Globalizarea ȘI Mediul LA Inceputul Mileniului AL Iii Lea

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARA ȘI A MEDIULUI

SPECIALIZAREA:Economie Ecologică

GLOBALIZAREA ȘI MEDIUL LA INCEPUTUL MILENIULUI AL III-LEA

Dumitru Diana Gabriela

Grupa:1337

GLOBALIZAREA ȘI MEDIUL LA INCEPUTUL MILENIULUI AL III-LEA

Globalizarea este un concept ce își găsește expresie în toate limbile de circulație ale lumii, reflectând o percepție largă a faptului că lumea se transformă cu rapiditate într-un spațiu social comun, sub influența forțelor economice și tehnologice.

Globalizarea este un termen din ce în ce mai utilizat, având sensuri și percepții diferite, fiind un cuvânt cheie în cadrul economiei contemporane.

Fenomenul de globalizare s-a intensificat la începutul Mileniului III datorită creșterii interdependenței și interacțiunii între popoare, companii si guverne, sub influenta pieței internationale și alimentată de inovațiile din domeniul IT.

Din cauza dezvoltării legăturilor de interdependență care ne afectează pe fiecare dintre noi, lumea a devenit un singur sistem societal, un sistem global în care există legături sociale, economice și politice, legături de comunicații care nu cunosc granițe între state. Astfel , evoluțiile dintr-o regiune a lumii pot avea consecințe profunde asupra indivizilor sau comunităților din cealaltă parte a lumii.

Globalizarea permite țărilor sarace să își crească standardele de viață, să încurajeze democrația și să accepte multiculturalismul, fiind privită și ca pe o modalitate a țarilor bogate de a crește controlul în zonele sarace. Deasemenea este un proces ireversibil și radical, ce impune o mobilitate crescută a populației pe care o devalorizează și a capitalurilor pe care le supraexploatează, tinzând să conteste politicile regionale și nationale.

Globalizarea impune: creșterea exponențială a producției și a circulației informației; degradarea tradiției; urbanizare excesivă prin progresul accelerat al tehnologiei; creșterea competiției dintre agenții economici și dintre centrele urbane prin internaționalizarea comerțului, informației, cunoștințelor, proceselor, tehnologiei și prin integrare financiară

Există cinci mari ideologii formate în ceea ce privește procesul globalizării:

Globalizarea înseamnă liberalizare și integrare globală a piețelor

Globalizarea este inevitabilă și ireversibilă

Nimeni nu este răspunzător de fenomenul globalizării

De globalizare beneficiază toată lumea

Globalizarea contribuie la răspândirea democrației în lume

Modificări globale sistemice ale mediului se manifestă în cadrul întregului SistemTerestru și reprezintă efectele globale ale presiunii societații asupra mediului.

Intensificarea globală a presiunii antropice asupra sistemului climatic din ultimul secol a determinat o încălzirefără precedent în ultimii 1000 de ani a atmosferei din apropierea suprafeței terestre. Consecințele continuării acestei tendinte sunt greu de evaluat,numeroși specialiști considerand ca Terra segasește într-un moment critic al existenței sale.

Toate elementele ecosistemului global care sunt utilizate, simțite și împărtășite de toți oamenii simultan și nu se află sub jurisdicția nimănui, reprezintă bunurile comune ecologice. Aceste bunuri comune pot fi afectate de degradarea mediului și în acest caz putem vorbi de degradare globală.

Prin degradarea mediului se înțelege transformarea unor ecosisteme sau a unor părți componente ale acestora .

Cele mai relevante exemple de bunuri comune ecologice sunt atmosfera și sistemul climatic. Acestea sunt resurse esențiale ale vieții care înglobează și depășesc statele și societățile, astfel că atunci când acestea sunt afectate nociv, se produce degradare globală. Cele mai grave probleme contemporane legate de degradarea mediului sunt cele referitoare la încălzirea globală și la subțierea stratului de ozon. Pe langă acestea se adaugă și acidifierea solului, defrișările din zonele tropical umede, deșertificarea, poluarea din țările subdezvoltate, poluarea mediului marin, pierderea biodiversitatii

Încălzirea globală

Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii. Conform temperaturilor reconstituite de climatologi, ultimul deceniu din secolul al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea constituie cea mai caldă perioadă din ultimii 2000 de ani.

Epoca actuală este mai caldă cu câteva zecimi de grad față de maximul medieval. Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut în ultimul secol cu 0,74 ±0,18 °C.

Încălzirea globală este cauzată de activitatea umană, în special prin eliberarea de gaz carbonic în atmosferă, prin arderea de combustibili fosili ( arderea cărbunelui, arderea combustibililor lichizi, arderea combustibililor gazoși, instalațiile de faclă la extragerea și prelucrarea hidrocarburilor, alte hidrocarburi, producția de ciment, transport maritim și aerian necuprins în statisticile naționale ).

Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei (engleză Intergovernmental Panel on Climate Change) afirmă că „cea mai mare parte a creșterii temperaturii medii în a doua jumătatea a secolului al XX-lea se datorează probabil creșterii concentrației gazelor cu efect de seră, de proveniență antropică.

Efectul de seră este un fenomen natural prin care o parte a radiației terestre în infraroșu este reținută de atmosfera terestră. Efectul actual al existenței gazelor cu efect de seră este că temperatura medie a Pământului este cu cca. 33 °C mai mare decât ar fi în lipsa lor, adică este de cca. +15 °C în loc să fie de -18 °C. În acest sens, efectul de seră este benefic, el asigurând încălzirea suficientă a Pământului pentru a permite dezvoltarea plantelor. Dacă concentrația gazelor cu efect de seră crește, echilibrul prezentat este perturbat, diferența de flux termic se acumulează în atmosferă, care astfel se încălzește. De aceea, termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenția contribuția unor anumite gaze, emise natural sau artificial, la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața terestră.( dioxidul de carbon, metanul și azotul).

Consecințele încălzirii globale sunt multiple, ele fiind resimțite în cele mai diferite domenii și având un caracter global.

Încălzirea globală determină sau va determina:

topirea ghețarilor (datorită schimbării direcției vânturilor dominante, a măririi concentrației gazelor cu efect de seră și a deteriorării stratului de ozon are loc desprinderea ghețurilor de pe șelful Antarcticii care a crescut în ultimul deceniu cu 75 %.

ridicarea nivelului mării este un efect care are două cauze: creșterea volumului apei prin dilatare în urma încălzirii și adaosul de apă provenit din topirea ghețurilor din calotele polare și ghețarii tereștri.

schimbări climatice, creșterea vaporizației, a precipitațiilor și a numărului furtunilor;

ridicarea temperaturii solului, ceea ce duce la uscarea lui, favorizând incendiile de pădure;

extincția a numeroase specii datorită destabilizării locale a climei și dereglării anotimpurilor;

schimbări privind sănătatea oamenilor.

Aceste efecte vor afecta, într-o măsură mai mare sau mai mică, toate continentele și vor conduce la dislocări sociale naționale și locale, migrații sau tulburări sociale și tramnsformari în toate domeniile vieții sociale.

Economie: Raportul UE privind consecințele încălzirii globale asupra mediului de securitate atrage atenția asupra faptului că topirea ghețurilor arctice ar putea face exploatabile resurse naturale ca pescuitul, sau zăcămintele de gaze naturale și petrol care sunt momentan blocate sub platforma continentală înghețată. Acest lucru ar putea genera divergențe între Rusia, Statele Unite, Canada, Norvegia și Danemarca

Agricultură:Un timp s-a crezut că încălzirea globală are efecte benefice asupra agriculturii datorită creșterii concentrației de CO2 asimilabil prin fotosinteză. Creșterea temperaturilor a permis cultivarea plantelor în locuri unde acest lucru nu era posibil, de exemplu cultivarea orzului în Islanda. Tot această încălzire poate determina deplasarea zonelor de pescuit spre nord.

Deși în unele locuri, de exemplu în Siberia, încălzirea este favorabilă, în altele, de exemplu în Africa, ea are efecte dramatice, deoarece contribuie la extinderea deșertului Sahara peste Sahel.

Asigurări: Asigurările sunt direct afectate de modificările climatice. Se estimează că numărul catastrofelor naturale s-a triplat față de anii 1960, iar din acestea, 35 – 40 % se datorează încălzirii globale.

Transport: Drumurile, pistele de aterizare, căile ferate, conductele pot fi afectate de variațiile de temperatură mai mari, pot avea o durată de serviciu mai mică și pot necesita întreținere sporită. De exemplu, topirea permafrostului poate afecta aeroporturile.

Inundații: Ridicarea nivelului mării duce la acutizarea problemelor inundațiilor, în special a zonelor foarte joase, cum sunt cele din Olanda, Bangladesh și la Veneția. În zonele inundabile trăiesc adesea comunități foarte sărace, deoarece este singurul teren fertil la care au acces. Sărăcia face să nu poată plăti asigurări, ceea ce face să nu-și poată compensa pierderile în caz de dezastre naturale.

Sănătate: Creșterea temperaturilor mărește riscul afecțiunilor cardiovasculare și mărește concentrațiile de ozon troposferic, care este un poluant care poate produce astm bronșic. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) apreciază că procesul de încălzire globală este vinovat de moartea anuală a 150 000 de persoane și îmbolnăvirea altor 5 milioane din cauza valurilor de căldură sau a diferitelor calamități naturale declanșate de acest proces.

În România, în iunie 2008 canicula a determinat 187 de cazuri care au necesitat ajutor medical, din care 139 în București.

Apărare: Implicațiile încălzirii globale din punct de vedere militar au fost examinate de Consiliul Consultativ Militar (engleză Military Advisory Board), un grup de generali în retragere ai SUA, care au relevat câteva aspecte:

Acutizarea conflictelor în zonele afectate de dezastre provocate de schimbările climatice;

Migrarea populațiilor din zonele afectate de dezastre;

Probleme privind dependența energetică.

Subțierea stratului de ozon

Subțierea stratului de ozon atmosferic este în strânsă legătură cu încălzirea globală.

Misiunea principala a ozonului în straturile superioare ale atmosferei este de a proteja Terra de razele ulrtavilolete ale soarelui. De-a lungul timpului viața vegetală de pe pământ s-a adaptat la un anumit nivel de radiații UV. Sporirea cantitatii de radiație poate provoca distrugerea treptată a lumii vii.

Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 până la 48 km altitudine. Concentrația maximă de ozon de până la 10 părți pe milion are loc în stratul de ozon. Așadar ozonul se formează prin acțiunea razelor solare asupra oxigenului. Această acțiune are loc de câteva milioane de ani, dar compușii naturali de azot din atmosferă se pare că au menținut concentrația de ozon la un nivel stabil. În straturile de jos ale atmosferei ozonul are un rol distrugator, el atacă celulele plantelor prin inhibiția fotosintezei, intensifică procesele nocive ale smogului. Concentrații ridicate la nivelul solului sunt periculoase și pot provoca boli pulmonare. Cu toate acestea însa, datorită faptului că stratul de ozon din atmosfera protejeaza viața pe Pământ de radiațiile solare, acesta este de o importanță critică.

Distrugerea stratului de ozon este o problemă relative recentă, care are legătură cu folosirea pe scară largă a produselor chimice numite cloro-fluoro-carburi folosite îndelung ca refrigerenți și în spray-urile cu aerosoli și care eliberate în atmosfera, se ridică și sunt descompuse de lumina solară, clorul reacționând și distrugand moleculele de ozon – până la 100.000 de molecule de ozon la o singură moleculă de C.F.C.

O altă cauză majoră a dispariției ozonului o constituie rachetele cosmice; (de exemplu o racheta cosmică cu utilizare multiplă (gen Shuttle) elimină până la 190 tone de clorură de hidrogen, distrugător activ al statului de ozon.)

Un aport deosebit în nimicirea ozonului o are și aviația supersonică. Gazele avioanelor conțin oxizi ai azotului. Din această cauză folosirea acestor tipuri de compuși chimici a fost parțial interzisă în Statele Unite și nu numai.

Alte chimicale, ca de exemplu halocarburile bromurate ca și oxizii de azot din îngrășăminte, pot de asemenea ataca stratul de ozon.

Între anii 1980 si 1990 s-a constatat o diminuare globala cu 3% a stratului de ozon, iar in prezent scaderea se accentueaza rapid, ritmul crescand de trei ori fata de inceputul anilor 1970. In plus, a inceput sa fie afectata si emisfera nordica

Distrugerea stratului de ozon ar putea cauza creșterea numărului de cancer de piele și a cataractelor, distrugerea de anumite culturi, a planctonului și creșterea cantității de dioxid de carbon datorită scăderii vegetației. Deși aceste consecințe sunt concentrate în jurul zonelor polare, acolo unde în anii '70 se observă rarefierea stratului de ozon stratosferic deasupra Antarcticii în special la sfârsitul iernii australe, în lunile septembrie si octombrie, proprietățiile chimice schimbătoare ale subțierii stratului de ozon și variabilitatea climei terestre le-ar putea răspândi rapid mult mai departe.

În lumea contemporană viteza și răsândirea geografică a tuturor formelor de degradare a mediului sunt în expansiune.

Ca importanță globală, problemele de mediu ocupă pentru populația urbană locul doi după sărăcie, în proporție de 46%. Problemele de mediu cele mai importante atât la nivel de țară, cât și global sunt considerate a fi, subțierea stratului de ozon, asociată cu poluarea aerului, încălzirea globală și poluarea apelor.

BIBLIGRAFIE:

Bran Florina, Ildiko Ioan, 2009, Globalizarea și mediul, Editura Universitară

David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt, Jhonatan Perraton, “Transformări globale”, Edit. Polirom, 2004

Dan Balteanu si Mihaela Serban, “Modificari globale ale mediului”,Editura, C.N.I.“Coresi”,Bucuresti 2005

Dinu Marian, Globalizarea și aproximările ei, Editura Economică

Gheorghe Manolescu,2009, Politica monetară în perspectiva globalizării,Editura Universitară

Florina Grecu,Editura, “Hazarde si riscuri natural” Universitara,Bucuresti 2004