efectuă determinări în păduri sau în liziere, de
asemenea în zonele urbane cu clădiri foarte mari, etc. De
asemenea trebuie estimată perioadă de măsurare pentru a
avea GDOP -ul foarte bun. Acest param etru arată geometria
sateliților care trebuie să fie optimă. Făcând o analogie cu
topografia clasică, este similar cu a avea la retrointersectie
puncte cu coordonate cunoscute răspândite optim în cele
patru cadrane.
Realizarea rețelelor geodezice folosi nd receptoare GPS.
Este utilizată atunci când rețeaua geodezică se întinde pe

suprafețe foarte mari și stațiile totale nu sunt eficiente. Este
cazul rețelelor geodezice utilizate pe un teritoriu
administrativ foarte mare (țara, regiune, județ) sau la
deter minarea mișcărilor crustale. Așa cum a fost menționat
mai sus, în asemenea cazuri se impun precauții de excepție.
Este nevoie de materializări speciale, borne de adâncime în
care se poate introduce forțat receptorul. Condiția foarte
importantă este aceea d e a avea cerul liber deasupra
punctului. Timpul de staționare este direct proporțional cu
distanță dintre receptoare. De asemenea, trebuie un număr
cât mai mare de sateliți vizibili pentru a avea un rezultat cât
mai bun al coordonatelor finale (Capitolul 1 ). Punctele nu
este obligatoriu să fie semnalizate pentru a nu perturba
semnalul de la sateliți.
Realizarea rețelelor geodezice utilizând stații totale și
receptoare GPS. În acest caz rețeaua este de mici
dimensiuni. Numărul punctelor staționate cu recep toare GPS
și cu stații totale este ales funcție de condițiile de
vizibilitate, relief, obstacole, preț al lucrării, etc. Ideal este
că toate punctele să fie staționate și cu receptoare GPS și cu
stații totale. Necesare sunt cât mai multe măsurători și cât
mai variate pentru a avea cât mai multe ecuații în raport de
numărul necunoscutelor. Fiecare satelit transmite constant
semnale de navigație cu o viteză de 50 biți/sec pe frecvențe
din spectrul electromagnetic. Semnalele vor trece prin nori,
sticlă, plasti c, insă nu vor trece de majoritatea obiectelor
solide (clădiri, munți, etc)
Fiecare satelit transmite constant semnale de navigație cu o
viteză de 50 biți/sec pe frecvențe din spectrul
electromagnetic. Semnalele vor trece prin nori, sticlă,
plastic, ins ă nu vor trece de majoritatea obiectelo r solide
(clădiri, munți, etc)
Semnalul GPS oferă coordonate precise în conformitate cu
ceasul atomic al satelitului, precum și statusul în care se află
satelitul. Fiecare transmisie are o durată de 30 de secunde și
conține 1500 biți de informații codate. Această cantitate de

date este codificată cu o secventă PRM (parțial -response
modulation) care diferă de la un satelit la altul.

BIBLIOOGRAFIE:
http://topocadbm.blogspot.co
m/2010/10/indesirea -retelei –
de-sprijin -utilizand.html
http://www.rasfoiesc.com/in
ginerie/comunicat ii/METODE –
DE-MASURARE -SI-
DETERMIN77.php
https://ro.wikipedia.org/wiki
/Global_Positioning_System