Glosar de termeni tehnici utilizați în “Semnele: O introducere în semiotică” de Thomas Sebeok 1. ABDUCȚIE: operație de formare a unui nou concept pe… [613392]

CONSTANDA DELIA -ANA -MARIA
4/12/17
INTRODUCERE ÎN SEMIO TICĂ

1
Glosar de termeni tehnici utilizați în
“Semnele: O introducere în semiotică” de Thomas Sebeok

1. ABDUCȚIE: operație de formare a unui nou concept pe baza unui concept existent perceput ca
având ceva în comun cu el.
2. ADAPTOR: manifestare corporală care indică sau satisface o stare sau o nevoie emoțională. Ex:
scărpinatul în cap în situații de perplexitate, frecatul pe frunte când ești neliniștit.
3. AFIȘAJ AFECTIV: mișcări ale mâinilor și exp resii faciale care comunică o semnificație emoțională.
4. ALITERAȚIE: repetarea consoanelor inițiale sau a altor caracteristici ale cuvintelor.
5. ANTROPOSEMIOZĂ: semioza la oameni.
6. ARTEFACT: obiect produs sau modelat prin dibăcia omului, în special unealtă, arm ă sau podoabă
de interes arheologic sau istoric.
7. BIOSEMIOTICĂ: ramură a semioticii care își propune studierea semiozei, modelării și interpretării
la toate formele de viață.
8. CANAL: mijlocul fizic prin care este transmis un semnal sau un mesaj.
9. COD: sistem de elemente semnificante care poate fi desfășurat pentru a reprezenta tipuri de
fenomene în modalități specifice.
10. CODIFICARE: utilizare a unui cod în scopul producerii unor forme.
11. COEVOLUȚIE: teoria sociobiologică potrivit căreia genele și cultura se dezvo ltă în tandem.
12. COMUNICAȚIE/COMUNICARE: capacitatea de a participa împreună cu alte organisme la
receptarea și prelucrarea unor tipuri specific de semnale.
13. CONCEPT: formă mentală.
14. CONCEPT ABSTRACT: formă mentală al cărui referent extern nu poate fi demonstrat sau observat
nemijlocit.
15. CONCEPT CONCRET: formă mentală al cărui referent extern este demonstrabil și observabil în
mod nemijlocit.
16. CONCEPT SUBORDONAT: concept necesar în scopuri subordonate.
17. CONCEPT SUPRAORDONAT: concept cu funcție referențială de înaltă generalitate.
18. CONOTAT [connotatum]: semnificația extinsă a unei forme.

CONSTANDA DELIA -ANA -MARIA
4/12/17
INTRODUCERE ÎN SEMIO TICĂ

2
19. CONOTAȚIE: extensie a unei forme asupra unui nou domeniu semnificativ care substituie prin
implicație trăsăturile formei respective.
20. CONTEXT: situație – fizică, psihologică și socială – în care obișnuiește să apară sau la care trimite o
formă.
21. CULTURĂ: sistemul de existență cotidiană care este coagulat de o ordine semnificativă (semne,
coduri, texte, forme conectoare).
22. DECODIFICARE: utilizarea unui cod pentru a descifra forme .
23. DEIXIS: proces de trimitere la ceva prin arătare sau specificare a acestui ceva într -ul fel sau altul.
24. DEIXIS PERSONAL: operație de trimitere la amplasările spațiale ale referenților.
25. DEIXIS TEMPORAL: operație de trimitere la relațiile temporale care exi stă între lucruri și
evenimente.
26. DENOTAT [denotatum]: semnificatul inițial al unui semn.
27. DENOTAȚIE: semnificație inițială, sau intensioală, captată de o formă.
28. DIACRONICITATE: schimbare ca formă în timp.
29. DOMENIU REFERENȚIAL: clasă de obiecte, idei, sentime nte, evenimente etc., reprezentată printr –
o formă.
30. EMBLEME: gesturi care traduc nemijlocit cuvinte sau expresii. Ex.: Semnul ”Okay”, semnul ”Vino
încoace”.
31. EXTENSIONALITATE: procesul de extindere a constituției fizice sau a semnificației formelor.
32. FETIȘ: obiect despre care se crede că are puteri magice sau spirituale sau care poate provoca
excitație sexuală.
33. FILOGENEZĂ: dezvoltarea tuturor abilităților semiozice (iconicitate, simbolism, limbaj etc.) la
specia umană.
34. FITOSEMIOTICĂ: studiul semiozei la plante .
35. FITOSEMIOZĂ: semioza la plante.
36. FLEXIUNE: variații sau schimbări pe care le suferă cuvintele pentru a indica propriile relații cu alte
cuvinte.
37. FONEM: unitate minimală de sunet într -o limbă care permite utilizatorilor să diferențieze
semificațiile cuvintelor.
38. FORMĂ: imagine mentală sau reprezentare externă a ceva.
39. FORMĂ EXTERIORIZATĂ: formă destinată să țină locul cuiva/a ceva.

CONSTANDA DELIA -ANA -MARIA
4/12/17
INTRODUCERE ÎN SEMIO TICĂ

3
40. FORMĂ NATURALĂ: formă produsă de natură.
41. GEST/GESTICULAȚIE: folosirea mâinilor și, într -o mai mică măsură, a capului pentru a produce
forme corporale de toate tipurile.
42. HARTĂ: reprezentare, de obicei pe suprafață plană , a unei regiuni terestre.
43. ICON: formă semică ce își simulează într -un fel sau altul referentul.
44. ICONICITATE: operație de reprezentare a referenților prin forme iconice.
45. IMAGINE MENTALĂ: planul mental a ceva (format, sunet etc.).
46. IMPULS/DRIVE: pornire înnăscută care le informează pe animale când să migreze, când și cum să
inițieze ritualul nupțial, când să își hrănească puii etc.
47. INDEX: formă semică ce stabilește o contignuitate cu referentul său (arătându -l, indicându -i
relația cu alte lucruri etc.).
48. INDEXICALITATE: operație de reprezentare a unor referenți prin semne indexicale.
49. INDUCȚIE: operație de derivare a unui concept din fapte sau împrejurări particulare.
50. INNENWELT: lumea experiențelor interne ale unei specii.
51. INTERTEXTUALITATE: referenți prezenți într -un text și care fac aluzie la referenți din alte texte.
52. ÎNVĂȚARE PROGRAMATĂ: abilitatea unei specii de a învăța numai acele lucruri care sunt
relevante pent ru nevoile sale vitale.
53. LIMBĂ: semioză și reprezentare verbală.
54. MEDII ARTEFACTUALE: medii precum cărțile, picturile, sculpturile, scrisorile etc., produse de
oameni în scopul de a transmite mesaje.
55. MEDII NATURALE: mijloace naturale de comunicare, precum vocea (vorbirea), fața (expresiile) și
corpul (gesticulație, postură etc.).
56. MIJLOC: mijloc tehnic sau fizic prin care se transmite un mesaj.
57. METONIMIE: utilizarea unei entități pentru a transmite la alta care are legătură cu ea.
58. MIMESIS: producere intențio nală de forme într -o manieră stimulativă; simulare intenționată
(voluntară).
59. MIT: orice poveste sau narație care urmărește să explice originea a ceva.
60. MITOLOGE: studiul miturilor.
61. MOD: manieră în care este codificată o formă (vizuală, auditivă etc.).
62. MODEL : formă care a fost imaginată sau exteriorizată (printr -un mediu fizic) pentru a ține locul
unui obiect, eveniment, sentiment etc.

CONSTANDA DELIA -ANA -MARIA
4/12/17
INTRODUCERE ÎN SEMIO TICĂ

4
63. MODEL ARTIFICIAL: model produs artificial, intențional, de către un om.
64. MODEL INTERN: formă mentală, imagine mentală.
65. MODEL PRIMAR: formă stimulativă (icon).
66. MODEL SECUNDAR: extensie a formei fizice sau a semnificației unui simulacru sau ale unei forme
indexicale.
67. MODEL TERȚIAR: formă inventată simbolic.
68. MODELARE: abilitatea înnăscută de a produce forme pentru a reprezenta obie cte, evenimente,
sentimente, acțiuni , situații și idei percepute ca având o semnificație, un scop sau o funcție utilă
anume.
69. MODELARE CONOTATIVĂ EXTENSIONALĂ: procesul de extindere a semnificațiilor formelor
primare în scopul de a cuprinde semnificațiile c onotative.
70. MODELARE EXTENSIONALĂ: extensia unor modele primare deopotrivă morfologic și conotativ în
vederea altor utilizări reprezentaționale.
71. NARAȚIE: ceva spus sau scris, precum o relatare, o povestire, o poveste.
72. NARATOR: cel care spune narația.
73. NUME: formă care identifică o ființă umană sau, prin extensie conotativă, un animal, un obiect
(precum un produs comercial) sau un eveniment (precum un uragan).
74. ONOMASTICĂ: studiul numelor.
75. ONOMATOPEE: iconicitate verbală (pic -pic, bum etc.)
76. OPOZIȚIE: operație p rin care se diferențiază formele printr -o schimbare minimală a semnificațiilor
lor.
77. OPOZIȚIE BINARĂ: diferență minimă între două forme.
78. OSMOZĂ: producție spontană a unor forme stimulative ca reacție la un stimul sau o nevoie
oarecare.
79. PARADIGMATICITATE: pr oprietate diferențiatoare a formelor.
80. PRIMITATE [firstness ]: cea dintâi strategie de cunoaștere a unui obiect prin simțuri.
81. PRINCIPIUL MODELĂRII: principiu care susține că reprezentarea este de fado o operație de
modelare.
82. PROGRAM MOTOR: circuit autonom capabil să dirijeze mișcările coordonate ale multor mușchi
diferiți în vederea îndeplinirii unei sarcini.
83. REFERENT: obiect, eveniment, sentiment, idee etc. care e reprezentat printr -o formă.

CONSTANDA DELIA -ANA -MARIA
4/12/17
INTRODUCERE ÎN SEMIO TICĂ

5
84. REGULATOR: gesticulație care reglează vorbirea unui interlocutor : de ex., mișcările mâinilor care
indică circulați , încetiniți etc.
85. REPREZENTARE: operație prin care se atribuie o formă unui referent oarecare.
86. ROMAN: narație ficțională în proză, de o lungime apreciabilă, având în mod tipic o intrigă care
este desfășurat ă prin acțiunile, vorbirea și reflecțiile personajelor.
87. SECUNDITATE [secondness ]: abilitate de a trimite la obiecte prin indicație sau referință verbală.
88. SEMIOTICĂ: doctrina semnelor.
89. SEMIOZĂ: capacitatea unei specii de a produce și înțelege tipurile speci fice de modele care îi sunt
necesare pentru prelucrarea și codificarea în manieră proprie a intrării perceptuale.
90. SEMN: ceva care stă în locul a altceva.
91. SEMN CONVENȚIONAL: semn care nu are nicio legătură evidentă cu nicio caracteristică
perceptibilă a ref erentului său.
92. SEMNAL: semn care, în mod natural sau convențional (artificial) declanșează o reacție din partea
unui receptor.
93. SEMNIFICANT: parte a unui semn care face trimiterea (forma).
94. SEMNIFICAT: parte a unui semn la care se face trimiterea (referentul ).
95. SEMNIFICAȚIE: relație care se stabilește între o formă și referentul ei.
96. SIMBOL: semn care stă arbitrar sau convențional în locul referentului său.
97. SIMBOLICITATE: operația de reprezentare a referenților cu forme simbolice.
98. SIMBOLISM: semnificație simbolică în general.
99. SIMPTOM: semn natural care alertează un organism de prezența unor stări modificate în corpul
său.
100. SIMULACRU: formă simulată.
101. SINCRONICITATE: se referă la faptul că formele sunt construite într -un punct dat în timp
și pentru un scop sa u o funcție particulare.
102. SINDROM: configurațiede simptome cu un denotat fix.
103. SINTAGMATICITATE: proprietate combinatorie a formelor.
104. SINTAXĂ: structură sintagmatică în limbă.
105. SISTEM DE MODELARE PRIMAR: abilitate instinctivă de a modela proprietățile sensibi le
ale lucrurile (proprietățile care pot fi simțite).

CONSTANDA DELIA -ANA -MARIA
4/12/17
INTRODUCERE ÎN SEMIO TICĂ

6
106. SISTEM DE MODELARE SECUNDAR: sistem care ține cont de indicația sau extensia
formelor.
107. SISTEM DE MODELARE TERȚIAR: sistem de modelare care susține modelarea puternic
abstractă bazată pe simboluri.
108. STIL COGNITIV: modalitatea particulară în care sunt prelucrate informația și cunoștințele.
109. STIMUL SEMIC (declanșator) : indicație care dă posibilitate animalelor să recunoască un
referent critic atunci când îl întâlnesc pentru prima oară.
110. STRUCTURĂ: orice aspect repetabil sau predictibil al modelelor.
111. STRUCTURALISM: abordare în semiotică ce privește semnele ca pe niște reflexe ale
structurilor intelectuale și emoționale în psihicul uman.
112. TEORIA SISTEMELOR DE MODELARE: teorie ce afirmă prezența unor sisteme de mod elare
specifice, care permit unei specii să producă formele necesare ei pentru a înțelege lumea într -o
manieră proprie.
113. TERȚIALITATE (birdness): formă abstractă de cunoaștere.
114. TEXT: ceva coagulat pentru a reprezenta referenți complecși (neunitari).
115. TRANSMI SIE: expedierea și receptarea mesajelor.
116. TRĂSĂTURĂ DISTINCTIVĂ: element minimal care alcătuiește o formă și care, singur sau în
combinație cu alte trăsături distinctive, servește la diferențierea semnificației sale de alte forme.
117. UMWELT: domeniu pe care o specie este capabilă să îl modeleze (lumea exterioară a
experienței la care are acces o specie).
118. VORBIRE: limbaj exprimat.
119. ZOOSEMIOTICĂ: studiul semiozei la animale.
120. ZOOSEMIOZĂ: semioza la animale.