Gospodarirea Durabila a Padurilor

CUPRINS

Cap. I. Noțiuni generale privind gospodărirea durabilă a pădurilor

I.1. Istoricul gospodăririi pădurilor în lume.

De-a lungul istoriei și până în zilele noastre, regiuni întregi ale globului au devenit deșerturi deoarece sistemul politic primitiv nu a putut institui un control eficient privind gospodărirea și exploatarea pădurilor.

Aplicarea unui regim silvic pentru apărarea și conservarea pădurilor a fost o preocupare a marilor imperii și a celor mai luminate personalități din istoria omenirii. Unii specialiști consideră că erorile comise de unele civilizații și imperii, prin defrișarea pădurilor, au dus chiar la dispariția acestora. Este cazul civilizațiilor Maya și Inka și chiar al [NUME_REDACTAT], Grec și Chinez. Încă din Antichitate s-au făcut încercări de legalizare a protecției mediului și toate religiile propovăduiau protecția naturii. Personalități ale omenirii, ca filosofii greci Aristotel și Platon, vorbesc de importanța păstrării frumuseților naturale, iar părintele medicinei, Hipocrate, în lucrarea sa ,,De aere, aquis et lucis”, poate fi considerat unul dintre primii apărători ai mediului din istorie. Codul de legi al împăratului Justinian menționează că „lucrurile comune tuturor – aerul, apa curgătoare, marea și țărmurile sale trebuie protejate. Franța și alte țări medievale au introdus primele coduri forestiere în jurul anilor 1300, prin care se prevedea regularizarea tăierii pădurilor. Japonia, spre mijlocul veacului al XVII-lea, s-a ridicat împotriva pericolelor provocate de defrișări, impunând plantarea de noi arbori, ajungând spre anii 1700 la elaborarea unui sistem de zonare a împăduririlor. Folosirea forței în aplicarea regulilor de regim silvic și de gospodărire a pădurilor, în locul rezolvării prealabile a problemelor economice și sociale din zonele cu păduri, a creat conflicte de proporții între populație și proprietarii de păduri, apărați de autoritatea de stat. [NUME_REDACTAT] Centrală primele reglementări privind exploatarea pădurilor datează din [NUME_REDACTAT]. Potrivit acesteia din timp în timp de pe domeniile feudale se recoltau ori arbori individuali, fie se faceau taieri rase pe anumite suprafrțe de pădure, ori numai anumite cantitați de lemn. În această perioadă pădurile aveau un rol vital în economia comunitaților, întrucat furnizau lemn pentru construcții, hrana reprezentând ciuperci, fructe, vânat, dar în special lemn de foc.

Începând cu secolul XV, explozia demografică a dus la dezvoltarea comerțului și în cele din urmă la revoluția industrială, adică la concentrarea forței de muncă prin trecerea la producție manufacturieră la producția de masă. Suprafața pădurilor s-a redus dramatic în zonele de câmpie, unde folosința forestieră a fost schimbată în folosință agricolă. Nici în zonele mai înalte, inadegvate altor folosințe în afara celei forestiere pădurile nu au ramas neatinse întrucat trebuiau să alimenteze cu lemn și energia exploatarea altor resurse, precum carbunele și minereul. Consecința a fost degradarea pronunțată a pădurilor. În sudul Europei, la mică altitudine, unde domină speciile de foioase, marile masive forestiere au fost fragmentate, iar regimul crângului a devenit dominant. Drept consecința, stresul climatic a crescut, fapt ce a condus la fenomene ciclice de uscare anormală a unor specii valoroase.

Ca reacție la acest proces de diminuare a resurselor forestiere a apărut un domeniu profesional nou numit silvicultură apărut mai în tai în Germania apoi în Franța. Scopul acestei preocupări a fost de la bun început una economică care să asigure resuresele de lemn, ce era la vremea respectivă una dintre principalele materiale de con strucții și una dintre puținele resurse energetice. [NUME_REDACTAT], prima acțiune întreprinsă în acest sens a fost substituirea pădurilor degradate, rămase în urma exploatării pe alese a arborilor din pădurile virgine, cu plantații de molid, brad și pin silvestru. Așa a luat ființă ceea ce se n umește acum silvicultura pădurii cultivate, a cărei principală menire este producția de lenm, pentru diverse utilizări. În ultimii ani, în lipsa unor reglementări în gospodărirea pădurilor și în lipsa instituirii unui sistem de implementare și control al aplicării lor, s-a ajuns la măsuri extreme. [NUME_REDACTAT], exploatările au fost oprite pe suprafețe mari, iar după inundațiile catastrofale din1998, China a oprit de la exploatare 40 milioane hectare de pădure și a dispus împădurirea a milioane de hectare de terenuri cu brâuri de protecție a apelor.

Schimbările climaterice din ultimii ani și consecințele lor imprevizibile impun ca la nivel național, european și global să se adopte politici și legi prin care apărarea și dezvoltarea pădurilor să fie garantate, iar funcțiile de protecție a acestora să devină prioritare față de producția de lemn.

I.2. Istoricul gospodăriri pădurilor în țara noastră

Gospodărirea pădurilor în România a trecut prin trei etape:

Până în 1984 se desfașura printr-o economie de piață liberă care era bazată pe principiul cererii-ofertei.

A doua etapa de la 1984 pănă în 1990, când prețurile sunt stabilite în mod centralizat. Pădurile ușor accesibile au fost foarte exploatate pentru a sprijini dezvoltarea industriei și a oferii venituri preponderent din export. În această perioada cota anuală a tăierilor a depașit uneori 23 milioane de metri cubi cu un impact negativ asupra mediului mai ales în zonele mai accesibile, care au fost supra-exploatate în timp ce zonele greu accesibile și inaccesibile au ramas neexploatate sau au fost exploatate sub potențial. Principalul consumator de lemn a fost industria mobilei care constituia principala componentă a exportului industriei de prelucrare a lemnului, facând din România un actor principal pe piața mobilei.

A treia etapă este caracterizată prin apariția proprietații private atât în industria lemnului cât și asupra terenurilor forestiere în concordanțele economiei pe piață. În perioada 1990-1997, prețul de vanzare a masei lemnoase pe picior a fost stabilit de către [NUME_REDACTAT], la un nivel mult subevaluat față de prețul mondial și mult sub cel practicat in țările din UE cu o autentică economie de piață. Acest preț a fost stabilit de regulă pe criterii epirice fără să se urmărească ca prețul lemnului pe picior să reflecte efortul materializat în creșterea și gospodărirea pădurii, sau acoperirea cheltuielilor viitoare necesare gospodarii durabile ale pădurilor, și valorificarea superioară a lemnului, și nivelul prețurilor pe piața libera la nivel european și mondial.

Începând cu 1997 nivelul prețurilor a început să se stabilească pe baza elementelor reale de cost, la valori valabile pe plan intern. Odată cu liberalizarea exportului de lemn rotund, au apărut și o serie de aspecte pozitive, dar prețurile lemnului vândut pe picior au rămas în continuare mult subevatuate. Organizarea licitațiilor cu material fasonat după cerințele UE, a dus la o creștere importantă a prețului lemnului ajunganduse la rezultate remarcabile, apropiate de cele din UE.

Pădurile au avut tot timpul un rol foarte important în dezvoltarea scocială și economică a României, fiind o sursă importantă de locuri de munca și venituri din industria de exploatare, de prelucrare a lemnului și produselor nelemnoase. În ciuda deficientelor existente, sectorul forestier este încă un contribuitor important la economia nationala.

I.3. Managementul forestier modern

Managenentul forestier integrează toți factorii biologici, sociali, economici și de altă natură ce influențează deciziile privind gestionarea pădurilor. Managementul forestier furnizează regulile de adoptare a deciziilor necesare gestionării cu continuitatea pădurilor. Din acastă perspectivă, politica de personal devine o componentă importantă a managementului forestier, alături de toate disciplinele inginerești și, firește, teoria micro-economică. Se consideră și pe bună dreptate că interacțiunile sociale ce apar la primele niveluri, dincolo de limitele fondului forestier – probleme legate de ocuparea forței de muncă în industria prelucrătoare țin tot de managementul forestier.

Destul de mulți silvicultori împărtașesc opinia potrivit căreia amenajamentul silvic reprezintă componenta strategică a managementului forestier, ceea ce nu este departe de adevăr, dar nu este totuși tot adevărul. Finalitatea amenajamentului într-o economie de piață, dacă se limitează doar la reglementarea producției în spiritul și litera princpiilor amenajistice este incompletă: dacă vizează adaptarea principiilor amenajistice la particularitațile actuale și de perspectivă ale pieței lemnului, este deja prea mult, deoarece, în cazul pădurilor, nu trebuie să prevaleze principiul prudenței.

Între aceste două extreme ar putea fi gasită o cale de mijloc, de compromis în cel mai bun sens al cuvântului, astfel încât să se armonizeze interesele privind continuitatea producției, rentabilitatea administrării și deținerii în proprietate a pădurii și cu preocupările privind asigurarea echilibrului ecologic și conservării biodiversitații. Sistemul normativ din amenajarea pădurilor respectă într-un totul cerințele sustenabilitații stricte, deoarece pornește de la premisa că oferta de lemn este rigidă pe termen lung. Iar oferta este rigidă deoarece bazele de amenajare sunt imutabile și nu promovează în nici un fel elemente de progres tehnologic, nici în regenerarea pădurilor, nici în recoltarea acestora. În asemenea condiții cheltuielile cu prevenirea activităților ilegale sau neconforme cadrului normativ sunt mai mari decât în situația alternativă, în care planificarea amenajistică ar porni de la principiul sustenabilitații slabe, potrivit căruia diferențele dintre sisteme le de gospodărire aplicate în pădurile de producție, respectiv de protecție, ar fi mai evidente, permițând astfel creșterea rentei forestiere oferite de pădurile cu funcții de producție. O asemenea alternativă ar avea drept efect reducerea actualei presiuni economice exercitate asupra pădurii, fără a compromite însă componenta de capital natural neregenerabil (pădurile cu rol strict de protecție).

[NUME_REDACTAT] Silvic, adoptat în 2008 conferă o importanță deosebită amenajamentului, în condițiile în care acesta rămâne singurul mijloc operațional prin care se respectă principiul continuității.Totși,să nu uităm că profesorul V.N. Stinghe a fost primul ce a atras atenția asupa riscului instaurării unei, dictaturi a amenajamentului’’,prin dictatură îmțelegându-se posibile neadecvări ale soluțiilor tehnice la particularitățile managementului forestier si chiar la particularitățile fiecărei păduri în parte.

I.4. Principii privind gospodărirea durabilă a pădurilor.

Termenul de gospodarirea durabilă a pădurilor derivă din cel de silvicultură durabilă, prin care înțelegem acea dezvoltare a pădurilor care răspunde necesităților prezentului, fara a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a le satisface pe ale lor.

Dezvoltarea durabilă a silviculturii presupune o gospodarire adecvată a ecosistemelor forestiere, respectiv o gestionare durabilă a pădurilor. Înțelegem ca o gospodarire durabilă este mijlocul prin care se înfaptuiește silvicultura durabilă, capabilă să formeze păduri trainice și de performață.

Acest concept de silvicultură durabilă se corelează cu conceptual de silvicultură pe baze ecologice, pentru care s-a militat cu perseverență în țara noastră, precum și cu conceptul aproape identic, de silvicultură pe baze ecosistemice. În întâmpinarea pricipiilor silviculturii durabile vin și demersurile [NUME_REDACTAT] a silvicultorilor care militeaza pentru o silvicultură apropiată de natură.

Gospodărirea durabilă înseamnă administrarea și utilizarea pădurilor, astfel încat sa li se mențina și amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea și să li se asigure pentu prezent și viitor capacitatea de a exercita funcții multiple ecologice, economice și sociale, la nivel local, regional și mondial, fără a genera prejudicii altor ecosisteme.

O adaptare a definiției conceptului de gospodarire durabilă la toate cerințele actuale necesită o reformulare ținând cont de interesele culturale și spirituale după cum urmează:

Gospodărirea durabilă înseamnă administrarea și utilizarea pădurilor, astfel încât să li se mențină și amelioreze biodiversitatea, stabilitatea, capacitatea de regenerare,vitalitatea, sănătatea și sa li se asigure pentru present și viitor capacitatea de a exercita funcțiile multiple ecologice, economice, sociale, culturale, la nivel local, regional și mondial, făra a genera prejudicii altor ecosisteme.

Pentru o gospodărire durabilă a pădurilor trebuie luate în considerare următoarele principii generele și necesare desfașurări acestui concept.

Trebuie să se urmăreasca evitarea acțiuniolr umane care care conduc la degradarea solurilor și a stațiunilor forestiere, a florei și faunei. Creșterea eforturilor pentru menținerea emisiilor de poluanți și gazelor cu effect de seră sub pragul de suport al ecosistemelor forestiere. Incendiile de pădure si poluarea solului trebuie strict monitorizate.

Politicile forestiere în accord cu legile locale trebuie să promoveze pentru pădurile publice și private practicile care favorizează o gestionare durabilă, conservarea și ameliorarea adecvată a diversitații biologice. Proprietarii de păduri care furnizează comunitații avantaje ce decurg din utilizarea multiplă a pădurilor lor trebuie să fie încurajați, iar când aceste prestații au costuri excesiva, trebuie să primească sprijin din partea societații sau din partea altor beneficiari.

Gospodarirea pădurilor trebuie bazată pe politici și regelmentarii referitoare la amenajarea teritoriului, stabilite și pe termen lung care urmăresc conservarea ecosistemelor forestiere, precum și prezumția generală că terenurile împădurite, mai ales cele naturale și seminaturale vor rămâne destinate acestei folosințe.

Gospodărirea durabilă a pădurilor trebuie fundamentată de programe, actualizate la nivel local, regional și național și pe cât posibil la nivelul fiecarei proprietați. Aceste programe trebuie bazate în egală masură pe inventarieri forestiere, pe evaluari de impact ecologic, precum și pe cunoștințe științifice și pe experiența practică.

Dacă este realist din punct de vedere economic și rațional sub raport ecologic, gospodărirea pădurilor trebuie să asigure cea mai avantajoasă combinație de buniri și servicii în benificiul națiunilor și populațiilor locale.

Practicile de gospodărire a pădurilor trebuie să urmarească zonele fragile sub raport ecologic, să conserve pădurile primare, teritoriile care reprezintă un patrimoniu cultural și peisager, protecția apelor, conservând și dezvoltand și alte funcții de protecție ale pădurilor, cum sunt cele de protecție a ecosistemelor acvatice și agricole și cele împotriva inundațiilor, eroziunilor și avalonșelor.

Prin conceptual de gospopdarire durabilă a pădurilor trebuie avut în vedere să se conserve și să se amelioreze stabilitatea, vitalitatea, capacitatea de regenerare, rezistența de adaptare a ecosistemelor forestiere față de adversitați, incluuând aici protecția împotriva incendiilor, insectelor daunătoare, bolilor, vânatului, pășunatului necontrolat și altele. Prevenirea și controlul prejudiciilor de mare amploare de origine bioptica și abiotică trebuie să fie permanente

La gospodarirea pădurilor existente și la înființarea de noi păduri alegerea compoziției trebuie să se bazeze pe specii forestiere bine adaptate la condițiile locale și capabile să reziste în toată perioada de creștere, la constrângerile climatice și la ce datorate insectelor, bolilor. Împădurirea trebuie realizată în așa fel încât să nu afecteze negativ stațiunile forestiere și peisajele ecologic importante și remarcabile.

Speciile autohtone trebuie preferate. Folosirea speciilor proveniențelor, varietaților și ecotipurilor în afara arealului lor noturtal trebuie descurajată, dacă introducerea lor pune în pericol ecosistemele autohtone importante sau de mare valoare, precum și flora și fauna indigenă. Speciile forestiere altohtone pot fii folosite dacă impactul lor negativ potențial a fost evaluat pe o suficientă perioadă de timp, dar acolo unde aceste oferă un plus de avantaje față de cele oferite de speciile forestiere autohtone, luând în analiză producția de lemn și alte funcții.

Având în vedere nivelul ridicat al deșeurilor lemnoase în multe zone, reciclarea și utilizarea lor energetică trebuie încurajată, ceea ce va reduce consumul de resurse neregenerebile.

Cap. II. Istoricul gospodăririi pădurii din U.P. I [NUME_REDACTAT] și analiza modului de gospodărire a pădurilor din trecut și până la intrarea în vigoare a amenajamentului expirat

Evoluția proprietății și a modului de gospodărire a pădurilor înainte de anul 1948

Primii proprietari ai pădurilor ce compun actuala U.P. I Bezdin au fost marii latifundiari ai [NUME_REDACTAT] – Ungar, care le-au amenajat și gospodărit pentru scopuri vânătorești. Ulterior, aceste păduri trec în proprietatea statului austro-ungar, care le gospodărește pe bază de amenajamente silvice, în scopul producerii de masă lemnoasă.

Odată cu trecerea lor în proprietatea statului român, în anul 1918, pădurilor li se atribuie roluri de protecție și producție, fiind gospodărite conform prevederilor amenajamentelor silvice întocmite.

Modul de gospodărire a pădurilor după anul 1948 până la intrarea în

vigoare a amenajamentului expirat

Primul amenajament, după naționalizarea pădurilor din anul 1948, a fost întocmit în anul 1954 și s-a aplicat 7 ani. Au urmat 5 campanii de amenajare a pădurilor (inclusiv cea actuală), executate cu regularitate din 10 în 10 ani, lucrările de amenajare desfășurându-se în următorii ani: 1961, 1971, 1981, 1991 și 2001.

Evoluția constituirii U.P. sau proprietății și a bazelor de amenajare până la amenajarea anterioară (inclusiv)

Tabel 2.1.2.1.

Referitor la datele prezentate mai sus, facem următoarele mențiuni:

în grupa I au fost incluse pădurile și terenurile de împădurit;

până la amenajarea din anul 1981, inclusiv, toate arboretele cu rol de protecție deosebit făceau parte dintr-o singură subunitate de gospodărire (S.U.P. „H”), abia la amenajarea din anul 1991 constituindu-se S.U.P. „E”, S.U.P. „K”, S.U.P. „M”;

s-a convenit a se nota S.U.P. „Q” subunitatea în care s-au gospodărit zăvoaiele și, în mai mică măsură, salcâmetele;

exploatabilitatea adoptată pentru S.U.P. „A” a fost cea de protecție, dar considerată egală cu exploatabilitatea tehnică.

În ceea ce privește constituirea U.P. I Bezdin, aceasta a avut loc la prima amenajare, în anul 1954, menținându-se și la amenajarea din anul 1961. Reorganizarea administrativ – teritorială a țării, din 1968, a impus defalcarea U.P., care era situată în două județe (Arad și Timiș), astfel: parcelele 1-29 au trecut la I.S.J. Timiș, restul (actualele parcele 30-63) rămânând la O.S. Pecica din cadrul I.S.J. Arad, constituind U.P. I Bezdin cu limitele teritoriale actuale.Acest fapt explică diferența mare dintre suprafața U.P. la primele două amenajări comparativ cu următoarele.

Evoluția reglementării producției

Tabel 2.1.2.2.

Se observă variația mare a posibilităților de la o amenajare la alta, cauza constituind-o structura arboretelor în perioadele respective, modalitățile de calcul al posibilităților și cerințelor de moment ale societății. În ce privește structura arboretelor, lipsa datelor privind ponderea arboretelor exploatabile și preexploatabile în totalul fondului productiv îngreunează analiza modului de adoptare a posibilității în cazul amenajărilor precedente.

Aplicarea prevederilor amenajamentelor anterioare (celui precedent)

Tabel 2.1.2.3.

Date referitoare la prevederile primului amenajament (din anul 1954) și la realizările perioadei de aplicabilitate ale acestuia s-au găsit puține în amenajamentele anterioare. În afara datelor prezentate în tabelul 2.1.2.3., mai putem preciza că, deși amenajamentul prevedea tăieri progresive și tăieri rase, ocolul a aplicat numai tăieri rase cu regenerare pe cale artificială (semănături în culturi agricole intermediare). Restul lucrărilor au fost realizate conform prevederilor, specifică amenajamentele anterioare.

Amenajamentul din anul 1962 prevedea, de asemenea, tăieri progresive pentru subunitatea de codru regulat și tăieri în crâng pentru zăvoaie, dar nu s-au executat decât tăieri rase, cu consecințele de rigoare. Astfel, unele suprafețe s-au înmlăștinat, altele s-au înierbat și înțelenit, fiind necesare eforturi mari pentru regenerarea lor. În ce privește lucrările de regenerare, s-au prevăzut împăduriri cu plop euramerican, frasin și salcie pe 12,8 ha anual, dar s-au realizat doar 5,8 ha/an, majoritatea cu plopi euramericani. Un aspect pozitiv a fost extinderea în cultură a nucului negru american. La curățiri și rărituri nu s-au parcurs în întregime suprafețele prevăzute, iar intensitățile au fost mai mari decât s-a planificat, dar efectul acestor lucrări a fost pozitiv, resimțindu-se în starea ulterioară a arboretelor. Volumul mare de la tăieri accidentale și de la igienă se explică prin uscarea în masă a ulmului, specia dispărând practic din compoziția arboretelor (vezi și tabelul 2.3.2. – „Evoluția compoziției”), ca și prin apariția unor rupturi de vânt la plopi. Astfel se justifică și nerealizarea în întregime a posibilității de produse principale.

Nici în deceniul 1972-1981 nu s-a realizat integral posibilitatea de produse principale, parcurgându-se doar 80% din suprafața propusă și recoltându-se 87% din volumul prevăzut de amenajament. Cauza o constituie precomptarea volumelor recoltate prin tăieri de produse accidentale la produse principale. Volumul și suprafața acestor produse accidentale sunt prezentate cumulat cu tăierile de igienă, fapt ce explică procentul exagerat al realizărilor la tăieri de igienă. Împăduririle, prevăzute a se realiza cu plop euramerican, frasin, cer și nuc american, s-au realizat în proporție de 56%, evoluția compoziției arboretelor (tabel 3.3.2.) indicând că s-au promovat stejarul și plopii euramericani. Lucrările de îngrijire au fost executate cu intensități mai mari decât era prevăzut, dar fără a respecta suprafețele planificate.

Prevederile amenajamentului din anul 1982 în ce privește recoltarea volumului de produse principale au fost respectate cu rigurozitate. În schimb, împăduririle, prevăzute a se executa cu plopi euramericani, frasin, cer, nuc negru, s-au executat în proporție de 69%, promovându-se speciile prevăzute, cu excepția plopilor euramericani. Curățirile și răriturile, spre deosebire de deceniile anterioare, au avut intensități mai mici decât se prevăzuse, nici suprafețele necorespunzând cu cele din amenajament și fiind dictate de evoluția arboretelor și de oportunitatea executării lucrărilor apreciată de ocol. Suprafața și volumul tăierilor de igienă depășesc cu mult prevederile, indicând, ca și în deceniile precedente, includerea în această categorie de lucrări a tăierilor de produse accidentale, acestea nefiind diferențiate în evidențele ocolului.

În ce privește construcțiile silvice, în perioada de aplicabilitate a amenajamentelor studiate s-au realizat două cantoane silvice (u.a. 54C și 56C). Celelalte construcții silvice din cuprinsul U.P. (cantoanele silvice din parcelele 44 și 57) sunt clădiri vechi, construite înainte de anul 1900.

Drumuri forestiere nu s-au realizat în perioada 1955-2001.

Analiza critică a amenajamentului expirat

Tabel 2.2.1.

Tabelul 2.2.2.

Dinamica procesului de regenerare naturală în deceniul 1992-2001

Tabelul 2.2.3.

La prezentarea datelor în tabelul 2.2.3. s-au folosit nomenclatura și suprafețele noi ale unităților amenajistice, iar în cazul subparcelelor care, în cursul lucrărilor de descriere parcelară, au fost divizate în mai multe u.a. (cazul vechilor u.a. 39B, 46D, 50B și 50D) s-au evidențiat tabelar toate subparcelele nou constituite. Mai precizăm și că, în cazul tăierilor definitive, în coloanele 12, 13, 14 ale tabelului 2.2.3. s-a descris arboretul tânăr instalat.

În ce privește volumul de produse principale recoltat, s-a realizat doar 97% din prevederi. Diferența până la 100% este acoperită și chiar depășită de produsele rezultate prin tăieri accidentale, care se precomptează la produse principale. Suprafața prevăzută a fi parcursă cu tăieri de regenerare pare a fi fost depășită cu 11%, în realitate fiind vorba de înregistrarea de două ori în evidențele ocolului a u.a. parcurse cu tăieri progresive cu două intervenții (s-a înregistrat aceeași suprafață în fiecare an în care a fost parcursă cu tăieri). Din planul decenal nu au fost parcurse cu tăieri de regenerare 3 arborete, însumând 9,6 ha (u.a. 31C – inclusă actualmente în cadrul rezervației naturale, 46S și 54B). În schimb, s-au executat tăieri de produse principale în două arborete neincluse în planul decenal: u.a. 38B și 56B. Subparcela 38B (2,5 ha) a fost parcursă cu tăieri jardinatorii prin care s-au scos plopul alb și negru, structura arboretului modificându-se de la 4FR4PLA1PLN1DT la 10FR și de la 0,9 la 0,3 – consistență; în prezent u.a. 38B este inclusă în rezervația naturală. În cazul celui de-al doilea arboret, u.a. 56B (0,5 ha), este vorba despre un pinet de pin silvestru, instalat într-o stațiune improprie, pe un sol compact și care s-a uscat aproape în întregime după anul excesiv de secetos 2000, la data amenajării fiind în curs de extragere. Tratamentele prevăzute s-au aplicat întocmai, cu excepția u.a. 35M unde se propusese o tăiere rasă de substituire.

Referindu-ne la lucrările de îngrijire, se constată că răriturile s-au realizat în proporție de 52% din suprafață și 16% din volum (deci cu o intensitate a intervențiilor mai redusă), în timp ce la curățiri s-au depășit cu 2% suprafața și cu 65% volumul propuse de amenajament. Această situație a fost impusă de modul de evoluție a arboretelor ulterioară descrierilor parcelare de acum 10 ani, ocolul aplicând corespunzător lucrările de îngrijire, după cum arată starea actuală bună a arboretelor.

Tăierile de conservare nu s-au executat, ocolul mulțumindu-se să parcurgă aceste arborete doar cu tăieri de igienă.

Împăduririle s-au realizat doar în proporție de 41% din prevederi, cauza principală constituind-o regenerarea bună a frasinului și diverselor foioase moi. Chiar în cazul tăierilor rase, speciile menționate – având semințe ușoare, aripate sau egretate (cu perișori), care sunt ușor împrăștiate de vânt la mari distanțe – se instalează ușor, invadând terenuri goale sau plantații. Aceasta este cauza creșterii ponderii frasinului și plopului alb în compoziția arboretelor, în ultimele două decenii, fenomen care se suprapune peste evidentul regres al stejarului (vezi tabelul 3.3.2.), specie afectată de stresul climatic care se resimte la nivel global. De aceea, insistăm în continuare pe promovarea varietăților și ecotipurilor adecvate de stejar, care trebuie mai hotărât impuse prin plantații, completări și lucrări de îngrijire, deci prin respectarea prevederilor amenajamentelor.

În ce privește tăierile de igienă, volumul exagerat al acestora se explică prin prezentarea cumulată a volumelor cu cele rezultate prin tăieri accidentale. Aceste lucrări, care adesea sunt dificil de diferențiat și în faza de execuție pe teren, sunt prezentate împreună în evidențele ocolului, o departajare a lor fiind greu de realizat. Menționăm, însă, că starea fitosanitară bună a arboretelor stă mărturie a executării corespunzătoare și la timp a acestor lucrări.

Nu s-au realizat drumuri forestiere și nici construcții silvice în perioada de aplicabilitate a amenajamentului expirat

Cap. III. Obiective de gospodărire durabilă ale pădurii din U.P. I [NUME_REDACTAT] durabilă a pădurii U.P.I Bezdin va include aplicarea practică a ansamblului de operațiuni culturale și tratamente silvotehnice prevăzute în Amenajamentul silvic. Amenajamentul silvic are drept scop stabilirea cadrului adecvat pentru executarea lucrărilor de îngrijire și tratamente indicate pentru fiecare arboret și ansamblul de arborete din cuprinsul unității de producție I Bezdin, în vederea satisfacerii depline a sarcinilor gospodăririi silvice, cu eficiență economică și ecologică.

Principalele obiective de gospodărire durabilă ale pădurii din U.P.I Bezdin sunt:

Continuitatea – care are ca scop asigurarea de recolte pe un orizont de timp infinit. Acest principiu al continuitații este specific tuturor activitaților economice în care principalul mijloc de producție este o populație biologica a cărei structură poate fi controlată într-un fel sau altul. Potrivit acestui principiu administrațiile silvice trebuie să reglementeze tăierile din pădurea U.P.I Bezdin în așa fel încât generațiile viitoare să aibă cel puțin aceleași benificii și avantaje ca și generația actuală. Există modelul de pădure normală în care clasele de vârstă ar trebuii să fie egal repartizate ca suprafață, continuitatea fiind definită ca un echilibru între exploatarea de lemn și creșterea pădurii. În cadrul acestui echilibru trebuie ținut cont de perioada de timp, pentru că taierile se pot executa mai intens în unele perioade și mai reduse în alte perioade, iar structura pe speciile recoltate poate fii diferită de speciile care sunt în dezvoltare cu scop de a le înlocui pe cele extrase. Datorită acestui fapt unele specii cu valoare comercială ridicată la un moment dat au fost extrase din pădurea U.P.I Bezdin, rezultând diminuarea diversitații speciilor și în final a dus la declinul unor specii. O structură normală pe clase de vârstă depinde de marimea ciclului de producție care la rândul lui depinde de exploatabilitate. Datorită acestei condiții, complexitatea structurală a unei păduri se poate diminua continuu, fapt ce duce reducerea stabilitații funcționale și din toate punctele de vedere mai ales cel productiv. De asemenea dacă se adoptă vârste de exploatabilitate inferioare vârstei la care arborii fructifică, regenerarea artificială se impune în mod sigur. O asemenea stuctură în pădurea U.P.I Bezdin poate reduce eficacitatea funcțională din cauză că

biodiversitatea va fii redusă, iar efectul estetic al acestei păduri este inferior orcarei alta.

Obiectivul continuitații are și dimensiuni sociale, lemnul fiind una din materiile prime foarte utilizate mai ales în zonele rurale unde este situată si pădurea U.P.I Bezdin. Din această pădure trebuie valorificat ceea ce se poate, dar țind cont de continuitatea acesteia, ca de exemplu veniturile din valorificarea lemnului, valoarea estetică și recreativă a acesetei păduri.

Rentabilitatea – este un alt obiectiv de care trebuie luat în considerare pentru a realiza o gospodarire durabilă a pădurii U.P.I Bezdin. În raport cu cerințele societății, orice resursă naturală devine la un moment dat insuficientă.Din punct de vedere economic,folosința forestieră a terenului nu este perenă, ea depinde de propria-i eficiență economică, dar și a folosințelor alternative.Pentru a preveni influențe negative în pădurea U.P.I Bezdin administrația silvică trebuie să fie permanent preocupată de creșterea productivitații muncii dar și de creșterea capacitații ecosistemelor forestiere de a produce lemn, având în vedere următoarele mijloace de amelioarare a productivitații pădurii: înlocuirea speciilor slab productive cu specii mai productive ținând cont de compatibilitatea dintre cerințele speciilor ce urmează a fii extinse în cultură și condițiile staționale, creșterea productgivitații unor specii cu interes economic prin ameliorare genetică, conducerea arboretelor astfel încât să se amelioreze ori creșterea ori calitatea masei lemnoase extrase la exploatabilitate, valorificarea superioară și a altor resurse nelemnoase, precum fructe de pădure, ciupercile, vânatul care sunt prezente în cadrul pădurii U.P.I Bezdin.

Rentabilitatea pădurii U.P.I Bezdin poate fii ridicată și de amenajiști prin: modificarea arboretelor naturale promovând într-o măsură rezonabilă speciile productive sau speciile valoroase din punct de vedere economic și ecologic, pot înlocui complet arboretele naturale cu cele artificiale dacă cele artificiale sunt mai productive, pot propune un anumit tip de lucrări de îngrijire și un anumit sortiment țel a cărui producție să fir urmarită consecvent.

Deoarece există un mare decalaj de timp între momentul efectuării lucrărilor și cel în care rezultatele economice ale acestora pot fi evaluate prin prețul de vânzare al produselor lemnoase, mijloacele tehnice de estimare a rentabilitatii sunt puține dar nu justifică subestimarea importanței rentabilitații.

Păstrarea echilibrului ecologic este un alt obiectiv de luat în considerare pentru gospodărirea durabilă a pădurii U.P.I Bezdin.

Cap. IV. Date generale privind pădurea U.P. I Bezdin

IV. 1. Localizarea, vecinătățile, limitele și hotarele unității de producție

IV.1.1 Localizarea unității de producție

Unitatea de producție I Bezdin este situată în bazinul inferior al Mureșului, în lunca cestuia, pe partea stângă tehnică a râului. Într-o încadrare mai largă, teritoriul U.P. face parte din [NUME_REDACTAT] și Crișanei, subdiviziunea [NUME_REDACTAT]. Principalele căi de acces în teritoriul U.P. sunt reprezentate de șoseaua și calea ferată Arad – Secusigiu.

IV.1.2.Vecinătăți, limite, hotare

Limitele teritoriale ale U.P. sunt cele stabilite la amenajarea din 1971, ele rămânând aceleași la toate amenajările ulterioare, inclusiv la cea actuală.

IV.1.3 Vegetația forestieră situată pe terenuri în afara fondului forestier național

Pe teritoriul U.P. există și o zonă acoperită cu vegetație forestieră în afara fondului forestier, în suprafață de 22,0 ha, sub forma unei fâșii la baza digului, spre râul Mureș, în zona de unde s-a luat pământ pentru înălțarea digului. Proprietarul și administratorul acestei vegetații forestiere este Oficiul de Gospodărire al Apelor (OGA), care îngrijește și gospodărește digul.

IV. 2. Condiții staționale

IV.2.1. Condiții geologice, geomorfologie și hidrologie

IV.2.1.1. Geologie

U.P. I Bezdin, situată în [NUME_REDACTAT] și Crișanei, sectorul sudic, bănățean, este amplasată pe fundament carpatic relativ puțin scufundat pe care sedimentarea a început în neogen (helvețian). Acumularea de aluviuni a continuat în cuaternar, depunerile din această perioadă depășind 400 m grosime.

Substratul litologic este de natură aluvială și constă în depozite fluviatile: pietrișuri, nisipuri, argile și luturi stratificate. Continua divagare și schimbare a albiei Mureșului în decursul timpului, cu erodarea unor porțiuni de sol și aluvionarea lor în altă parte, a făcut ca substratul să aibă un caracter mozaicat, iar pe alocuri se întâlnesc straturi de sol îngropate alternând cu strate din depozitele de solificare.

IV.2.1.2. Geomorfologie

U.P. I Bezdin, din punct de vedere morfostructural, este situată în lunca inferioară a Mureșului, pe partea stângă tehnică a acestuia, în [NUME_REDACTAT], sectorul sudic (bănățean) al [NUME_REDACTAT] și Crișanei (unitate de orogen carpatic).

Deși media altitudinală este de 100 m, cu variații mici, de 2-3 m în plus sau în minus, se diferențiază o gamă destul de largă de unități de relief: lunca joasă, grind, depresiune, albii și canale vechi, colmatate, depresionate, care păstrează mult timp apa stagnată. Aceste unități de relief au zone de interferență, și se suprapun, în majoritatea cazurilor, peste subparcelarul amenajistic, dar, frecvent, în interiorul u.a. apar insular, pe mici suprafețe (sub 0,5 ha) alte unități de relief.

IV.2.1.3. [NUME_REDACTAT] forestier al U.P. este delimitat spre nord de râul Mureș care, datorită energiei de pantă reduse, corelat cu schimbările climatice, provoacă frecvente inundații în zona dig-mal. Fondul forestier nu este străbătut de nici un afluent cu debit de apă permanent. În schimb, U.P. este străbătută de albii vechi, colmatate, în care apa provenită din inundații sau din precipitații stagnează perioade îndelungate sau chiar permanent.

Schimbarea regimului hidrologic – frecventa creștere a nivelului apei râului Mureș peste cotele de inundație – provoacă adesea modificări ale configurației malurilor râului Mureș (rupturi de maluri și depuneri) precum și creșterea nivelului apei freatice. În zonele cu substrat litologic cu permeabilitate redusă, datorită ridicării nivelului apei freatice și acumulării apei din precipitații, se creează condiții de stagnare a apei, fenomen care a dus la formarea de soluri gleice sau cu caractere gleice, mai puțin favorabile dezvoltării vegetației forestiere. De asemenea, în perioadele de secetă, când nivelul apei freatice scade, în zonele cu soluri permeabile, vegetația suferă ca urmare a lipsei de apă (rădăcinile arborilor nu mai ajung la stratul freatic).

IV.2.2. Climatologie

IV.2.2.1. Regimul termic

Temperaturile medii anuale sunt de 9-11º C, cu amplitudini termice moderate (22-23º C), temperatura medie a lunii ianuarie fiind mai mare de -2º C iar cea a lunii iulie situându-se la 20-21ºC.

IV.2.2.2. Regimul pluviometric

Precipitațiile medii anuale ating 500-600mm, media sezonului cald fiind 300-375mm, iar lunile cele mai ploioase sunt mai, iunie și iulie. Numărul anual al zilelor senine este de 100-110.

Stratul de zăpadă, care protejează solul de îngheț în profunzime are o grosime de 2-10cm, acesta persistând 3 – 25 zile, îndeosebi în lunile februarie și decembrie.

IV.2.2.3. Regimul eolian

[NUME_REDACTAT] Banatului sunt dominante vânturile de est, de sud și de sud-est, iar ca vânt local apare austrul, un vânt uscat, prezent în toate anotimpurile, care se deplasează din vest și sud-vest, iarna aducând ger, iar vara secetă.

Indicatorii sintetici ai datelor climatice

U.P. I Bezdin este situată, după „[NUME_REDACTAT]” vol. I, editura Academiei R.S.R. 1983, în zona climatică temperat-continentală, în sectorul de provincie climatică I (cu influențe oceanice), ținutul climatic de câmpie, subținutul [NUME_REDACTAT] și Crișanei, districtul silvostepă, topoclimatul complex Câmpia joasă a Banatului, topoclimatul elementar luncă și vale. Influențele oceanice ale climatului constau în advecții frecvente ale aerului temperat-maritim, de origine polară tot anul, care determină maximul principal de precipitații din mai-iunie și, uneori un maxim secundar în decembrie iar iarna, în advecții frecvente de aer rece din nord-vest, generate de anticiclonul azoric și cel scandinav, și calde din sud-vest, generate de ciclonii mediteraneeni.

După clasificarea Köppen U.P. se află în tipul de climat Cfax – climat temperat, umed, cu ierni blânde, cu precipitații în tot cursul anului, cu temperaturi peste 22º C în luna cea mai caldă a anului, cu maximum de precipitații la sfârșitul primăverii și minimum de ploaie și zăpadă la sfârșitul iernii.

Umiditatea medie anuală oscilează între valorile 75-80%, iar indicele de ariditate de Martonne are valoarea în jur de 30 și s-a calculat cu formula , în care I – indicele de ariditate, P – precipitațiile medii anuale, T- temperatura medie anuală.

Alte date referitoare la climă sunt prezentate la nivel de studiu general.

Condițiile climatice prezentate oferă condiții bune atât pentru dezvoltarea speciilor indigene (stejar, frasin, plop alb și negru, salcie etc.), cât și pentru dezvoltarea speciilor valoroase introduse (nuc negru, arțar american, chiparos de baltă, stejar roșu etc.), care realizează arborete frumoase, cu mare valoare economică și ecologică.

IV.2.3. Tipuri de stațiune

Toate tipurile de stațiuni se regăsesc în sistematica actuală.

IV.3 Vegetația forestieră

IV.3.1.Tipuri naturale de pădure

IV.4 Activități tehnico-economic

IV.4.1. Regimul de gospodărire

IV.4.2.[NUME_REDACTAT] definește structura arboretelor din punctul de vedere al repartiției arborilor pe categorii dimensionale și al etajării populațiilor de arbori și arbuști.

Pentru arboretele exploatabile din cuprinsul U.P., ținându-se cont de caracteristicile acestor arborete, de obiectivele social-economice și ecologice urmărite în concordanță cu prevederile din „Norme tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor”, s-au adoptat următoarele tratamente:

tratamentul tăierilor progresive – în arboretele de stejar, frasin și amestecuri ale acestor specii, arborete cu semințișuri instalate sau capabile să asigure o fructificație bună și care se pretează acestui tip de tratament;

tratamentul tăierilor rase în parchete mici – pentru înlocuirea unor arborete de salcâm, plop alb și negru, salcie, plop euramerican cu arborete considerate mai valoroase, de stejar, frasin, nuc american;

tratamentul de crâng simplu cu tăiere de jos – pentru un singur arboret, un amestec de salcâm cu plop alb cu o stare de vegetație bună.

IV.4.3. Clasificarea operațiunilor culturale

Ca regulă generală, operațiunile culturale se execută atât în arborete echiene, cât și în cele pluriene. Ele încep a fi executate din momentul încheierii stării de masiv pe întreaga suprafață sau numai pe o parte din aceasta. Primele lucrări se vor preocupa de dirijarea procesului de eliminare și de proporționarea convenabilă a amestecurilor. In arboretele echiene se execută cu caracter generalizat degajările (depresajul), curățirile și răriturile și numai când și unde se apreciază oportun, lucrările de îngrijire cu caracter special. Ca regulă generală, aplicarea operațiunilor culturale în arboretele echiene de codru încetează cu circa 10—20 ani înainte de termenul exploatării fixat pentru pădurea respectivă, urmând în acest caz recomandările făcute prin normele tehnice în vigoare privind aplicarea lucrărilor de îngrijire. În schimb, în arboretele pluriene, sau chiar relativ echiene, în care se urmărește realizarea și menținerea structurii grădinărite, ele se vor aplica cu caracter continuu, parțial sau generalizat pe întreaga suprafață ca lucrări distincte sau complexe de lucrări.

Întreg acest ansamblu de lucrări nu poate fi înțeles și aplicat rigid ; el trebuie conceput ca un sistem complex și unitar de lucrări, fiecare din intervenții valorificând și continuând realizarea obiectivelor soluționate prin intervențiile precedente și pregătind treptat arboretul și pădurea pentru ca, prin alte intervenții, să se realizeze cât mai sigur țelurile fixate la termenul exploatării. Ca regulă generală, în tipurile de pădure axiale, operațiunile culturale vor începe mai devreme, vor fi mai intense și mai des repetate în comparație cu tipurile de pădure extreme.

Clasificarea lucrărilor de îngrijire a arboretelor

IV.4.4. Operațiunile culturale aplicate la noi în țară

Sistemul de operațiuni culturale adoptat și aplicat la noi în țară se bazează, în esență, pe fundamentele teoretice generale, adaptate și perfecționate permanent în funcție de realitățile existente în fondul nostru forestier. Astfel, pornindu-se de la specificul și diversitatea constitutivă și funcțională a pădurilor și ținându-se seama de considerentele de natură tehnică și social-economică care imprimă intensitatea modului de gospodărire, prin normele tehnice oficiale, s-a preconizat aplicarea următoarelor genuri de lucrări: degajări, depresaj, curățiri, rărituri, elagaj artificial, lucrări de igienă etc. În acest capitol se vor prezenta, pe rând, numai bazele teoretice și principiile generale de aplicare a operațiunilor culturale în fondul nostru forestier. De remarcat însă că, pentru soluționarea de ansamblu și cât mai eficientă a multiplelor probleme ridicate de aplicarea rațională și intensivă a operațiunilor culturale în fondul nostru forestier, pe linia prevederilor programului național în vigoare este necesar să fie cunoscute și bazele teoretice ale operațiunilor culturale aplicate în alte țări, precum și particularitățile de aplicare a acestora în diferite genuri de păduri, în raport de starea lor momentană și de funcțiile atribuite, valorificând în acest scop literatura de specialitate existentă.

IV.4.5. [NUME_REDACTAT] se execută pe o suprafață de 4.7 ha în u.a. 39P,50H,50K.

Degajarea este o operațiune de înlăturare din semințișurile naturale sau din semănături si plantații,a exemplarelor prea dezvoltate din semințișul preexistent,a lăstarilor de ciotă sau rădacină,a arbuștilor prea puternic dezvoltați sau a speciilor de amestec care copleșesc puieții speciilor de valoare.

Tehnica de executare. Primele degajări se execută pe măsură ce începe constituirea stării de masiv, în cazul aplicării unor tratamente cu tăieri repetate, degajările pot începe chiar înaintea lichidării complete a< vechiului arboret în porțiunile în care s-a realizat o nouă stare de masiv. Tehnica de aplicare a degajărilor este aparent simplă, dar trebuie diferențiată permanent, în raport cu obiectivele urmărite, care diferă în funcție de zonarea funcțională a pădurii, de regimul de gospodărire adoptat, de caracteristicile structurale și funcționale ale pădurii respective.

Tehnica de lucru se bazează pe tăierea sau ruperea vârfurilor exemplarelor copleșitoare de la 10—30 cm sub vârful exemplarelor valoroase, permițându-le acestora din urmă să crească nestânjenite în continuare, în cazul foioaselor, este indicat ca vârfurile exemplarelor să rămână prinse de tulpină, pentru a slăbi producerea lăstarilor și a menține masivul cât mai închis, în cazul rășinoaselor, exemplarele de extras se taie de jos. De asemenea, preexistenții se vor tăia de jos sau, dacă produc vătămări exemplarelor din jur, se vor secui și lăsa pe loc. în cazul reni-șurilor de salcie, ramurile se taie de jos, iar materialul rezultat se valorifică.

De remarcat că executarea degajărilor nu trebuie să urmărească înlăturarea, printr-o singură intervenție, a tot ce este necorespunzător și nedorit în pădurea

tânără. Obiectivele fixate se vor realiza treptat, prin mai multe intervenții, urmărind de fiecare dată să nu se întrerupă în nici un caz starea de masiv. Aceasta înseamnă că trebuie vegheat ca degajările să fie astfel conduse, încât consistența arboretului să nu se reducă în nici un punct sub 0,8. De aceea, arbuștii, ca și unele exemplare din speciile secundare rămase într-un plafon sau etaj inferior, nu vor fi extrase din pădure, în arboretele pure sau practic pure, se vor extrage cu precădere lăstarii, preexistenții și exemplarele vătămate, bolnave, prin rărirea moderată și treptată a pilcurilor exagerat de dese.

În practica silvică, degajările se pot executa în mai multe moduri și anume:

Degajările mecanice, care constau din executarea acestora pe cale manuală, folosind eventual și unelte tăietoare ușoare pentru tăierea de jos (cosoare, foarfece speciale, toporașe etc.). Degajările mecanice se pot executa pe întreaga suprafață sau numai pe o parte din aceasta și atunci se execută în coridoare sau benzi, urmărind doar salvarea rândurilor cuspecii valoroase introduse pe cale artificială.

Degajările chimice constau din folosirea unor substanțe chimice
arboricide cu acțiune selectivă, care, administrate în pădure, produc vătămarea și uscarea masei exemplarelor din specia sau speciile copleșitoare (acidul 2,4-D sau 2,4,5-T, Sulfamatul de amoniu în soluții apoase de diferite concentrații), în acest sens, se pot folosi arboricide de contact care distrug țesuturile puieților și arboricide sistemice care pătrund prin absorbție în organismul plantelor, provocându-le moartea. S-au făcut încercări experimentale privind alegerea substanțelor arboricide corespunzătoare, ca și a procedeelor de aplicat, dar rezultatele obținute nu "aufost până acum încurajatoare și, ca urmare, degajările chimice nu au fostadoptate în practică.

Sezonul de executare a degajărilor depinde de natura arboretului și de condițiile de vegetație. Ele se execută numai în timpul sezonului de vegetație, epoca optimă în cazul degajărilor mecanice fiind considerată între 15 august și 30 septembrie. Degajările chimice se pot executa la începutul sezonului de vegetație, după înfrunzirea speciilor secundare și înainte de înfrunzirea celor principale, dar și în restul sezonului de vegetație, când se urmărește devitalizarea exemplarelor copleșitoare si a cioatelor producătoare de lăstari, în arboretele pure, ca și în cele de rășinoase, s-ar putea executa și în repausul vegetativ. Se evită însă perioadele de la începutul sezonului de vegetație, când lujerii anuali nou formați sunt mai ușor vătămați. De asemenea nu este recomandabilă aplicarea lor în perioadele secetoase.

Intensitatea degajărilor se exprimă printr-un raport între numărul exemplarelor înlăturate (ne) și masa totală a exemplarelor din arboretul inițial (ni), în procente (Id= ne/ni • 100).

Intensitatea depinde de desimea arboretului, de proporția speciilor copleșitoare, vătămate și a preexistenților, de ritmurile de creștere și dezvoltare ale speciilor constituente și de condițiile staționale. Intensitatea fiecărei intervenții se fixează numai pe teren, în suprafețe sau blocuri de probă amplasate în condiții reprezentative pentru arboretul respectiv.

Periodicitatea sau timpul după care se revine cu o nouă degajare pe aceeași suprafață depinde, de asemenea, de natura speciilor, condițiile staționale, starea și structura pădurii. Ca regulă generală, periodicitatea degajărilor variază între l—3 (5 ani). Degajările vor începe mai devreme și se vor executa mai des în pădurile constituite din specii repede crescătoare, ca și în amestecurile situate în condițiile staționale cele mai prielnice. Periodicitatea este mai mare în cazul arboretelor pure sau aproape pure, cu specii încet crescătoare și în stațiuni de potențial productiv inferior.

Aplicarea judicioasă pe teren a degajărilor reclamă, în plus, și preocupări privind amplasarea și conducerea acestor lucrări.

Amplasarea sau alegerea arboretelor de parcurs anual cu degajări trebuie făcute numai pe teren, pe baza recunoașterii atente a stării arboretelor aflate în faza de desiș din fiecare unitate de producție, în raport cu planurile de producție adoptate, degajările se vor executa, pe rând, numai în arborete cu consistență plină, iar dintre acestea se va acorda prioritate amestecurilor complexe, situate în condiții staționale prielnice, ca și în pădurile în care speciile valoroase sunt în mai mare măsură expuse copleșirii de către speciile pioniere.

Executarea lucrărilor trebuie făcută cu muncitori temeinic instruiți, atât în ce privește tehnica de lucru, cât și în probleme de tehnica securității muncii. Instruirea muncitorilor trebuie făcută de specialiști cu o bună pregătire și experiență în acest domeniu. Pe toată durata executării lucrării este necesar să se efectueze un control riguros al muncitorilor pentru a se asigura calitatea și eficiența cerute de fiecare intervenție. Dar calitatea lucrărilor executate mai depinde și de măsurile tehnico-organizatorice pregătitoare, de organizarea corespunzătoare a cazării și transportului muncitorilor, de asigurarea cu unelte corespunzătoare a șantierelor de lucru, de fixarea unor norme de producție mobilizatoare, dar raționale etc.

De regulă, din executarea degajărilor nu rezultă material lemnos valorificabil și deci o rentabilitate economică imediată. Totuși, în cazuri particulare, se pot valorifica preexistenții, lăstarii de dimensiuni ceva mai mari, ca și nuielele de salcie, mlădițele de mesteacăn etc. Executarea degajărilor nu este însă condiționată de rentabilitatea momentană a acestora. Ele se execută în scopul salvării de copleșire și promovării speciilor valoroase și reglării raporturilor de competiție inter și intraspecifică în desișurile tinere, în care, dacă se pierde specia de bază, situația nu mai poate fi soluționată decât prin declanșarea imediată a regenerării artificiale și constituirea unui nou masiv.

IV.4.6. [NUME_REDACTAT] se execută pe o suprafață de 2.5 ha în u.a. 54C

Curățirea sau lămuriea este operațiunea de înlăturare din arboretele tinere,în stadiile de nuieliș si prăjiniș,a exemplarelor uscate si a celor cu forme necorespunzătoare,ca si a celor aparținînd speciilor nedorite.

Scopul curățirilor este:

reglarea proporților speciilor în arboretele amestecate

eliminarea din arboret a exemplarelor rupte,uscate,bolnave sau vătămate

reducerea desimii prin scoaterea unui număr de exemplare normale din porțiunile rămase prea dese

stimularea creșterii în grosime a exemplarelor cu indice de zveltețe prea mare pentru a înlătura pericolul sau ruperii lor de zăpadă

De remarcat că aceste obiective urmează să fie realizate treptat, prin mai multe intervenții, care au caracterul unei selecții de masă. Primele curățiri se execută la câțiva ani după ultima degajare, în pădurile neparcurse sistematic cu degajări, prima curățire poate împrumuta caracterul unei degajări întârziate.

Tehnica de executare. Aplicarea curățirilor ridică o serie de probleme de concepție și execuție privind:

alegerea anuală a pădurilor de parcurs, în funcție de caracteristicile bioecologice ale acestora, de planurile de producție, de fondurile și dotările existente etc. ;

stabilirea obiectivelor concrete de realizat prin intervenția respectivă;

alegerea exemplarelor de extras în fiecare arboret pentru a se realiza cât

mai bine obiectivele fixate;

stabilirea condițiilor tehnico-organizatorice si economice privind recoltarea si valorificarea materialului lemnos rezultat ;

recrutarea, instruirea temeinică a forței de muncă, asigurarea unui control și îndrumări riguroase și permanente pe tot parcursul executării lucrării etc.

La primele curățiri se vor extrage cu prioritate exemplarele uscate și puternic vătămate, speciile secundare, precum si alte exemplare care stânjenesc dezvoltarea celor sănătoase din speciile valoroase, în pilcurile prea dese, se va proceda la o rărire treptată, extrăgând mai ales exemplarele defectuoase, pe cele uscate sau evident debilitate, fără a reduce decât moderat starea de masiv și evitând înlăturarea fără discernământ a plafonului inferior. Se extrag, de asemenea, exemplarele rănite, cu coroane lăbărțate, rău conformate, cele din lăstari, si eventualii preexistenți rămași, fără a se întrerupe masivul. Dacă există subarboret, este indicat ca acesta să se mențină în continuare.

În arboretele pure, cu desime mare, chiar dacă arborii prezintă o stare de vegetație activă și o calitate asemănătoare, este necesar să se procedeze, ca și la degajări la o rărire treptată și uniformă, chiar schematică, pentru a mări treptat spațiul de nutriție și a influența favorabil creșterea exemplarelor rămase, în arboretele provenite atât din sămânță, cât și din lăstari, rărirea se va efectua cu precădere pe seama lăstarilor, iar în pădurile de crâng se procedează la reducerea selectivă a lăstarilor de pe fiecare cioată.

Pentru creșterea treptată a rezistenței arboretelor la acțiunea periculoasă a vânturilor, este indicat să se lase neparcurse benzi perimetrale tampon, cu o lățime de 20—30 m, din care să se extragă numai exemplarele uscate și bolnave.

La curățiri, arborii se taie de jos, iar materialul rezultat se valorifică. Tăierea arborilor se face cu toporașe, topoare, ferăstraie manuale sau mecanice de tip ușor, sau agregate portabile, cum ar fi cele de tip Hoffco, R.A.-l, Stihl-80 ș.a., care se găsesc în dotația unităților silvice.

Materialul rezultat din curățiri se valorifică în grămezi tip la locuri accesibile pentru transport. Grămezile tip se constituie din așezarea materialului lemnos în figuri cu dimensiunile de 2,00X1,50X3,00 m. Materialul rezultat se depozitează la marginea instalațiilor de scos sau, la nevoie, se deschid prin defrișare, în pădure, culoare speciale sau linii parcelare de pe care apoi să poată fi colectată masa lemnoasă rezultată, în raport cu posibilitățile de valorificare, se pot fasona și o serie de sortimente industriale, ca pari și araci, cozi pentru unelte, nuiele pentru fascine, pomi de iarnă sau frunzare pentru hrana vânatului și a animalelor domestice. Și în acest caz, se va acorda o atenție sporită instruirii temeinice si controlului muncitorilor pe toată durata desfășurării lucrării, adaptând permanent tehnica de lucru la neuniformitățile structurale ale arboretului parcurs. Asigurarea unui randament corespunzător impune, de asemenea, o organizare și dotare corespunzătoare a șantierului de lucru.

Controlul și îndrumarea sunt necesare chiar și în cazul când, pe teren, s-au instalat în prealabil blocuri de experiență și s-au executat modele experimentale în care sunt instruiți muncitorii.

Sezonul de executare al curățirilor se fixează ca și la degajări. Important este să se evite executarea lucrărilor în prima jumătate a sezonului de vegetație, când ar putea fi vătămați lujerii anuali nou formați, în pădurile de rășinoase curățirile se pot executa și în timpul repausului vegetativ.

Intensitatea curățirilor se va menține moderată, urmărind să nu se întrerupă în nici un loc starea de masiv. Intensitatea se stabilește numai pe teren, în suprafețe de probă și se exprimă în procente pe număr de exemplare, în lucrări mai pretențioase, se poate determina și intensitatea pe suprafața de bază (lg), care exprimă tot în procente, raportul dintre suprafața de bază a arborilor extrași și cea inițială a arboretului.

Intensitatea fiecărei reprize de curățiri trebuie să fie astfel stabilită, încât consistența arboretului să nu scadă sub 0,8 în molidișuri, pinete și laricete și 0,9—0,8 în cazul foioaselor, în adoptarea intensității se va avea în vedere ca arboretele să rămână relativ închise, pentru a se menține-activă creșterea în înălțime si elagajul natural, evitând însă etiolarea tulpinilor și prevenind rupturile și doborâturile de zăpadă, frecvente în arboretele excesiv de dese.

Periodicitatea curățirilor variază între 3 și 5 ani, în funcție de natura speciilor, starea arboretului, condițiile staționale și lucrările anterior executate. Este important ca primele curățiri să nu întârzie prea mult după-ultima degajare, pentru a nu fi compromise rezultatele bune obținute. Ca regulă generală, o nouă intervenție în pădure se va executa în anul următor realizării consistenței pline după rărirea provocată de intervenția anterioară. Așadar periodicitatea se

adoptă, de fiecare dată, numai pe baza observațiilor pe teren privind dinamica dezvoltării pădurilor.

Cheltuielile necesare pentru executarea curățirilor sunt în cea mai mare măsură acoperite din valorificarea materialului lemnos rezultat. Cu toate acestea, ar fi greșit să se aprecieze rentabilitatea curățirilor prin raportul dintre cheltuieli și venituri. Eficiența acestor lucrări nu poate fi judecată decât în raport cu valoarea momentană și de perspectivă, a pădurii care rămâne și nu a arborilor care cad.

IV.4.7. [NUME_REDACTAT] se execută pe o suprafață totală de 34 ha în u.a. 38C,40D,46K,48A,55A,56A.

Răritura este operațiunea de creare a acelei structuri de arboret care să asigure dezvoltarea optimă a celor mai buni arbori.

Scopul răriturilor este să contribuie la ridicarea susținută a valorii productive (cantitative și calitative) și protectoare a pădurii, prin selecția individuală a arborilor de valoare deosebită, cărora li se asigură permanent condiții optime de creștere și dezvoltare și îndepărtarea din arboret a exemplarelor care i-ar stânjeni într-un fel oarecare. Așadar, în cazul' răriturilor, accentul se pune pe selecția pozitivă, cu caracter individual, preocuparea de bază fiind îndreptată asupra arborilor care rămân în pădure până la termenul exploatării.

Răriturile devin astfel lucrările cele mai pretențioase, mai complexe si mai intensive, urmărind ameliorarea fenotipică și genotipică a arboretelor, concomitent cu ameliorarea structurii și funcțiunilor pădurii, cu efecte favorabile atât asupra generației respective, cât și asupra noii generații de pădure care o va urma.

Obiectivele urmărite si care se pot soluționa prin aplicarea răriturilor sunt următoarele:

ameliorarea calitativă a arboretelor, mai ales sub raportul compoziției, calității tulpinilor și coroanelor arborilor, distribuției lor spațiale, precum și însușirilor tehnologice a acestora ;

activarea creșterii în grosime și deci și în volum, a arborilor valoroși, ca urmare a răririi treptate și judicioase a arboretului, fără a greva creșterea în înălțime și ritmul de producere a elagajului natural;

luminarea mai pronunțată a coroanelor arborilor de valoare din speciile de bază, spre a crea condiții de mediu mai favorabile de fructificație și deci pentru a asigura o mai bună și valoroasă regenerare naturală ;

mărirea rezistenței pădurii la acțiunea vătămătoare a factorilor biotici și abiotici, menținerea unei stări fitosanitare cât mai bune și a unei stări de vegetație cât mai active a arborilor rămași;

recoltarea și valorificarea judicioasă și completă a arborilor care trebuie să „cadă" sistematic din pădure.

Pornindu-se de la neuniformitatea constitutivă și funcțională a pădurii cultivate și în raport cu scopul și obiectivele fixate, în teoria și practica aplicării răriturilor s-au imaginat mai multe metode și procedee de lucru. La noi în țară, prin normele tehnice în vigoare, s-a preconizat aplicarea așa-numitei rărituri mixte sau combinate pentru aproape toate pădurile echiene, de codru sau de crâng, cu excepția culturilor de plopi euramericani, pentru care s-a adoptat metoda răriturii schematice sau-simplificate.

Răritura combinată include principiile a două tipuri fundamentale de rărituri, răritura de jos și răritura de sus și, de aceea, pentru înțelegerea mecanismului ei biologic și a metodologiei de aplicare, este necesar ca, în prealabil, să se prezinte principiile de bază ale celor două metode. de-rărituri.

IV.4.8. Elagajul artificial

Elagajul artificial se execută pe o suprafață de 1.9 ha în u.a. 55C,55E.

Elagajul artificial constă in tăierea ramurilor uscate,în curs de uscare și chiar a celor vii de pe o anumită înălțime a trunchiului arborilor.

După scopul acestei lucrări se deosebesc:

– elagajul la înălțimi reduse (2,2-5m), prin care se urmărește accesibilizarea arboretelor tinere dese pentru curățiri, pentru crearea de poteci de vînătoare,pentru reducerea riscului de incendii, dar și pentru ca lemnul de la baza trunchiurilor sa fie lipsit de noduri.

– elagajul cultural prin care se urmărește obținerea de trunchiuri cu lemn fără noduri pe înălțimi de 6-8m și care se aplică doar la arborii de viitor.

– elagajul în coroană prin care se urmărește corectarea formelor defectuoase ale coroanei și care se aplică la arborii tineri cu înălțimi pînă la 6-8m.

Perioada optimă pentru elagarea ramurilor vii este înainte de pornirea în vegetație a ramurilor uscate tot timpul anului,dar nu în perioadele geroase, pentru a nu se vătăma țesuturile,și nu vara cînd există pericolul de infecții sau atacuri de insecte.

Uneltele pentru elagaj sunt fierăstraiele cu lamă rigidă și dantură fină,manuale,pentru înălțimi pînă la 2 m,și manuale cu prelungitor telescopic pentru înălțimi pînă la 4-4,5 m.Pentru înălțimi mai mari se utilizează și scări din aluminiu.

Elagajul este o operațiune costisitoare care are specific de investiție de durată lungă,ca și lucrările de conducere.În unele țări operațiunea este subvenționată.Se întocmesc și certificate de elagaj.[NUME_REDACTAT] s-a utilizat până în prezent doar experimental.

Cap. V. Lucrări silvotehnice aplicate

V.1. Planificarea decenală

Recapitulație pe urgențe

S-au considerat ca accesibile arboretele care au distanța medie de colectare până la 1,2km.

Ordinea orientativă de parcurs cu tăieri a arboretelor este următoarea: 40S, 50B, 50J, 50I, 50D, 54H, 43A, 46B, 39N, 35C, 46G, 46I, 46F, 46S, 40J, 44A, 48B, 54B, 52A, 35D, 35L, 40I, 44C, 34E.

Cap.VI. Cheltuieli efectuate

VI.1. Antemăsurătoarea lucrărilor de executat în anul 2012

VI.1.1. Antemăsurătoarea lucrărilor de degajări ce se vor executa în anul 2012

VI.1.2. Antemăsurătoarea lucrărilor de curățiri ce se vor executa în anul 2012

VI.1.3. Antemăsurătoarea lucrărilor de elagaj artificial ce se vor executa în 2012

VI.1.4. Antemăsurătoarea lucrărilor de rărituri ce se vor executa în 2012

VI.2. Devizul lucrărilor ce se vor executa în anul 2012

VI.2.1. Devizul lucrărilor de degajări ce se vor executa în anul 2012

VI.2.2. Devizul lucrărilor de curățiri ce se vor executa în anul 2012

VI.2.3. Devizul lucrărilor de elagaj artificial ce se vor executa în anul 2012

VI.2.4. Devizul lucrărilor de rărituri ce se vor executa în anul 2012

VI.3. Normele de protecția muncii și P.S.I. la aplicarea lucrărilor de îngrijire și conducere a pădurii

Normele specifice de protecție a muncii pentru silvicultură și economia vânatului cuprind măsuri de prevenire a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale specifice acestor activități.

Scopul acestor norme este de a asigura desfășurarea proceselor de muncă în condiții de securitate și sănătate.

Astfel, la executarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor muncitorii vor fi supravegheați și îndrumați în permanență de către cadre tehnice aparținând ocolului silvic.

Încadrarea și repartizarea lucrătorilor la locurile de muncă trebuie realizată în funcție de pregătire, starea de sănătate, aptitudine fizice și psihice ale solicitanților corepsunzător particularităților și condițiilor, proceselor de muncă cu respectarea prevederilor “Normelor generale de protecție a muncii”.

Lucrătorii trebuie să fie informați asupra riscurilor profesionale specifice fiecărui tip de activități precum și asupra măsurilor de prevenire.

Personalul autorizat să poarte armă, va fi informat asupra cauzelor care pot duce la deteriorarea armei și la accidente în timpul transportului și utilizării acesteia.

Lucrătorii vor fi instruiți cu privire la utilizarea echipamentelor tehnice, inclusiv asupra utilizării uneltelor cu muchii tăietoare în timpul lucrului.

La executarea de lucrări in pădure lucrătorii vor informați și avertizați asupra pericolelor potențiale existente în cadrul perimetrului de lucru cum sunt: stâncării, râpe, locuri cu pericol de alunecare, animale sălbatice, avalanșe, precum și asupra mijloacelor de semnalizare de securitate utilizate.

La executarea lucrărilor pe pante accentuate conducătorul formației de lucru va dispune amplasarea lucrătorilor numai pe curba de nivel.

Lucrătorii vor fi informați asupra activităților care nu pot fi executate în condiții meteorologice nefavorabile, precum și asupra modului de adăpostire în cazul apariției averselor însoțite de descărcări electrice.

Se interzice efectuarea de activități și lucrări în pădure pe timp de ploaie puternică, furtună, polei sau în condiții de vizibilitate redusă.

În cazul apariției averselor însoțite de descărcări electrice, se interzice:

continuarea lucrului;

staționarea în locuri situate la înălțime (vârf de munte) sau sub arbori izolați.

Uneltele manuale specifice cum sunt: topoare, foarfece, cosoare, ferăstraie, trebuie sa fie bine ascuțite, fără defecte.

Cozile si mânerele din lemn ale uneltelor manuale trebuie să fie netede și montate rapid în locașurile de prindere

În timpul lucrului se va păstra o distanță de minimum 2 m între lucrători, pentru prevenirea accidentelor.

La punerea în valoare a masei lemnoase se vor inventaria distinct și marca, prin semne convenționale atât pe teren, cât și în schița parchetului:

arborii periculoși – putregăioși iescari, aninați, dezrădăcinați, fără coroană

toate locurile periculoase din parchet râpe, stâncării și bolovani pe pante

accentuate.

În actele de punere în valoare a masei lemnoase se vor prevedea măsuri de securitate a muncii în raport cu pericolele existente.

Ciocanele de marcat trebuie să fie bine ascuțite, fără deteriorări.

Pentru toate activitățile cu potențial accidental care presupun desfășurarea de lucrări în condiții de izolare se vor asigura truse medicale de prim ajutor și instruirea corespunzătoare a lucrătorilor pentru utilizarea lor și pentru evacuarea accidentaților.

Stabilirea echipamentului individual de protecție și alegerea sortimentelor adecvate se realizează în funcție de riscurile proprii fiecărui tip de activitate, pe baza cumulului de factori de risc la care este expus lucrătorul în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu.

Direcția silvică, Institutul de cercetare si amenajare a ocoalelor silvice, vor desfășura permanent acțiuni instructiv – educative privind măsurile de prevenire a incendiilor de pădure.

Acestea se vor putea realiza prin:

sensibilizarea opiniei publice la acțiunea distructivă a focului și a caracterului fragil al pădurii in fața focului;

respectarea de către întreaga populație a normelor de protecție a pădurii împotriva incendiilor, angajarea în acțiunile de observare si anunțarea operativă a incendiilor declanșate și participarea efectivă la stingerea lor;

efectuarea unor manifestări instructiv-educative specifice pentru populația din zonele limitrofe pădurii (filme, conferințe, emisiuni radio și televiziune).

În lunile februarie – martie și septembrie – octombrie, ce preced perioadelor critice și în perioadele de maximă afluență turistică se vor curăța uscăturile din apropierea construcțiilor (cantoane, cabane) și se va asigura întreținerea liniilor izolatoare, somiere și parcelare.

La intrarea în pădure și pe traseele turistice se vor plasa panouri și pancarte cu texte adecvate privind prevenirea și stingerea incendiilor de pădure.

Asigurarea colaborării strânse cu primăriile, cu unitățile și subunitățile de pompieri militari și cu serviciile de pompieri civili pentru intervenția operativă și eficientă în cazuri critice.

În pădure este interzis accesul autovehiculelor proprietate personală pe drumurile forestiere, arderea resturilor vegetale rezultate din curățirea pășunilor și a terenurilor agricole limitrofe la o distanță mai mică de 100 m de liziera pădurii, fumatul și focul deschis (în afara locurilor special amenajate) sau aruncarea la întâmplare a țigărilor și chibriturilor aprinse ca și instalarea corturilor, a autoturismelor și a suprafețelor de picnic, în alte locuri decât cele amenajate în acest scop.

Cap. VII. Rezultate

VII.1. Balanța masei lemnoase si procesul tehnologic

VII.2. Tabel centralizator cu rezultate economice obținute în anul 2012

În condițiile actuale, am încercat să individualizăm veniturile si cheltuielile districtului I Bezdin din cadrul O.S. Ceala astfel încât sa putem avea un rezultat economic la nivelul districtului I Bezdin pentru anul 2012.

În cadrul districtului s-au facut următoarele lucrări de îngrijire în anul 2012:degajări pe suparafața de 4.7 ha,curățiri pe suprafața de 2.5 ha în volum de 2 mc, elagaj arificial pe suprafața de 1.9 ha, rărituri pe suprafața de 34 ha în volum de 1022 mc.

Cheltuieli generate la nivelul U.P. I Bezdin in anul 2012 au fost în in valoare totală de: 139701

Principalel cheltuieli au fost:

cheltuieli directe cu salariile:94800

cheltuieli directe cu activitatea de exploatare:39897

indirecte:5004

Nu s-au platit taxe si impozite

VII.3. Prețuri obținute la licitații în anul 2012 (lei/mc)

VII.4. Elemente privind stuctura arboretului luat în studiu

Stuctura pe specii(%):

Structura pe clase de vârstă(%):

Consistența medie(%):

Clase de producție(%):

Cap. VIII. Concluzii și recomandări

Suprafața luată în studiu se regăsește în cadrul D.S. Arad, O.S. [NUME_REDACTAT], U.P. I Bezdin.

Forma de proprietate este de stat întreaga suprafață a fondului forestier al U.P. I Bezdin, însumând 987,0 ha, aparține, din punct de vedere teritorial – administrativ, comunei Secusigiu, județul Arad.

Unitatea de producție I Bezdin este situată în bazinul inferior al Mureșului, în lunca cestuia, pe partea stângă tehnică a râului. Într-o încadrare mai largă, teritoriul U.P. face parte din [NUME_REDACTAT] și Crișanei, subdiviziunea [NUME_REDACTAT].

Condițiile fizice geografice în zonă sunt deosebit de favorabie pentru silvicultură, există soluri: aluviale, soluri dezvoltate, în general, pe nisipuri, afânate și aerate, oferind condiții bune pentru dezvoltarea vegetației forestiere,tipuri de stațiune: silvostepă-luncă de zăvoi de plop, Ps, aluvial intens humifer, freatic umed, frecvent și rar scurt, inundabil; silvostepă-luncă de zăvoi de salcie Pi, aluvial amfigleic; silvostepă-luncă de zăvoi de salcie Pm, aluvial amfisemigleic, anual prelungit inundabil; silvostepă-luncă de zăvoi de salcie,Ps, aluvial gleizat, anual relativ prelungit inundabil; silvostepă-luncă de șleau Ps, sol zonal freatic umed, neinundabil sau rar scurt inundabil, foarte profund; tipuri de pădure: frăsinet de depresiune din silvostepă; frăsinet de luncă de productivitate superioară; stejăreto-șleau de depresiune; șleau de silvostepă cu stejar pedunculat ; șleau de silvostepă cu stejar pedunculat de productivitate mijlocie ; șleao-plopiș de luncă din silvostepă și stepă din sudul țării; zăvoi de salcie de productivitate inferioară pe locuri joase în luncă; zăvoi normal de plop și salcie; zăvoi de plop și salcie ;temp medie anuală 9-11º, precipitații medii anuale 500-600 mm.

Adminsistrația slivică se realizează de D.S. Arad, O.S. [NUME_REDACTAT].

Amenajamentul silvic a fost făcut in anul 2002 și expiră în anul 2012.

Structura pădurii: din analiza indicatorilor cantitativi ai fondului forestier reiese starea relativ bună a arboretelor din cuprinsul U.P. I Bezdin, alcătuite din specii de mare valoare economică și ecologică (frasin, stejar, nuc american, plop alb și negru), care găsesc aici condiții bune de dezvoltare, realizând creșteri și structuri corespunzătoare.

Accesibilitatea este foarte bună datorită pantei foarte mici a terenului.

În amenajament se prevăd următoarele lucrări in planul decenal: tăieri progresive,tăieri rase,tăieri în crâng,împăduriri,rărituri,curățiri,degajări și elagaj artificial.

Din acestea in anul 2012 s-au executat:degajări – pe o suprafață de 4.7 ha în u.a. 39P,50H,50K; curățiri – pe o suprafață de 2.5 ha în u.a. 54C; elagaj artificial – o suprafață de 1.9 ha în u.a. 55C,55E; rărituri – pe o suprafață totală de 34 ha în u.a. 38C,40D,46K,48A,55A,56A.

Lucrările executate au generat cheltuieli totale în valoare de:

-39897 lei prin exploatare

-94800 lei prin plata salariilor

– 5004 lei cheltuieli indirecte

Veniturile obținute au fost obținute din valorificarea masei lemnoase 195347 lei, din vânătoare 17000 lei ,din ciuperci 8000 lei.

Rezultatul finaciar la nivelul U.P. Bezdin pentru anul 2012 a fost un profit în valoare de 80646 lei.

Reultatul financiar ar putea fi îmbunătățit pe viitor printr-o exploatare corespunzătoare,printr-o sortare mai judicioasă a materialului lemnos, și prin vânzarea acestuia în cadrul licitațiilor internaționale.

Efectul gospodăririi pădurilor este evidențiat de evoluția arboretelor ca urmare a aplicării amenajamentelor anterioare, evoluție care privește clasele de vârstă, compozițiile specifice, clasele de producție și densitățile arboretelor. Lipsa unor date pentru perioada 1955-1991 îngreunează, însă, analiza evoluției structurii pădurii.

Prin aplicarea în mai mică sau mai mare măsură a prevederilor celor 5 amenajamente anterioare, se desprind următoarele aspecte:

comparativ cu ultimele două amenajări se remarcă o reducere a excedentului de arborete bătrâne, din clasele V-VII de vârstă, și o relativă echilibrare a celorlalte clase, cu excepția clasei I de vârstă, care este mult excedentară;

ponderea stejarului a scăzut pe întreg parcursul amenajărilor anterioare ca urmare a regenerării naturale dificile, a neaplicării prevederilor amenajamentelor privind promovarea acestei specii (adesea datorită lipsei materialului de împădurire necesar sau de calitate) și a fenomenului de uscare anormală, care s-a manifestat în ultimele două decenii; dintre ecotipurile de stejar folosite, s-a remarcat ecotipul tardiflor, care prin conformație, vitalitate și productivitate se dovedește a fi cel mai indicat pentru cultură;

procentul de participare a frasinului în compoziția arboretelor a scăzut în perioada 1962-1981, pentru că în ultimele două decenii să crească, ajungând la valoarea inițială; această oscilație pare a se datora extinderii în cultură a plopului euramerican, care a fost introdus cu rezultate notabile în perioada 1962-1981 pe suprafețe destul de mari; odată cu reducerea acestor culturi, datorită reorientării cerințelor pieții, ponderea frasinului a crescut din nou;

cultura plopului euramerican a dus la rezultate bune, dar și la unele eșecuri, cu desprinderea unor concluzii: această specie poate fi cultivată cu rezultate bune în terenuri aerisite, nisipoase și fără stagnare îndelungată a apei; în terenuri grele, gleizate și cu apă stagnată perioade îndelungate creșterile sunt mici, iar arborii pot fi afectați de putregai, uscare, etc.; foarte importantă în cultura plopului euramerican s-a dovedit a fi alegerea clonelor;

extinderea în cultură a nucului negru american a constituit o reușită a gospodăririi pădurilor, această specie vegetând bine în condițiile staționale din cuprinsul U.P., realizând creșteri bune, trunchiuri bine conformate și lemn de calitate; se va ține seama, însă, de exigențele acestei specii: soluri ușoare, nisipoase, aerisite, fără apă stagnată perioade îndelungate; practica a arătat că nucul negru s-a dezvoltat cel mai bine intercalat în culturile agricole, unde era prășit și îngrijit cu atenție; de asemenea, mai indicate decât arboretele pure sunt amestecurile cu alte specii (frasin, stejar), dar nu intim ci în biogrupe;

ulmul de câmp a dispărut aproape complet în perioada 1955-1971 ca urmare a uscării în masă datorate ciupercii Ophiostoma, el constituind cauza excedentului tăierilor de igienă din primele decenii de aplicabilitate a amenajamentelor, la fel cum uscare stejarului în ultimele două decenii duce la tăieri de igienă excedentare;

în ultimele două decenii s-a extins cultura cerului, mai ales în arborete pure, pe soluri mai compacte; deși realizează clase de producție relativ bune, considerăm că extinderea lui nu este de dorit și nu trebuie continuată deoarece stejarul, deși necesită o atenție sporită și nu realizează creșteri deosebite, compensează prin calitatea lemnului aceste neajunsuri; cerul poate fi introdus doar în amestec, punctiform, în microstațiunile cele mai dificile;

ca și cerul, salcâmul a fost extins în cultură în stațiuni favorabile frasinului, stejarului și nucului american; adesea a fost chiar introdus în stațiuni improprii, pe soluri bogate în carbonați, unde realizează creșteri slabe; această practică trebuie încetată, arboretele necorespunzătoare urmând a se înlocui în timp;

ponderea diverselor moi (plop alb și negru, salcie) a crescut începând cu prima amenajare, din anul 1954, în detrimentul unor specii valoroase precum stejarul, frasinul, ulmul, etc.; prin operațiunile silviculturale specifice se va încerca remedierea acestui aspect;

în ce privește categoriile de consistență, ponderea arboretelor cu consistențe între 0,1-0,6 s-a redus cu 1% în ultimul deceniu, acestea fiind fie arborete parcurse cu una sau două intervenții în cadrul tratamentelor progresive, fie culturi sau regenerări tinere ce urmează a fi parcurse cu completări, astfel încât și starea acestor arborete se va ameliora din punctul de vedere al consistenței.

Concluzionând, putem afirma că gospodărirea silvică a avut, în general, un efect benefic asupra stării pădurilor, dar s-au înregistrat și unele insuccese. Pentru etapele viitoare ale gospodăririi pădurilor se impune o atenție sporită în aplicarea întregului complex de măsuri silvo-culturale astfel încât potențialul stațional, reflectat prin valoarea economico-socială și ecologică a arboretelor, să fie valorificat cu o eficiență superioară.

BIBLIOGRAFIE:

1.[NUME_REDACTAT] – 2008: Economie si management forestier, [NUME_REDACTAT] din Suceava;

2.[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – 2006: Cultura pădurilor (Silvicultura în sens restrâns)-note de curs, [NUME_REDACTAT], Timișoara;

3.[NUME_REDACTAT] – Note de curs;

4.[NUME_REDACTAT]., Chiriță C.D. – 1968: Flora indicatoare din pădurile noastre, [NUME_REDACTAT] R.S.R., București;

5.Chiriță C.D., ș.a. – 1977: Stațiuni forestiere, [NUME_REDACTAT] R.S.R. București;

6.[NUME_REDACTAT] – 2008: Împăduriri , [NUME_REDACTAT], Timișoara;

7.[NUME_REDACTAT] – Note de curs;

8.[NUME_REDACTAT] și colab. – 2006: Agrotehnică aplicativă, [NUME_REDACTAT], Timișoara;

9.Florescu I. –1981: [NUME_REDACTAT]. I – Studiul pădurii, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT];

10.Florescu I., Nicolescu N.V. -1996, 1998: Silvicultură vol. I, II – Silvicultura – [NUME_REDACTAT] Transilvania din Brașov;

11.Florescu I. –1985: Silvicultură- Îndrumar de proiectare, [NUME_REDACTAT] din Brașov;

12.Leahu I. – 1994: Dendrometrie – [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București;

13.Marcu M. – 1973: Meteorologie și Climatologie forestiră-[NUME_REDACTAT],București;

14.Pașcovschi S. et al. -1988: Tipuri de pădure din R.S.R.- [NUME_REDACTAT] – Silvică de Stat, București;

15.Rucăreanu N., Leahu I. -1982: Amenajarea pădurilor, [NUME_REDACTAT], București;

16.Stănescu V., Șofletea N., Popescu O. -1997: Flora forestieră lemnoasă a României . [NUME_REDACTAT], București;

17.Târziu D. – Pedologie și stațiuni forestiere – [NUME_REDACTAT], București 1997;

18.Târziu D. , [NUME_REDACTAT]. – 1992: Elemente de Geologie și Geomorfologie, [NUME_REDACTAT] din Brașov;

19.Amenajamentul U.P. I BEZDIN, [NUME_REDACTAT] Arad, [NUME_REDACTAT] Arad.

20.Giurgiu, V., Decei, I., Armășescu, S., – 1972: Biometria arborilor și arbortelor din România, [NUME_REDACTAT], București.